Cancerul de Piele

Pielea este un înveliș neîntrerupt care se continuă la nivelul marilor orificii cu o semi-mucoasă și care, în interiorul cavităților respective, devine o mucoasă propriu-zisă.

Pielea reprezintă o suprafață receptorie extrem de vastă, care asigură o sensibilitate diversă, protejează corpul de leziuni mecanice și microorganisme, participă la secretarea unor produse finale ale metabolismului și îndeplinește de asemenea un important rol de termoregulație, execută funcțiile de respirație, conține rezerve energetice, leagă mediul înconjurător cu tot organismul.

Funcțiile pielii

funcția de apărare, împiedică pătrunderea unor agenți patogeni în organism

funcția termoregulatoare la menținerea unei temperaturi constante a corpului, pentru evitarea supraîncălzirii reduce temperatura prin evaporarea apei din sudoare, la o temperatură scăzută pentru reducerea pierderii temperaturii corporale, firele de păr prin Musculus arrector pili se zbârlesc pielea având aspectul de piele de gâscă.

funcția de apărare față de razele ultraviolete la animale această funcție e realizată de blană sau pene, la om stratul cornos stratum corneum absoarbe și reflectă cam 50% din radiații, absorbirea radiațiilor se realizează prin pigmentul din piele melanină producând bronzarea pielii, la o expunere extremă la aceste radiații se poate produce cancerul de piele.

pielea ca rezervor de celule embrionare această funcție este folosită de chirurgie în transplanturi.

funcția imunologică a pielii este realizată de celulele Langerhans din piele.

funcția de organ de simț este una din funcțiile de comunicare a pielii cu mediul înconjurător, aceasta fiind îndeplinit de receptorii:

de durere (fiind până la 200/cm2),

de presiune (corpusculii Vater-Pacini),

termoreceptorii (corpusculii Krause),

receptorii la întindere (corpusculii Ruffini),

receptorii tactili sunt mai deși la buze, degete, limbă, mamelon, organele genitale externe.

Structura microscopică:

Pielea este constituită din 3 învelișuri: epidermul de origine ectodermică, dermul și hipodermul (stratul celular subcutanat) de origine mezodermică (mezenchimală).

Epidermul

Epidermul este alcătuit dintr-un epiteliu stratificat și pavimentos, cornificat, celulele sale fiind în permanență regenerare. El este lipsit de vase sangvine, nutriția celulelor are loc prin difuzarea limfei interstițiale din derm, prin intermediul membranei bazale și prin spațiile înguste (de cca 10 milimicroni), care separă între ele celulele vitale ale acestui strat. Epidermul este un protector mecanic contra pierderilor de apă din straturile profunde ale pielii și împiedică pătrunderea microbilor în ele. Celulele epidermului se împart, după origine, aspect microscopic și funcții, în două linii distincte: keratinocitele, care constituie marea majoritate a masei celulare și melanocitele mult mai puțin numeroase.

Keratinocitele provin din celulele stratului bazal, care se divid permanent, celulele fiice fiind împinse spre suprafață. Se realizează astfel o mișcare celulară lentă-ascendentă, în cursul căreia ele se încarcă progresiv cu keratină. Melanocitele elaborează pigmentul melanic, care, eliberat din ele, este stocat atât în celulele epidermice (mai ales în stratul bazal) cât și în macrofagele dermice, care astfel devin melanofore. Embriologic, ele provin din creasta neurală sub forma de metaboliști care în cursul primelor luni de viață fetală migrează spre unele regiuni din sistemul nervos central (tuber cinereum, locus niger etc.), în peritoneu și în piele. În piele se așază între celulele bazale.

Dermul

Dermul constituie scheletul nerezistent conjunctivo-fibros al pielii. El este separat de epiderm prin membrana bazală.

Hipodermul

Hipodermul este stratul care separă pielea de straturile subiacente. El este alcătuit din lobuli de celule grase (lipocite) conținând trigliceride, cu rol de rezervă nutritivă și de izolator termic și mecanic. Acești lobuli sunt separați prin septe conjunctive, în care se găsesc vase și nervi. O structură tegumentară mai deosebită este linia apocrină. Ea se întinde de la axilă, în regiunea mamelonară și coboară convergent lateral spre perineu. Este alcătuită din aglomerări celulare clare ce, structural, se apropie de celulele glandulare mamare. În această accepțiune glanda mamară poate fi privită ca o glandă apocrină enormă cu o structură corelată cu funcția sa secretorie. Între modalitatea secretorie a glandei mamare și glandele apocrine sunt relații apropiate, în sensul că:

celulele secretă un conținut bogat de proteine;

tipul celular secretor se caracterizează prin „decapitarea" polului secretor al celulelor glandulare.

Cancerul de piele:

În ultimii ani s-a constatat ca incidența cancerului cutanat a crescut în mod alarmant. Această observare a dirijat interesul specialiștilor spre investigarea efectelor bilogice ale radiațiilor UV solare. Este cunoscut faptul că expunerea la radiații UV determină efecte imediate (eritem și pigmentare) și efecte întârziate (îmbătrânirea prematură a pielii și diferite forme de cancer).
Singurul beneficiu biologic al expunerii este formarea vitaminei D3 , expunere ce se realizează pe intervalul 290-315nm , cu consecințe benefice asupra deyvoltării sitemelui osos , luptând cu succes împotriva rahitismului.
Numeroase efecte nedorite sunt asociate cu expunerea pielii la radiații UV , incluzând : eczeme , imunosupresii , dermatite fotoalergice și , cele mai de temut , carcinoamele. În zilele noatre cancerul de piele a devenit o afecțiune comuna , la fel ca celelalte tipuri de cancer , din ultimele cercetări aproximativ un milion de americani și-au descoperit acest tip de cancer.
Tumorile epiteliale maligne – sunt tumori superficiale sau prufunde , datorită proliferării țesutului epitelial , cu evoluție către ulcerație , distrugeri de țesuturi metastaze locale , regionale și excepțional , generale. Carcinogeneza are aceleași trei etape ca și în cazul
oricărei tumori : inițierea (stimuli chimici unici , de exemplu hidrocarburi aromatice policiclice) , promovarea (stimuli chimici sau lezionali repetați) și progresia. La nivelul celulelor tumorale s-au observat uneori mutații punctiforme în cazul oncogenelor ras , ceea ce ar arăta implicarea factorului genetic în etiologia cancerelor de piele. Un rol cancinogenic important îl dețin :
– radiațiie UV , atât naturale cât și artificiale (cele mai active sunt UVB cu lungime de undă intre 290-320nm) ce pot produce modificări importante la nivelul ADN-ului celular
– radiațiile termice – expuneri repetate si excesive la temperaturi
– radiațiile ionizante , de două tipuri : electromagnetice (raze X și raye gamma) și corpusculare (formate din electroni , protoni , neutroni , particule alfa , etc). Sursele sunt cosmice (prin dimunuarea pături de ozon) și terestre – naturale (elemente radioactive din sol ,aer ,apă) și artificiale (aparate de raze X și izotopi radioactivi)
– virusuri (papilomavirusul uman retrovirusurile)
– fumatul, prin acțiunea sa dublă chimică (prin nitrozamine , formaldehide , hidrocarburi aromatice)
– substanțe chimice (arsenicul)
Carcinoamele bazoceleulare – sunt tumori cu origine in celulele bazale ale epidermului și anexelor (pereții si matricea foliculului ).Evoluția sa este lentă și metastazarea foarte rară. Se dezvoltă frecvent și leziuni precanceroase (keratoze solare , xeroderma pigmentosum , nervul seleaccu Jadasshn , nervul bazocelular , radiodermită cronică) , dar pot apărea și în pielea aparent indemă.
Sunt cele mai frecvente tumori maligne cutanate , reprezentând 30-40 % din totalul cancerelor cutanate. Raportul între numărul carcinoamelor bazacelulare și al celor spinocelulare este de 4:1. Sunt afectate în special persoanele ce depășesc vârsta de 50 de ani , mai ales bărbații.
Se localizează frecvent pe zonele expuse la radiații solare , care conțin foliculi polisebacei : la nivelul extremitații cefalice , în special în jumătatea superioară a feței (obraji , nas , frunte , pleoape) , dar și în zonele mai puțin expuse – de exemplu retroauricular , unghiul intern al ochiului , trunchi , membre. Mucoasele nu sunt de obicei atinse , dar se poate extinde la acestea de pe tegumentele vecine.
Aspectul chimic tipic , la debut , al leziunii apărute în piele aparet sănătoasăeste alunui nodul sau “perla” epitlcomatoasă (sau grup de “perle”) , de dimensiuni mici , culoare roșie translucidă , acoperită de epiderm subțiat , cu telangiectazii. Mai poate debuta și sub forma unei plăci eritematoase-scuamoase , ușor filtrate , sau sub forma unei eroziuni sau ulcerații superficiale , persistente , acoperită cu cruste.
Evoluția variază de la caz la caz dar , în general , se poate spune că evoluția este lentă (ani și zeci de ani) iar prognosticul este bun , comparativ cu celelalte tumori maligne cutanate , producându-se in mod excepțional interesarea ganglionilor și metastaze viscerale. Malignitatea carcinoamelor bazocelulare rezultă din caracterul lor progresiv , recidivant și mutilant , deci se poate spune că este o malignitate strict locală. O importanță deosebită o are tratamentul incomplet efectuat , precum și predispoziția individuală și locală de progresie rapidă sau recidivă tumorală. Diseminările locoregionale pot da naștere la noduli subcutanați sateliți tumorii primare , iar cele metastazice , pe cale limfatică și hematică , pot invada ganglionii limfatici regionali , plămânii pleura , oasele , ficatul.
Melanomul malign este o tumoră dezvoltată pe sema sistemului pigmentar , celula de origine fiind melanocitul. Se remarcă gravitatea și creșterea incidenței sale în ultimii ani. Vârsta medie de apariție este între 20 și 60 de ani. Are o frecvență ceva mai mare la femei. În ultima perioadă a crescut și numărul melanomului malign la copii – care nu reprezintă o excepție.

Cancerul de piele, noduli

⇒ Soarele în doze mari crește riscul cancerului de piele. Aproape 95% din cancerele de piele sunt de două tipuri: carcinomul celulelor cornoase și carcinomul celulelor bazale. Ambele tipuri de cancer sunt dezvoltate prin expunerea îndelungată la soare pe parcursul vieții.

⇒ Privind mortalitatea cancerelor de piele, se pare că factorul important nu este atât cantitatea totală de lumină a soarelui la care ai fost expus, ci dacă ai fost sau nu ars de, soare. Intr-un studiu, s-a arătat că 6 sau chiar mai multe arsuri severe în perioada vieții mai mult decât dublează carcinomul celulelor cornoase. Este surprinzător că există niște dovezi că munca în aer liber cu o expunere cronică la soare poate să fie în realitate protectivă (aparent prin creșterea rezistenței la bronzare). Arsurile de soare suferite în copilărie par să fie foarte periculoase. Un alt studiu a arătat că lucrătorii de birou, deci cei care lucrează în interiorul unei clădiri, ar putea mult mai probabil să dezvolte melanomul decât muncitorii în construcții ce lucrează toată ziua în aer liber. In special, adulții cu pielea deschisă ar trebui să fie prudenți la expunerea solară.

⇒ Nu uitați că soarele, în cantități moderate, este sănătos, ba chiar indispensabil. Cea mai mare îngrijorare a mijloacelor de informare a fost îndreptată asupra luminii solare ca o cauză a cancerului când aceasta este în exces, după cum s-a menționat mai devreme. Pe de altă parte, unele studii au arătat că privarea de razele solare crește riscul cancerului mamar, de colon și prostată. Cunoscând aceste lucruri, vom putea lua o atitudine înțeleaptă și echilibrată.

⇒ Alți factori care contribuie la declanșarea cancerului de piele pot fi: expunerea la gudroane, arsenic, radiații X, ultraviolete, hipovitaminoze.

⇒ Multe studii au arătat: cancerul de piele, de sân și de colon sunt în mod direct legate decantitatea de grăsime saturată sau nesaturată din dietă. Totuși evidențele devin ce în ce mai acuzatoare pentru grăsimile vegetale rafinate, în mod special grăsimile TRANS. Acizii grași trans (AGT) au efecte negative asupra sănătății. Sursele principale de acizi „trans” sunt: margarina, produse lactate, dresuri vegetale, majoritatea alimentelor grase, coapte la cuptor sau prăjite cu uleiuri, alimente procesate (pentru creșterea duratei de valabilitate).

⇒ Examinați-vă pielea periodic și cercetați orice aluniță sau neg care își schimbă forma, culoarea sau mărimea. Urmărește orice rană care nu se vindecă.

Obs.: Pentru a înțelege mult mai bine ce înseamnă cancerul, mecanismele, factorii și cauzele ce stau la baza declanșării și progresiei acestei boli, dar și ce puteți face pentru combaterea fenomenului malign, studiați cu atenție pagina„ Se poate vindeca cancerul?”. Pentru detalii legate de felul în care puteți proteja dar și îmbunătăți acțiunea sistemului imunitar, studiați pagina „ Fortificarea sistemului imunitar”