Campaniile Electorale Prin Social Media

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………..2

Capitolul 1. Considerații generale asupra comunicării prin Social Media……….

Rețelele de socializare-Social Media

Relațiile politice prin Social Media

Capitolul 2. Campaniile electorale prin Social Media

2.1. Comnunicarea politică prin Social Media

2.2. Strategii de utilizare a Social Media în Relațiile Politice

Capitolul 3. Studiu de Caz: Utilizarea Social Media în Campaniile Electorale: Campania Prezidențială din România, Noiembrie 2014

4. Concluzii generale

5. BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Social Media reprezintă cel mai recent și influent instrument de comunicare, relații publice, politice, sociale și de marketing pentru atingerea audiențelor și totodată pentru influențarea clienților. Prin intermediul Internetului, s-a inaugurat o adevărată cyber-lume configurând realități secunde sau virtuale. Noile industrii media readuce tehnologii diverse adăugând blogurile, podcasturile, dar și orice dispozitiv mobil, televiziunile interactive și chiar site-urile și e-mail-ul, încurajează în același timp formarea de comunități virtuale și rețele sociale. Relațiile publice se află în fața unor noi provocări comunicaționale, ca urmare a diversificării mijloacelor tehnice și a tehnologiei din domeniul comunicării în spațiul public dar și a sumedeniilor de canale informaționale. În acest context, toți utilizatorii relațiilor sociale și publice trebuie să se adapteze noilor canale de comunicare de interes public.

Ideea centrală a lucrării prezente este redată de o serie de analize obligatorii în definirea conceptului de Social Media în lumea contemporană, fiecare analiză este foarte bine structurată și conturată deoarece acestea ne ajută să înțelgem ce reprezintă mai exact acest concept și cât de important este să ne adaptăm strategiilor noului current.

Am ales să abordez tema ” Campaniile de relatii politice prin Social Media” în cadrul acestei lucrări, fiindcă sunt două domenii din ce în ce mai importante în viața cotidiană, atât din perspectiva persoanelor fizice cât și celor juridice. Marile companii dar și personaje politice au început să conștientizeze beneficiile care le are internetul în comparație cu alte canale de marketing și relații publice. Vorbind de campaniile politice de relații publice, reprezentanții politici aleg „ să se mute” în mediul online. Ba mai mult de atât, noua era a Social Media a devenit cea mai utilizată strategie de propagandă și promovare a activitătilor poltice, în campaniile electorale.

Prin lucrarea de față îmi propun conștientizarea și înțelegerea impactului pe care Social Media îl are în rândul populației, în urma unui studiu amănunțit, pornind de la premisa că, deși printre ultimele venite în era tehnologiei, a reușit într-un timp relativ scurt, să revoluționeze relațiile publice, politice și sociale. Totodată intenționez să prezint care este rolul adevărat al rețelelor sociale și a influenței pe care o au asupra societății, ceea ce creaza o revoluție socială la nivel global.

Respectând pașii esențiali în descrierea și definirea subiectului, în ultima parte a lucrării mele am decis să prezint ca studiu de caz, Campania Electorală pentru Alegerile Prezidențiale din 2014 în România, unde relațiile politice prin Social Media și-au pus amprenta în rezultatul final.

Considerații generale asupra comunicării prin Social Media

 În ultimii ani, conceptul de “ Social Media” este tot mai des întâlnit în rândul populației. Este foarte bine poziționat în societatea contemporană, astfel că termenul pune în valoare o nouă realitate, iar pentru oameni, reprezintă un nou mod de a interacționa între ei. În ciuda acestui fapt semnificația termenului este perceput într-un mod eronat: cu toate că fiecare om știe la ce se referă, puțini sunt aceia care pot să îl operationalizeze și să-i înțeleagă adevăratele beneficii. Așadar ce este de fapt Social Media? La prima vedere, conceptul este direct asociat de către cei mai mulți, cu anumite site-uri populare, precum Facebook, Twitter sau Google Plus. În realitate, acestea sunt doar o mică parte din formele pe care social media le poate lua.

În documentele de specialitate, Social Media este definită ca fiind o interacțiune socială între oameni cu ajutorul căreia aceștia ajung să creeze, să împărtășească sau să facă schimb de informații și idei, prin intermediul unor comunități și rețele virtuale.

Din alt punct de vedere Social Media reprezintă un grup de aplicații pe Internet care au la bază principii ideologice și tehnologice, care acceptă crearea și schimbul de coținut generat de utilizatorii acestui current.

Se dezvoltă astfel, necesitatea extinderii unor platforme interactive care să îngăduie, într-un mod cat mai corect și mai ușor de utilizat, aceste schimburi de date și informații între indivizi. Impactul se face resimțit, în mod semnificativ statistic, în domeniul comunicării dintre organizații, comunități și, cel mai important, între oameni. Un domeniu întreg de cercetare este într-o continuă dezvoltare în acest sens, studiindu-se intens aceste schimbări generate de Social Media. Este vorba despre asa-numitele “ technoself studies” (studiile eului tehnologic). Ultimele studii recente arată că utilizatorii de internet petrec din ce în ce mai mult timp pe site-urile de socializare decât pe orice alte tipuri de site-uri, iar timpul total petrecut în Social Media (atat de pe calculator, cât și de pe dispozitivele mobile) este în continuă creștere.

În ziua de astăzi cei mai mulți utilizatori ai internetului asociază termenul de Social Media cu rețelele de socializare, iar în cel mai simplificat mod, cu Facebook. A pune egalitate între Social Media și Facebook, este o dovadă că acest concept a fost perceput intr-un mod eronat, chiar de utilizatorii săi . De cele mai multe ori, acești utilizatori fie sunt prea tineri, iar informația acumulată este limitată , fie nu sunt bine pregătiți în ceea ce privește noile tendințe din mediul online. Cel mai probabil motivele acestor asocieri se datoreză faptului că în ultimii ani, rețeaua de socializare, Facebook, inițiată de Mark Zuckerberg a înregistrat o creștere uluitoare. Aceasta se situează pe locul întâi în topul rețelelor de socializare având în prezent peste 1. 1 miliarde de utilizatori, pe locul doi se clasează rețeaua chinezească Weibo având 503 de milioane de utilizatori, iar pe locul trei se situează Google Plus, cu 343 milioane de utilizatori.

Rețelele de socializare – Social Media

Social Media se caracaterizează ca fiind o formă uzuală de interacțiune socială. Prin utilizarea acestui canal, informațiile pot fi publicate în mediul online de oricine, folosind instrumente facile la îndemâna oricui. Aceasta definiție este potrivită în cazul în care mediul online se utilizează doar în viața personală. Din această perspectivă, un om poate reprezenta pentru o organizație un client sau un posibil client.

În cazul unei organizații definiția este diferită și mult mai complexă: Social Media reprezintă o comunicare bidirecțională prin intermediul unor aplicații online având drept scop final câștigarea unui profit.

Organizatia implicată într-o campanie de social media

Creeaza o prezență online cu scopul de a o oferi o mai bună vizibilitate în mediul online, astfel să-i crească reputația.

Intretine prin rețelele utilizate (website, blog, retele sociale, etc.) un dialog cu partenerii săi

Folosește propriile resurse, aici adăugând și acțiunile clienților deja existenți , pentru a câștiga noi clienti.

Orice companie care se repectă știe că are nevoie de social media și are oameni specializați să atingă aceste obiective. Atunci când se pune problema ca ceva să se și facă, își dau seama că au nevoie o companie sau de o persoană să pună în aplicare strategia potrivită de social media marketing.

Cele mai importante acțiuni in social media sunt în realitate ceea ce tu face orice om, în viața de zi cu zi. Rămâne la alegerea fiecăruia, fie că este vorba de persoană fizică sau companie, dacă vrea să își orienteze activitățile pentru a obține câștiguri finaciare sau doresc doar poplaritate și divertisment în mediul online.

Cea mai mare diferență între cei care doar “stau pe net” doar pentu divertisment sau popularitate și cei care își contorizează în bani activitatile lor este următoarea : unii doar cheltuie banii obținuți mucind din greu, pe cand ceilalti fac mai mulți muncind mai puțin.

Forme ale Social media

Activitatea utlilizatorilor pe aceste site-uri de specialitate se realizează în mai multe feluri din aspect diferite : o combinație personală între cuvinte proprii, imagini, filmări sau chiar muzică, iar schimburile de informații se produc de la individ la individ sau în cadrul unor grupuri personalizate de mari dimensiuni.

Bazându-se pe aceste criterii, în ultimi ani curentul de Social Media a preluat diferite forme: de la bloguri si microbloguri, forumuri sau message boards, pana la rețele de socializare, lumi virtuale, social bookmarking, tagging, comunități carcterstice procesului de scriere creativă sau de scrapbooking, răspândire de date și conținut audio-vizual sau chiar portaluri de tip podcast.

În momentul de față, la nivel global, există o mulțime de site-uri de tip social media  care sunt la îndemâna oricărui utilizator și deja fac parte din viața socială a oamenilor. Cu toții am auzit de Facebook sau Youtube, sau de alte site-uri celebre ar fi LinkedIn, Twitter, Pinterest, Instagram, Snapchat, MySpace, Flickr, WordPress, Blogger, Typepad, LiveJournal, Wikipedia, Wetpaint, Wikidot, Second Life, Reddit, Lulu și altele. Ierarhizarea canalelor de comunicare generează o serie aplicații secundare.

La ora actuală sunt canale de comunicare care au autonomie, acestea sunt:

Website (conținutul și nivelul de acces este stabilit de organizație)

Blog (continutul este creat si distribuit de proprietar.

Rețelele de comunicare de mai sus sunt, de obicei, și destinații pentru celelalte tipuri de canale de comunicare din mediul online:

Rețele sociale deschise (Facebook, MySpace, Twitter, LinkedIn, etc.)

Rețele de distribuire media sub formă de fișiere audio-video sau fotografii (YouTube, Vimeo, Flickr, Pinterest etc.)

Comunități sociale personalizate: forumuri, grupuri (Yahoo Groups), wiki (Wikipedia), website-uri pentru recenzii (TripAdvisor)

Bookmarking și servicii de știri sociale – website-uri care afișează liste de recomandări din partea altor utilizatori (StumbleUpon, Digg, Del.icio.us, Reddit, Mixx)

Servicii de geolocație (Foursquare)

Deși în lume există o sumedenie de rețele și canale de comunicare socială în mediul online, cele mai importante sunt:

Facebook

LinkedIn

Twitter

În zilele noastre, campaniile de relații sociale, publice și politice prin Social Media sunt catalogate din mai multe puncte de vedere și deasemenea sunt privite din mai multe perspective. În ciuda acestui fapt, cel mai mai mare impact îl reprezintă din perspectiva marketingului și a comunicării online, unde s-au înregistrat venituri financiare enorme în urma promovării prin rețele de socializare online.

Din perspectiva evoluției tehnologice Social Media reprezintăo serie de aplicații, instrumente sau servicii care permite tuturor utilizatorilor să distribuie materiale online (text, foto, audio, video) în tot spațiul web sau doar în anumite grupuri sau comunități dn care fac parte. În câteva cuvinte Social Media reprezintă noțiunea generică pentru mai multe domenii de tipul:

Blogging ( Blogger)

Microblogging (Twitter)

Rețele de socializare ( Facebook)

Socio-profesionale (LikedIn)

Videosharing (Youtube)

Photosharing ( Flickr)

În cel mai simplu mod de formulare, Social Media cuprinde toate mijloace online care permit indivizilor să creeze, să posteze sau să distribuie conținuturi și materiale fie publicate de ei, fie publicate de către alte persoane, în tot spațiul virtual.

Din perspectiva marketingului online are un potential gigant, acesta este și motivul pentru care de cele mai multe ori Social Media este asociat cu Social Business. Cele mai mari organizații sau companii, aleg sa folosească aceste instrumente media pentru promovarea serviciilor specifice domeniului de activitate.

Cu alte cuvinte, instrumentele specifice marketingului prin Social Media reprezintă la ora actuală cea mai puterincă formă de promovare, având rezultate profitabile, la nivel mondial.

Din perspectiva psiho-sociologică Social Media reprezintă un univers al interacțiunilor interumane din spațiul virtual. Generarea și distribuirea de materiale text-foto-audio-video în mediul online de către oameni prin relațiile existente între ei, sunt cuvintele cheie care definesc conceptul de Social Media.

Comunicare online a devenit, în zilele noastre o parte importantă a activităților cotidiene din toate domeniile de activitate.

La nivel individual, relațiile sociale care există în grupurile educative și profesionale ( mai ales în rândul tinerilor și al adoleșcenților) au demonstrat că apartența la un grup , sau comunitate online, reprezintă o condiție a aceptării sociale. Organizațiile online, atât cele create prin rețele sociale cât și cele create prin intermediul unor grupuri speciale de comunități cu aceleași interse și aspirații ( mediu, computere, pescuit, muzică, pictură, artă culinară, creșterea copilului etc.) au devenit noi grupuri de proveniență. Social Media este declarat fără doar și poate, un mediu în care omul se contaminează cu numeroase materiale virale, care se transformă de cele mai multe ori în adevărate fenomene sociale. Fenomenul “Ice Bucket Challenge” devenise viral în anul 2014, unde vedete sau oameni simpli își turnau găleți de apă cu gheață în cap și postau înregistrările pe rețele de socializare. Pornit de la o campanie umanitară s-a transformat într-un fenomen viral, șa nivel global

Un alt exemplu de fenomen devenit viral prin intermediul Social Media, este dansul din videoclipul cantaretului american, Pharrell Williams, al piesei “Happy”, care deasmenea a declanșat un impact la nivel mondial, la finele anului 2013, acesta fost numit, „ Dansul fericirii”.

Din perspectiva comunicării în masă, Social Media reprezintă o parte importantă a integrării în New Media, constituie în momentul de față cea mai mare amenințare pentru mass-media convențională. Noile instrumente de comunicre în masă, dar și instrumentele folosite pentru distribuirea informațiilor, reprezintă o adevărată amenințare pentru canalele de comunicare obișnuite. Dacă până mai ieri, un om atunci când vroia să afle o informație, au o noutate din viața cotidiană deschidea un telvizor sau un radiul, astăzi lucrurile stau cu totul altfel. Informațiile dar și pseudoinformațiile se distribuie într-un flux mai mare, dinamica răspândirii lor prin intermediul online au bulversat comunicarea în masă. Acestea au devenit uobiecte de lectură, subiecte de dezbatere și conversație dar ac’iunile lor pot avea efecte spectaculoase în mediul virtual. Toate conținuturile specifice acestor pubicațiii online, descriu în general evenimente politico-sociale, care prin intermediul acestor retele, devin cunoscute la nivel mondial.

Comunicarea, dar și interacțiunea în spațiul virtual, aduc în discuții, teme de interes general care ulterior generază dialoguri în diferite grupuri sociale.

În zona rețelelor de socializare, materialele publicațiilor online, pot fi distribuite, apreciate, criticate mult mai ușor, de către oameni. De cele mai multe ori având ttitluri șocante acestea atrag atenția cititorului și astfel informațiilea sunt citite mult mai repede de către indivizi, chiar înainte de a fi difuzate la televizor sau radio.

Este limpede faptul că în utima perioadă, extinderea rețelelor de socializare, în special al Facebook-ului cu din ce în ce mai mulți utilizatori, mijloacele obișnuite de comunicare în masă au pierdut teren. Statisticile din ultimii ani îi determină, pe jurnaliști profesionișți, să-și promoveze, la rândul lor, brand-ul personal, dar și activitățile prin Social Media

Social Media nu numai că este utilizat în scopul de a anunța sau promova un produs sau un serviciu nou.Social Media reprezintă la ora actuală cea mai importantă forma de promovare și marketing online. Această teorie pornește de la faptul că marketingul obișnuit nu este de ajuns pentru a obține rezultatele mult așteptate. Un brand sau o companie poate reuși cu ajutorul rețelelor sociale, să devină în ochii, dar și în mintea unor oameni într-un mod viral, iar feedback-ul să fie mult peste așteptările care se cer la nivel de brand sau companie. Această platformă din mediul online poate fi folosită pentru a genera campanii de relații publice, campanii de online advertising, dar cel mai important, campaniile politice electorale.

Relațiile politice prin Social Media

Sistemele de comunicare politice au trecut printr-o schimbare radicală în ceea ce privește modul lor de funcționare odată cu dezvoltarea mediului online și a Social Media. Dacă la începutul sistemelor de promovare a relațiilor politice, actorii principali ai propagandei politice erau jurnaliștii și politicieni, iar publicul nu avea mijloace de comunicare cu aceștia, feedback-ul lor era aproape inexistent, astăzi în perioada Social Media, puterea de influență a jurnaliștilor și politicienilor a decăzut în mod considerabil, iar procesul comunicării este coordonat de utilizatorii rețelelor sociale, care particularizează mesajul politic, îl distribuie și îl dezbate, printr-o comunicare interactivă, în grupurile sociale din care fac parte.

Schimbările majore aduse relațiilor politice prin noile media s-au bazat pe faptul că politicianul și-a creat propriul proces de comunicare, pe care-l controlează mult mai ușor decât în cazul mass-mediei obișuite, mesajele sale politice postate în mediul online sunt mult mai repede preluate de reprezentanții mas-media, iar imaginea sa publică este mult mai ușor de manevrat Evoluția Social Media și-a pus amprenta în campanii electorale importante care au folosit pentru prima dată Internetul ca mijloc de comunicare, iar reprezentanții campaniei respective au folosit strategii discursive pe care actorii politici le-au pus în mediul virtual. Internetul a impus participarea politică a actorilor sociali, mult mai accentuat decât în cazul altor mijloace tradiționale de comunicare, iar marile culmi ale politii, la nivel mondial au fost depășite în era Social Media.

Trecerea de la o forma incipientă a Internetului, care nu se deosebea foarte mult de comunicrea de masa obișnuită, la Social Media, care a revoluționat în mod considerabil atât comunicarea de masa cât și comunicarea politică. Comunicarea prin Social Media a pus în evidență caracteristici principale care defines noul mijloc de comunicare în masa și anume Social Media.

Importanța curentului Social Media în România și nu numai, a fost demonstrată în implicarea sa în relațiile politice, ale campaniilor electorale și politice din Statele Unite, Europa dar și în țările asiatice. Relațiile politice prin Social Media din România a cunoscut trei etape de evoluție: etapa forumurilor, etapa blogurilor, dar cel mai important etapa Facebook, iar Social Media este la ora actuală un instrument indispensabil a strategiilor de comunicare din campaniile electorale la nivel global. Participarea politică, care este unul din efectele procesului de comunicare politică s-a accentuat prin curentul Social Media, iar cetățenii din spațiul virtual au devenit tot mai activi, s-au structurat în rețelele de socializare și au început să demareze campanii, manifestări de stradă, revoluții sau chiar implementarea unor consituții de stat. Pe lâng participare, Social Media a susținut politica personalizată, cu ajutorul căreia orice om poate fi lider de opinie în mediul online, distribuend mesajul politic și punându-l în discuție în grupul social, unde este membru. Social Media a implementat de-a lungul timpului și un fenomen denumit “slacktivism”, prin intermediul căruia oamenii care utilizează rețelelor sociale accepă să susțină cauze sau comunități din fața calculatorului, fără a materializa această susținere și prin participări la la campanii umanitare sau politice din lumea reală. Aflat într-o continuă dezvoltare, Social Media a născut adevărați lideri de opinie online, care stăpânesc întreaga comunitate online, iar actorii politici sau jurnaliștii – membrii principali ai comunicării din media obișnuită– nu mai prezintă o influență atât de mare și astfel manipulează oamenii să devină se alăture prpriilor strategii de comunicare și să influențeze grupurile sociale de care aceștia aparțin.

Conceptele de rețea socială sau de societate-rețea pune în evidență, în același timp importanța legăturilor atât cele putetnice cât și cele slabe prin intermediul procesului de comunicare Legăturile slabe, adică cunoștințele îndepărtate au un rol important în distribuirea de informați prin intermediul rețelelor sociale rețelei sociale. Din punct de vedere al legăturile puternice, acestea sunt regăsite în interiorul grupurilor între actorii politici care au mulți prieteni în comun. Făcând cercetări asupra comunicării prin Social Media, putem confirma faptul că rețelele de socializare din spațiul virtual au dezvoltat

grupuri secundare de natură diferită față de cum sunt cunoscute în mediul online, mai exact șgrupurile și comunitățile virtuale, consitituite în funcție de interesele fiecărui individ. Utilizatorii spațiului virtual nu mai țin cont de indicatori în ceea ce privește spațiul, vârsta sau grupul socio-profesional din care fac parte, cum se întâmplă în cazul rețelelor sociale offline. Principalele caracteristici ale rețelelor de socializare din online, corespund în mare măsură cu tresăturile comune ale Social Media, acestea fiind: conținutul distribuit de utilizatori, interactivitatea, dar cel mai important rețeaua bazată pe grupuri, relații dar și emoțiile generate de participarea la discursurile publice.

Deși la ora actuală, în lume există o sumedenie de retele de socializare, cea mai accesată și la îndemâna oricui din istoria lumii, rămâne Facebook datorită expansiunii acesteia în ceea ce privește impactul său asupra populației din lume și din România. În jurul unei pagini de Facebook, a fost construită o adevărată rețea socială a cărei modailtate de folosire în ultimii ani a transformat-o în cea mai importantă unealtă de propagare și distribuire a mesajelor politice. Prezența pe o rețea de socializare cum este Facebook-ul, scoate în evidență, influența actorilor politici și jurnaliștilor, dar și creșterea creșterea numărului de fani ai paginii de Facebook a politicianului , care mai târziu devin lideri de opinie ai mediului online și ajung să dezbată mesajul politic personalizat de aceștia, în grupurile sociale de care aparțin. În societatea contemportană procesul de comunicare se desfășoară în cea mai mare partte în grupurile sociale, iar pagina de Facebook a actorului politic este utilizat mai mult ca o sursă de informare asupra activităților sale și mai puțin ca o sursă de dezbatere a mesajului politic, în sine.

Organizațiile politice din România, care au profitat din plin de beneficiile promovării imaginii în mediul online dar și a mesajelor politice prin intermediul rețelelor de socializare, au avut parte și de o implicare considerabilă a susținătorilor pe cel mai popular site de socializare, Facebook. Aceștia au format grupuri de discuții și formațiuni online și au susținut din plin activitățile partidelor politice. Acestea sunt dovezile principale ale rezultatelor campaniilor electorale din ultimii ani.

Lucrarea de față își propune să identifice felul în care partidele politice din România și nu numai reușesc să-și organizeze electoratul cu ajutorul comunicării generate pe rețelele de socializare, bloguri sau videoclipuri postate e Youtube. De-a lungul timpului s-au identificat similitudini dar și diferențe între procentele susținătorilor organizațiilor politice în Social Media, procentele electorale de aderare în Parlamentul României, obținute la alegerile parlamentare din ultimii ani dar și structura politică a Parlamentului României la finalul unei sesiuni parlamentare.

Cele mai importante partide politice de la nivel national, utilizează ca unelte de marketing dintre componentele Social Media, anume: Facebook, Twitter, Bloguri, Youtube, FlickR și alte forumuri. Diferențele dintre grupuri de discuții și pagini oficiale de Facebook sunt că în cazul grupurilor sau formațiunilor, ideea dezbaterii este luată de susținătorii partidelor, și nu au o temă stabilită de discuție, așa cum se întamplă în situația paginilor oficiale de Facebook unde, în cele mai mule cazuri comunicarea este unilaterală.

Candidații importanți care au tratat cu seriozitatea relațiile politice prin social media cu internauții, nu au ezitat să-și facă site-uri oficiale, pagini dar și conturi oficiale pe rețelele de socializare, acestea având conținut adaptat pentru toate mediile și câmpurile de activitate, în parte. Fiecare politician căuria îi pasă de imaginea lui și-a achiziționat propria echipa de imagine. Echipa de imagine a avut grijă să le construiască un branding online, aplicații prin care fanii se înghesuie să îi aprecieze, aceștia caută like-uri (aprecieri) și au ca scop să adune din ce în ce mai multe share-uri (distribuiri).

 Cele mai populare rețele de socializare utilizate de actorii politici ai zilelor noastre sunt și cele confirmate de numărul considerabil de utilizatori din România și nu numai, rămân în mod cert: Facebook, Twitter și Youtube. Pe de altă parte, Google Plus, Pinterest sau Instagram nu au avut atât de mult impact asupra candidaților astfel încât să fie utilizate în mod frecvent de către polticieni.

Deși la început au fost privite cu suspiciune de unele persoane și cu entuziasm de altele, noile metode comunicaționale declanșează cu o evoluție incredibilă de noi forme și instrumente de comunicare, forme are acum câțiva ani erau de neînțeles sau de neanticipat. În această lume a luptei înverșunate pentru domeniul comunicării, specialiștii în relații publice – fie în calitate de furnizori de informație sau în calitate de consumatori – trebuie să se alăture acestor transformări, cercetând noile opțiuni, acceptându-le și folosindu-le într-un mod cât mai efficient.

În afara acestor aspecte importante, trebuie ținut cont de faptul că, indiferent de numărul mai mic sau mai mare al adepților de pe Facebook în raport cu numărul alegătorilor reali, indivizii care susțin cauze sau grupuri de discuții online ajung lideri de opinie foarte influenți, nu numai în mediul online, dar și în luma reală. Organizațiile politice trebuie să țină cont de faptul că, dacă reușesc să-și păstreze aproape toți liderii de opinie din rețelele de socializare influența mesajului lor politic va crește direct poporțional cu numărul liderilor de opinie din mediul online. Acest eveniment va pune în valoare vechiul model de comunicare elaborat de Paul Lazarsfeld, în 1955, intitulat „fluxul comunicării în două trepte”. Acest model a demonstrat faptul că liderii de opinie sunt, de fapt și de drept cei care interpreteză deslușirea mesajelor mediatice. Mai exact, mesajul postat în mass-media nu este perceput în mod direct de public, acesta este înainte de toate mediat, prin comunicarea interpersonală și a contactului cu liderii de opinie. Cu alte cuvinte aceasta este “ revoluția” devastatoare a Social Media: interacțiunea.

Campaniile electorale prin Social Media

Campaniile electorale reprezintă organizații bazate pe idei care includ o serie de acțiuni pentru determinarea unor grupuri de votanți să își însușească aceste idei, având rolul de a informa electoratul cu privire la înfățișarea politică și pentru a le influența acestora și opțiunea electorală. Scopul acțiunilor din campaniile electorale este de a determina electoratul să voteze o anumită formațiune politică, iar pentru atingerea acestui scop se utilizează toate mijloacele de comunicare caraterstice publicității la nivel national, de cele mai multe ori.

Pe parcursul campaniilor electorale candidații apar la televizor, participă la dezbateri, pun la cale mesaje, motto-uri și slogane, distribuie materiale de campanie, iau parte la manifestări, se întâlnesc cu electoratul și desfășoară multe alte activități specifice acestor campanii Toate aceste acțiuni au un singur scop și anume comunicarea cu electoratul prin cele mai bune mijloace.

Pentru reușita unei campanii electorale este foarte important să se urmărească anumiti pași importanți în realizarea campaniei respective, cum ar fi: planul de campanie, strategia de campanie, analiza de campanie, analiza opoziției, analiza informațiilor alegerea țintelor prioritare, mesajul și sloganul campaniei, dar cel mai important strategiile de comunicare directa cu alegătorii.

Contactul direct cu alegătorii este principala soluție de transmitere a mesajului politic în anumite tipuri de campanii electorale. Planificarea ei și stabilirea strategiilor de comunicare trebuie să se bazeze pe cele mai performante instrumente de transmitere a mesajului. Acest capitol subliniază importanța utilizării noilor tehnologii a Social Media în structura electoratului.

Sistemul online a revoluționat în mod considerabil orice industrie, mai ales cea a comunicării și a PR-ului. În doar câteva secunde, orice mesaj poate ajunge oriunde în lume, astfel sunt atinse într-un mod rapid numeroase obiective cum ar fi: decizii ifluențate, idei construite sau brand-uri distruse. Dacă până acum puțin timp mass-media era considerată a patra putere în stat, cea mai puternică formă de propaganda, cu siguranță componentele new-media (tot ce ține de rețelele de online a mass-media) întregesc sistemul și sporesc în mod alarmant publicațiile din spațiul virtual

Comunicarea politică prin Social Media

”Politica este arta subtilă de a obține voturi de la săraci și fonduri pentru campanie de la bogați, promițându-le și unora și altora că îi vei proteja de ceilalți” spunea, Oscar Ameringer. Pornind de la această premisă putem spune, comunicarea politică reprezintă o esențială pentru orice societate, mai ales pentru regimurile politice bazate pe o democrație reprezentativă, a drpturilorcetățeanului dar și a economiei de piață. În comparație cu regimurile politice dictatoriale, construirea unui consesns politic este într-adevăr o necesitate pentru o bună organizare a a celor guvernanți de către alți guvernanți. Pentru asigurarea unor soluții bune de guvernare, indiferent că este vorba de proiecte mari sau mici, se impune folosirea unor proceduri de înaltă calitate pentru atingerea principalelor obiective de campanie.

Activitatea de comunicare din domeniul politicului implică numeroși actori publici, politicieni lideri de opinie și experți, instituții, organizații ale societății civile și mass-media. În zilele nostre interesele indivizilor sunt în ce în ce mai diversificate, în funcție de poziția lor socială, statutul profesional, vârstă, situația materială, mediu de rezidență, cultura de care aparține, organizația în care muncesc, plăcerile și obiceiurile de consum. Pentru ca aceste interese sa fie abordate, lămurite și negociate este nevoie de comunicare politică și de instrumente esențiale.

În ceea ce privește istoria, comunicarea politică este un punct important din modul de funcționare al unui sistem politic, economic și social al unui stat. Ideea implicită este că această activitate complexă se desfășoară în cadrul unei societăți democratice, cu economie de piață, în care, prin alegeri libere și periodice, partidele politice ajung la putere, în cadrul unui stat de drept. Principiile fundamentale care stau la baza activităților acelui stat sunt drepturile omului iar unul din principiile de bază este reprezentat de libertatea de exprimare.

Conform ultimelor studii, publicitatea politică, ca mijloc de comunicare politică, are menirea de a influența concepțiile oamenilor cu privire la situațiile politice și a activităților polticienilor. Publicitatea în domeniul politicii se desfășoară de fiecare dată cu un singur scop: acela de a convinge. De-a lungul campaniilor electorale, imaginile publice ale politicienilor se plasează între mesajele politice și dar și opinia alegătorilor despre aceste mesaje. O activitate politică, cum este votarea, se derulează, punând în valoare imaginile politice care se creează conform concepțiilor, poziției și sentimentelor electoratului. Publicitatea reprezintă cea mai importantă formă singura de promovare, dar și informare în masă asupra căreia politicienii dețin controlul suprem.

Din punct de vedere egal, dar și estetic, producătorii publicității politice din România sunt liberi să posteze exact ceea ce le place, să accentueze elementele pozitive ale partenerilor lor, dar și să scoată în evidență slăbiciunile adversarilor săi. Majoritatea politicienilor preferă să provoace interesul alegătorilor pentru un joc, la sfârșitul căruia ei sunt nevoiți să accepte ceea ce li se propune și anume să voteze pentru candidat. Candidații electorali sunt mai degrabă interesați să obțină voturi, decât să investească cu adevărat în viitor, cu alte cuvinte nu își consumă eforturile și mijloacele materiale pentru pregătirea unui auditoriu stabil de suporteri. În acest sens se creează o situație în care, din anumite motive, societatea nu poate deține valori stabile, în raport cu discuțiile abordate în mass-media care a devenit părtinitoare și împiedică examinarea în detalii a experienței politicienilor și a partidelor lor.

Strategiile marketingului politic care au început să fie utilizate și la noi și nivelul de profesionalism în domeniul comunicării politice mai lasă de dorit. În țările din Occident, campaniile de publicitate politică nu mai sunt eficiente atunci când sunt orientate, în special, pentru promovarea imaginii unui partid, în comparație cu Romania, unde aceasta încă mai este o strategie frecventă, cu toate că și la noi se observă deja tendințe de desfășurare a campaniilor de promovare a imaginii unor politicieni. Utilizarea principiilor marketingului politic trebuie realizată cu precauție, dacă se dorește păstrarea mersului democratic al țării, deoarece atunci când organizațiile politice sunt dirijate tot mai mult de marketing, apare riscul favorizării imaginilor în fața activităților cu adevărat importante, ale persoanelor politice în fața cerințelor societății.

Comunicarea politică a avut întodeauna o structură tehnică, în Antichitatea Greacă, retorica reprezenta activitatea principală care permitea utilizarea strategică a discursului cu finalități persuasive. Pentru mai multi sociologi, una din caracteristicile esențiale ale secolului douăzeci constă în revoluția mediatică și apariția unei societăți a comunicării, în care dimensiunea tehnică se extinde spre conturarea unor noi practici. Astfel că, în Statele Unite, în anii 50, se dezvoltă noi tehnici de comunicare politică. Publicitatea politică și noile tehnologii, precum televiziunea, radioul, internetul sunt gemeni în acest caz, întrucât cea dintâi, pubilicitatea aparea pe când întreg teritoriu national era acoperit cu cea de-a doua, adică cu noile tehologii. Apariția publicității politice în Romania în deceniile trecute nu a atras prea mult atenția societății românești. Nici oamenii de rând, dar nici politicienii nu s-au grăbit să discute prea mult de beneficiile noilor mijloce de comunicare politică. Comunicarea optică s-a dovedit a fi mult mai practică decât comunicarea verbală, fiind folosită mai ales la începutul sau la sfârșitul spoturilor campaniilor electorale , unde erau atașate cele mai multe elemente simbolice, însoțite de melodii stridente pentru a atrage atenția alegătorilor și pentru a-i convinge să facă alegerile dorite.

În spoturile publicitare din perioada 1991-2009, imaginile puteau să înlocuiască textul sau acesta ajungea să fie redus la un cuvânt sau două. Această metodă se folosea cu scopul de a influența alegătorii în subconștient, mai ales în spoturi negative.

Mesajele din spatele materialelor publicitare conțin de cele mai multe ori elemente simbolice, promisiuni, cuvinte frumoase, special menite să atragă alegătorul. În cele mai multe cazuri aceste materiale accentuează meritele candidatului sau organizației politice pe care o reprezintă individul, subliniază sprijinul acordat candidatului din partea oamenilor simpli ori a personalităților renumite, afișează candidatul ca fiind apărător al drepturilor omului, cheamă la unitate națională, sprijină valorile minorităților naționale, precum și cele naționale sau europene, încurajează ori descurajează alegătorii să participe la alegeri, pune în valoare puterea candidatului, îl prezintă în acțiune, ca pe un simplu cetățean.

După ce au fost concepute pe baza cunoșterii a contextului, în acord cu imaginea publică asumată și în limitele unei anumite forme de campanie electorală, mesajele sunt transmise de la politician la public prin intermediul deverselor canale naturale sau artificiale pe care le au la dispoziție.

În alegerea și utilizarea unui canal de transmitere, omul politic este interesat să asigure informației vehiculate un maxim de eficiență și acuratețe. Mai exact el vrea să transmită cât mai multă informație într-un timp relativ scurt, sub rezervă că eventualele zgomote sau bruiaje din canal să nu distorsioneze grav informația ajunsă la electoratul-receptor.

Este de remarcat însă faptul că mesajul transmis de politician este receptat fatalmente deformat de catre electorat, din pricina unor mecanisme ce afectează mai mult sau mai puțin percepția: condensarea, accentuarea, asimilarea, mascarea sau deocodarea reductivă.

Mai exact, electoratul deformează semnificația semantică a mesajului transmis de politician simplificarea și eliminarea detaliilor, prin reconstruirea ei în termeni extrem de puternic contrastați, prin transfomarea ei de-o asemenea maniera încât să corespundă cu informațiile primite în trecut sau cu informațiile susceptibile de a fi primite în viitor, prin transunerea mesajulul în „patul procustian” al propriului cadru referențial și prin combinarea informației continute în mesaj cu alte informații pentru a forma un tablou sensibil cuprinzator, în special dacă mesajele sunt complexe sau ambigue. Nu trebuie de uitat, apoi, nici faptul că informația mesajului va fi adaptată la imaginea publică a politicianului.

Spre exemplu, mesajele unui politician conservator, care s-a imupus în atenția electoratului printr-o imagine de om rezervat vor fi interpretate în „cheia” simplității, sobrietății și modestiei, chiar dacă ele sunt menite să transmită imaginea unui candidat plin de caldură și bunavoință față de cetateni.

Conștienți de acest fapt, strategiile de comunicare politică „distorsionează” ele însăși unele mesaje transmise, îndeosebi atunci când apelează la retele de socializare și mass-media audio-vizuală. Spre exemplu, scurtele reclame electorale sunt concepute prin simplificarea și exagerarea trăsăturilor unui fenomen politic, oricât de complex ar fi el. Să ne aducem aminte doar diviziunile nejustificate care au fost în campaniile din anii 90 în România.

Eliminând asemenea cazuri particulare, oamenii politici caută să asigure mesajeleor transmise o cât mai mare acuratețe, de cele mai multe ori, mărind redundanța acestora, cea mai simplă modalitate de mărire a redundanței constă în repetarea lor. La acest mecanism se recurge mai ales în media- vizuală, unde expunera la mesajele politice este foarte selectivă, canditații fiind nevoiți să repete de foarte multe ori un mesaj pentru a fi siguri ca el a fost receptionat macar o dată de o parte semnificativă a electoratului. Exact aceeași tactică este aplicată și în rețelele de socilaizare, unde canditații politici își expun mesajele într-un mod excesiv și fără limite.

Hotărârile luate de oamenii din domeniul politicului sunt difuzate prin toate mijolacele de difuzare posibile. Pe lângă presa scrisă, televiziune și radiou, demersurile politice sunt larg promovate și prin Internet în special prin rețelele de socializare. Transmiterea mesajelor politice prin toate canalele media prezintă avantajul de a putea „ataca” un public larg și dispersat geografic, însă are un neajuns major: necesită necontenite repetări și, ca atare, este foarte costisitor. De aceea, mesajele transmise prin toate canalale media trebuie dublate prin mesaje transmise în cadru comunicării directe (audiențe, întâlniri de lucru, dezbateri, conferințe, mitinguri și alte adunări publice etc.)

Bineînțeles că, nici comunicării directe nu-i trebuie un caracter absolut, chiar dacă are drept caracterisitică esențială stabilirea unei relații personale între politician și alegători. Societatea contemporană este mult prea diversificată pentru ca un candidat să contacteze personal și, mai ales, să convingă un numar foarte mare de alegători.

Agenții politici au reacționat prompt la apariția și răspândirea Internetului, construindu-și astfel site-uri foarte complexe, unde, alături de toate informațiile privind identitatea și activitățile proprii (statut, program, idei și principii, comunicate de presă și discursuri etc.) sunt trecute răspunsurile la întrebările puse de cititorii virtuali.

Astăzi, Internetul poate constitui un canal major de transmitere a mesajelor politice, întrucât conectarea la această vastă rețea de informație se extinde cu o rapiditate enormă.

„Odată cu ultimile alegeri din SUA, s-a înregistrat o schimbare radicală a oportunităților diferitelor modalități de comumnicare politică. Este știut că nu canalele ca CNN, ABC i-au adus avantajul decisiv, ci rețelele de ocializare pe internet ca Facebook, Myspace, forum-urile, blogurile, frecventate în general de studenti. Strategia lui Obama de a se populariza pe internet a fost privită cu atenție de specialiștii în marketing, care au văzut aici o rețetă de a promova un produs nou ’’challenger’’, în fața unui produs ’’lider’’. Prin aceste strategii, care s-au dovedit eficiente, s-a extins accesul la spațiul public și participarea politică, fapt care s-a evidențiat la eșantionul de vot

Obama a obținut performanțele în rândul tinerilor de 18-29 de ani, generația internauților și a’’experților în noile tehnologii’’; în afara implicării lor, prin opiniile exprimate în commenturi, aceștia primeau și trimiteau SMS-uri cu informări periodice despre mersul campaniei. Specialiștii în comunicare din stafful de campanie al președintelui american actual au evaluat corect spațiile politice la care ar accesa tinerii, evitând aparițiile excesive la televizor, pentru că este știut că aceștia utilizează cu mai mare interes spațiul digital, care este și gratuit.

Deși sunt resurse gratuite de promovare, rețelele de socializare au fost mult timp ignorate de politicieni romani și de stafful electoral al partidelor. La început, când rețelele

de socializare abia au apărut în Romania, majoritatea politicienilor negau că ar sta în spatele profilurilor care le poartă numele. În mass-media apăreau știri despre legăturile de prietenie între candidații electorali cu viziuni politice opuse și care erau în opoziție politică. Astăzi, profilul pe orice rețea de socializare este un element care apropie liderul politic de generația tânără și îl ajută să înțeleagă care îi sunt preocupările și interesele. Abia în campania electorală pentru alegerile prezidentiale din 2009 s-a observat o prezență mai largă a candidaților electorali pe site-urile de acest gen.

Împrumutând tehnicile comunicării de tip comercial, mediul politic românesc s-a ’’adaptat’’ destul de rapid la modelul american și, la alegerile prezidențiale din 2014, candidații au fost transformați în branduri iar comunicatorii s-au manifestat cu o pondere apreciabilă în spațiul public virtual. Aceasta s-a transformat în bloguri, în bannere care apăreau pe aproape toate site-urile, în commenturile plasate la diverse zone de intervenție din presa online.

În acest spațiu public, se manifestă formele ideale ale unei teledemocrații, în care comunicatorii își pot păstra anonimatul, fapt care generează o foarte mare libertate de exprimare. Deși virtuală, această democratizare a comunicării se situează la limita realului, deoarece accesatorii acestor spații emit opinii, argumentează, au puterea cuvântului și interacționează cu ceilalți, în schimb n-au o identitate fizică perceptibilă.

Pe aceste noi dimensiuni ale comunicării politice actuale, cetățeanul real a fost înlocuit cu cel virtual, iar opinia a substituit argumentația și a devenit forma preferată; aceasta a fundamentat filosofiile votului electronic, care, cel puțin deocamdată nefiind legiferat, a devenit doar un element din recuzita sondatorilor.

Spațiul public virtual există datorită infiltrării sale de către formele și reprezentările comunicării politice, prin care se manifestă vizibilitatea evenimentului. Deoarece mass-media scrisă și audiovideo interzic utilizarea cuvintelor vulgare “tari “sau “grele” (ca și blogurile), comunicatorii din zona politică, care vor să epuizeze maxima de sinceritate, recurg totuși la acest tip de cuvinte în celelalte module (în spațiul internetului). Pudoarea lexicală, elevația conversațională sunt trasee abandonate, deoarece comunicatorul știe că pe internet îi este permis orice. În acest sens, comunicarea politică a ajuns , în stadiul actual, zona de contact a tuturor realizărilor limbii române, termeni specializați, argotici, populari, elemente de jargon etc.

În spațiul virtual, s-au democratizat formle de exprimare politică, dar accesul nu este favorizat tuturor cetățenilor; astfel, dezvoltarea noilor tehnologii argumentează diferențele dintre o minoritate a conducătorilor și a jurnaliștilor „supraechipați” și o majoritate a exclușilor, care se mulțumesc cu mijloacele oferite de mass-media. În ciuda acestor inegalități, privit în ansamblu, spațiul public al comunicării politice actuale este unitar,, constituit din subspații juxtapuse, cu anumite caracteristici conversaționale. Între acestea, comunicarea virtuală este, cel puțin deocamdată, marele câștig al secolului XXI.

Diferența dintre comunicarea verbală, reală și cea virtuală apare și la nivelul ’’calității’’ cuvintelor utilizate; deoarece spațiul internetului oferă posibilitatea anonimatului și extinde modalitățile de manifestare, s-a ajuns la o spargere a barierelor eticii comunicaționale, așa încât, în general pe forumuri, se simte nevoia unei chirurgii a limbajului.

Oamenii politici utilizeazăorice cale de comunicare cu cetățenii pentru a-și crea o imagine impecabilă în fața publicului. Rețelele de socializare fiind una dintre cele mai des întâlnite în ultima perioadă. Nu e de mirare dacă poți să te trezești într-o clipă ca anumite persoane politice care doresc să te adauge în prieteni pe site-urile de socializare. Rețele de socializare sunt o metodă în primul rând ieftină, rapidă și chiar putem spune că „de efect”, ținând cont că internetul s-a dezvoltat și continue să se dezvolte fulgerator și în România.

În fața așteptărilor diverse și complexe, ale unei socio-culturi sfâșiate, oferta politică se exprimă confuz. Luarea în considerație preocuparile cetățenilor și servirea interesului general sunt atinse prin practici personale și politicianiste ale jocurilor puterii. Odată cu încurajarea recurgerii la toate canalele mass-mediei și a rețelelor de socializare inclusiv, riscă să învingă seducția efemeră, chiar promisiunea înselătoare. De aceea lumea politicii, care pare să se închidă în ea însăși, este respinsă de o parte importantă a opiniei publice. Comunicarea politică, dacă trebuie să ne referim s-o condamnăm, apare lovită, totuși de relația deprimată dintre politică și cetățean, apare atinsă de o gravă disociere între politică și cetățean, apare atinsă de o gravă disociere între mediatizare și responsabilitate.

Strategii de utilizare Social Media în Relațiile Politice

Social Media are implicații semnificative pentru relațiile politice, din acest punct de vedere putem considera că este sențial pentru relațiile politice, în special să se adapteze noilor strategii pentru a ține pasul cu modernizarea continua a sistemului de marketing și întregii zone de afaceri.

Indiferent de modul în care și-a facut apariția, Social Media a schimbat radical felul în care publicul poate avea acces la informații. Atitudinea experțiilor în relațiile publice politice s-a schimbat, agențiile de relații publice au adaptat și au incorporat departamente specific în structurile lor de organizare care includ în mod deosebit, activități sociale mass-media.În present, campaniile politice de relații publice nu pot ignora noile tehnologii online, fără de care acestea nu ar fi putut fi proiectate vreodată.Succesul unei campanii politice de relații publice este proporțională cu interactivitatea, prin urmare cu cât este mai mult implicat publicul în conținutul unui editorial, cu atât este mai bine cunoscută activitatea politică.

Acesta este rezultatul ultimelor sondaje cercetate cu privire la extinderea canalelor de Social Media și al impactului pe care acesta îl are asupra campaniilor de relații publice , inclusive efectul care l-a avut asupra campaniei electorale prezidențiale desfășurate în România, în 2014.

Evoluțiile tehnologice recente au forțat organizațiile politice să dezvolte noi abordări și strategii în raport cu electoratul. Unii politicieni au fost reticenți în a folosi noile industrii media în mixul de comunicare.

Numeroasele studii ale cercetătorilor Iyengar și Kinder, Gilliam și Iyengar, Baum, Gentzkow și Shapiro, Gerber, Karlan și Bergan, au demonstrate că știrile de televiziune ar putea determina problemele pe care publicul le consideră importante și că opinia publică față de politicieni ar putea fi influențată semnificativ de conținutul relatărilor din știri.

Anul 2008 a însemnat un moment de cotitură pentru comunicarea politică, dar și pentru campaniile politice electorale din întreaga lume, inclusiv din România. Rețelele sociale au fost folosite în camapania electorală prezidențială din SUA, în 2008, unde una din zece persoane cu vârsta sub treizeci de ani “ s-au împrietenit ” cu unul din candidați pe cel mai mare site de socializare, Facebook. Dat fiind faptul că evenimentele actuale, informațile și știrile politice sunt accesibile prin interemediul mass-media din rețelele de socializare, rolul de atenție la sursele tradiționale de știri de acest tip de angajament politic sunt discutabile. Rezultatele sugerează că motivațiile primare pentru utilizarea Facebook în interes poltic, sunt uiversale și într-adevăr variază în funcție de activitate. Ele gravitează în jurul conectării cu alte persoane sociale, schimb de informații cu alte persoane, precum și prezentarea propriei activități pentru alți adversari politici. În plus, atenția offline sau online a știrilor, în mare parte nu contează. Studiul de cercetare se mișcă înainte de a descrie varietatea de înclinații psihologice, unii utilizatorii de pe Facebook aduc angajamentul lor politic cu site-ul și modul în care aceste înclinații variază în funcție de comportamentul fiecărui om politic de pe Facebook. Social Media se referă la interacțiunea dintre utilizatorii de internet online. Când vorbim de utilizatorii de internet online. Când vorbim despre omunicare politică prin social media, ne referim la actorii politici și publicul lor.

Utilizarea Social Media în campaniile politice de relații publice are mai multe avantaje. Mai exact, Social Media ajută politicienii să ajungă mai eficient la un număr mare de alegători într-un interval scurt de timp. Un al doilea avantaj este despre angajamentul politic pentru că, spre deosebire de televiziune, radio și corespondență internă. Social Media permite politicienilor să se angajeze în mod activ cu potențialii alegători. Al treilea avantaj este despre partajarea ideilor și obiectivelor pentru că, Social Media permite oamenilor politici să împărtășească convingerile lor, țelurile și realizările, direct cu alegătorii, făcându-i să se simtă mult mai direct implicați în campanie. Un alt atu este vizat din „ spatele scenei ” și face referire la faptul că Social Media oferă șansa politicienilor să prezinte susținătorilor o vedere din spatele scenei campaniei electorale. Un alt aspect foarte important este faptul că social media permite campanilor politice pentru să urmărească mai usor angajamentul luat, această platformă oferă posibilitatea de direcționare a alegătorilor, având în vedere unele aspecte importante: vârsta, educația, regiunea geografică sau sexul. Pentru a se utilzia cu succes Social Media în campaniile electorale este esențial ca oamenii politici să se concentreze asupra unor aspecte importante cum ar fi prezentarea candidatului, punând în evidență contribuțiile acestuia, să se angajeze în dialog în două moduri, influețând astfel conexiunea online în lumea reală prin înțelegerea populației online, dar și adaptarea interacțiunilor.

Implicația internetului în comunicarea politică este o temă tot mai des abordată de-a lungul timpului. La ora actuală există numeroase studii care vizează impactul tehnologiei aspuraorganizațiilor guvernamentale, asupra actorii politici, chiar și asupra difuzarii informațiilor. O parte din studii au cercetat eficiența comunicării online între două tipuri de gurpuri țintă, altele au cercetat oportunitățile oferite de această nouă tehnologie în diferite situații sociale, geografice sau ideologice.

Evoluția comunicării politice online pune în evidență în mod cert o relație strânsă între procesul de comunicare și dezvoltarea tehnologică. Structura istorică a comunicării politice este realizată și pornește de la această relație, mai concret pe acele puncte de dezvoltare tehnologice care au schimbat programul schimb a informațiilor. Campaniile politice și electorale se prezintă ca fiind unele dintre cele complexe procese de comunicare politice, având rolul de a pune în evidență mesajul partidelor poltice sau a candidaților (inclusiv la alegători). Pentru realizare obiectivelor, cel mai potrivit mijloc de comunicare este televiziunea, dar acesta este și cel mai scump. Apariția internetului în schimb a adus o oportunitate și mai mare de a acoperi mase mari cu niște costui minime. Succesul acestor campanii electorale este influențat de mai multe cauze.

Un exemplu important în ceea ce privește succesul unei campanii electorale inluențate de activitățile prin Social Media, este campania din Statele Unite ale Americii din 2008, când internetul a fost cheia succesului în câștigarea alegerilor prezidențiale. În acest caz președintele American, Barack Obama, cu ajutorul echipei sale de campanie va rămâne mult timp un caz marcant în istoria comunicării politice online, datorită modului prin care el și soția sa au coordonat pe parcursul primei sale campanii electorale relația cu indivizii din spațiul virtual dar și cu grupurile din mediul online.

După victoria categorică a lui Barack Obama curentul „vreau să câștig și eu cu o campanie pe Internet” a fost distribuit într-un timp relativ scurt, în Europa, implicit și în România. Cazul cel mai recent caz, chiar din România, unde avem și de data aceasta tot un președinte, pe Klaus Iohannis, care cu toate că și-a făcut cont pe Facebook chiar înainte de a se alătura în campanie electorală, a reușit cu sprijinul echipei sale de campanie într-un mod constant să mențină relația cu grupuri de utilizatori online, pe care adeversarul său principal, Victor Ponta a ignorant-o cu desăvârșire. Utilizatorii despre care discutăm sunt tinerii, în deosebi studenții dar și adulți cu vârste cuprinse între 25-45 de ani. Pentru aceste grupuri, actorul politic, Klaus Iohannis un personaj nu prea cunoscut de către ei, a reprezentato alternative pe care au ales-o într-un mod voluntar, dar evoluant., toate acestea datorită Internetului și spațiului Social Media.

“ Ați scris istorie! Pentru prima dată, online-ul a făcut diferența.” Acesta a fost mesajul publicat de Klaus Iohannis pe contul său de Facebook, imediat după afișarea rezultatelor electorale. Echipa care s-a ocupat exclusiv de comunicarea online a lui Klaus Iohannis a lucrat într-un mod profesionist, punând accent pe onestitatea și acuratețea activității candidatului.

În acest caz, marketing-ul politic a avut de câștigat datorită instrumentelor de personal branding utilizate într-un mod coerent pentru a aduce succesul lui Klaus Iohannis în fața altor candidați.