Campaniile de Televiziune Si Impactul Lor Social
Campaniile de televiziune și impactul
lor social
REZUMAT
Această cercetare își propune să detalieze conceptul campaniilor de presă din țara noastră, prin descrierea și observarea modului în care se desfășoară, dar și a efectelor pe care acestea le produc în societate. Tot mai multe trusturi media aleg să desfășoare diferite campanii de presă, cu scopul de a sensibiliza publicul în fața unei probleme de interes național, dar și cu speranța unei aprecieri din partea acestuia, asociată cu o posibilă creștere a notorietății. Este bine cunoscut faptul că mass-media are capacitatea de a forma și de a influența opiniile publicului telespectator. Așadar, putem observa cum impactul campaniilor de presă este unul relativ mare. O campanie de presă bine realizată atrage interesul publicului pentru o anumită idee și mobilizează telespectatorii spre atingerea obiectivelor propuse în planul campaniei. Ipoteza de la care am plecat în elaborarea acestei lucrări a fost cea care spune că o campanie de presă poate să aibă un impact semnificativ asupra comunităților și să producă diverse schimbări.
Lucrarea de față dorește să prezinte demersul unei campanii de televiziune, pentru o mai bună înțelegere a modului în care este realizată aceasta, de la concept la consecințe. Pentru înțelegerea conceptelor și a problematicii respective, am considerat potrivită o introducere în lumea televiziunii cu explicații clare referitoare la noțiunile de bază în sfera televiziunii și a genurilor majore din audio-vizual. De asemenea rolul pe care mass-media îl are în societate este unul foarte important, fiind relevant pentru înțelegerea conceptelor de campanii televizate și a procesului de influențare a publicului. Lucrarea, pe lângă aspecte legate de importanța mass-mediei și aspecte legate de televiziune și de conceptul campaniilor, prezintă și detalii concrete despre demersul unei campanii de presă începând cu stabilirea planului de campanie, a etapelor care trebuie urmate și a rezultatelor obținute. Campania de presă reprezintă o mobilizare a opiniei publice prin materiale jurnalistice realizate în favoarea sau împotriva unor situații din societate, a unei cauze. În conceptul de realizare al unui plan de campanie este foarte important să avem în vedere modul în care se realizează strategia acesteia și focalizarea pe ținte și obiectivele propuse.
Primul capitol al lucrării prezintă funcțiile pe care mass-media le are în societate și de asemenea, impactul pe care îl are asupra publicului. Cel de-al doilea capitol începe cu prezentarea unor noțiuni de bază ale conceptului de televiziune, un scurt istoric al acesteia și genurile majore în televiziune, alături de o prezentare a producțiilor TV. Cel de-al treilea capitol face trecerea de la conceptul de presă și producții de televiziune la conceptul de campanii de presă, identifică problemele acestui concept, alături de scopul final, care trebuie să constituie punctul de plecare al planului, descrierea etapelor de parcurs, obiectivele, publicul, strategiile de comunicare și toate aspectele care sunt legate de acest subiect. Al patrulea capitol al lurcrării reprezintă prima parte a analizei, care cuprinde câteva noțiuni teoretice despre campaniile de presă, despre campaniile televizate, fiind explicat și analizat modul de realizare al unui plan de campanie. Ultimul capitol, dar nu cel din urmă, prezintă a doua parte a analizei, respectiv analiza concretă a două campanii care s-au desfășurat în România: „Tu știi ce mai face copilul tău?” de la ProTV și „Mari Români” de la TVR .
Obiectul prezentei analize este acela de a demonstra dacă aceste campanii de presă au un efect real asupra subiectului dezvoltat pe parcursul campaniei sau reprezintă doar posibile exerciții de imagine pentru trusturile media care le inițiază.
ABSTRACT
This research aims to elaborate the concept of media campaigns in our country, describing and observing how they run and the effects which they have upon our society. More and more media companies choose to conduct various media campaigns in order to sensitize the public in front of national interest issues, but also with the hope of appreciation on the mediatic part, associated with a possible increase in reputation of the media company which releases the campaign. It is well known that the media has the ability to shape and influence the the public opinion. So, we can say that the impact of media campaigns is therefore relatively high. A well built media campaign can attract public interest in a particular idea and mobilize viewers to achieve the purpose of the campaign plan.
The hypothesis which started this paper said that a media campaign can have a significant impact on communities and produce various effects. This thesis aims to present the approach of the television campaign, for a better understanding of how it is accomplished. To understand the concepts and issues that are presented in this thesis, we considered suitable an introduction to the concept of television, with explanations of basic concepts in the field of television and audio-visual major genres. Mass-media plays a very important role in society and in the process of influencing the audience. This paper, in addition to the issues related to the importance of media and television and campaigns concepts, presents the way in which the journalists have been going through the proper channels to achieve the purpose of the campaigns. But what does a media campaign represent? A media campaign represents a mobilization of the public opinion in favor or against a specific situation. In the process of achieving the objectives of a certain campaign, it is very important to take into consideration how to realize its plan and focus on goals.
The first chapter of the thesis presents the functions that mass-media has in society and also its impact upon the public. The second chapter begins with the presentation of the basics of the concept of television, a short history of its functions and the description of the major genres in television. The third chapter makes the transition from the concept of press and television to the media campaign concept, identifies the problems, sets the ultimate goal, describes the major steps for the goals, the public communication strategies and all other aspects that are related to this subject. The fourth chapter of the thesis is the first part of the analysis, which includes some theoretical ideas about media campaigns, and the explication and analysis of the requested stepts which must be followed in the process of conceiving a plan of a campaign. The last chapter presents a concrete analysis of two of the most important campaigns from our country.
The purpose of this analysis is to show whether these media campaigns have a real effect on the subject developed during the campaign, or are they only image exercises of the media.
Keywords: press campaign, values, national issues, plan, television, society
CUPRINS
Introducere Partea teoretică
Capitolul 1 – Rolul mass-media în societate
Funcții mass-media
Influența asupra societății
Televiziunea și societatea
Capitolul 2 – Televiziunea. Producții de televiziune
Noțiuni introductive
Istoria televiziunii
Televiziunea în România
Producții de televiziune
Capitolul 3 – Campanii de presă
3.1. Concept
3.2. Definire și noțiuni introductive
Partea de analiză
Capitoul 4 – Campania de televiziune
Tema analizei
Cercetare
Tema de Cercetare
Literatura de profil
Întrebări de cercetare
Metodologie
4.3. Tipuri de campanii
4.4. Modul de promovare și etapele
4.5. Planul unei campanii
4.5.1. Identificarea și analizarea problemelor
4.5.2. Obiective
4.5.3. Publicul țintă
4.6. Strategii în campanile
4.6.1. Tehnici
4.6.2. Calendar. Buget
Capitolul 5 – Analiză
Campania televizată – de la concept la consecințe
Campanii în România
Analiza a două campanii
Tu știi ce mai face copilul tău? – ProTV
Mari români – TVR
Concluzii
Anexe
Anexa 1 – Interviu cu operatorul de imagine Sergiu Matei
Anexa 2 – Interviu cu sociologul Marius Bența
Anexa 3 – Top 100 Mari Români
Anexa 4 – Articol Premiul Emmy
Anexa 5 – Tabel de figuri
Bibliografie
Introducere
Intitulată sugestiv „Campaniile de televiziune și impactul lor social”, prezenta lucrare abordează conceptul de campanie de televiziune, explicând modul în care aceastea sunt realizate, dar și rolul pe care îl au în societate. Obiectul de studiu al acestei lucrări este constituit pe ideea analizării întregului proces de relizare a unei campanii televizate. Tema aleasă presupune definirea conceptului de campanie de presă, a modului de promovare al acestora, dar și observarea și analizarea concretă a unor campanii televizate demarate în ultimii ani în țara noastră. Lucrarea de față se dorește a fi un instrument destinat cunoașterii conceptului de campanii de presă, modul în care acestea sunt realizate și efectele sau impactul pe care acestea le au în societate.
Comunicarea reprezintă un proces complex și sensibil prin care un emițător dorește să-și facă acceptate mesajele către un receptor. Pentru ca acest lucru să fie posibil, receptorul mesajului trebuie să îi recunoască emițătorului competența în domeniul vizat și să-i acorde încrederea necesară pentru receptarea și acceptarea mesajului transmis. Acest aspect se aplică și în cazul campaniilor de presă, în cazul relației dintre inițiatorii campaniei, spre exemplu un trust media, și publicul său.
Lucrarea prezintă principiile după care trebuie să se ghideze orice demers al unor jurnaliști în vederea realizării unei campanii de presă, observând legătura dintre obiectivele propuse inițial și efectele produse în final, impactul de care se bucură aceste campanii, dar și analizarea existenței unei posibile propagande camuflate prin care se dorește creșterea notorietății inițiatorilor. Pentru a înțelege cât mai bine toate noțiunile din câmpul lexical al campaniilor, am ales să analizez și să expun într-un mod clar procesul de realizare al campaniilor, cu exemple concrete în aceste sens. Metodologia aleasă pentru această cercetare se bazează pe observație și analiză de conținut. Această lucrare cuprinde o introducere în lumea televiziunii, urmată de prezentarea conceptului de campanie de presă și o analiză concretă a două campanii. Lucrarea va arăta modul de organizare a unei campanii de televiziune, alături de o analiză clară; vor fi indicate etapele cele mai importante din elaborarea unei campanii, iar prin intermediul cazurilor analizate se va face o scurtă prezentare a elementelor cheie și a efectelor pe care aceste campanii le pot produce în societate. Televiziunea este parte integrantă din viața fiecărui individ, prin urmare își pune amprenta semnificativ în viața telespectatorilor. Cum mass-media influențează publicul într-o mare măsură, aceasta poate să contribuie cu success la schimbarea principiilor telespectatorilor și să influențeze într-un anumit fel societatea în care trăim, ajutând uneori la ameliorarea sau chiar rezolvarea unor situații de criză sau a unor probleme. În cazul de față, prin campaniile mediatizate și prin cazurile prezentate se poate trage un semnal de alarmă cu privire la unele probleme ale societății. Prin natura sa, mass-media are funcția de a informa cetățenii – în cazul de față lansarea unui semnal de alarmă în privința existenței unei anumite probleme, traversarea unei perioade de criză sau descrierea unui fenomen. Lansarea unor idei despre situațiile dificile (de criză) întâlnite poate determina publicul să conștientizeze problemele, să-și schimbe ideile preconcepute și comportamentul și să ia parte atât la un proces care să conducă la eliminarea și evitarea în viitor a problemeinii de televiziune, alături de o analiză clară; vor fi indicate etapele cele mai importante din elaborarea unei campanii, iar prin intermediul cazurilor analizate se va face o scurtă prezentare a elementelor cheie și a efectelor pe care aceste campanii le pot produce în societate. Televiziunea este parte integrantă din viața fiecărui individ, prin urmare își pune amprenta semnificativ în viața telespectatorilor. Cum mass-media influențează publicul într-o mare măsură, aceasta poate să contribuie cu success la schimbarea principiilor telespectatorilor și să influențeze într-un anumit fel societatea în care trăim, ajutând uneori la ameliorarea sau chiar rezolvarea unor situații de criză sau a unor probleme. În cazul de față, prin campaniile mediatizate și prin cazurile prezentate se poate trage un semnal de alarmă cu privire la unele probleme ale societății. Prin natura sa, mass-media are funcția de a informa cetățenii – în cazul de față lansarea unui semnal de alarmă în privința existenței unei anumite probleme, traversarea unei perioade de criză sau descrierea unui fenomen. Lansarea unor idei despre situațiile dificile (de criză) întâlnite poate determina publicul să conștientizeze problemele, să-și schimbe ideile preconcepute și comportamentul și să ia parte atât la un proces care să conducă la eliminarea și evitarea în viitor a problemei în cauză.
Pentru presă și, implicit, pentru televiziuni, prezentarea unor astfel de cazuri și informarea opiniei publice dar și a autorităților asupra unor situații sau probleme este o preocupare continuă. Din acest motiv, în ultimii ani, în țara noastră tot mai multe televiziuni au derulat diferite campanii pe teme sociale, menite să îmbunătățească sistemul în care trăim.
Am ales această temă deoarece subiectul dezbătut mi se pare unul inedit și în același timp interesant prin subiectele și aspectele pe care o astfel de campanie le presupune. Conceptul de campanii mediatice este un subiect adesea ignorat de către presă, dar care poate să aibă efecte pozitive în societate, în urma unei realizări corespunzătoare.
Pentru a ilustra concret modul de desfășurare al campaniilor de televiziune, am prezentat și analizat două campanii desfășurate în România: este vorba despre campaniile mediatice Tu știi ce mai afce copilul tău? De la Pro TV și Mari Români de la TVR. Pe lângă partea teoretică și cea de analiză, am anexat două interviuri: unul cu jurnalistul Sergiu Matei, operator de imagine la ProTV și membru al echipei care a realizat campania menționată anterior și unul cu sociologul Marius Bența, pentru explicarea unor concepte legate de influența presei asupra individului și asupra vieții sociale. Pe lângă cele două interviuri, am anexat și topul realizat în campania “Mari Români”, dar și un articol din presă care vorbește despre succesul jurnaliștilor ProTV cu materialele realizate în campanie.
Capitolul 1 – Rolul mass-media în societate
1.1. Funcții mass-media
Mass-media a devenit în zilele noastre o componentă deosebit de importantă pentru societatea în care trăim și de care nu putem face abstracție. Indivizii ajung să nu mai facă diferența între produsele mediatice și instituțiile mediatice în sine, acest aspect putându-se traduce în termenii sociologiei cunoașterii ca o suprapuenere între realitatea obiectivă a mass-mediei, organizarea instituțională, și cea subiectivă, produsele mediatice.
Mass-media transmite valori și modele culturale și are un rol important în formarea gândirii, a mentalității, și în formarea comportamentului consumatorilor de media. De aceea, modul în care este prezentată reprezentarea mediatică a subiectelor de interes general are o influență majoră asupra publicului. Un aspect esențial în acest context este reprezentat de mediul socio-cultural din care provin receptorii: evoluția în cadrul culturilor din care provin, individul fiind modelat de propriul mediu prin procesul de învățare. Analiza efectelor mass-media reprezintă principalul rezultat pe care studiile privind comunicarea de masă doresc să îl obțină; asta deoarece mass-media, acționând asupra întregii societăți, poate afecta personalitatea umană în cele trei dimensiuni ale sale: cognitivă, afectivă și comportamentală. Această lucrare abordează rolul mass-media în societățile democratice, precum și relația dintre producătorii și receptorii mesajului mediatic.
Mass-media îndeplinește anumite funcții în societate, care pot sa producă anumite schimbări. Prin efectele pe care mass-media le produce în viața socială, dar și a influențelor pe care grupurile sociale le exercită asupra presei, au fost identificate legăturile dintre mass-media și anumite instituții, dar și modul prin care aceste interacțiuni pot să aibă un rol în structurile economice, sociale, politice sau culturale.
Sociologia este o disciplină plurivalentă, aptă în a descifra complexitatea, multilateralitatea și diversitatea acțiunilor umane, individuale și colective. În acest sens, se disting aspecte esențiale și specifice precum: “explorarea sociologică a gândirii și comportamentului uman; locul și rolul opiniei publice în viața social în diferite epoci istorice; geneza social-istorică a fenomenului; puterea constrângerii și a convingerii în constituirea și schimbarea opiniei publice”. Sunt, astfel, evidente istoricitatea opiniei publice și semnificația ei în procesul afirmării progresului social-uman, al emancipării personalității umane, de la individ la contextul național și internațional.
Comunicarea de masă deține un rol deosebit de important în societatea contemporană, prin implicațiile sale directe asupra întregului spațiu social. Este bine cunoscut faptul că rolul mijloacelor de comunicare în masă au devenit mai mult decât mijloace. Transformarea acestui proces într-o instituție socială devine astfel o manifestare tot mai răspândită, accentuându-se astfel implicit complexitatea și extensiunea sa. Observăm în acest fel impactul pe care comunicarea, dar și mijloacele media le pot avea asupra receptorilor, prin amploarea domeniului mediatic și al comunicării.
Noțiunea de comunicare de masă este sinonimă cu cea de mass-media. Acest din urmă termen este format din unirea unui cuvânt englez a „mass” („cantitate mare”, „masa de consumatori”), cu unul latin „media” („mijloace”, suportul pe care sunt fixate mesajele respective). Diferență dintre conceptele de „comunicare de masa” și „mass-media” sau medium-uri de masă constă în faptul că primul face referire la ansamblul procesului de comunicare, incorporând ceea ce este vehiculat, pe cine vehiculează și pe cei care primesc mesajele, în timp ce al doilea se referă la suporturile și mijloacele tehnice de transmitere a mesajelor (instrumentele comunicării).
Mass-media au modificat modalitățile de exprimare a opiniei publice. Odată ce opinia publică nu se mai limitează la « momentele nominale », așa cum sunt sesizate de sondaje, trebuie să încercăm să surprindem substanța « momentelor reale » tocmai prin mișcările sociale și mobilizările militante. Transformările acțiunii colective din ultimii ani ilustrează perfect acest aspect al problemei: opinia publică se exprimă și prin intermediul celor care semnează diverse petiții, al celor care organizează fel de fel de manifestații, al practicilor de protest stradal. Iar mass-media, în anumite împrejurări, contribuie la succesul acestora. Ca să ne lămurim este suficient să comparăm modalitățile de protest de ieri și cele de azi.
În trecut, obiectivul principal al manifestațiilor era de se face auzite în stradă și erau concepute de catre activiștii politici sau sindicalistii, însă erau strict controlote de poliție. Presa vorbea eventual despre ele a doua zi, iar televiziunea le consacra spatiu mai mare sau mai mic. În ultimii ani însă, situația s-a schimbat radical, iar aceste manifestații au luat cu totul alta turnură. Ele sunt organizate de către persoane care se implică ocazional, sunt din ce în ce mai puțin previzibile în ceea ce privește forma pe care o pot lua, iar scopul lor este să se facă auzite și să intre în atenția presei. Vorbim aici despre manifestații ale studentilor, ale agricultorilor, ale infirmierelor etc, care vor să atragă atenția jurnaliștilor prin toate mijloacele : comunicate de presa, ambianță festivă, deghizari surprinzatoare, acompanient muzical colorat, etc. Acest lucru se întâmplă din cauza popularității presei, care prin mediatizarea unei probleme poate contribui la soluționarea acesteia sau măcar la ameliorarea ei.
Mass-media îndeplinește în societate și în viața indivizilor un rol deosebit de important, având mai multe funcții.
Una dintre cele mai elaborate scheme conținând funcțiile mass-media este cea a lui Charles R. Wright, prezentata de către Ioan Drăgan in lucrarea Paradigme ale comunicării de masă. Wright definește patru funcții (și posibile disfuncții corespunzătoare) ale mass-mediei:
activitatea de supraveghere – care constă în producerea de informații utile puterii si cetățenilor, pentru a-i preveni asupra anumitor pericole și pentru a contribui la dezvoltarea relațiilor interculturale. Acest tip de informație mărește prestigiul persoanelor respective, conferindu-le un statut ridicat. Pot apărea disfuncții și amenințări pentru stabilitatea societății și a indivizilor, crearea de panică, anxietate sau apatie, amenințarea prerogativelor puterii sau facilitarea invaziei culturale;
funcția de punere in relatie a comportamentelor (prin interpretarea informațiilor), concretizată în atenuarea amenințărilor la adresa stabilității sociale si sprijinirea menținerii puterii; furnizarea unor mijloace utile cetățenilor pentru a-și putea reduce anxietatea sau pentru menținerea consensului cultural; în special editorialele și comentariile asupra informațiilor oferă sugestii si prescripții pentru conduite adecvate evenimentelor și situațiilor existente. Ca disfuncții: creșterea conformismului social, pasivității indivizilor si diminuarea spiritului critic;
funcția de transmitere culturală, materializată în transmiterea valorilor și normelor sociale de la grupuri sociale către indivizi, de la o generație la alta, ceea ce are drept consecința creșterea coeziunii sociale, întărirea integrării sociale a indivizilor, reducerea anomiei, standardizarea normelor culturale. Disfuncționalități: depersonalizarea actelor de socializare, restrângerea varietății culturale;
funcția de loisir, care duce la producerea destinderii și a amuzamentului (independent de efect instrumental). Ca disfuncții, amintim: formarea unor obstacole în calea acțiunilor sociale (creșterea pasivității și a apatiei), standardizarea activităților și gesturilor.
Comunicarea de masă este un proces social specific, în care sunt folosite mijloacele și tehnicile de transmitere a mesajelor de către profesioniștii comunicării, în care intervine o practică comunicaționala particulară și care este adresată unei audiențe de masă.
Yves Lavoine arată că termenul de media poate acoperi în același timp, următoarele contexte:
tehnică sau ansamblu de tehnici de producere a mesajelor și de fabricare a unor suporturi memorabile;
transmiterea instantanee a mesajelor printr-un canal (unde hertziene, cablu) către un terminal (receptor, monitor);
totalitatea mesajelor elaborate cu ajutorul tehnicilor menționate;
totalitatea organizațiilor care produc sau tratează aceste mesaje.
1.2. Influența asupra societății
John Fiske merge mai în adâncime că analiză, făcând distincția dintre noțiunea de „canal” și cea de „medium”: în timp ce noțiunea de „canal” înseamnă mijlocul, suportul prin care semnalul este transmis (undele sonore, undele hertziene a radio și TV, cablul telefonic sau fibrele optice), noțiunea de „medium” poate fi definită că mijlocul tehnic sau fizic de bază pentru convertirea mesajului într-un semnal capabil de a fi transmis prin canal (vocea este un medium, că și echipamentul tehnic utilizat de un post de radio sau televiziune).
Influența pe care mass-media poate să o aibă asupra societății este una îndelung discutată și analizată de-a lungul timpului. Influența asupra publicului este un aspect deosebit de important în industria mediatică și este important să aflăm dacă mijloacele mass-media sunt simpli amplificatori ai fenomenului de comunicare sau daca acestea reușesc sa manipuleze într-un fel sau altul indivizii. Remy Rieffel, a redactat o lucrare despre acest subiect, facând o analiza a fenomenului opiniei publice în raport cu mass-media; acesta ajunge la concluzia că "presa scrisă a fost unul dintre factorii care au favorizat apariția și progresul opiniei publice; […] mass media au modificat modalitățile de exprimare a opiniei publice; […] mijloacele de comunicare în masă pot uneori să impună pe ordinea de zi anumite subiecte și să genereze conformism, iar alteori pot sa dea amploare dezbaterii și să favorizeze pluralismul opiniilor".
Mijloacele media au posibilitatea de a face să circule diferite modele de comportament general acceptate de societate, raspunzând nevoii de perpetuare a valorilor comunității. Ele transmit de la o generație la alta mituri, tradiții și principii, formând în acest fel o identitate culturală. De asemene, mass-media mediatizează anumite probleme ale societății, care prin acest proces își pot găsi o soluție.
Tipologii ale mass-media
În opinia lui Pierre Miquel, mass-media, ca suporturi pentru comunicare, se clasifică în:
media vizuale autonome: mijloace tehnice electronice care utilizează ecranul TV sau un monitor pentru a vizualiza datele și imaginile; funcționează prin conectarea lor la un dispozitiv, la o rețea de cabluri sau la o antenă;
media de comunicație: permit comunicarea informațiilor (telegraf, telefon, radio, TV, telex, fax etc.);
media de difuzie: tehnică pentru transmiterea mesajului (undele radio-electrice, presa, afișajul etc.)
După Mihai Coman, elementele componente ale sistemului mass-media pot fi ordonate in diverse categorii, in funcție de criteriul de clasificare folosit:
după suportul pe care este transmis mesajul – media tipărite: cărți, ziare si reviste, afișe; media electronice: radio, televiziune, calculatoare;
după modul de achiziționare:
produsele cumpărate direct: cărți, ziare, reviste, casete si CD-uri; produsele pentru care se plătește o taxa de acces (televiziunea prin cablu, Internet);
o produsele pentru care nu se plătește un preț direct (radioul si televiziunea)
o produsele pentru care se plătește numai unitatea aleasa din ansamblul întregului produs („pay-per-view”);
După conținut:
o media de informare;
o media de divertisment;
o media de publicitate;
După mărimea publicului care primește mesajele:
o media de masa;
o media de grup (presa de întreprindere, afișele din instituții, televiziunea cu circuit închis);
o media individuale (lectorul CD, aparatul de fotografiat, walkman-ul);
După caracteristicile tehnice (atributele suporturilor):
o media de difuzare (transmit mesaje: cablu, unde hertziene);
o media autonome (traduc semnale si permit intelegerea mesajului: radioul, monitorul TV, consola de joc, lectorul laser);
După funcție:
o media de informare (stochează si prelucrează date);
o media de reprezentare (permit lectura mesajelor);
o media de distribuție (transmit mesaje – sisteme de comunicații);
După după modul de corelare a comunicatorilor:
o media „off-line”: conțin mesaje pe un suport care nu permite comunicarea directa (cartea, ziarul, CD-ul, banda electromagnetica);
o media „on-line”: transmit mesaje, leagă comunicatorii, oferă diverse servicii (ansamblul magistralelor informației).
1.3. Televiziunea și societatea
Rolul televiziunii în societate este unul deosebit de important, având de multe ori influențe și urmări în schimbarea comportamentului publicului, a gândirii acestuia sau pur și simplu a percepției pe care publicul o are în legătură cu un anumit subiect. Din acest motiv, modul în care sunt prezentate știrile și, bineînțeles, modul în care este reprezentată realitatea, pot să aibă o influență majoră asupra telespectatorilor; producțiile media stimulează formarea unei opinii a publicului, care în funcție de modul de redare al realității obiective poate fi influențată sau neinfluențată de către posibilele interese ale trustului media respectiv. Atât în realizarea unei știri, a unui videoclip, a unui reportaj sau a unui film – în toate acestea sunt folosite diferite stereotipuri sau ideologii media. Mesajul textului media este compus din povestea care este prezentată și care, în funcție de modul realizării ei, poate fi interpretată diferit de către public.
În ceea ce privește modul în care televiziunea are un impacta supra publicului este esențial să înțelegem faptul că indivizii receptează în fiecare zi un număr foarte mare de mesaje audio- vizuale, cu numeroase implicații asupra personaltății sau asupra mentalității lor, producându-se schimbări la nivelul personalității acestora prin generarea de opinii și atitudini distincte.
“Modul diferit de transmitere a unui text, în formă scrisă (carte, ziar, afis etc) sau vorbită (radio, televiziune, conferinte etc), influențează receptarea sa; în consecință, jurnalistul trebuie să își adapteză stilul și organizarea informației, în conformitate cu particularitățile concrete ale canalului de comunicare ales. Nu de puține ori, de exemplu, valoroase conferințe au ajuns să plictisească doar pentru că, inițial, fuseseră destinate lecturii, nu audierii. Prin urmare, la redactarea textelor pentru televiziune – știri, reportaje etc – trebuie să se țină seama de trasăturile specifice ale acestui mediu. ”
Capitolul 2 – Televiziunea. Producții de televiziune
Noțiuni introductive
Televiziunea poate fi definită ca un ansamblu de principii, metode și tehnici utilizate pentru transmiterea electrică pe un canal de comunicație a imaginilor în mișcare. Ca și radioul, televiziunea este este o invenție a perioadei interbelice, deși primele principii au început să se studieze din secolul al XIX-lea.
Istoria televiziunii. Televiziunea –tehnică si istorie
Date tehnice. Cum funcționează de fapt această industrie ? Televiziunea este un procedeu de descompunere, transmitere la distanta si apoi de recompunere a imaginilor.
Principiile TV se bazează pe capacitatea seleniului de a transformă, datorită radiatiilor de electroni (baleiaj), energia electrică în energie luminoasă și invers.
Analiza imaginii se efectuează cu ajutorul unei camere electronice, care convertește imaginea optică într-o imagine corespondentă. Pentru aceasta, un fascicol de electroni baleiaza în spatele unui ecran alcatuit dintr-o multitudine de puncte luminoase, dispuse pe 625 sau 525 linii, care compun 30, respectiv 25 imagini pe sec., în functie de țară sau sistemul ales. Imaginea anlizata este transformată într-un semnal electric, ce va fi transmis prin radiodifuzare. La recepție, imaginea este reconstruită prin același procedeu.
„Ecranul unui televizor este compus dintr-o multitudine de puncte fluorescente, excitate prin modularea semnalelor electrice, luminozitatea fiind definită prin voltajul tubului catodic.
Inventatorii care au contribuit la nașterea TV au fost inginerul german Paul Nipkov, fizicianul iatalian Marconi (recompensat in 1909 cu Premiul Nobel pentru fizică), scoțianul J.L.Baird și francezii Rene Barthelemy și Henri de France.
În 1939, Marea Britanie și Franta experimentează propriul standard TV de 455 linii, iar în 1941 S.U.A. pe cel cu 525 linii. Evoluția TV a fost întreruptă de cel de-al doilea razboi mondial. În 1946, Anglia reia emisiunile TV cu 405 linii, iar Franța, în 1949, cu 819 linii. Din 1950, un program regulat de 28 ore pe săptamană este emis cu o antenă situată pe Turnul Eiffel. Astfel de programe TV încep sa fie emise și în Germania Federala și Olanda (1951), Belgia si Danemarca (1953), Italia (1954), Austria, Luxembourg, Monaco (1955), Romania, Suedia, Spania (1956), Portugalia (1957), Elveția, Finlanda, Iugoslavia (1958), Norvegia (1958), Norvegia (1960). Înca din 1955 majoritatea teritoriului S.U.A. era acoperită de relee și stații TV ”.
Industria a progresat an cu an. Anii 60 au fost marcați de inventarea televiziunii color. Principiul acesteia este descompunerea imaginii TV in 3 spectre – albastru, verde, rosu – și superpoziționarea ei pe un ecran „tricom” , care are în componență de 3 ori mai multe « puncte » decât un televizor alb și negru. Continuându-se dezvoltarea și modernizarea, anii 70 au contribuit la introducerea noilor media (TV prin satelit, prin cablu, etc), care au permis alegerea mai multor programe, mai ales de origine straină și o utilizare mai flexibila a TV.
Caracteristica anilor 80 este adaptarea sistemelor audiovizuale naționale la invazia programelor importate.
Deceniul nouă al secolului trecut marchează diversificarea fără precedent a programelor și emisiunilor audiovizuale, concomitent cu perfecționarea tehnicilor de transmitere a informațiilor prin intermediul noilor media.
Datorită noilor tehnologii (în special transmiterea prin satelit), s-au creat premisele unei acoperiri planetare, obstacolele de timp și spațiu nemaifiind un impediment.
În această nouă situație s-au ridicat probleme privind ariile de acoperire (locale, regionale, nationale, internationale) sau posibilitățile de transmitere (unde hertziene de diferite marimi-lungi, medii, scurte, ultrascurte). De aceea s-a produs o diversificare, dar totodată și o regrupare a instituțiilor de presă din audiovizual, coexistand posturile independente cu cele grupate în rețele, unele avand arie de acoperire planetară (CNN, BBC, HBO, Discovery, MTV, Eurosport, s.a)
Televiziunea în România
În țara noastră în anul 1928 au avut loc primele încercări de transmitere la distanță, pe cale electrică, a imaginilor; în anul 1937 a fost realizată o emisiune la Facultatea de Științe din București, iar în anul 1939 au fost făcute câteva demonstrații publice (Ion Stavre, Comunicare audiovizuală, Tritonic, București, 2011) În 1953 au început probele pentru un emițător de televiziune, iar în 23 august 1955 a început difuzarea în București a primelor emisiuni cu character regulat.
Istoria TVR. Televiziunea de stat a fost inaugurată la sfârșitul anului 1956, mai exact pe 31 decembrie. Până după Revoluția din 1989, TVR a fost singura televiziune existent în România, după care au apărut primele televiziuni private comerciale.
Producții de televiziune
În cele ce urmează vor fi enumerate și prezentate principalele producții de televiziune. Acestea sunt: știrea, reportajul, interviul, ancheta și documentarul de televiziune.
1.) ȘTIREA
Știrea de televiziune poate fi definită ca fiind o relatare audio-vizuală succintă despre un eveniment sau o problemă de actualitate care afectează un număr cât mai mare de indivizi, fiind în același timp un cumul al informațiilor esențiale selectate conform unor criterii bine delimitate. Pentru a fi completă, o știre trebuie să răspundă la șase întrebări esențiale, care relevă detalii despre subiectul în cauză; aceste întrebări sunt: Cine? Ce? Cum? Unde? Când? De ce?
Știrile pot fi clasificate după mai multe criterii:
După domeniu/conținut – știrile de televiziune se pot clasifica în funcție de tema abordată, de domeniul căruia aparține subiectul respective. Exemple: Cultură, Politică, Sănătate, Economic,Sport
După gradul lor de interes în timp: știri de actualitate imediată (hard news) –cu un impact puternic sau știri de largă actualitate (soft news)
După durata lor știrile pot fi: flash-uri (subiectul este redat în maxim 30 de secunde),
știri cu durată medie (între 30 de secunde și două minute) sau știri ample (care depășesc două minute, dar nu depășesc patru)
După raportul dintre momentul difuzării știrii și momentul producerii evenimentului relatat în respective știre, acestea pot fi: știri în curs (despre evenimente care se află în plină desfășurare, știri anticipatoare (prognozează evenimente din perspective imediată) sau știri post factum (referitoare la evenimente care au avut deja loc)
După relația dintre imagini și textul știrii: imaginea comentată, când mesajul vizual este prioritar, comentariu ilustrat cu imagini generice, care ar putea de fapt să ilustreze orice alt subiect, sau comentariu cu imagini aleatorii, când în lipsa unui suport vizual adecvat cadrele se pot acoperi cu alte tehnici (animații, reconstituiri, cartoane).
O știre se structurează pe trei niveluri: lead, corpul știrii și finalul știrii. O știre corectă trebuie realizată după o documentare amplă, după informații clare și verificate, întrucât niște informații verificate îl va proteja pe journalist în fața unei situații incommode, a inexactităților sau a omisiunilor. Una fin fucțiile pe care jurnalul de știri o are este cea de agendă. Un jurnal de știri îi prezintă telespectatorului o funcție de agendă, motiv pentru care o ierarhizare corespunzătoare a știrilor în jurnal este esențială.
2.) REPORTAJUL
Definire. Din punct de vedere etimologic, un reportaj este un raport. Dacă punctul comun al celor două tipuri de texte este calitatea de a fi vectori ai informației, diferența este dată, la nivelul conținutului, de finalitatea și scopurile informației. Asstfel raportul este o unelată de comunicare între initiați, deținători ai unui anumit cod de lectură, în timp ce reportajul este un mod de comunicare ce descrie spectacolul unui eveniment pentru un public vast (Ganz, 1990).
Ce este un reportaj ?
Un reportaj este spectacolul unui eveniment care merită să fie vazut și povestit, având drept obiective vizualizarea, întelegerea faptelor. Din punct de vedere structural, este o înlănțuire de lucruri cunoscute, montate după regulile unui spectacol, având drept conținut elemente de decor, sunete, mirosuri, costume, personaje, acțiune. Pe scurt, este vorba de scenariu, dialoguri și regie, organizate de cele mai multe ori după regulile narative elementare (debut, desfășurare, final). Reportajul este o organizare oarecare de fapte, datorată jurnalistului, care «vede » realitatea în imagini. Jurnalistul este cel care valorizează pozitiv sau negativ ceea ce vede. Spectatorul este cel care decide acest lucru.
Un reportaj bun nu este cel care prezinta evenimente spectaculoase, accentuand nuanta de spectacol. Regula de aur este sobrietatea. Dacă obiectivitatea este un țel către care se tinde la modul ideal, autenticitatea și onestitatea sunt două calități absolute care pot fi respectate prin mijloace specifice. Ingredientele unui reportaj reușit nu sunt neapărat, după cum ne arată prejudecățile confraților, subiectele exotice, locurile exotice sau efectele tehnice mai puțin obisnuite. Orice reportaj bun începe în punctul în care orice fapt divers este tratat însuflețit și orice relatare aparent neinteresantă capată viața.
Reportajul reprezintă o specie publicistică care, în baza unor date culese la fața locului, care informează opinia publică asupra problemelor de interes general sau ocazional constatate; reportjaul reprezintă unu din principalele instrumente folosite în vederea realizării unei campanii de presă cu un impact major asupra publicului.
Veridicitatea unui reportaj este creată de elemente precum: relatarea secvențială a evenimentului/situației, inserarea elementelor portretistice, introducerea detaliilor, camuflarea impresiilor subiective în scurte relatări, prezentarea faptului că e real. Fiind o specie jurnalistică, reportajul îmbină descrierea, narațiunea și dialogul, dând impresia unei reconstituiri.
Reportajul este folosit cel mai des în campaniile de televiziune, fiind materialele jurnalistice care pot să exprime concret problema dezbătută. Prin intermediul acestora sunt aduse în prim plan probleme care afectează un număr semnificativ al populației, dar și modul în care se desfășoară sistemul în țara noastră, și sunt prezentate acestea într-un punct de maximă tensiune. Precum în publicitate, asocierea imaginii/numelui unei personalități cu o anumită campanie, poate duce la o mai bună popularizare a acesteia, la mediatizarea mai intensă și la o eventual,posibilă implicare mai mare din partea publicului
„Țelul reportajului în televiziune este același: să informeze în așa fel încât telespectatorul să se simtă în mijlocul evenimentului. Imaginile bine alese (cu conținut de informare, „grăitoare”), corect montate, cu un mixaj armonios (imagine + cuvânt + sound). Prim-planul alternat cu gros-planul subliniază unghiul de abordare și, totodată, planul textului. Sound-ul (zgomote, sunete din mediul ambiant) completează decorul. Citatele/dialogurile reprezintă mărturiile din și despre realitate. Iar o grimasă, o exclamație de durere/de bucurie spun instantaneu tot atât cât mai multe cuvinte bine alese. Gândirea/sensibilitatea reporterului de televiziune sunt preponderent vizuale. Dar colectarea informației (tehnica interviului, ascultarea etc.) – sunt tehnici comune, universal valabile.”
Reportajele de televiziune (în afara distincției valabile și pentru interviu: în direct/ înregistrat) se clasifica, practic, după aceleași criterii. Criteriul nu este neapărat timpul (timing). Așadar, mic reportaj, reportaj de atmosferă, portret, profil, grand reportage, reportaj-anchetă. Sau/și transmisii (reportaje) în direct, istorice: aselenizarea, asasinarea unui președinte de stat; sau spectacole planetare: olimpiada, un campionat mondial de fotbal etc.
Reportajul scris, reportajul văzut, doua fațete ale unei singure realități: jurnalismul creativ, inteligent, performant.
3.) INTERVIUL
Interviul este un produs jurnalistic, care elucideză detaliile și informează publicul prin intermediul unui dialog. Un interviu are două funcții majore : acest gen publicistic se poate folosi pentru a reliefa un portret, sau poate fi interesant prin opinii, idei, lămurirea unei atitudini.
La fel ca în presa scrisă sau în radio și în televiziune interviul are un rol important: este o sursa majoră de informații. Pe lângă principiile comune celor trei media, audio-vizualul adaugă acestui gen o serie de particularități ce privesc deopotrivă conceperea interviului, forma în care va fi prezentat, precum și modul concret de realizare. În cele ce vom face cateva precizări de ordin teoretic, inclusiv terminologic, pentru a stabili cadrul discuției, după care vor fi menționate o serie de aspecte practice.
Formate de difuzare
Aspectul final al unui interviu, așa cum ajunge el la spectatori, fie că este transmis în direct, fie că este înregistrat, constituie ceea ce se numește formatul de difuzare. Fiecare gen de emisiune utilizează un numar de formate de interviuri, considerate potrivite cu scopurile sale. Nu toate variantele pot fi utilizate în egală măsură în orice situație. Alegerea se face în primul rând pe baza considerentelor de ordin jurnalistic, dar se au în vedere și alte aspecte.ș
Iata cele mai frecvente formate de interviuri:
interviu scurt, inregistrat pe teren, integrat într-un material mai mare (stire, mini-documentar, reportaj, etc)-utilizat îndeosebi la telejurnale ;
interviu scurt, înregistrat pe teren sau transmis în direct, prezentat ca material de sine stătător ;
interviu scurt cu un invitat în studio, intervievat în direct de crainica sau crainicul emisiunii de știri (semnalăm din punct de vedere tehnic o alternativă posibilă, dar utilizată rar, doar când persoana intervievată nu este disponibilă la ora difuzării, variantă în care interviul se înregistrează inaintea emisiunii – în absența unei mentionari explicite pe ecran, ar fi foarte greu de observat ca nu este vorba de o transmisie în direct)
interviu scurt, realizat în direct, prin legatură video, de catre crainica sau crainicul emisiunii de știri (cei doi interlocutori apar pe ecran în doua ferestre, cu treceri succesive în prim-plan)
interviu telefonic realizat în direct sau înregistrat – se utilizeaza mai ales în cadrul telejurnalelor
pseudo-intervievarea de către crainic a reporterului care relateaza în direct de pe teren (corespondență) – se utilizeaza la telejurnale și la transmisiile în direct de la diferite evenimente (de ex. sportive)
interviuri ample, în direct sau înregistrate, ce ocupă în totalitate sau cea mai mare parte a spațiului unei emisiuni, caracterul interviului fiind determinat de genul emisiunii (pe teme de actualitate, documentare, de divertisment, etc)
interviuri ample, fragmentate si reordonate conform logicii documentarului, reportajului, anchetei, etc, de televiziune; este posibil să se păstreze doar raspunsurile nu și întrebările unui interviu, alternându-le cu fragmente de comentariu ; această formulă mută accentul de pe dialog pe rememorarea unor situații și întamplări.
vox populi
Particularitățile unui interviu sunt influențate și de ponderea pe care o are durata emisiunii. Există emisiuni ce conțin doar un interviu lung, altele cuprind mai multe interviuri scurte, după cum este posibil ca, pe lânga unul-două interviuri să fie difuzate și alte genuri de materiale.
La filmarea unui interviu se ține seama de formatul în care urmează să fie difuzat. Uneori, un același material de bază servește pentru finalizarea a două formate diferite, cum ar fi, de exemplu, un interviu mediu de 14 minute și un insert într-o stire.
Funcțiile interviului :
Funcția de relatare
Funcția explicativă
Funcția de poziție
Funcția de evaluare
Funcția de descriere
Interviul poate fi clasificat în mai multe tipologii, dintre care menționăm modelul de clasificare a lui Larue-Langlois (1989), ca în funcție de conținutul genului, clasifică interviul de televiziune în următorul mod:
Inteviul informativ – furnizează date suplimentare despre un subiect lansat deja în presă
Interviul de analiză – evenimentul la care se face referire este plasat într-un context riguros, încercându-se să se obțină răspunsul la întrebarea de ce?
Interviul de promovare – încearcă să atragă atenția publicului asupra unei situații sau a unui eveniment din actualitatea socială
Interviul de opinie – se referă la un interviu politic, în cursul căruia se verbește despre un eveniment care se află în dezbatere publică
Interviul – Comentariu – face cunoscută opinia unui specialist în legătură cu subiectul abordat
Interviul de amploare – se referă la evenimente de maxim interes pentru societate
Interviul de celebritate – aduce în centrul atenției personalități din diverse domenii
4.) ANCHETA
Ancheta reprezintă unul din genurile jurnalismului de televiziune, care urmărește elucidarea unei probleme sau a unui caz, investigând problemele acute ale societăți, cu participarea direct a persoanelor implicate și cu intenția de a oferi publicului informații veridice și relevante, formulând în acest mod concluzii convingătoare în legătură cu diferite subiecte relevante ale societății.
Diferența între ancheta realizată special pentru televiziune și ancheta sociologică sau judiciară, constă în faptul că prima dintre cele două este realizată și concepută pentru a servi unui public larg și transmite astfel interese ale persoanelor sau instituțiilor vizate concret, pentru a releva principia generale.
Dintre producțiile jurnalismului de televiziune, ancheta reprezintă structura cea mai dificilă, complexă, și de multe ori, cea mai scumpă sub raportul costurilor de producție, fiind necesare o serie largă de resurse pentru realizarea acesteia. În elaborarea unei anchete este deosebit de important ca jurnalistul să aibă în vedere o documentare amănunțită a situației, verificarea surselor și obținerea unor probe și argumente.
Spre deosebire de reportajul pentru televiziune, a cărui structură narativă vizează adesea spectacolul și originalitatea prin ritm, decupaj și efectele vizuale, ancheta are o natură dirijată, impusă nu doar de furnizarea informației relevante, ci și de criteriile de obiectivitate, autoritate, competență și credibilitate pe care investigatorul trebuie să le respecte.
Nu este de conceput o echipă de filmare căreia i s-a alocat un buget substanțial, pentru realizarea unei anchete TV, fără ca realizatorul emisiunii să își fi stabilit, prin documentare, o ipoteză de lucru, certificată apoi prin investigațiile anterioare filmării.
În momentul de start al filmarii, jurnalistul știe deja adevărul, obținut prin comasarea tuturor datelor și probelor și prin confruntarea tuturor surselor. Concluzia devine astfel, pentru jurnalist, schița de scenariu și program de filmare având grijă ca “adevarul” revelat doar în final, ca o concluzie imbatabilă, să reiasă din confruntarea justă și din investigație, dupa ce le-au fost alocate același timp și aceleași modalități de exprimare ambelor parți implicate.
„ Fiind prin excelență polemică, ofensivă si dinamică, ancheta împrumută o serie de elemente din limbajul și din procedeele specifice altor genuri publicistice (știrea, interviul, reportajul, documentarul). În pofida acestui mixaj de tehnici jurnalistice, ancheta nu este un reportaj cu mai multi interlocutori, pentru ca ea nu are decât o minimă valoare expozitivă: ea nu descrie, ci confruntă și pledează; ancheta nu este nici o succesiune de interviuri, fiindcă fiecare răspuns la un chestionar lansat prin interviu e valorizat doar în context, dupa o logică a montajului paralel, care alternează opiniile pro și contra dintr-o situație conflictuală; ancheta nu este nici documentar, deși deruleaza “dosarul complet al unei probleme”, cu deosebirea ca un îl ordoneaza după rigorile evoluției cronologice, ci după acelea ale pledoariei judiciare, în scopul aflării adevarului; ancheta un este nici doar un incitant comentariu critic din off, pentru că, în pofida unor accente sarcastice ori polemice, combativitatea sa este una implicită, de fond și nu de tonalitate”.
5.) DOCUMENTARUL
În general, etapele unui documentar se situează într-o succesiune logică și graduală a evolutiei subiectului. Specialiștii susțin că documentarul constituie „ proba de măiestrie” a oricarui jurnalist de televiziune, deoarece cuprinde, într-o maniera structurată, aproape troate genurile și speciile publicisticii audiovizuale: interviuri, strategii ale reportajului, elemente ale știrii, investigări specifice anchetei, comentarii, dar și o structură dramaturgică, în care sunt convocate personaje în dialog și tablouri ale narațiunii.
Capitolul 3 – Campanii de presă
3.1. Concept
Campania de presă – Campania de presă reprezintă o mobilizare aopiniei publice prin materiale jurnalistice realizate în favoarea sau împotriva unor situații din socieate, a unei cauze.
O campanie de presă se poate planifica dupa modelul strategiei campaniei de relații publice: planificării strategice a unei campanii de televiziune se supune logicii propuse de Cutlip pentru campaniile de relații publice și, în baza acestei strategii, structura unei campanii de televiziuse se bazează pe următoarele etape: definirea a tipului de campanie ce se va derula (de poziționare, de informare, umanitară, etc), precizarea problemei care se vrea a fi soluționată, identificarea publicului țintă, analizarea situației, stabilirea strategiilor, stabilirea obiectivelor, stabilirea indicatorilor proprii de imagine ai campaniei (slogan, logo), mesajele transmise, calendarul campaniei, stabilirea bugetului și precizarea tipului și a modalităților de evaluare.
Cum mass-media influențează într-o mare măsură societatea în care trăim, aceasta poate să contribuie cu success la schimbarea principiilor telespectatorilor și să influențeze într-un anumit fel societatea în care trăim, ajutând uneori la ameliorarea sau chiar rezolvarea unor situații de criză sau a unor probleme. În cazul de față, prin campanile de presă mediatizate și prin cazurile prezentate se poate trage un semnal de alarmă cu privire la probleme ale societății. Prin natura sa, mass-media are funcția de a informa cetățenii – în cazul de față lansarea unui semnal de alarmă în privința existenței unei anumite probleme la nivelul societății, traversarea unei perioade de criză sau descrierea unui fenomen poate să producă rezultate. Lansarea unor idei despre situațiile dificile (de criză) întâlnite poate determina publicul să conștientizeze problemele, să-și schimbe ideile preconcepute și comportamentul și să ia parte atât la un proces care să conducă la eliminarea și evitarea în viitor a problemei în cauză.
Pentru presă, și implicit pentru televiziuni, prezentarea unor astfel de cazuri și informarea opiniei publice dar și a autorităților asupra unor situații sau problem este o preocupare continuă. Din acest motiv, în ultimii ani, în țara noastră tot mai multe televiziuni au derulat diferite campanii pe teme sociale, menite să îmbunătățească sistemul în care trăim.
Pentru realizarea unei campanii de televiziune este nevoie de cunoștințe complexe, din varii domenii de activitate: comunicare, sociologie, psihologie, marketing, management și publicitate.
3.2. Definire și noțiuni introductive
Cum poate fi definită o campanie de presă? Campania de presă este în general o coaliție de factori care acționează împreună pentru a crește gradul de conștientizare al problemelor care există în societate la nivel local, național sau internațional – probleme cu care orice fel de comunitate, fie ea mai restrânsă sau mai extinsă, poate să se confrunte. Realizarea unui plan de campanile de televiziune presupune adoptarea unei metode de lucru ce va permite utilizarea diferitelor abordari, printre care putem regăsi cea a relațiilor publice.
Campania de televiziune este un proces de comunicare în masă, pe o durată determinată de timp, cu un scop bine definit și care folosește canalul audio-vizual pentru exprimare.
Campaniile mediatice reprezintă mijloace eficient de a evidenția probleme ale societății și, în același timp, de a influența atitudini și păreri vis-a-vis de anumite aspecte. Orice campanie se dezvoltă urmărind scopul și rezultatele dorite, prin respectarea pașilor elaborați în planul de campanie.
Campaniile media pot fi inițiate de diverse organizații sau instituții ale statului sau chiar de anumite trusturi sau instituții media. Referindu-ne la primul fel de campanie, în care inițiatorii sunt reprezentați de o anumită organizație, campania se poate realiza tot cu ajutorul mass-mediei: o variantă care folosește metode tradiționale de promovare pentru a influența publicul prin materiale jurnalistice sau spoturi publicitare difuzate pe canele media audio-vizuale.
Urmând premisa că informațiile prezentate de mass-media pot influența atitudinile cognitive care guvernează comportamentul, campaniile din presă încearcă tratarea unor subiecte complexe și găsirea unor posibile soluții. De-a lungul anilor a fost demonstrat faptul că publicitatea, și implicit campaniile inițiate sau promovate de posturile de televiziune, pot schimba atitudini, pot motiva comportamentul și pot aduce îmbunătățiri sistemului existent în societatea actuală. Începând de la campanii realizate de diverse instituții sau organizații non-guvernamentale (referindu-ne aici la campanii anti-violență, anti-drog) și continuând cu alte campanii inițiate chiar de unele televiziuni, acestea încearcă de ani de zile să schimbe comportamemtul, mentalitatea sau conceptele oamenilor.
După ce au observat major pe care campaniile umanitare sau sociale îl au asupra publicului, televiziunile s-au gândit să inițieze la rândul lor astfel de proiecte: campanii care să susțină cauze importante pentru societate (de exemplu ProTV a inițiat în ultimii ani peste 10 campanii reușite). Credibilitatea pe care o are realizatorul – în cazul nostru, un anumit post de televiziune – joacă un rol important în ceea ce privește succesul campaniei și atenția pe care publicul o acordă subiectului respectiv.
Prin prezentarea și mediatizarea masivă a campaniilor, posturile de televiziune capătă o anumită identitate în ochii telespectatorilor, reunesc o posibilă comunitate în jurul unui subiect și pot să producă eventuale creșteri de rating (strategii de publicitate, creșterea notorietății respectivei televiziuni).
Cauze, consecințe, soluții – punctul culminant al campaniei va fi antins la sfârșitul acesteia, în momentul în care vor putea fi observate anumite schimbări sau consecințe generate de aceasta.
Campania de comunicare publicitară
Conform literaturii de specialitate, orice campanie publicitară pleacă de la interdependența a cinci elemente (P): Produsul; Prețul; Poziția sau locul („Place”); Promovarea; Poziționarea.
· Produsul – specialistul în comunicare este cel care definește produsul în așa fel încât să-l atragă pe potențialul comparator. Diferențierea „imaginii” produsului se poate obține prin alegerea si îmbinarea diferitelor canale de comunicare;
· Prețul – definit în termeni financiari, la care se adaugă costurile si beneficiile sociale si psihologice;
· Poziția (locul) – face referire la canalul prin care produsul sau serviciul respectiv ajunge la publicul-țintă. Scopul comunicării publicitare este de a spori cat mai mult vizibilitatea si volumul de informații legate de acest canal. Este important ca modalitatea de distribuție să se potrivească produsului despre care se comunică;
· Promovarea – se referă la componentele de comunicare în general și la comunicarea publicitară care urmăresc sensibilizarea publicului față de un produs, sporirea volumului de cunoștințe despre acesta și motivele de cumpărare a produsului;
· Poziționarea – considerarea relațiilor dintre diferitele segmente de piață.
Regulile (sau elementele) menționate anterior sunt specific unei campanii de publicitate. Dupa cum bine știm, o campanile de presă se realizeză după tipologia și după modelul celei de publicicitate, însă este exclus un element și anume prețul. Restul elementelor se regăsesc și în campaniile de presă. Etapele parcuse în realizarea unei campanii de success trebuie să aibă în vedere mesajul mediatic care va fi difuzat publicului și stabilirea caracteristicilor acestuia în funcție de canalul mediatic pe care va rula. La campanile televizate este deosebit de important crearea unui mesaj audio-vizual.
Pentru realizarea unei campanii este nevoie de cunoștințe complexe, din varii domenii de activitate: comunicare – pentru a ști care este modalitatea de comunicare optimă și modul în care poate fi realizat acest process astfel încât să fie receptat cât mai bine de către public, sociologie – pentru a anticipa nevoile și reacțiile publicului și pentru a prezenta mesajul și obiectivele campaniei într-un mod care să prindă la public, psihologie – din aceleași considerente precum la cunoștințele în domeniul sociologiei, și psihologia ajută la o bună dezvoltare a campaniei, iar mesajele pot fi concepute special pentru publicul țintă, tocmai prin a influența psihologic, marketing, management și publicitate – după cum am semnalat și anterior, campania de presă se realizează după modelul campaniei de relații publice, iar cunoștințele din aceste trei arii de activitate ar putea ajuta la o bună desfășurare organizatorică.
Capitoul 4 – Campania de televiziune
Tema analizei
Definirea temei – Tema aleasă presupune definirea conceptului de campanii televizate, urmărirea modului de promovare al acestora, și, cel mai important, analizarea urmărilor acestor campanii (observarea impactului pe care campaniile televizate le au atât asupra publicului cât și asupra autorităților și a întregii societăți). Am ales această temă pentru că mi se pare un subiect foarte interesant și cu toate acestea este foarte puțin tratat de către presă în ceea ce privește impactul pe care o campanie îl are asupra publicului, dar și în ceea ce privește urmările pe care o astfel de campanie le poate declanșa. De asemenea, acest subiect este unul complex și interesant prin faptul că tratează probleme actuale și în același timp probleme sociale, probleme care prin remedierea lor pot ajuta societatea, pot ajuta persoanele implicate.
Obiectiv: analizarea impactului campaniilor televizate
Cercetare
Pentru a putea înțelege cât mai bine acest concept, am ales să fac o analiză concretă asupra modului în care se realizează întregul proces de pregătire al campaniilor de televiziune, analizând exact pașii necesari, dar și exemplificând concret prin analizarea unor campanii derulate în România.
Tema de Cercetare
Conceptul unei campanii de presă se referă la mobilizarea opiniei publice prin materialele media publicate în presă (articole, reportaje – atât pe partea de presă scrisă/online cât și în domeniul audio-vizual) în favoarea sau împotriva unei situații importante. O campanie de presă înseamnă, de fapt, lupta pentru o cauză, având ca obiectiv producerea unei schimbări benefice pentru societate. O astfel de campanie presupune publicarea unor serii de materiale jurnalistice care să susțină cauza invocată: vorbim aici despre subiecte ample, complexe, care vor fi împărțite și structurate astfel încât să fie dezbătute până la cel mai mic amănunt.
Care sunt aspectele esențiale pe care o campanie trebuie să le urmeze? În primul rând identificarea unei probleme semnificative în societate, analizarea acesteia și stabilirea obiectivelor pe care campania dorește să le atingă. Campaniile TV se ghidează după ideea prezentării temei generale (ulterior urmând și prezentarea cazurilor subsumate acesteia).
Majoritatea capaniilor derulate de mass-media au un puternic impact social și speră ca subiectele abordate să aducă reale schimbări și îmbunătățiri în societate.
Cuvinte cheie – când vine vorba de termenii cei mai potriviți pentru a fi corelați cu acest concept de campanii televizate, este important să avem în vedere impactul pe care aceste campanii le au asupra societății, dar și procesul de planificare al lor, cuvintele cheie în strictă legătură cu acestea fiind:
Campanie
Comunicare
Promovare
Societate
Reportaje
Obiective
Urmări, consecințe
Impact social
Ce cuprind aceste campanii?
• Materiale jurnalistice – știri, reportaje, emisiuni care să prezinte problemele într-un mod clar și complex
• Spoturi publicitare – o campanie de presă complexă ar trebui să cuprindă spoturi publicitare cu un impact major asupra publicului și care să stârnească o doză de curiozitate și de interes în rândul telespectatorilor
• Publicitate/Promovare – promovarea atât spoturilor publicitare difuzate pe respectivul post de televiziune cât și promovarea online (social media)
Literatura de profil
Definirea conceptelor și aspectelor tratate în această lucrare – conceptul de campanie televizată (definire, obiective, urmări, consecințe, modificări)
Specificarea teoriilor existente pentru temă – Campaniile televizate au în general un efect puternic asupra populației, sensibilizează publicul și aduc schimbări în societate (pe termen scurt sau lung). Succesul unei astfel de campanii depinde credibilitatea pe care o are realizatorul, de atenția pe care publicul ținta o acordă informației și de maniera de prezentare a poveștii. Toate aceste aspecte, dacă sunt realizate corespunzător, pot să ducă la un impact mai puternic al campaniilor televizate comparativ cu cele clasice.
Literatura de specialitate – modul de construire al unei campanii de presă după modul de construire al campaniei de relații publice, etapele acesteia din urmă fiind stabilite de mai mulți specialiștii în domeniul comunicării și al relațiilor publice, dintre care amintim: Bernard Dagenais, Campanie de relații publice, ed. Polirom, 2003, alături de Cutlip Scott M. și Allen H. Center, Effective public relations, 1985.
Întrebări de cercetare
Posibile întrebări – care vor fi explicate (lămurite) pe tot parcursul acestei lucrări și în partea de concluzii.
• Ce se întâmplă, ce sunt de fapt aceste campanii?
• Cine este implicat, de ce și în ce fel?
• Ce este probabil să se întâmple?
• Care sunt consecințele?
• În ce fel influențează aceste campanii spectatorii? În ce fel influențează aceste campanii societatea?
• Care sunt modificările care se produc în societate în urma acestor campanii (propuneri de legi, ajutor din partea cetățenilor etc)?
Metodologie
Metode pentru a studia tema aleasă: observația și analiza de conținut – analiza unor campanii televizate. În lucrare voi enumera mai multe campanii relevante pentru televiziunile din țara noastră și voi analiza concret două dintre acestea:
Prima campanie analizată va fi: „Tu știi ce mai face copilul tău?”, demarată în anul 2007 de către echipa Știrilor ProTV; această campanie a avut ca obiectiv conturarea impresionantelor povești a zeci de mii de copii care au râmas singuri după ce părinții lor au fost nevoiți să plece la muncă în străinătate – Echipa Știrilor PRO TV a câștigat Premiul Emmy în 2008, dupa ce a intrat în competiție cu trei reportaje din această campanie, alături de alte 800 de materiale jurnalistice din întreaga lume). Cea de-a doua campanie pe care o voi analiza aparține TVR, fiind intitulată Mari Români.
Culegerea datelor – surse – documente, internet, persoane implicate în campanie
Culegerea datelor – tehnici – online
Instrumentele folosite în cercetare – analiza de conținut (grila de analiză de conținut) – descrierea și analizarea tendințelor din campaniile televizate, reprezentarea pe un grup particular în societate, efectele produse în societate + analiza concretă unei anumite campanii (campania de presă de la concept la consecințe)
Analiza factorilor interni. În această etapă se trec în revistă imaginile și acțiunile persoanelor importante din organizație, structurile și porcesele relevante pentru problema în cauza, istoricul implicarii organizatiei în acea problemă. În acest scop se organizează întâlniri cu toți cei care sunt implicați în organizarea campaniei unde se întreprind cercetări riguroase ca interviuri, chestionare, focus-grupuri etc., pentru a se afla opinia lor. Dosarul de lucru mai trebuie să conțină și declarația de principii a organizației, lista cu cele mai importante persoane și descrieri și istoric al programelor sau altor acțiuni similare importante. Descrieri ale modurilor în care se gestionează sau au fost gestionate astfel de situații.
Analiza factorilor interni se referă în mod special la segmentele de public implicate sau afectate de problema identificată. Pot fi publicuri care fac parte din categorii diferite de aceea trebuie analizate fiecare în parte pentru a putea fixa obiective de comunicare specifice pentru fiecare public în parte și se vor planifica și aplica strategii de acțiune diferențiate. Dosarul analizei interne trebuie să conțină liste și informații despre persoanele sau grupurile de persone care împăratășesc preocupările, interesele și poziția față de problema în cauză. Poate fi o altă organizație non-guvernamentală care este peocupată de aceeași problema și astfel apare posibilitatea unei colaborări sau a unui perteneriat.
4.3. Tipuri de campanie
Referindu-ne strict la tipurile de campanie, acestea se pot clasifica după mai multe criterii. În primul rând, este vorba despe inițiatorii acesteia. Campaniile se pot referi și la cele inițiate de instituțiile audio-vizuale, dar și la cele inițiate de o terță parte (instituții ale statului, fundații, ONG-uri, CNA). În această lucrare am ales să mă axez pe campaniile inițiate strict de anumite trusturi media sau televiziuni. Campania reprezintă acțiunea organizată în vederea realizării într-o anumită perioadă de timp a unor sarcini importante, fiind uneori și o operațiune de informare, de conștientizare a unor probleme, de informare a publicului, umanitară sau de educare și schimbare a atitudinii. Campaniile se mai pot clasifica în: campanii de poziționare sau repoziționare, campanii de conștientizare, campanii de informare publică, campanii de educare a publicului și campanii umanitare.
4.4. Modul de promovare și etapele unei campanii
Modul de promovare – etapele unei campanii
Pentru ca o campanie să fie una reușită, trebuie avute în vedere etapele esențiale ale realizării campaniei și monitorizarea atentă a acesteia. Care sunt de fapt etapele unei campanii de succes?
Predocumentarea – strângerea informațiilor privind subiectul, identificarea actorilor participanți (care ulterior, pe măsură ce avansează campania și mesajul transmis, se vor împărți în victime și/sau vinovați), idetificarea unor posibile soluții/rezolvări ale cazurilor prezentate și a problemei generale.
Planul campaniei – fiecare etapă trebuie planificată cu atenție; de asemenea un rol important reprezintă colectarea datelor necesare, împărțirea și delimitarea clară a responsabilităților în echipa care va lucra la proiect. Pentru elaborarea planului de campanie trebuie să avem în vedere câteva etape esențiale: definirea situației generale, definirea problemei, definirea obiectivelor, identificarea și precizarea publicului țintă, formularea unei axe de comunicare, identificarea strategiei de comunicare, conceperea mesajelor, stabilirea bugetului și a calendarului și elaborarea instrumentelor de control și evaluare.
Documentarea
Definirea identității campaniei – alegerea unui titlu și a unui logo – acestea ajută la crearea unei identități proprii; de asemenea folosirea unui slogan potrivit va face publicul mai receptiv la mesajul transmis și posibil va stârni curiozitate.
Lansarea campaniei – după ce sunt parcurse cu succens etapele menționate anterior, campania poate fi lansată pe post; lansarea efectivă a campaniei (cu o campanie de publicitate precedentă lansării – care poate să cuprindă scurte spoturi publicitare, teasere) va avea un impact puternic asupra publicului și din acest motiv trebuie să fie unele excelente, care să susțină într-un mod clar și eficient problema pe care campania o va trata pe întreaga durată a acesteia.
Finalul campaniei – concluzii – oferirea unor concluzii clare și a unui posibil rezultat, a unei posibile schimbări în societate.
Campaniile televizate au cel mai mare impact în mass-media, comparativ cu celelalte mijloace media. Acestea au cea mai mare audieță și au ca punct forte suportul vizual care îl oferă și care poate să aibă un impact major asupra telespectatorilor – cu toții știm că o imagine face mai mult decât o mie de cuvinte, iar o campanie televizată bine realizată, în funcție de conceptul ei și de modul realizării (în cazul în care este concepută precum o poveste în imagini – video storytelling), va transmite emoții.
De-a lungul timpului, mai multe televiziuni românești au încercat inițierea unor campanii prin care susținea diferite cauze cu o influență majoră asupra modului de viață și a societății actuale, campanii umanitare, campanii care încearcă să producă o schimbare în sistemul românesc sau campanii care își propun prețuirea și dezvoltarea țării noastre. În continuare voi face o scurtă prezentare a unor campanii importante în mass-media românească și voi analiza două dintre acestea.
4.5. Planul unei campanii
A face un plan de campanie presupune stabilirea unor relații între elemente, prentru a găsi cele mai bune strategii realiste și realizabile, care să funcționeze corespunzător și să atingă scopurile campaniei stabilite inițail în campanie.
Înainte de a explica procesul și etapele unui plan de campanie, este foarte important să se înțeleagă câteva noțiuni de bază legate de importanța procesului de comunicare. Comunicarea reprezintă un ansamblu dinamic de acțiuni care se referă la transmiterea informațiilor sub forma unor mesaj, semne sau gesture simbolice între emițător și receptor. Comunicarea poate fi prezentată prin diferite forme si este foarte importantă într-o societate.
Comunicarea în masă este o parte integrantă a mass-mediei, fiind un concept relativ nou, care s-a dezvoltat în special în perioada postbelică, ca o consecință directă a apariției noilor forme de transmitere a informațiilor, fie prin unde radiofonice, fie prin imagini pe micul ecran.
A realiza un plan de campanie înseamană adoptarea unei metode de lucru care va prezenta publicului larg o anumită situație din societate, în vederea determinării oamenilor să își schimbe comportamentul. Campaniile cu carater social-cultural au … de a crea produse și de a susține diverse cauze prezentate prin materialele mediatice realizate anterior. Elaborarea planului de campanie este un demers dificil, în care trebuie avute în vedere aspecte precum adaptarea la publicul țintă. Pentru ca mesajul care este transmis prin respectiva campanie de presă să fie receptat corect de către public, inițiatorii sau realizatorii acesteia trebuie să țină cont de mai multe aspecte și să convingă publicul vizat de faptele prezentate, să demonstreze justețea faptelor prezentate , să adere la ideea prezentată și să îi împărtășească scopurile. Se poate spune că într-o oarecare măsură publicul trebuie să fie influențat prin materialele prezentate.
Un plan de campanie trebuie să răspundă la următoarele întrebări:
– care este situația actuală?
– ce schimbări sunt posibil de realizat în contextul prezentat?
– Cum pot fi provocate aceste schimbări/cum poate fi atins scopul inițial al campaniei?
– Cum vom ști că ne-am atins obiectivele?
4.5.1. Identificarea și analizarea problemelor
Un plan de campanie bine realizat trebuie să aibă în vedere definirea problemei, prin exprimarea concretă a unei preocupări a inițiatorului: se definește problema de care vrem să ne ocupăm, se stabilesc oportunitățile care trebuie folosite. Problema este de fapt aspectul care pornește întreaga realizare a unei campanii și care prin derularea respective campanii va fi stopată, găsindu-i-se o soluție corespunzătoare.
Identificarea problemei
Când vine vorba de analizarea unei campanii de orice fel, fie ea de relați publice sau de presă, una din primele întrebări care ne vine în minte este aceea legată de modul în care s-a decis necesitatea lansării unei campanii, cu un scop final bine deliminat și obiective clare. Inițiatorii stabilesc orientările generale, își fixează obiectivele și se dorește identificarea căilor de dezvoltare. O campanie se stabilește în funție de alte perspective și, bineînțeles, în urma unei analize a situației (a problemei care se dorește a fi soluționată). În cazurile în care vorbim de o situație de urgență – referindu-ne aici la atacuri, crize, catastrofe naturale – în care organizațiile trebuie să acționeze cât mai rapid, se apelează la diferite campanii fară se face o analiză precedentă, pentru a se gestiona cât mai bine situația de criză. În momentul în care vorbim despre o situație de urgență care implică o catastrofă, o criză sau o altă situație de urgență este necesară o reacție rapidă, fară a avea prea mult timp la dispoziție pentru a analiza background-ul situației și sunt necesare soluții pentr-un întocmirea unei campanii eficiente într-un timp cât mai scurt.
Modul definirii problemei
Pentru definirea corectă a problemei este necesar un proces de investigație, cu privire la aspectele care sunt în strânsă legătură cu subiectul. Inițiatorii campaniei trebuie să se asigure că problema a fost bine înțeleasă și trebuie să găsească cea mai potrivită metodă de a o prezenta publicului. Este esențial faptul că definirea problemei nu trebuie în mod obligatoriu să constituie un răspuns la situație, ci este semnalată într-un mod cât mai concis o problem de interes atât pentru organizație (pentru inițiatorii campaniei), cât și pentru public. Pe scurt, definirea unei probleme propuse de campanile de presă se poate referi la intenția de a preveni o situație de criză, de a face cunoscută o problemă din societate, de a lansa idei și proiecte în comunitate.
În căutarea unei schimbări
Orice campanile de presă pornește de la o problemă bine definită în planul de campanile și dorește să ajungă la anumite efecte, schimbări benefice în societate, rezolvări, concluzii. Analiza situației care urmează să fie dezbătută se referă la obținerea unor răspunsuri, analizarea stării inițiale în momentul de la care pornim, observarea tendințelor și delimitarea clară a țintei finale. Conceperea unui plan de campanie are de obicei un punct de plecare o nevoie sau o problemă a societății. Inițiatorii campaniei trebuie să se asigure de un demers corect al planului, de cunoșterea situației reale, a contextului în care se ivește problema respectivă, cu scopul de a propune acțiuni realistice în campanie, pentru a ajunge la un rezultat.
Este esențial ca problema să fie abordată într-un mod corect și clar, pentru ca inițiatorii să poată formula ipotezele, să poată defini obiectivele și să identifice cea mai bună strategie de comunicare. Când vine vorba de procesul care ajută la definirea problemei, specialiștii în domeniul comunicării cred că o problemă trebuie să răspundă la următoarele întrebări (Desaulniers):
Ce grupuri de persoane sunt afectate de problemă?
Unde se înregistrează diferențele între situația prezentă și cea la care se dorește să se ajungă?
Care este măsura acestor diferențe?
Unde a fost observată problema?
Care este tendința de evoluție a problemei? (creștere, stabilizare, regres)
4.5.2. Obiective
Definirea unei serii de obiective este absolute necesară în procesul realizării unei campanii de presă, pentru stabilirea punctului de plecare și al rezultatelor dorite. Scopul campaniei reprezintă o intenție, o orientare general, iar obiectivele se referă la rezultatul precis care este urmărit de către inițiatorii campaniei respective.
Orice campanie de presă trebuie să pornească cu un plan bine stabilit, care să conțină obiectivele finale. În acest sens, este nevoie de explicarea unui demers rațional și locgic, necesar pentru a construi un plan de campanie.
Campaniile de televiziune inițiate își propun de cele mai multe ori să producă o schimbare în sistem, în societate și să remedieze problemele prezentate inițial în timpul campaniei. De cele mai multe ori vorbim de prezentarea unei valori tradițional ori a unei situații sociale defectuase care afectează un număr mare de oameni și care prin perspectiva informațională, mass-media deține puterea necesară declanșării unui semnal de alarmă atât în ochii publicului, cât și în ochii autorităților competente, găsindu-se în acest fel soluții pentru redresarea situației.
Evaluarea eficacității unei campanii este aspectul care dezvăluie impactul și succesul pe care aceasta a avut-o asupra celor implicați și arată dacă respectiva campanie a ajutat într-o oarecare măsura la soluționarea problemei ridicate. Această evaluare a parcursului campaniei, a acțiunilor desfășurate și a modului în care a fost abordată, reprezintă o modaliatate de a analiza dacă obiectivele propuse au fost sau nu atinse, cum s-a produs acest fapt și în ce măsură. Evaluarea campaniei presupune reluarea planului stabilit inițial, plan care cuprinde ipoteze, obiective, urmărindu-se dacă acțiunile s-au desfășurat conform planului și ce impact au avut atât asupra persoanelor implicate, cât și asupra publicului și a societății. La final, este necesară o evaluare clară a tuturor obiectivelor, pentru a se putea constata schimbările produse pe durata campaniei de presă.
Evaluarea într-o campanie umanitară este un proces continuu pentru ca durata este una lunga, prin urmare trebuie facută o evaluare în mod constant, în fiecare lună. Evaluarea este un proces de monitorizare și de adaptare, precum și o analiză a rezultatelor de la finalul campaniei.
Eficacitatea planului campaniei este măsurat în momentul în care campania se sfârșește, iar cei implicați vor face o analiză a situației și vor fi trase concluziile. Pentru început, se evaluează situația celor implicați în campanie, analizându-se modul în care s-a schimbat situația lor și dacă problema a fost rezolvată sau este în curs de a fi rezolvată. În același timp, al doilea aspect care trebuie analizat sau evaluat într-o astfel de situație este comportamentul și atitudinile publicului țintă, dar și atitudinea și acțiunile autorităților, modul în care aceștia au gestionat problema și dacă s-au implicat în vreun fel. De asemenea, în procesul de evealuare a unei campanii de presă, este important să avem în vedere următoarele aspecte: dacă a fost identificată problema și dacă a fost analizată din toate punctele de vedere, dacă obiectivele atinse au fost acealea stabilite inițial în planul campaniei, studierea strategiei pentru obținerea unor rezultate optime, modul în care a fost gestionată campania, care au fost eventualele probleme, analizarea calendarului și a bugetului și stabilirea măsurii în care acestea au fost respectate. Colectarea si analizarea tuturor apectelor importante dintr-o campanie de presă, ajută atât la crearea unei imagini asupra reușitei campaniei respective, cât și la o identificare a corectitudinii abordării subiectelor și la o eventuală conturare a unei imagini de ansamblu asupra succesului planului de campanie, cât și pentru a identifica detalii care pot să ajute la planificare unei alte campanii de acest fel.
Obiectivele, alături de publiciul țintă, reprezintă repere importante ale unei campanii. Planul unei campanii de presă care tratează probleme umanitare trebuie controlat și evaluat în permanență, pentru a studia modul în care este gestionată problema campaniei; implicarea emoțională atât a celor din organizație cât și a publicului țintă, reprezintă un aspect care trebuie avut permanent în vedere în astfel de situații.
Un lucru extrem de important este faptul ca a fost o serie de campanii umanitare care a reusit întradevăr să facă populatța să privească și în altă direcție, cea a umanității. Au fost campanii care au adus beneficii societății și celor care aveau nevoie de o mână de ajutor, care au adus o schimbare în bine și care, probabil au încurajat inițierea viitoarelor campanii umanitare care vor avea un imapct și mai mare asupra noastră, a oamenilor.
4.5.3. Publicul țintă
In Dicționarul explicativ al limbii române, termenul de „public” este definit, printre altele, drept „colectivitate mare de oameni, masa populației; mulțime, lume”, dar și ca „totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferință”. De asemenea, se precizează faptul că termenul include o persoana „care aparține unei colectivități umane sau provine de la o asemenea colectivitate; care privește pe toți, la care participă toți”.
În literatura de specialitate se regăsesc o multitudine de definiții ale conceptului de „public”. Astfel, Paul Foulquié definea publicul ca „un ansamblu de persoane aparținând unor categorii cu niveluri socio-culturale analoge și care, ca urmare a unui interes comun, asistă la același gen de spectacole, conferințe, citesc jurnale și cărți de un tip asemănător”, iar Jean Stoetzel îl consideră, „o grupare socială unită prin legături psihice”.
Etimologic, termenul provine de la cuvântul latinesc pūblĭcus (al poporului) și de la pūblĭcum (neutru, al domeniului public). Termenul de „public” are o istorie îndelungată. La mijlocul secolului al XVI-lea, acest termen făcea referire la activitățile statului, spre deosebire de „privat”, prin care se înțelegea setul de activități din afara „zonei publice”. Denumirea de „opinie publică” a fost folosită pentru prima dată in anul 1972, fiind considerată inițial o reacție produsă de o problemă”. Este înțeleasă ulterior ca „atitudine”, pentru a semnifica mai târziu „comportamentul unui grup social față de o problema X sau un număr X de probleme”. Actualmente, opinia publica poate fi definită ca o „stare colectivă” de conștiința in care se împletește constanța sau continuitatea atitudinii sociale cu reacțiile momentane și discontinue în fața unor noi fenomene și procese sociale, economice, politice”.
În redactarea planului de campanie este foarte important ca inițiatorii să aibă în vedere acțiunile pe care le vor desfășura, modul în care vor realiza acest lucru și stabilirea segmentului de populație căruia i se adresează. Prin materialele jurnalistice și publicitare realizate de-a lungul campaniei, publicul va fi influențat. Este foarte importantă studierea profilul audienței vizate, pentru o mai bună organizare și pentru obținerea rezultatelor dorite.
În planul de campanie, înaintea începerii oricărei acțiuni, se determină, segmentul de public căruie îi vor fi adresate acțiunile și ale cărui atitudini se doresc a fi schimbate sau influențate. Fiecare segment de audiență are anumite nevoi și caracteristicile, care diferă în funcție de mai multe aspecte: localizare – în mediul urban sau rural, vârsta, nivelul de educație, afiliere politică, nivel de cultură etc.
Pentru a obține un profil cât mai concret al publicului țintă este necesară studeriea caracteristicilor acestuia și descoperirea cunoștințelor și a comportamentului. În funcție de toți acești factori se va acționa în continuare găsindu-se acțiuni potrivite la care să reacționeze publicul țintă vizat. Este important să cunoaștem caracteristicile publicului, deoarece în acest mod descoperim afilierile segmentului respectiv de populație, în cine are acesta încredere, la ce fel de produse mediatice răspunde și cum este cel mai bine să ajungă informația spre el. Problematica dezbătută într-o campanie mediatică va fi abordată în așa măsură încât să corespundă nevoilor publicului țintă, prin mijloace de comunicare în masă la care publicul reacționeză cel mai bine. De multe ori, un mesaj audio-vizual are cel mai mare impact, deoarece corelarea sunetului cu imagini atrage atenția telespectatorilor, iar dacă scenariul materialului jurnalistic este unul bine realizată îi va capta atenția telespectatorului.
Publicul alege de cele mai multe ori informația pe care acceptă să o recepteze. De multe ori, credibilitatea creată de-a lungul timpului de publicații sau televiziuni, dar și renumele pe care acestea le au în ochii publicului au o importanță majoră în procesul unei campanii. Pentru ca mesajul mediatic să fie receptat corespunzător, este necesar ca “receptorul mesajului să-i recunoască emițătorului competența în domeniul vizat și să îi acorde destulă încredere pentru a îi asculta și accepta mesajul. În caz contrar, ca urmare a fenomenului de expunere selectivă mesajul va fi evitat, ignorat. Astfel, nu toată lumea acordă același interes sau aceeași credibilitate ziarului X sau Y. De fapt, anumite persoane nu vor cumpăra niciodată vreunul din aceste ziare și nu vor fi deci expuse mesajelor emise de ele. Alții vor recepta informația, dar nu îi vor da atenție: acesta este mecanismul percepției selective.”
Clasificare
· Publicul de masă – rezultatul unui larg interes, resimțit in toate segmentele de opinie, pentru receptarea mesajelor. Se caracterizează in funcție de comunitatea de interes a publicului;
· Publicul dispersat – valorizează informația divergent;
· Publicul concentrat – valorizează aproximativ la fel informația si, in plus, cooperează între ele pentru creșterea autorității sursei care emite mesajul;
· Publicul omogen – valorizează convergent acelasi tip de mesaje si manifesta o frecventa ridicata in receptarea lor;
· Publicul eterogen – care rezultă din agregarea unor segmente de opinie relativ eclectice, interesate constant față de un gen anume de mesaj, dar valorizându-l sensibil diferit;
· Publicul local – determinat pe criterii exclusiv spațiale;
· Publicul participant – când se afirmă prin participarea nemijlocită la acțiune;
· Publicul mondial – rezultant al transmisiilor in direct ale unor manifestări de anvergură mondială.
4.6. Strategii în campanie
4.6.1. Tehnici
Tehnicile de comunicare cu publicul și modul în care abordăm o anumită problemă sunt esențiale când vine vorba de transmiterea unui mesaj puternic, cu o mare încărcătură emoțională sau un aspect care trebuie mediatizat pentru a contribui la remedierea unei situații. Este foarte important crearea unui mesaj puternic, a unei identități a campaniei, pentru a fi reperată mai ușor de public. Pentru realizarea unei campanii de success trebuie să avem în vedere etapele specifice unei astfel de campanii, pe care le-am dezbătut anterior la punctual 4.4. și anume: descrierea situației generale, definirea problemei, definirea obiectivelor, identificarea și precizarea publicului țintă, formularea unei axe de comunicare, identificarea strategiei de comunicare, conceperea mesajelor, stabilirea bugetului și a calendarului și elaborarea instrumentelor de control și evaluare.
4.6.2. Calendar. Buget
Fiecare campanie trebuie să cuprindă, în planul anterior stabilit, un grafic orientativ privind calendarul campaniei și bugetul alocat acesteia. În fucție de priorități, de numărul de jurnaliști implicați și de amploarea pe care respectiva campanie dorește să o aibă, bugetul va fi stabilit încă din start și va varia în funcție de materialele jurnalistice care vor fi realizate, de resursele care vor fi necesare. Calendarul campaniilor este în stânsă legătură cu bugetul, deoarece perioada pe care se întinde campania este direct proporțională cu bugetul.
Capitolul 5 – Analiză
5.1. Campania televizată – de la concept la consecințe
Campania de presă reprezintă o mobilizare aopiniei publice prin materiale jurnalistice realizate în favoarea sau împotriva unor situații din socieate, a unei cauze. O campanie de televiziune presupune publicarea unor serii de materiale jurnalistice (în general reportaje, știri sau anchete) care să susțină cauza invocată: vorbim aici despre subiecte ample, complexe, care vor fi împărțite și structurate astfel încât să fie dezbătute până la cel mai mic amănunt, despre probleme cu adevărat importante, care vizează un public larg și care, prin intermediul acestor campanii de presă ar putea să-și găsească rezolvarea. Campania de televiziune este un proces de comunicare în masă, pe o durată determinată de timp, cu un scop bine definit și care folosește canalul audio-vizual pentru exprimare. Planul de campanie este un instrument care face legătura între inițiatorii acțiunii și publicul acesteia. Un plan de campanie propune acțiuni concrete care trebuie realizate pentru a îndeplini obiectivele bine stabilite.
Care sunt aspectele esențiale pe care o campanie trebuie să le urmeze? În primul rând identificarea unei probleme semnificative în societate, analizarea acesteia și stabilirea obiectivelor pe care campania dorește să le atingă. Campaniile TV se ghidează după ideea prezentării temei generale, ulterior urmând și prezentarea cazurilor subsumate acesteia.
5.2. Campanii în România
De-a lungul timpul, în țara noastră au fost dezvoltate în fiecare an zeci sau poate chiar sute de campanii. Este dificil să vorbim despre o cifră anume, întrucât, după cum am menționat și anterior, campaniile se clasifică în funcție de inițiatorii săi. Această lucrare se bazează pe analizarea situației în ceea ce privește campaniile de presă inițiate însuși de televiziunile din România. Campaniile mediatice realizate atât de televiziunile din străinătate, cât și de cele din țara noastră, își propun de cele mai multe ori să producă efecte reale în societate și să remedieze problemele prezentate inițial în timpul campaniei. Aceste campanii de presă dezbat subiecte importante, abordează și încearcă să găsească rezolvări pentru diverse probleme sociale, educaționale, culturale și administrative, sau încearcă promovarea valori tradiționale. De multe ori, aceste campanii evidențiază situații sociale defectuase care afectează un număr mare de oameni și care. Prin perspectiva informațională pe care o oferă mass-media, campaniile pot trage un semnal de alarmă atât în ochii publicului, cât și în ochii autorităților competente, găsindu-se în acest fel remedii pentru redresarea situației.
În continuare, am selectat câteva din campaniile desfășurate în România în ultimii ani și care au avut impact asupra publicului.
1.) „Există viață după moarte” – campania a fost inițiată în anul 2009 de echipa Știrilor ProTv, care prin materialele realizate a reușit să demonstreze lipsa de informare a cetățenilor în privința donării de organe. Într-o perioadă scurtă de timp, lista donatorilor a crescut simțitor, însă odată cu încetarea campaniei, autoritățile nu au acționat în vreun fel pentru a susține cauza care poate salva sute de vieți anual. Astfel, în anul 2012, postul de televiziune ProTv a revenit cu această campanie care a fost din nou una de succes, cu rezultate vizibile.
Fig 1.1. Logo campanie Fig. 1.2. Promovarea campaniei în
jurnalul știrilor ProTv
2.) „Vreau o școală ca afară” – o campanie scurtă, inițiată în anul 2013 de către Realitatea TV, care își propunea evidențierea neregulilor din școli, într-o campanie națională, care să-i tragă la răspundere pe oficiali. Timp de două săptămâni, reporterii postului realitatea TV au încercat să prezinte inventarul pericolelor din sălile de clasă și să se facă auziți de cei care nu vor să audă că bate clopoțelul haosului în școli.
În materialele prezentate de-a lungul campaniei, scurte reportaje sau știri, au fost evidențiate problemele cu care sute de școli din fiecare județ se confruntă. Majoritatea școlilor din România au rămas încremenite în timp și puține sunt acelea care au fost modernizate și se află într-o stare bună de funcționare. În locul școlilor moderne am găsit șantiere abandonate de ani de zile, copiii fiind nevoiți să învețe în condiții insalubre, în spații vechi, fără autorizație de funcționare. Campania a avut un rol de informare, însă nu a produs schimbări vizibile.
Fig. 1.3. Logo campanie
Motivul pentru care campania un a avut neapărat succes și un a produs schimbări în societate a fost lipsa unui obiectiv clar în planul campaniei: inițiatorii un și-au dorit ca la încheierea campaniei un anumit număr de școli să primească finanțare pentru a fi modernizate, ci doar a evidențiat o problemă la nivel național.
3.) „Mari români” – „Mari români” este titlul unei productii realizate în anul 2006 de Televiziunea Română sub forma unei campanii publice de identificare a celor mai mari români din toate timpurile. Inspirându-se din versiunea britanică, TVR a întocmit topul 100 al celor mai mari români, pe baza votului acordat de telespectatorii care au dorit să-și exprime preferințele prin internet, sms sau telefon. În acest Top 100 sunt prezentate personaje importante ale culturii noastre, care reflectă modul în care publicul a perceput acest sondaj. Printre cele 100 de personalități românești remarcante se numără : Mihai Eminescu, Florin Piersic, Sergiu Nicolaescu, Octavian Paler, Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi, George Enescu și mulți alții. Campania avea rolul de a promova cultura, de a informa telespectatorii în ceea ce privește personalitățile din România, de a evidenția calitățile acestora și de a informa publicul despre contribuțiile acestora în cultura noastră.
4.) „Vreau și eu părinții mei” – Campanie inițiată de echipa Știrilor ProTv în anul 2011, cu scopul de a atrage atenția asupra situațiilor copiilor abandonați în centre de plasament și alertarea autorităților în ceea ce privește simplificarea procesului de adopție. Acestă campanie reprezintă una dintre cele mai de succes campanii din presa românească, având vizibile rezultate la final. Campania a fost inițiată de Știrile ProTv în anul 2011 și are scopul de a evidenția situația copiilor abandonați în centre de plasament și își propune determinarea autorităților în vederea simplificării procesului de adopție. Aceasta evocă situația copiilor abandonați și lipsa de interes a autorităților în ceea ce privește legea adopției existentă în perioada respectivă și are ca obiectiv principal alertarea autorităților și producerea unei schimbări în sistemul de adopții.
Fig. 1.4. Logo campanie Fig. 1.5. Reportaj din campanie prezentat
în cadrul Știrilor ProTv
Campania prezintă situația dramatică a peste 40.000 de copii din România, care din pricina birocrației și a unei legi mult prea complicate nu pot fi adoptați. În cadrul campaniei au fost realizate mai multe materiale jurnalistice (știri și reportaje) care prezentau situațiile copiilor, însă echipa realizatoare a folosit și internetul și a inițiat o petiție online la care au contribuit cu semnături peste 75.000 de persoane. Subiectul a intrat în atenția autorităților, iar un an mai târziu de la începerea campaniei, legea adopțiilor s-a modificat. Din luna aprilie a anului 2012, a intrat în vigoare noua lege care presupune instituirea unor termeni clari prin care un copil abandonat devine adoptabil. Urmările acestei campanii sunt unele remarcabile, producând o adevărată schimbare în societatea în care trăim și facilizând sistemul de adopții din România. Având în vedere toate aceste aspecte, campania a fost una de succes, care și-a atins cu ușurință obiectivele inițiale și a produs o schimbare într-un timp relativ scurt.
5.) „Trezește România” – campanie națională prin care intenționeaza să fie evidențiați români valoroși, oameni cu idei care preferă să acționeze, nu să privească, care pot schimba viețile celor din jur, fie ca e vorba de micile comunități din care fac parte, fie ca e vorba de mase largi de oameni. Campania desfășurată în 2012 a avut ca scop informarea și promovarea unor valori esențiale pentru societate. În ceea ce priveste televiziunea, campania a presupus o colaborare cu Realitatea TV. Această campanie a prezentat într-o serie de 10 editii speciale, gazduite și coproduse de fundatia Pretuieste Viața în funte cu Andreea Marin Banica, valorile cultural-educaționale din țară.
Fig. 1.6. Fotografie realizată la filmarea uneia
din cele 10 ediții care promovau valoarea și cultura
Filmarile au avut loc atât în străinătate, cât și în colțurile României, în locuri în care exista oameni care prin munca lor pot duce țara în direcția cea bună, în direcția în care fiecare om să poată fi mândru că este român. Întalnirile cu romani exceptionali, cu oameni care au făcut ceva pentru țara lor, cu oameni care susțin dezvoltarea economică, socială, culturală, educațională sau turistică prin acțiunile și prin proiectele lor vor fi personajele cheie ale acestei campanii, gândite spre a fi inspiraționale, spre a trezi solidaritatea și a aduna mulțimi impresionante de oameni în scopul de a constribui benefic la dezvoltarea țării implicarea societății civile.
6.) „Ia-mă acasă de Crăciun” – TVR a lansat o campanie de sensibilizare a românilor pentru a oferi copiilor aflați în instituțiile de ocrotire socială Sărbători de iarnă alături de o familie, campanie desfășurată în colaborare cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice. Campania prezintă mai multe spoturi și reportaje care să stârnească dorința publicului de a se implica în campanie și de a lua reacție la această inițiativă. Proiectul urmărește sensibilizarea tuturor familiilor care pot oferi copiilor mai puțin norocoși, aflați în instituțiile de ocrotire socială, sărbători frumoase, într-o minivacanță de Crăciun, alături de o familie. Campania s-a lansat pe 20 noiembrie 2013, cu ocazia Zilei Internaționale a Drepturilor Copilului, și se va desfășura până la Crăciun, când Televiziunea Română va încheia acest demers cu o emisiune specială difuzată pe TVR 2. Vedete ale TVR, precum și persoane publice cu o ținută morală impecabilă și-au exprimat deja dorința de a se implica în această campanie și de a primi în familia lor, de sărbători, un copil instituționalizat.
Fig. 1.7. Logo campanie
Pe tot parcursul campaniei veți putea descoperi povești emoționante ale unor copii care trăiesc în centre de plasament din România, precum și ale unor oameni care, deși au crescut în instituții de ocrotire socială, și-au împlinit visurile personale și profesionale cu sprijinul unor familii care i-au ajutat să se dezvolte.
7.) „Dăruiești și câștigi”- Campania „Daruiești și câștigi”, desfășurată anual, de mai bine de 15 ani, în perioada sărbătorilor de iarnă, în cadrul Știrilor ProTV, a reușit să mobilizeze până acum zeci de oameni cu suflet mare care, impresionați de traiul chinuit pe care îl duc oamenii prezentați de corespondenții Știrilor ProTV, au decis să le întindă o mână de ajutor și să le însenineze sărbătorile. O campanie umanitară care de ani de zile are succes și reușește să își atingă obiectivele propuse și să le arate românilor ca o campanie umanitară reușită poate schimba vieți.
Fig. 1.8. Emisiune din cadrul campaniei Fig. 1.9. Logo campanie
8.) „Tu știi ce mai face copilul tău” – inițiată de ProTv în anul 2007, campania prezintă modul dramatic în care trăiesc unii copii abandonați de părinți și să alarmeze autoritățile în vederea propunerii unei legi care să reglementeze statutul acestor copii și educația/îngrijirea pe care ei o primesc. De asemenea, această campanie evidențiază prin cazurile sociale prezentate, o problemă a societății românești care stă în spatele întregii situații: economia. Problemele economice grave și lipsa locurilor de muncă din țara noastră fac ca tot mai mulți români să fie nevoiți să-și părăsească țara natală și familia, în speranța unei vieți mai echilibrate.
Fig. 2.0. Logo campanie
9.) „Învinge Apele” – În vara anului 2005 România fost lovită de inundații care sau soldat cu pagube și vieți pierdute. Televiziunea Română nu a rămas indiferentă în fața suferinței oamenilor cu viețile distruse de furia apelor. De pe data de 14 iulie și până în 30 noiembrie, TVR, împreună cu Patriarhia Română, a derulat campania „Învinge apele”, pentru ajutorarea persoanelor sinistrate în urma inundațiilor din Moldova.
Televiziunea publică a lansat prin intermediul acestei campanii un apel către toți cei care au dorit să ajute, prin strângere de fonduri, haine, alimente și materiale de construcții pentru cei afectați de furia apelor. În cadrul campaniei, inițiatorii au organizat și două emisiuni speciale teledon în data de 17 iulie, prin intermediul căruia publicul a putut contribui și ajuta victimele inundațiilor. De asemenea, românii au putut să doneze bani în conturile afișate în momentul respectiv de către TVR, dar și prin achiziționarea unei brățări cu numele campaniei, acțiune unică în România, inițioată odată cu Învinge apele, și care a avut un succes neașeptat fiind comercialízate nu mai puțin de 95.413 brățări, fiecare valorând 5 lei.
Fig. 2.1. Brățară comercializată
în una din acțiunile campaniei
Dintre campaniile de presă menționate anterior, am ales două dintre acestea pentru a le analiza cu atenție: ambele campanii sunt inițiate de Știrile ProTV.
5.3 Analizarea a două campanii – de la concept la consecințe
De-a lungul timpul, în țara noastră au fost dezvoltate în fiecare an zeci sau poate chiar sute de campanii. Este dificil să vorbim despre o cifră anume, întrucât, după cum am menționat și anterior, campaniile se clasifică în funcție de inițiatorii săi. Această lucrare se bazează pe analizarea situației în ceea ce privește campaniile de presă inițiate însuși de televiziunile din România. Campaniile mediatice realizate atât de televiziunile din străinătate, cât și de cele din țara noastră, își propun de cele mai multe ori să producă efecte reale în societate și să remedieze problemele prezentate inițial în timpul campaniei. Aceste campanii de presă dezbat subiecte importante, abordează și încearcă să găsească rezolvări pentru diverse probleme sociale, educaționale, culturale și administrative, sau încearcă promovarea valori tradiționale. De multe ori, aceste campanii evidențiază situații sociale defectuase care afectează un număr mare de oameni și care. Prin perspectiva informațională pe care o oferă mass-media, campaniile pot trage un semnal de alarmă atât în ochii publicului, cât și în ochii autorităților competente, găsindu-se în acest fel remedii pentru redresarea situației.
În continuare, am selectat câteva din campaniile desfășurate în România în ultimii ani și care au avut impact asupra publicului.
TITLU: „TU ȘTII CE MAI FACE COPILUL TĂU?”
ANUL REALIZĂRII: 2007
POSTUL DE TELEVIZIUNE: PRO TV
SCURTĂ DESCRIERE: Campania prezintă modul dramatic în care trăiesc unii copii abandonați de părinții plecați la muncă în străinătate și să alarmeze autoritățile în vederea propunerii unei legi care să reglementeze statutul acestor copii și educația/îngrijirea pe care ei o primesc. Această campanie avea ca scop și evidențierea situației economice din țară, a lipsei locurilor de muncă și a zecilor de mii de români care sunt nevoiți anual să își lase familia și să plece în străinătate în vederea găsirii unui job bine plătit; în urma acestui fapt se declanșează un adevărat fenomen național: cel al copiilor care cresc lipsiți de afecțiunea părinților.
MATERIALE PREZENTATE: Reportaje care prezentau situația copiilor a căror părinți sunt nevoiți să plece la muncă în străinătate. Pe lângă evidențierea problemei la nivel economic pe care lipsa locurilor de muncă o ridică în țara noastră, campania a fost menită să scoată în evidență scoarta acestor copii și modul în care aceștia se dezvoltă emoțional și educațional fără a-i avea aproape pe părinți în anii cei mai importanți în fomarea caracterului.
SCOP, OBIECTIVE: Scopul campaniei a fost mediatizarea problemelor prezentate în materialele jurnalistice realizate de-a lungul campaniei, atât referitoare la economia generală a țării cât și la evidențierea problemei copiilor lăsați singuri în țară.
IDENTIFICAREA ȘI ANALIZAREA PROBLEMELOR: Campania a dorit să trateze problemele din țara noastră referitoare la lipsa locurilor de muncă, fapt care îi obligă pe mulți români să plece la muncă în străinătate. Au fost prezentate repercursiunile acestui aspect și anume faptul că anual mii de copii râmân în grija rudelor din cauză că părinții sunt nevoiți să își caute job-uri în țări străine.
CALENDAR & BUGET: Campania s-a întins pe o perioadă de aproape două luni, ceea ce a însemnat un număr de 7-8 emisiuni în care au fost promovate cazurile. S-au realizat materiale jurnalistice cu aproximativ 20 de cazuri sociale din întreaga țară. Bugetul se stabilea în ședința de sumar, iar bugetul alocat a fost în jur de 2000-2500 de euro ediție.
ECHIPA: reporterii Paula Herlo și Cosmin Stan, operatorul de imagine Sergiu Matei, editorii de imagine Marius Ivan, Eduard Târna și producătorul Alex Livadariu
5.3.1. Campania „Tu știi ce mai face copilul tău?” – PRO TV
În anul 2007 echipa Știrilor ProTv inițează campania „Tu știi ce mai face copilul tău?”, o campanie care se referă la situația copiilor rămași singuri în țară, după ce părinții lor au fost nevoiți să plece la muncă în străinătate. Pe lângă zecile de cazuri sociale promovate, campania a dorit să evidentize și problemele economice existente în România, problema care duc la situații dificile. Postul de televiziune a încercat să tragă un semnal de alarmă în ceea ce privește situația acestor copii, atrăgând atenția asupra unui fenomen extrem de grav, care poate avea urmări neplăcute în societate.
Fig. 2.2.: Cosmin Stan, Paula Herlo și Sergiu Matei – premiu pentru ProTV
În anul 2008, reportajele realizate de echipa Știrilor ProTv aduceau postului, prin campania „Tu știi ce mai face copilul tău”, unul dintre cele mai prestigioase premii din televiziune – International Emmy Awards.
Campania își propune să evidențieze modul în care copiii abandonați de părinți trăiesc în grele condiții și să pună sub semnul întrebării modul în care acești copii sunt crescuți și educați. Obiectivul principal al campaniei este alertarea cetățenilor și a autorităților cu privire la aceste situații dificile, dar și revizuirea legislatiei pentru o mai bună identificare a tuturor copiilor vulnerabili. Potrivit observațiilor realizate de-a lungul campaniei, dar și potrivit opiniei psihologilor, acești copii pot suferi grave probleme comportamentale și psihologice – conform unui studiu realizat de Unicef, 33% din acești copii prezintă un comportament depresiv. Experiențele neplăcute, problemele pe care trebuie să le înfrunte singuri încă de la vârste fragede, le pot influența acestora gândirea și comportamentul, iar în urma acestor probleme și situații dificile cu care sunt nevoiți să se confrunte zi de zi pot aparărea posibile probleme la nivel emoțional, care pot duce la afecțini grave și la tulburări comportamentale; depresia, agresivitatea (atât verbală, cât și fizică) sau abandonul școlar sunt problemele cel mai frecvent întâlnite în rândul acestor copii. Această campanie urmărește popularizarea acestui fenomen, dar și găsirea unor soluții pentru a se evita situațiile de acest fel.
Pe lângă prezentarea modului în care acești copii sunt nevoiți să crească fără a-i avea aproape pe părinți, campania își propune să tragă un semnal de alarmă și asupra problemei majore a lipsei locurilor de muncă, situație cu care țara noastră se confruntă de ani buni de zile și care a fost amplificată de criza economică mondială. De-a lungul campaniei, echipa jurnaliștilor ProTV a parcurs mii de kilometri în tóate colțurile țării și a adunat materialele necesare realizării campaniei. Peste 20 de cazuri sociale care tratau această problemă națională au fost prezentate publicului larg.
În cadrul campaniei care a început în anul 2007 au fost făcute o serie de reportaje care prezentau situațiile unor familii care treceau prin această dramă: părinții erau nevoiți să plece la muncă în străinătate din cauza neajunsurilor și din cauza lipsei locurilor de muncă din România, iar copiii au fost nevoiți să rămână acasă, fie singuri, fie în grija unei rude, agățându-se de speranța că într-o zi totul va fi bine și vor trăi din nou precum o familie.
Fig. 2.3. În timpul filmărilor
Jurnaliștii de la postul de televiziune au umblat în întreaga țară pentru a strânge materialele necesare campaniei și pentru a atrage atenția că vorbim despre un fenomen național, întâlnit în toate regiunile României. Campania a fost difuzată pe parcursul a două luni, perioadă în care au fost prezentate cele peste 20 de cazuri strânse de-a lungul învestigațiilor din întreaga țară. Mii de kilometri străbătuți și zeci de suflete cu povești impresionante. Munca a fost una minuțioasă și obositoare pentru jurnaliștii carea au inițiat campania: este vorba în primul rând de un volum enorm de lucru, începând cu munca de cercetare și investigație și continuând cu munca de teren, dar și cu post-procesarea. Munca de cercetare s-a desfășurat după realizarea conceptului campaniei și a factorilor care doreau să fie evidențiați prin realizarea acesteia. Cercetarea cazurilor sociale s-a făcut în majoritatea cazurilor cu ajutorul și sprijinul Instituțiilor de Asistență Socială și a Primăriilor. După detectarea cazurilor, începe munca de teren care presupune deplasarea la fața locului, discuții cu autoritățile locale, dar și cu familiile din zonă, precum și cu familia în cauză. Astfel începe munca de teren, munca aparținând reporterului și cameramanului. Este necesar ca reporterul să cunoască situația cazurilor cât mai bine, să știe modul și unghiul de abordare al acestora, ce va difuza pe post, ce anume vrea să evidențieze prin acest material și cum să construiască povestea astfel încât să prindă la public și să transmită un mesaj clar și concis. După 4 ani de la desfășurarea campaniei, în anul 2011, echipa a realizat un alt material, un concept de come-back, o revenire asupra situației prezentate anterior, care dorea să observe situția copiilor prezentați cu patru ani în urmă. Din păcate, cazurile un au fostcele mai fericite: într-adevăr unele s-au reîntregit (posibil doar pentru o scurtă perioadă de timp), însă altele trăiesc doar cu speranța. Încă amăgiți de promisiunile părinților, acești copii trăiesc reale dezamăgiri care se pot manifesta în diverse forme. Majoritatea adoptă un comportament negativ și devin violenți, au stări depresive, iar tentativele de a abandona școala un lipsesc.
Fig 2.4. Jurnal ProTv
În fiecare ediție, pe parcursul acestei camapanii televizate, România a fost pusă sub semnul întrebării prin lupa camerelor de filmat, încercând să evidențieze o dramă națională cu care se confluntă din ce în ce mai mulți cetățeni care se văd nevoiți să își lase familia acasă și să plece la muncă în străinătate, pentru a putea duce un trai decent. Scopul acestei campanii evidențierea unei imagini, a unei probleme cunoscute de toți, dar tratată de-a lungul timpului ca pe un subiect tabu.
Campania evidențiază astfel dramele cu care se confruntă zilnic zeci de mii de copii din țara noastră. În urma desfășurării acestei campanii, echipa Știrilor Pro TV a fost recompensată, cu un premiu deosebit de important: International Emmy Award News în anul 2008, în cadrul unei gale care a avut loc la New York, premiul reprezentând o premieră pentru țara noastră, dar și pentru televiziunile din Europa de Est. Abia în anul 2013 a venit și o prevedere legală care se leagă de subiectul acestei campanii: părinții care pleacă la munca în străinătate și își lasă copiii acasă sunt de acum obligați să anunțe Serviciul Public de Asistență Socială și trebuie să desemneze o persoana care sa se ocupe de întreținerea acestora, pe toată perioada absenței lor.
Pentru a aprofunda subiectul tratat, instrumentul metodologic folosit a fost analiza de conținut. „Analiza conținutului este o tehnică de cercetare care are ca obiect descrierea obiectivă, sistematică și cantitativă a conținutului manifest al comunicării.” Orice metodă de cercetare sociologică trebuie să fie obiectivă și să redea adevărul faptelor și fenomenelor sociale puse în discuție. Am ales sa folosesc în această cercetare metoda analizei de conținut, o metodă complexă, care evidențiază detaliile conținutului, inclusiv a detaliilor care un sunt imediat sesizabile. Prin utilizarea acestei metode de analiză, există posibilitatea dezvăluirii unor amănunte precum propaganda camuflată. Și în cazurile prezentate anterior, cele ale unor campanii sociale inițiate de televiziunile românești există posibilitatea existenței unor urme de propagandă camuflată – prin campaniile promovate, aceste trusturi media câștigă notorietate și își formează o anumită statură în fața publicului. Campania „Tu știi ce mai face copilul tău?” a prezentat în anul 2007 peste 20 de cazuri ale unor copii care sufereau din cauza lipsei părinților care erau plecați la muncă în străinătate. Abordarea cazurilor a fost făcută astfel încât să prindă la public, să scoată în evidență problemele cu care acești copii se confruntă zi de zi, să sensibilizeze publicul și în același timp să impresioneze și să scoată la iveală un adevăr dur. Target-ul campaniei, obiectivele stabilite în planul inițial se refereau în principal la situația economică precară din țara noastră, o situație care s-a vrut a fi mediatizată dintr-un nou unghi, dintr-o perspectivă unică: aceea a familiilor destrămate din cauza lipsei locurilor de muncă. Cazurile prezentate au fost similare, fiind culese cele mai impresionante povești din toate colțurile țării, semnalându-se în acest fel o problemă la nivel național.
În ceea ce privește metoda analizei de conținut, analiza frecvențelor reprezintă procedeul clasic al acesteia și constă în determinarea numărului de apariții ale unor unități din text (diverse cuvinte cu o anumită relevanță pentru subiect). Cu ajutorul analizei frecvențelor s-au putut studia tipurile campaniilor de presă din mass-media românească: campanii periodice sau neperiodice. O altă clasificare a campaniilor de presă este cea în funcție de punctul culminant al acesteia: campanii de presă declanșate de evenimente importante (punctul culminant se află la început, fiind motivul declanșării), campanii de presă periodice și campaniile de presă generate de evenimente anterior plasate (au punctul culminant spre sfărșitul campaniei, ca o concluzie). Concret, aplicat în cazul campaniilor de presă, punctul culminant al acestora se află la finalul campaniei și vine sub forma unor posibile urmări sau consecințe. Elementele cheie din conceptul general al campaniilor de televiziune și concret, din campania realizată de ProTV se referă la impactul major pe care o campanie inițiată corespunzător o poate avea asupra societății. Vorbim de elemente cheie precum impact, consecințe, mesaje mediatice, autorități.
Ca o încununare a succesului mediatic de care s-a bucurat și de acuratețea materialelor junalistice realizate în campaniei, jurnaliștii Știrilor Pro TV s-au bucurat în anul 2008 de un Premiu Emmy pentru televiziune, categoria News, care a fost de altfel primul premiu de acest fel câștigat de o televiziune din Europa de Est. Pe lângă realizările în ceea ce privește societatea, realizatorii acestei campanii au câștigat notorietate, în special prin atribuirea premiului Emmy.
GRILĂ DE ANALIZĂ – „Tu știi ce mai face copilul tău?”
Demersurile realizate de jurnaliștii ProTV în timpul campaniei au fost unele reușite, campania fiind una sonoră în societate. Publicul a primit cu brațele deschise această inițiativă, iar prin puterea mesajului creat, problema a ajuns și în fața autorităților. Astfel, a fost redactat un act normativ care cuprinde măsuri clare în ceea ce privește protectia copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate. Este vorba despre Legea nr. 257/2013 pentru modificarea si completarea Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 607 din 30 septembrie 2013. Legea reglementează situația copiilor ai căror părinți pleacă în străinătate. Astfel, potrivit noilor dispoziții, părintii care pleacă la muncă în străinatate și își lasă copiii acasă vor fi obligați să desemneze în fața autorităților o persoană care să se ocupe de întreținerea acestora, pe toată perioada absenței lor. Mai exact, părinții are obligația de a notifica acest lucru serviciului public de asistență socială de la domiciliu, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi țara.
În afară de impactul pe care l-a avut în fața publicului și de noua lege adoptată, campania „Tu știi ce mai face copilul tău?” s-a bucurat de recunoaștere mondială în ceea ce privește calitatea materialelor jurnalistice, prin câștigarea unui Premiu Emmy pentru reportaje realizate în timpul campaniei și, de asemenea, notorietatea jurnaliștilor și implicit a trustului media din care fac aceștia parte a avut de câștigat.
5.3.2. Mari români – Televiziunea Română (TVR)
Context
TVR a inițiat această campaniei națională de identificare a valorilor și personalităților din țara noastră, personalități care au contribuit la conturarea unui profil al valorilor românești. Ideea a fost preluată de la versiunea britanică difuzată de BBC și a fost adaptată ca atare, raportându-se la posibilitățile tehnice și la bugetul de care dispuneau. Scopul acestui demers a fost recunoașterea celor mai semnificative personalități românești din toate timpurile.
Prezentare
„Mari români” este titlul unei emisiuni produse în anul 2006 de Televiziunea Română sub forma unei campanii publice de identificare a celor mai mari români din toate timpurile. Inspirându-se din versiunea britanică a emisiunii 100 Greatest Britons, TVR și-a mobilizat resursele de profesionalism și le-a oferit tuturor românilor șansa de a participa la acest proiect de mare anvergură, acela de a stabili un clasament al celor mai importante personalități din țară. TVR a întocmit topul 100 al celor mai mari români, pe baza votului exprimat de telespectatorii români care au dorit să-și exprime preferințele prin internet, sms sau telefon. În acest Top 100 sunt cuprinse atât persoane reale, cât și personaje imaginare, care reflectă modul în care publicul a perceput acest sondaj.
„Dincolo de obiectivul imediat de a descoperi o figură simbol a României, prin Mari Români vrem să-i readucem în atenția publicului pe oamenii cu adevărat valoroși, pe cei ale căror performanțe au scris istoria țării. Pe cei care, prin intervenții, creații, pasiune și voință, au schimbat dimensiunile științei, istoriei, sportului etc. Nu pe cei mai faimoși sau pe cei creați de rating-urile de televiziune. Totodată, realizând acest proiect, televiziunea publică își propune și își asumă o miză mai generoasă: redobândirea statutului de formator al opiniei publice, prin expunerea și analizarea stării actuale a societății.”, declara în anul 2007 Tudor Giurgiu, directorul TVR la vremea respectivă.
TVR a dorit să promoveze prin intermediul acestei campanii, recunoașterea personalităților românești, nu prin notorietatea de care s-au bucurat până în momentul respectiv, ci prin valoarea prin care s-au remarcat. Astfel, această campanie a dorit, pe parcursul a aproape jumătate de an să dezvăluie și să dezbată atitudini, să funcționeze precum un dialog, o dezbatere despre valoare, demnitate și identitate națională. Proiectul a încercat să aducă în atenția publicului modelele naționale istorice pe care să le raporteze la valorile proiectului. Mari români a fost un program mediatic care, în intenția realizatorilor săi, s-a dorit a fi un proiect național care să implice opiniile și voința românilor de pretutindeni cu scopul de a afla acel tip de personalitate care concentrează valorile umanității, cunoașterii sau acțiunii în spațiul de limba și simțire românească. Campania a fost realizată în urma realizării în prealabil a unor studii psiho-sociologice, studii a căror rezultate arătau o situație îngrijorătoare cu privire la tipologia modelelor pe care generațiile tinere aleg să le urmeze. În condițiile în care mass-media are o influență majoră asupra publicului, acestea, alături de alte instituțiile de învățământ răspund în mod direct pentru acest declin etic și educativ, presa putea să răstoarne acestă situație, promovând adevăratele valori care ar trebui urmate de societate. În acest context, TVR a încercat să identifice adevăratele valori sub forma unei campanii preluată de la britanici, ținând cont însă de caracteristicile publicului din România și luând în considerare statutul socio-economic, psihologic, vârsta și nivelul de pregătire.
Etapele realizării
Ca orice altă campanie de presă, „Mari Români” a avut o strategie bine stabilită care să sușțină și să ducă la bun sfârșit miza inițiatorilor și obictivele stabilite în planul de campanie. Înaintea demarării campaniei, inițiatorii, îndrumați de specialiști din domenii precum sociologie sau psihologie, au creat un plan al campaniei, care cuprindea de la ipoteze, identificarea problemelor, public țintă, calendar și obiective. Campania a beneficiat de publicitate și de un plan de promovare și realizare.
Din lipsa unor criterii coerente de clasificare și prin faptul că alegerea s-a bizuit exclusiv pe bunul plac al telespectatorilor care au participat la vot, s-a ajuns la o listă problematică, disputabilă, care a demarat sute de reacții și luări de poziție, care au crescut și mai mult succesul mediatic al respectivei emisiuni. S-a vorbit despre situția existentă la momentul respectiv în țară, de la valori la non-valori. Campania a fost realizată însă cu 8 ani în urmă, perioadă în care degradarea mediatică abia începea, iar vedetele de carton nu erau încă la ordinea zilei. Pe parcursul emisiunilor au fost dezbătute cele mai importante aspecte cu privire la valorile culturale ale românilor și la preferințele publicului. Moderatorii acestor emisiuni au fost personaje mediatice de noorietate, care să beneficieze de charismă, să poată stăpâni informațiile respective și să poată realiza dezbateri și talk-show-uri de succes, care să fie transmise publicului și înțelese corect de către acesta. Misiunea dificilă în acest context a fost dorința realizatorilor de a cuprinde o public cât mai extins, astfel că programul s-a adresat nu doar publicului interesat în mod direct de chestiuni culturale, ci și către acea zonă din public care nu era interesată ăn mod deosebit de acest subiect, astfel că discursul moderatorilor a trebuit să fie unul cât mai simplu, iar mesajul transmis de aceștia cât mai concis. Promotorii programului tv Mari Români au hotărât ca prezentatorii din partea TVR să fie Cătălin Ștefănescu, Irina Păcurariu, Gianina Corondan și Radu Naum – pentru prima parte a proiectului, iar de a doua parte s-au ocupat Irina Păcurariu, Radu Naum și Florin Iaru.
Campania s-a bucurat și de o promovare intensivă online, prin portalul www.mariromani.ro, dedicat programului, unde publicul a putut urmări întreagul program al campaniei, alături de o arhivă de fotografii, informații, date biografice ale personalităților. Pe site au putut fi urmărite de asemenea informații despre derularea campaniei si mai precis despre modalitățile și regulile de nominalizare, regulile de vot si informații generale despre formatul acestei emisiuni, precum și o secțiune de presă, care cuprindea noutăți, știri sau cominicate.
Calendarul proiectului
Derularea proiectului „Mari Români” a fost făcută după un program prestabilit, un calendar care a presupus trei etape:
Prima etapă
Prima etapă a constat în nominalizarea de către public a constat în stabilirea de către public a celor mai importante personalități naționale, într-o manieră liberă și neinfluențată de inițiatorii proiectului, în urma acestui proces fiind stabiliți numele celor 100 de personalități, dar și un top 10 al celor mai valoroase personalități.
Campania a fost lansată în 27 mai 200, iar între această dată și 1 iulie s-a desfășurat prima etapă în care s-a consumat perioada de nominalizări din partea publicului, concomitent cu susținerea mai multor evenimente care au promovat evenimente publice, dar și dezbateri pe acest subiect. Nominalizările au fost făcute de public apelând un număr de telefon, prin SMS, accesând site-ul campaniei sau prin completarea unui talon din ziarul Evenimentul Zilei, care trebuia mai apoi trimis pe adresa redacției TVR. Apelurile telefonice au fost efectuate gratuit la TelVerde 0800 020 800, iar SMS-urile au avut o valoare de 0,083 USD. Nominalizările din acea perioadă au putut fi urmărite zilnic pe site, iar în data de 8 iulie 2007 a avut loc dezvăluirea celor 100 de personalități, dar și a celor care au ajuns în Top 10, fără a menționa însă ordinea votului, pentru a nu influența publicul în etapele următoare.
A doua etapă
A doua etapă a constat în votarea în continuare a primilor zece clasați, astfel încât interesul publicului pentru acest program și pentru dezbaterile adiacente să rămână constant, pe fondul continuării campaniei și mediatizării ideilor propuse de campanie. Cea de-a două etapă s-a desfășurat între 9 iulie și 13 septembrie. Românii au fost încurajați să se implice în campanie și să sprijine valorile românești, contribuind la stabilirea celui mai mare român. Modalitățile de vot ale acestei etape au constat în apeluri telefonice la numărul 031.570.1100, cu tarif normal, din rețeaua Romtelecom sau SMS la 1861, cu tarif normal și, bineînțeles, pe site-ul campaniei. În timpul acestei etape au fost produse zece filme documentare dedicate celor 10 finaliști..
A treia etapă
A treia etapă a presupus realizarea și difuzarea a zece filme documentare dedicate fiecăruia dintre cei nominalizați în Top 10, dar și a unor dezbateri pe marginea celor mai importante chestiuni legate de subiectul campaniei, totul culminând cu marea finală, în care a fost votat cel mai mare român. Cea de-a treia etapă a campaniei Mari Români a început în data de 14 septembrie și s-a încheiat în 12 octombrie. În fiecare joi a celei de-a treia etape, telespectatorii au putut urmări cele cinci ediții speciale, în care au fost dezbătute cele mai importante aspecte legate de valorile socio-culturale și educaționale ale țării noastre și au fost difuzate cele zece documentare, câte două în fiecare ediție. Fiecare personaj finalist a avut câte un susținător în emisiuni, care a avut scopul de a îi convinge pe telespectatori de faptul că personalitatea pentru care pledează este cea mai potrivită pentru a obține titlul de cel mai mare român. Pe parcusul celor cinci emisiuni, românii au avut posibilitatea de a își vota preferatul în fiecare ediție. Ora de difuzare a celor cinci ediții s-a situat în intervalul orar 20:15 – 22:15. În fiecare ediție, telespectatorii au fost informați cu privire la clasamentul ediției respective și situația voturilor până la data respectivă. Toate îndemnurile folosite în diferitele modalități de promovare a campaniei (spoturi tv sau radio, îndemnuri) s-au bazat pe implicarea publicului în derularea procesului de promovare a valorilor românești, mergând pe ideea „ Nu uita! De tine depinde care va fi cel mai mare român al tuturor timpurilor!”.
Ediția finală
Emisiunea finală care a încununat cele aproape șase luni de campanie a fost difuzată în data de 21 octombrie și a cuprins reluarea prezentării primelor zece personalități, alături de difuzarea unor momente speciale din emisiunile și documentarele realizare în cursul campaniei. Finala a culminat cu numărătoare voturilor și cu anunțul învingătorului. În 21 octombrie, TVR a transmis show-ul final al proiectului în cadrul căruia a fost desemnat cel mai mare român din toate timpurile: Ștefan cel Mare.
Detalii din campanie
Campania mediatică a programului „Mari Români” a fost realizată de TVR în primul rând prin intermediul spoturilor de tip promo și al emisiunilor de prezentare. TVR și-a amplificat campania mediatică prin intrarea în parteneriat cu ziarul Evenimentul Zilei, cu postul de radio Europa FM, care a difuzat în care au fost abordate și discutate teme ale campaniei șo modul în care aceasta se desfășoară, dar și cu revistele Observator Cultural și Dilema Veche. Campania de promovare a presupus și afișarea unor panouri publicitate, care susțineau campania și promovau personalitățile implicate, modul de desfășurare, precum și data și ora difuzării emisiunilor. Proiectul Mari Români a fost conceput ca fiind unul de amploare, un proiect din care să rezulte o imagine fidelă a amplitudinii, seriozității și țelului care au caracterizat campania.
Date statistice
Voturile din prima etapă au fost anunțate în ziua încheierii acesteia, în 8 iulie, în cadrul unei dezbateri televizate la care au participat mai multe personalități, printre care jurnaliști, scriitori, vedete media. Reacțiile din cadrul emsiunii au fost diverse, pe de-o parte cele pozitive, care au impresionat, și pe de altă parte cele negative. Au existat mai multe comentarii asupra personalităților care au reușit să se încadreze în cei 100 de mari români; criticii au fost dezamăgiți de unele personajele care au prins un loc printre adevăratele valori: spre exemplu, Bulă – locul 59. Prima etapă a campaniei s-a concretizat așadar prin realizarea unui clasament cu cele mai importante personalități românești. Votul publicului și mai exact comentarea preferințelor acestuia trebuie să fie clarificată în funcție de datele statistice cu privire la detalii sociologice și modul în care au votat telespectatorii.
Statistica datelor campaniei „Mari Români” a fost realizată de către sociologii TVR Florica Bătrânu și Adriana Florea, cu sprijinul consultantului IT Adrian Silaghy și arată în următorul fel:
Modalitatea de votare: TelVerde: 3%, SMS 28%, Site TVR 69%
Totalitatea voturilor exprimate: 98.284
Totalitatea nominalizărilor pentru Top 100: 6065 (femei 14%, bărbați 86%)
Clasificarea votanților în funcție de categoriile de vârstă
Clasificarea votanților în funcție de categoriile de studii
Clasificarea votanților în funcție de domiciliu (mediul urban și rural)
Repartiția voturilor pentru personalitățile din Top 100, după domeniile de activitate ale personajelor implicate, a fost următoarea:
Personalități istorice 37749
Personalități din cultură 16177
Sportivi 8154
Artiști 7300
Savanți 5318
Oameni de afaceri 3801
Vedete TV 2125
Oameni politici 2068
Eroi 453
Personaje literare 392
Altele 14733
Numărul persoanelor nominalizate în prima etapă a campaniei a fost de 991 de persoane care au influențat într-un fel sau altul, în opinia publicului, societatea și viața cultural-educațională din țara noastră. Din cele aproape 1000 de propuneri, au fost alese 100 care, în funție de votul publicului au intrat în Top 100 și au fost clasate pe poziții. Cele 991 de personaje nominalizate au provenit din următoarele domenii de activitate:
Personalități din cultură 234
Artiști 183
Personalități istorice 150
Vedete TV 134
Sportivi 95
Savanți 75
Oameni politici 69
Personaje literare 20
Eroi 16
Oameni de afaceri 15
Cu toate că proiectul a fost unul bine pus la punct, materialele jurnalistice realizate în timpul campaniei au fost de cea mai bună calitate, campania Mari Români nu a avut vreo urmare sau realizare palpabilă. Obiectivele campaniei au fost încă de la început unele destul de vagi, dorindu-se promovarea idee de cultură și valoare în societate.
Interpretarea datelor
Datelor statistice oferite de către echipa de sociologi ai TVR, care eu lucrat împreună cu întreaga echipă la realizarea campaniei, sunt deosebit de importante pentru relevanța succesului în ceea ce privește publicul. Trebuie menționat faptul că aceste coordonate au fost realizate doar în cadrul primei etape a campaniei Mari români, iar ulterior, pentru etapele a două și a treia, un dispunem de un astfel de inventar de date. Producătorii au hotărât că, pornind de la natură și miză proiectului lor, una nu sociologica, ci consultativ-evaluativă la nivel popular, un are rost să mai implice măsurători cantitative. Cu toate acestea, datele privind publicul implicat în prima etapă a campaniei în jocul propus de TVR, ne oferă o perspectivă mai clară cu privire la cum, cine, de ce și pentru cine s-a votat.
Fig. 2.5. Logo campanie
După cum putem observa din statisticile prezentate anterior, mai bine de două treimi din voturile exprimateau avut că suport dimensiunea online, astfel deducem că publicul, în marea sa majoritate, au găsit mai rentabilă și mai modalitatea de a vota pe internet. Referitor la celelalte modalități de exprimare a votului, aproape o treime dintre votanți (28%) au preferat modalitatea de a vota prin SMS, iar doar 3% dintre telesepectatori au recurs la apelul telefonic Tel Verde.
De aici putem înțelege că subiecții interesați de proiectul TVR Mari români stau foarte bine la capitolul IT și preferă să folosească instrumentele specifice acestui tip de tehnologie. Aceștia sunt în general oameni tineri, dinamici, cu studii superioare sau cel puțin medii (vezi statistica referitoare la vârstă votanților). Peste 71% din rândul celor cu vârste între 14 și 35 de ani au votat apelând la Internet. Aceștia au comunicat în proporție de aproape 74% că au studii superioare, iar aproape 22% din rândul lor că au absolvit instituții de învățământ mediu. De asemenea un alt aspect deosebit de important în statistică o reprezintă mediul di care provin; în situația dată 95% dintre electorii care au participat la campania TVR locuiesc în mediul urban.
În schimb populația rurală, îmbătrânită și în general cu venituri mici a participat într-o măsură extrem de mică la cuantumul total al votului. O posibilă lipsă de informare, lipsa promovării (atât prin afisaj, cât și prin intermediul internetului), dar și lipsa de interes acordată acestui subiect de către cei din mediul rural a făcut ca procentul celor care au votat să fie unul neglijabil comparativ cu totalul voturilor. La fel, mai bine de două treimi dintre votanți au fost bărbați, abia o treime reclamând sex feminin. Dacă reprezentanții clasei de mijloc, tineri, activi și informați, cu venituri peste medie au participat masiv la scrutinul TVR, ceea ce reprezintă un fapt îmbucurător, mai puțin fericit este slabul procent de femei care au ales să se implice, fapt pentru care nu există neapărat un motiv anume.
Presupunerea pe care am formulat-o este justificată și de superficială presenta în Top 100 a unui număr de 8 personalități-femei, care înseamnă mai puțin de 10%. Avem o sportivă, un cap încoronat, o savantă, o eroină a rezistenței anticomuniste, o vedetă tv și trei interprete de muzică, dintre care două contemporane nouă, una în viață și altă recent decedată.
Revenind la cifrele din această campanie, numărul românilor care au ales să se implice în mod direct, prin acordarea unui vot, nu a fost unul deosebit de mare, ci doar aproape 100.000 de oameni au ținut să-și exprime opinia cu privire la cea mai valoroasă personalitate din istoria, îndepărtată sau mai recentă, a țării noastre. Această cifră înseamnă mai puțin de 0,5% din cele aproximativ de 22 de milioane de locuitori pe care îi număra România la momentul respectiv. Este evident faptul că procentul celor care s-au implicat în campanie reprezintă doar o parte din cei cu adevărat interesați de istoria, cultura, politica, arta și sportul românesc-partea care dorește să-și afirme și să- și exprime opinia într.-un cadru neacademic.
În cadrul campaniei „Mari Români” au fost nominalizate 6065 de personalități, care au fost împărțite ulterior pe categorii, prin perspectiva domeniului în care s-au remarcat. Astfel cei mai mulți dintre cei nominalizați au fost personalitățile istorice care au reușit să strângă 37749 de voturi. La jumătate se află personalitățile din cultură, cu 16177 voturi. Urmează sportivii, cu 8154 de voturi, de două ori mai puțin decât personalitățile culturale. La distanțe mici unele de altele se succed categoriile artiștilor, savanților, oamenilor de afaceri, vedetelor tv și oamenilor politici. Clasamentul realizatorilor se încheie cu eroii (453 voturi) și personajele literare (392 de voturi), pentru că un număr masiv de voturi exprimate să se disperseze între alte tipuri de activități reprezentate de personalitățile nominalizate (14733). În schimb, la capitolul nominalizări, primul loc a fost obținut de personalitățile din cultură care s-au bucurat de 234 de persoane nominalitate în prima etapă, locurile doi și trei fiind ocupate de artiști cu 183 de nominalizări și de personalitățile istorice cu 150 de locuri. Urmează vedetele tv, sportivii, savanții, oamenii politici, personajele literare, eroii și oamenii de afaceri. Aceste statistici se încadrează în tema campaniei, iar o asemenea repartiție și promovare a personașităților culturale, istorice, artistice sau sportice, confirmă miza principală a proiectului Mari români, aceea de a evidenția ideea personalităților valoroase și în general promovarea unei societăți cu un nivel socio-cultural și educațional extrem de bine dezvoltat. Primele personalități desemnate că importante provenind din domenii prin excelentă culturale, care necesită un studiu mai aprofundat și informații mai sistematice de cultură generală. Cu toate că vedetele tv și sportivii se bucură de o mai mare notorietate în ochii publicului din cauza promovării intensa a acetora în presa actuală, românii nu au uitat de personajele din domeniile istoriei și culturii, iar o astfel de opțiune indică fără faptul că publicul a înțeles clar mesajul pe care această campanie l-a promovat și anume că baza alegerilor trebuie să fie valoarea, nu doar notorietatea.
GRILĂ DE ANALIZĂ – Mari Români
Prin această campanie s-a dorit promovarea unui concept prin care românii erau invitați să interacționeze cu inițiatorii campaniei, cu scopul realizării unui top al personaliților românești, promovându-se în acest fel idea de valoare și cultură. Clasamentul rezultat în urma campaniei a arătat preferințele românilor, fiind realizat pe baza voinței acestuia, reflectând în acest fel mentalitatea publicului. Ideea campaniei Mari Români a fost una benefică pentru societatea noastră, chiar dacă efectele pe care campania le-a avut nu au fost neapărat cuantificabile, s-a încercat totuși o promovare a personalităților românești.
14 septembrie 2007 – Criteriu de valoare: ABILITĂȚI DE CONDUCĂTOR
Ștefan Cel Mare VS. Ion Antonescu
Susținut de: Susținut de:
Vlad Craioveanu Adrian Cioroianu
“Ștefan cel Mare”- un film regizat de “Ion Antonescu”- un film regizat de
Alexandru Maftei Florin Iepan
Prima dezbatere, cea din 14 septembrie, a avut ca temă principală conceptul de abilități de conducător, aducându-i față în față pe realizatorul de programe radio Vlad Craioveanu pentru a îl sușține pe Ștefan cel Mare, și pe istoricul Adrian Cioroianu pentru Ion Antonescu.
Fimările documentarelor au fost dificile pentru cei implicați în campanie. Vlad Craioveanu a avut parte de câteva momente mai puțin plăcute pe parcursul filmării documentarului prin intermediul căruia l-a susținut pe domnitorul Ștefan cel Mare.
Am fost la mănăstirile din Moldova (Putna, Suceava, Voroneț), unde călugării au crezut că sunt un mare savant, specialist în istorie, iar călugărițele au fost de-a dreptul supărate pentru că un personaj cu părul explodat ca mine a ajuns să-l susțină pe Ștefan cel Mare. Oricare dintre ele ar fi putut să facă acest lucru, nu eu… Abia am așteptat să terminăm filmările și să plecăm de acolo…, a declarat Craioveanu pentru TVR. Tot acesta a relatat pentru TVR că, pentru a filma câteva cadre reprezentative de unul din locurile în care a a avut loc o bătălie de-a lui Ștefan cel Mare, a fost nevoit să stea într-o mlaștină îmbrăcat într-o armură destul de grea aproape o oră, timp în care l-au ciuruit o mulțime de tânțari. La capitolul impresii deosebit de plăcute, Vlad spune tuturor celor care au ocazia să viziteze Mănăstirea Putna că acolo există o bibliotecă excepțională, în care sunt păstrate foarte bine cărți de pe vremea lui Ștefan cel Mare.
21 septembrie 2006
Criteriu de valoare: GENIU
ALEXANDRU IOAN CUZA VS. NADIA COMĂNECI
Susținut de: Susținut de:
IOAN T . MORAR BOGDAN NAUMOVICI
"Alexandru Ioan Cuza" – un film regizat de “Nadia Comăneci”- un film regizat de
Laurentiu Rusescu Hanno Hoffer
Cea de-a doua emisiune din etapa a treia a campaniei Mari Români de la TVR 1 a prezentat două documentarele realizate de regizorii Laurențiu Rusescu și Hanno Hoffer. Prin intermediul celor două filme documentare – despre Alexandru Ioan Cuza și despre Nadia Comăneci – jurnalistul Ioan T. Morar și directorul de creație al agenției Leo Burnett România, Bogdan Naumovici i-au susținut pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza și, respectiv, pe cea mai mare gimnastă română a tututor timpurilor, Nadia Comăneci.
28 septembrie 2006
Criteriu de valoare: MOȘTENIRE SPIRITUALĂ
CONSTANTIN BRÂNCUȘI MIRCEA ELIADE
Susținut de: Susținut de:
DAN C. MIHAILESCU DRAGOS BUCURENCI
"Constantin Brancusi" – un film regizat de “Mircea Eliade”-un film regizat de
Cornel Mihalache Andrei Moroșanu
A treia dezbatere X vs.Y din cadrul programului Mari Români de la TVR 1 a avut ca temă principală de dezbatere moștenirea spirituală. Discuțiile din cadrul acestei ediții au pornit de la documentarele realizate de regizorii Cornel Mihalache și Andrei Mureșanu. Prin intermediul celor două filme documentare – despre Constantin Brâncuși și despre Mircea Eliade criticul literar Dan C. Mihăilescu și jurnalistul Dragoș Bucurenci i-au susținut pe sculptorul Constantin Brâncuși respectiv, pe scriitorul Mircea Eliade.
5 octombrie 2006
Criteriu de valoare: CURAJ
RICHARD WURMBRAND VS. MIHAI EMINESCU
Susținut de: Susținut de:
STEJĂREL OLARU ANDREI GHEORGHE
"Richard Wurmbrand"- un film realizat de "Mihai Eminescu" – un film regizat de
Lucia Hossu Longin, regia Dan Necsulea Camelia Robe
Poate cea mai aprinsă dintre dezbaterile X vs. Y din cadrul programului „Mari Români” a fost cea cu numărul 4, în care omul de presă Andrei Gheorghe l-a susținut pe Mihai Eminescu, iar istoricul Stejărel Olaru a pledat pentru Richard Wurmbrand. În cadrul acestei dezbateri, cei doi suținători vor porni duelul de la documentarele realizate de regizoarele Camelia Robe (despre poetul Mihai Eminescu) și Lucia Hossu Longin (despre pastorul Richard Wurmbrand).
Andrei Gheorghe este avocatul lui Mihai Eminescu pentru că, așa cum declară el, Eminescu este omul cu cel mai românesc destin: luptător trădat de prieteni și geniu înfrânt de manualele de literatură. Stejărel Olaru, pe de altă parte, va fi avocatul pastorului Wurmbrand, principalul său argument pentru alegerea acestuia drept cel mai mare român fiind acela că a suferit pentru dreptate și pentru Dumnezeu, fiind cunoscut de întreaga planetă.
12 octombrie 2006
Ultima dezbatere X vs. Y din cadrul programului „Mari Români” i-a pus față în față pe consultantul ONU Sandra Pralong și pe actorul Mircea Diaconu. Cei doi i-au susținut, prin intermediul documentarelor realizate de Alecu Solomon și de Laura Beldiman, pe regele Carol I și pe domnitorul Mihai Viteazu.
Astfel, s-au încheiat cele cinci emisuni care prezentau personalitățile care au reușit să ajungă în Top 10. Aceste emisiuni au prezentat cele zece documentare prin care producătorii au încercat să le readucă aminte românilor despre marile personalități de care s-a bucurat România atât în trecutul îndepărtat, cât și în cel apropiat. Ultima etapă s-a terminat cu desfășurarea marii finale, unde învingător a ieșit Ștefan Cel Mare, care, aparent, în ochii românilor, este cea mai valoroasă personalitate a tuturor timpurilor.
Referindu-ne la partea de buget, producția întregii campanii „Mari români” a costat efectiv 460.750 euro, bani cheltuiți pentru realizarea emisiunilor propriu-zise, a celor zece documentare despre fiecare dintre finaliști, pentru deplasările prin țara necesare campaniei, pentru construirea și administratrea site-ului www.mariromani.ro și pentru promovarea propriu-zisă a proiectului. Bugetul inițial era de 949.200 euro, prin economii și tăierea de pe lista cheltuielilo a mai multe activități care nu erau neapărat necesare pentru promovare s-a reușit cheluirea sumei menționată anterior.
Din punctul de vederea al promovării, al parterneriatelor media, este necesar să menționăm cele aproape 7.000 de spoturi difuzate pe canalele televiziunii publice, dar și cele 35 de panouri de publicitate stradală au constituit întreagă promovare, care a adus o audiența medie de aproape un milion de telespectatori pe ediție.
Rating și Audiență. Cele mai vizionate emisiuni au fost cea de debut, din 27 mai, cu 1.511.000 de telespectatori, urmată de ultima ediție, cea în care s-a aflat câștigătorul cu 1.468.000 de telespectatori, adică o cotă de piață de 18,6 % share și 7,5 % rating în seară de sâmbătă, 21 octombrie 2006. Campania Mari români a însemnat 107 ore de emisie dintre care 85 au însemnat dezbateri, show-uri și documentare și 2.550 de subiecte potate pe forumul site-ului campaniei.
Repet, această campanie s-a derulat în perioadă 27 mai – 21 octombrie. Ea a presupus și implicarea mai multor personalități publice, fiecare susținător al unuia dintre finalist: Vlad Craioveanu (Ștefan cel Mare), Bogdan Naumovici (Nadia Comaneci), Adrian Cioroianu (Ion Antonescu), Ioan T. Morar (Al. I. Cuza), Andrei Gheorghe (Mihai Eminescu), Mircea Diaconu (Mihai Viteazu), Dragoș Bucurenci (Mircea Eliade), Dan C. Mihăilescu (Constantin Brâncuși), Sandră Pralong (Carol I) și Stejărel Olaru (Richard Wurmbrand).
Numărul total de voturi exprimate și validate pe parcursul întregii campanii Mari români a fost de 363.846 voturi, repartizate astfel: site – 265.850, telefon – 16.336, sms – 81.660.
Top 10 Mari români arată după cum urmează:
1. Ștefan cel Mare 77.493 voturi (21,30%)
2. Carol I 52.474. voturi (14,42%)
3. Mihai Eminescu 50.640 voturi (13,92%)
4. Mihai Viteazu 48.725 (13,39%)
5. Richard Wurmbrand 46.973 voturi (12,92%)
6. Ion Antonescu 27.483 voturi (7,55%)
7. Mircea Eliade 17.019 voturi (4,68%)
8. Al.I.Cuza 16.383 voturi (4,50%)
9. Constantin Brâncuși 14.831 voturi (4,08%)
10. Nadia Comaneci 11.825 voturi (3,25%)
fig. 2.6. grafice voturi
Acest clasement, un top 10 personalități, a reprezentat o transpunere a preferințelor telespectatorilor români ăn ccea ce privește alegerea celor mai valoroase personalități din toate timpurile, prin desfășurarea unei campanii de relevanță culturală. Că orice ierarhie, acest clasament este subiectiv, aleatoriu și conjunctural. Realizat pe bază voinței populare, el reflectă mentalitatea și sensibilitatea publicului nostru de astăzi. Așa gândesc românii (măcar o parte a lor) despre personalitățile naționale demne să îi reprezinte. Practic, TVR a propus tuturor românilor un joc cu miză educativă, culturală și interactivă, un proiect prin care erau de fapt promovate aceste domenii și, implicit, personalitățile care au contribuit cu adevărat la societatea românească. Acesta este câștigul întregii campanii organizate de televiziunea publică. Câștig confirmat, după cum am văzut, și de cea mai amplă dezbatere de presă și socială pe o temă culturală din ultimii ani.
Analiza campaniei „Mari Români” a îmbinat cantitativ cu cel calitativ: și anume impactul dezbaterii asupra sistemului de valori, studiul opiniilor și argumentelor din cadrul dezbaterii, depistarea unor indici sau construcții care au separat definițiile date de autori, identificarea cadrelor de discurs.
Cercetarea de față își propune cuantificarea și compararea indicilor identității, bazându-ne pe enunțarea de către invitați a „specificului național”, depistarea unor mărci de diferențiere de cele ale culturii „de masă” , și, eventual opoziții între indici asociați valorilor naționale și indici ai valorii comerciale, precum și urmărirea modului în care sunt tratate și poziționate subiectele și temele în structura dezbaterilor, modul de grupare a opiniilor participanților în favoarea sau în contradicție cu argumentele prezentate în emisiuni referitor la alegerea unor personalități simbolice pentru români.
În realizarea topului respectiv și pe parcursul derulării întregii campanii, opiniile au fost diversificate, iar publicul a fost solicitat să se implice cât mai mult în acest demers, fie prin dezbateri sau sondaje. Votul a fost făcut în așa fel încât să fie disponibil unui public cât mai larg și mai variat și a cuprins opțiuni precum votul pe internet, pe site-ul oficial al capaniei, dar și apeluri sau mesaje transmise prin intermediul rețelei de telefonie.
În fiecare ediție a emisiunii care a repzentat parte a campaniei, a fost creată o anumită temă de dezbatere, temă care s-a situat în sfera valorilor culturale, a caracteristicilor pozitive sau negative și a numelor de români care au însemnat ceva pentru țara noastră. A fost accentuată ideea de putere a imaginii, cu exemple concrete din lumea showbizz-ului românesc, fiind prezentate de asemenea imagini ale unor personaje negative, prin intermediul cărora s-a încercat o creare a unei (de)construcții a identității românești, lipsa de încredere în oferta mediatică exprimată de experți. Pe de altă parte, au fost promovate într-o mare măsura meritele personalităților din România care au reprezentat cu adevărat ceva pentru țara noastră. Au avut loc confruntări între valori ale secolelor XX și XXI, între modelele societății promovate cu ani în urmă comparativ cu cele din prezent, discuții care au stârnit interesul publicului, dar care a produs și divergențe.
„Ce concluzii ar putea fi desprinse din parcurgerea critică a acestui top al primelor 90 de mari personalități din istoria României? Electorii tv de la noi un gândesc radical diferit de cei din alte țări mai rasarite” social și melectorii tv de la noi un gândesc radical diferit de cei din alte țări mai rasarite” social și mediatic. Dimpotrivă. Aș remarcă încă o data substanțialul echilibru ce există între diferitele categorii de activit între diferitele categorii de activități profesionale, căci un mai puțin de 6 asemenea registre, însumând 72 de nume ale unor mari personalități, se află la perfectă egalitate. Politicienii și liderii istorici, sportivii și muzicienii, scriitorii și savanții au primit un număr egal de voturi.
Din cei 90 de nominalizați, 56 sunt persoane care un mai trăiesc, ceea ce reprezintă un indiciu că regretul pentru fantasmata excelente a trecutului este și la noi mai puternic decât mândria legată de configurația unui prezent convenabilă, dar într-o proporție destul de echilibrată. Pe de altă parte, simțul critic al românilor e destul de percutant, căci, de exemplu, în ciudă constanței fascinații față de reprezentanții ideii de putere, un toți președinții României sunt prezenți în acest top (pentru slăbiciunea să Emil Constantinescu a fost taxat prin neincluderea lui alături de Ceaușescu, Iliescu și Băsescu. Și propensiunea pentru autoironie este prezența, căci votanții l-au plasat „în față” pe Caragiale (16), fără să-l ignore pe Bulă(59), ori pe Ionescu(73).
Absența în general a sentimentului unei eficiente justiții sociale e indicată de clasarea în Top 100 minus 10 a unor figuri asimilate de electori cu garanția realizării dreptății (Vlad Țepeș pe 12, Gigi Becali pe 13, Vadim Tudor pe 45).
Până la urmă, în ciudă unor situații aberante, pe care le-am semnalat la momentul potrivit, rezultate din pricină amestecării criteriilor (valoare vs notorietate), topul primilor 90 de Mari români, reflectă destul de obiectiv și de elocvent percepția presenta a publicului asupra ponderii unor domenii și personalități în istoria națională.”
Filmele documentare produse și propuse de TVR pentru a portretiza cele 10 personaje sunt mijloace excepționale, mai ales pentru educarea generatiei tinere, o generație preocupata de scandaluri mediatice, de can-can-uri. Aceasta fost de fapt și scopul campaniei „Mari Români”: educarea publicului zilelor noastre și informarea acestora asupra marile personalități istorice, culturale, artistice și sportive ale țării noastre.
Concluzii finale
Aceste campanii de presă reprezintă de fapt mobilizarea opiniei publice prin materialele media publicate în presă cu privire la o situație importantă din societate sau la o cauză relevantă. În campaniile de presă sunt implicați jurnaliști care luptă pentru susținerea cazurilor prezentate în campanii, prin promovarea unor materiale jurnalistice sau publicitare, cu scopul de a informa cetățenii și autoritățile despre fel de fel de cauze care pot să aibă un impact major asupra societății în care trăim, asupra unor categorii sociale de oameni sau asupra dezvoltării țării noastre. Este foarte probabil ca aceste campanii să aibă o influență în mentalitatea oamnenilor și să producă schimbări importante în favoarea cetățenilor, să fie atinse astfel obiectivele pe care orice campanie și le propune încă din faza de proiect. Modificările, după cum am observat din analizarea campaniilor, pot să aibă urmări semnificative: am văzut anterior cum o campanie bine realizată poate ajunge în atenția autorităților, problema fiind rezolvată printr-o propunere de lege. Cu toate acestea, din analiza campaniilor realizată anterior observăm cât de greu este să existe urmări clare și schimbări în adevăratul sens al cuvântului. De asemenea, din analiza modului în care sunt concepute aceste campanii și raportându-ne și la cele două cazuri prezentate anterior, putem observa că este esențială stabilirea unor obiective clare și urmarea acestora pe întreg parcursul campaniei. În campaniile prezentate și analizate în lucrarea de față sunt implicați echipe de jurnaliști, care încearcă prin prisma materialelor pe care le realizează să evidențieze o problemă, să informeze publicul asupra ei și în urma tuturor demersurilor din parcursul întregii camopanii să obțină un oarecare rezultat, un rezultat care să corespundă cu obiectivele stabilite în planul strategic al campaniei.
Ipoteza de la care am plecat în elaborarea acestei lucrări, și care a presupus faptul că o campanie de presă poate să aibă un impact semnificativ asupra comunităților și să producă diverse schimbări, a fost demonstrată într-o oarecare măsură de analiza prezentată anterior, analiză care a demonstrat că există reale consecințe, urmări și posible soluții prentru problemele ridicate în cadrul campaniilor de presă care sunt bine realizate. De asemenea, am putut observa legătura care există între partea teoretică a acesteia și între cea aplicativă – consecințele.
Această lucrare a prezentat amplul demers care trebuie demarat pentru a organiza o campanie de presă de succes. Este de dorit ca în urma unei campanii de presă situația inițială să se îmbunătățească, subiectul să ajungă cât mai mediatizat și daca este cazul chiar la autoritățile competente, pentru a se încerca o soluționare a acesteia.
În urma aspectelor atât teoretice cât și aplicative prezentate în lucrare, putem observa importanța redactării unui plan de campanie care să cuprindă strategiile și etapele necesare unui demers de acest fel.
Campania „Tu știi ce mai face copilul tău?”, inițiată de junaliștii ProTV în anul 2007 a fost una de succes daca e să observăm respectarea planului campaniei, a obiectivelor propuse și a efectelor pe care le-a produs în societate. Una dintre cele mai semnificative efecte ale acestei campanii a fost implementarea unei legi, semn că această campanie a ajuns în atenția autorităților din țara noastră, semn că această campanie a fost una de impact. De asemenea, reacțiile telespectatorilor și popularitatea de care s-a bucurat campania au fost majore, astfel demersul jurnaliștilor de la ProTV a reușit să tragă în societate un semnal de alarmă cu privire la o problemă importantă la nivel național.
În ceea ce privește campania TVR „Mari Români”, rezultatele acesteia sunt mai puțin cuantificabile. Prin această campanie s-a dorit promovarea unui concept prin care românii erau invitați să interacționeze cu inițiatorii campaniei, cu scopul realizării unui top al personaliților românești și, în același timp, promovarea unui nivel ridicat de cultură și încurajarea publicului în ceea ce privește implicarea în partea cultural-educațională a societății. Clasamentul rezultat a reprezentat voința acelei zone din publicul românesc de televiziune care a dorit să facă parte dintr-un proiect de relevanță culturală, dar un elitară. Acest clasament rezultat în urma campaniei a arătat pur și simplu preferințele românilor, fiind realizat pe baza voinței populare și reflectând în acest fel mentalitatea publicului. Ideea campaniei „Mari Români” a fost una benefică pentru societatea noastră, întrucât este necesară o reliefare a ideei de valoare și cultură și găsirea unei scări de valori semnificative societății în care trăim. Prin intermediul acestei campanii publicul român și-a adus aminte de personalitățile care au contribuit într-un fel sau altul la istoria, identitatea națională, gloria culturală și faima de care se bucură societatea românească.
Problema definită inițial a oferit ulterior pista de cercetare. Am observat pe parcursul acestei cercetări faptul că realizarea unui plan de campanie are drept punct de plecare o nevoie sau o problemă a societății. O campanie de presă de succes trebuie să se încheie cu o serie de efecte concludente ideei dezbătute; a realiza un plan de campanie însemană, deci, a adopta o metodă de lucru care va permite utilizarea unei abordări diferite, pentru a gestiona așa cum se cuvine situația invocată. Având în vedere cele prezentate în conținutul lucrării, putem concluziona spunând că aceste campanii de presă pot fi benefice pentru societatea noastră, atât în mobilizarea cetățenilor spre un anumit punct de vedere cât și al autorităților, privind schimbări pozitive în viața socială, culturală sau educațională.
Anexa 1- INTERVIU SERGIU MATEI – cameraman PRO TV, membru în echipa care a inițiat campania „Tu știi ce mai face copilul tău?”
SERGIU MATEI – operator imagine la ProTv. Numele lui Sergiu Matei a făcut înconjurul lumii în septembrie 2006 cand, aflat într-o expediție pentru cucerirea Muntelui Cho Oyu, a filmat pelerinii tibetani împușcați de chinezi, și a ajutat un tibetan să scape de urmărirea granicerilor. A participat la desfășurarea campaniei Tu știi ce mai face copilul tău?, iar împreună cu întreaga echipă a contribuit la câștigarea unui premiu Emmy pentru ProTV.
R: Cum s-a desfășurat campania din 2007?
S.M. : În campania din 2007 au fost mediatizate cazurile sociale a mai multor familii din România, cazuri care reflectau atât la momentul respectiv, cât și în zilele noastre, un fenomen național de o amploare greu de analizat. Au fost prezentate cazuri din toate zonele geografice ale țării, din Transilvania, Moldova, Muntenia… în fiecare zonă a fost dezbătut acest subiect și au fost prezentate cazuri relevante: copii cu unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate și lăsați de către aceștia în grija bunicilor.
Câte cazuri au fost prezentate?
S.M. : În cele două luni de campanie, în anul 2007, au fost prezentate un număr de aproximativ 20 de cazuri, iar după o perioadă de timp s-a făcut un come-back, o reevaluare a cazurilor de atunci, o reîntoarcere în acele locuri, pentru a vedea cum s-a schimbat situația.
Campania s-a desfășurat după un plan stabilit?
S.M. : Bineînțeles, campania Tu știi ce mai face copilul tău? a avut un plan bine stabilit, care a fost urmat. În prealabil au fost consultați psihologi și sociologi, care au prezentat problemele care urmau să fie dezbătute în această campanie și au explicat modul în care copiii sunt afectați de la vârste fragede, din punct de vedere psihologic, de lipsa părinților. Specialiștii au concluzionat cu faptul bine-cunoscut de altfel că este esențial ca cei mici să aibă părinții aproape în perioada de creștere, iar lipsa acestora ar putea fi ulterior reflectată în societate: faptul că aceștia sunt crescuți de bunici, le induce în gândire și în comportament anumite cutume și dogme învechite, care nu mai corespund realității secolului XXI. Chiar dacă bunăstarea lor materială este asigurată de părinți, cea emoțională sau educațională nu este corespunzătoare.
Concret, cât au muncit jurnaliștii implicați pentru acestă campanie?
S.M. : Realizarea campaniei a necesitat o muncă îndelungată: începând cu planul campaniei, cu găsirea cazurilor, munca de teren și producția propriu-zisă. Cazurile au fost găsite prin intermediul Serviciului de Asistență Socială din fiecare județ, care au ajutat cu informarea despre cele mai grave cazuri. Apoi a urmat munca de teren, umblatul prin țară de la Primării la casele oamenilor, dintr-un județ în altul. Am parcurs mii de kilometri pentru a realiza toate materialele de atunci. Îmi amintesc în special de săptămâna în care am făcut mai mult de 2500 de km, umblând de la Gura Humorului la Bistrița și Satu-Mare, la case de copii, părinți, bunici, asistenți sociali și primari. E mult de lucru, iar cantitatea de muncă este enormă. Trebuie lucrat în echipa: cameramanul se coordonează cu reporterul. Ca reporter trebuie să cunoști foarte bine personajul, să știi ce să publici și ce nu, cum să relatezi povestea și ce să evidențiezi pentru a obține un material jurnalistic cu un impact grozav la public.
Au existat probleme în desfășurarea activităților în vederea realizării materialelor de campanie?
S.M. : Probleme au fost, însă unele minore…ne-am confruntat puțin cu reticențe și mici nereguli care s-au rezolvat. Până să avem aces la unele cazuri și să ne desfășurăm activitatea, ne-am lovit și de reticența bunicilor, care încă îndoctrinați cu ideea „ mă vede tot satul și ce-o să zică ”au fost mai greu de convins să prin povestea lor se prezintă de fapt o problemă națională. A fost nevoie de puțină muncă de convingere, însă a ieșit în final totul destul de bine.
Fiind vorba despre copii și cazuri sociale…care a fost implicarea emoțională?
S.M. : Implicarea emoțională ține în primul rând de detașarea profesională care intervine odată cu meseria de jurnalist. Pe de altă parte, este practic imposibil să rămâi indiferent: vezi oameni care trăiesc momente foarte delicate, momente care te ating vrei, nu vrei. Este imposibil să rămâi indiferent când vezi dramele unor copii. De unii te atașezi mai tare. Spre exemplu, eu, nu am putut să rămân indiferent în fața unui băiețel din Tulcea, Edi, care își dorea foarte mult să meargă la pescuit, însă nu avea posibilitatea; m-am dus și am cumpărat undiță, ață și cele necesare și i le-am dus pentru a îi face o bucurie. În momentul în care scoți bani din propriul buzunar pentru a le aduce un zâmbet pe chip este evident că ești atașat emoțional și încerci să îi ajuți în măsura în care poți.
Care au fost obiectivele campaniei?
S.M. : Target-ul campaniei a fost de fapt analizarea și eventual îmbunătățirea situației economice din România, situație văzută dintr-un alt unghi, cel al copiilor care rămân singuri în țară ăentru că părinții sunt nevoiți să plece la muncă. Am încercat să evidențiem acești factori și să vedem: de ce românii nu își mai găsesc locuri de muncă și sunt nevoiți să plece peste hotare pentru un trai decent, pentru a câștiga bani să își repare casa, să își cumpere o mașină, să pună un ban pentru educația copiilor, poate pentru studiile lor. De aceea, am prezentat ce se întâmplă cu acești copii, dar și cu părinții lor, din cauza situației economice.
Ce s-a schimbat în urma campaniei?
S.M. : S-au schimbat în primul rând percepțiile. Copiii au fost ajutați de oameni care au văzut materialele și au fost sensibilizați și au dorit să contribuie cum au putut pentru a le îndulci puțin viața acestor copii. Orice material jurnalistic ajută și prin simpla lui mediatizare. Una din cele mai semnificative consecințe ale campaniei a fost modificarea legii, care probabil se aplică doar la nivel de teorie, pentru că nu am auzit pe nimeni să facă declarații statului atâta timp cât își lasă copilul pe mâna familiei, iar situațiile din 2007 sunt întâlnite și în continuare. Noi considerăm că ne-am făcut treaba și am ajutat în măsura în care s-a putut. Reacția socială a fost foarte bună, iar campania s-a dovedit a fi un adevărat succes.
Anexa 2 – INTERVIU CU MARIUS BENȚA, sociolog
MARIUS BENȚA – A studiat sociologia la Cluj si Cork (Irlanda) și a lucrat ca jurnalist în radio și televiziune la Cluj și București. A scris teatru, proză, scenarii și eseuri in limbile romana si engleza. În prezent este jurnalist la trustul de televiziune Digi24.
1.) Cum influențează televiziunea, din punct de vedere sociologic, publicul?
Influența televiziunii asupra publicului este atât de intensă încât e mai corect să spunem că televiziunea face parte integrantă din viața cotidiană a oamenilor decât să vorbim de o influență. Asta înseamnă că, practic, e greu de disociat lumea cotidiană a telespectatorului de lumea în care el se imersează atunci când se uită la TV. Legăturile astfel create se referă la aproape toate dimensiunile vieții sociale: economică, relațională, emoțională, sexuală, religioasă, etc. Informația receptată prin intermediul televizorului primește un plus de validitate față de alte canale (”e adevărat pentru că au arătat la televizor”), forța persuasivă a mesajului comercial e mai mare în TV decât în alte media întrucât televiziunea domină publicul prin captarea atenției prin ambele canale senzoriale principale (vizual și auditiv), iar gradul de implicare emoțională e mai ridicat decât în cazul lecturii ori a radioului. Pe de altă parte însă, din punct de vedere statistic, publicul de televiziune tinde să devină tot mai puțin numeros și are o tendință de îmbătrânire constantă, dat fiind că generațiile tinere sunt consumatoare tot mai mult de noile media în detrimentul televiziunii. Pentru acest motiv, se poate spune cu certitudine că televiziunea își va pierde, pe termen mediu, caracterul de canal mediatic dominant.
2.) Care este efectul campaniilor de presă asupra publicului? Cum trebuie conceput un mesaj mediatic pentru a avea un mai mare impact?
Campania de presă este corespondentul non-comercial al campaniilor publicitare, astfel că eficiența ei și modul în care ea trebuie construită sunt similare advertising-ului. O campanie bine construită poate avea un impact puternic asupra publicului și deci poate influența publicul în sensul dorit de autorii campaniei, în vreme ce o campanie greșit construită poate avea o influență exact în sensul nedorit. Pentru a avea impactul dorit, o campanie trebuie să atragă atenția ieșind în evidență din masa multitudinii mesajelor care îl bombardează pe telespectator, trebuie să creeze eficient în rândul publicului o dorință sau o temere, trebuie să ofere un răspuns adecvat la dorința/temerea respectivă și, eventual, să invite la acțiune sau să creeze dorința de a acționa imediat; mesajul campaniei — totalitatea conținuturilor transmise vizual, auditiv, textual, estetic și emoțional — trebuie să fie coerent, consecvent și adecvat publicului-țintă stabilit.
3.) Dacă e sa ne referim la campania televizată Mari Romani, inițiată în 2007 de TVR și care promova o serie de personaje valoroase pentru societatea noastră, care este modul prin care prezentarea acestora în fața publicului poate să influențeze? Care credeți ca au fost efectele reale ale acestei campanii asupra publicului?
Campania „Mari Români” de pe TVR a fost o acțiune de recuperare a personalităților valoroase ale poporului român, iar consecințele sale au fost atât pozitive, cât și negative. În primul rând, România post-revoluționară avea nevoie de o acțiune – sau un set de acțiuni – care să recupereze valorile sale culturale și istorice, întrucât cele patru decenii de dictatură comunistă au alterat semnificativ imaginea multora dintre personalitățile culturale, politice ori artistice din istoria românilor. Orice popor, pentru a avea o identitate sănătoasă, trebuie să se relaționeze adecvat la propriul său trecut și la propriile sale figuri semnificative. Din acest punct de vedere, campania Mari Români a fost un eveniment salutar, însă, din păcate, a fost un eveniment izolat. Identitatea românească nu a fost vindecată printr-o simplă campanie de rănile lăsate de perioada totalitară. În plus, prin modul în care a fost realizată concret, campania a produs, fără îndoială și efecte contrare celor așteptate. În speță, au fost — în opinia mea — nefericite ideile de a crea o ierarhie a personalităților și de a realiza o serie de competiții între perechi de personalități care aparțineau unor lumi diferite și aveau valențe diferite. O competiție între Eminescu și Wurmbrandt (sau oricare alte două personalități din listă) este nu numai ilogică și inadecvată, ci și ireverențioasă față de ambele personalități: Eminescu nu și-a scris poeziile ca să câștige titlul de poet național al românilor, iar Wurmbrandt nu a suferit în închisoare ca să primească admirația posterității. Pe scurt, se poate spune că această campanie a TVR a fost o intenție lăudabilă care a fost pusă în practică într-un mod vulgar și pripit.
Anexa 3 – TOP 100 Mari Români
În continuare voi anexa topul realizat în cadrul campaniei Mari Români, alături de o scurtă descriere a fiecarei personalități.
Anexa 4 – Articol despre campania ProTV – Emmy pentru ProTV
Echipa Știrilor PRO TV formată din Paula Herlo, Cosmin Stan, cameramanul Sergiu Matei, Marius Ivan și Eduard Târna și producătorul Alex Livadariu a intrat în competiție cu trei reportaje din Campania “Tu știi ce mai face copilul tau?” alături de alte 800 de materiale jurnalistice din întreaga lume. 600 de jurati din peste 35 de țări au stabilit ca statueta trebuie să ajungă în Romania, la Stirile PRO TV.
Când i-am cunoscut pe acești copii, spune Paula Herlo, a căror poveste a ajuns acum în atenția membrilor Academiei și a tuturor televiziunilor de elită din lume, m-am gândit doar ca aceste drame îi vor emoționa pe telespectatorii PRO TV și autoritățile din România. Faptul că reportajele echipei Stirilor PRO TV au convins cei mai buni profesioniști din industria televiziunii mondiale, îmi dă speranța că cineva se va uita mai de aproape la problemele reale ale celor 80000 de copii din România, care sunt într-o situație similară cu copiii din cele 3 reportaje care au fost premiate, a declarat Paula Herlo, reporter Stirile ProTV
Poveștile copiilor din Romania au convins juriul în defavoarea unor nume sonore cum sunt: Al Jazeera din Qatar, ITV News din Marea Britanie și TV Globo din Brazilia.
La rândul lui, Cosmin Stan declara la doar cateva minute de la primirea prestigioasei statuete: “Sunt foarte emoționat ca o poveste spusă din suflet a reușit să-i convingă pe cei 600 de jurați care au stabilit către cine va merge premiul anul acesta. Echipa cu care am realizat aceste reportaje este cea mai puternică echipă de știri din Romania, este o școala de jurnalism și un mod de viață. Recunoașterea internațională a performanțelor noastre ne obligă sa fim mai buni și sa ne impunem standarde și mai înalte”, încheie Cosmin Stan.
Pentru cameramanul Stirilor PRO TV, Sergiu Matei, statueta a venit ca un binemeritat cadou de ziua sa. La împlinirea celor 31 de ani, Sergiu Matei se declara foarte bucuros că a stat pentru a doua oară în viața lui alături de cele mai bune televiziuni din lume. “Sunt foarte emoționat că Știrile PRO TV vor avea în redacție această statuetă la care râvnesc toate echipele de știri din lume”, spune Sergiu Matei.
Eduard Târna si Marius Ivan sunt cei doi editori care au asigurat montajul materialelor premiate la Emmy.
Si pentru Eduard Târna bucuria nu are limite în aceste momente în care talentul și dăruirea i-au fost răsplatite pe deplin. "Chiar nu mă așteptam, este o surpriză extraordinară și o recompensă binemeritată, pentru ca s-a muncit enorm la aceste reportaje. Și anul trecut, când a fost nominalizat Sergiu, am sperat să câștigăm, dar n-a fost sa fie! Mă bucur foarte mult pentru echipa Știrilor Pro Tv și abia aștept să ne pregătim pentru premiile Emmy de la anul! Acum va trebui nu doar să ne menținem la acelasi nivel, ci să îl ridicăm.”
Alex Livadariu, producatorul întregii campanii “Tu știi ce mai face copilul tău?”, mărturisește că premiul câștigat “este un premiu al Știrilor PRO TV, care, zi de zi, adună milioane de români în fața televizorului la toate edițiile de Știri de la orele 19:00, 23:00, 07:00, 13:00 și 17:00, fiind lider detașat de audiență pe toate programele. Faptul ca aceste reportaje excepționale au fost apreciate la Emmy arată valoarea țcolii de jurnalism PRO TV, care a intrat, aseara, în categoria greilor mondiali: CNN, BBC, FOXNEWS, TF1, Globo, ITV. Bruce Paisner, CEO International Emmy Awards, declara la premiere ca s-a luat în calcul criteriul calității în toate fazele execuției unui reportaj – de la documentare, poveste, scriere, filmare, până la editarea imaginii. Sunt mândru că Știrile PRO TV au performat încă o dată prin campania “Tu știi ce mai face copilul tău?” și că numele Romaniei, prin PRO TV, face acum înconjurul mapamondului. Iar faptul că suntem la a doua nominalizare în finala de la Emmy arată că suntem constanți în performanță. Echipa noastră pregătește acum alte reportaje valoroase, care vor fi difuzate duminică la ora 18:00, începand din 28 septembrie, în noul program marca Știrile PRO TV – Romania te iubesc!”, spune Alex Livadariu.
Nu am crezut niciodată că voi ajunge din cabina de montaj pe scena celor mai prestigioase premii de televiziune din lume. Asta mi-a arătat din nou ca suntem cea mai bună echipă de știri din Romania și că valoarea muncii noastre este recunoscută acum și pe plan mondial. Marius Ivan, editor montaj Stirile Pro TV
Foto: O parte din echipa Știrilor ProTV care a câștigat în 2008 premiul Emmy.
În fotografie apar Sergiu Matei, Marius Ivan, Paula Herlo, Cosmin Stan
Pe lângă reporterii Paula Herlo și Cosmin Stan și cameramanul Sergiu Matei, care semnează materialele intrate în cursa pentru Emmy, în spatele acestei campanii de succes se află o întreagă echipă de profesioniști: reporterii Carmen Dincă și Georgiana Baciu (corespondent Pro Tv la Milano), operatorii de imagine Andrei Captarenco și Zsolt Vago, cei care au asigurat montajul Marius Ivan si Eduard Târnă și producatorul campaniei “Tu știi ce mai face copilul tău?” – Alex Livadariu.
International Academy of Television Arts & Sciences a luat ființă în 1969 și este cea mai mare organizație a posturilor de televiziune din toată lumea, având ca membri aproape 400 de companii din 65 de țări. Misiunea Academiei este aceea de a recunoaște excelența programelor de televiziune produse în afara Statelor Unite și de a le acorda premiul International Emmy, în cadrul fiecăreia dintre cele 11 categorii: Arts Programming; Best Performance by an Actress; Best Performance by an Actor; Children & Young People; Comedy; Current Affairs; Documentary; Drama Series; Non-Scripted Entertainment; News; Interactive Channel, Interactive Program, Interactive TV Service, Telenovela, TV Movie/Mini-Series.
Anexa 5 – Tabel de figuri
Bibliografie
Abrudan, Elena, Comunicare Vizuală – O perspectivă interdisciplinară, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2008
Bondrea, Aurelian, Sociologia opiniei publice și a mass-media, Editura Fundiției România de mâine, București, 2007
Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice, Editura Economică, București, 2001
Coman, Cristina, Relatii Publice.Principii și stategii, editura Polirom, Iasi, 2001
Coman, Mihai, Manual de Jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare, Editura Polirom, București, 1997
Coman, Mihai, Manual de jurnalism – Tehnici fundamentale de redactare, volumul II, Editura Polirom, Iași, 2006
Cutlip Scott M. , Allen H. Center, Effective public relations, 1985
Dagenais, Bernard, Campania de relații publice, ed Polirom, Iași, 2003
Danciu, Ioan Maxim, Mass media, Comunicare & Societate, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2003
Desaulniers, Pierre L., L’ élaboration d’une campagne de communication, Sainte-Foy 1995
Drăgan, Ioan, Paradigme ale comunicării de masă, Editura Casa de Editură și Presă Șansa, 1996
Goddard, Angela, Limbajul publicității, Editura Polirom, București, 2002
Gregory, Anne, Planificarea si managementul campaniilor de relații publice, editura Polirom, Iași, 2009
Lavoine, Yves, Le langoge des medias, Ed. Presses Universitaires de Grenoble, Grenoble, 1997
Danciu, Ioan Maxim, Mass media, Comunicare & Societate, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2003
Petrescu, Victor; Sachelarie, Octavian Mihail, Sociologia Comunicării, Editura Paralela 45, București, 2006
Popescu, Cristian Florin, Manual de Jurnalism, Editura Tritonic, București, 2003
Protopopescu, Valentin, Mari români. Povestea unui succes mediatic, Editura Trei, București, 2007
Rad, Ilie, Cum se scrie un text științific, Editura Polirom, Iași, 2008
Randall, David, Jurnalistul Universal. Ghid Practic pentru presă scrisă, Editura Polirom, Iași, 1998
Remy, Rieffel, Sociologia mass-media, Editura Polirom, Iași, 2008
Rus, Flaviu-Călin, Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice, Editura Institutul European, Iași, 2002
Stavre, Ion, Comunicare Audiovizuală, editura Tritonic, București 2011
Zeca-Buzura, Daniela, Jurnalismul de televiziune, Editura Polirom, Iași, 2005
http://www.mariromani.ro (data accesării: 26-04-2014, 08-05-2014, 12-05-2014)
http://romaniateiubesc.stirileprotv.ro (26-04-2014, 08-05-2014)
http://www.paulaherlo.ro/ (27-04-2014)
http://stirileprotv.ro (27-04-2014, 08-05-2014, 02-06-2014)
www.tvr.ro (27-04-2014, 08-05-2014)
Unicef.org (27-04-2014)
Bibliografie
Abrudan, Elena, Comunicare Vizuală – O perspectivă interdisciplinară, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2008
Bondrea, Aurelian, Sociologia opiniei publice și a mass-media, Editura Fundiției România de mâine, București, 2007
Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice, Editura Economică, București, 2001
Coman, Cristina, Relatii Publice.Principii și stategii, editura Polirom, Iasi, 2001
Coman, Mihai, Manual de Jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare, Editura Polirom, București, 1997
Coman, Mihai, Manual de jurnalism – Tehnici fundamentale de redactare, volumul II, Editura Polirom, Iași, 2006
Cutlip Scott M. , Allen H. Center, Effective public relations, 1985
Dagenais, Bernard, Campania de relații publice, ed Polirom, Iași, 2003
Danciu, Ioan Maxim, Mass media, Comunicare & Societate, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2003
Desaulniers, Pierre L., L’ élaboration d’une campagne de communication, Sainte-Foy 1995
Drăgan, Ioan, Paradigme ale comunicării de masă, Editura Casa de Editură și Presă Șansa, 1996
Goddard, Angela, Limbajul publicității, Editura Polirom, București, 2002
Gregory, Anne, Planificarea si managementul campaniilor de relații publice, editura Polirom, Iași, 2009
Lavoine, Yves, Le langoge des medias, Ed. Presses Universitaires de Grenoble, Grenoble, 1997
Danciu, Ioan Maxim, Mass media, Comunicare & Societate, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2003
Petrescu, Victor; Sachelarie, Octavian Mihail, Sociologia Comunicării, Editura Paralela 45, București, 2006
Popescu, Cristian Florin, Manual de Jurnalism, Editura Tritonic, București, 2003
Protopopescu, Valentin, Mari români. Povestea unui succes mediatic, Editura Trei, București, 2007
Rad, Ilie, Cum se scrie un text științific, Editura Polirom, Iași, 2008
Randall, David, Jurnalistul Universal. Ghid Practic pentru presă scrisă, Editura Polirom, Iași, 1998
Remy, Rieffel, Sociologia mass-media, Editura Polirom, Iași, 2008
Rus, Flaviu-Călin, Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice, Editura Institutul European, Iași, 2002
Stavre, Ion, Comunicare Audiovizuală, editura Tritonic, București 2011
Zeca-Buzura, Daniela, Jurnalismul de televiziune, Editura Polirom, Iași, 2005
http://www.mariromani.ro (data accesării: 26-04-2014, 08-05-2014, 12-05-2014)
http://romaniateiubesc.stirileprotv.ro (26-04-2014, 08-05-2014)
http://www.paulaherlo.ro/ (27-04-2014)
http://stirileprotv.ro (27-04-2014, 08-05-2014, 02-06-2014)
www.tvr.ro (27-04-2014, 08-05-2014)
Unicef.org (27-04-2014)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Campaniile de Televiziune Si Impactul Lor Social (ID: 164755)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.