Campia Ramnicului Dintre Raurile Buzau Si Ramnicul Sarat Studiu Geomorfologic

Cuprins

CAPITOLUL 1 Caractere generale

Introducere.Obiective……………………………………………………………………………4

1.2 Metodologia cercetării……………………………………………………………………………5

1.3 Așezare și limite…………………………………………………………………………………….8

1.4 Istoricul cercetărilor………………………………………………………………………………15

CAPITOLUL 2 Evolutia geologică și paleogeomorfologică

2.1Evoluția paleogeografică……………………………………………………………………………19

2.1.1 Evoluția paleogeografică antecuaternară…………………………………………..21

2.1.2 Evoluția cuaternară și depozitele cuaternare…………………………………….29

2.2 Evoluția rețelei hidrografice

2.2.1 Evoluția râului Râmnicu Sărat……………………………………………………………30

2.2.2 Evoluția râului Buzău…………………………………………………………………………39

2.2.3 Miscarile neotectonice și evoluția rețelei hidrografice ………………………….42

2.3. Trepte morfogenetice-mărturii ale modelarii reliefului

2.3.1 Trepte de glacis………………………………………………………………………………….46

2.3.2 Terasele…………………………………………………………………………………………….50

2.3.2.1 Terasele râului Buzău………………………………………………………………..50

2.3.2.2 Terasele râului Râmnicu Sărat…………………………………………………..53

2.3.2.3 Terasele râului Câlnău………………………………………………………………55

CAPITOLUL 3 Caracteristici morfometrice și morfografice

3.1 Morfografia

3.1.1. Sistemul de văi……………………………………………………………………………….58

3.1.2 Sistemul de interfluvii……………………………………………………………………..63

3.1.3Ierarhizarea rețelei hidrografice-modelul drenajului pârâul Bătrâna…67

3.2 Morfometria

3.2.1 Hipsometria………………………………………………………………….73

3.2.2 Pantele…………………………………………………………………………74

3.2.3 Densitatea fragmentării reliefului………………………………….76

3.2.4 Energia de relief……………………………………………………………77

CAPITOLUL 4 Factorii modelării reliefului

4.1 Factorii geologici

4.1.1 Loessuri și depozite loessoide………………………………..78

4.1.2 Soluri fosile…………………………………………………………82

4.2 Factorii climatici……………………………………………………………………………………88

4.3 Factorii hidrologici

4.3.1 Debitele lichide și solide………………………………………94

4.3.2 Apele subterane………………………………………………….98

4.3.3 Lacurile……………………………………………………………..99

4.4 Factorii biotici…………………………………………………………………………………………100

4.5 Factorii pedologici…………………………………………………………………………………..104

4.6 Factorii antropici…………………………………………………………………………………….107

CAPITOLUL 5 Procese de modelare și formele rezultate

5.1 Procese și forme de albie

5.1.1 Tipuri de albie în cursul inferior al Buzăului………………………………………111

5.1.2 Tipuri de albie in cursul inferior al Râmnicului Sărat…………………………121

5.1.3 Analiza morfometrică a pietrișurilor din albiile Buzăului și Râmnicu Sărat

………125

5.2 Procese și forme de interfluviu

5.2.1 Morfometria microdepresiunilor………………………………………………………….127

5.2.2 Relația depozit-tasare…………………………………………………………………………..130

5.2.3 Influența conținutului de carbonați în procesul tasării………………………….133

5.2.4 Influența apelor freatice în procesul tasării………………………………………….134

5.2.5 Sufoziunea ………………………………………………………………………………………….136

5.3 Procese și forme de versant

5.3.1 Surpări………………………………………………………………………………………………..141

5.3.2 Ravene…………………………………………………………………………………………………143

Concluzii…………………………………………………………………………………………………………151

Bibliografie………………………………………………………………………………………………………154

1. 1 Introducere. Obiective

Aparent teritoriul Câmpiei Râmnicului dintre râurile Buzău și Râmnicu Sărat (1228 km²) se prezintă monoton, caracterizat prin predominarea suprafețelor cvasiorizontale (0-1º)-87%. În peisajul câmpiei se individualizează Câmpia de glacis prin valori mai mari ale altitudinilor (cuprinse între 100-240 m) și a energiei de relief (11-32 m/km). Evoluția reliefului și caracteristicile acestuia sunt puternic influențate de mișcările neotectonice de sens contrar (pozitive către Subcarpați și negative către Câmpia Siretului Inferior), în timp acestea reflectându-se și în acțiunea celorlalți factori asupra reliefului.

Obiective:

-trasarea limitei de nord-vest către Subcarpații Curburii care să aibă la bază criterii diverse (morfometrice, morfografice, geologice)

-stabilirea genezei depozitelor de suprafață și diferențierea loessurilor de depozitele loessoide prin realizarea unor analize amănunțite ale acestora (granulometrie, conținut de carbonați)

-determinarea relațiilor existente între amploarea mai redusă a tasării și caracteristicile

depozitelor de suprafață

-analiza evoluției râului Râmnicu Sărat în spațiul Câmpiei Râmnicului și argumentarea

trecerii acestuia de-a lungul văilor părăsite care să vină în sprijinul acestei ipoteze având ca punct de plecare influența neotectonicii asupra evoluției rețelei hidrografice

-analiza microreliefului dezvoltat pe loess și depozite loessoide din cadrul interfluviilor și a versanților

-impactul activității antropice asupra reliefului

Prezentul studiu reprezintă materializarea activității de cercetare realizată pe parcursul a aproximativ trei ani, beneficiind de o bursă de studiu în cadrul proiectului “Suport financiar pentru studii doctorale privind complexitatea din natură, mediu și societatea umană “ Contract nr.: POSDRU/6/1.5/S/24 prin intermediul Programului Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane.

1. 2 Metodologia cercetării

Metoda stratigrafico-paleontologică a fost aplicată pentru trei puncte localizate în Câmpia de glacis a Râmnicului din care au fost prelevate mai multe probe din depozitele loessoide existente. Acestea au fost supuse unor analize complexe în cadrul Laboratorului OSL a Facultății de Știința Mediului din Cluj-Napoca care au avut ca finalitate datarea folosind luminiscența stimulată optic (OSL) pe baza cuarțului conținut de aceste probe.Această metodă a fost folosită și în analiza unor foraje hidrogeologice executate de Direcțiile Apelor Române Buzău-Ialomița și Siret.

Metodele de laborator au urmărit determinarea granulometriei loessurilor, depozitelor loessoide și solurilor fosile cât și conținutul de carbonați și humus. În acest scop din mai multe puncte au fost prelevate probe care au fost analizate de Institutul de Pedologie din București, rezultatele fiind corelate cu caracteristicile granulometrice și vârsta depozitelor. Pietrișurile din câte două puncte din albiile râurilor Buzău și Râmnicu Sărat au fost analizate pentru evidențierea caracteristicilor morfometrice ale acestora.

Metoda analizei hărților topografice, a planurilor și a ortofotoplanurilor a permis utilizarea unui material cartographic divers plecând de la harta Szatmary (1857), continuând cu hărtile austriece (1910 la scara 1:100000), planurile de tragere (1917, 1918, 1922, 1955 la scara 1:20000), hărțile topografice (din anii 1979-1980, la scara 1:25000, 1:50000), planuri topografice (la scara 1:5000, completat prin ortofotoplanuri (la scara 1:5000, ediția 2005) și imagini Landsat (1988-2008).

Metoda statistico-matematică s-a bazat atât pe șiruri de date generale generale precum cele climatice și hidrologice dar și pe o multitudine de valori rezultate din măsurători (atât de pe hărți și planuri cât și din teren).

Metoda observației se dovedește a fi în majoritatea situațiilor un punct de plecare absolut necesar în aplicarea a numeroase metode cu caracter particular. Este importantă în identificarea proceselor, formelor de relief din teren. Au fost alese mai multe puncte din perimetrul Câmpiei Râmnicului (în deschiderile din Câmpia de glacis existente în versanții văilor Comisoaia, Sinești, Valea Adâncă) în care au fost facute măsurători ale depozitelor, au fost prelevate probe pentru diverse analize.

Metoda morfometrică oferă o imagine a gradului de evoluție a reliefului și totodată și a potențialului de fragmentare al acestuia prin calculul unor parametri morfometrici (pantă, densitatea și adâncimea fragmentării).

Metoda morfografică are în vedere configurația interfluviilor și a văilor ca rezultat al interacțiunii dintre substratul litologic, elementele morfometrice ale reliefului și factorii hidrologici, climatici, biotici.

1.1 Așezarea geografică și limitele Câmpiei Râmnicului dintre râurile Buzău și Râmnicu Sărat

Arealul analizat cu o suprafață de 1228 kmp, parte a Câmpiei Râmnicului desfășurat între râurile Buzău și Râmnicu Sărat se află situat în partea de nord-est a Câmpiei Române.În cadrul țării ocupă o poziție sud-estică aflându-se într-o zonă de contact a unor unități (Subcarpații Curburii și Câmpia Siretului Inferior) cu tendințe contrare în ceea ce privește dinamica verticală,aspect care se reflectă în caracteristicile generale și evolutive ale câmpiei.

Limita nordică este dată de valea Râmnicului Sărat între confluența cu pârâul Grebănu și localitatea Ciorăști,împărțind Câmpia Râmnicului în două sectoare:unul sudic desfășurat până la valea râului Buzău (ce constituie teritoriul analizat în această lucrare) și unul nordic până la valea Trotusului.

Limita sudică o reprezintă râul Buzău care se desfășoară între confluența cu râul Câlnău și localitatea Racovița

Limita estică urmărește baza Muchiei Suligatu până în valea Buzăului în localitatea Racovița contactul cu Câmpia Siretului Inferior făcându-se pe un aliniament clar exprimat în relief prin abrupturile care se mențin în mare parte între 15-20m

Limita vestică este constituită de râul Câlnău ce prezintă o albie restrânsă (150-200m) între confluența acestuia cu râul Buzău și localitatea Fundeni

Limita de nord-vest către Subcarpatii Curburii a fost discutată în numeroase studii ce au vizat Câmpia Râmnicului sau Câmpia Romană de Est.Fiecare autor tratează diferit acest aspect în funcțir de argumentele aduse în sprijinul ideilor susținute,limita este plasată în cele mai multe studii la baza Câmpiei de glacis a Râmnicului,aceasta subunitate fiind încadrată Subcarpatilor,totuși fiind considerată prin caracteristicile sale de tranziție între cele două unități majore.

Pornind din albia râului Râmnicu Sărat,limita cu unitatea Subcarpaților Curburii se înscrie de-a lungul pârâului Grebănu până în nord-vestul localității Plevna,după care urmărește aproximativ curbă de 190m până la valea Budrii,în continuare către vest pâna la valea Comisoia se menține în preajma drumului european E85 urcand ușor la 200m în apropierea văii Sinești și 220m în apropierea văii Comisoaia după care până la valea Câlnăului delimitarea se face în lungul curbei de 240m.Limita propusă prin acest studiu are în vedere argumente de ordin geologic,morfometric și morfografic.

Argumentele geologice se referă la tipologia și vârsta depozitelor din Câmpia de glacis a Râmnicului (în limitele propuse în acest studiu) care se continua înspre Câmpia joasă a Râmnicului.Este un areal de tranziție constituit din depozite loessoide (cu o textură fină în general),ce prezintă intercalații de pietrișuri și nisipuri grosiere a căror granulometrie se reduce către sud la baza glacisului proluvio-coluvial.Aceste elemente grosiere provin din remanierea Stratelor de Cândești.În urma datării mai multor probe prelevate din depozitele loessoide de suprafață și din cele ce se află sub primul sol fosil folosind luminiscenta stimulată optic (OSL),rezultatele au evidențiat o vârstă pe baza căreia depozitele de suprafață se încadrează ultimei părți a Pleistocenului Superior,demonstrând astfel o continuitate a proceselor de acumulare specifice unui teritoriu de câmpie.Dincolo de limita propusă se întâlnesc în aflorimentele existente de-a lungul văilor Comisoaia,Sinești,Valea Adâncă,în versantul drept al acestora,depozite reprezentate prin pietrișuri aparținând Pleistocenului Inferior. Această situație este redată de Liteanu E. Și colab., (1972) într-un studiu asupra depozitelor cuaternare situate între văile Câlnău și Milcov ce încadrează succesiunea de bolovănișuri,pietrișuri și argile că apartinad Pleistocenului Inferior (Strate de Frătești).

În concluzie limita de nord-vest cu Subcarpații Curburii din punct de vedre genetic urmărește aproximativ contactul dintre glacisul piemontan mai vechi în care se manifestă procese de eroziune puternică și acumulare redusă și glacisul proluvio-coluvial (format în Pleistocenul Superior dar continuând și în Holocen) predominant acumulativ în care eroziunea este prezenta de-a lungul văilor Sinești,Comisoaia,Valea Mare,Valea Adâncă,Valea Puterda.Argumentele morfometrice (valoarea pantelor în Câmpia de glacis a Râmnicului Sărat se mențin în cea mai mare parte între 1și 3º) și morfografice (analiza în unor profile logitudinale care pun în evidență o schimbare a formei acestuia în partea inferioară în condițiile diminuării valorilor de pantă și trecerii de la glacisul piemontan la cel coluvio-proluvial)completează și totodată pedează pentru trasarea limitei Câmpiei Râmnicului cu Subcarpații de Curburii.

1.2 Istoricul cercetărilor

Arealul Câmpiei Râmnicului cuprins între râurile Buzău și Râmnicu Sărat apare în numeroase studii de specialitate,aflându-se în atenția mai multor cercetători geologi, geografi și pedologi,problematica abordată fiind diversă vizând geologia,evoluția paleogeografică, hidrogeologia și modelarea actuală dar și aspecte climatice și pedologice.

Primul studiu în care se fac referiri și asupra acestui teritoriu îi aparține lui Gheorghe Murgoci (1908) ,,Raport asupra lucrărilor făcute de secția agrogeologică în anul 1906-1907”.Sunt emise pentru prima dată ipoteze privind evoluția văii Buzăului pe actuala vale a Calmățuiului și asupra văii Râmnicului Sărat pentru care se admite existența unui braț al acestuia pe valea Boldu.De asemenea sunt întocmite hărți ale apelor freatice,solurilor și a repartiției pădurilor pentru partea de est a Câmpiei Romane.

Pană A. (1911),în lucrarea sa ,,Cursul inferior al Călmățuiului”,dezvoltă ipotezele lansate de Gheorghe Murgoci în ceea ce privește cursul văii Buzăului în câmpie pe actuala vale a Călmățuiului și a Râmnicului Sărat Vâlsan G.,(1915) în teza sa de doctorat intitulată ,,Câmpia Română-Contributiuni de geografie fizică”,propune o abordare aparent generală,de sinteză a elementelor ce caracterizează spațiul de câmpie ,în realitate reprezinta un model de analiza a reliefului din zona de câmpie, punând accent pe evoluția paleogeografică.

Cercetarea geologică riguroasă a acestui areal debutează odată cu studiile întreprinse de Mateescu St.,(1927), ,,Cercetări geologice în partea externă a curburei sudestice a Carpaților Români”.Păstrând denumirea de Podișul Râmnicului atribuită de George Vâlsan spațiului de interferență a colinelor cu câmpia desfășurat între curbele de 100 și 300m,autorul face precizări importante referitoare la geneza acestei unități de relief ,constituție geologică dar și asupra teraselor raului Râmnicu Sărat cărora le stabilește și vârsta.

După al doilea război mondial ,continuând direcția trasată de George Vâlsan,se remarcă lucrarea lui Popp N., ,,Câmpia Română-o ipoteză de lucru”(1947), care supune analizei elementele de evoluție a Câmpiei Romane plecând de la lacul ce ocupa acest teritoriu în Cuaternar,parcurgând toate etapele până la desăvârșirea uscatului și realizarea teraselor.

Limitele Câmpiei Râmnicului și subdiviziunile acesteia apar conturate în studiul lui Traian Naum (1954) asupra părții de nord-est a Câmpiei Romane.Acelesi autor face o caracterizare geomorfologică a teritoriului Câmpiei Române situat în bazinul inferior al râului Buzău (1961) relevând rolul mișcărilor tectonice în mutarea contactului morfologic dintre câmpie și unitatea Subcarpaților.

Cercetarea depozitelor cuaternare a constituit obiectul a numeroase studii efectuate de Emil Liteanu în nord-estul Câmpiei Romane și în regiunea subcarpatică dincolo de contactul acestor unități (1961,1971,1972),stabilind limitele subdiviziunilor cuaternarului dar și limita acestuia cu romanianul pe baza datelor furnizate de forajul geologic din localitatea Balta Albă .

Hidrogeologia acestui teritoriu a fost analizată în numeroase studii de către Maroși P.(1963,1968).Au fost întreprinse cercetări ale apelor subterane plecând de la originea,grosimea și alcătuirea arealului piemontan dar și a raporturilor existente între râul Râmnicu Sărat și pânza freatică din preajma acestuia.

Nicolae Popp (1963) în lucrarea sa ,,Schimbări hidrografice în Câmpia Romană de nord-est aduce mai multe argumente îndeosebi de natură litologică în completarea celor existente indicând totodată și un al patrulea traseu posibil al râului Râmnic prin câmpia omonimă.

Conea Ana (1970) realizează o zonare a depozitelor de suprafață din Câmpia Romana în strânsă legătură cu tipurile de sol și stabilește criterii pentru diferențierea loessului (căruia îi atribuie originea eoliană) de depozitele loessoide .

Dinamica actuală a albiei și cursului râului Buzău este evidențiata prin studiul Sliviei Lupu (1973) care surprinde rectificarea cursului râului în sectorul meandrat în iulie 1969,fiind analizate atât cauzele cât și efectele asupra asupra limanelor fluviatile și asupra localităților din perimetrul actualului curs părsit.

Cercetarea loessurilor și a depozitelor loessoide din Câmpia Romană este îmbogățită prin contribuțiile aduse de Codarcea Venera și Bandrabur Toderița (1978),care au realizat mai multe analize asupra acestor depozite de suprafață în urma cărora s-a făcut o împărțire a acestora având la bază criteriul genetic și alcătuirea granulometrică.

Ielenicz M.(1988) realizează un studiu asupra reliefului Câmpiei Romane de nord-est situată între râul Siret și Subcarpatii de Curbură pe care o denumește Câmpia Vrancei,având în vedere analiza morfometrică a văilor și interfluviilor

CAPITOLUL 2 Evolutia geologică și paleogeomorfologică

2.1 Evoluția paleogeografică

Din punct de vedere structural Câmpia Râmnicului situată între râurile Buzău și Râmnicu Sărat se suprapune peste sectorul dobrogean al Platformei Moesice care are un fundament alcătuit din șisturi mezometamorfice precambriene la vest de falia Capidava-Ovidiu și din șisturi verzi între faliile Capidava-Ovidiu și Peceneaga-Camena, interceptat în localitatea Bordei Verde situată în Câmpia Brăilei (27 km sud de localitatea Gradistea,aflată în sud-estul Câmpiei Râmnicului pe râul Buzău),la 2040m adâncime.

Teritoriul Câmpiei Râmnicului se suprapune Depresiunii Focșani ce se extinde între valea Trotusului și valea Ialomiței (Zugrăvescu D.,Damian A.,2005).Formarea acesteia a început în faza stirica nouă (Atanasiu I.,1961),depozitele întâlnite fiind încadrate intervalului Badenian-Holocen,acestea având la baza lor depozite mezozoice,paleozoice,șisturi verzi și șisturi cristaline proterozoice (Zugravescu D.,Damian A.,2005).

Depozitele cuaternare

Date concrete asupra litologiei Câmpiei Râmnicului sunt furnizate de forajele geologice (indeosebi forajul de la Balta Albă 3637m adâncime) și de forajele hidrogeologice realizate de Direcțiile Apelor Române Buzău-Ialomita și Siret (foraje de suprafață până la adâncimea de 25 m și foraje de adâncime executate până la 350m ).Deschiderile existente pe valea Buzăului,pe valea Râmnicului sau în Muchia Suligatu nu oferă decât o imagine superficială asupra depozitelor cuaternare (în mare parte aflorează depozite din Pleistocen superior-Holocen ).

Depozitele Pleistocen inferioare

Nu sunt caracteristice că depozite de suprafață în Câmpia Râmnicului;acestea apar la contactul cu Subcarpații de Curbură în localitatea Grebănu în forajul hidrogeologic F1 (275 m cotă absolută ) executat în vestul acestei localități.Stratele de Cândești au fost interceptate de la suprafață,sunt depozite în care predomina bolovănișurile și pietrișurile în alternanță cu argile gălbui ,marne și argile nisipoase

Depozitele Pleistocen mediu

Depozitele reprezentative sunt argilele nisipoase si marne în care se intercalează nisipuri fine uneori și pietrișuri.Emil Liteanu,(1961) denumește partea inferioară a Pleistocenului mediu,,complexul marnos”depus peste Stratele de Cândești ,constituit din marne,argile și intercalații subțiri de nisipuri fine,estimând grosimea ,,complexului marnos” la 200m în această parte de nord-est a Câmpiei Române

Depozitele Pleistocen superioare

Constituie cele mai extinse suprafețe în arealul studiat fiind alcătuit din nisipuri și pietrișuri în alternanță cu argilă (depozite specifice conurilor de aluvionare ale Buzăului și Râmnicului Sărat),loessuri și depozite loessoide.

Holocenul

Este reprezentat prin depozitele de albie (pietriș,nisip în alternanță cu depozite prăfoase și argiloase) din Holocenul inferior existente de-a lungul văilor (Bătrâna,Ghergheasa, Boldu) precum și prin depozitele actuale din albiile Buzăului și Râmnicului Sărat.

În studiul de față am avut drept puncte de plecare studiile geologice realizate în principal de Emil Liteanu alături de caracteristicile depozitelor de suprafață analizate de Ana Conea.Identificarea depozitelor cuaternare din Câmpia Râmnicului situată între râurile Buzău și Râmnicu Sărat a fost posibilă utilizând o multitudine de foraje hidrogeologice obținute de la Direcțiile Apelor Romane Buzau-Ialomița și Siret pentru acest perimetru de studiu.Am încercat să corelez informațiile existente despre foraje geologice(forajele de la Pogonele și Gălbinași situate pe partea dreaptă a râului Buzău,forajul de la Balta Albă) ,cu datele din forajele hidrogeologice apropiate pentru a generaliza repartiția unor depozite pe un anumit areal,cum ar fi depozitele din Pleistocenul mediu care se află între Stratele de Cândești și depozitele conului aluvionar al Buzăului. Paralelizarea datelor litologice chiar și din foraje apropiate este greu de realizat uneori compoziția granulometrică shimbandu-se brusc.Pentru diferentiarea exactă a depozitelor cuaternare se impune necesitatea unor datări (cel puțin pentru depozitele de suprafață ),cu excepția Stratelor de Cândești în care au fost identificate resturi fosile restul depozitelor nu conțin elemente de fauna din trecut în baza cărora să se facă o delimitare precisă.

2.2 Evoluția rețelei hidrografice

2.2.1 Evoluția văii Râmnicului Sărat

Organizarea și evoluția rețelei hidrografice din Câmpia Râmnicului s-a făcut treptat,odată cu retragerea Lacului Getic din actualul teritoriu pe o direcție de la nord-vest către sud-est, de aceea stabilirea etapelor de dezvoltare a hidrografiei în sectorul de câmpie trebuie să fie corelate cu evoluția paleogeografică pe parcursul Pleistocenului Superior mai ales a Holocenului. Cursul Râmnicului Sărat în sectorul inferior a fost analizat în numeroase studii atât de geomorfologie,hidrologie și hidrogeologie (Vâlsan G.,1915,Popp.N.,1963,Maroși P.,1963) care au urmărit descifrarea evoluției pe parcursul Cuaternarului a evoluției acestui râu dar și analiza raporturilor cu pânza freatică și substratul geologic din Câmpia Râmnicului.

În general sunt admise trei cursuri părăsite ale Râmnicului Sărat în câmpia omonimă,în prezent ocupate de paraiele Bătrâna ,Buzoel și Boldu,argumentele aduse în susținerea ideei abaterii cursului acestui râu de la o direcție inițială către sud la una orientată către nord-est fiind următoarele: convergenta acestor vai părăsite către sudul orașului Râmnicu Sărat,asimetria văilor care prezintă malul drept mai înalt și mai abrupt,aspectul de lunca și faptul că prezintă o lărgime mult prea mare comparativ cu volumul de apă transportat de pârâurile care le drenează(Vâlsan G.,1915,Popp N.1963).Alături de acestea poate fi menționat și un al patrulea curs părăsit prin valea Valcelele-balta Ciulnița.Ca mărturii ale vechilor trasee ale Râmnicului în Câmpia Romană de nord-est stau depozitele de pietriș și nisip identificate în numeroase foraje.În acest studiu am utilizat date oferite de numeroase foraje hidrogeologice realizate de Direcțiile Apelor Romane Buzau-Ialmita și Siret amplasate atât în perimetrul conului aluvial al Râmnicului cât și în partea terminală a văilor Buzoel (foraje din jurul lacului Amară),Boldu (forajele de la Baltă Albă ,Băile ) și Vâlcelele .Acestea confirma vechile trasee ale Râmnicului Sărat pe văile Bătrâna,Buzoel și Boldu și aduc un argument în plus în susținerea ideei unui al patrulea curs părăsit prin valea Valcelele-balta Ciulnița.

2.2.2 Evoluția văii Buzăului

Reconstuirea etapelor parcurse de râul Buzău în regiunea de câmpie trebuie sa aibă ca punct de plecare la fel ca în cazul râului Râmnicu Sărat analiza sistemelor de terasă,dar și raporturile care se stabilesc între acestea și suprafața cămpiilor învecinateDin studiul teraselor văii râului Buzău în sectorul intrării acestuia în Câmpia Română (dincolo de confluențele cu râul Niscov și Slănic),George Vâlsan (1915) menționează faptul că terasa de 25-30 m altitudine relativă după confluența cu râul Nișcov suferă o abatere către sud-vest pe direcția localității Lipia către obârșia văii Călmățui.Legătura dintre valea Buzăului și cea a Călmățuiului s-a menținut prin intermediul văilor în prezent ocupate de pâraiele Hatnăul,Strâmbu și Buzoel existente în malul drept actual al Buzăului.

Mișcărilor tectonice li se atribuie un rol important în explicarea abaterii inițiale către sud a Buzăului (Murgoci Gh. și colab.,1908,Pană A.,1911,Badea L,1967), prin acestea înregistrând o intensitate mai mare în partea de nord a Buzăului,ceea ce a determinat abaterea râului către sud.

Un rol important în explicarea cauzelor modificărilor repetate ale cursului Buzăului (dar și ale altor râuri din partea de nord-est a Câmpiei Române) produse la nivelul rețelei hidrografice îl dețin în concepția lui Grigore Posea (1971) procesele de colmatare a albiilor în zona de câmpie a căror intensitate și manifestare nu au tinut cont de existența sau amploarea mișcarilor de subsidență din zona Câmpiei Siretului Inferior.

2.2.3 Mișcarile neotectonice și evoluția rețelei hidrografice

Aproximativ în partea mediană a Câmpiei Râmnicului dintre râurile Buzău și Râmnicul Sarat,fundamentul Platformei Moesice este fragmentat de falia Capidava-Ovidiu.Traseul acestei falii pornește din valea Buzăului (în apropierea localității Vișani),înaintând către valea Râmnicului pe o direcție sud-est-nord-vest (în estul orașului Râmnicu Sărat).Existența faliei este dovedită atât prin investigații geofizice (Gavăț I.-1963,1965,1966),prin apariția apelor termale cu temperaturi de 50-60 grade în localitatea Ghergheasa aflată de-a lungul acesteia (Jipa D.,2006) și prin seismele înregistrate în decursul timpului aici fiind concentrate mai multe epicente la Râmnicu Sărat.Sectorul Platformei Moesice cuprins între falia Intramosică și falia Peceneaga Camena a înregistrat în timpul Cuaternarului (în timpul mișcărilor tectonice valahe) o deplasare către nord-vest cu circa 9-12 km (Lăzărescu V.,Popescu M.,1984) scufundându-se către Carpații de Curbură.

Zugrăvescu D.,Polonic G.,(1998),indică ritmuri de coborâre de aproximativ 3 mm/an în partea de nord-est a Câmpiei Române,în sectorul Platformei Moesice încadrat de faliie Capidava-Ovidiu și Peceneaga –Camena în perimetrul localitatatii Balta Albă.Dincolo de falia pericarpatică (denumită falia Bărăitaru) sunt delimitate în Câmpia Râmnicului dintre râurile Buzău și Râmnicu Sărat suprafețe în care ritmurile anuale cuprinse între aproximativ 1mm/an în apropierea orașului Râmnicu Sărat și 2mm/an în partea de sud-vest către valea Buzăului (fig.nr.14).

Indiferent de valoarea înregistrată a mișcărilor de ridicare sau de coborâre care influențează Câmpia Râmnicului se remarcă modificarea valorilor subsidenței dincolo de falia Capidava-Ovidiu.În acest sens evoluția văii Buzăului (îndeosebi în sectorul cuprins între Vișani și Racovița) cel puțin pe parcursul Holocenului și a văii Râmnicului trebuie analizată și totodată corelată cu mișcările de coborâre înregistrate în Câmpia Romană de nord-est îndeosebi în sectorul al cărui fundament este constituit din șisturi verzi.

Sintetizând informațiile gofizice,geologice referitoare la dinamica blocurilor din fundamentul Platformei Moesice completate cu observațiile privitoare la morfografia văii Buzăului în sectorul de câmpie se poate afirma că mișcările de subsidență mult mai puternice înregistrate de compartimentul alcătuit din șisturi verzi din fundamentul Câmpiei Romane încadrat de faliile Capidava-Ovidiu și Peceneaga-Camena a determinat pe parcursul Holocenului schimbări în configurația rețelei hidrografice prin atragerea râurilor către actuala Câmpie a Siretului Inferior.

Manifestarea unor tendințe contrare în ceea ce privește mobilitatea pe verticală a teritoriului analizat se repercutează și asupra configurației de ansamblu a rețelei hidrografice,inclusiv asupra celei cu obârșia la contactul cu Subcarpații si a celei autohtone.Aceasta are o direcție generală de la nord-vest către sud-est ca efect al retragerii apelor lacului cuaternar din Câmpia Romană,în Holocen direcțiile râurilor au fost influențate în mare măsură de mișcările de subsidența din spațiul Câmpiei Siretului Inferior.Arealul Câmpiei de glacis a Râmnicului care înregistrează mișcări de ridicare pozitive se remarcă în peisaj prin puterea de eroziune pe verticală a rețelei hidrografice,conturând văi cu adâncimi cuprinse de 7-10 m,prin mobilizarea unor mari cantități de materiale care sunt depuse către baza glacisului în concordanță cu scăderea pantei și a puterii de transport.Abaterea către est și sud-est a rețelei hidrografice din Câmpia Râmnicului se remarcă și în cazul pâraielor cu scurgere temporară care brăzdează Câmpia de glacis a Râmnicului.Valea Bătrâna se formează în zona localităților Zoita-Costieni prin unirea văilor Comisoaia,Sinești,Boului.În cazul văilor Comisoaia (după confluența cu pârâul Dolioara) și Sinești (după confluența cu paraul Gioaglă) se evidențiază modificarea bruscă a direcției de curgere,inițial orientată către sud,sud-est schimbându-se până la Zoița-Costieni către est (Valea Comisoaia) și nord-est (Valea Boului).

2.3 Trepte morfogenetice-mărturii ale modelării evoluției reliefului

2.3.1 Treptele de glacis

În cuprinsul Câmpiei Râmnicului dintre râurile Buzău și Râmnicu Sărat se remarcă prezența a trei trepte de glacis în cadrul Câmpiei de glacis:între 120 și 140m,între 160-190m și între 200-300m.Diferențierea celor trei trepte de glacis se poate face și din analiza văilor torențiale (Valea Comisoaia,Valea Sinești, Valea Budrii,Valea Adâncă) care străbat în totalitate sau parțial Câmpia de glacis a Râmnicului.Modificarea locală a valorilor de pantă este evidențiată de caracteristicile văilor în lungul acestora procesul caracteristic este eroziunea,ceea ce face ca acestea să fie bine individualizate în relief.În apropierea limitei cu dealurile subcarpatice Valea Sinești prezintă un canal torențial puțin adâncit în depozitele loessoide,care se reduce de la valori cuprinse frecvent între 6-8m (în unele porțiuni valorile sunt între 10-15m) în amonte la 0.5-1m.

În compartimentul vestic al glacisului (între valea Adâncă și valea Râmnicului) canalele torențiale se estompează până la dispariție de la limita trasată cu Subcarpații până la altitudinea de aproximativ 100m.Relevantă este Valea Putreda care își are obârșia în culmea periferică subcarpatică cu o rețea de ravene și rigole bine organizată,canalul torențial își reduce adâncimea la 0.5-2m în câmpie în apropierea intersecției cu drumul european E85 (de la 6-15m în amonte), fiind adâncit în sectorul de câmpie în propriile conuri aluviale.

Evoluția generală a glacisului cu cele s-a făcut sub influența neotectonicii, oscilațiilor climatice.

2.3.2 Terasele

Relieful Câmpiei Râmnicului dintre râurile Buzău și Râmnicu Sărat poartă amprenta situării într-un perimetru în care se manifestă tendințe contrare în ceea ce privește mobilitatea pe verticală a acestuia (mișcări de ridicare în jumătatea vestică,către Subcarpații Curburii și mișcări de coborâre în jumătatea estică a câmpiei,către Câmpia Siretului Inferior),ceea ce se repercutează și asupra configurației de ansamblu a evoluției rețelei hidrografice.În condițiile în care îndeosebi pe parcursul Holocenului au avut loc schimbări ale cursurilor de-a lungul râurilor Râmnicu Sărat și Buzău în zona de câmpie,actualele văi prezintă două terase (terasa de 2-3m,terasa de 6-8m pe Buzău și terasa de 5-6m pe Râmnicu Sărat),dintre care în cea mai mare parte terasa de luncă este întâlnită,ceea ce confirmă fixarea târzie a traseului acual în cursul inferior al acestora.Râul Câlnău în afară de cele două terase amintite mai are dezvoltat pe spații extinse și un al treilea nivel de terasă dezvoltat din Câmpia de glacis (15-20m),care se pierde progresiv în nivelul câmpiei,situație întâlnită si în cazul râului Buzău.În prezent nivelul de terasă superior treptei înalte de luncă constituie vatra multor sate din cauza situării în locuri ferite de revarsarea apelor.

CAPITOLUL 3 Caracteristici morfografice și morfometrice

3.1 Morfografia – 3.1.1 Sistemul de văi

Mobilitatea verticală a celor două subunități ale Câmpiei Râmnicului (Câmpia de glacis și Câmpia piemontană joasă) este pusă în evidență și de morfografia văilor care le străbat. Alternanta mișcărilor de înălțare cu cele de calm tectonic se reflectă în intensitatea proceselor de eroziune-acumulare care conduc către vai puternic adâncite în Câmpia de glacis, cu lățimi reduse. este sculptată în condițiile unor mișcări neotectonice pozitive ce antrenează întregul areal al Câmpiei de glacis a Ramnicului.

În Câmpia piemontană joasă a Râmnicului în condițiile diminuării valorilor de pantă (în mare parte între 0-1 º,adâncimea văilor se reduce considerabil,cu excepția văilor Bătrâna,Buzoel și Boldu.Lățimea acestora este in general între 0.8-1.5 km,în partea inferioară,către limanele fluviatile (valea Buzoel și valea Boldu) crescând la 2-2.5km

O altă direcție de analiză a văilor din cuprinsul Câmpiei Râmnicului a reprezentat-o realizarea si analiza profilelor longitudinale reduse la unitate pentru văile străbătute în prezent de pâraiele Bătrâna,Buzoel,Boldu,precum și pentru mai multe segmente de ordinul 2 din Câmpia de glacis a Râmnicului.Valoarea indicelui de concavitate obținut în urma măsurătorilor și a calculelor pentru pâraiele ce străbat în prezent fostele albii ale Râmnicului Sărat este relativ apropiată :0.31 pentru pârâul Bătrâna,0.29 pentru pârâul Buzoel și 0.25 pentru pârâul Boldu.Dată fiind poziția teritoriului Câmpiei Râmnicului într-o zonă în care neotectonica se manifestă prin mișcări verticale contrare,concavitatea profilului longitudinal al rețelei hidrografice este influențată într-o mare măsură de acestea,prin deformările care au loc de-a lungul pâraielor,îndeosebi în partea lor inferioară,valoarea concavității nefiind în primul rând expresia gradului de evoluție a rețelei hidrografice ci consecința modificării repetate a punctului de minimă altitudine din cadrul profilelor longitudinale de vale.

3.1.2 Sistemul de interfluvii

Caracteristicile generale ale interfluviilor din teritoriul Câmpiei Râmnicului completează analiza morfografică și totodată evidențiază etapele de evoluție ale reliefului acestei unități reperezentând materializarea acțiunii factorilor condiționali ai modelarii acestuia (geologie,neotectonica,climă,ape de suprafață și subterane).

Câmpia de glacis a Râmnicului prezintă interfluvii caracter divergent,ca o consecință a modului de formare dintr-o succesiune de conuri de dejecție depuse la contactul Câmpiei Râmnicului cu Subcarpații

Câmpia piemontană joasă a Râmnicului prezintă interfluvii care au în general o desfășurare nord vest-sud est Prezintă o fragmentare redusă în general (0-0.6 km/km²) cu excepția părților periferice în condițiile unor pante mai mari (10-20 º).

3.1.3 Ierarhizarea rețelei hidrografice

În scopul evidențierii dinamicii la nivelul rețelei hidrografice autohtone din cadrul Câmpiei Râmnicului cuprinsă între râurile Buzău și Râmnicu Sărat,precum și a stadiului de evoluție a acesteia am extras de pe hărțile topografice la scara 1:2500 (ediție 1981) și de pe ortofotoplanuri (2005) segmente ale cursurilor din bazinele pârâurilor Bătrâna,Buzoel,Boldu și Vâlcelele.Urmărind distribuția numărului de segmente de la vestul către estul Câmpiei Râmnicului se constată o diminuare a acestora pe această direcție dar și a lungimilor însumate și a lungimilor medii,această situație găsindu-și explicația în organizarea rețelei hidrografice în concordanță cu extinderea uscatului după retragerea lacului Getic dar și cu o serie de factori locali (apariția a numeroase izvoare în zona de contact a Câmpiei de glacis cu Câmpia piemontană joasă a Râmnicului,existența celor patru foste albii părăsite ale Râmnicului Sărat,pârâurile care le drenează fiind subadaptate ,modelarea acestora fiind foarte redusă ,susținută în cea mai mare parte de efilarea apelor freatice la schimbarea de pantă la trecerea către Câmpia piemontană joasă.

Vechimea văilor părăsite (Bătrâna,Buzoel,Boldu și Vâlcelele) poate fi argumentată și din punctul de vedere al situației existente la nivelul ierarhizării rețelei hidrografice.Doar valea pârâului Bătrâna este de ordinul 4,reușind să concentreze în cea mai mare parte rețeaua hidrografică din Câmpia de glacis și din partea mediană a câmpiei.

Modelul drenajului- bazinul pârâului Bătrâna

Pârâul Bătrâna este un afluent de ordinul 4 al Buzăului situat pe partea stângă a acestuia ce se formează prin unirea văilor torențiale Boului,Comisoaia,Sinești în perimetrul localităților Costieni –Ziduri (care adună apele din Câmpia de glacis a Râmnicului) direcționându-și apele către sud și sud-est pe fosta vale a Râmnicului Sărat până în localitatea Vișani.Are o suprafață ce însumează 348.14kmp.Indicele de realizare al bazinului pârâului Bătrâna este de 58%,fiind calculat după formula In=Nn-1/Rc (Grecu F.,2004) în care Nn-1este valoarea penultimului teremen al progresiei.Această valoare arată subrealizarea bazinului,lăsând posibilitatea extinderii acestuia și ramificării rețelei în ansamblu, în prezent concentrează 58 % din segmentele de ordin inferior care duc către realizarea acestuia.Luând în calcul factorii locali (litologie,pantă,mișcări de subsidență și de înălțare,cantități de precipitații) acest lucru este realizabil mai cu seamă în cadrul Câmpiei de glacis a Râmnicului unde valoarea pantelor este mai mare (2-3 grade,local 10-15grade),impactul ploilor torențiale având eficiență sporită asupra reliefului dar și din cauza mișcărilor de înălțare lentă la care este supus acest areal în prezent,putând duce la dezechilibre îndeosebi la nivelul segmentelor de ordinul 2 (adâncite cu 8-10m în depozitele de suprafață ale câmpiei) și ordinul 1.

3.2 Morfometria

3.2.1 Hipsometria

Hipsometria spațiului Câmpiei Râmnicului cuprins între râurile Buzău și Râmnicu Sărat pune în evidență desfășurarea acesteia pe direcția nord vest-sud-est,între limitele altitudinale de 21 m în sud-est la contactul cu Câmpia Siretului Inferior și 240 m către nord-vest la limita cu Subcarpații Curburii.Această desfășurare a treptelor hipsometrice este relevată și de dispunerea rețelei hidrografice majore (Buzăul și Râmnicu Sărat care încadrează spațiul analizat) și minore (pâraiele Bătrâna,Amara și Boldu), fiind o consecință a condițiilor generale de evoluție a reliefului îndeosebi în timpul Cuaternarului precum neotectonica (ce a determinat individualizarea Câmpiei înalte a Râmnicului),retragerea apelor lacului Getic (ce ocupa acest anumite parți ale teritoriului analizat începând de la sfârșitul glaciarului Mindel până la sfârșitul perioadei glaciare Wurm), dar și substratul litologic.

Cea mai mare parte a Câmpiei Râmnicului ( 854.234 kmp ,69.5%),se desfășoară între 25-100 m acest interval conturând Câmpia joasă ceea ce prefigurează în cadrul acesteia o suită de procese geomorfologice în care predomină acumularea, la nivelul albiilor instabilitatea acestora (procese de meandrare predominant).

3.2.2 Pantele

Din analiza hartii pantelor întocmită pe baza curbelor de nivel extrase de pe hărțile topografice la scara 1:25000 și local (conflența râurilor Câlnău și Buzău,in lungul văii Râmnicului Sărat între Oreavu și Știubei) de pe planurile topografice la scara 1:5000,se evidențiază predominarea suprafețelor cvasiorizontale (valori cuprinse între 0-1 grade) pe cea mai mare parte a Câmpiei Râmnicului.Ca areal se diferențiază Câmpia înaltă de glacis a Râmnicului,care asociază pante cu valori cuprinse în cea mai mare parte între 1 și 3 grade,ceea ce o individualizează în raport cu Câmpia piemontană joasă a Râmnicului.Dincolo de limita trasată cu Subcarpatii Curburii,către nord și nord-vest,valorile depășesc frecvent 3-5 grade,acest parametru morfometric fiind folosit în acest studiu (alături de adâncimea fragmentarii,alcătuirea geologică,vârsta și dispunerea structurilor sedimentare) în diferențierea celor două unități.

3.2.3 Densitatea fragmentarii reliefului

Indicator morfometric important în aprecierea gradului de fragmentare al reliefului,reprezintă un rezultat al interacțiunii dintre rețeaua hidrografică și substratul litologic,în strânsă legătură cu declivitatea reliefului și factorii climatici.Determinarea valorilor densității fragmentarii s-a făcut prin metoda izoliniilor rezultând o valoare medie a acesteia de 0.37 km/km².Analiza hărții evidențiază o creștere a acesteia către partea centrală a Câmpiei Râmnicului datorită prezenței celor trei pâraie:Bătrâna,Buzoel și Boldu,dezvoltate între partea inferioară a conului aluvial al Râmnicului Sărat și râul Buzău.Existența unei densități mari a drenajului de suprafață la obârșiile celor trei pâraie(între 2.03 și 3.38 km/km²)se datorează apariției a numeroase izvoare în lungul zonei de efilare a apelor din subteran care le alimentează,continuându-se în sud-vest,către valea Buzăului la baza Câmpiei de glacis

3.2.4 Energia de relief

În ansamblu Câmpia Râmnicului dintre râurile Buzău și Râmnicu Sărat prezintă o energie de relief foarte slabă, cu o valoare medie calculată este 9.43 m/km². Aceasta este explicabilă dacă luăm în considerare densitatea medie a fragmentării reliefului (0. 38 km/km²) și a pantelor (0.45º), fiind o consecință evoluției rețelei hidrografice precum și a modelării mai slabe a reliefului acesteia de către factorii exteriori. La aceștia contribuie neotectonica prin mișcările de înălțare care se manifestă în Câmpia de glacis ce imprimă rețelei hidrografice tendința de andâncire (Grumăzescu H., 1973, le numește ,, văi de tip canion”). Numeroasele izvoare care apar în zona de efilare a apelor freatice nu influențează fragmentarea verticală cum aparent se poate corela cu valoarea densității fragmentării (2-3.4 m/km) .

CAPITOLUL 4 Factorii modelarii reliefului

4.1 Factorii geologici

Litologia depozitelor de suprafață prin caracteristicile sale se constituie înr-un factor de referință atât în cuantificarea gradului de evoluție al formelor de relief dat și în explicarea tipologiei acestora.Câmpia Râmnicului dintre râurile Buzău și Râmnicu Sărat prezintă aparent o uniformitate în răspândirea lor,exculsiv cuaternare,în cadrul acestora aflorează depozitele Pleistocen superioare dar și Holocene (în luncile râurilor Buzău,Câlnău și Râmnicu Sărat dar și de-a lungul văilor Jirlău,Buzoel și Boldu).

Pentru elucidarea evoluției generale a Câmpiei de glacis a Râmnicului Sărat și a descifrării succesiunii de depozite loesssoide și soluri fosile am prelevat mai multe probe care au fost dus la analize în scopul datării cu OSL (luminiscența stimulată optic), folosid curțul existent în masa depozitelor în cadrul Laboratorului OSL al Facultății de Știința Mediului din Cluj-Napoca.Vârstele obținute variază între aproximativ 17.5-42.3 ka pentru cele cinci probe prelevate din depozitele de suprafață.

Analiza a trei soluri fosile întâlnite (două din Câmpia de glacis și unul din Câmpia piemontană joasă a Râmnicului) a urmărit:

-determinarea caracteristicilor granulometrice,conținut de carbonați,humus

-stabilirea vârstei acestora în cadrul Câmpiei de glacis și stabilirea fazelor de evoluție a acesteia

-integrarea în cadrul general al formării Câmpiei Râmnicului,acestea reflectând prin caracteristicile lor condițiile de modelare specifice climatului din acele perioade interglaciare și interstadiale

Datele analitice ale depozitelor de suprafață din Câmpia de glacis coroborate cu caracteristicile exterioare ale (stratificație, culoare, prezența intercalațiilor psefitice) și ținând cont de poziția acestei subdiviziuni a Câmpiei Râmnicului într-o zonă în care procesele predominant acumulative au contribuit în mod hotărâtor la formarea ei pledează pentru considerarea originii proluvial-deluviale ale acestora, încadrându-le totodată în categoria depozitelor loessoide.

Vârsta apropiată a depozitelor din profilele 2 (probele C2P1 și C2P2) –Oreavu și 3 (probele C3P1și C3P2)-Valea Adâncă demonstrează caracterul zonal al acestora, răspândirea acestora nefiind limitată doar la perimetrele din preajma principalelor văi (Comisoaia, Sinești, Valea Adâncă) care fragmentează Câmpia de glacis a Râmnicului.

4.2 Factorii climatici

Pentru analiza factorilor climatici și a influenței acestora asupra reliefului Câmpiei Râmnic au fost utilizate datele furnizate de Direcția regională de meteorologie sud Muntenia Buzău (Administrația Națională de Meteorologie) pentru stațiile meteorologice Buzău și Râmnicu Sărat pe intervalul cuprins între 1975-2010.

Teritoriul analizat se află situat din punct de vedere al temperaturilor medii anuale între izotermele de 10-11grade Celsius,media termică înregistrând aproximativ aceleași valori (10.62oC la stația meteorologică Râmnicu Sărat și 10.64 oC la stația meteorologică Buzău).

Precipitațiile influențează modelarea mult mai intensă a reliefului Câmpiei de glacis a Râmnicului fie prin eroziune în suprafață dar mai ales liniară în lungul văilor (Comisoaia, Sinești,Valea Adâncă și Valea Putreda) în condițiile existenței aici a unor pante mai mari (cuprinse între 1-3 grade,local depășesc 10-15 grade). Pentru a evidenția și mai bine efectul precipitațiilor asupra reliefului am calculat indicele de neuniformitate a precipitațiilor (indicele Fournier) pentru intervalul 2004-2010 care include cantități foarte diferite din punct de vedere al repartiției anuale (753.7mm/an în 2005,386 mm/an în 2008).Valorile medii obținute în urma calculelor sunt de 8.01 la stația meteorologică Buzău și de 9.45 la stația meteorologică Râmnicu Sărat. Din analiza evoluției lunare a indicelui de neuniformitate al precipitațiilor se poate evidenția faptul că valorile maxime se înregistrează în lunile de vară (15.06 în iulie la Râmnicu Sărat și 16.29 în august la Buzău) în legătură cu caracterul torențial al precipitațiilor din acest anotimp, pe când valorile minime (4.78 la Râmnicu Sărat și 3.04 la Buzău) au fost calculate în luna februarie,în condițiile unui înghețului produs la nivelul solului și al rocilor,dar și a unor precipitații reduse cantitativ (30.2mm la Râmnicu Sărat și 32.7mm la Buzău) predominant sub formă de zăpadă.

4.3 Factorii hidrologici

Exercita o influență majoră a reliefului Câmpiei Râmnicului atât prin intensitate dar și prin diversitatea modurilor de manifestare și schimbările ulterioare care survin în urma acțiunii acestora.Rețeaua hidrografică autohtonă este reprezentată prin cursurile celor patru pâraie Bătrâna,Buzoel,Boldu și Vâlcele,care își canalizează apele pe fostele vai părăsite ale râului Râmnicu Sărat.Rețeaua hidrografică alohtona cu scurgere temporară este reprezentată prin văile Comisoaia,Sinești,Valea Budrii,Valea Adâncă și Valea Putreda.Acestea își au izvoarele în unitatea subcarpatică exercitând o acțiune de eroziune puternică în Câmpia de glacis a Râmnicului pe care o fragmentează, depunând după fiecare ploaie mai importantă materiale fine sub forma unor mici conuri de dejecție la baza acesteia.

Pentru analiza scurgerii și a influenței sale asupra reliefului am utilizat date privind debitul lichid și solid de la stațiile hidrometrice amplasate pe râurile Buzău (stațiile Banita și Racovița) pentru intervalul 1974-2007 și Râmnicu Sărat (Puiești pentru intervalul 1988-2010),în strânsă legătură cu parametrii climatici din perioada analizată.Viiturile sunt generate deseori vara de precipitațiile abundente care cad în bazinul superior al râurilor Buzău și Râmnicu Sărat sau de topirea zăpezilor în perioada primăverii mai puțin în perimetrul Câmpiei Râmnicului.A fost consemnată totuși o excepție,în anul 1999 în seara zilei de 22 iunie când au fost înregistrate cantități mari de precipitații cuprinse între 80-115 l/mp în Câmpia de glacis a Râmnicului (în bazinul inferior al râului Buzău) ce au generat o undă de viitura pe Valea Comisoaia în satul Cuculeasa (Minea L.Tinca S.,2000).

Apele subterane din perimetrul Câmpiei Râmnicului au un rol important în defășurarea unor procese geomorfologice Marosi P.,(1963,1968) delimitează mai multe subzone ale apelor freatice:subzona de infiltrație care se suprapune în general peste arealul Câmpiei de glacis a Râmnicului,subzona de efilare a apelor freatice care află în general la limita inferioară a conului aluvial al Râmnicului Sărat pe aliniamentul localităților Stiubei-Salcioara-Heliade Radulescu-Ziduri,continuându-se spre sud-vest către localitățile Cochirleanca-Boboc –Vadu Pașii,și subzona de rescufundare a apelor freatice,nivelul acestora coboară treptat către valea Buzăului înspre sud

Lacurile din cuprinsul Câmpiei Ramnicului dintre râurile Buzău și Râmnicu Sărat (Coștei,Jirlău,Amara,Balta Albă,Ciulnița) aparțin ca tipologie limanelor fluviatile. Dată fiind pozitia mai coborată a cuvetelor lacustre în raport cu suprafața câmpului,existenta lacurilor determină drenarea apelor freatice. Acțiunea acestora asupra modelării reliefului este locală și se conjugă cu cea a vântului,rezumându-se la abraziunea lacustră întâlnită în sud-vestul limanului Jirlău și în sudul limanului Balta Albă,în urma căreia apar prăbușiri,ravene suspendate (,,valleuses”) și faleze lacustre.

4.4 Factorul biotic

Din punct de vedere al regionării biogeografice Câmpia Râmnicului dintre râurile Buzău și Râmnicu Sărat se situează în cadrul provinciei pontice,care cuprinde zonele de silvostepă și stepă (Călinescu R.,1969).

Acțiunea factorului biotic în dinamica geomorfologică a Câmpiei Râmnicului dintre râurile Buzău și Râmnicu Sărat trebuie analizată în strânsă legătură cu elementele morfometrice de ansamblu (îndeosebi pante,densitatea și adâncimea fragmentarii) și geologice (depozitele de suprafață din punct de vedere al repartiției și alcătuirii).Plecând de la aceste premise,inventarierea proceselor geomorfologice specifice teritoriului analizat pune în evidență diferențe semnificative între Câmpia de glacis și Câmpia piemontană joasă a Râmnicului.Eroziunea în suprafață dar mai ales în adâncime este specifică sectorului înalt,de glacis, ca rezultat al unor valori de pantă de 2-3 grade,a unor depozite de suprafață în care se întâlnesc depozite loessoide cu intercalații de pietrișuri grosiere dar și a îndepărtării în cea mai mare parte a vegetației forestiere din bazinele de recepție ale organismelor torențiale (Comisoaia,Sinești,Valea Adâncă,Valea Teișului).

4.5 Factorul pedologic

Diversitatea solurilor întâlnite pe suprafața Câmpiei Râmnicului se explică prin acțiunea a numeroși factori:geologici (depozite de suprafață în care predomina loessurile și depozitele loessoide ),hidrologici (îndeosebi panza freatică care în multe cazuri se afla foarte aproape de suprafață),climatici și de vegetație.Prima reprezentare (utilizând sistemul de clasificare rus) și analize preliminare asupra solurilor din Câmpia Romana situată la est de răul Argeș (inclusiv Câmpia Râmnicului dintre râurile Buzău și Râmnicu Sărat) aparțin lui Gheorghe Murgoci (1907).

Influența solului asupra proceselor geomorfologice si modelarii in ansamblu a reliefului este în general redusă.Pe areale mici ocupate cu cernoziomuri vertice procentul mai mare de argilă face că apa provenită din precipitații să se infiltreze mai greu.Factorul pedologic constituie un element reper în descifrarea evoluției de anasamblu în timpul Cuaternarului a reliefului Câmpiei Râmnicului prin solurile fosile întâlnite în versanții văilor Sinești și Valea Adâncă din Câmpia de glacis,precum și de-a lungul văilor Buzău și Râmnicu Sărat,dar și prin tipurile de sol existente,care prin caracteristicile lor (conținut de humus,granulometrie,prezența sărurilor pe profil,procese de gleizare) și a materialului parental.

CAPITOLUL 5 Procese de modelare și formele rezultate

5.1 Procese și forme de albie

5.1.1 Tipuri de albie pe cursul inferior al râului Buzău

În studiul de față au fost analizate două sectoare de albie de pe cursul inferior al râului Buzău:Vadu Pașii-Săgeata(sector de albie împletită) și Ibrianu-Custura (sector de albie meandrată).Prin calcularea unor indici(indicele de împletire,indicele de sinuozitate),realizarea unor corelații între elementele determinate prin măsurători (lungimea și amplitudinea meandrelor,lățimea albiei ) au putut să fie diferențiate tipurile de albie.Din analiza hărților austriece din 1910,a hărților topografice ,a ortofotoplanurilor și a imaginilor Landsat din 1987,2000,2006 și 2007 s-a putut observa dinamica spațială a elementelor specifice fiecărui tip de albie.Pentru sectorul Vadu Pașii-Săgeata indicele de împletire s-a redus de la 2,74 în 1980 la 1,97 în 2007. În sectorul Ibrianu-Custura au avut loc numeroase autocaptări la nivelul meandrelor complexe ,lungimea râului Buzău micșorându-se de la 40,7 km la 27,6km. Acest studiu își propune alături de cuantificarea elementelor care țin de fiecare tip de albie și stabilirea unor legături cauzale atât la nivelul componentelor analizate cât și între acestea și factorii exteriori.

Cursul inferior al râului Buzău prezintă o mare diversitate a tipurilor de albie,acestea fiind un rezultat al manifestării factorilor locali (litologie,pantă ,debit lichid și solid).Între 1981 și 2007 au avut loc mai multe modificări atât în sectoarele de albie împletită cât și meandrată analizate. Între Vadu Pașii și Săgeata schimbările au afectat brațele secundare ale căror lungimi s-au redus semnificativ.Reducerea debitului solid este una din cauzele majore ale reducerii împletirii alături de intervenția pentru extragerea nisipului și pietrișului simultan cu decolmatarea și adâncirea unor sectoare care modifică local traseul brațului principal și a brațelor secundare.În același interval sectorul meandrat analizat între Ibrianu și Custura a inregistat schimbări în configurația cursului producându-se numeroase autocaptări,reducerea lungimii,amplitudinii și a coeficientului de sinuozitate al meandrelor complexe pe fondul unor indici ai meandrelor complexe care depășeau valoarea de 3 in 1981 și 2.4 in 2005. Pe baza analizei hărților,ortofotoplanurilor,imaginilor Landsat și a datelor de debit mediu zilnic pentru posturile hidrometrice Banita și Racovița am determinat schimbările recent survenite legându-le de viiturile produse pe râul Buzău.

5.1.2 Tipuri de albie pe cursul inferior al râului Râmnicu Sărat

Între localitățile Poșta și Lunca în partea de nord și nord-vest a Câmpiei Râmnicului se dezvoltă o albie împletită.Limita inferioară este situată la baza conului aluvial al Râmnicului Sărat.Lungimea sectorului împletit totalizează 16.05 km,având o pantă medie de 4.95 m/km,ceea ce determină ramificarea râului și depunerea aluviunilor. Indicele de împletire calculat pentru sectorul Posta –Lunca are o valoare de 2.43.În desfășurarea acesteia se pot separa două subsectoare: Posta-Valea Râmnicului cu direcție nord vest-sud est (cu o pantă de 5.4m/km) și Valea Râmnicului – Lunca,orientată sud-vest-nord-est(cu o pantă de 4.80 m/km ).

Sectorul meandrat se situează între localitățile Lunca și contactul cu Câmpia Siretului Inferior în localitatea Ciorăști pe o lungime de aproximativ 12.5km.Coeficientul de sinuozitate calculat pe baza otofotoplanurilor din 2005 este de 1.74 ,în creștere comparativ cu anul 1981,valoarea rezultată în urma calculelor indicând 1.63.

5.1.3Analiza morfometrică a galeților din pavajul albiilor Buzăului și Râmnicului Sărat

Determinarea parametrilor morfometrici (indicii de rotunjire, sfericitate, alungire, aplatizare și de asimetrie) pentru galeții din albiile Buzăului și Râmnicului Sărat, s-a realizat în urma prelevării din patru puncte (câte două pentru fiecare râu: Gura Câlnăului, în aval de confluența Buzăului cu Câlnăul și Bordușani pe Buzău și Râmnicu Sărat și Râmnicelu pe râul Râmnicu Sărat) a câte 50 de galeți (cu dimensiuni cuprinse între 16-64 mm) din pavaj pentru fiecare punct; s-a trecut apoi la calcularea elementelor caracteristice ale acestora (lungime, lățime, grosime, raza cea mai mică ce poate fi înscrisă într-un colț, distanța maximă din punctul de intersecție al lungimii și lățimii) și la aplicarea unor formule care să cuantifice gradul de modelare al acestora.

Valorile obținute în urma măsurătorilor și calculelor arată scăderea sfericității în lungul celor două râuri în zona de câmpie,fiind de 0.63 la Gura Câlnăului și de 0.6 la Bordușani pe Buzău și de 0.64 la Râmnicu Sărat și 0.62 la Râmnicelu în lungul râului Râmnicu Sărat.Diminuarea sfericității este in concordață cu cele ale indicilor de aplatizare(valorile medii obținute sunt de 4.02 la Gura Câlnăului și 4.09 la Bordușani,pe râul Râmnicu Sărat aplatizarea galeților înregistrează valori de 5.1 la Râmnicu Sărat și de 5.3 la Râmnicelu),asimetrie (care inregistrează o creștere intre cele două puncte de prelevare 0.63 la Gura Câlnăului și de 0.66 la Bordușani pe Buzău,0.62 la Râmnicu Sărat și 0.67 la Râmnicelu ) și alungire (care se reduce catre aval 0.65 la Gura Câlnăului și de 0.60 la Bordușani 0.62 la Râmnicu Sărat și de 0.58 la Râmnicelu).

5.2 Procese și forme de interfluviu

5.2.1 Morfometria microdepresiunilor

În urma determinării elementelor morfometrice caracteristice și a calculării pe baza acestora a unor indici de desprind câteva concluzii:

-in ansamblu se remarcă predominarea microdepresiunilor cu aspect circular,date fiind suprafețele în general mici

-se remarcă creșterea alungirii simlutan cu creșterea suprafețelor,a lungimilor și a lățimilor

-tasarea mai redusă a depozitelor de suprafață din Câmpia Râmnicului situată între râurile Buzău și Râmnicu Sărat poate fi ușor observată din suprafețele reduse afectate de acest proces,gradul incipient în care se află în prezent fiind reflectat de forme (inventariate cu ajutorul rapoarelor de circularitate,alungire și factorul formă)

5.2.2 Relația depozit-tasare

Procesele de tasare în cadrul Câmpia Râmnicului dintre râurile Buzău și Râmnicu Sărat nu cunosc o amploare deosebită,fiind întâlnite pe suprafețe mai mari doar în partea estică,între valea Vâlcelele și limita cu Câmpia Siretului Inferior,în rest au apariții locale,nefiind caracteristice arealului luat în studiu.Pentru a descifra cauzele care care conduc către această situație am analizat factorii potențiali ce pot avea implicații în procesele clastocarstice pornind de la tipologia depozitului (loess sau depozit loessoid),caracteristicile fizice ale acestora (granulometrie, conținut de carbonați), precum și factorii hidrologici- apele freatice (adâncimea nivelului freatic).

Microdepresiunile care apar în număr mai mare în partea estică a Câmpiei Râmnicului au o geneză complexă. Se remarcă o slabă modelare a depozitelor de suprafață prin procese de tasare. Analiza granulometrică a unor depozite de suprafață atât din Câmpia de glacis cât și din Câmpia piemontană a Râmnicului completată de cea a procentului de carbonați pune în evidență predominarea depozitelor loessoide (cu un procent însemnat de argilă dar și de nisip grosier si pietrișuri mărunte care se gasesc intercalate în masa acestora) defavorabile proceselor de tasare.Loessuri cu textură lutoasă și luto-nisipoasă se pot localiza în interfluviile din Câmpia piemontană dintre valea Jirlăului și cea a Râmnicului unde se întâlnesc microdepresiuni în general circulare și cu suprafete mici.Geneza acestora este favorizată și de existența unui procent mai mare de carbonați (7-8%) dar și de situarea nivelului freatic în cea mai mare parte între 5-10m.

5.2.3 Influența conținutului de carbonați în procesul tasării

Analizând procentul de carbonați din cuprinsul Câmpiei Râmnicului dintre râurile Buzău și Râmnicu Sărat pe baza probelor prelevate, se constată prezența unor depozite loessoide și loessuri slab carbonatice. În Câmpia de glacis carbonații în depozitele de suprafață sunt între 0.1 % (în depozitul loessoid superior) și 3.2 % în depozitul loessoid inferior pe când în Câmpia piemontană a Râmnicului în cele două puncte (Rubla și Boldu ) variază îmtre 5.7 % și 8 %.

Punând în relație conținutul de carbonați cu microdepresiunile (cu suprafețe reduse-1.31 kmp și adâncimi de 0.3-0.5 m ) pentru care tasarea are o contribuție însemnată rezultă faptul că și prin intermediul acestui factor se poate explică amploarea mai redusă a tasării, aproape inexistentă în Câmpia de glacis. Modul de formare al depozitelor loessoide, predominant proluvial-deluviale (în care conținutul de carbonați nu este mult diferit comparativ cu perioada postdepozitională) și eoliană a loessului tipic, este cel care lămurește diferențierea clară existentă între Câmpia de glacis și Câmpia piemontană a Râmnicului la nivelul repartiției carbonaților.

5. 2. 4 Apele freatice

Din suprapunerea arealelor cu microdepresiuni identificate pe hartă topografică (ediția 1981) cu hărțile hidrogeologice (1:100000 și 1:50000) se poate remarcă dezvoltarea preponderență a acestora în zonele în care adâncimea nivelului freatic se situează în general intre 5-10 m pe interfluvii și între 10-15 m în teritoriul delimitat de valea Vâlcelele și jumătatea sudică a Muchiei Suligatu

5.2.5 Sufoziunea

Procesele de sufoziune sunt localizate la baza conului aluvial al Râmnicului Sărat, la obârșiile paraielor Buzoel și Ghergheasa, între localitățile Heliade Rădulescu și Sălcioara (unde ocupă cele mai mari suprafețe (aproximativ 1.7 kmp), precum și la contactul interfluviului Buzoel –Boldu cu lacul Balta Albă, în partea sudică a acestuia, pe o lungime de aproximativ 2 km la vest de Valea lui Ostache; pe spații restrânse se întâlnește și în nord-vestul localității Ziduri.

Au fost analizați factorii condiționali ai apariției sufoziunii care explică în mare măsură localizarea acesteia în acest perimetru sunt în primul rând cei hidrologici (existența pânzei freatice aproape de suprafață),geologici (depozite prăfoase,argiloase cu intercalații psamitice și psefitice), relieful (modificarea valorilor de pantă la trecerea dispre conul aluvial către obârșiile pâraielor Buzoel și Ghergheasa,dar și dinspre malul drept al văii Buzoel către axul văii).

5.3 Procese și forme de versant

5.3.1 Surpările

Cauzele declanșării acestor procese sunt legate de eroziunea fluviatilă în sectoarele concave acest lucru fiind favorizat și accelerat și de depozitele predominant depozite loessoide și loessuri cu intercalații locale de pietrișuri și nisipuri.În timpul viiturilor în funcție de caracteristicile morfometrice ale văii influență asupra versanților este diferențiată.Valea râului Râmnicu Sărat prezintă în sectorul de câmpie două tipuri de albie:de la confluența cu pârâul Grebănu până în apropierea localității Lunca un sector de albie împletit cu o lățime a văii cuprinsă între 250-500 m,în aval până la limita cu Câmpia Siretului Inferior (localitatea Ciorăști) un sector meandrat în care deschiderea văii se reduce considerabil având valori de 125-450 m.Influența viiturilor asupra versanților din sectorul împletit este scăzută în condițiile existenței unei terase de luncă cu o extindere de 400-550 m continuă până în localitatea Valea Râmnicului,ce se interpune între albie și Câmpia de glacis a Râmnicului.În sectorul cu meandre încătușate terasa de luncă apare în puține locuri,versanții alcătuiți din depozite loessoide sunt supuși unei eroziuni laterale mult mai puternice ceea ce conduce la apariția prăbușirilor (de ex.în localitatea Nicolești).

Local se întâlnesc prăbușiri și în cadrul Câmpiei de glacis,în lungul văilor Comisoaia,Sinești și Valea Adâncă.Depozitele loessoide care aflorează sunt destabilizate în partea inferioara a versantului (îndeosebi în timpul verii de către apele provenite din precipitații cu caracter torențial) rezultând mici firide,concomitent cu apariția către suprafață a unor crăpături.

5.3.2 Ravenarea

Procesul de ravenare o consecință a existenței unor contacte bruște în multe locuri între suprafețele interfluviale ale câmpului și luncile râurilor Buzău și Câlnau dar și către Câmpia Siretului Inferior în est, alături de care contribuie factorii geologici,climatici dar și antropici. În prezent se localizează în versantul stâng al văii Buzăului între localitațile Gura Câlnăului și Focșănei (între Câmpia piemontană joasa a Râmnicului și lunca Buzăului si pe alocuri terasa joasa de 6-8m),în nord-vestul Câmpiei Râmnicului la contactul Câmpiei de glacis cu lunca și terasele Câlnăului (între localitățile Fundeni și Poșta Câlnău),în partea estică în lungul Muchiei Suligatu precum și pe alocuri in interiorul câmpiei în versanții abrupti din partea dreaptă a fostelor albii ale râului Râmnicu Sărat (Jirlău,Buzoel,Boldu).Ravenele au fost identificate pe baza harților topografice la scara 1:25000 (ediția 1981) și a informațiilor din teren,cartarea acestora s-a realizat prin utilizarea în celel mai multe cazuri a planurilor topografice 1:5000 (mai puțin în Muchia Suligatu din cauza absenței acestora) și a ortofotoplanurilor (ediția 2005).Elementele morfometrice ale acestora au urmărit determinarea lungimilor față de obârșie,adâncimile maxime și medii,lățimea,lungimea,raportul lățime-adâncime.

Ravenarea în interiorul Câmpiei Râmnicului dintre râurile Buzău și Râmnicu Sărat este întâlnită pe versanții văilor Jirlău,Buzoel și Boldu în proximitatea limanelor fluviatile Jirlău,Amara și Balta Albă versanții cunosc o modelare complexă,îmbinându-se abraziunea lacustră cu procesele de prăbușire.Local,existența unor ravene pe versanții care închid în sud aceste lacuri determină prin retragere sub acțiunea valurilor provocate de vânturile din nord-est apariția văilor suspendate-,,valleuses” (Grumăzescu H.,și Naum Tr.,1955).

Bibliografie selectivă

Atanasiu I. ,(1961), Cutremurele de pământ din România,Editura Academiei R. P. R. ,București

Badea L., (1967), Terasele Buzăului din zona subcarpatică și mișcările neotectonice,Studii si cercetari de Geologie,Geofizica,Geografie,seria Geografie,nr. 1,tomul XIV,București

Brătescu C., (1937), Criterii pentru determinarea vârstei teraselor cuaternare, Opere Alese, București

Conea Ana, Ghițulescu Nadia, Vasilescu P., (1963), Considerații asupra depozitelor de suprafață din Câmpia Română, Studii Tehnice și Economice, Seria C (Pedologie), nr. 11, București

Conea Ana, (1970 a),Head deposits in the Romanian Danube Plain,Studii tehnice și economice,seria C,nr. 18,București

Cornea I. ,Drăgoescu I. ,Popescu M. ,Visarion M. ,(1979), Harta mișcărilor crustale verticale recente pe teritoriul R. S. România,Studii și cercetări de Geologie,Geofizică,Geografie-Geofizică,tom 17,nr. 1,București

vol. III,Editura Academiei R. S. R. ,București

Coteț P., (1956), Câteva observații asupra formării lacurilor și rețelei de văi secundare din Câmpia Română, AUCIP – SN,București

Cotet P. ,(1976), Câmpia Romană-studiu de geomorologie integrată,Editura Ceres

Damian A. ,Zugrăvescu D. ,(2005),Semnificații geodinamice ale vitezelor undelor seismice logitudinale în unitățile vorlandului și orogenului Carpaților Orientali,Studii și cercetări de Geofizică,tom 43,București

Donisă I. ,(1956), Câteva observații geomorfologice în bazinul hidrografic al Râmnei,Probleme de geografie,vol. IV,București

Ene M. ,(2004), Bazinul hidrografic Râmnicu Sărat. Dinamica reliefului în sectoarele montan și subcarpatic,Editura Universitară,București

Enea I.,(1964), Conul aluvionar Buzău-Niscov. Sursele lui de alimentare si importanța lui economică pentru alimentarea cu apă regională,Hidrologia,GospodarireaApelor,Meteorologia,nr. 7,București

Florea N.,(1970), Harta pedohidrogeologică a Câmpiei Române dintre Ialomița și Siret, Studii Tehnice și Economice,seria C,nr. 17,București

Florea N. ,(1971), Acumularea sărurilor în apele râurilor din Câmpia Română de nord-est,Hidrotehnica,vol. 16,nr. 1,București

Florea N. , Vespremeanu R. (1999), Argumente pedologice pentru precizarea limitelor si evolției unitatilor de relief din Campia Romana de la est de Argeș, Știinta solului,XXXIII,nr. 2,București

Floroiu I. ,,(2010) ,Depozitele cuaternare din Câmpia Râmnicului dintre râurile Buzău și Râmnicu Sărat, Revista Comunicări de geografie, București

Floroiu I. ,,(2011), Types of riverbed along the lower course of the Buzau river,Forum geografic. Studii și cercetări de geografie și protecția mediului,Year 10, No. 10, Issue 1/2011, pp. 91 – 98 (www. forumgeografic. ro) DOI: 10. 5775/fg. 2067-4635. 2011. 022. i

Floroiu I. ,(2011), Observații asupra teraselor din perimetrul Câmpiei Râmnicului cuprins între râurile Buzău și Râmnicu Sărat ,Geovalachica.Comunicări și rapoarte de cercetare, vol. V-VI (in press)

Gavăț I. ,Constantinescu P. ,Solomon A. ,Solomon M. ,Teodorescu V. ,Toader C., (1965),Teconica depresiunii sarmato-pliocene între Buzău –Mărășeșeti și Siret,Studii și cercetări de Geologie,Geofizică-Geografie,seria Geofizică,tom 3,nr. 2,București

Gavăț I. ,Cornea I. ,Gheorghe M. ,Romului G. ,Tomescu L. ,(1966),Structura fundamentului moezic între Dunăre Ialomița Buzău și Siret,Studii și cercetări de Geologie,Geofizică-Geografie,seria Geofizică,tom 4,nr. 2,București

Grecu Florina, (1997), Sistemul global al formațiunilor de suprafață, Analele Univerității București, Geografie., XLVI, București

Grecu Florina, Demeter, T., (1997), Geografia formațiunilor superficiale,partea I,Editura Universității din București

Grecu Florina, Palmentola G., (2003), Geomorfologie dinamică, Editura Tehnică, București

Grecu Florina, Comanescu Laura ,(2004),Elemente de dinamică a bazinelor morfohidrografice ( indicele de realizare pentru ordinul de marime si lungimi ), Comunicari de geografie, VIII

Grecu Florina, Cîrciumaru E. , Gherghina Alina, Ghiță Cristina, (2006), Semnificația reliefogenă a depozitelor cuaternare din Câmpia Română la est de Olt, Comunicări de Geografie, vol VI, București

Grecu Florina, Ghiță Cristina Săcrieru R. ,(2010 b), Relation between tectonics and meandering of river channelsin the Romanian Plain. Preliminary observation,Revista de geomorfologie, vol. 12,București

Grumăzescu H., (1955), Considerații generale asupra proceselor de modelare a reliefului Câmpiei Române dintre Subcarpați, Ialomița si Dunăre, Probl. Geogr. , II,București

Grumăzescu H., (1961), Contribuții la cunoasterea teraselor fluviatile din zona Subcarpaților dintre Câlnău și Sușița,Probleme de geografie,vol. VIII,Editura Academiei R. S. R,București

Ichim, I. , Bătucă, D. , Rădoane, Maria, Duma, D. (1989), Morfologia și dinamica albiilor de râu, Editura Tehnică, București

Ichim, I. , Rădoane, Maria, (1986), Efectele barajelor în dinamica reliefului. Abordare geomorfologică, Editura Academiei R. S. R, Bucuresti

Ielenicz M., (1968), Câmpia Buzăului,consideratii geomorfologice,Studii și cercetări de Geografie ,București

Ielenicz M.,(1988), Câmpia Vrancei, Analele Universității București, Geografie, București

Ionesi L., (1994), Geologia unităților de platformă și a orogenului nord- dobrogean,Edit. Tehnică,București

Jipa D., (2006), Influența factorilor globali (climă,tectonică,eustatism) asupra evoluției Bazinului Dacic (Neogen Superior),Institutul Național pentru Geologie și Geoecologie Marină Geoecomar,București

Lăzărescu V., Popescu M., (1984), Correlation paleorecent tectonics at the Eastern Carpathians arc bend,Rev. Roum. Geol. Geophys. Geogr. – Geophys,nr. 28,București

Liteanu E., (1956), Raionarea apelor de adâncime din Câmpia Română orientală dintre Argeș și Siret, Buletinul Științific al Academiei R. S. R. ,seria geologie-geografie,tom. 1. nr. 1-2,București

Liteanu E., (1961 a), Aspectele generale ale stratigrafiei pleistocenului si ale geneticii reliefului din Câmpia Română, Studii Tehnice și Economice, Seria E, Hidrogeologie, nr. 5, București

Liteanu,E., (1961 b), Cercetări geologice și hidrogeologice în Câmpia Română de nord-est,Studii Tehnice și Economice,Seria E ,Hidrogeologie ,nr. 5,București

Liteanu E., Ghenea C., (1962), Relații hidrogeologice și hidrogeochimice între apele freatice și apele lacurilor din Câmpia Română Orientală, SCG, VII,București

Liteanu E. , Ghenea C., (1966), Cuaternarul din România, STE, H, București

Liteanu E., (1966), Despre limita Quaternar – Terțiar din Depresiunea Valahă, Studii Tehnice și Economice, Seria H, Hidrogeologie,București

Liteanu E. , Ghenea C., (1969), Cuaternarul din Câmpia Română, Dd SIGG, LXII, Mineralogie, Petrologie, Geochimie,București

Liteanu E. ,Feru M. , Bandrabur T.,(1971), Cercetări geologice în regiunea Buzău de la contactul morfologic al colinelor cu câmpia,Studii Tehnice si Economice, seria E,București

Liteanu E. ,Feru M. ,Ghenea C., (1972), Cuaternarul din zona de curbură a Carpaților Orientali dintre văile Câlnau si Milcov, Studii Tehnice și Economice, Seria H, Hidrogeologie, nr. 4, București

Lupu S., Iana Sofia, Vișan Gh., Cârstea A., (1973), Aspecte de geografie aplicată pe cursul inferior al văii Buzăului, Geogr. Jud. Buzău, București

Marinescu G., (2002), Resursele de apă din bazinul Râmnicului Sărat, teză de doctorat,București

Marosi P., (1963), Raportul hidraulic dintre Râmincul Sărat și apele freatice in zona de contact a Subcarpaților de Curbură, Studia Universitatis Babeș Bolyai, seria Geologia-Geographia, fasc. 1, Cluj-Napoca

Marosi P., (1963), Despre zonalitatea apelor freatice din piemonturile de acumulare cu privire specială la piemontul de la Râmnicu Sărat, Studia Universitatis Babeș Bolyai, seria Geologia-Geographia, fasc. 1, Cluj-Napoca

Marosi P., (1967), Originea mineralizării apelor freatice din câmpia interfluvială Buzău-Râmnicu Sărat,Studii și cercetări economice,seria E,Hidrogeologie,București

Mrazeck L., (1899), Comunicare asupra loessului din România, Bul. Soc. Șt. ,vol. VIII, București

Munteanu S.A., Traci C., Clinciu., Lazăr N., Untaru G., (1991), Amenajarea bazinelor hidrografice prin lucrări silvice și hidrotehnice, vol. I și II, Editura Academiei Române, București

Murgoci – Munteanu Gh., (1907), Câteva date asupra albiilor si movilelor Bărăganului, BSSB, București

Murgoci – Munteanu Gh, Protopopescu P., Enculescu P., (1908), Raport asupra lucărilor făcute de secția agogeologică în anul 1906-1907, Anuarul Institutului Geologic al României, vol. 1, București

Naum Tr. , Grumăzescu H. , Niculescu Gh. , (1954), Raionarea geomorfologică a părții de NE a Câmpiei Române, Probl. Geogr. , I, București

Naum Tr. , Grumăzescu H. ,(1954), Problema loessului,Probleme de Geografie,București

Naum,Tr., (1961), Observații geomorfologice în bazinul inferior al Buzăului,Analele Univ. Buc., Geografie,București

Paraschiv. D., (1979), Platforma Moesică și zăcămintele ei de hidrocarburi,Editura Academiei,București

Pascu M., (1980), Asupra formării crovurilor, Meteorologia, Hidrologia și Gopodărirea Apelor, nr. 2

Polonic Gabriela,Zugrăvescu D. ,Toma I., (2005), Dinamica recentă a blocurilor tectonice din zonele de amplasament al construcțiilor hidroenergetice din Romania,St. și cerc. de Geofizică, t 43,București

Popp N., (1947), Formarea Câmpiei Române, o ipoteză de lucru, București

Popp N., (1963), Schimbări hidrografice in Câmpia Română de nord-est (Bărăganul nordic), Meteorologia Hidrologia Gospodărirea Apelor,VIII,București

Posea Gr., (1971), Evoluția văii Buzăului,Geogr. județului Buzău,București

Mâine, București

Pricăjan A., (1961), Cercetări hidrogeologice in ținutul de câmpie dintre Buzău si Ialomița,Studii tehnice și economice,Seria E, Hidrogeologie,București

Protopopescu-Pache Emil. ,Spirescu M., (1963), Relații intre pedogeneză si litogeneză eoliană, Studii Tehnice și Economice, seria C,nr. 12, București

Protopopescu-Pache Emil,Crăciun F. ,Popescu D., (1966), Loessuri și pământuri loessoide ca roci macroporice în Republica Socialistă România,Hidrotehnica,Gospodărirea Apelor,Meteorologia,vol. 11,nr. 6

Rădulescu I., ,Grumăzescu H., (1962), Descifrarea mișcărilor tectonice din Cuaternar de pe teritoriul R. P. Române prin metoda geomorfologică,Probleme de Geografie,IX,București

Rădoane Maria,Ichim I. ,Rădoane N. ,Surdeanu V. ,Grasu C. , (1991), Relații între forma profilului longitudinal și parametrii depozitelor de albie ale râului Buzău,Studia Universitatis Babeș-Bolyai,XXXVI,nr. 1,Cluj-Napoca

Rădoane, Maria, Ichim, I.., Rãdoane, N., Dumitrescu, Gh., Ursu, C. (1996), Analiza cantitativă în geografia fizică, Editura Universității “Al. I. Cuza” Iași

Rădoane Maria,Rădoane N. ,Ichim I. ,Surdeanu V., (1999), Ravenele,Forme,procese și evoluție,Editura Presa Universitară Clujeană,Cluj-Napoca

Rădoane Maria,Dumitru D. ,Rădoane N., (2001), Evoluția geomorfologică a profilelor longitudinale, Lucrările Seminarului geografic ,,Dimitrie Cantemir”, nr. 19-20

Rădoane Maria, (2005), Cercetări de geomorfologie aplicată pentru cunoașterea modificărilor la nivelul albiilor de râu, Analele Univ. “Ștefan cel Mare “, Suceava, XIII

Roman Ștefania, (1969), Date palinologice privind pleistocenul mediu din sudul Podișului Moldovenesc, Dd SCSG, LIV, București

Săcrieru R., (2008), Bazinul morfohidrografic Milcov.Studiu geomorfologic,teză de doctorat

Sevastel M.,(2002), Formarea,evoluția și strategia de amenajare a ravenelor, Editura Bren,București

Spirescu M., (1970), Loessuri si solurile fosile,Studii tehnice și economice,seria C,nr. 16, București

Stănoiu I. , Floroiu I. ,Istrate C., (2010), Aspecte geologice si geomorfologice ale cuaternarului din regiunea Adjud –Buzău-Urlați cu implicații regionale și cu argumente in favoarea amplificarii fenomenului de diapirism din Subcarpați,sincron tectogenezelor Valahă,Pasadenă si Moldavă,Revista Sării,nr. 6,Slănic-Prahova

Timar A., Vandenberghe D., Panaiotu E.C., Panaiotu C. G., Necula C., Cosma C., (2010), Optical dating of Romanian loess using fine-grained quartz, Quaternary Geochronology, nr.5

Timar A., Constantin D., Cosma C., (2011), Investigații de luminiscență stimulată optic asupra cuarțului extras din trei profile de loess din Câmpia Râmnicului (jud. Buzău), Raport Intern,Laboratorul de Datare si Dozimetrie prin luminescenta, Centrul de Radioactivitatea Mediului si Datare Nucleara, Facultatea de Stiinta si Ingineria Mediului, Universitatea Babes-Boyai Cluj Napoca

Tinca L., Minea S., (2000), Fenomenul Cuculeasa,eveniment de excepție și implicațiile sale,Hidrotehnica,vol. 45,nr. 1,București

Vâlsan G., (1914), Observări asupra teraselor Câmpiei Române Orientale, BSRRG, XXXV, pag. 185 – 186, Rp. (1971), Opere Alese,Edit. Științifică, București

Vâlsan G., (1915),Câmpia Română, BSRG, XXXVI, București

Vișan Gh. , Cârstea A., (1978), Câmpia Râmnicului – considerații geomorfologice, Studii de Geografie,București

Voicu M, (2004), Bazinul râului Câlnău-studiu de geografie fizică,Teză de doctorat,București

Zăvoianu I., (1978), Morfometria bazinelor hidrografice, Edit. Academiei, București.

Zugrăvescu D. ,Polonic Gabriela,Horomnea M. ,Dragomir V., (1998), Recent vertical crustal movements on the romanian territory,major tectonic compartments and their relative dynamics,Rev. Roum.,de Geophysique,t 42, București

Zugrăvescu D., Damian A., (2001), Depresiunea Focșani și implicarea acesteia în dinamica zonei de curbură, Studii și cercetări de Geologie, Geofizică, Geografie, seriaGeofizică, tom 39, București

***Clima României, (2008), Administrația Națională de Meteorologie București,Editura Academiei Române,București

*** Geografia României,vol. V, (Câmpia Română,Dunărea,Podișul Dobrogei,Litoralul românesc al Mării Negre și Platforma Continentală), Editura Academiei Române,București

*** Harție topografice la scara 1:25000,1:50000,1:100000

*** planuri topografice 1:5000

www. sciencedirect. com