Campanii DE Relatii Publice. Specificul Organizatiei Scolare

CAMPANII DE RELAȚII PUBLICE. SPECIFICUL ORGANIZAȚIEI ȘCOLARE

CUPRINS

Introducere

I. Noțiuni teoretice

1. Delimitări conceptuale referitoare la relațiile publice

2. Specificul organizației școlare în relații publice

3. Planificarea unei campanii de relații publice

II. Studiu de caz

1. Context

1.1 Argumentare

1.2 Misiunea școlii

1.3 Profilul actual al școlii

1.4 Analiza rezultatelor și evoluțiilor

2. Analiza nevoilor

2.1. Analiza mediului extern

2.2. Analiza mediului intern

2.3. Analiza SWOT

2.4. Plan operațional pentru anul școlar 2011-2012

2.5. Campanie de relații publice pentru două categorii de public

2.6. Consultare, monitorizare și evaluare

Concluzii și propuneri

Bibliografie

INTRODUCERE

Dacă ne întrebăm la ce folosesc relațiile publice în școală, răspunsul este: la crearea unei imagini de succes a instituției de învățământ care, în condițiile actuale ale descentralizării, trebuie să atragă de partea ei cât mai mulți elevi capabili de performanță, cât mai mulți părinți mulțumiți de procesul instructiv-educativ, cât mai multe și mai diverse resurse materiale.

Rolul relațiilor publice în scoli, este de a menține relații reciproc avantajoase între școală și diversele publicuri pe care le servește. Relațiile publice sunt un instrument de comunicare, care poate fi folosit pentru a informa comunitatea despre evenimentele și noutățile care se întâmplă în școală. Un program de relații publice poate da asigurări pentru faptul ca o școală își urmărește misiunea și își îndeplinește obiectivele, cu sprijinul instituțiilor statului, al personalului și al comunității.

Relațiile publice din organizațiile școlare sunt folosite pentru a gestiona comunicarea dintre organizație și categoriile sale de public în sensul de a capta atenția acestora, de a stabili și promova un parteneriat eficient între organizații și comunitate. Principalul motiv al dezvoltării acestei industrii l-a constituit responsabilitatea companiilor sau a organizațiilor de a-și informa publicul.

În ultimul timp, rolul relațiilor publice în cadrul instituțiilor a evoluat semnificativ. Acest fenomen se explică prin faptul că, în sfârșit, se recunoaște nevoia crescută de a comunica. În cazul școlilor s-a identificat deja nevoia acută de comunicare între părinți și cadre didactice, elevi și cadre didactice, elevi și părinți, reprezentanți ai comunității locale și cadre didactice. În toate fazele activității, relațiile publice se ocupă de trimiterea și primirea mesajelor. Desigur, o astfel de activitate include și codificarea și decodificarea mesajelor iar aceasta se realizează prin intermediul dialogului (sau al altor forme de comunicare).

Consider că organizația școlară trebuie doar să recepționeze informații ci, în plus, să determine care sunt nevoile categoriilor sale de public și să încerce să le satisfacă. O campanie reușită de relații publice trebuie deci să-și atragă publicul, să-i ofere o perspectivă diferită despre ceva ce deja știe sau crede că știe, iar școlile noastre au nevoie acum, mai mult decât oricând, de o îmbunătățire a imaginii publice.

Nu este însă suficient ca organizația să transmită doar informații, este nevoie de angajament, de intercomunicare. Comunicarea în relațiile publice este vitală.

Relațiile publice în școli devin, așadar, un început dar, în același timp, și o necesitate. Am observat că relațiile publice sunt liantul cel mai important în interacțiunea elev – profesor – părinte – comunitate locală. Prin intermediul relațiilor publice suntem mai aproape de părinții elevilor noștri, mai aproape de celelalte școli și instituții.

Prin prezenta lucrare, am urmărit să identific câteva noțiuni specifice argumentului prezentat anterior. Prima parte conține repere teoretice, prin care am încercat să localizez problematica dezbătută în partea practică. Primul capitol surprinde câteva generalități specifice relațiilor publice, al doilea capitol particularizează relațiile publice pentru organizația școlară, iar capitolul trei cuprinde maniera de planificare a unei campanii. A doua parte conține un studiu de caz, al instituției în care funcționez, Liceul tehnologic „Dimitrie Filipescu”, care include prezentarea activității desfășurată în acest domeniu.

1

OȚIUNI TEORETICE

I. NOȚUNI TEORETICE

1. Delimitări conceptuale referitoare la relațiile publice

Spațiul comunicațional este un spațiu de interferență și sinteză. Spațiile public, organizațional și mediatic sunt vertebrate prin comunicarea socială. Deficitul de identitate generează un deficit de proiect (o incapacitate de adâncime de a proiecta sensurile și reperele evoluției) și rezultă dintr-un deficit de comunicare. Atunci când nu știm cine suntem, nu știm ce vrem. Prin comunicare, prin raportare activă la ceilalți ne definim profilul propriu, ne construim identitatea.

Oricât ar părea de surprinzător, criza de comunicare ascunde o criză identitară, iar criza de proiect, ca simplu simptom al crizei de dezvoltare, este surmontabilă printr-o strategie de susținere a comunicării între actorii sociali. Altcumva, schimbarea rămâne într-un stadiu larvar, iar mediul social riscă să prezinte, cu simple variații de culoare, tabloul unei mișcări browniene perpetue.

O asemenea țintă, de extensie maximă, de factură globală, implică redefinirea esenței comunicării sociale. Perspectiva clasică asupra comunicării, centrată în jurul paradigmei instrumentale (comunicarea este fluxul de informații între emițător și receptor, prin intermediul unui canal și sub asigurarea reacției de răspuns, a feedback-ului), deși rămâne utilă, nu mai este pe deplin satisfăcătoare

Noua perspectivă se anunță a fi extrem de promițătoare. Societatea și actorii sociali, actorii publici, organizaționali și mediatici, managerii tuturor organizațiilor sociale în ultimă instanță, dobândesc și explicitează consistență, greutate, profil distinct și roluri sociale constructive doar prin comunicare. Literatura de specialitate formulează următoarele observații: din familia lingvistică născută pentru a desemna, printr-o expresie sau alta, conexiunile dintre organizații (în general) și public, termenii cei mai frecvent folosiți și care au drept urmă, șansele cele mai mari de a se generaliza sunt cei de relații publice și comunicare publică; în interiorul procesului relațiilor publice, ca proces esențial al vieții unei organizații, un loc de prim plan realizează conducerea, opinia publică și relațiile cu publicul (intern și extern al unei organizații); abordarea sistemică a relațiilor publice permite punerea în evidență a legăturilor esențiale dintre organizații și viața publică, reliefând, astfel, expresia publică a vieții sociale.

În ultimă instanță, unitatea de referință în cadrul relațiilor publice este, atât în sens istoric, sub unghiul originii relațiilor publice, cât și în sens funcțional, organizația. Aici trebuie observat un adevăr fundamental: în chip natural, scopurile organizației nu se pot realiza decât în strânsă legătură cu scopurile societății, deci ale publicului (în sens general), ceea ce leagă indisolubil organizația de mediul extern, de societate. Evident, organizațiile, cum se va vedea într-o temă de sine stătătoare, sunt extrem de diverse (economice, educaționale, militare etc.). Din punctul meu de vedere, important este că ele, indiferent de natura lor, au o logică funcțională comună.

Dacă organizația este unitatea de referință, sistemele supraordonate acesteia, din perspectiva relațiilor publice, sunt opinia publică (publicul) și mass-media, cu interferențele puternice care există între acestea.

Analiza sistemică a comunicării publice face posibilă esențializarea întregului proces. Astfel, de la această altitudine, pot fi mai lesne observate următoarele: indiferent de natura organizației, esențiale sunt conexiunile cu publicul și opinia publică și cu mijloacele de informare și orientare a opiniei publice (cu mass media); programele de comunicare publică suportă o determinare în cascadă, ele primind stimuli sociali și trimițând semnale către: societatea globală (în ultimă instanță); societatea statal-națională (de regulă, indirect); comunitățile locale (mult mai frecvent și în forme atât directe, cât și indirecte); opinia publică aflată în proximitatea sferei de activitate a organizației și către mass-media de profil sau interesată de specificul activității organizației; resursele umane din interiorul organizației.

Ansamblul acestor trepte, prin care organizația este influențată și influențează la rându-i, au un numitor comun esențial – omul, oamenii, resursele umane. În ultimii ani, în aria științelor manageriale s-a dezvoltat impetuos managementul resurselor umane. Acesta se concentrează spre resursele umane interne ale organizației. Comunicarea publică face imperios necesară, după cum rezultă din schița de mai sus, analiza și abordarea simultană a resurselor umane interne ale organizației și a celor externe, a celor reprezentate de publicul extern, de opinia publică, de întreaga societate în ultimă instanță. Sub acest unghi, se întrevede deja necesitatea și posibilitatea constituirii și dezvoltării managementului comunicării publice, ca știință globală a expresiei publice a interacțiunilor sociale.

În lucrarea sa, All about Public relations, Roger Haywood propune mai multe definiții ale domeniului de relații publice. Astfel, PR-ul este comunicarea bidirecțională, planificată, între organizație și publicurile esențiale pentru succesul său. Această comunicare este menită să genereze înțelegere și susținere pentru scopurile, politicile și acțiunile organizației.

Pe de altă parte, relațiile publice reprezintă activitatea de management responsabilă de crearea unei atitudini favorabile din partea publicurilor-țintă. La sfârșitul anilor 1930, Harwood L. Childs arăta că funcția de bază a relațiilor publice este modificarea și ajustarea acelor aspecte ale comportamentului personal sau organizațional care au semnificație socială, pentru a corespunde interesului public.

Rex Harlow, unul dintre primii profesori de relații publice din Statele Unite ale Americii, a inventariat circa 500 de definiții de la tot atâtea surse. Din analiza și sinteza lor a rezultat o definiție care poate fi socotită, în același timp, conceptuală și operațională: Relațiile publice reprezintă funcția managerială distinctă, care ajută la stabilirea și menținerea unor principii reciproce de comunicare, la înțelegerea, acceptarea și cooperarea dintre o organizație și publicurile ei; ele implică rezolvarea problemelor, ajută conducerea să fie informată și să răspundă cererilor opiniei publice; definesc și accentuează obligațiile conducerii de a servi interesul public; ajută conducerea să fie în pas cu schimbările și să le utilizeze în avantajul organizației, servind astfel ca sistem de avertizare; utilizează ca principale instrumente cercetarea și comunicarea bazată pe principii etice. Harlow surprinde

astfel funcțiile principale ale activității de relații publice, locul pe care ea ar trebui să îl ocupe în cadrul unei organizații, indiferent de natura acesteia, precum și o parte dintre instrumentele utilizate.

Dennis L. Wilcox, Phillip H. Ault și Warren K. Agee observă că majoritatea definițiilor inventariate de ei conțin câteva cuvinte-cheie care surprind esența procesului de relații publice:

deliberat – relațiile publice reprezintă întotdeauna o acțiune intenționată, menită să influențeze, să atragă înțelegerea și bunăvoința publicului să ofere informații și să obțină feedback;

planificat – activitatea de relații publice este întotdeauna sistematică, necesită cercetare și analiză;

performanță – relațiile publice sunt întotdeauna legate de performanța domeniului sau a organizației. În caz contrar, realitatea proiectată nu are o bază reală și nu va putea avea eficiența scontată. Unii specialiști consideră chiar relațiile publice o recunoaștere a performanței;

interesul public – relațiile publice trebuie, înainte de toate, să servească interesul public, pentru că rațiunea acestei activității este satisfacerea nevoilor publicului, nu obținerea, cu orice preț, de beneficii pentru organizație;

comunicare în ambele sensuri. Este vorba de un proces complex de comunicare, în cadrul căruia răspunsul, feedback-ul publicului este esențial pentru activitatea de relații publice, dar și pentru existența organizației;

funcție a managementului – la început, relațiile publice au fost privite ca un domeniu auxiliar, fără de care organizația putea funcționa foarte bine. Cu timpul însă, s-a ajuns la concluzia că practicienii din domeniul relațiilor publice trebuie să joace un rol mult mai important și chiar să facă parte din conducerea organizațiilor. În acest fel, componenta de imagine este inclusă în strategia generală a oricărei organizații, fie ea politică, economică sau de orice altă natură.

Există și alte cuvinte-cheie care apar, implicit sau explicit, în majoritatea definițiilor, precum durata sau încrederea.

Autorii cărții Public Relations Strategies and Tactics prezintă procesul de relații publice ca pe un ciclu cu șase componente:

Ofițerii de relații publice obțin informații despre problemă de la mai multe surse.

Ei analizează aceste intrări și fac recomandări conducerii.

Conducerea ia decizii de politică și acțiune.

Ofițerii de relații publice aplică un program de acțiune.

Tot ei evaluează rezultatele acestei acțiuni.

Ultima etapă, evaluarea aplicării planului, constituie, de fapt, unul din input-urile pentru o altă primă etapă, determinând începerea unui nou ciclu.

Această perspectivă reprezintă o dezvoltare a schemei lui Marston, la care sunt adăugate două elemente noi: conducerea și evaluarea. D. Wilcox și colegii săi evidențiază rolul relației care ar trebui să existe între practicienii de relații publice și conducerea unei organizații. Gestionarea imaginii apare ca o componentă integrată în strategia și politicile organizației, fiind elaborată de specialiștii în relații publice în colaborare cu managementul.

În ceea ce privește evaluarea, ea este un element cheie al ciclului, fiind cea care determină trecerea la o nouă etapă, la elaborarea unui alt plan. O evaluare incorectă poate afecta evoluția ulterioară, dezvoltarea celorlalte etape.

În mod tradițional au fost desemnate trei funcții pentru relațiile publice:

Unul dintre punctele de vedere susține că relațiile publice servesc la controlarea publicurilor, direcționând ceea ce gândesc oamenii pentru a satisface nevoile sau dorințele unei instituții.

Funcția relațiilor publice este să răspundă publicurilor, să reacționeze la evoluțiile, la problemele sau la inițiativele celorlalți.

Funcția relațiilor publice este crearea unor relații mutual benefice între toate publicurile pe care le are o instituție, cultivând schimburi armonioase între diferitele publicuri ale instituției.

Această perspectivă conduce la creșterea interesului pentru performanța morală a specialiștilor în relații publice. Ideea și necesitatea promovării responsabilității sociale a practicienilor din acest domeniu a stat la baza elaborării unor coduri deontologice, dezbătute și adoptate de marile asociații profesionale din relații publice și preluate și puse în practică de firme, departamente sau consultanți independenți.

2. Specificul organizației școlare în relații publice

Oricine este neîncrezător în necesitatea relațiilor publice practicate în organizațiile școlare de astăzi, trebuie doar să arunce o privire asupra titlurilor din ziare. Profesorii intră în grevă, infracțiunile sunt în creștere, părinții cer ca planul de învățământ să rămână cel inițial, elevii și profesorii sunt atacați în școli… Oamenii sunt bombardați cu informații despre școală din diverse medii de informare și acestea nu sunt întotdeauna cele reale. Organizația școlară este copleșită uneori de percepții negative din partea categoriilor sale de public care sunt, totuși, înțelegătoare în misiunea școlii.

Relațiile publice din organizațiile școlare sunt folosite pentru a gestiona comunicarea dintre organizație și categoriile sale de public în sensul de a capta atenția acestora, de a stabili și promova un parteneriat efectiv între organizații și comunitate. Organizația școlară trebuie să recepționeze informații cel puțin la același nivel la care primește și în plus să determine care sunt nevoile categoriilor sale de public și să încerce să le satisfacă.

Categoriile de public cărora se adresează organizația școlară de astăzi sunt diferite față de cele din generațiile anterioare. Cu cât nivelul educațional global crește, din ce în ce mai multe persoane cred că au dreptul și calificarea necesară de a-și exprima opiniile legate de fiecare fază a educației publice. Publicul din ziua de astăzi cere răspundere, calitate, mai multe informații de la organizațiile școlare. Nu este, însă, suficient ca organizația să transmită doar informații, este nevoie de angajament, interactivitate. Publicul vrea să participe în luarea deciziilor, deoarece a început să perceapă că școlile publice sunt școlile comunității, deci și ale sale.

Desigur, majoritatea oamenilor nu sunt experți în educație și, din acest punct de vedere, școala nu trebuie să se supună capriciilor categoriilor de public. Aceasta este, însă, provocarea relațiilor publice: să accepte și să ureze bun venit impulsurilor publice și să scape de tendința

de izolare. Școala nu trebuie să lase pe oricine să ia decizii în locul său, dar dacă impulsurile exterioare sunt valoroase și respectă cadrul legal de funcționare ele trebuie luate în considerare.

Următoarele funcții descriu cel mai bine rolul jucat de relațiile publice în școli, conform National School Public Relations Association din Statele Unite ale Americii:

– Promovarea intrărilor din comunitate;

– Anticiparea problemelor de imagine: furnizarea soluțiilor;

– Realizarea unor buletine informative interne și externe;

– Website;

– Relații cu presa;

-Realizarea de campanii de informare;

– Comunicarea în situații de criză;

– Realizarea unor studii de piață privind categoriile de public și interpretarea lor din perspectiva managementului;

– Crearea mijloacelor de apreciere elevilor și profesorilor;

– Conștientizarea angajaților despre importanța relațiilor publice.

Relațiile publice în școli nu trebuie ignorate. Pentru ca școlile să-și promoveze către public mesajul, trebuie să existe un efort coordonat și concentrat de a identifica și a contabiliza sursele de informații pe care oamenii le recepționează pentru că s-ar putea să fie neadevărate și incorecte. Apoi trebuie furnizate oamenilor serviciile și informațiile dorite. În sensul atragerii suportului comunității, relațiile publice în școli, reprezintă mai puțin transmitere de informații și mai mult ascultarea punctului de vedere și răspunsul la așteptările publicului. Școlile nu pot opera independent, așa cum se întâmpla odată: publicul a devenit mult mai atent și mai participativ, iar părinții au mai multe alegeri de școli decât întrecut.

Scopul relațiilor publice în școli ar trebui să fie o comunitate de cetățeni care cred în motto-ul categoriile de public ale școlilor… nu există un loc mai bun să înveți. Când se va întâmpla asta, școala va avea resurse și suportul comunității întotdeauna.

Strategii pentru relații publice în școli

Strategiile folosite în relațiile publice din școli urmăresc să capteze atenția unor categorii de public. Unele se adresează sentimentelor publicului: Cât de bineveniți sunt părinții în școală?, altele sunt folosite pentru informare: Cât de informată este comunitatea despre școală?, iar altele se adresează puterii: Cât de multă influență simt că au părinții în educația copiilor lor? Rezultatele acestor eforturi vor fi percepute de părinți astfel: Părerea mea contează aici. Părinții cu această atitudine reprezintă o categorie de public a organizației școlare satisfăcută și care va sprijini organizația cu loialitate. Fiecare cetățean, fie că este părinte, membru al comunității locale de afaceri, politician sau membru al comunității religioase, face parte din publicul școlii. Provocarea este să determinăm care sunt acele nevoi și să le furnizăm răspuns. De exemplu, fiecare cetățean are nevoie să știe pe ce s-au cheltuit banii proveniți din taxele și impozitele plătite de el; fiecare agent economic are nevoie să cunoască, dacă are nevoie, să știe unde să se adreseze dacă vrea să recruteze forță de muncă sau să-și recalifice forța de muncă. Printre cele mai importante strategii care se pot aplica în relațiile publice din școli se numără:

A. Relațiile cu mass-media

Scopul relațiilor cu presa este acela de a spori reputația unei organizații și de a influența și informa publicul țintă. Școlile pot folosi mass-media sub diferite forme: ziare, magazine, buletine de informare, radio, televiziune și Internetul pentru a se adresa diferitelor categorii de public.

Comunicate de presă. Publicul vrea mai multă substanță de la informările făcute de reprezentanții organizațiilor școlare, incluzând rapoarte, idei și programe care să ofere soluții viabile la problemele școlii. Prin comunicate de presă, organizațiile școlare promovează realizările lor, ale profesorilor sau elevilor. Ele trebuie să încurajeze reporterii să promoveze organizația, să furnizeze publicului realizări și întâmplări pozitive din viața școlii și nu doar senzaționalul sau poveștile negative despre școală.

Publicitate plătită. O organizație școlară, cum este un liceu, poate să-și popularizeze planul de școlarizare, în perioada înscrierilor pentru admitere, sau, de ziua școlii, poate oferi în presa locală un supliment cu prezentarea detaliată a școlii, a realizărilor și a planurilor sale de viitor.

Radio. Conform unor studii făcute de specialiști, în medie, peste 25% dintre persoanele cu vârsta de peste 12 ani ascultă știrile zilnice la stațiile locale de radio, care devin, astfel, o bună modalitate de a ajunge la acest grup de oameni. Stațiile de radio locale sunt constituite, de obicei, din grupuri mici de reporteri. Ei folosesc o știre numai dacă este interesantă și, pentru a afla ce tip de știri îi interesează, cel mai bine este să fie întrebați. De asemenea, unele unități școlare au propria stație de radio în interior și aceasta constituie o bună modalitate de a transmite informații către publicul intern, mai ales către elevi, în pauze.

Comunicarea cu mass-media în situații de criză. Rezolvarea situațiilor de criză implică o problematică a comunicării mediatice care se adaugă dificultăților legate de gestionarea fenomenelor neașteptate și nedorite. Această problematică este intim legată de comportamentul specific al instituțiilor de presă și al jurnaliștilor în momentul în care trebuie să relateze o situație de criză.

În timpul unei situații de criză, presa înfometată preia și distribuie orice fel de informații, așa încât este greu să se controleze mesajele care ajung la mass media. Rezultatul este o sumă de mesaje contradictorii (provenite din surse oficiale sau/și neoficiale, bazate frecvent pe zvonuri), care conduc la situația în care fiecare jurnalist și chiar membru al publicului își construiește propria versiune despre situația de criză respectivă. Nu există decât o singură soluție la această propunere: sprijinirea jurnaliștilor în activitatea de documentare, ceea ce duce la obținerea încrederii și chiar a cooperării presei. Aceasta devine un factor important în limitarea consecințelor situației de criză.

În managementul unei situații de criză, obținerea încrederii și cooperării presei este un lucru vital, mai ales în susținerea eforturilor pentru a îndepărta efectele pe plan local. Dacă strategia de comunicare adresată direct cetățenilor afectați nu este coerentă cu ceea ce transmite mass-media, atunci reapariția panicii este de neevitat. În acest caz, efortul echipelor de intervenție de a face față situației se îngreunează simțitor.

Contrar celei mai răspândite opinii, mass-media nu este cel mai rău inamic, ci poate fi cel mai important aliat pe care vi-l puteți dori. Dacă mass-media publică informații stânjenitoare nu o face neapărat pentru a vă face rău, ci pentru a furniza știri. Dacă se întâmplă ceva ce poate constitui o știre negativă, va fi spus indiferent dacă ne convine sau nu. Este bine să se emită un comunicat despre situația de criză ivită, pentru că oricum media află și ar trebui să cunoască înainte de publicarea știrii, punctul de vedere al organizației școlare. Se recomandă ca organizația școlară să aibă un punct de vedere hotărât pentru a nu avea neînțelegeri.

În fiecare școală e recomandat să existe o persoană responsabilă cu relațiile publice care să dețină o listă cu telefoanele ziariștilor și reporterilor pentru a suna în situații de criză. Când nu sunt situații de criză este bine să fie întreținută relația cu mass-media, pentru că apoi, într-o situație de criză, relația se va baza pe încrederea care deja există.

B. Modalități de comunicare la îndemână

Comunicarea prin e-mail. Odată cu răspândirea utilizării pe scară largă a computerului foarte mulți oameni au acces Școala poate utiliza adresele de e-mail în comunicarea cu părinții, profesorii și cu partenerii școlii. Când în mass-media are loc o reflectare a activității organizației școlare, un scurt rezumat al acesteia ar putea fi trimis printr-un buletin de informare electronic. Probabil că nu toate familiile au acces la e-mail și această informare trebuie dublată și de informări scrise.

Website. Multe școli folosesc website-ul pentru a furniza informații părinților, elevilor, profesorilor, potențialilor angajați, agenților economici și oricui este interesat de școală. Dar înainte de a realiza un site, trebuie să determinăm mai întâi scopul său. Scopul principal trebuie să fie furnizarea unui buletin de informare al conducerii, sau un curriculum interactiv pentru profesori sau să furnizeze teme pentru elevi? Trebuie, întâi, să vedem care sunt nevoile categoriilor de public și apoi care dintre acestea se pot satisface prin includerea pe site. De asemenea, trebuie luat în considerare și numărul familiilor care au acces poate fi o cale extrem de eficientă pentru a atrage elevi și de a comunica cu comunitatea dacă este realizat astfel încât să răspundă nevoilor celor care îl folosesc și reprezintă o oportunitate de publicitate gratuită. Se pot posta planul de dezvoltare al școlii, resursele, absențele și rezultatele elevilor, părinții putând avea acces mai ușor la aceste informații. Site-ul organizației școlare poate conține și un formular electronic prin care aceasta primește feedback de la categoriile sale de public.

Materiale creative. Organizațiile școlare pot folosi materiale obișnuite, dar creative, pentru a comunica cu părinții. De exemplu, calendare cu imagini din școală, fluturași despre noile schimbări în curriculum, despre modul cum au fost cheltuite fondurile școlii, despre popularizarea planului de școlarizare sau a diverselor evenimente care au loc în școală. Desigur acestea trebuie plasate și pe portalul web, pentru că, adesea, materialele tipărite sunt ignorate.

Comunicare sinceră. Într-o organizație școlară se pot folosi pentru comunicare buletine lunare de informare a părinților, pentru a prezenta succesele elevilor și alte evenimente. Părinții și alte categorii de public se implică dacă constată o comunicare sinceră din partea școlii.

Vizite la domiciliu. Când alte eforturi de a ne întâlni cu părinții eșuează, sau când părinții provin din grupuri dezavantajate, profesorii trebuie să efectueze vizite la domiciliu. Vizita la domiciliu creează un disconfort pentru părinți și apoi aceștia vor începe să participe la evenimentele școlii.

C. Campanii de relații publice

Pentru cei mai mulți dintre noi, o campanie de relații publice înseamnă o serie de pliante, broșuri, întâlniri cu publicul, comunicate și conferințe de presă și alte asemenea activități. În cea mai sintetică definiție, campania de relații publice este un efort susținut al unei organizații pentru a construi relații sociale demne de încredere, cu scopul de a atinge anumite obiective, determinate în urma unor cercetări, efort bazat pe aplicarea unor strategii de comunicare și evaluare a rezultatelor obținute.

Campaniile de relații publice pot fi clasificate după mai multe criterii: astfel, după durată, pot fi cu bătaie lungă sau cu bătaie scurtă; după conținut – pot viza teme de mare amploare sau teme limitate; după publicul lor – pot fi, la un pol, restrânse la publicul intern al unei organizații și, la celălalt pol, extinse la nivelul unor mari categorii de public; după obiective – pot fi strategice sau tactice.

O campanie de succes trebuie să însumeze câteva caracteristici:

– definirea nevoilor, a obiectivelor și a categoriilor de public țintă; acest fapt presupune un efort de cercetare atentă a categoriilor de public și a opiniilor acestuia despre organizația școlară;

– planificarea sistematică a campaniilor; o planificare bună reprezintă o schemă care arată unde vrei să ajungi și prin ce mijloace poți realiza respectivele obiective; acest fapt permite o analiză a punctelor tari și slabe și arată unde trebuie făcute noi cercetări, unde trebuie lucrat mai intens; totodată planificarea facilitează stabilirea bugetelor realiste;

– monitorizarea și evaluarea continuă a campaniei; aceste acțiuni permit evidențierea acțiunilor reușite și a activităților ce trebuie ameliorate;

– selectarea unor media adecvate pentru fiecare categorie de public, precum și evaluarea resurselor și eficienței comunicative a fiecărui tip de suport în raport cu așteptările și obișnuințele de comunicare ale categoriilor de public țintă.

D. Elemente de identitate și imagine

Organizația își creează propria identitate cu scopul de a modela imaginea publicului despre ea însăși, imagine care este determinată pentru fiecare persoană în parte de o serie de actori. Fiecare caută anumite caracteristici la o imagine. Ea trebuie să fie purtătoarea unui mesaj unic, care să sugereze principala calitate și poziția pe piață. Mesajul trebuie să fie transmis într-un mod distinct, pentru a nu fi confundat cu mesaje similare ale concurenților.

Cartea de vizită. Când nu sunt bani pentru clipuri, spoturi și anunțuri în mass-media, cartea de vizită poate ține loc de pliant, broșură și scrisoare de prezentare a organizației și a serviciilor oferite. În acest scop, cărțile de vizită pot fi duble sau triple, dar pliate la dimensiunile standard. Prima pagină conține informația tipică (logo-ul, numele persoanei, titlurile și onorurile, profesia, funcția, adresa, telefonul, faxul, adresa de e-mail). Părțile interioare prezintă informații asupra organizației, asupra serviciilor, a persoanelor de contact, a programului și a mijloacelor de acces.

Ecusonul. Ecusonul poate vorbi despre organizație, activitate și persoane în diverse ocazii, contacte și acțiuni de relații publice. Concepute inspirat, cu un design plăcut, o grafică sugestivă și un mesaj ușor de descifrat, ecusoanele stimulează contactele de afaceri. Agățat la piept el este văzut de toată lumea și poate elimina formalitățile de prezentare.

Uniforma. În organizațiile școlare uniforma constituie un semn distinctiv și un simbol al imaginii publice. Este un element important pentru școli. Până la un anumit punct, elevii sunt identificați cu școala din care fac parte și reciproc. Uniforma poate aduce un plus de prestanță și distincție, care asigură școlii o formă specială de publicitate.

Afișajul exterior. Pentru organizațiile școlare, nu este vorba de panouri și bannere scumpe, ci de mici afișe și indicatoare stradale, care se pot plasa fără chirie și taxe. Când este loc pentru un mic panou sau afiș în fața școlii este bine să nu se piardă ocazia. De asemenea când intrarea este ascunsă, poate fi indicată cu un îndemn corect.

E. Facilități

Cei mai buni profesori din lume și tot personalul școlii nu pot șterge impresia rămasă de la o clădire mohorâtă și de la o curte mizerabilă. Simpla îmbunătățire nu numai că are influențe benefice asupra relațiilor publice din școală, dar creează impresia că acolo se muncește din greu pentru educație: profesori și elevi. Iată câteva exemple despre cum, cu eforturile mici, se pot face lucruri mari:

Prima impresie contează. Când părinții pășesc în clădire prima dată, cum sunt întâmpinați? Trebuie să existe un spațiu confortabil de așteptare, să-i primească cineva, să le vorbească politicos. Contează și modul în care este îngrijită grădina din fața școlii, limbajul secretarei etc.

Clădirea școlii. Dacă clădirea școlii arată neîngrijit, atunci trebuie să găsiți oportunitatea pentru repararea sau renovarea ei. Cea mai bună cale este să vă adresați comunității, dar puteți cere și ajutorul părinților. O clădire bine construită și care arată bine poate să devină un punct de atracție civică, unde să se desfășoare acțiuni culturale ale comunității, conferințe și întâlniri ale grupurilor locale.

Curtea școlii. Încurajați sentimentul de mândrie al profesorilor, al elevilor și al părinților ai căror copii învață în școală, implicați-i în acțiuni! Florile plantate în curte și rezultatele artistice ale elevilor afișate la vedere amintesc noilor veniți și vizitatorilor că în acea clădirese desfășoară o activitate plăcută și se învață.

Biblioteca, magazinul școlii și clasele. Tablouri noi, unele pictate chiar de elevi, munca voluntară aplicată, curățenia au un efect uimitor asupra modului în care arată școala. De asemenea trebuie să păstrați curățenie lângă magazinul școlii și să cereți produse de calitate, arătând că vă pasă de sănătatea elevilor.

Linia telefonică pentru răspunsuri este o investiție minoră cu rezultate mari. Oferiți posibilitatea părinților să-și expună ideile, părerile, nemulțumirile privind activitatea școlii.

F. Promovarea excelenței

În cadrul școlii se poate institui, chiar cu sprijinul comitetului de părinți, o bursă acordată celui mai bun elev al anului. De asemenea, se poate constitui un club al olimpicilor liceului, iar corpul profesoral poate, de asemenea, să-și aleagă profesorul anului.

G. Relații și parteneriate

Relațiile nu sunt ușor de realizat, dar în timp ele oferă rezultate mari în cadrul comunității. Se recomandă ca o școală să aibă relații cu: liderii religioși locali; partenerii de afaceri; parteneriate cu Agenții, Poliție, ONG-uri.

H. Porțile deschise către părinți

Părinții nu răspund întotdeauna unei invitații de a participa la întâlniri. Cei care nu răspund este posibil să participe la o seară artistică a elevilor, la un proiect despre teme familiale. Alte modalități de a atrage părinții la școală sunt proiecte de servicii comunitare, asistența acordată prin cabinetul de consiliere în relația cu proprii copii. Părinții trebuie anunțați în scris de la școală când trebuie să vină. O școală cu slabă implicare din partea părinților poate decide să asigure oportunități de dezvoltare profesională pentru părinți, pentru a elimina eventualele secrete ale meseriei de profesor. Scopul acestor activități este să implice părinții în educația copiilor lor. Întâlnirile lunare ținute de conducerea școlii, președintele comitetului de părinți, agenții economici care acoperă o arie largă din curriculum-ul școlii, proceduri de angajare, programe speciale de educație sunt soluții pentru ședințele cu părinții. Există o participare mai mare atunci când ședințele se țin cu părinții în colaborare cu un preot, reporter, director, diferitele asociații ale comunității. Organizația școlară va constatata că după aceste întruniri a dispărut bariera dintre părinți și școală. Dacă înainte de aceste întruniri părinții erau intimidați de școală, nesiguri, după aceea încrederea lor a crescut, ca și capacitatea de a-și susține copiii la școală.

3. Planificarea unei campanii de relații publice

Planificarea reprezintă unul dintre cele mai importante și, în același timp, dificile activități în domeniul relațiilor publice. În acest sens, specialiștii de la facultatea de profil ce pregătește ofițeri cu relațiile publice pentru Pentagon (SUA) afirmau: În domeniul relațiilor publice s-a vorbit foarte mult despre planificare, dar, se pare, s-a făcut foarte puțin. Sumedenie de articole și zeci de cărți cred că dețin cheia unei planificări eficace a relațiilor publice, dar, în timp, cei implicați în relațiile publice pierd din prestigiu, respect și statut, ca urmare a lipsei unei planificări adecvate.

Importanța planificării relațiilor publice

Specialiștii americani susțin că planificarea are o importanță deosebită în eficacitatea generală a programului dumneavoastră de relații publice. Planificarea este definită ca imaginea unei scheme pentru a face, a confecționa sau a aranja ceva sau a avea în minte un proiect sau un scop. Ambele definiții (utilizate de specialiștii americani invocați) implică un produs final sau realizarea unui obiectiv la care planul sau planurile își aduc contribuția. Dicționarul de neologisme definește planul ca un proiect realizat cu anticipare, cuprinzând o suită ordonată de operații destinate să ducă la atingerea unui scop și, într-o altă accepțiune, drept program de lucru. În practică se mai utilizează conceptul de strategie de comunicare, ceea ce înseamnă arta de a conduce operațiile și campaniile de comunicare, folosind cu inteligență toate mijloacele disponibile în vederea atingerii (îndeplinirii) eficace a scopului propus. În ceea ce privește activitatea de relații publice pe care urmează să o desfășurăm, trebuie să reținem că: nu putem aștepta să îndeplinim obiectivele relațiilor publice fără o planificare adecvată; lipsa unei planificări corecte va avea efecte negative în cadrul biroului, care se vor reflecta în instituția (organizația) de care aparținem; fără o planificare corectă, subalternii vor fi dezorientați, iar șeful va fi privat de o privire de ansamblu asupra obiectivelor biroului; la fel, publicul cu care se intră în relație nu va cunoaște scopurile; cea mai importantă urmare a lipsei unui plan va fi aceea că se poate găsi pe poziția de a acționa de pe o zi pe alta, trecând de la un proiect la altul, dintr-o criză în alta, fără a avea scopuri și obiective clar definite și pe deasupra, va trebui să angajăm o serie de activități fără a avea la îndemână resursele și asistența necesară; indiferent cât de bine este stăpânită comunicarea sau vehicularea unui mesaj care poate fi considerat important, o mare parte din succesul celui care inițiază o campanie depinde de cât de bine știe să-și planifice activitățile. Cutlip și Center (cercetători americani) au exprimat acest lucru în felul următor: Eficacitatea programării relațiilor publice se bazează din plin pe corectitudinea planificării. Lipsa unei gândiri strategice și a unei planificări meticuloase poate avea drept consecință realizarea de proiecte sau programe de comunicare care amplifică controversele în loc să le rezolve, sau adaugă confuzie în loc de claritate acolo unde există o înțelegere greșită.

Esența planificării

Pregătirea planului unei campanii de relații publice presupune punerea tuturor componentelor planificării relațiilor publice – obiective, strategii, cercetare, tactici, resurse, mijloace, evaluare – într-un tot coerent.

Scheletul planului unei campanii tipice de relații publice cuprinde următoarele:

a. Stabilirea back-ground-ului (cadrului) problemei. Aceasta este așa-numita analiză a situației, background sau bilanțul situației, care dau caracterul specific țintelor majore ale campaniei. Aceasta poate fi un bilanț general care se referă la audiențe, cercetare cunoscută, poziții ale organizației, istoric și obstacole întâmpinate în atingerea scopului propus, evoluția reprezentării publicului organizației cu privire la aceasta. Planificatorul de relații publice trebuie să dividă scopul de atins în mai multe obiective subordonate Ce-urilor de realizat.

b. Pregătirea planului. Al doilea pas al planului campaniei schițează un mod de abordare limpede, general, pentru rezolvarea problemei. Aceasta trasează strategiile, Cum-urile și instrumentele de relații publice care să fie utilizate pentru atingerea completă a obiectivelor. Elementele planului de relații publice pot varia în funcție de subiectul afacerii, dar, în general, include următoarele: analiza situațională – descrierea problemei așa cum aceasta există în mod curent, incluzând back-ground-ul despre modul în care situația a ajuns în starea prezentă; domeniul sarcinilor – descrierea naturii sarcinilor pe care programul de relații publice va încerca să le realizeze; audiențele țintă – identificarea țintelor specifice și împărțirea în grupuri ușor de controlat; metode de cercetare – specificul concepției de cercetare care va fi utilizată; mesaje-cheie – apelurile specifice selectate: Ce dorim să spunem audiențelor?, Ce dorim să-i facem să simtă despre noi?, Ce dorim să facă ele?; vehiculele comunicării – dispozitivele de comunicare tactice care să fie realizate; echipa proiectului – personajele cheie care vor participa în cadrul proiectului; planificarea timpului și a plăților – un orar cu costuri propuse care au fost identificate.

Elementele specifice ale oricărui plan depind de însăși natura unică a programului. Când un furnizor din afară face o ofertă, în plan trebuie incluse elementele adiționale, cum ar fi clauze de anulare, confidențialitatea lucrului și referințele.

c. Activarea planului. Detaliază tacticile cu care se operează. Poate cuprinde și un grafic de timp care să specifice când va avea loc fiecare acțiune. Această etapă constituie esența planului campaniei.

d. Evaluarea campaniei. Pentru a constata dacă planul funcționează, trebuie stabilite metode precise de evaluare. Includerea unui mecanism de evaluare este imperativă.

Planul unei campanii de relații publice trebuie detaliat întotdeauna scris, astfel ca planificatorii sa poată urmări evoluția și administrația să poată aprecia rezultatele. Un aspect important al procesului de planificare îl reprezintă coordonarea cu ceilalți membri ai conducerii organizației. După finalizarea procesului de coordonare, planul este supus spre aprobare președintelui organizației. Aprobarea acestuia dă autoritate planului de relații publice. Obiectivele activităților de relații publice și modalități de operaționalizare a acestora:

În activitatea de relații publice, fiecare rezultat obținut reprezintă punctul de plecare pentru un alt rezultat (semnal) așteptat din partea subiecților (subiectului) de relații publice. De aceea, proiectarea unui program de relații publice are ca punct de plecare tocmai precizarea acestor rezultate care se scontează că vor fi realizate de subiecți (subiectul) de relații publice în urma procesului în care sunt supuși.

Exprimarea acestor rezultate într-un limbaj al acțiunii de relații publice constituie formularea obiectivelor specifice acestui tip de acțiune umană. Ca sursă a unui plan de relații publice, un obiectiv specific are două funcții: precizează un rezultat dorit la care trebuie să ajungă subiectul (subiecții) de relații publice în urma procesului ce se desfășoară asupra sa; direcționează evaluarea cât mai riguroasă a rezultatului obținut de la subiectul (subiecții) de relații publice și, implicit, conduce la evaluarea eficacității și a fiabilității sistemului de relații publice.

În vederea îndeplinirii acestor funcții, formularea unui obiectiv trebuie să satisfacă mai multe cerințe: să indice o acțiune observabilă prin care poate fi exteriorizat un comportament (atitudine); fiind astfel probate criteriile de evaluare a problemelor prin care subiectul de relații publice atestă comportamentul/atitudinea/opinia dorite.

Toate aceste cerințe se materializează în formularea unui obiectiv de relații publice, folosindu-se o tehnică de elaborare în patru timpi. Tehnica de formulare a obiectivelor de relații publice va cuprinde cei patru timpi ai modelului prezentat anterior. Pentru parcurgerea fiecărui timp este necesar să fie respectate următoarele reguli:

Formularea obiectivului să exprime acțiunea observabilă prin care subiectul de relații publice urmează a exterioriza comportamentul, opinia sau atitudinea dorite.

Ținând seama de principalele domenii ale relațiilor publice – relații cu populația și/sau segmente ale acesteia, relații cu personalul instituției, relații cu mass-media internă și internațională, purtătorii de imagine pozitivă și liderii de opinie etc. poate fi distins un număr corespunzător de categorii de obiective și anume: obiective care vizează însușirea de cunoștințe noi (specifice relațiilor cu angajații proprii); obiective care se referă la formarea abilităților intelectuale (ibidem); obiective care se referă la formarea deprinderilor motorii și senzoriale(ibidem); obiective care specifică formarea atitudinilor sau a opiniilor (toți ceilalți subiecți de relații publice).

Pentru a se descrie un comportament/atitudine /opinie specifice acestor categorii de obiective, trebuie să se aleagă un verb care exprimă cu claritate o acțiune sau o activitate specifică subiectului de relații publice. Această etapă este deosebit de dificilă, deoarece există tendința de a întrebuința verbe care, așa cum subliniază

numeroși specialiști (Kemp, Mayer, Clark ș.a.) se pretează la un larg evantai de interpretări. Pentru a veni în sprijinul responsabililor de relații publice prezentăm mai jos o serie de verbe diferite, inventariate de specialiști în tehnologie didactică (evident,

pe baza experienței ulterioare, ea poate fi îmbunătățită), verbe din cele mai utilizate, în raport cu tipurile de comportamente/ atitudini dorite: a exprima, a recunoaște, a

identifica, a descrie.

Prin formularea obiectivului să se precizeze obiectul (conținutul) acțiunii prin care se va exterioriza comportamentul dorit. În acest timp urmează ca pentru fiecare acțiune să se precizeze la ce se referă sau ce va cuprinde.

Formularea obiectivului trebuie să precizeze condițiile în care responsabilul (subiectul) de relații publice va proba comportamentul dorit. Acest al treilea timp asigură posibilitatea de a măsura performanța, descriind condițiile în care se va exterioriza

comportamentul/atitudinea/opinia dorită. Pentru cele patru obiective luate ca exemplificare, formularea se va completa în felul următor: responsabilul de relații publice să analizeze principalii indicatori de imagine (referitori la instituție/organizație) având la dispoziție publicațiile interne; membrii instituției (organizației) să fie în măsură să descrie programul/obiectivele imediate ale instituției (organizației) fără mijloace ajutătoare; responsabilul de relații publice să fie în măsură să proiecteze un discurs oficial, având la dispoziție baza de date a structurii de relații publice; subiecții să accepte măsurile de austeritate bugetară, în condițiile în care mass-media internă dezvoltă adevărate campanii de presă împotriva acestor măsuri.

Formularea obiectivului trebuie să precizeze criteriile de realizare, după care performanțele probate de responsabil sau subiectul de relații publice vor căpăta o semnificație. Dacă formularea obiectivelor s-ar opri la forma stabilită după parcurgerea primilor timpi, condiția de realizare a unui obiectiv ar fi identificată cu performanța maximă posibilă: subiecții să accepte măsurile de austeritate bugetară, în condițiile în care mass-media internă dezvoltă adevărate campanii de presă împotriva acestor măsuri. O asemenea situație este însă posibilă numai pentru unele obiective, cum ar fi cele de formare profesională a membrilor structurii de relații publice, mai ales când respectivii sunt extrem de bine motivați, pentru a deveni profesioniști în domeniu. Or, atât regula bunului simț, cât și practica nemijlocită atestă suficient de bine că nu se poate să ajungi la performanță ca un membru oarecare al instituției (organizației) (telefonista, portarul etc.) – să cunoască exact programul și obiectivele acesteia. În acest caz trebuie să se precizeze limita minimă de performanță de la care se va considera că obiectivul este realizat, operând cu un standard minim fixat. Aplicând asemenea criterii la obiectivele exemplificate, formularea lor integrală devine: responsabilul de relații publice să analizeze principalii indicatori de imagine (referitori la instituție/organizație), având la dispoziție 20 de publicații interne, cu o exactitate de 20%; membrii instituției (organizației) să fie în măsură să descrie programul/obiectivele imediate ale instituției/ organizației, fără mijloace ajutătoare, cu o exactitate de 20%; responsabilul de relații publice să fie în măsură să proiecteze un discurs oficial, având la dispoziție baza de date a structurii de relații publice, în care să se regăsească patru indicatori de imagine necesari a fi induși în opinia publică; subiecții să accepte, în proporție de 60%, măsurile de austeritate bugetară, în condițiile în care mass media internă dezvoltă adevărate campanii de presă împotriva lor.

Al treilea element necesar pentru o planificare eficientă este evaluarea resurselor, a căilor posibile între punctul de plecare și de sosire. Resursele includ oameni, timp, bani și asistență din partea altor organisme. O cercetare mai atentă a domeniului arată că la capitolul resurse pot fi incluse: oameni, mijloace de comunicare, relații, informații, cunoștințe (know-how), metodologii (paradigme), atribute (prestigiul, reputația științifică, talentul, capacitatea organizatorică sau capacitatea de analiză a unui grup).

Absența unor resurse se poate transforma în restricție de același tip, care se adaugă celor deja enumerate: morale, juridice, religioase, prejudecățile și sistemul de referință al subiecților de relații publice, condițiile reale, timp etc. Cât timp va cere acest proiect? Cât va costa? Ce expertize sunt necesare pentru a-l duce la bun sfârșit? Date fiind resursele necesare pentru a duce la îndeplinire cu succes acest program, se pot obține beneficii pe măsură? Întrebarea finală pe care ar trebui să ne-o punem este: care sunt obstacolele ce ne pot împiedica să ajungem la destinație? Există oponenți ascunși în cadrul instituției? Relațiile anterioare au creat resentimente între anumite grupuri? Cine se va opune programului? De ce?

II. STUDIU DE CAZ. STUDIU DE CAZ

1. Context

1.1. Argumentare

Prin acest studiu am urmărit să arăt că există o unitate școlară model în învățământul buzoian, integrată nevoilor sociale ale comunității, care să realizeze pregătirea de astăzi pentru viitorul de mâine, la standarde europene. Prezentul studiu conține aspecte edificatoare ale relațiilor școlare desfășurate de Liceul Tehnologic „Dimitrie Filipescu” Buzău și face parte din programul comisiilor de lucru ale Consiliului de Administrație al școlii, una dintre aceste comisii fiind: Comisia pentru promovarea imaginii școlii, conform planului de acțiune al școlii PAS 2011 – 2015.

1.2. Misiunea școlii

Liceul Tehnologic „Dimitrie Filipescu” Buzău ofera fiecărui elev condițiile pentru cea mai bună dezvoltare în parteneriat și cooperare cu actorii sociali, promovând toleranța și înțelegerea între copii de origine socio-culturală diferită.

Serviciile oferite de școală au la bază calitatea, performanța, promovarea valorilor europene, egalitatea șanselor pentru toți participanții în proces și deschiderea spre învățarea pe tot parcursul vieții.

Valorile – cheie sunt: calitate, competență, eficacitate, reconversie, integrare.

1.3. Profilul actual al școlii

Liceul Tehnologic „Dimitrie Filipescu” Buzau are sediul în municipiul Buzău, str. D.Filipescu, nr. 6 și este situat în partea de N-V a municipiului, ocupând o suprafață de ; se învecinează la nord cu locuinte, la sud cu locuințe personale ce au ieșirea în str. Frasinului, la est cu calea Fabrica de Pulberi Buzau.

Liceul cuprinde următoarele niveluri de școlarizare: liceu tehnologic cu clasele IX – XII (XIII ) – învățământ de zi, învățământ primar, învățământ gimnazial, învățământ preprimar, invatamant postliceal.

Profilele de studiu oferite sunt: filieră tehnologică, profil tehnic cu domeniile:construcții, mecanică, electric, electronică și automatizări, electromecanic.

Liceul Tehnologic „Dimitrie Filipescu” Buzău este o unitate școlară pentru învățământ de masă, finanțat din resurse publice, adoptând sistemul tradițional de învățământ la forma de învățământ de zi. Predarea este normală, în limba română. Limbi străine studiate : Engleza și Franceza. Liceul Tehnologic „Dimitrie Filipescu” Buzău oferă următoarele servicii: internat, cantină, cabinet de asistență medicală cu medic școlar și cadre medii sanitare, cabinet de Consiliere și orientare în carieră, centrul de documentare și informare CDI, centru de resurse – SOS.

Liceul Tehnologic „Dimitrie Filipescu” Buzău școlarizează elevi din municipiul Buzău, din județul Buzău și din alte județe (Brăila, Bacău, Prahova, Vrancea, Ialomița). Elevii din alte localități fac naveta zilnică, stau în internat sau în gazdă.

La începutul anului școlar 2014-2015 au fost înscriși 458 de elevi. Personalul școlii este format din 43 de cadre didactice, 6 cadre didactice auxiliare și un personal nedidactic de 8 persoane.

Au fost reabilitate clădirea școlii, internatul și cantina. A fost dotat un laborator cu mijloace pentru tehnologia informației, iar atelierele și laboratoarele au beneficiat de echipamente și dotări compatibile cu noile metode ale predării și învățării. De asemenea, în 2009 s-au finalizat lucrările de construcție a unei săli moderne de sport, iar pe parcursul acestui an se vor finaliza lucrările de construcție a unui teren de sport sintetic. Se urmărește acreditarea unor noi profile, o clasă cu profil sportiv și una de mediu.

Școala noastră a stabilit relații de colaborare durabile cu parteneri cum sunt: Divizia instalații – Secția CT2 Buzău, Ductill S.A. Buzau, VAE APCAROM Buzău, S.C. ROTEC S.A., SIMC Buzău,Fabrica de Pulberi Buzău, SC LAN Service SRL, SC Net Wave SRL, SC Europan 2005 SRL. Colaborarea cu acești parteneri constă în instruirea practică a elevilor, precum și inserția profesională a absolvenților. Au fost încheiate protocoale și convenții durabile și serioase. Liceul desfășoară activități comune cu Poliția pe probleme de droguri și delicvență juvenilă, cu Apărarea Civilă în ceea ce privește informarea cu privire la dezastre și în caz de cutremure, cu Pompierii cu privire la prevenirea și stingerea incendiilor; colaborare cu Biserica Fundația ,,Sf. Sava” Buzău pe teme de educație morală și ajutor; dezvoltarea colaborării cu Prefectura, Primăria în vederea utilizării fondurilor bugetare și asigurarea unei bune cunoașteri a nevoilor școlii (participarea ca membrii în consiliul de administrație al școlii a unor consilieri); colaborarea cu I.S.J. în vederea utilizării fondurilor bugetare și pentru buna desfășurare a procesului instructiv educativ; parteneriat cu A.J.O.F.M. ce constă în activități de informare a elevilor din clasele terminale cu privire la insertia profesională și la consultanța acordată de A.J.O.F.M. cu privire la meseriile cele mai căutate pe piața muncii din Buzău; parteneriat cu Agenția de Protecție a Mediului Buzău, cu patronate, sindicate, asociații profesionale, ONG-uri; parteneriat cu  Primăria Municipiului Buzău pentru dotarea laboratoarelor și atelierelor pentru domeniul electric; parteneriat cu Fundația “Mareșal Alexandru Averescu”. Școala noastră dezvoltă parteneriate și cu instituții de învățământ: cu Casa Corpului Didactic Buzău în vederea dezvoltării de programe de formare continuă a cadrelor didactice, programe de perfecționare a personalului didactic auxiliar și nedidactic; parteneriat cu APASE Asociația pentru Promovarea Accesului și a Șanselor Buzău, Romsilva colaborare în privința reconversiei profesionale.

1.4 Analiza rezultatelor și a evoluțiilor.

Realizările școlii în anul 2013-2014

– Implementarea Sistemului de Asigurare a Calității și implicarea largă a colectivului în monitorizarea și identificarea progreselor și neîmplinirilor;

– Finalizarea amenajării laboratoarelor și cabinetelor care au în dotare echipamentele pentru nivelul 1 și 2 de pregătire prin programul Phare;

– Încadrarea cu personal titular la cabinetul interșcolar pentru orientarea și consilierea elevilor

– Dotarea cu camere de supraveghere video pentru asigurarea unui plus de siguranță elevilor și bunurilor din școală;

-Finalizarea construcției sălii de sport;

– Implicarea elevilor în activități extrașcolare prin editarea a două noi reviste școlare, Perpetuum (revistă on line) și Atelier Literar (revistă care este editată cu ocazia Zilelor liceului, în luna februarie a fiecărui an);

– Situarea procentului de promovare la bacalaureat la 70%;

– Rezultate bune la concursuri și olimpiade discipline: 8 elevi premiați la concursuri și olimpiade școlare – discipline tehnice – faza județeană; 4 participări la fazele naționale, 1 mențiune obținută la concursurile pe meserii etapa finală.

Realizările școlii în anul 2014-2015

– Realizarea primilor pași în oficializarea implicării părinților în viața școlii prin înființarea Asociației Părinți-Elevi-Profesori, cu personalitate juridică;

– Implicarea în dezvoltarea de cursuri suport pentru învățământ la distanță, la nivel național, în domeniul electric;

– Autorizarea prin ARACIP a unei noi specializări în domeniul electric: electrician de joasă tensiune ;

– Dezvoltarea Sistemului de Asigurare a Calității prin Comisia pentru evaluarea și asigurarea calității pentru crearea de proceduri de monitorizare și prin implicarea largă a colectivului în monitorizarea și identificarea progreselor și neîmplinirilor;

– Finalizarea lucrărilor de reabilitare a atelierului mecanic din cadrul școlii;

– Câștigarea unui grant de dezvoltare școlară de 2900 lei prin proiectul Educație prin Media, cu care s-a asigurat înființarea unei stații de radioficare care va fi folosită în scop educativ, dar și în scopul eficientizării comunicării interne;

– Parteneriate educative cu Poliția Comunitară, Centrul Antidrog;

– Procente mai mari de absolvire a examenului de Bacalaureat (72.36%) și de certificare a competențelor profesionale (100%) atât la liceu cât și la ruta progresivă nivelul 1 și 2;

– Participarea la un proiect de mobilități Leonardo prin activități didactice organizate cu un grup de elevi în Franța;

– Rezultate notabile la concursuri școlare: trei participări la fazele naționale ale concursului interdisciplinar tehnic și de meserii finalizate cu obținerea unui premiu II și al unei mențiuni; 5 premii și mențiuni la faza județeană a concursrilor interdisciplinare tehnice; concursuri extrașcolare 1 loc I și 1 loc II la fazele județene de fotbal Cupa Romeo Iamandi, respectiv tenis de masă.

Realizările școlii în anul 2013-2014

– Implicarea Asociației Părinți-Elevi-Profesori, în derularea de proiecte educative la nivel județean (Proiectul Implică-te! E dreptul tău!);

– Autorizarea prin ARACIP a noi specializări: tehnician construcții și tehnician echipamente de calcul;

– Dezvoltarea Sistemului de Asigurare a Calității prin Comisia pentru evaluarea și asigurarea calității prin elaborarea de noi proceduri proprii pentru câteva domenii de activitate;

– Înființarea stației de radioficare Radio STAR și asigurarea funcționării acesteia, prin implicarea directă a elevilor;

– Asigurarea conexiunii la atelierul mecanic din școală;

– Realizarea de lucrări de dotare-modernizare la clădirea internatului școlii : schimbarea tâmplăriei cu tip PVC și geam termopan, lucrări de hidroizolație;

– Îmbunătățirea dotării cu mobilier școlar, precum și a dotării laboratoarelor de fizică, chimie, biologie, a dotării cu mijloace IT și a fondului de carte a bibliotecii;

-Înființarea Centrului de Informare și Documentare și a Centrului de Zi;

-Creșterea numărului participanților la faza națională a olimpiadelor tehnice precum și concursurilor pe meserii (8 participanți) și obținerea a trei mențiuni .

2. Analiza nevoilor

2.1. Analiza mediului extern

Din analiza evoluției prognozate pentru cererea potențială pe activități economice în perioada 2009-2015 se constata că trenduri de scădere a cererii se estimează la activitățile din agricultură, administrație publică, iar trenduri de creștere a cererii pe piața muncii se estimează la construcții, comerț, transport, depozitare și industria prelucrătoare.

Pe piața muncii, acțiunile întreprinse continuă să aibă ca principal obiectiv, creșterea gradului de ocupare a populației active.

Măsurile ce urmează a fi întreprinse vor trebui sa vizeze stimularea creării de noi locuri de muncă, în condițiile continuării proceselor de privatizare și restructurare, astfel încât rata șomajului să scadă continuu.

Urmărind obiectivele în domeniul politicii de ocupare a forței de muncă creșterea gradului de ocupare a acesteia, precum și măsuri de sprijinire a șomerilor (adoptarea liniilor directoare ale UE privind ocuparea forței de muncă; creșterea ocupării forței de muncă; dezvoltarea spiritului întreprinzător al angajaților și al persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă; creșterea mobilității, flexibilității și a adaptibilității forței de muncă; garantarea șanselor egale; aplicarea de măsuri de asigurare pentru șomaj) școlile TVET vor avea în vedere aceste politici ale A.J.O.F.M., precum și cererea pe piața forței de muncă a anumitor calificări în perspectiva dezvoltării regiunii și integrării în Uniunea Europeană.

Ca efect al crizei financiare mondiale apar modificări pe piața muncii:

Domeniul profesional ,, Construcții, instalații si lucrări publice” va înregistra o scădere temporara. Vor fi afectate calificările: lucrător instalații pentru construcții, lucrător finisor pentru construcții – nivel I.

Domeniul profesional ,,Agricultura’’ va înregistra o scădere pe termen scurt. Vor fi afectate calificările: lucrător in cultura plantelor de câmp-nivel I si agricultor culturi de câmp-nivel II.

Domeniul profesional ,,Silvicultura’’ va înregistra o scădere pe termen scurt. Va fi afectata calificarea: lucrator in silvicultura-nivel I.

Domeniul profesional ,,Chimia industrială’’ va înregistra o scădere pe termen scurt. Va fi afectata temporar calificarea lucrător in chimie industriala-nivel I

Celelalte domenii profesionale nu sunt afectate de efectele crizei financiare mondiale. Se păstrează ponderile previzionate din PLAI.

Din punct de vedere demografic datele statistice înregistrate în ultimii 5 ani scot în evidență tendința de scădere a populației. Populația județului Buzău în fost de 500,2 mii persoane având un ritm de scădere de 4,1% față de 1990. Pe medii rezidențiale scăderea cea mai semnificativă s-a produs în urban. Dacă în mediul urban reducerea populației s-a datorat în special scăderii numărului bărbaților, în mediul rural, numărul femeilor s-a redus mai accentuat decât numărul bărbaților. Principalul factor care a determinat scăderea populației este sporul natural negativ. În perioada 2009-2015 se prognozează o scădere a populației cu un ritm de 0,7% , pe grupe de vârstă scăderea fiind accentuată în intervalul 0-14 ani (1,2%).

Din punct de vedere al educației și al formării populația școlară din sistemul învățământului profesional și tehnic față de anul școlar 1990-1991 în anul școlar 2002- înregistrat o scădere a numărului de elevi de 15993. După o reducere însemnată în perioada 1990/1991-2000/2001, atât numeric, cât și relativ, populația școlară din învățământul profesional și de ucenici din județul Buzău a înregistrat o creștere in anul 2002-2003, ce pare că va continua și în anii următori. Populația școlară din învățământul postliceal și de maiștri (atât ca număr, cât și ca pondere din totalul populației școlare) a înregistrat o creștere care a culminat în anul școlar 2000/2001 urmând un trend descrescător.

Domeniul mecanic deține cea mai mare pondere 31,84%. Având in vedere ca acest domeniu de formare include o serie de calificări de nivel 2 ce sunt specifice serviciilor, precum si faptul ca o serie de calificări pot fi exercitate in mai multe activități economice, se poate diminua ponderea la 21,5% in perspectiva anului 2013.

Domeniul electromecanică deține ponderea de 11,24% urmând ca in perspectiva anului 2013\5 sa se înregistreze o scădere de pana la 4%.

Domeniul electronica și automatizările care deține o pondere foarte mica in județul Buzău va creste la 5,5% in perspectiva dezvoltării economice preconizate prin creșterea investițiilor, a gradului de tehnologizare si a productivității muncii.

Domeniul materiale de construcții va înregistra o creștere de până la 2% în perspectiva anului 2015.

Domeniul electric reprezintă 3,84% urmând ca în perspectiva anului 2015 să ajungă la 6,5% în raport cu cererea previzionată.

Domeniul construcții și lucrări publice . Prognoza pentru 2015 este de creștere de 8,5% deoarece creste ritmul de construcții în domeniul civil, comercial și servicii, precum și volumul investițiilor în construcții și infrastructură.

Planul de școlarizare

Realizarea previziunilor în ceea ce privește planul de școlarizare la liceul tehnologic a ținut cont de încadrarea specializărilor în activități economice și de dinamica cerere-ofertă.

Astfel, pentru domeniile în care deficitul cerere-ofertă are valori ridicate va fi diminuat numărul de clase.

Profilul tehnic de la 41,90% va cunoaște o diminuare la 40% în perspectiva anului 2015. Profilul resurse naturale si protecția mediului de la 32,30% va cunoaște o diminuare până la 16,80% în perspectiva anului 2015. Profilul servicii de la 25,80% va cunoaște o creștere până la 42,20% în perspectiva anului 2015.

Din punct de vedere al finanțării Pentru învățământul profesional și tehnic formarea continuă a cadrelor didactice are o importanță majoră. Cu toate acestea,a cheltuielile sunt sub media pe țară. De asemenea, sistemul de evidență a cadrelor didactice formate nu este unitar și complet. Se impune realizarea unei evidențe clare, corecte a formării cadrelor didactice, precum și elaborarea unui sistem unitar și cuprinzător pentru toate tipurile de cheltuieli privind formarea la nivelul ISJ Buzău. La nivelul județului ponderea personalului didactic calificat încadrat pe disciplinele de specialitate este de 96,38%. Ponderea personalului didactic necalificat este de 3,62%. În mediul rural se constată însă că ponderea personalului didactic titular este de numai 45,2%, iar personalul didactic necalificat este în procent de 80%. În ceea ce privește formarea și perfecționarea personalului didactic de specialitate se remarcă faptul că sistemele clasice prin grade didactice nu răspund nevoilor de formare și perfecționare resimțite de cadrele didactice ca urmare a introducerii noilor structuri curriculare. De asemenea, se resimte o lipsă a abilităților și a experienței în ceea ce privește:

colaborarea cu agenții economici în condițiile noilor cerințe de elaborare a curriculum-ului în dezvoltare locală; învățarea centrata pe elev; lucrul cu elevii cu nevoi speciale; orientarea si consilierea privind cariera;

2.2. Analiza mediului intern

Pentru analizarea propriului nivel de performanță al organizației am abordat toate aspectele referitoare la activitățile școlii, în mod special calitatea experiențelor elevilor și standardele pe care aceștia le ating.

Procesul didactic

Proiectarea didactică a fost realizată în concordanță cu standardele de pregătire profesională și a programelor școlare aprobate. O atenție deosebită a fost acordată întocmirii curriculum-ului în dezvoltare locală, care se realizează încă cu oarecare dificultate și nu are încă toate elementele de calitate scontate.

Predarea și învățarea cunoaște un proces de adaptare la un învățământ modern și eficient. Strategiile de predare-învățare s-au adaptat la nivelul de vârstă al elevilor și la specificul fiecărei discipline. În momentul analizei se poate aprecia că profesorii școlii folosesc atât metodele clasice cât și cele moderne (încurajarea studiului individual al elevilor prin utilizarea manualului, culegerilor, materialelor auxiliare și, nu în ultimul rând, prin utilizarea mijloacelor moderne de comunicare, utilizarea mijloacelor electronice – sistemul AEL în predare și evaluare, utilizarea fișelor de lucru individuale sau pe grupe, particularizarea temelor pentru acasă în funcție de performanța elevilor, pregătire specială pentru elevii capabili de performanță sau pentru examene de sfârșit de ciclu). Utilizarea metodelor experimentale și a învățământului centrat pe elev are o pondere apreciată, în momentul analizei, între 16-30%, ceea ce impune măsuri ameliorative, atât în ceea ce privește formarea personalului didactic, dar și dotarea cu mijloacele necesare.

Materiale și resurse didactice. Deși am beneficiat, în ultimii ani, de o infuzie de capital pentru dotarea laboratoarelor școlare, materialele didactice sunt încă insuficiente. Dotările pentru cabinete și laboratoare obținute prin participarea la proiectul PHARE și prin finanțare din partea Ministerului Educației sunt extrem de utile, dar trebuie dublate și de efort propriu, mai ales în privința cărților de specialitate.

Rezultatele elevilor

Rezultate la concursurile școlare: detaliem doar rezultatele obținute la concursurile interdisciplinare specifice profilului școlii, precum și la concursurile pe meserii.

În anul școlar 2011 – 2012 s-au obținut: 3 participări la etapa națională și implicit locul I

la etapa județeană și o mențiune câștigată la faza națională la concursul pe meserii – tehnician în instalații electrice, 2 elevi au obținut locul II, iar 1 elev locul III la fazele județene.

În anul școlar 2012 – 2013 s-au obținut: 4 participări la etapa națională și implicit locul I la etapa județeană soldate cu un premiu II și o mențiune câștigată la faza națională tehnician tehnică de calcul, respectiv la concursul pe meserii – electrician; – 3 elevi au obținut locul II, iar 5 elevi locul III la fazele județene.

În anul școlar 2013 – 2014 s-au obținut: 6 participări la etapa națională și implicit locul I la etapa județeană (5 la liceu, 1 la anul de completare) soldate cu 2 mențiuni câștigate la faza națională tehnician tehnică de calcul și una la concursul pe meserii –electrician; 3 elevi au obținut locul II, iar 1 elev locul III la fazele județene;

Promovabilitate

Procentul de promovare la sfârșitul anului școlar 2013- 2014 la învățământul tehnic a înregistrat o ușoară creștere (sursa: anexe PAS): liceu cls. IX-XII – 94,83% (în 2012-2013 92,32%, iar în 2011-2012 – 83,50%).

Promovabilitatea la examenele naționale în anul școlar 2011-2012 a fost următoarea: examenul de bacalaureat 30,22% (50,36% în 2012-2013; 43,00% în 2013-2014); examenul de certificare a competențelor (exprimat în raport cu total absolvenți și nu cu absolvenți prezentați, la care procentul este de 100%): 94,64% în 2012-2013 și 93,85% în 2013-2014;

Consilierea și orientarea elevilor

În școală există, din 2008, un cabinet de orientare și consiliere privind cariera, iar din 2009 funcționează Cabinetul interșcolar pentru orientarea și consilierea elevilor, din 2008 fiind încadrat un psiholog titular; acesta a constituit un real sprijin în educația elevilor. S-au realizat activități specifice: de autocunoaștere, de prezentare a domeniilor ocupaționale, a Clasificației Ocupațiilor din România, a condițiilor de exercitare a fiecărei ocupații; s-au făcut ședințe individuale de consiliere pentru determinarea aptitudinilor pentru o parte din elevii anilor terminali, s-au desfășurat ore de consiliere individuală și în grup, atât pentru elevi cât și pentru părinți, în cazurile cu probleme comportamentale sau de adaptare. Au fost aplicate și teste de autoevaluare și de evaluare a atmosferei educaționale din școală precum și teste privind relația părinte-elev, urmate de sesiuni de formare.

În fiecare an, în luna mai, școala popularizează oferta educațională pentru absolvenții claselor a VIII-a, prin tipărirea de pliante publicitare cu oferta școlii într-o formă foarte atractivă. Pliantele au fost transmise prin corespondență tuturor familiilor elevilor absolvenți din municipiu, pentru o mai bună informare despre meseriile și specializările propuse și despre oportunitățile oferite de școala noastră. Oferta a fost făcută publică si pe site-ul școlii într-o formă interactivă.

Resurse fizice

Activitatea școlară se desfășoară în trei clădiri, în care există spații cu următoarele destinații:

– 20 de săli de clasă ;

– 1 sală de sport modernă, recent construită;

– 1 bibliotecă cu un număr de peste 28 000 volume de cărți, sală de lectură;

– 1 cabinet biologie;

– 1 laborator chimie;

– 1 laborator fizică;

– 2 cabinete informatizare (fiecare cu 25 de calculatoare de ultimă generație, în rețea, imprimantă, scaner, modem, cuplare );

– 1 laborator mecatronică;

– 1 laborator tehnică de calcul;

– 1 laborator măsurări electrice și electrotehnice;

– 1 cabinet medical;

– 1 cabinet de consiliere și orientare în carieră;

– 1 atelier de sudură;

– 1 atelier electrotehnică;

– 3 ateliere lăcatușerie;

– 1 atelier prelucrări prin așchiere

Resurse umane

În anul școlar 2013-2014 au fost normate 83,07 posturi didactice. Colectivul didactic este format din 68 cadre didactice, din care 43 cadre didactice (70,76%) sunt titulare, 25 suplinitori calificați; structura, în funcție de grade didactice, este: 24 cu gradul I (36,92%), 10cu gradul II (15,38%), 28 au definitivatul, iar 6 sunt stagiari. Predarea disciplinelor tehnice de specialitate este asigurată de 14 ingineri din care 9 sunt titulari, 8 având gradul I, iar 1, gradul II. Instruirea practică se face sub îndrumarea a 10 maiștri instructori titulari din care 9 au gradul I și 1, gradul II. Personalul didactic auxiliar este format din 9 persoane (secretari, contabili, laborant, tehnician, inginer de sistem) și 15 persoane de îngrijire și securitate. Pentru recunoașterea meritelor profesionale s-au acordat 19 gradatii de merit, pentru 11 profesori s-au atribuit gradații de merit. 7 profesori de discipline tehnice sunt autori de standarde de pregătire profesională și curriculum pentru domeniul mecanic și electromecanic, în cadrul programului Phare TVET 0108.01. 4 profesori sunt incluși în dezvoltarea materialelor de învățare pentru e-learning. 15% dintre cadrele didactice titulare și cadrele didactice auxiliare au urmat cursuri de formare, iar în ultimii doi ani 80% din personalul didactic a parcurs diferite forme de perfecționare organizate la diferite niveluri: CCD, ISJ, MEN.

2.3. Analiza SWOT

Pentru a realiza o bună diagnoză a organizației școlare din cadrul căreia fac parte, voi apela la metoda (tehnica) SWOT, analizând atât mediul intern cât și mediul extern, pe următoarele paliere :

– oferta curriculară

– resursele umane

– resursele materiale și financiare

– relațiile cu comunitatea

Oferta curriculară

PUNCTE TARI

Procesul instructiv – educativ se desfășoară în conformitate cu legislația în vigoare

Organizarea școlii respectă normele legislative în vigoare

Comunicarea eficientă a tuturor actorilor comunității educative (profesori, elevi, părinți, agenți economici, autorități publice)

Libertatea profesorilor de a oferi opționale atractive, interesante

Realizarea CDL- urilor în parteneriat cu agenții economici

Parteneriate cu agenții economici în vederea realizării instruirii practice de către elevi.

Procesul educațional se desfășoară într-un singur schimb

Experiența dobândită în organizarea și desfășurarea simpozioanelor adresate elevilor și cadrelor didactice

Existența și funcționarea în școala a programului de invatamant ( respectă în totalitate normele transmise de M.E.C.T)

Progres în rezultatele obținute de elevi la examenul de Bacalaureat 2014 față de anii anteriori

PUNCTE SLABE

Demersul didactic este axat mai mult pe cantitatea de informații

Utilizarea preponderentă a unor strategii didactice în care elevul este predominant spectator și nu actor

Posibilitatea redusă de alegere a elevului, în conformitate de aptitudinile și interesele sale a opționalelor din CDS

Necorelarea calificărilor din unitatea școlară cu cerințele pieței, conform PLAI și PRAI

Preocuparea insuficientă a profesorilor de a lucra în echipă pentru diverse proiecte

Nerespectarea consecventă a Regulamentului de Ordine Interioară de către elevii școlii

Rezultate slabe obținute la tezele cu subiect unic în anul școlar 2013/2014

OPORTUNITĂȚI

Colaborare bună cu I.S.J. Buzău, autorități, agenți economici, Avocatul elevului, Consiliul consultativ al elevului, Comitetul de părinți

Existența documentelor strategice pentru aplicarea Curriculum-ului Național elaborate de M.E.N.

Existenta unui cadru legislativ care acoperă problematica sistemului de învățământ ( legi, H.G.,ordine, note, notificări, circulare)

Posibilitatea diversificării ofertei educaționale a școlii prin acreditări în noi calificări

AMENINȚĂRI

Instabilitatea legislativă și a curriculum-ului în sistemul de învățământ

Necorelarea programelor școlare la disciplinele tehnice (teorie cu instruire practică)

Inexistența unui echilibru între numărul de ore săptămânale alocate unei discipline și conținutul programelor școlare

Insuficienta diversificare și adecvare a CDȘ la cerințele și solicitările părinților și elevilor poate scădea motivația acestora pentru învățare precum și interesul pentru această unitate de învățământ. Există riscul micșorării numărului de cereri de înscriere în instituție.

Baza materială existentă nu permite realizarea tuturor solicitărilor (opțiunilor) beneficiarilor. Numărul calculatoarelor din școală nu este suficient.

Comunicarea deficitară între școală, CCD și inspectoratele școlare poate afecta buna organizare a curriculumului școlii.

b) Resurse umane

PUNCTE TARI

Număr mare de profesori titulari; media de vârste a colectivului este de 44 de ani, vârstă propice afirmării profesionale depline

Receptivitatea și transparența managerilor

Atitudine care oferă suport și deschisă față de problemele elevilor

Personal didactic auxiliar calificat și pregătit din punct de vedere profesional

Atmosferă destinsă, de încredere reciprocă

Număr mare de cadre didactice participante la cursuri de formare

Existența unui cadru didactic calificat pentru consilierea de carieră

Școala asigură securitatea elevilor și a cadrelor didactice

Cadrele didactice au beneficiat de cursuri de formare pe tema școlii incluzive

PUNCTE SLABE

Disponibilitatea scăzută a unor cadre didactice de a lucra în echipă

Rezistența la schimbare a unor cadre didactice, tendința de a evita mijloacele moderne de învățământ și de evaluare

Elevi cu bagaj redus de cunoștințe care optează pentru unitatea noastră

Deficiențe și întârzieri în îndeplinirea sarcinilor de serviciu din partea personalului muncitor

Elevii provin predominant din familii cu posibilități materiale reduse

Slabă motivare datorită salariilor mici.

Conservatorismul și rezistența la schimbare a unor cadre didactice

.

OPORTUNITĂȚI

Numărul de întâlniri și activități comune ale cadrelor didactice în afara orelor de curs favorizează împărtășirea experienței, creșterea coeziunii grupului, o comunicare mai bună

Varietatea cursurilor de formare și perfecționare organizate de CCD, ONG, universități

Posibilitățile financiare de stimulare, motivare a cadrelor didactice

Întâlnirile frecvente de câte ori este cazul între cadrele didactice și părinții elevilor (ședințele cu părinții la nivelul clasei / școlii, consultațiile)

Existența unei oferte bogate și diversificate în ceea ce privește perfecționarea și formarea continuă

Aplicarea legii privind asigurarea calității în învățământul preuniversitar

Colaborarea cu unități economice care să ofere burse de studiu și angajamente la absolvire

AMENINȚĂRI

scăderea motivației și interesului pentru activitățile profesionale (colaborare cu părinții, perfecționarea, activitățile extracurriculare, confecționarea materialelor didactice, pregătirea cu profesionalism a lecțiilor etc.)

scăderea prestigiului cadrelor didactice

criza de timp a părinților datorată actualei situații economice care reduce implicarea familiei în viața școlară. Acest lucru se reflectă atât în relația profesor-elev cât și în performanța școlară a elevilor

Lipsa de motivație a elevilor și părinților pentru educație

Fluctuația cadrelor didactice la unele discipline

Scăderea populației școlare la nivel județean

Reducerea numărului de elevi, absolvenți ai învățământului gimnazial , mai ales din mediul rural, care optează pentru o formă de învățământ postgimnazială

c) Resurse materiale și financiare

PUNCTE TARI

Existența surselor de venituri extrabugetare

Existența echipamentelor de tehnologie informatica moderne

Existența unui spațiu pentru organizarea C.D.I

Existența unui sistem de supraveghere video

Sală nouă de sport la standarde U.E.

Existența unui centru de informare și consiliere a carierei

Modernizare parțială a unității (înlocuire ferestre, uși)

Bibliotecă cu volum mare de cărți ( aprox. 28000) pe domenii diferite

Disciplinele de profil se desfășoară în cabinete cu dotare bună

Compartimentul secretariat beneficiază de tehnologie informatică modernă

Existenta dotărilor din școală dobândite ca urmare a proiectelor derulate anterior

Experiența unității școlare in elaborarea proiectelor și accesarea de fonduri alocate de Banca Mondiala, M.E.N, de către comunitatea locală, etc.

PUNCTE SLABE

Parte din baza materială este depășită moral, învechită, necorespunzătoare

Existenta unui corp din școală neconsolidat

Dotarea materiala necorespunzătoare a cabinetelor și atelierelor școală

Materialul didactic este insuficient și depășit

Fondurile bănești nu sunt suficiente pentru stimularea cadrelor didactice și elevilor, pentru achiziționarea unor echipamente și materiale didactice, pentru întreținerea spațiilor școlare

OPORTUNITĂȚI

Posibilitatea obținerii unor fonduri extrabugetare prin închirierea unor spații ale școlii ( sala de sport, cantina, etc. )

Posibilitatea accesării unor fonduri de finanțare prin proiecte de investiții descentralizare și autonomie instituțională

Parteneriat cu comunitatea locală (primărie, părinți), ONG, firme

Posibilitatea antrenării elevilor și părinților în activități productive și de întreținere a școlii

AMENINȚĂRI

Sistem legislativ inflexibil, complicat și restrictiv, în privința utilizării optime a resurselor de către școlii

Administrarea necorespunzătoare a resurselor materiale și financiare existente

Degradarea spațiilor școlare datorită fondurilor bănești limitate, alocate pentru întreținerea școlii

Conștiința morală a elevilor privind păstrarea și întreținerea spațiilor școlare

Ritmul accelerat al schimbărilor tehnologice conduce la uzura morală a echipamentelor existente

d) Relațiile cu comunitatea

PUNCTE TARI

Colaborare bună cu I.S.J. Buzău, Consiliul Local, Primărie, MAPN

Parteneriate încheiate cu agenții economici în vederea asigurării instruirii practice

Colaborarea cu agenții economici în vederea încadrării absolvenților

Existența unui program adresat elevilor ai căror părinți sunt plecați în străinătate

Semestrial – Comisia diriginților organizează întâlniri cu reprezentanți ai Poliției în scopul prevenirii delincvenței juvenile

Întâlniri semestriale cu Comitetul consultativ al părinților, suplimentate de consultații individuale cu părinții

Dezvoltarea relației profesori-elevi-părinți se realizează și prin intermediul serbărilor școlare

Contactele cu diverse instituții pentru realizarea unor activități extracurriculare precum : excursii, vizite la muzee,planetariu, vizionări de spectacole, acțiuni contabile cu cămine de bătrâni, orfelinate etc., introduc elevii în mediul comunitar și contribuie la socializarea lor.

PUNCTE SLABE

Colaborare insuficientă cu A.J.O.F.M.

Lipsa de interes a părinților de a colabora cu școala

Zona în care funcționează școala

Legăturile cu firme și licee în vederea realizării unei orientări vocaționale adecvate sunt insuficiente și necoordonate

Puține activități desfășurate în școală implică coparticiparea părinților

OPORTUNITĂȚI

Posibilitatea adaptării ofertei educaționale in funcție de cerea pieței

Parteneriate cu școli similare unității noastre din țară

Disponibilitatea și responsabilitatea unor instituții de a veni în sprijinul școlii (Primărie, ONG, Biserică, Poliție, instituții culturale)

Cererea exprimată de Consiliul reprezentativ al elevilor privind desfășurarea de activități comune părinți-profesori-elevi

Interesul firmelor de a-și recruta și forma în perspectivă personal specializat

AMENINȚĂRI

Stagnarea industriei la nivel județ

Restructurarea continuă a intreprinderilor.

Organizarea defectuoasă a activităților de parteneriat poate conduce la diminuarea sau chiar inversarea efectelor scontate

Nivelul de educație și timpul limitat al părinților poate conduce la slaba implicare a părinților în viața școlară

Instabilitate la nivel social și economic a instituțiilor potențial partenere

Slaba informare privind specificul și inadecvarea activităților propuse de către instituțiile partenere

2.4. Plan de relații publice pentru anul școlar 2014-2015

2.5. Campanie de relații publice pentru două categorii de public țintă

1. Definirea problemei

Ca profesor diriginte am fost mereu în contact cu părinții elevilor, apoi, mergând în tabere, am constatat că între copii și părinți nu este o bună comunicare. Am constatat că părinții nu-și cunosc copiii și iau măsuri necorespunzătoare pentru educare și disciplinare, iar aceștia sunt dezorientați.

Pot să apară chiar și unele obstacole: la primele activități, când nu știu la ce fel de activități sunt invitați, părinții pot fi mai reticenți.

2. Rezumatul campaniei

În fiecare lună vor avea loc întâlniri cu cei 390 de părinți cărora le este adresată campania (câte 10 părinți de la fiecare clasă de elevi, de la cursul de zi) Treptat, sperăm, ca, auzind ce se discuta la aceste activități, să dorească să participe și alți părinți.

Ca teme, vor fi dezbătute: "Comunicarea – arta de a fi părinte”, „Normal și patologic la copil”, „Copilul între adevăr și minciună – pedeapsă și recompensă, „Frica la copil”, „Educația sexuală”, „Rolul instructiv al calculatorului”, etc.

La aceste activități vor participa ca specialiști: psihologi, medici, preoți.

3. Obiectivele campaniei

Cunoașterea copiilor de către părinți;

Educarea părinților pentru a ști cum să comunice cu copiii lor;

Scăderea numărului de copii delicvenți;

Consilierea cuplurilor tinere;

Cunoașterea efectelor și evitarea consumului de alcool și droguri;

Evitarea eșecului școlar;

Educarea tinerei generații pentru o viață sănătoasă.

4. Categorii de public

elevi ai claselor IX-XII curs de zi ai căror părinți sunt ținta campaniei; membrii unor familii cu probleme sociale;

părinți care nu au o bună comunicare cu copiii lor și care adoptă un comportament necorespunzător în educarea și creșterea acestora;

elevi cu potențial intelectual, dar dezorientați de comportamentul părinților.

5. Strategii

Întâlniri tematice, periodice cu părinții elevilor identificați, ce fac obiectul campaniei;

Întocmire și completare de chestionare de tipul „Cine sunt eu?”, „Îmi cunosc copilul?”, „Ce știu părinții despre mine?”

6. Tactici

identificarea grupului țintă de elevi cărora li se adresează direct această campanie;

cunoașterea părinților/familiilor/susținătorilor legali ai acestor elevi;

o primă întâlnire părinți – elevi – profesori – specialiști implicați;

stabilirea grupelor de lucru și a calendarului întâlnirilor (posibile repetări ale temelor pentru același grup, datorită neconcordanței programului grupului de părinți);

anunțarea publică a campaniei în mass-media locală, în revista școlii și pe site-ul acesteia;

trimiterea de invitații adresate presei în vederea participării la diverse acțiuni ale campaniei;

facilitarea participării la emisiuni televizate a factorilor implicați;

pregătirea materialelor pentru interviurile acordate de reprezentanții școlii

elaborarea chestionarelor de tipul „Cine sunt eu?”, „Îmi cunosc copilul?”, „Ce știu părinții despre mine?”;

completarea chestionarelor de către elevii și părinții implicați;

centralizarea și prelucrarea datelor;

stabilirea și contactarea specialiștilor;

detalierea acțiunilor campaniei, în funcție de datele obținute;

pregătirea materialelor cu informații pe temele propuse;

experimentarea tehnicilor de comunicare cu copii;

analiza rezultatelor obținute;

evaluarea progresului.

7. Calendarul de lucru: 6 luni, perioada noiembrie 2011 – aprilie 2012

8. Buget: 6000 lei

9. Proceduri de evaluare

Monitorizarea permanentă a progresului relației părinte – elev;

Chestionare de tip inițial, progresiv și de încheiere;

Monitorizarea progresului școlar al elevilor;

Emisiuni realizate pe posturi locale, în direct, cu categoriile de public implicate

2.6. Consultare, monitorizare și evaluare

Consultare

Pentru elaborarea planului au fost repartizate sarcini precise fiecărui membru al colectivului de redactare. Au fost organizate întâlniri de lucru în școală, în perioada martie – mai 2014, în zilele de luni, orele 14.00. În timpul întâlnirilor cu partenerii sociali s-a analizat mediul extern școlii și finalitățile activității educaționale. S-au formulat concluzii și s-au stabilit cele mai importante direcții de intervenție care se regăsesc în procesele verbale întocmite cu ocazia acestor discuții. Aria consultărilor a cuprins foști elevi, părinți, organizații

non-guvernamentale, asociații profesionale, pentru a dezvolta noua abordare a școlii noastre, care situează elevul pe primul loc. Opiniile rezultate în timpul acestor întâlniri s-au referit la punctele forte ale școlii, la problemele cu care se confruntă școala noastră, la mijloacele de abordare a acestor probleme, pentru îmbunătățirea continuă a calității serviciilor oferite de Liceul Tehnologic. Membrii colectivului de redactare au consultat statistici, studii, documente M.E.N. Proiectul planului a fost prezentat în Consiliul Profesoral și Consiliul de Administrație și a fost transmis spre consultare și reprezentanților principalului partener economic DUCTILL SA. Planul a fost definitivat ținând cont de părerile și sugestiile membrilor corpului didactic al școlii.

La nivelul județului Buzău, au fost organizate întâlniri metodice pe tema învățării centrate pe elev, în care s-au împărtășit experiențele acumulate cu alte unități școlare.

Monitorizare și evaluare

Pentru a urmări fazele de desfășurare ale activităților propuse în plan, directorul adjunct va fi responsabil și va înregistra rezultatele în dosarul întocmit în acest scop. În această activitate vor fi implicați profesori, elevi, parteneri sociali, părinți. Realizările progresive vor fi prezentate în Consiliile Profesorale, la ședințele cu părinții și în întâlnirile de lucru cu partenerii. De asemenea, se vor organiza în școală cercuri metodice tehnice cu colegii de la alte unități școlare pentru a ne împărtăși experiențele dobândite în lunile noiembrie 2014 și în martie 2015.

Managerul va coordona și controla desfășurarea optimă a acțiunilor propuse prin plan și va asigura crearea condițiilor pentru aplicarea lui în practică. Atât managerul, cât și membrii Consiliului de Administrație al școlii se vor implica activ în derularea activităților.

Pe tot parcursul proiectului se vor realiza evaluări parțiale lunare, ce au ca scop verificarea desfășurării acțiunilor în termenele stabilite și gradul de atingere a obiectivelor propuse. Considerăm că astfel vom reuși să înregistrăm un progres continuu, pe baza experiențelor acumulate la fiecare etapă. Constatările și concluziile vor fi folosite în vederea reactualizării continue a planului și elaborarea planului operațional pentru anul școlar următor.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Relațiile publice se dovedesc un instrument original și eficace pentru a răspunde provocărilor cu care orice organizație se confruntă. Ele pot ajuta la rezolvarea unei probleme, lansarea unei idei, evitarea unei catastrofe, alăturându-se altor perspective – juridică, financiară, umană și chiar spirituală – în efortul de a depăși problemele de zi cu zi. Însă nu întotdeauna relațiile publice sunt integrate în ansamblul instrumentelor de care dispune o organizație pentru a conduce mai bine. Se înțelege greșit rolul pe care îl pot juca relațiile publice, așteptându-se de la ele miracole pe care nu le pot realiza și se neglijează importanța marilor servicii pe care le pot aduce.

Fie că este vorba de o companie multinațională sau de o organizație mică, folosirea unui plan de campanie poate aduce rezultate benefice, ajutându-le să-și prezinte public punctul de vedere, să lupte împotriva unui adversar sau a unei organizații concurente. Campaniile de relații publice sunt eforturi ample, coordonate și orientate către realizarea unor obiective specifice sau a unor ansambluri de obiective corelate, care vor permite unei organizații să își atingă țelurile fixate ca declarație de principii. Declarația de principii este constituită dintr-un text scurt în care se prezintă valorile majore ale unei organizații, scopurile ei, locul și responsabilitatea ei între celelalte organizații asemănătoare. Ea conține angajamente publice referitoare la obligațiile civice și responsabilitățile sociale. Declarația de principii face organizația vizibilă și transparentă pentru societate și facilitează procesele de comunicare.

Uneori, alături de sintagma relații publice apar termeni ca eveniment, program sau campanie, fiecare reprezentând un proces. Evenimentul este o întâmplare de scurtă durată ce ocupă un interval de timp precis, răspunde unui singur obiectiv și vizează unul sau mai multe publicuri bine determinate (de exemplu: aniversarea unei organizații).

După cum am putut observa, relațiile publice rămân ca un capitol încă nepus la punct de către organizațiile de orice fel din zilele noastre. Chiar dacă, la prima vedere, în unele organizații acest aspect pare bine pus la punct, cu siguranță mai există posibilitatea îmbunătățirii lui. Școala ocupă un loc special în contextul instituțiilor de stat din România. Importanța îmbunătățirii relațiilor publice la nivelul învățământului preuniversitar din țara noastră devine cu atât mai importantă, cu cât încrederea opiniei publice în școală a cunoscut un trend descendent în ultimii ani.

Din aspectele teoretice prezentate putem concluziona că cele mai importante aspecte pentru elaborarea unor campanii de succes în relațiile publice pentru unitățile școlare îl reprezintă identificarea punctelor problemă, găsirea unor soluții, promovarea acestora. Campaniile de relații publice (CRP) trebuie distinse de campaniile de comunicare publică (CCP) prin aceea că primele au ca obiective crearea de relații pozitive între o organizație și publicurile ei, folosind un spectru larg de mijloace de comunicare: interpersonală, mediată de diferite suporturi tehnologice (telefon, afișe, Internet) sau de tip mass-media, pe când CCP au un scop imediat, practic, bine definit (limitarea fumatului, preluarea câinilor comunitari, aplicarea normelor de securitate rutieră, etc.) și folosesc exclusiv mass-media.

Studiul de caz scoate în evidență aspecte edificatoare privind elaborarea unor proiecte și campanii de către o unitate școlară. Din analiza tuturor factorilor care influențează imaginea școlii respective se remarcă succesul pe plan școlar, menținerea relațiilor cu autoritățile locale, păstrarea unei relații apropiate cu părinții. Ultima, dar probabil cea mai importantă realitate în ceea ce privește școala rămâne situația elevului.

Pe baza studiului realizat, consider că pentru îmbunătățirea relațiilor publice în cadrul unei școli, se pot stabili câteva imperative, respectiv eliminarea aspectelor negative. Recomand următoarele:

– analizarea mai atentă a manierei de promovare a campaniilor;

– urmărirea continuă a schimbărilor pe plan local;

– creșterea capacității de adaptare la condiții noi;

– îmbunătățirea performanțelor școlare;

– îmbunătățirea infrastructurii (de ordin estetic);

– desfășurarea mai multor activități cu unități similare.

Așadar, succesul unei școli depinde de o serie de factori, a căror importanță este variabilă. Chiar dacă în trecut acest aspect părea minor, indiferent de statutul unității de învățământ, relațiile cu publicul au devenit o adevărată necesitate, o realitate imediată și un important indicator.

BIBLIOGRAFIE

1.Argyris, Chris, Organizational Behavior A Managerial Viewpoint, The Dryden Press, NewYork, 1983.

2. Bryson, John M. Planificarea strategică pentru organizațiile non-profit, București, Editura ARC, 2002.

3. Coman, Cristina, Relațiile Publice și Mass-Media, Editura Polirom, Iași, 2000.

4. Chelcea, Septimiu, Memorie și identitate, construcție socială, în Memorie socială și identitate națională, Editura I.N.I., 1998.

5. Dagenais, Bernard, Campania de relații publice, București, Editura Polirom, 2003.

6. Iacob,Luminița, Comunicarea – forță „gravitațională” a câmpului social, în „Comunicarea în câmpul social”, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, 1997.

7. Keane, John, The Media and Democracy, Polity Press, Cambridge, U.K., 1992.

8. Kotler, Philip, Managementul marketingului, București, Editura Teora, 2005.

9. Kunczik, M., Zipfel, A., Introducere în știința publicisticii și a comunicării, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1998.

10. Larson, Charles, Persuasiunea. Receptare și responsabilitate, Iași, Editura Polirom, 2003.

11. Massie, Joseph L., Esentials of Management, fourth edition, Prentince Hall, New Jersey, 1987.

12. Michel, Albert, Capitalism contra capitalism, București, Editura Humanitas, 1994.

13. McQuail, Denis, Comunicarea, Iași, Institutul European, 1999.

14. Muchelli, Alex, Arta de a influența, București, Editura Polirom, 2002.

15. Newsom, Doug, Turk Van Slyke, Judy, Kruckeberg, Dean, This is the PR. The Realities of Public Relation, seventh edition, Editura Wadsworth, Belmont, 2000.

16. Pailliart, Isabelle, Spațiul public și comunicarea, București, Editura Polirom, 2002.

17.Pricopie, Remus, Stănciugelu, Irina, Relații publice în școli. Încredere și parteneriat comunitar, Editura Comunicare.ro, București,2008.

18. Rogojinaru, Adela, Relații Publice. Fundamente interdisciplinare, București, Editura Tritonic, 2005.

19. Rus, Călin, Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice, Editura Institutul European, Iași, 2002.

20. Rus, Călin. Relații publice și publicitate, Editura Institutul European, Iași, 2003.

21. Șerb, Stancu, Relații Publice și Comunicare, Editura Teora, București, 2000.

22. Vlăsceanu, Mihaela, Sectorul nonprofit, București,Editura Paideia, 1996