Campania Electorala 2014 In Vizorul Presei

CUPRINS:

Introducere

Capitolul I: Comunicarea politica prin mass-media in campania electorala

I.1. Manipularea prin mass-media

I.2. Tehnici de persuasiune si manipulare aplicate în campaniile electorale

I.3. Marketigul politic în campaniile electorale

Capitolul II: Manipularea în campania electorală pentru alegerile parlamentare. Studiu de caz.

II.1. Tipuri de manipularea în campania electorală din 30 noiembrie 2014

II.2. Sondajele realizate de-a lungul campaniei si credibilitatea lor

II.3. Efectele manipulării asupra comportamentului electoral

Concluzii generale și recomandări

Bibliografie

Anexe

Abstract

Ce sunt campaniile electorale? O formă instituită democratic, prin care partide și oameni încearcă să ajungă la putere, sa câștige încrederea electoratului, să arate că programele lor sunt mai bune și, în final, să câștige voturi mai multe.

Scopul acestui proiect de cercetare este de a demonstra că, campaniile electorale sunt atât benefice țării cât și în detriment. Pe deoparte benefic prin aceea că, cetățenii își pot alege prin mod direct și liber guvernanții, la rândul său, concurenții electorali dezvoltă strategii bine puse la punct. Iar pe de altă parte, aceste strategii bine gândite manipulează opinia publică ceea ce duce la acordare unui vot greșit, care ulterior, trezește nemulțumirea societății.

De aceea, în a demonstra acest lucru, am ales să fac un studiu a manipulării în campania electorală.

Teza ”Campania electorală 2014 în vizorul presei” are următoarea structură: introducerea, două capitole, care la rândul lor cuprind câte alte trei subcapitole, concluziile, bibliografia și anexele.

Primul capitol intitulat ”Comunicarea politica prin mass-media în campania electorală” conține suportul teoretic al temei analizate și anume manipularea prin mass-media, tehnici de persuasiune și manipulare aplicate în campaniile electorală, dar și marketigul politic în campaniile electorale.

La rândul său, în al doilea capitol ”Manipularea în campania electorală pentru alegerile parlamentare. Studiu de caz” este o analiză detaliată a tehnicilor de manipularea în campania electorală și anume pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014, sondajele electorale realizate de-a lungul acestei campanii și credibilitatea lor, dar și efectele posibile ale manipulării asupra comportamentului electoral.

În cadrul lucrării au fost folosite mai multe tehnici de analiză care demonstrează credibilitatea celor spuse, adică în campania electorală se manipulează. Astfel, în primul rând am realizat un micro-sondaj despre campania electorală din 30 noiembrie 2014, la fel am analizat sloganele electorale ale concurenților electorali, am realizat o amplă analiză a declarațiilor de presă a concurenților electorali, dar și nu în ultimul rând am desfășurat o amplă analiză a manipulării în timpul campaniei electorale prin intermediul mass-mediei.

În concluzie, pot spune că în campaniile electorale an de an se nasc o mulțime de tehnici pentru a manipula cât mai simplu și cu un buget financiar redus, dar cel mai grav în această situație este că cetățenii cad în plasă, ne știind să facă diferența convenită dintre adevăratele intenție a concurenților și promisiunile electorale. Iar un rol important în această situație, cu părere de rău, îl joacă mass-media care este o unealtă cu două tăișuri, pe de o parte, formează, pe de altă parte deformează.

English abstract

What are election campaigns ? A democratic form established by the parties and people trying to come to power , to win the trust of the electorate , to show that their programs are better and , ultimately, to win more votes .

The aim of this research project is to demonstrate that , election campaigns are both beneficial and detrimental country. One side benefit in that citizens can directly and freely elected by the governors, in turn, candidates develop strategies fine-tuned .And on the other hand , these strategies thoughtful manipulating public opinion leading to the award of a wrong vote , which subsequently wakes dissatisfaction society.

Therefore, to prove this , I chose to do a study of the handling of the electoral campaign.

Thesis " The election campaign in the media spotlight in 2014 " has the following structure: introduction , two chapters , which in turn include many other three chapters, conclusions , bibliography and appendices .

The first chapter entitled "The phenomenon of manipulation , conceptual approach " with the theoretical support of the theme analyzed namely through media manipulation , manipulation techniques , political marketing as well as during the election campaign .

In turn, in the second chapter "Case Study . Handling the campaign "is a detailed analysis of the techniques of manipulation in the election campaign , namely the parliamentary elections of 30 November 2014 election polls conducted during the campaign and credibility , but also the possible effects of handling on electoral behavior.

The paper has been used several techniques of analysis that demonstrate the credibility of what was said , that the campaign is handled. So , first I conducted a survey on micro- election campaign of 30 November 2014. We looked slogans as electoral candidates , we conducted a comprehensive analysis of press releases candidates , but not least we conducted a comprehensive analysis of manipulation during the election campaign through the media.

In conclusion , I can say that election campaigns are born every year a lot of techniques to manipulate as simple and low financial budget, but the worst in this situation is that people fall into the net, knowing we agreed to distinguish between true intent of competitors and election promises. And an important role in this situation, unfortunately , plays media is a double-edged tool , on the one hand , forms , on the other hand deformed .

Lista abrevierilor

Partidul Democrat din Moldova (PDM); Partidul Popular Creștin Democrat (PPCD); Partidul Forța Poporului (PFP); Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM); Partidul Liberal Reformator (PLR); Partidul Comunist Reformator (PCR); Mișcarea Populară Antimafie (MPA);

Partidul Național Liberal (PNL); Partidul Socialiștilor din R. Moldova (PSRM); Partidul ”Democrația Acasă” (PPDA); Partidul Popular din R. Moldova (PPRM); Partidul Comuniștilor din R. Moldova (PCRM); Partidul Liberal (PL); Partidul ”Renaștere” (PR);

Partidul Patria”; Partidul Acțiunea Democrată (PAD); Partidul Verde Ecologist (PVE); Mișcarea ”Ravnopravie” (MR); Partidul ”Patrioții Moldovei” (PPM)Uniunea Centristă din Moldova (UCM); Partidul ”Pentru Neam și Țară” (PpNȚ); Blocul Electoral ”Alegerea Moldovei – Uniunea Vamală” (BeAMUV).

Cuvinte cheie

Campanie electorală

Mass-media

Concurenți electorali

Manipulare

Marketing politic

Persuasiune

Dezinformare

Tehnici de manipulare

Sondaj

Comportament electoral

Efecte ale manipulării

Credibilitate

Introducere

Campania electorală reprezintă un context aparte de manifestare a comunicării politice. Ea concentrează, pentru o perioadă relativ scurtă de timp, o cantitate însemnată de resurse, implică un consum mare de energie, are obiective generale clar stabilite și un deznodământ rapid. De aceea, proiectarea, conducerea, gestionarea și controlul campaniei electorale trebuie să urmărească îndeaproape obiectivele generale și specifice ale campaniei și contextul politic și electoral al momentului. Situația în cauză a determinat alegerea temei respective spre a fi cercetată.

Actualitatea temei. Jurnaliști sunt cei care ne fac viața a fi mai interesant, mai importantă și cu mult mai informată. Ei sunt martorii principali la evenimente. Ei anume sunt cei care ne informează prin diversitatea de materiale apărute zi de zi.

Necesitatea abordării acestei teme este determinată de considerentul că manipularea prin mass-media are o pondere extrem de mare și în plus are și un impact uriaș asupra publicului.

Manipularea a devenit o calitate omenească. Cel mai adesea manipularea este folosită în favoarea unui partid politic sau împotriva unui partid politic. Mereu a fost interesul celor de la putere sau din opoziție să manipuleze opinia publică și normal că un popor este mult mai ușor de condus. Politicienii știu să facă un popor să-i urmeze, așa precum un cioban știe să-și controleze turma de oi. În asta și constă manipularea și dezinformarea în masă a populației și se face aceasta bineînțeles cu ajutorul mass-mediei. Tehnicile sunt din ce în ce mai simple și amintesc câteva:

1. Distrage în permanență atenția publicului ( mass-media uită de adevăratele probleme sociale, captivată de subiecte politice fără importanță).

2. De multe ori prin materialele realizate mass-media face apel mai mult la partea emoțională decât la gândire.

3. Nu este o noutate că presa din Republica Moldova nu este o presă independentă, iar în spatele ei stă un partid sau cel puțin un simpatizant al unui partid. Și observăm uneori că presa selectează și prezintă doar informații negative. ( Partidul X a făcut doar rău, persoana X doar probleme), fără a pune în balanță faptele reale.

4. Repetarea la nesfârșit a unor probleme, sugerându-se un anume vinovat. Și lista e lungă.

Marea problemă este că mass-media e un mediu de comunicare mono-direcțional, profund pentru că este perfect pentru a manipula mase largi de oameni. Cei de acasă nu au dreptul la replică, iar sursele sunt oameni care urmăresc același rezultat.

Cercetatorul Maletzke: a propus o definiție a efectului pe care-l au mediile asupra consumatorului de informație în astfel de situații: „efectul mass-media reprezintă toate modificările la nivel individual sau social pe care le produc mass-media prin tipul lor de mesaje”.

Oamenii selectează, de cele mai multe ori la nivelul subconștientului, acele mesaje care le confirmă orientarea politică sau, altfel spus, oamenii preferă să audă ceea ce le place.

De multe ori publicul nu este mulțumit de ceea ce vede sau citește în paginile unui ziar. În același timp consumatorul consideră că este mult mai simplu să afle ce ar trebui să fie decât să înțeleagă ce poate fi. De aceea nevoia de transparență, de raționalitate, de competență, de coerență, de adaptare la agenda opiniei publice, sunt cruciale pentru dezvoltarea unei societăți perfectibile, o societate care generează ea însăși mecanismele prin care își testează, evoluează și aplică politicile publice. Pentru ca această societate să se dezvolte este nevoie ca cetățenii ei să dispună de alternative: de surse independente, distincte de informare, prestigiu.

Această temă este actuală și prin aceea că suntem în perioada când fiecare trebuie să-și dea votul pentru acei care îi reprezintă cel mai bine interesele, sau cel puțin speră că le va reprezenta interesele, ale poporului de rând. Asistăm deja la campanii electorale strategic gândite, de oameni care știu ce înseamnă crearea unei imagini, cunosc tehnicile de manipularea prin intermediul mass-media și nu numai, creând astfel o imagine imaculata a unui concurent electoral exemplar, pe care toți doresc să îl voteze.

Manipularea zilelor noastre a devenit de o mare finețe, mecanismele ei fiind aproape insesizabile, fiind ușor pentru majoritatea “să cadă în plasă”.

Scopul și obiectivele lucrării. Am avut drept scop, considerabil în viziunea noastră, să analizăm și să demonstrăm că totuși se manipulează prin intermediul mass-media. De asemenea am încercat să ne facem cunoscuți cu modalitățile și tehnicile manipulării. În mijloacele de comunicare de masă, se atestă o prezență mult mai frecventă a materialelor cu tentă politică manipulatoare, iar mass-media devine cel mai credibilă modalitate de transmitere a informației.

Întru realizarea scopului ne-am propus următoarele obiective teoretice:

– interpretarea noțiunilor „manipulare”, ,,dezinformare” , relația dintre aceste două noțiuni, tehnicile de manipulare, în ce constă marketnsiderabil în viziunea noastră, să analizăm și să demonstrăm că totuși se manipulează prin intermediul mass-media. De asemenea am încercat să ne facem cunoscuți cu modalitățile și tehnicile manipulării. În mijloacele de comunicare de masă, se atestă o prezență mult mai frecventă a materialelor cu tentă politică manipulatoare, iar mass-media devine cel mai credibilă modalitate de transmitere a informației.

Întru realizarea scopului ne-am propus următoarele obiective teoretice:

– interpretarea noțiunilor „manipulare”, ,,dezinformare” , relația dintre aceste două noțiuni, tehnicile de manipulare, în ce constă marketingul politic în campania electorală.

– efectuarea unei analize teoretice privind impactul mass-mediei asupra publicului.

Obiectivele practice:

– examinarea tehnicilor de manipulare reflectate în materialele cu tentă politică;

– determinarea corelației mass-media și publicul.

Suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării. Lucrarea antrenează în analiza sa concepte–cheie și încearcă să atașeze termenii propuși la realitatea existentă la momentul actual în mass-media. Acest fapt relevă utilizarea analizei și sintezei în procesul de investigare a subiectului propus.

Totodată se recurge la aplicarea principiilor metodei comparative, pentru a evidenția anumite aspecte importante în reflectarea conceptului de manipulare.

Un suport metodologic important îl constituie ,,observația”, o metodă calitativă și cantitativă, care presupune analiza materialelor cu tentă politică din mai multe surse. O altă metodă de cercetare a fost chestionarul prin care s-a încercat reflectarea conceptului de manipulare în presă prin prisma societății.

Studiul este încheiat cu o serie de concluzii referitor la tema studiată și, de asemenea, lucrarea este însoțită de un compartiment valoros, constituit din recomandări practice.

Gradul de studiere a temei investigate. În literatura de specialitate există o mulțime de lucrări ce țin de manipulare, dar puține lucrări ce țin de tematica manipulării în alegerilor parlamentare, chiar dacă în ultimii ani au fost totuși întreprinse câteva încercări de interpretare a unor aspecte particulare ale manipulării.

Noutatea temei investigate. După o perioadă apreciabilă de aflare a mass-mediei într-o situație instabilă de tranziție, de acumulare a unor experiențe în spațiul comunicării mediatice, se întreprinde o examinare complexă a materialelor politice ca instrument de manipulare și dezinformare. Lucrarea de față este axată pe o cercetare complexă a modului în care mass-media reflectă materialele cu tentă electorală.

Structura lucrării. Lucrarea este intitulată ”Campania electorală 2014 în vizorul presei”, este un proiect de cercetare. Proiectul este alcătuit din două capitole, primul fiind bazat pe suport teoretic, iar al doilea este practic. Acestea la rândul său sunt împărțite a câte trei subcapitole.

Primul capitol este intitulat ”Comunicarea politica prin mass-media în campania electorală” și are la bază trei subcapitole ce vizează:

A. Manipularea prin mass-media

B. Tehnici de persuasiune si manipulare aplicate în campaniile electorale

C. Marketigul politic în timpul campaniei electorale

În cadrul acestui capitol mi-am propus să analizez aprofundat fenomenul de manipulare precum și abordările conceptuale ale acestuia. Voi veni cu mai multe exemple abordate deja de către autori, făcând astfel, o comparație a dezvoltării procesului de manipulare de-a lungul anilor, astfel, apărând noi tehnici.

Al doilea capitol este intitulat ” Manipularea în campania electorală pentru alegerile parlamentare. Studiu de caz”. Ca și primul capitol, acesta are la bază trei subcapitole ce vizează:

A. Tipuri de manipularea în campania electorală pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014

B. Sondajele realizate de-a lungul campaniei și credibilitatea lor

C. Efectele manipulării asupra comportamentului electoral

Astfel, în capitolul II voi realiza un studiu în care voi analiza prezența manipulării și formele acesteia în materiale jurnalistice. De asemenea voi realiza un chestionar/mini-sondaj pentru a determina intensitatea cunoașterii informațiilor generale despre campania electorală vizată, dar și în ce măsură cred cetățenii că sunt conștienți că se manipulează în timpul campaniei electorale. Mini-sondajul va fi realizat pe un eșantion de 100 de persoane, locuitori ai orașului Chișinău, cu vârsta cuprinsă între 19 – 60 de ani. La fel, vom analiza și modul în care concurenții electorali desfășoară campaniile electorale și anume vom analiza sloganele electorale, dar și numărul de declarații pe parcursul întregii campanii electorale.

Voi încheia lucrarea cu concluzii generale, dar și recomandări de rigoare.

CAPITOLUL I: COMUNICAREA POLITICĂ PRIN MASS-MEDIA

I.1. Manipularea prin mass-media

"Importantă nu este realitatea vieții, ci ceea ce cred oamenii. 
Găsirea cuvintelor care au efect este mai importantă 
decât analizarea datelor obiective." – Roger Mucchielli, Subversiunea

Trăim într-o lume unde politica face parte din viața noastră, unde fiecare are dreptul să-și spună părerea și să voteze pe cine îi spune inima. Trăim într-o lume unde frica de a merge la vot a dispărut. Suntem în perioada când fiecare cetățean își oferă votul pentru acel partid, dare după părere sa îi va reprezenta cel mai bine interesele, sau cel sperăm că va reprezenta interesele poporului de rând. Astfel, în ultima perioadă asistăm la campanii electorale strategic gândite, iar cel mai grav că un instrument de bază al acestor campanii bine gândite este mass-media, care de cele mai dese ori este folosită drept instrument de manipulare. Mass-media este considerată a patra putere în stat. Acest lucru înseamnă că este un factor de echilibru care reglează relațiile între diverși centri de putere sau între putere și societate.

,,Termenul de manipulare este un cuvânt emoțional implicând o purtare tendențioasă sau ascunsă folosită de anumite persoane pentru atingerea unui scop machiavelic”, spunea David Martin.

În ultimii ani, despre manipulare se vorbește nu mult, ci foarte mult, devenind un subiect delicat. Totuși se constată că, cu cât mai mult se vorbește despre un termen, în cazul dat „manipulare” și ar trebui să se clarifice, acesta se încarcă din zi în zi de ambiguități.

De ce se vorbește atât de mult despre fenomenul manipulării? Cauzele sunt multiple. Una din cauze ar fi aceea că, Republicii Moldova a trăit o perioadă îndelungată sub comunism, având la bază manipulări de tot felul. Trebuie de menționat, că termenul manipulare abia începe să-și arate mulțimea de sensuri în țara noastră.

Cineva spunea că ”Manipularea este un astfel de act, reușind să acționeze asupra celor care se lasă pradă ei, fără măcar să afle că ceva li se întâmplă”.

Manipularea este un fenomen omniprezent în toate spațiile geografice și mediatice. Viața noastră, a consumatorilor de televiziune, radio sau presă este influențată, vrem nu vrem, de către mass media. Așa numitele „rețete de succes” nu sunt de multe ori decât tentative de manipulare a telespectatorului, radio-ascultătorului sau cititorului de ziare. Dar de cele mai multe ori nu suntem conștienți de asta, nici chiar atunci când suntem afectai în mod direct.

Sonia Cristina Stan ne spune că, încă de la începuturile ei, presa a fost acuzată că induce în eroare, deturnează adevărul, exagerează sau încearcă să înșele. Din secolul al XVI-lea, de la primele foi volante, trecând prin presa controlată de stat și până la apariția presei libere, erorile de tot felul și știrile false au mers pe același drum cu presa. [19, p. 26]

Conform Dicționarului de Sociologie, manipularea reprezintă acțiunea de a determina un actor social (persoana, grup, colectivitate etc.) să gândească și să acționeze într-un mod compatibil cu interesele inițiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici ca persuasiunea, care distorsionează intenționat adevărul, lăsând impresia libertății de gândire și decizie. [21, p. 167]

Spre deosebire de influența de tipul convingerii raționale, prin manipulare nu se urmărește înțelegerea mai profundă a situației, ci inculcarea unei înțelegeri convenabile, recurgându-se la inducerea în eroare cu argumente falsificate, cât și la apelul palierelor emoționale sau non-raționale. În cazul manipulării, intențiile reale ale celui care transmite mesajul rămân insesizabile celui manipulat.

Din punct de vedere politic, manipularea reprezintă o forma de impunere a intereselor unei clase, grup, colectivități nu prin mijloace coercitive, la îndeamnă totuși puterii, ci prin inducere în eroare. Din acest motiv, recurgerea la aceasta cale în situații de divergență, interesele devine tot mai frecvent în societatea actuală, manipularea fiind un instrument mai eficient și mai puternic decât utilizarea forței. [16, p. 72]

Discreditarea, mistificarea adevărului, propaganda fac parte din arsenalul modern al manipulatorilor. Toate au la bază un singur lucru: informația.

Vorbim despre manipulare, dar ce este manipularea? În linii mari, o definiție ”largă” a acestui vast cuvânt ar fi că, manipularea ține de acțiunea opiniilor, comportamentului, dar și atitudini unor persoane în vederea atingerii unor scopuri pe care și le dorește cu totul altă persoană, dar fără a exercitat forța, însă lasă impresia că e o opinie proprie.

Dar meditând la ideea că în campaniile electorale se manipulează prin intermediul mass-media apare o dilemă. În campaniile electorale mass-media manipulează sau mai mult dezinformează?

Conform Dicționarului explicativ al limbii române, dezinformarea reprezintă informarea greșit, în mod intenționat, tendențios; a induce în eroare. [18]

Astfel, manipularea se include în dezinformare. Dezinformarea are drept scop de a manipula, a manipula audiența la nivel rațional, fie prin discreditarea unor informații ce se contrazic, fie prin sprijinirea unor concluzii false. Deci mass-media dezinformează cetățenii manipulându-i prin materialele publicate.

Manipularea este un fenomen omniprezent în toate spațiile geografice și mediatice. Viața noastră, a consumatorilor de televiziune, radio sau presă este influențată, vrem nu vrem, de către mass media. Așa numitele „rețete de succes” nu sunt de multe ori decât tentative de manipulare a telespectatorului, radio-ascultătorului sau cititorului de ziare. Dar de cele mai multe ori nu suntem conștienți de asta, nici chiar atunci când suntem afectai în mod direct.

Sonia Cristina Stan ne spune că, încă de la începuturile ei, presa a fost acuzată că induce în eroare, deturnează adevărul, exagerează sau încearcă să înșele. Din secolul al XVI-lea, de la primele foi volante, trecând prin presa controlată de stat și până la apariția presei libere, erorile de tot felul și știrile false au mers pe același drum cu presa. [19, p. 26]

În România, după revoluția din 1989, dezvoltarea explozivă a mijloacelor de comunicare și informare în masă, precum și descoperirile din domeniul sociologiei și psihologiei au oferit fenomenului manipulării o putere mereu crescândă. Bogdan Ficeac spune că manipularea presupune remodelarea gândirii, a comportamentului și a sentimentelor sub acțiunea unor factori externi, a presiunii exercitate de un manipulator care dorește să-și atingă scopul propus. [6, p. 6]. Exact acest lucru și-l doresc și producătorii de mass-media. Remodelarea noastră, ca și consumatori pentru a-și atinge scopul, acela de a vinde și de a ne convinge să credem tot ce se spune în presă, la televizor și la radio. Factorii externi de care vorbește Ficeac, sunt în cazul nostru chiar produsele mediatice. Vedem în fiecare zi știri fără nici o noimă, care în mod firesc nu ar trebui să intereseze pe nimeni ("Andreea Banică este înșelată din nou de soț"), îndemnuri la violență, la abuzuri, la consumul de droguri și băuturi alcoolice, pornografie, telenovele, scandaluri,„vedete peste noapte”, etc.

În funcție de amplitudinea modificărilor determinate într-un anumit context social, Philip Zimbardo clasifică manipulările după cum urmează:

• Manipulare mica – modificări mici, dar care pot fi urmate de efecte majore.

• Manipulare medie – modificări importante ale situațiilor sociale, cu efecte uneori peste așteptări.

• Manipularea mare – influențării culturii în care trăiește individul.

Toate aceste tipuri de manipulări, au la bază câteva concepte importante precum: comunicare, schimbare, influență, putere, intenționalitate, atitudine, comportament. Dar și intră în bază altor cuvinte – precum publicitatea, dezinformarea, intoxicarea,persuasiunea, propaganda, îndoctrinarea – aceste concepte sporesc ambiguitatea, care uneori sunt confundate termenii.

După prezența sau absența intenționalității și după tipul de efecte previzibile sau aleatorii, toți acești termeni comportă multe nuanțe care îi diferențiază. Spre deosebire de celelalte procese amintite, manipularea este un act care se instalează în mod irațional. [7, p. 94]

Dacă în cazul persuasiunii și publicității cel influențat este conștient într-o mică sau mare măsură că se încearcă influențarea lui, în cazul manipulării, acest lucru nu se întâmplă. În cazul în care se întâmplă, nu mai este vorba despre manipulare. Este cunoscut faptul că, pentru manipularea este nevoie de mecanisme complicate.

Herbert Marcurse (școala de la Frankfurt) este autorul unei ample analize a manipulării, considerata a fi un instrument esențial al "societății industriale de masă". El evidențiază formele particulare pe care manipularea le ia în diferite sfere ale vieții sociale, începând cu cea politica si sfârșind cu cea economica.

Psihologia socială consideră manipularea o situație socială care a fost creată în mod premeditat pentru a influența comportamentul manipulaților în sensul dorit de manipulator. Nu este luată în discuție moralitatea intenției. Manipulare este considerată și modalitatea de a obține ceva, are un scop anume. Chiar și cerșetorii sunt considerați, în umbra acestei definiții, manipulatori. [4, p. 23]

Așa cum spuneam anterior, mass-media funcționează la intersecția mai multor tipuri de presiuni. Una dintre cele mai puternice este cea venită de la puterea politică. Pentru puterea politică, mass-media este văzută ca un instrument de propagare a propriilor convingeri și realizare a propriilor interese, fie ele individuale sau de grup. ”Cea mai eficientă tehnică de manipulare pe scară largă este reprezentată de controlul informației.

Manipularea este acțiunea de schimbare a opiniilor, atitudinilor și comportamentelor prin expunerea la mesaje a persoanelor și grupurilor umane în vederea atingerii unor scopuri dorite de altcineva fără aplicarea constrângerii fizice și fără conștientizarea discrepanței dintre scopurile îndepărtate ale persoanelor și grupurilor – țintă și scopurile îndepărtate ale celor care exercită influența.

Deci, în final putem spune că manipularea societății în campania electorală prin intermediul mass-media este ceva firesc. Câștigă cel care a reușit să intre în casele oamenilor. Și sperăm totuși că alesul nostru va urmări cât mai bine interesele alegătorilor, că nu ne va dezamăgi și își va duce mandatul la bun sfârșit cu efecte pozitive pentru localitate.

I.2. Tehnici de persuasiune si manipulare aplicate în campaniile electorale

Studiile sistematice și îndelungate realizate de Jean- Leon Beauvois și Robert-Vincent Joule au condus la elaborarea paradigmei ,, supunerii liber consimțite” și la experimentarea unor tehnici de ,,supunere fără presiune” sau de manipulare comportamentală. ”Este greu să găsești o pisică neagră într-o cameră întunecată, atunci când ea nu se află acolo” – spunea Confucius. Mult mai evidente în acțiunile liderilor sunt preocupările pentru campania electorală.

Dacă-i campanie, atunci campanie să fie! Dar, ce fel de campanie electorală în ziua de astăzi fără manipulare? Mai ales, când arsenalul noilor tehnologii comunicaționale este atât de variat. Ar fi și păcat, cred unii, atunci când te pricepi la ele fiindcă nu odată le-ai aplicat. Adevărat, în opoziție e mai complicat, dar se poate. Dorință să fie.

  Există mai multe tehnici prin care se poate strecura opinia jurnalistului în informația prezentată. Cele mai cunoscute tehnici clasice de supunere fără presiune (de manipulare) au luat naștere în experimentele din anii 1940 ale lui Kurt Lewin cu privire la manipularea comportamentală și în cele ale lui Robert Coaldini, din anii 1970, despre persuasiune. Ele au niște denumiri mai mult plastice, și anume ”piciorul în ușă”, ”ușa în față”, ”momeala”. [1, p. 45]

Prima dintre tehnicile psihosociologice este ,,Piciorul în ușă”, ea a fost analizată de J.L. Freedman și S.C. Fraser (1966). Principiul este următorul: a cere puțin la început, pentru a obține mai mult apoi. Este de fapt un principiu destul de simplu. Pentru a determina oamenii să accepte o concesie majoră, este convenabil să li se prezinte întâi o cerere nesemnificativă, dar de aceeași natură, căreia aproape fiecare îi va da curs, pentru ca abia după aceea să se revină cu cererea avută în vedere de la bun început. [1, p. 87]

Piciorul în ușă este o tehnica ce ține de manipularea cotidiană. Procedeul este realizat astfel: se obține de la un subiect (evident, acesta beneficiază de libertatea de-a alege) un comportament preparatoriu simplu și puțin costisitor. Procesul se va petrece în împrejurări care facilitează angajamentul. După ce acest comportament este obținut, subiectului îi este cerut în mod explicit să emită un nou comportament, de această dată unul mai costisitor, pe care nu l-ar fi realizat în mod spontan. [6, p. 45] De exemplu, subiectul este determinat de X să ia o decizie (sa fie de ajutor) într-un mod banal (”cât este ceasul?”), în continuare, manipulatorul folosește o formula de gratificare (”Vă mulțumesc foarte mult, sunteți foarte amabil”), având ca scop sporirea încrederii în sine a individului manipulat (acțiunea sa este apreciată, deci el este un om bun). Nici folosirea verbului ”ați vrea” nu este întâmplătoare. ”A vrea” este mai clar ca sens decât ”a putea”. ”Ați putea să …” lasă interlocutorului o portiță de scăpare, pe când ”ați vrea să…” este mult mai de efect. În primul caz, subiectul poate găsi scuze față de celalalt și față de sine. În cel de-al doilea caz, el fie acceptă să se conformeze cererii, fie trebuie sa accepte o imagine despre sine care este destul de neplăcută: este un om rău și zgârcit.

Un exemplu pentru această tehnică poate fi cel pe care îl întâlnim cu toții în mijloacele de transport în comun, și anume apariția unui puști sau a unui tânăr surdomut, care ne lasă în mâini diverse obiecte cum ar fi iconițe sau lucruri manuale, plecând mai departe și revenind mai apoi pentru a cere, printr-o pancartă o mică sumă de bani, numai în cazul în care vrem să-i ajutăm pe cei ca el. Această deprindere este învățată, căci dacă v-ar fi cerut în mod direct bani cu siguranță nu i-ați fi dat. Iar așa el folosește această tehnică pentru a câștiga bani pentru trai.

Cea de-a doua tehnică de manipulare comportamentală ”Ușa în față” se raportează la fenomenul de reciprocitate. Această normă comportamentală a fost examinată pentru prima dată de către sociologul Alvin Gouldner (1960). Fiind ,,regula de aur a relațiilor interpersonale”, ne simțim obligați să răsplătim favorurile, cadourile sau invitațiile primite. [6, p. 52]

Un proverb ne avertizează ”Cu un pește mic se prinde unul mare”. Iată cum funcționează acest principiu. Un exemplu ar fi: relația vânzător – cumpărător. De multe ori ne decidem greu să cumpăram un rând de haine. Vrem să cumpăram un costum. Intrăm în primul magazin ce ne-a ieșit în cale. Vânzătoarele stăteau la șuetă sau, poate, aveau ședință sindicală. Nu știu. Am privit costumele expuse, ne-am lămurit asupra prețurilor și am plecat. În al doilea magazin specializat lucrurile s-au schimbat. Vânzătorul a venit în întâmpinarea noastră. Ne întreabă dacă ne poate ajuta cu ceva, ne conduce la sectorul cu costume și ne recomandă pe rând, subliniind calitatea lor, notorietatea firmei etc. Îi mulțumim și vrem să plecăm, sunt prea scumpe. Vânzătorul se oferă să ne arate alte costume mai ieftine, dar de aceeași calitate. Îl urmăm. Nu ne hotărâm. Ne aduce atunci mai multe sacouri. Alegem unul dintre ele. Îl plătim. Mai dăm și un bacșiș și plecăm nu foarte sigur că am făcut o achiziție utilă – ne propusesem totuși să cumpărăm un costum, nu un sacou. Am fost manipulați? Așa reiese. Vânzătorul, profesionist al persuasiunii, ne-a oferit inițial o marfă scumpă. Ne-a arătat apoi ceva mai ieftin. Ne-a făcut o concesie. A trebuit să îi facem și noi o concesie. Așa că am cumpărat sacoul, pe care nu l-am îmbrăcat până acum de câte două sau de trei ori.

Cea de a treia tehnică de supunere fără presiune sau de manipulare comportamentală ”tehnica momelii”, are un statut științific mai recent, fiind conceptualizată și experimentată în anii 70 de Robert B. Cialdini.

Principiul pe care se bazează această tehnică rezidă în obținerea deciziei pentru acțiune din partea unei persoane fără ca aceasta să cunoască costul real al acțiunii sau luând în calcul un avantaj fictiv. În ciuda informațiilor ulterioare, oamenii tind să-și mențină deciziile ulterioare. [9, p. 65]

Tehnica momelii contrazice concluziile simțului comun: ,,Unde a mers mia, meargă și suta”! Fiind manipulați, subiecții umani se conduc parcă după un dicton păgubitor: ”Unde a mers suta, meargă și mia”!!!

O altă tehnică de manipulare pe larg folosită în campaniile electorale este ”PR-ul Negru”. Aceasta vine să strice o anumită reputație, el este mereu imoral dar în același timp nu întotdeauna ilegal. [15, p. 43]

Tehnicile pe care le utilizează PR negru sunt numeroase dar eu voi dezvălui o listă de tehnici cel mai des folosite la noi în societate:

„Citirea Gândurilor”- este o interpretare ironată a gândurilor inamicului sau mai bine zis a adversarului. [1, p. 16]

Tehnica „Anonimatului”- această tehnică ține de materialele publicitare găsite de multe ori în poștă.

„Decuparea”- ține de tăierea din context, fiind scoase intenționat cuvinte sau propoziții dintr-o declarație.

O altă tehnică pe larg răspândită este „folosirea zvonurilor”. De cele mai multe ori zvonurile nu se bazează pe un fapt real, ci sunt improvizate. Oamenii fiind mereu captați de ceva nou, au tendința să creadă. În comunitatea politică este des întâlnită și forma zvonului oficial, în care „surse credibile” tind să transmită diferite mesaje, fără să-și asume în public responsabilitatea în ce privește paternitatea lor. [13, p. 283]

O alta tehnică folosită de specialiștii în ”PR-ul Negru” este clonarea adversarului. În acest scop se creează un partid care se aseamănă ca denumire, ideologie și comportament cu partidul rival, cu scopul de a-i fura voturile.

Spre regret, o altă tactică folosită în campania electorală este coruperea mass-mediei în această perioadă pentru a transmite în casele oamenilor informație selectivă.

Tehnologia ”PR-ul negru” utilizează două nivele de percepție a informației. La suprafață noi suntem „pentru persoana X”, pe când nivel mai profund suntem „contra persoanei X”, sau invers. Lipsa de suprapunere a conotațiilor acestor două nivele și creează fenomenul „PR-ului negru”. În cazul criticii sau al informației cu caracter negativ ambele niveluri au aceeași conotație. [6, p. 53]

R.V. Joule și J.L. Beauvois identifică dar în același timp confirmă și ei trei tehnici de manipulare: Astfel, acestea fiind ”Piciorul-în-ușă”, ”ușa-în-nas”, dar ”amorsarea”, ultima se referă la perseverarea într-o primă decizie aparent puțin costisitoare (luată în lipsa informațiilor complete) atunci când persoana "amorsată" ia o a doua decizie, de data aceasta în perfectă cunoștință de cauză.

Potrivit lui Robert Cisimo, unele dintre principalele tehnici de manipulare prin presă, folosite în mod curent sunt selectarea și orientarea știrilor. Selectarea știrilor – este cea mai eficientă cale de influență în spațiul informațional, deoarece aceia care o selectează dețin deja o anumită influență în structura socială. Orientarea știrilor – la rândul ei deține o mare putere de influență și se realizează prin omiterea unor informații din mesajul inițial, publicul având acces doar la informațiile prezentate de presă. [23, p. 63]

La aceste tehnici, Radu Herjeu, adaugă conceperea știrilor ca tehnică de manipulare prin aceea că știrile sunt concepute încât să poată fi asimilate cu ușurință de telespectatori. Au formulare simplă, stilistic accesibilă, cu tonalități ușor optimistie sau pesimiste, în funcție de senzația pe care trebuie să o transmită. Alegerea amănuntelor este o altă tehnică propusă de Herjeu. El susține că se face o selectare a acelor amănunte care pot fi susținute cu informații și imagini. [20, p. 176-177]

Structurarea informației în presa scrisă română, forma în care ea apare și conținutul articolelor, pot fi forme de manipulare mediatică. În lucrarea „Manipularea prin presă scrisă” de Sonia Cristina Stan, sunt prezentate aceste tehnici de manipulare prin presă. În ceea ce privește structurarea informației, felul în care este organizată i ierarhizată informația într-un ziar ar putea influența în mod clar percepția cititorului. Extrem de importantă în manipulare este în primul rând pagina în care apare articolul: informațiile de pe copertă și cele plasate în primele pagini sunt primele citite. În plus contează i plasarea informațiilor într-o pagină pară/impară (este știut că informațiile plasate în paginile impare se citesc mai greu). Apoi, poziția în pagină determină citirea sau nu a informației dorite: un articol situat în partea dreaptă-sus este primul citit. La fel mult influențează în lecturarea unui articol lungimea acestuia și secțiunea în care apare. [21, p. 44-46]

Felul în care un articol se inserează lângă altele influențează de asemenea interpretarea sa, vecinătatea celorlalte materiale generând uneori efecte neașteptate. Uneori, asocierile de articole pot crea cele mai ciudate legături, transmițând un mesaj subliminal. De exemplu, un articol în care este descrisă situația bugetarilor așezat lângă un altul în care sunt prezentate declarațiile de avere ale miniștrilor.

Vizualul este cel mai înșelător, cel care atrage atenția. Selecția fotografiilor în presa scrisă precum și explicațiile care însoțesc fotografiile pot afecta semnificativ atitudinea publicului față de conținutul de imagini. O fotografie inspirată poate face cât o mie de cuvinte. Vizualul se adresează emoției cititorilor, care poate fi cel mai ușor influențată. Piramida inversată este la rândul ei o tehnică de manipulare mediatică, ajutând la citirea rapidă și înțelegerea informației. Răspunsul la cele 6 întrebări (Cine? Ce? Când? Unde? De ce? Cum?) ierarhizează informația, cel mai important fiind titlul știrii. Mulți dintre cititori nu au timp sau dispoziție să citească articolul în întregime, așa că jurnaliștii consideră „de ce-ul” cel mai puțin important, punând accent pe „cine?” și „ce?”. Titlurile și subtitlurile joacă de asemenea un rol extrem de important, deoarece pun în valoare un aspect esențial care trebuie să reiasă din citirea articolului pe care îl susține. Ele au rolul de a atrage atenția, deoarece, după cum am menționat, cititorii nu lecturează întreg articolul, ci „în diagonală”, adică se citesc întâi titlurile, apoi subtitlurile și abia la urmă articolul în sine. De multe ori titlul nu reflectă conținutul articolului și chiar falsifică faptele pe care articolul le relatează, din această alăturare periculoasă reieșind multe dintre efectele manipulării, ideea pe care i-o face un cititor dintr-o lectură superficială fiind deformată.

Decontextualizarea este de asemenea o formă de manipulare. În general, presa are tendința de a prezenta faptele independent, fără a fi în relație cu alte aspecte ale realității, care ar putea fi cauze sau origini ale acestora. Atunci când cititorului îi lipsesc elementele despre originea și amploarea unui fapt ce-i permit să-i facă o proprie opinie, este mult mai simplu pentru ziar să impună propria opinie despre subiect, cititorii fiind astfel manipulați. [21, p. 46-48]

În același context al manipulării prin presă, în lucrarea lui Tran Vasile și Stănciugelu Irina, „Patologii și terapii comunicaționale” este amintit editorialul ca mijloc de manipulare a opiniilor cititorilor deoarece el poate transforma autorul acestuia în lider de opinie al publicului care împărtășește punctul de vedere al editorialistului respectiv. Cititorul începe să vehiculeze idei sau opinii care nu-i aparțin, dar însușindu-le din editorial, are impresia că este obiectiv. În aceeași lucrare sunt precizate și mijloacele de manipulare semantică, privită ca o formă de falsificare a informației. În unele articole se face apel la ambiguitatea vocabularului pentru a ascunde adevăratele scopuri, și constă în a acționa asupra cititorului/auditoriului fără ca acesta să își dea seama. Cele mai utilizate procedee de manipulare semantică sunt: utilizarea unui jargon specializat într-un alt context decât cel specific; substantivarea adjectivelor; sensul cuvintelor poate fi substanțial modificat prin tonul care însoțește folosirea lor; a face să fie acceptate identități false (prin repetarea unor echivalențe: a avea=a fura sau prin atribuirea de calificative unor substantive până acestea sunt acceptate inconștient); abuzurile de semnificații. [23, p. 60-75]

Limbajul este fără îndoială un mijloc de manipulare. Stan Sonia Cristina ne spune că modul în care este redactat un articol ascunde sub aparența de neutralitate și obiectivitate, aprecieri ale jurnalistului sau ale instituției media pentru care lucrează. Există mai multe tehnici prin care jurnalistul poate strecura opinia sa personală în informația transmisă: tonul poate influența perceperea unui eveniment ca fiind negativ sau pozitiv. Utilizarea ghilimelelor fără scopul citării este o metodă subtilă de a induce îndoiala asupra unui eveniment sau a discredita un fapt. O anumită opinie se poate impune și prin ceea ce se numește „cuvinte magice”, adică acei termeni cu conotație pozitivă sau negativă, prin repetarea cărora se ajunge la dobândirea unei valori de sine stătătoare a acestora (toleranță, creștere, dezvoltare, tehnologie – ilegal, primitiv, fundamentalism, radical). Asocierea cuvintelor cu faptele este un alt mod de manipulare frecvent utilizat de presă. De exemplu prin repetarea excesivă a unor știri în care protagoniștii infracțiunilor sunt rromii, duce la asocierea oricărui rrom cu delincvența. Prin asocierea excesivă a acestor termeni conduce în timp la frică sau rasism.

Manipularea prin presă se face și prin folosirea eufemismelor și tehnicismelor, care au efectul de a banaliza, de a reduce valoarea, sensul real al unui cuvânt fiind modificat. Folosirea termenilor „victime colaterale” în loc de „mori civili” face ca faptele să nu pară atât de violente pe cât sunt în realitate. De asemenea, folosirea limbajului tehnic, specializat al anumitor profesii face ca majoritatea cititorilor să nu înțeleagă sensul real al unei știri. Expresiile orientate, expresii gata făcute, care tind să se repete în limbajul jurnalistic, manipulează cititorul și îl induc în eroare (de exemplu sintagma „surse bine informate”). [21, p. 49-54]

În lucrarea lui Radu Herjeu, „Oglinda mișcătoare”, sunt prezentate câteva tehnici de manipulare a adevărului, identificate de Henri Pierre Cathala, tehnici care sunt valabile atât pentru mass-media, cât și pentru orice tip de comunicare: amestecarea jumătăților de adevăr cu jumătăți de minciună, minciuna gogonată, contraadevărul-imposibil de verificat din cauza lipse martorilor, omisiunea unor elemente, valorificarea amănuntelor neesențiale, amestecarea faptelor, a opiniilor și a persoanelor astfel încât să poată fi folosită oricând generalizarea, comparații forțate, de multe ori poetice și amuzante, folosirea unui ton sau a unei mimici care să dea o greutate nejustificată informației transmise, exagerarea, folosirea ironiei sau a sarcasmului atunci când se vorbește despre adevăr, etichetarea interlocutorului și atribuirea unei apartenențe la un anumit sistem de idei, adevărul prezentat ca o minciună sau negarea unei afirmații astfel încât telespectatorul să rămână cu convingerea că, de fapt, cel ce a făcut-o este de acord cu ea. [20, p. 177-178]

Toate tehnicile de mai sus sunt valabile atât pentru presa scrisă cât și pentru radio sau televiziune. Televiziunea însă, deține o mulțime de mijloace specifice prin care induce publicul în eroare, distorsionează adevărul, prin care manipulează. Ea are un impact mai mare asupra publicului prin faptul că se folosește de imagini și sunet, devenind astfel mai credibilă. Publicul crede ceea ce vede („nu cred până nu văd”). Dacă oamenii au văzut cu ochii lor un fapt la televizor înseamnă că este adevărat. Poate fi într-adevăr adevărat, însă felul în care este prezentat poate influența sensul acestuia. Televiziunea este unul dintre centrele de putere și decizie ale societății Românești.

Un produs de televiziune este rodul mai multor factori: imagini filmate, montate, sunet,muncă de teren, de redacție, regie. Orice element din ceea ce compune un material de televiziune poate manipula: cadrele, mișcări de cameră, treceri, montajul, lumini, poziționări, sunet, etc. În lucrarea sus menționată, Radu Herjeu explică fiecare dintre aceste tehnici de manipulare prin televiziune.

Luarea și combinarea imaginilor

Pentru că nu întotdeauna imaginea surprinsă prin intermediul aparatului de filmat conține elemente în mișcare, se poate obține senzația de mișcare, de dinamism prin schimbarea încadraturilor și prin mișcările camerei. Astfel se poate influența percepția telespectatorilor despre elementele prezentate și implicit se obține reacția dorită de realizatorul TV. R eacția telespectatorilor poate varia în funcție de modul în care a fost surprinsă și apoi transmisă o imagine. Este extrem de important pentru un operator bun să știe ce elemente poate sublinia și ce senzații poate naște în telespectator prin folosirea uneia sau alteia dintre încadraturi. În plus, cu cât telespectatorul este mai neavizat și mai neatent în ceea ce privește tehnica de producere și montare a imaginilor, cu atât cresc șansele ca acestea să aibă un rol important în perceperea într-un anumit mod (dorit de realizator) a subiectului materialului. Astfel se explică de ce o suită de imagini care nu descriu decât un fapt banal, un eveniment sau o persoană care ne-ar lăsa indiferenți în viața reală, reușesc să ne capteze atenția și să ne dea senzația de interesant în timp ce alte imagini, filmate și montate într-un anumit mod scad importanța subiectului abordat până la a o reduce la 0, prin plictisirea telespectatorilor. [21, p. 216]

Elementele de creare a imaginii folosite la manipulare se împart așadar în trei categorii: încadrarea subiectului, trecerea de la un element al imaginii la altul și montarea secvențelor (a cadrelor). Încadraturile (planul sau cadrul) reprezintă distanța aparentă dintre camera de filmare și (telespectator) de subiect. Există 4 încadraturi oficiale: gros-planul, prim planul, planul mediu și planul general. Gros-planul reprezintă încadrarea de aproape a subiectului astfel încât sunt vizibile detalii care, în mod normal, cu vederea liberă, nu ar fi observabile. Gros-planul se folosește în special pentru a întări sau pentru a contrazice o afirmație făcută de subiectul uman sau pentru a confirma sau nu afirmația despre un obiect sau altă persoană. Cel mai des încadrate astfel sunt mâinile și ochii pentru că sunt cele mai expresive elemente, au rolul de a întări afirmațiile și astfel pot fi influențați oamenii. Prim-planul este încadrarea care prezintă o persoană de la torace în sus, fără să i se vadă mâinile (palmele). Folosirea acestui cadru are drept scop sublinierea afirmațiilor acestei persoane, dă senzația de apropiere față de telespectator conferă credibilitate. Planul mediu cuprinde toată partea de deasupra taliei, inclusiv mâinile și palmele. Aici, un rol important încep să capete hainele (eleganța lor sau culorile folosite) și comunicarea non-verbală. Folosirea cadrului mediu are rolul de a transmite o senzație de relaxare, de liniște, de calm, de importanță redusă a subiectului discutat sau de diminuare a contradicțiilor. Discursurile politice se țin la prim-plan, în timp ce întâlnirile politice se redau la plan-mediu. Folosind cele două tipuri de încadrare (prim-plan și plan mediu) se poate manipula telespectatorul prin inducerea unor senzații care nu au legătură cu fondul problemei discutate. Planul general ne permite să vedem ambianța în care se desfășoară acțiunea dar, în același timp, avem posibilitatea să-i urmărim concomitent pe toți cei angajați în discuție, putând pune în balanță senzațiile date de gesturile lor. Planurile generale nu sunt folosite foarte des pentru că transmit telespectatorului senzația de detașare, dezinteres și de pasivitate a operatorului și de ne importanță a subiectului abordat. [17, p. 44-46]

Manipularea prin imagini se realizează și prin trecerile de la o imagine la alta în timpul filmării. Acestea se realizează în general prin două metode: transfocarea și panormarea. Transfocările constau în mișcarea lentilelor aparatului de filmat astfel încât un element al ansamblului filmat sau chiar întreg ansamblul să dea senzația că se apropie sau se depărtează de telespectator și se utilizează pentru a întări sau diminua importanța celor spuse. Panoramarea este mișcarea obiectivului aparatului de filmat așa cum ne-am mișca noi ochii dacă am fi în locul lui: de la stânga la dreapta sau de jos în sus (sau, evident, invers). Mișcarea are drept scop principal reliefarea relațiilor cauzale sau de alte natură între elementele subiectului filmat. [20, p. 222]

Montajul

Reprezintă combinarea ulterioară a cadrelor filmate. Acesta poate fi simplu, realizat prin lipirea cadrelor într-o succesiune oarecare sau complex, prin scurtarea unor cadre, prelungirea altora, intercalarea cadrelor și trecerile „artistice“ dintr-un cadru în altul. Corina Crișan și Lucian Danciu în lucrarea „Manipularea opiniei publice prin televiziune” susțin că manipularea prin montaj se face cu scopul de a defăima și compromite, de a pune într-o lumină negativă o persoană sau o parte implicată într-un eveniment. Autorii spun că acest lucru se poate realiza prin eliminarea elementelor esențiale dintr-un discurs și lăsarea doar a ideilor neinteresante, prin păstrarea bâlbelor, prin tăierea vorbelor și lipirea unor porțiuni disparate, astfel încât mesajul montat să fie diferit de cel inițial, printr-un mixaj defectuos sau prin alcătuirea unui mesaj în care sunetul și imaginea se contrazic. [9, p. 65]

Sunetul

Sunetul este extrem de important pentru senzațiile pe care realizatorii TV le transmit telespectatorilor. Manipularea prin sunet se realizează prin succesiunea rapidă de sunete pentru a distrage atenția de la imagine, sau prin absența sunetului atunci când se dorește o concentrare a atenției la imagine. Sunetele extrem de puternice au darul de a trezi o reacție de respingere de către telespectator a informației obținute. Suprapunerea comentariului pe sunetul original al materialului are darul de a crește veridicitatea informațiilor prezentate. Uneori se folosește și muzica pentru a sublinia importanța unei informații. La știri acest procedeu se folosește foarte rar și numai în cazul reportajelor sau a știrilor soft. [21, p. 224]

Regia

Regia reprezintă amestecul elementelor componente astfel încât filmarea lor să transmită telespectatorului o idee sau o senzație dorită de regizor sau de realizator. Ea se referă la așezarea invitaților în cadru, a scaunelor, meselor, unghiurile de filmare, etc.

Culorile

Culorile au efecte extrem de importante asupra psihicului uman, asupra sentimentelor și emoțiilor noastre, asupra stării de spirit și cel mai important, asupra modului în care recepționăm o informație. Semnificația și efectele culorilor au fost îndelung cercetate, televiziunea profitând de pe urma acestora folosind culorile pentru a influența percepțiile telespectatorilor. [21, p. 224-228]

Pe lângă tehnicile de manipulare în televiziune propuse de Radu Herjeu, Corina Crișan și Lucian Danciu, propun alte tehnici menite să influențeze publicul telespectator. Acestea sunt: manipularea prin comentariul din off, manipularea prin paginație, prin omisiune, manipularea prin zvonuri mediatice, prin cenzură, manipularea prin procedeul „a ascunde arătând”, manipularea prin charismă, manipularea prin jurnaliști și prin mijloacele non-verbale de comunicare.

Manipularea prin comentariul din off

Acest tip de manipulare apare în condițiile în care, pe fondul unor imagini corecte, comentariul exagerează sau diminuează cauze și efecte, defăimează, acuză și compromite persoane, instituții, grupuri politice, atribuie apartenența unor imagini filmate într-un loc, altui loc.

Manipularea prin paginație

Acest tip de manipulare este specific buletinelor de știri, atunci când o știre deosebit de importantă și cu impact asupra populației este prezentată la finalul jurnalului informativ și invers.

Manipularea prin omisiune

Este considerată cea mai perfidă și eficientă formă de manipulare. Omisiunea reprezintă procedeul prin care un eveniment, o persoană, un grup social sau un partid politic nu este reflectat în niciun program, din diverse motive.

Manipularea prin zvonuri mediatice

Acest tip de manipulare utilizează propagarea zvonurilor. Zvonul este unul dintre cele mai folosite instrumente de manipulare în masă, fiind definit „principala contra putere”. Ele se nasc din întrebările spontane pe care publicul și le pune și la care nu găsește răspuns. Odată propagate, ele circulă cu o rapiditate impresionantă. Efectul informațiilor neverificate, ale zvonurilor sunt extrem de periculoase, pentru că ele întăresc păreri, convingeri care sunt ulterior foarte greu sau aproape imposibil de verificat. Scopul celor care inițiază un zvon este intoxicația, răspândirea minciunii pentru a crea presiuni asupra celor de la putere.

Manipularea prin cenzură

Asupra televiziunii fac presiuni o mulțime de factori socio-economici: constrângerile comerciale, oportunismul reporterilor pentru carieră, lacunele din informații, stereotipurile moștenite, condiționările instituționale, opiniile grupurilor de prieteni, mediile sociale și etnice, etc. Din această cauza televiziunea nu poate să fie obiectivă. Există diferite categorii de cenzuri, exprimate prin: impunerea subiectului discuției, impunerea condițiilor de comunicare, exercitarea constrângerii temporale, constrângerea impusă de politica postului de televiziune,constrângeri de ordin economic, jurnaliști.

Manipularea prin procedeul „a ascunde arătând”

Acest procedeu presupune fie a evidenția altceva decât ar trebui, ceea ce nu este important, fie a arăta ceea ce trebuie dar în așa fel încât să pară lipsit de importanță, fie să-l construiască în așa fel încât faptul primete o semnificație contrară realității. Acest lucru se datorează percepțiilor diferite ale jurnaliștilor. [9, p. 65-90]

Manipularea prin charismă

Un alt factor de manipulare este charisma (farmecul, atracția) pe care o degajă anumite persoane prezente pe micile ecrane. Prin charismă, un prezentator de exemplu, poate capta interesul telespectatorilor, și îi poate face să devină fideli unei emisiuni. [9, p. 90-92]

Manipularea prin jurnaliști

Jurnaliștii sunt în multe cazuri cei mai importanți actori ai manipulării. Există 2 situații: prima situație, atunci când jurnaliștii manipulează intenționat și a doua situație în care aceștia manipulează inconștient, fiind la rândul lor manipulai de alții.

Manipularea prin mijloacele non-verbale de comunicare

Comunicarea non-verbală este un proces complex ce include omul, mesajul, emoțiile, mișcările trupului, tonul, volumul și ritmul vocii. Cercetările din domeniu au arătat că impactul pe care îl au elementele comunicării în cadrul unui dialog sau al unei dezbateri este următorul:

Cuvintele au posibilitatea cea mai mare de control, însă au un impact mai scăzut față de celelalte elemente

Tonul vocii are un impact mai mare, iar posibilitatea de control este medie

Simbolurile non-verbale au impactul cel mai mare în desfășurarea comunicării și interpersonale, dar și posibilitățile cele mai reduse de control

Prin limbajul non-verbal, moderatorii de televiziune transmit o serie de mesaje fără ca acestea să fie percepute de toi telespectatorii. De exemplu atunci când un moderator stă cu brațele încrucișate, înseamnă că nu acceptă punctul de vedere al invitatului și are chiar o atitudine de respingere sau, uneori, de superioritate. Jocul cu pixul în mână, sau scuturarea ritmică a pantofului denotă nervozitate. Aceste amănunte nu sunt percepute doar de invitat ci și de telespectator și pot altera profund recepția mesajului și a informațiilor dezbătute. [11, p. 107-112]

I.3. Marketigul politic în timpul campaniei electorale

Marketingul politic apare ca domeniu de activitate la începutul secolului XX, ca urmare a dezvoltării sferei serviciilor în societatea industrială și cunoaște o evoluție rapidă din acel moment și până în prezent.

Termenul marketing politic este originar din market, care în limba engleză desemnează piața. Organizarea campaniilor electorale în concordanță cu perceptele marketingului politic este o regulă a jocului electoral respectată cu din ce în ce mai multă strictețe chiar și în contexte politice naționale în curs de democratizare.

Marketingul este procesul de planificare și executare a concepției, prețului, promovării și distribuției de idei, bunuri și servicii, pentru a crea schimburi care obiective individuale și organizaționale. (definiția Asociației Americane de Merketing). [22, p. 103]

Ca activitate, marketingul politic se referă la prelucrarea și adaptarea de către organizațiile politice (partide, instituții) a tehnicilor ( precum cercetarea de piață și design-ul produselor) și conceptelor din mediul de business, pentru a-și atinge scopurile (precum câștigarea alegerilor sau obținerea suportului public).

Jennifer Lees-Marshment vorbește în cazul acestei discipline despre o ,,căsătorie” între marketing și politică, din care a rezultat un domeniu independent, cu propriile sale caracteristici și care presupune mai mult decât simplul transfer al principiilor marketingului înspre politică.

Lock și Harris (1996): ,, Marketingul politic se referă la strategiile de poziționare și comunicare și metodele prin care sunt realizate aceste strategii, incluzând căutarea de informații în atitudinile, înțelegerea și răspunsul publicului țintă. [10, p. 52]

Originea termenului de “campanie” se regăsește în vocabularul militar, unde o campanie desemnează o serie de operațiuni desfășurate într-un anumit moment al războiului sunt menite să genereze un anumit rezultat.

Campaniile electorale sunt competiții bazate pe idei, reprezintă o sumă de acțiuni care au drept scop determinarea unor grupuri de votanți să susțină aceste idei. Ca în orice altă competiție există învinși și învingători, însă, prin natura procesului, întotdeauna vor exista mai mulți dezamăgiți decât satisfăcuți de rezultatul scrutinului.

Elemente de marketing au existat întotdeauna în cadrul campaniilor pentru câștigarea posturilor publice.

Asocierea marketingului politic exclusiv sau predominant cu perioada companiilor electorale este în primă instanță explicabilă, dat fiind că utilizarea procedeelor de marketing este probabil cea mai vizibilă și se intensifică în acest interval.

Aplicarea marketingului la politică a fost justificată de o multitudine de concepte similare cu care se operează (consumatori, piață, mix de marketing, imagine, brand, conceptul unui produs etc.) și de instrumente ( cercetare de piață, comunicare, publicitate). [13, p. 23]

,,Schimbul” este conceptul central al marketingului politic. Când alegătorii introduc buletinul în urnă are loc un schimb. Ei se angajează într-un schimb de timp și suport (votul lor) pentru serviciile și guvernarea mai bună pe care formațiunea și candidații aleși le vor oferi după alegeri.

,, Marketingul este aplicabil proceselor politice atunci când apare o tranziție și se ocupă de modul în care tranzacțiile sunt create, stimulate și valorificate.” [10, p. 76]

Marketingul politic are rolul de a îmbunătăți cantitatea și calitatea fluxului de informații dinspre electorat către partide și candidați, făcându-i pe aceștia mai sensibili la nevoile alegătorilor. Îmbunătățește canalele de comunicare pentru partide în condiții de competiție democratică.

Ce este și ce nu este MARKETINGUL POLITIC – concluzii

Se conturează două mari ramuri ale marketingului politic:

A. Marketingul politic electoral

B. Marketingul politic de prezență

Marketingul politic electoral prezintă următoarele particularități:

obiectivele sunt mai concrete și mai clar precizate

activitatea are un caracter discontinuu

presupune o mare mobilizare de resurse financiare și umane

se caracterizează printr-un grad mai mare de acțiune.

Marketingul politic electoral se confunda cu campania electorală și, deși începe cu câteva luni înaintea campaniei oficiale, este dedicat exclusiv acesteia. În perioada premergătoare campaniei se pune la punct strategia după care se va conduce candidatul.

Strategia de marketing este punctul vital al succesului în lupta electorală, deoarece fără ea implică organizarea unei campanii pe o perioada de timp relativ scurta, precum și mobilizarea efectivă într-o coaliție câștigătoare a unor forțe dispărute aflate uneori în conflict.

Ca o regulă generală, un candidat trebuie să facă față la cinci categorii de public diferite:

Etapa I. Cercetarea mediului politic [13, p. 53]

Mediul politic stabilește oportunitățile, problemele și amenințările cărora trebuie să le facă față un candidat. Factorii săi sunt: stadiul economiei (fie la nivel regional, fie la nivel național), starea electoratului și problemele sale principale. Mediul politic mai include, de asemenea, după unii analiști, "personalitatea" sau profilul electoral al raionului în care candidează (în cazul alegerilor locale).

Mediul politic cuprinde și factorii clasici, printre care: factorii demografici și sociografici (vârsta, venit, educație, statut, stil de viață, caracteristicile atitudinale ale electoratului).

Etapa II. Analiza situației interne și externe a candidatului

În ceea ce privește situația internă, un candidat trebuie să-și evalueze atât "atuurile și punctele sale slabe", cât și pe cele ale organizării campaniei în fiecare stadiu de dezvoltare. Trebuie identificate oportunitățile pe care o campanie le poate oferi, precum și amenințările cărora candidatul trebuie să le facă față.

Prima etapa a strategiei necesită o cercetare detaliată, iar a doua etapă solicită o analiză atentă.

Etapa III. Marketing strategic

Un principiu de baza al marketingului afirmă că publicul consumator nu este omogen și uniform, ci se compune din diferite tipuri de segmente ale căror tipuri de comportament trebuie înțelese. În această etapă a campaniei electorale, trebuie identificate tipurile de votanți. Anumite caracteristici ale electoratului pot rămâne neschimbate pentru o lunga perioada de timp, iar altele se pot schimba de la o campanie la alta. Astfel, candidatul trebuie să cunoască acele segmente de votanți pe care se poate baza și pe care poate sa le transforme în nucleul său dur.

Tot în aceasta etapa, candidatul trebuie să își definească poziția pe care o va adopta în campanie, ceea ce va  conduce la construirea imaginii candidatului, la determinarea agendei și a modalităților și instrumentelor de comunicare.

Etapa IV. Stabilirea obiectivelor și a strategiei de campanie

Această etapă implică dezvoltarea unor scopuri și obiective măsurabile pe care candidatul le poate utiliza în scopul evaluării campaniei, atât în faze intermediare, cât și la terminarea acesteia. Bazându-se pe cercetările anterioare, candidatul trebuie să își dezvolte o imagine, un concept legat de probleme și de tipul de politică, un set de mesaje, precum și mijloacele de comunicare a acestora.

Etapa V. Comunicarea, distribuția și planul de organizare

Cea de a cincea etapa necesită tactici și instrumente de marketing, precum promovarea des utilizată în marketingul comercial. Candidatul trebuie să identifice cele mai eficiente modalități prin care poate aloca organizării campaniei sale resurse (fund-raising, sponsorizari, voluntari).

Etapa VI. Categoriile de public ținta ale candidatului – votanții, sponsorii și mass-media.

În aceasta etapă, candidatul trebuie să își atingă categoriile de public țintă și să își construiască expunerea imaginii în utilizarea mass-mediei și a publicității electorale, măsurabila prin numărul de apariții la știri, de spoturi electorale difuzate. Tot acum, candidatul și organizatorii campaniei sale trebuie sa se focalizeze pe atragerea de noi segmente de public.

Caracteristicile structurale ale marketingului politic.

Produsul politic se compune din trei elemente esențiale:

–                     candidatul/partidul/ideologia;

–                     gradul de loialitate;

–                     capacitatea de schimbare.

Candidatul/Partidul/Ideologia. În contextul alegerilor, produsul/oferta este constituit/ă din câteva componente disctincte care sunt indivizibile: candidatul, partidul politic și ideologia.

Nominalizarea unui candidat implică probleme legate de competenta și resurse, de trecutul său, de promisiunile ce vor fi făcute în campanie, și de gradul de autonomie față de partid. Confuzia și contradicția ce intervin între aceste componente apar în timpul derulării campaniei. De exemplu, un alegator poate să voteze un candidat doar pentru că preferă partidul din care acesta face parte, fără însă a avea încredere deosebită în candidat.

Trebuie avut în vedere, însă, faptul că aceste componente nu pot fi oferite individual în timpul unei campanii electorale.

Gradul de loialitate. Partidele politice și candidații au nevoie de un grad ridicat de loialitate din partea susținătorilor și a membrilor.

Pentru managerii de campanie, nivelul ridicat de loialitate al electoratului permite partidelor și candidaților o oarecare flexibilitate în schimbarea politicii. În același timp, totuși, același grad de loialitate poate fi factorul ce împiedică intrarea unor noi partide sau grupuri în politică.

Capacitatea de schimbare. Credibilitatea partidelor este adesea pusă sub semnul întrebării, ca de altfel întregul proces electoral. Partidele politice implicate pot fi subiectul unor zvonuri negative. De aceea, ele trebuie să își arate onestitatea față de suporteri înainte și după alegeri. Dificultățile apar în momentul în care agenda electorală, expusă și susținută în timpul campaniei, este total compromisă o dată cu încetarea ei.

Organizațiile politice. Caracteristicile specifice de marketing pentru partidele politice sunt date de resursele și de sursele de finanțare, de importanța voluntarilor și a simpatizanților și de percepția pe care o au în legătura cu profesioniștii din domeniu.

Sursele de finanțare. Partidele politice, ca orice altă organizație, au diverse surse de finanțare. În politică, sursele de finanțare pot fi generate de charisma unui lider ce atrage astfel atenția opiniei publice, de istoricul partidului și al staff-ului său.  Așa cum afirma Ware (1996), "atâta timp cât doar sponsorizările (donațiile) și cotizațiile sunt privite ca principale surse de finanțare, există riscul unei simplificări majore a dezbaterii pe această temă".

Simpatizanții și voluntarii. Majoritatea acțiunilor marketingului politic se desfășoară la nivel local. Activitățile de partid au loc de-a lungul anilor, prin întâlnirile comitetelor locale. Cu toate acestea, în timpul derulării campaniilor electorale, partidele se bazează și pe sprijinul voluntarilor, pentru a acoperi diverse activități specifice.

Partidele politice adesea neglijează dimensiunea socială pe care activitatea lor o implică, crezând  că ea poate fi atinsă prin diverse conferințe de presă, convenții sau evenimente .

Pașii tactici ai marketingului politic. O campanie de marketing politic – fie că este electorală, fie că este de întreținere – se poate construi pornind de la patru întrebări fundamentale: cui comunicăm? cum comunicăm? când și unde comunicăm? ce comunicăm? Pornind de la răspunsurile date acestor întrebări se construiește strategia comunicațională, strategie al cărei rol este transformarea realității omului politic, a partidului politic sau a instituției publice în informație accesibilă opiniei publice.

Specialistul de marketing politic devine astfel cel care "traduce" mesajul clientului politic astfel încât să fie cât mai bine și cât mai avantajos perceput de către public. Este deja bineștiută nebunia informațională ce însoțește o campanie electorală.

Rareori votanții își cunosc candidații, cei mai mulți dintre ei nu au timpul sau interesul necesare studierii diferitelor oferte politice. În general, ei votează bazându-se pe imaginile candidaților conturate fie de mass-media, fie de prototipurile deja existente.

În concluzie, putem spune că mass-media din R. Moldova dă de multe ori dovadă de lipsă de profesionalism și manipulează prin cele mai diverse metode și tehnici, chiar și prin tehnici care ar trebui să fie doar mijloace sau reguli de realizare a materialelor presă. Este adevărat că uneori manipularea se face inconștient, fără intenții ascunse, dar de cele mai multe ori, producătorii de televiziune, presă scrisă sau radio, ar face orice pentru ca să obțină impactul dorit. Oamenii însă, au nevoie de informație și deci, implicit de presă. Important este să știe să „se apere” , să nu se lase influențați de toate aceste tehnici de manipulare … un lucru foarte greu de altfel…

CAPITOLUL II. MANIPULAREA ÎN CAMPANIA ELECTORALĂ PENTRU ALEGERILE PARLAMENTARE. STUDIU DE CAZ

II.1. Tipuri de manipularea în campania electorală pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014

Voința poporului constituie baza puterii de stat și această voință se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic. Astfel, organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova este Parlamentul, fiind ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, pentru un mandat de 4 ani. Iar începând cu anul 1994, alegerile parlamentare se desfășoară în baza sistemului proporțional, pe întreg teritoriul țării constituind o circumscripție electorală, în care se aleg cei 101 deputați.

Ultimele alegeri parlamentare au avut loc la data de 30 noiembrie 2014, acestea fiind a VIII-a competiție electorală de acest fel după proclamarea independenței Republicii Moldova, fiind ales Parlamentul de legislatura a XX-a.

La 28 mai 2014, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea Nr. 81 privind stabilirea datei pentru alegerile parlamentare ordinare, data acestora fiind fixată pentru 30 noiembrie 2014. Potrivit normei constituționale, alegerile ordinare pot fi desfășurate în termen de trei luni din ziua expirării mandatului Parlamentului, care începe în ziua alegerilor și expiră în aceiași zi, peste patru ani. Anunțarea alegerilor poate avea loc cel târziu cu două luni de zile până în ziua preconizată pentru desfășurarea acestora. Alegerile parlamentare s-au desfășurat în baza sistemului electoral proporțional absolut, după formula: o țară — o singură circumscripție electorală.

La scrutinul parlamentar din 30 noiembrie s-au înregistrat inițial 26 concurenți electorali:

21 partide politice: Partidul Democrat din Moldova (PDM); Partidul Popular Creștin Democrat (PPCD); Partidul Forța Poporului (PFP); Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM); Partidul Liberal Reformator (PLR); Partidul Comunist Reformator (PCR); Mișcarea Populară Antimafie (MPA); Partidul Național Liberal (PNL); Partidul Socialiștilor din R. Moldova (PSRM); Partidul ”Democrația Acasă” (PPDA); Partidul Popular din R. Moldova (PPRM); Partidul Comuniștilor din R. Moldova (PCRM); Partidul Liberal (PL); Partidul ”Renaștere” (PR); Partidul Patria”; Partidul Acțiunea Democrată (PAD); Partidul Verde Ecologist (PVE); Mișcarea ”Ravnopravie” (MR); Partidul ”Patrioții Moldovei” (PPM)Uniunea Centristă din Moldova (UCM); Partidul ”Pentru Neam și Țară” (PpNȚ).

1 bloc electoral: Blocul Electoral ”Alegerea Moldovei – Uniunea Vamală” (BeAMUV).

4 candidați independenți: Oleg Cernei; Oleg Brega; Valeriu Pleșca și Anatolie Doga.

Însă mai târziu, un partid politic s-a retras din competiția electorală, mai exact – Mișcarea “Ravnopravie” (MR), iar unui alt partid politic i-a fost anulată înregistrarea în alegeri pentru abateri de la normele legale, fiind vorba despre Partidul Patria (PP).

Astfel, la scrutinul electoral din 30 noiembrie 2014 au participat 57.28% din alegătorii incluși în listele electorale. Conform rezultatelor finale ale alegerilor pragul electoral a fost trecut de 5 partide, care au obținut și un număr corespunzător de mandate de deputat. Este vorba despre PSRM – 20.51% dintre voturi (25 mandate); PLDM — 20.16% (23 mandate); PCRM — 17.48% (21 mandate) PDM — 15.80% (19 mandate), dar și PL — 9.67% (13 mandate).

De menționat este și faptul că, în alegerile date, au avut loc două cazuri controversate și au ridicat semne de întrebare despre aplicarea selectivă a justiției. În primul caz, este legat de anularea înregistrării unui concurent cu o zi înainte de alegeri, iar al doilea caz vizează admiterea în cursa electorală a unui partid care are logo-ul și numele similar cu cel al unui alt concurent electoral.

Pe 9 decembrie 2014, Curtea Constituțională a validat rezultatele alegerilor parlamentare și mandatele deputaților aleși la 30 noiembrie 2014.

Dacă să analizăm propriu zis, campania electorale din toamna 2014, am constat mai multe lucruri interesante, iar una din ele este efectul mass-mediei asupra societății.

Specialiști în psihologie, psihosociologie, sociologie, antropologie, lingvistică și alte domenii sunt preocupați de mult timp de evaluarea influenței mass-media asupra indivizilor în societate. Această problemă e cu atât mai importantă, cu cât este în strânsă legătură cu viața noastră cotidiană și ne privește pe toți, într-o oarecare măsură.

Mass-media nu este, de fapt, decât un element printre altele care intervin în opțiunile și atitudinile indivizilor: ele se înscriu într-un sistem complex de influențe, în care relațiile interpersonale sunt la fel de importante ca și conținutul mesajelor emise de mass-media.

Societatea este copleșită de o stare de confuzie generată de sărăcie și de criminalitate, precum și de promisiunile guvernanților. Neîncrederea, deziluziile, au devenit nonvalori ce stau în capul mesei, reducând speranțele cetățenilor la o viață mai bună. Aceștia manifestă o totală indiferență față de ceea ce fac guvernanții.

Masele nu-și dau seama că sunt manipulați. Ele nu reușesc încă să deosebească în discursurile politicienilor, ambiția lor de a fi la putere și interesele lor personale de interesele vitale ale statului și, deci, de ale lor, cetățenilor în ultimă instanță.

Până în prezent cetățenii, dar și în același timp consumatori ai informației difuzată și reflectată în presă, nu realizează adevărata putere ce o dețin și nici faptul că imaturitatea lor politică și socială este în mare parte, rezultatul unor acțiuni concrete ale reprezentanților puterii. Și cu regret, consumatorul de informație, este lipsit astăzi și de un suport matur și consecvent, indispensabil în cadrul unei democrații, din partea presei și a societății civile.

Pe fundalul dezechilibrului economic, social și politic al conflictelor neîncetate dintre ramurile puterii de stat, al tentativelor repetate de modificare a formei de guvernământ, al schimbărilor sterile de guverne, presa se caracterizează și ea, în discursul ei general, prin irascibilitate și agresiune, prin abuz față de opinia publicului, prin atacuri, uneori nefondate la persoană.

Presa, la rândul ei, este atacată public de vocile supărate ale guvernanților, fiind acuzată de incorectitudine și de lipsă de etică. Pe lângă faptul că acest tip de reacții este, mai curând, o probă de mărginire, ea stabilește locul și nivelul la care doresc factorii de decizie să mențină presa și prin intermediul acesta să manipuleze opinia publicului. Războaiele ziaristice din instanțele de judecată, din ultimul timp, demonstrează, regretabil, că ziarele se lasă atrase în jocuri politice inutile. Astfel, cetățeanului–cititor i se oferă șansa de a citi și “aplauda ” informații despre scandalurile senzaționale dintre ziariști și politicieni.

În rezultat al acestor situații, consumatorului i se ia și dreptul la libertatea de informare corectă.

În același timp cine nu recunoaște că instituțiile publice trebuie să aibă un regim transparent de punere la dispoziție a informațiilor solicitate de mass-media și de cetățeni în particular? Unele instituții publice creează și finanțează, din bani publici, birouri de presă care, în marea lor majoritate, au menirea de a lustrui imaginea instituției și a conducătorilor ei, ceea ce în esență este o dezinformare.

Angajații acestor birouri de presă însoțesc demnitarii în toate vizitele lor oficiale și neoficiale, pregătind informații, reportaje și corespondențe care sunt preluate de către jurnaliști și sunt difuzate, fără a fi verificate, de posturile de radio și televiziunea de stat, fără ca redactorii să se implice în conținutul sau forma lucrării care este, neapărat, una bombastică, lăudăroasă și lipsită de orice element de analiză critică din punctul de vedere al interesului public pentru eficiența, caracterul și oportunitatea acțiunii, marcată de importanta participare a înalților funcționari de stat.

Manipularea prin mass-media are o pondere extrem de mare și în plus are și un impact uriaș asupra publicului. Așa-zisa “cerere” nu este altceva decât o creație artificială a mass-mediei (un produs al manipulării perverse) prin publicitate agresivă, iar populația are anumite nevoi spirituale (legate în principal de cunoaștere), iar ele nu sunt deloc satisfăcute de această mass-medie, care “respectă legile economice ale cererii și ofertei”.

Un aspect al manipulării prin intermediul mass-mediei este acela al exercitării puterii în general.

De multe ori publicul nu este mulțumit de ceea ce vede sau citește în paginile unui ziar. În același timp consumatorul consideră că este mult mai simplu să afle ce ar trebui să fie decât să înțeleagă ce poate fi. De multe ori presa transmite mesaje distorsionate care nu explică nicidecum realitatea: este și ce va fi. Nu se explică sub nici o formă interdependența și complementaritatea relației dintre fapt și informația, mediile s-au învățat doar să manipuleze.

Pentru a determina intensitatea impactului presei asupra publicului am efectuat metoda de cercetare chestionarul/sondajul de opinie în care am vrut să aflăm dacă cetățenii sunt conștienți că se manipulează prin prisma mas-mediei și dacă în campaniile electorale sunt precauți la materialele publicate de mass-media. Sondajul a fost elaborat pe un eșantion de 100 de persoane luați la întâmplare, locuitori ai orașului Chișinău, cu vârsta cuprinsă între 19 – 60 de ani.

Astfel, prima întrebarea a fost ”Cunoașteți când vor avea loc alegeri parlamentare în R. Moldova?”. În urma răspunsurilor am constat că, majoritatea din cei chestionați sunt la curent cu ceea ce se întâmplă în R. Moldova așa că, 74% au răspuns pozitiv (da), 13 % au răspuns negativ (nu), totodată 9 % au răspuns că nu cunosc, iar 4 % nu îi interesează. (fig.1)

(Fig.1)

Elaborând acest eșantion nu a fost de mirare că 60% dintre respondenți cred că în campanile electorale se manipulează, fapt deloc îmbucurător este că 30% din acest eșantion cred că în campaniile electorale nu se manipulează, iar 10% nu sunt la curent cu ceea ce se întâmplă în țară (fig.2).

(Fig. 2)

Pentru a afla în linii generale prin ce mijloace se manipulează cel mai mult în campanile electorale, 30% dintre respondenți au răspuns: cred că în campanile electorale cel mai mult se manipulează mass-media, 25 % cred că se manipulează prin discursurile politicienilor și tot atâția cred că prin daruri electorale, iar 15 % cred că se manipulează cel mai mult prin publicitatea stradală și doar 5 % prin slogane. E îmbucurător faptul că majoritatea cetățenilor sunt informați despre manipularea în campanie, însă deși își dau seama că sunt dezinformați de presă ei totuși continue să se lase manipulați prin intermediul presei. (Fig. 3).

(Fig. 3)

Ceea ce ține de interiorul ziarelor a fost de interesul nostru să aflăm prin ce material anume se manipulează mai mult. La această întrebare cititorii sunt de părerea că cel mai mult se manipulează prin intermediul articolelor de opinie – 56,25% și știrilor – 25%, interviurile și reportajele cotându-se cu 12,50% , respectiv 6,25% (fig.5).

(Fig.4)

La o altă întrebare ce ține de interiorul ziarelor ”cum credeți prin ce se manipulează cel mai mult într-un material”, respondenții au răspuns că titlurile incitante (35%), fotografiile din articole de multe ori în formă de caricatură (25%), promisiunile și limbajul joacă și ele un rol important în manipulare revenindu-le câte (15%) , după care difuzarea/publicarea (10%) (fig.5).

(Fig. 5)

În urma micro-studiului realizat, am constat că societatea cunoaște termenul de manipulare, dar totuși de multe ori se lasă manipulați.

Nu este un secret că în campanii electorale, pentru partidele politice fiecare zi contează. Dat fiind, faptul că, partidele politice au avut dreptul de a se înscrie în campania electorală începând cu data de 3 octombrie 2014.

Astfel, majoritatea concurenților electorali s-au lansat în campania pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie cu spoturi radio și TV, panouri, slogane și afișe electorale. Publicitatea, prin însăși definiția sa, este părtinitoare, dar totuși, în campania electorală, ea reprezintă tipul de informație pe care alegătorii îl primesc cel mai des.

Primul pas, pe care l-au folosit partide a fost pentru lansare în campania electorală, demonstrând-și astfel puterea și resursele pe care le dețin. Chiar dacă majoritatea partidelor s-au îmbulzit în prima zi la Comisia Electorală Centrală (CEC) pentru ași depune lista deputaților pentru Legislativ, o bună parte din partide au ales să se lanseze fastuos ca să nu se uite prea ușor, alții au făcut-o liniștit. Printre partidele care au organizat evenimente de amploare au fost PDM, PLR, PLDM, PPRM, PSRM, PCRM, dar și PL. La rândul său, celelalte partide s-au lansat liniștit organizând conferințe de presă. Cât privește candidații independenți, cei mai activi au fost consătenii Oleg Cernei și Oleg Brega, iar despre Valeriu Pleșca și Anatolie Doga practic nu s-a scris nimic.

Un alt aspect important al campaniilor electorale care joacă un rol important sunt sloganele electorale.

Un slogan electoral este primul pas spre câștigarea alegerilor, deoarece sloganele pot influența în mod decisiv opțiunea de vot a alegătorilor. Dat fiind rolul important pe care-l joacă sloganele într-o campanie electorală, în cele ce urmează am făcut o scurtă analiză a acestora.  

1). Partidul Democrat din Moldova (PDM) – „Creștem Moldova!”;

Partidul Democrat din Moldova a decis să meargă în această campanie cu sloganul „Creștem Moldova!”. Este un slogan cu o puternică încărcătură pozitivă, care indică asupra unei acțiuni în continuă desfășurare, sugerând că acest angajament este o preocupare permanentă a partidului respectiv, care conține în sine atât elementul de retrospectivă, cât și o puternică promisiune, un plan de viitor. Totodată, indirect se induce gândul la o echipă de profesioniști, căci un angajament atât de ambițios și-l poate asuma doar o astfel de echipă.

2). Partidul Creștin Democrat (PPCD) – „Planul Roșca!”;

Vechea inimă cu silueta lui Ștefan cel Mare înconjurat de stelele europene a fost abandonată în favoarea unei săbii pe fundal kaki, însoțită de textul „Planul Roșca”. Puține partide își schimbă atât de radical sigla, iar decizia PPCD nu e doar un moft stilistic, „spada reprezintă spiritul justițiar, pedepsirea nedreptății, curmarea fărădelegilor, triumful adevărului, lupta cu corupția și demnitatea de bărbat”. Mesajul acestui element al siglei este destul de clar și subliniază caracterul combativ al noului PPCD și, totodată, nuanța autoritară a doctrinei acestuia, elemente accentuate și de culoarea kaki, asociată în conștiința colectivă cu uniformele militare și, implicit, disciplină și autoritate.

3). Partidul „Forța Poporului” (PFP) – „Venim să facem ordine și dreptate în Moldova!”; „PFP – o alternativă sănătoasă guvernării oligarhice și corupte!”;

„Forța Poporului”merge în campanie cu sloganul „Venim să facem ordine și dreptate în Moldova!”; „PFP – o alternativă sănătoasă guvernării oligarhice și corupte!”, după mine este unul nereușit. În primul rând, prea lung, câți cetățeni ar memora un astfel de slogan, la urma urmei câți membri de partid l-ar spune pe de rost. În al doilea rând, fiind un partid nou, cu oameni noi după cum spun ei, ar fi trebuit să vină cu ceva mai nou și mai deștept.

4). Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) – „ÎNAINTE, spre un viitor european!”;

Partidul Liberal Democrat din Moldova merge în aceste alegeri cu sloganul „Înainte, spre un viitor european!”. Este un slogan reușit, dacă e să luăm în calcul faptul că sondajele de opinie arată că cel mai bine ideea de integrare europeană, promovată intens de la 2009 încoace, se leagă anume de acest partid. De fapt, cele mai mari realizări ale ultimilor trei coaliții de guvernare din Moldova țin anume de domeniul integrării europene și, prin acest slogan, PLDM nu doar capitalizează politic opțiunea pozitivă din societate la tema dată, dar și se angajează să fie în continuare avocatul celei mai mari părți a electoratului pro-european din Republica Moldova.

5). Partidul Liberal Reformator (PLR) – „Pentru Moldova, Fără Oligarhi!”;

Partidul Liberal Reformator a ales un slogan oarecum surprinzător, dar care poate fi ușor justificat – „Pentru Moldova, Fără Oligarhi!”. Acestei formațiuni îi revine un merit deosebit în faptul că Moldova a continuat calea integrării europene din 2013 până în prezent, dar efortul PLR s-a pierdut într-un fel pe fonul partenerilor de guvernare. În aceste condiții, formațiunea a trebuit să găsească o nișă liberă, care ar fi „prins” la alegători și care ar fi poziționat-o în opoziție și față de actualii parteneri de guvernare, dar și față de fosta guvernare comunistă. Și nișa respectivă este redată destul de expresiv de sloganul menționat mai sus.

6). Partidul Comunist Reformator din Moldova (PCR) – „ÎMPOTRIVA TUTUROR care au fost la guvernare!”;

Partidul Comunist Reformator a mers cam pe aceeași logică și, dorind să iasă cumva în evidență, s-a auto-poziționat ca fiind împotriva tuturor celor care au fost la putere în Moldova. Sloganul său – „Împotriva tuturor care au fost la guvernare” vine parcă să accentueze că ei nu luptă doar cu PCRM, cum se crede, dar, în egală măsură, și cu partidele din actuala guvernare sau care au fost la putere. Astfel, comuniștii reformatori doresc probabil să spulbere zvonurile precum că ar fi un proiect politic inspirat de actuala putere și folosit împotriva formațiunii lui Vladimir Voronin.

7). Mișcarea Populară Antimafie (MPA) – „Nici o obligațiune în afara interesului public!”;

Oarecum surprinzător este sloganul electoral al Mișcării Populare Antimafie– „Nici o obligațiune în afara interesului public!”. Este un slogan bun, dar astfel de slogane își poate asuma orice partid politic, pe când Mișcarea Populară Antimafie în ultimii ani se manifestase, mai mult sau mai puțin, ca o formațiune „agresivă”, vehementă, combativă etc. De aceea, un mesaj puțin mai agresiv ar fi prins mult mai bine la alegători, în cazul acestui partid concret.

8). Partidul Național Liberal (PNL) – „În Europa – prin România!”;

Partidul Național Liberal a îmbinat destul de reușit în sloganul său ambele sale opțiuni prioritare – integrarea europeană și reunirea Republicii Moldova cu România. Sloganul „În Europa – prin România!” spune totul. Acum, depinde în ce măsură PNL va reuși să convingă electoratul din Republica Moldova că are capacitatea de a obține un scor frumos în alegeri și de a contribui la realizarea acestui slogan în practică.

9). Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) – „Moldova are nevoie de Altceva!”;

Destul de bine s-au poziționat la capitolul slogan electoral și cei din Partidul Socialiștilor din Republica Moldova, care „aruncă” totul pe soluțiile de alternativă. Sub sloganul „Moldova are nevoie de Altceva!”, PSRM poate promova practic orice idee în orice domeniu și toate vor fi credibile. De asemenea, acest slogan te duce indirect la gîndul că formațiunea respectivă are suficienți profesioniști pentru a asigura o altfel de guvernare în Republica Moldova. 

10). Blocul electoral „Alegerea Moldovei — Uniunea Vamală” (BeAMUV) – „Alegerea Moldovei – Uniunea Vamală!”;

În general, sloganul este unul puternic în care este redată poziția clară – spre Uniunea Vamală. Scurt, clar și cuprinzător.

11). Partidul „Democrația Acasă” (PPDA) – „Facem ordine acasă!”;

PPDA a ales în această campanie să facă ordine acasă, însă nu au făcut încă ordine în partid. Pentru un partid nou, care se lansează pentru prima dată în alegeri ar fi trebuit ceva inovativ, strigător al cer. Da e o problemă actuală, e scurt sloganul și memorabil, dar atât timp cât partidul nu promovează o idee fixă, nu putem vorbi de ordine.

12). Partidul Popular din Republica Moldova (PPRM) – „Hai Moldova! Fără hoți și sărăcie!”; „E timpul să întoarcem Moldova poporului!”; „Gospodari pentru Moldova, bunăstare pentru popor!”;

Partidul Popular din Republica Moldova a decis să meargă în aceste alegeri cu trei slogane electorale: „Hai Moldova! Fără hoți și sărăcie!”, „E timpul să întoarcem Moldova poporului!”, „Gospodari pentru Moldova, bunăstare pentru popor!”. Toate aceste slogane sugerează aceeași idee: pentru a prospera, Moldova are nevoie de politicieni gospodari, onești, devotați poporului. În ce măsură vor prinde aceste slogane, vor arăta rezultatele alegerilor.

13). Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) – „Doar PCRM! Doar Voronin!”;

Partidul Comuniștilor din Republica Moldova a decis să folosească la maximum în sloganul său electoral cele două branduri politice puternice pe care le are: PCRM și Voronin. Astfel, sloganul său este: „Doar PCRM! Doar Voronin!”. Probabil, comuniștii mizează că aceste cuvinte spun totul și la auzul lor alegătorii vor face comparația dintre perioada de guvernare comunistă și perioada de guvernare democratică, iar în rezultat vor veni cu concluziile de rigoare. Acest slogan ar putea fi în egală măsură și un succes, dar și un eșec răsunător.

14). Partidul Liberal (PL) – „Cu PL în familia NATO și UE!”;

Partidul Liberal a intuit destul de bine specificul situației pe care o traversează Republica Moldova, dar și alte state ex-sovietice și a decis să-și extindă oferta electorală, incluzând în ea, alături de UE, și NATO. Astfel, sloganul PL în aceste alegeri este: „Cu PL în familia NATO și UE!”. Ținând cont de evenimentele care au loc în spațiul ex-sovietic, de comportamentul Rusiei din ultima perioadă, dar și de faptul că PL este unicul partid cu pondere care promovează aderarea RM la NATO, acest slogan, dacă nu va aduce voturi în plus formațiunii respective, cel puțin o va ajuta să-și consolideze propriul electorat.

15). Partidul „Renaștere” (PR) – „Să renaștem Moldova împreună!”;

Partidul „Renașterea” a decis să meargă în alegeri cu un mesaj cît se poate de pacifist, dar care presupune necesitatea mobilizării întregii societăți în vederea atingerii unui scop comun – „Să renaștem Moldova împreună!”. Totodată, acest slogan-apel vine parcă să accentueze diferența dintre abordările altor partide, care au un caracter, mai mult sau mai puțin, agresiv, și abordarea pe care o propune Partidul „Renaștere” – una calmă, conciliantă și care are la bază ideea de unitate națională.

16). Partidul „Patria” (PP) – „Moldova fără corupție! Puterea e în adevăr!”;

Partidul „Patria” a decis să meargă în aceste alegeri cu două slogane:„Moldova fără corupție!” și „Puterea e în adevăr!”. Primul este relativ nou (de fapt ca și partidul propriu-zis, care a apărut pe arena politică cu puțin timp înainte de startul oficial al campaniei electorale), iar al doilea este sloganul promovat intens în acest an de capul de listă al formațiunii, Renato Usatîi. Care dintre ele va „prinde” mai bine la alegători și, dacă în genere, vor „prinde” aceste slogane, vor arăta rezultatele alegerilor.

17). Partidul Acțiunea Democratică (PAD)- „Moldova pentru oameni!”;

18). Partidul Verde Ecologist (PVE) – „Un om curat, într-o țară curată!”;

19). Mișcarea „Ravnopravie” (MR) – „Pentru Moldova în componența Rusiei!”;

20). Oleg Cernei – „Aproape de oameni, de nevoile lor!”;

21). Oleg Brega – „Vin să schimb politica. Onest și curajos pentru drepturile omului!”;

22). Partidul „Patrioții Moldovei” (PPM) – „Din popor — pentru popor! ”;

23). Valeriu Pleșca – „Pentru LEGE și ORDINE!”;

24). Anatolie Doga

25). Uniunea Centristă din Moldova (UCM) – „Votează altfel, schimbă clasa politică!”;

26). Partidul „Pentru Neam și Țară” (PpNȚ) – „Deșteaptă-te Moldova!”.

Un alt aspect important este apariția în presă prin declarații oficiale, atât comunicate de presă cât și conferințe de presă.

Cel mai multe declarații au fost făcute de PDM – 102, urmat de PLDM – 101, PL – 70, PSRM – 65, PCRM – 43, PLR – 34, Bloc – 24, PNL – 15, MPA – 13, PVE- 11, PR- 7, PPCD – 6, PPM- 2, iar PNȚ, UCM, PAD, PCR, PFP, dar și PPDA doar câte o poziție oficială. (Fig. 6)

(Fig.6)

Pentru a vedea dacă într-adevăr se manipulează în campania electorală, dar și cum anume se manipulează am analizat două evenimente, aceleași evenimente dar promovat diferit de mai multă presă. Dat fiind faptul că, PDM a fost primul în buletinul de vot, am decis să analizăm evenimentul de lansare a acestui partid în campania electorală, dar și ultimul din buletinul de vot PPNȚ.

PDM și-a lansat candidați pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014, la data de 5 octombrie 2014,  în cadrul unui eveniment extraordinar la care au participat o parte impunătoare a membrilor partidului. La rândul său, PPNȚ a anunțat printr-o conferință de presă.

Dat fiind faptul că, canalele cu acoperire națională sunt Moldova 1 și Prime TV am decis să facem o comparație cum anume aceste posturi TV au anunțat despre aceste evenimente.

Chiar la prima vedere vedem diferența dintre promovarea ambelor evenimente. Dacă să ne referim la titluri, în ambele cazuri ce vizează PDM observăm intenția de biruință. Moldova 1 ”în Legislativ”, dă impresia de siguranță, încredere, la rândul său, în titlul Prime TV, situația se repetă, dar în același timp dă impresia de mulțime.

Cât privește titlurile realizate pentru lansarea PPNȚ, e doar o lansare în campania electorală, nu creează impresia de dorință, așa cum la noi sunt obișnuiți cetățenii.

Situația se repetă și în cazul duratei reportajului realizat, diferența fiind mult mai mare decât două secunde.

În ambele cazuri observăm o ușoară manipulare din partea mass-media.

Un alt punct interesant observat această campanie electorală a fost că partidele chiar în ultima lună de campanie nu au depus efort pentru ase promova. Luna noiembrie a fost ultima lună de campanie, respectiv, partidele ar fi trebuit să se facă memorați, însă acest lucru nu s-a observat.

II.2.: Sondajele realizate de-a lungul campaniei și credibilitatea lor

Cunoaștem cu toții că un element specific al campaniilor electorale indiferent despre ce fel de alegeri este vorba sunt sondajele. De aceea, în sociologia comunicării un loc aparte îl ocupă problema utilizării sondajelor de opinie în campania electorală, dar și posibilitatea de a influența rezultatele votului prin acestea.

Formele manipulării sunt în relație cu trăsăturile culturii politice ale fiecărei societăți. În societățile cu o cultură politică fără mijloace de control, unde puterea este concentrată în mâinile unei elite care se auto-conservă, manipularea este (alternată cu coerciția) un mijloc aproape continuu de gestionare a relațiilor guvernanți-guvernați. În statele democratice, manipularea este mult mai limitată, dar și mai subtil disimulată, încastrată în sisteme de norme, instituții și ideologii etc. Ea poate fi mult mai bine controlată și denunțată în condițiile existenței dreptului la liberă opinie. [12, citat 20.01.2015]

În statele implicate în procesul de tranziție, manipularea a fost utilizată frecvent în procesul politic. În R. Moldova, manipularea a fost stimulată de precaritatea mijloacelor de control democratic asupra guvernanților, a clasei politice, în general, și de pătrunderea unor tehnici de comunicare specifice comunicării de masă (inclusiv electronice). Partidele politice au recurs frecvent la manipularea de masă prin folosirea intensivă în comunicarea politică a tehnicilor de publicitate comercială pentru promovarea sau, dimpotrivă, distrugerea unor politicieni, idei sau programe. Prin folosirea intensivă a formelor de comunicare manipulatorii s-a ajuns la excluderea – chiar dacă numai parțială – a cetățeanului de la actul real de decizie politică. De aceea, manipularea este responsabilă pentru blocarea accesului cetățenilor în domeniul politicii, pentru cinismul, dezangajarea și apatia populației; în ultimă instanță pentru criza democrației (participative, mai ales) în România.

Manipularea este practicată atât de guvernanți cât și de opoziție. Puterea este însă favorizată de accesul mai facil la canalele publice de informații, precum și de capacitatea de utilizare a pârghiilor bugetare pentru „motivarea” presei într-un sens sau altul. Adesea, sub pretextul comunicării unor informații de „interes public”, se transmit mesaje în scopul obținerii unor avantaje politice de către partidele de guvernământ. Opoziția folosește, la rândul ei, diverse stratageme și mecanisme de manipulare pentru a ajunge la putere. Deși accesul său la canalele publice de informații este mai limitat, atunci când ea exprimă interesele unor oligarhii economico-financiare jenate de politicile guvernamentale, poate controla media privată cu ajutorul fondurilor puse la dispoziție de către acestea. Ca atare, cultura politică românească este influențată decisiv de propagarea unei comunicări manipulatorii dinspre actorii politici. Ceea ce rezultă este monopolizarea agendei publice de către false probleme și înstrăinarea cetățeanului de politică.

Manipularea și tehnicile sale sunt cel mai bine remarcate în cadrul campaniilor electorale. Prin manipulare, decizia este transferată din zona raționalității de tip comparativ (între candidați și oferte electorale), în cea a emoționalității și subiectivității absolute. Perioada relativ scurtă a campaniei electorale face ca politicienii să se lanseze într-un complex de strategii interdependente care au ca unic scop final câștigarea cu orice preț a cât mai multor voturi, creând alegătorului impresia că el este acela care ajunge la decizie fără a fi influențat prin manevre dolozive (înșelat).

Manipularea politică are mai mari șanse de reușită în campania electorală, deoarece electoratul este mai atent la informațiile politice și manifestă un interes mai ridicat față de actorii politici. De asemenea, mesajele contradictorii emise de către politicieni creează mai ușor confuzie în perioada campaniilor electorale din cauza cantității foarte mari de informații cu caracter politic care se află simultan în spațiul comunicațional și a răgazului scurt pentru verificarea lor. (De aceea și scurtarea duratei campaniei electorale, ca și lungirea ei peste măsură pot fi privite ca o metodă de manipulare: o campanie prea scurtă nu lasă timp pentru verificarea și contracararea afirmațiilor manipulative; o campanie prea lungă creează o stare de confuzie generală prin multiplicarea și suprapunerea informației, stare din care cei fără mesaj autentic câștigă.)

Nu este un secret că sondajele de opinie au mai multe funcții, cum ar fi: informativă, strategică pentru staff-urile de campanie electorală, dar și manipulativă. Totuși, dacă să ne referim direct la sondajele realizate pe durata unei campanii electorale, atunci scopul principal l-am depista anume ultima funcție – manipulativă. Asupra acestei ultime funcții există importante polemici, atât teoretice cât și politice, astfel, controversele teoretice au pus în evidență trei puncte de vedere importante:

Prima ar fi că sondajele de opinie influențează electoratul atât în favoarea învingătorului, cât și a învinsului. Totuși, aplicând legea statistică a numerelor mari, s-a constat că efectele publicării sondajelor sunt minime ajungând până la 3% din opțiunile de vot.

Însă, al doilea punct arată că, sondajele de opinie au totuși un efect, în sensul în care electoratul se raliază învingătorului din sondaje. Este vorba despre „teoria votului util”, atunci când alegătorul rațional își acordă votul unui partid care are șanse reale de a ajunge la guvernare sau cel puțin să intre în Legislativ. Nu se cunoaște efectul absolut asupra alegătorului, acesta diferă de anul electoral, dar cel mai important de societate.

Iar al treilea punct putem spune sondajele de opinie publică au efecte asupra a două categorii de persoane: finanțatorii partidelor și militanții de partid. Respectiv, acei care finanțează activitatea politică își ponderează sprijinul în funcție de cotația în sondaje a respectivelor partide. O parte din militanții partidelor „învinse” se pot demobiliza, deoarece ei cred că oricum pierd, iar activiștii partidelor „învingătoare” pot considera că oricum bătălia e câștigată și, de aceea, își reduc eforturile.

Totuși, cel mai probabil că efectul cel mai demobilizant al sondajelor de opinie este asupra partidelor mici, acele partide care se aflată permanent în apropierea pragului electoral. Tot ele – partidele „mici” sunt cele afectate de efectele „votului util”.

Totodată, în condițiile unui echilibru foarte pronunțat între formațiunile politice, în preajma campaniei electorale, sondajele de opinie sunt importante, deoarece ele pot mobiliza sau, dimpotrivă, demobiliza, militanții partidelor.

O altă modalitate de manipulare prin sondaje se poate face fie prin denaturarea datelor sau semnificației acestora ulterior obținerii lor, fie prin pervertirea lor în momentul obținerii ca urmare a formulării tendențioase a întrebărilor sondajului.

În cazul sondajelor avem de a face cu conjugarea eforturilor mai multor actori. Pe de o parte este mass-media, interesată de publicarea rezultatelor unui sondaj în măsura în care acesta este spectaculos. De cealaltă parte, sunt cei care comandă sondajul și care doresc să afle rezultatele reale, dar au și interesul să maximalizeze beneficiile deținerii acestor informații prin intermediul publicării lor. În unele cazuri, rolul mass-media se reduce la acela de difuzare a informațiilor primite, în loc de a fi examinator critic a datelor transmise spre publicare.

Dacă să ne referim direct la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 și nemijlocit la ultima lună de campanie când timpul e la limită iar interesul este și mai sporit constatăm că, pe parcursul ultimei luni de campanie electorală mai multe companii au realizat sondaje de opinie cu scopul de a vedea ce partide ar accede în viitorul Parlament. Adunat datele acestor sondaje constatăm o discrepanță între acestea, toate și-au asigurat veridicitatea, însă iată ce a ieșit. 

Din start trebuie de menționat că, potrivit rezultatelor finale ale alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014, în noul Parlament au acces cinci partide: Partidul Socialiștilor din RR. Moldova (PSRM) – 25 mandate, Partidul Liberal – Democrat din Moldova (PLDM) – 23 mandate, Partidul Comuniștilor din R. Moldova (PCRM) – 21 mandate, Partidul Democrat din Moldova (PDM) – 19 mandate și Partidul Liberal (PL) – 13 mandate.

Sondajul Institutului de Marketing și Sondaje IMAS Inc din 13 noiembrie 2014:

PCRM – 21,2%; PLDM – 17,8%; PDM – 12,9%; „Patria” – 9,6%; PL – 7,3%.

Sondajul companiei Baltic Surveys/The Gallup din 14 noiembrie 2014:

PCRM – 23%; PLDM – 22%; PD – 14%; Partidul Popular Republican (unde la acea etapă era Renato Usatîi – n.r.) – 10%; PL – 8%; PSRM – 6%.

Barometrul Opiniei Publice din 18 noiembrie 2014:

PCRM – 21%; PLDM – 21%; PDM – 18%; „Patria” – 12%; PSRM – 10%; PL – 10%.

Sondajul Institutului de Marketing și Sondaje IMAS Inc din 22 noiembrie 2014:

PCRM – 19,6%; PLDM – 17,2; PD – 14,2%; Partidul „Patria” – 8,7%; PL – 8,5%; PSRM – 5,3%.

Sondajul Asociației Sociologilor și Demografilor din R. Moldova din data de 24 noiembrie 2014:

PCRM – 20,1%; PLDM – 15,7%; PDM – 14,1%; PSRM – 13,5; Patria – 7,8%, PL- 7,3%.

Sondajul Centrului de cercetări sociologice din Moldova din 24 noiembrie 2014:

PCRM – 23%; PLDM – 20,8%; PD – 16,5%; Partidul „Patria” – 12,2%, PL – 8,5%, PSRM – 6,5%; PLR – 6,1%.

Observăm că, chiar dacă e ultima lună de campanie electorală, rezultatele diferă. Așa că, alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 au scos în evidență o mare problemă care este în Republica Moldova – credibilitatea sondajelor de opinie. Și când spun că aceasta e o problemă nu pun la îndoială profesionalismul celor ce efectuează sondajele, ci doar constat că există premise ca în curând nimeni să nu mai creadă în sondaje, iar acest instrument democratic, aplicat pe larg în majoritatea țărilor lumii, riscă să fie discreditat total în Republica Moldova. Acest instrument – sondajele de opinie a fost preluat de partide politice pentru a manipula opinia publică.

Ca să fiu mai înțeles, voi invoca exemplul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova, care a acumulat peste 21% în alegeri, în timp ce majoritatea sociologilor nu-i dădeau mari șanse să treacă bariera electorală. Astfel, din mulțimea de sondaje efectuate în perioada electorală, doar unul a dat PSRM ca și sigur trecut în Parlament (dar și acesta cu o eroare de peste 10%), iar unul a plasat PSRM la limita barierei electorale. Fiți de acord că situația nu e normală deloc și evident că apar anumite întrebări!

Nu mă voi opri la fiecare sondaj în parte și la decalajele enorme înregistrate între scorul unui sau altui partid și cel pe care i l-au dat inițial sociologii. Nu mă voi referi nici la marea rușine înregistrată în cadrul precedentului scrutin parlamentar când rezultatele sondajului la ieșirea la urne au fost total diferite de rezultatele alegerilor. Nu mă voi referi nici măcar de sondajele efectuate în perioada dintre ultimele două scrutine parlamentare, care, de multe ori, parcă erau făcute din cosmos, neavând nimic în comun cu realitatea. La nimic din toate astea nu mă voi referi, ci doar voi constata că această situație anormală, care durează de ani de zile, vrei nu vrei te impune să te întrebi: Ce se întâmplă cu sociologii din Republica Moldova și ce reprezintă în realitate sondajele, dacă ele nu reflectă opinia societății? Să fie acestea simple instrumente de manipulare politică, așa cum declară unii politicieni? Să fie acestea periuțe moi de puf folosite pentru a face masaj la tâmple unor politicieni care preferă să trăiască mai mult în lumea viselor roz decât în realitate? Să fie acestea doar o modalitate de a face bani de către oameni care speculează la greu pe emoțiile politicienilor? Sau, totuși, există niște explicații obiective a situației catastrofale care se înregistrează la capitolul credibilitatea sondajelor?

Voi încerca să răspund la această ultimă întrebare. Aș spune că acei care fac sondaje în Moldova nu au nici o vină, iar situația creată poate fi ușor explicată. Spre exemplu, un sociolog cunoscut îmi spunea că cetățenii Republicii Moldova, nu se știe din ce motive, dar, de regulă, preferă să mintă atunci când răspund la întrebările celor ce-i chestionează. Că o fi vorba de instinct de autoconservare, că le este teama de ceva etc. – asta nimeni nu o știe. Un alt sociologic, pe care l-am întrebat direct despre rezultatul înregistrat de socialiști în alegeri și de cel acordat acestei formațiuni în sondaje, mi-a spus că de vină e situația de ultimă oră, că partidul lui Igor Dodon a fost susținut masiv de votanții lui Renato Usatîi, exclus din competiție pe ultima sută de metri. Și uite așa cum s-au găsit două explicații la două dintre problemele enunțate de mine, sânt sigură că se pot găsi și alte explicații pentru alte probleme. Dar sociologii preferă să tacă și să se facă că nu văd că au o mare problemă și aceasta se numește – lipsa de credibilitate, care ulterior, s-ar putea răsfrânge drastic asupra concurenților electorali.

II.3. Efectele manipulării asupra comportamentului electoral

Mass-media reprezintă totalitatea mijloacelor de informare și transmitere a informațiilor: vorbirea, scrisul, radioul, telefonul, televiziunea, internetul, etc. , iar de aici perceperea fiecărui individ asupra informației primite, aceasta trebuind să ne modeleze comportamentul în așa fel încât să avem o cunoaștere a mediului înconjurător, să ne transforme în ființe libere și independente.

Din păcate, încă de la începuturi, aceasta în loc de promovare a democrației și a spiritului liber își arată lacunele în fiecare zi, iar noi trebuie să descoperim singuri adevărul din imensitatea de informații pe care le primim. Mass-media se transformă pe zi ce trece într-un instrument de manipulare și îndoctrinare a indivizilor, iar cei care o controlează încearcă să dețină puterea absolută, fiind o afacere înfloritoare cu profituri exponențiale, nu degeaba este socotită ca fiind a patra putere în stat. Televiziunea și calculatorul facilitează învățarea, dezvoltă abilități mentale, oferă informație și formează o generație mult mai bine pregătită și mai bine înzestrată, capabilă să întâmpine lumea de mâine.

Așa se întâmplă și campanii electorale, concurenții folosesc cât mai multe tehnici pentru a acaparat cât mai mult electorat, însă de foarte rare ori ei uită să se gândească că tehnicile pe care le folosesc ar putea trezi ”efectul de bumerang”, iar ulterior să se răsfrângă asupra voturilor.

E foarte bine că cu fiecare campanie electorală, concurenții electorali sunt tot mai inventivi și desfășoară campanii active, cu diverse activități de agitație electorală. De exemplu în campania electorală din 30 noiembrie 2014, au fost utilizate tradiționalele întâlniri cu alegătorii, concerte electorale, distribuirea publicității promoționale, publicitatea stradală și în mass–media, organizarea de activități sportive, acțiuni de salubrizare, marșuri auto, acțiuni de tip ”de la ușă la ușă”, discoteci, amplasarea corturilor electorale, dar nu în ultimul rând și cadouri electorale. An de an, aceste tehnici sunt înmulțite, însă este și partea negativă a acestora, ele pot trezi efecte de manipulare.

Astfel, aici putem identifica efecte precum:

Dezamăgirea electoratului – cetățenii observând aceleași tehnici multiple utilizate an de an, dar și efectul lor după oferirea votului pentru un oarecare partid pot aduce cetățenii la neîncredere, iar asta se răsfrânge ulterior asupra alegerilor.

Nemulțumire – odată ce cetățenii și-au oferit vot așteaptă rezultate, promisiunile să fie respectate, iar odată ce ele nu se respectă, oamenii se pot răscula, organizează proteste în masă prin cererea votului.

Pasivitate – odată ce situația se poate repeta cetățenii își demonstrează pasivitatea prin neieșirea la vot, astfel, alegerile se pot declara nule.

Nu cunosc cu adevărat obiectivele partidelor – dat fiind faptul că, în campania electorală partidele politice încearcă să-și transforme imagine în una imaculată, cetățenii încep a încurca adevăratele obiective ale partidelor.

Concluzii

Înainte de a începe o campanie electorala, concurenții electorali știu foarte bine ce au de făcut, iar cel mai important ei știu clar obiectivele dar și cum le va îndeplini.

Campania electorală este proiectată în cadrul unei strategiei de marketing electoral pentru scrutinul avut în vedere, iar liderii partidului și directorul de campanile controlează permanent acțiunile întreprinse și consecințele acestora. Ei dețin chiar de la început un ansamblu de acțiuni coordonate, al căror scop este acela de a asigura victoria în alegeri. Este uimitor câte campanii au eșuat pentru ca cei implicați nu s-au gândit, mai întâi, să-și facă un “plan de acțiune”.

Sunt câteva întrebări la care concurenții electorali au răspuns de la începutul campaniei, și anume: Ce vrem să obținem? În cât timp? Cu ce mijloace? Cu ce eforturi? Care sunt resursele? Care sunt obstacolele?

Apoi, neapărat se concentrează și pe următoarele aspecte: Cui ne adresam? Ce ar trebui sa le spunem? Cum transmitem mesajul?

”Nu este simplu! Dar este singura cale eficienta pentru ca mesajul cel mai potrivit sa ajungă la persoanele cele mai potrivite si în modul cel mai adecvat. Startul se da acum!”, spunea cineva.

În fiecare zi, milioane de oameni caută în ziare și în alte surse mass-media informații și divertisment. Însă, acestea au fost adesea controlate de diverși magnați care au fost acuzați de manipularea surselor de informare și opinia publică pentru propriile scopuri. Ziarele au fost primul mijloc de informare de mare audiență. Acestea au apărut în secolul al XVII-lea, iar în secolul al XIX-lea cele mai respectate, precum The Times în Marea Britanie, exercitau o influentă puternică asupra clasei mijlocii educate care forma "opinia publică".

Mass-media este o unealtă cu două tăișuri. Pe de o parte, formează, pe de altă parte deformează. Prin intermediul mass-mediei două persoane sau instituții publice aflate în conflict își pot face publice opiniile, atrăgând simpatizanți de o parte sau de alta. Dacă acest conflict are la bază o problemă publică și dacă individul este interesat de aceasta, el va prelua orice informație primită din mass-media însă mediatizarea opiniilor poate degenera în alte conflicte. De aici rezultă că mass-media este cea mai bună cale de manipulare a indivizilor, prin prezentarea repetată a unor idei, principii, opinii etc. Mass-media poate forma caracterul unui individ, adeseori eronat.

Astfel, în urma analizei am constata că, majoritatea publicului obișnuiește să se informeze despre evenimentele din țară, și în special cunosc când au loc alegerile, în cazul nostru (74 %) cunoșteau data alegerilor. Peste jumătate dintre respondenți (60 %) consideră că prin mass-media se manipulează, și anume se manipulează prin mass-media (30 %). Printre materialele manipulante, considerându-se că, în primul rând, se manipulează prin articole de opinie (56,25%) urmate de știri (25%), 12,50% interviuri și 6,25 % reportaje.

În campaniile electorale an de an se nasc o mulțime de tehnici pentru a manipula cât mai simplu și cu un buget financiar redus.

Problema comunicațiilor de masă a readus în discuție sensul culturii, valoarea și condiția ei. Difuzarea socială a valorilor și democratizarea accesului la informație nu au fost dublate de utilizarea potențialului lor educativ. Extinderea sistemului mass-media a adus cu sine probleme noi precum violența simbolică, problema manipulării indivizilor prin mesajele mediatice, problema educației culturale pusă în alți termeni decât cei tradiționali. Mulți teoreticieni consideră că subordonarea sistemului mediatic față de interesele comerciale a ratat șansa de a folosi acest sistem în scopuri educative. Solicitările mediului social asupra indivizilor sunt tot mai diversificate, astfel încât și răspunsurile lor trebuie să fie diversificate, creatoare, anticipative.

O schimbare în rolurile mass-media, roluri care sânt treptat acceptate într-o anume societate, depinde de schimbările culturale, de distribuția puterii, de condițiile de piață, de noile tehnologii și de ideologia mass-media. Primul determinant se schimba foarte încet. Cel de-al doilea a fost modificat, însa nu foarte drastic, dat fiind faptul ca puterea mai rămâne încă în mâinile fostei nomenclaturi, în unele societăți est-europene mai mult decât în altele; condiția pieței s-a schimbat considerabil; noi tehnologii au fost implantate rapid în această regiune; iar ideologia presei a trecut, de asemenea, prin mai multe faze, de la o presă de partid la un paralelism al presei de partid și la o presa politizată, cu grade variabile de parteneriat politic vizibil.

Dacă să facem deja unele concluzii de ordin general pe marginea rezultatelor scrutinului, am putea spune că, prima mare concluzie care poate fi făcută este că pe stânga eșichierului politic autohton, după circa două decenii de dominație categorică a Partidului Comuniștilor, are loc o reîmpărțire a preferințelor alegătorilor. PCRM a fost depășit de către Partidul Socialiștilor din Republica Moldova, care a acumulat circa 21% din voturile alegătorilor, devenind astfel nu doar partidul cu cea mai mare pondere pe stânga eșichierului politic, ci și partidul cu cea mai mare pondere, în genere, din Republica Moldova.

Eșecul comuniștilor poate fi explicat. În primul rând, în ultimii ani acest partid a fost părăsit de grupuri importante de personalități, care cândva formau nucleul său. În al doilea rând, de la conducerea formațiunii au fost înlăturați mai mulți politicieni, care erau considerați ideologii și strategii partidului. În al treilea rând, PCRM a avut un mesaj politic extrem de confuz în aceste alegeri, iar în al patrulea rând, formațiunea a avut o campanie electorală pasivă, lucru care a fost remarcat de experți și analiști în repetate rânduri.

De toate acestea a profitat din plin Partidul Socialiștilor din Republica Moldova, care a avut o campanie activă, un mesaj pro integrarea euro-asiatică clar formulat și a speculat la greu faptul că este miza Rusiei în aceste alegeri, lucru apreciat de către alegătorii po-ruși din Republica Moldova.

Tot pe stânga eșichierului politic este de remarcat rezultatul destul de bun înregistrat de către Partidul Comuniștilor Reformatori – circa 5%. Tot mai mulți analiști menționează că acest rezultat este mai degrabă o expresie a confuziei în rândurile alegătorilor de stânga, mulți dintre care au fost induși în eroare de către denumirea și simbolica acestei formațiuni, practic similară cu cea a Partidului Comuniștilor. Așa sau altfel, dar ca urmare a acestei situații, PCRM a pierdut postura de lider incontestabil atât pe stânga eșichierului politic, cât și în politica moldovenească în general, pe care a deținut-o constant timp de circa două decenii.

În general, aceste alegeri pot fi considerate o înfrângere dureroasă pentru forțele de stânga, pro-est din Republica Moldova. Deși în sumă acestea au acumulat mai mult decât partidele pro-europene, ele vor rămânea în opoziție. Dacă e să sumăm voturile acumulate de comuniști, socialiști, comuniștii reformatori și blocul electoral „Alegerea Moldovei – Uniunea Vamală”, vedem că acest rezultat comun este mult mai mare decât cel acumulat de forțele pro-europene. De fapt, această reîmpărțire a votului geopolitic în Moldova coincide aproape perfect cu rezultatele sondajelor, care arată că adepții integrării euro-asiatice a Republicii Moldova constituie ceva mai mult de jumătate din numărul total de alegători, prevalând asupra numărului de adepți ai integrării europene. Această situație ar trebui să le dea de gândit liderilor partidelor de stânga, în perspectiva viitoarelor scrutine.

Pe centru-dreapta și pe dreapta eșichierului politic lucrurile stau mult mai simplu. Partidul Liberal, în linii mari, și-a reconfirmat rezultatul său tradițional – 9-10%, Partidul Liberal Democrat a înregistrat o scădere semnificativă, dar rămâne cea mai influentă formațiune din tabăra pro-democratică și pro integrare europeană, iar Partidul Democrat a plusat câteva procente, situându-se cam la jumătate între PLDM și PL.

Scăderea PLDM de circa 9% (de la 29% în 2010 până în la 20% în 2014) poate fi ușor explicată. În urma crizei politice din primăvara anului 2013, acest partid a pierdut o parte din capacitatea „locomotivei sale electorale”, liderul PLDM, Vlad Filat. Chiar dacă postura de Prim-ministru al Republicii Moldova a fost preluată de prim-vicepreședintele formațiunii, Iurie Leancă și chiar dacă acesta a crescut rapid ajungând cel mai influent politician din Republica Moldova, rating-ul său așa și nu a ajuns să fie convertit în dividende politice pentru partid. PLDM a acumulat un rezultat similar cu rating-ul liderului acestei formațiuni, Vlad Filat și nu este clar dacă în rezultatul înregistrat de formațiune s-a regăsit cumva și rating-ul lui Iurie Leancă.

În plus, PLDM a fost dezavantajat enorm de starea de incertitudine care a planat asupra acestei formațiuni în ultimul circa un an și jumătate. Informațiile permanente precum că în PLDM ar exista o rivalitate între Vlad Filat și Iurie Leancă și că nu e clar cine dintre ei va fi în continuare liderul formațiunii, precum și informațiile despre o posibilă ruptură în PLDM, au scăzut semnificativ capacitatea de mobilizare a acestei formațiuni, au demoralizat echipa și nu i-au permis să se pregătească în modul corespunzător de alegeri, așa cum a făcut-o în 2010.

Nu în ultimul rând, rezultatul PLDM a fost afectat de faptul că această formațiune nu a putut trage foloase de pe urma faptului că reprezentantul său ocupă funcția de Prim-ministru. În 2010, practic toate mesajele cu tentă pozitivă erau enunțate sau legate‚ într-un fel sau altul, de Primul ministru Vlad Filat și aceasta s-a expus asupra rezultatului înregistrat de formațiune în alegeri. În acest an, Iurie Leancă a făcut un pas în urmă și toate mesajele cu tentă pozitivă (de la scăderea prețului la carburanți până la prelungirea contractului cu concernul rus „Gazprom”) au fost enunțate de vicepremierul Adrian Candu, ministru al Economiei, vicepreședinte PDM.

Această situație, de rând cu activismul de-a dreptul remarcabil manifestat de PDM în această campanie electorală, au adus respectivei formațiuni o creștere impresionantă, ea depășind, în premieră absolută, 15% din voturile alegătorilor. În genere, s-a creat impresia că PDM a fost partidul care a abordat cu cea mai mare seriozitate campania electorală din acest an. S-a văzut clar că PDM a acționat în baza unei strategii concrete, fiecare efort, fiecare acțiune fiind bine calculată din timp și aceasta nu avea cum să nu se răsfrângă pozitiv asupra rezultatului partidului respectiv.

În cazul PL, s-a văzut că scindarea acestui partid, care a avut loc în primăvara anului 2013 și care s-a soldat cu apariția Partidului Liberal Reformator, nu a avut nici un efect asupra electoratului formațiunii. Aceasta a demonstrat încă o dată că pe dreapta eșichierului politic există un segment de electorat consolidat, matur din punct de vedere politic, care-și poate schimba opțiunea doar sub influența unor evenimente de impact major, așa cum a fost în 2005, când creștin-democrații, ce dominau respectivul segment de electorat, au votat pentru realegerea în funcția de președinte al Republicii Moldova a liderului comuniștilor, Vladimir Voronin.

Pentru restul partidelor, alegerile au fost un simplu exercițiu, pe care unele dintre ele îl fac periodic pornind de la scopuri numai de ei știute, iar altele, în genere, preferă să-l contemple din postura de spectatori pasivi, așteptând nu știu ce miracole care i-ar scoate din anonimat.

Recomandări

Reieșind din datele analizate, am constat că este adevărat că uneori manipularea se face inconștient, fără intenții ascunse, dar de cele mai multe ori, producătorii de medii, ar face orice pentru ca să obțină impactul dorit. Oamenii însă, au nevoie de informație și deci, implicit de presă. Important este să știe să „se apere”, să nu se lase influențați de toate aceste tehnici de manipulare enumerate mai sus.

Recomandări pentru mass-media:

E de preferat ca jurnaliștii să-și asume responsabilitatea informării: simplă și corectă.

Să formuleze întrebările în așa mod, încât să nu manipuleze opinia publică.

Mesajul trebuie să fie corect în discursul jurnalistic.

Jurnalistul trebuie să realizeze și să mențină acuratețea, exactitatea informației.

Corelația dintre un jurnalist corect și mesaj echidistant și obiectiv, contribuie la o societate informată și sănătoasă.

Media să fie o instituție liberă și echidistantă

Recomandări pentru partide politice

Să fie atenți la tehnicile folosite în campanile pentru a nu trezi ”efectul de bumerang”

Să organizeze cel puțin odată în an rapoarte în care să-și enumere promisiunile date în campania electoral și procentajul realizat, pentru a nu dezamăgi electoratul

Să nu puie accent excesiv pe mass-media în campania electoral, ulterior, afacere nu îi va aduce profit

La rândul său, cetățenii ar trebui și ei să fie foarte atenți din ce surse se informează, pentru că de ei depinde viitorul R. Moldova

Să se informeze din mai multe surse media

Să-și creeze singuri propriile viziune, fără a fi influențați de mulțime

Să participe la toate întâlnirile dintre concurenți și alegători, pentru a putea face o diferență

Să pună întrebări directe concurenților atunci când au ocazia

Să ceară socoteală pentru votul acordat

Bibliografie

Studii științifice

Alex Mucchelli. Tehnici de manipulare. Iași: Polirom, 2000, p.

Arnauld Du Moulin de Labarthete. Manipularea în Relațiile Publice. Ed: Antet, 1998,

Alex Mucchelli. Arta de a Comunica. Editura: Polirom, 2005

Abric Jean-Claude. Psihologia Comunicării. Editura: Polirom, 2002.

Adriane Mallender. Cum să scrii pentru multimedia. Tehnici de scriere interactivă. Rezumatul. Derularea. Scenariul. Iași: Polirom, 2008, 232 p.

Bogdan Ficeac. Tehnici de manipulare. București: Nemira,1998, 6 p

Cristian Florin Popescu. Manual de jurnalism. București: Tritonic, 2003

Cabin Philippe, Dortier Jean-Francois. Comunicarea. Perspective actuale. Editura: Polirom, 2010

Corina Crișan, Lucian Danciu, Manipularea opiniei publice prin televiziune, Editura: Dacia, 2000, p. 65

Cristina Pripp. Marketing Politic. Colecția: Epoca, apr. 2002

Evelina Graur. Tehnici de comunicare. Cluj-Napoca: Mediamira, 2001

Green Andy. Comunicarea eficientă în relațiile publice. Editura: Polirom, 2009

Gerald Michaelson, Steven Michaelson. SunTzu- Strategii de marketing. 2007.

Jean-Claude Bertrand. O introducere în presa scrisă și vorbită. Iași: Polirom, 2001,

Jean – Noel Kapferer. Zvonurile. Editura: Humanitas: București, 1993, p 283

John C. Maxwell și Jim Dornan. Cum să devii o persoană influentă. Editura: Amaltea, 2012.

Korkonosenko S. Bazele Teoriei Jurnalisticii. Chișinău: USM, 1993

Mihail Șleahtițchi. Manipularea în posttotalitarism.

Mark Grigoryan. Manual de jurnalism. Chișinău: CIJ, 2008

Pricop Lucian. Dicționar explicativ al limbii romîne

Radu Herjeu, Oglinda mișcătoare, Editura Fundației ”România de mâine”, 2000, București, pp. 176-177

Sonia Cristina Stan. Manipularea prin presă. București: Humanitas, 2004,

Tatiana Socolov. Mass media și fenomenul dezvoltării comunitare. Chișinău: CCRE „Presa”, 2005.

Vasile Tran, Iruina Stănciugelu, Patalogii și terapii comunicaționale, Note de curs, Timișoara, 2009, p.63

Zamfir Cătălin (coord). Dicționar de sociologie, București: Editura Babel, 1998, 167 p.

Periodice:

Barometrul de opinie publică din R. Moldova. Chișinău: IPP, aprilie 2014

Raport Final: Monitorizarea Alegerilor Parlamentare din 30 noiembrie 2014

Raportul final APEL: Monitorizarea mass-media în campania electorală pentru alegerile parlamentare 2014. Televiziuni.

Concluzii generale API: Monitorizarea mass-media în campania electorală pentru alegerile parlamentare 2014

Adrese electronice:

Popa Dorin. Funcțiile mass-media [online] Iași: 2007, [citat 23.01.2015, ora 16.00] Disponibil pe internet: dorinpopa.files.wordpress.com/2008/04/funcții.doc

http://www.scritube.com/management/marketing/Marketing-politic18412221217.php, [citat 30.01.2015]

www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=137&idb, [citat 30.01.2015]

http://www.cec.md/index.php?pag=news&opa=view&id=339&tip=noutate&start=20&l=, [citat 02.02.2015]

http://razvanbucur.ro/2010/06/08/analiza-constructiei-discursive-a-persuasivitatii-intr-un-discurs-electoral/, [citat 02.02.2015]

http://www.scribd.com/doc/77452132/4/ROLUL-%C5%9EI-FUNC%C5%A2IILE-MASS-, [citat 02.02.2015]

http://ro.wikipedia.org/wiki/Manipulare_în_presă, [citat 03.02.2015]

http://www.academia.edu/4707562/MASS_MEDIA_MIJLOC_DE_MANIPULARE_A_OPINIEI_PUBLICE_MASS_MEDIA_MIJLOC_DE_MANIPULARE_A_OPINIEI_PUBLICE, [citat 05.02.2015]

http://ru.scribd.com/doc/25329657/Manipularea-mediatică#scribd, [citat 03.02.2015]

http://iasi1.ro/iasi1/manipulare-in-presa-si-publicitatea-mascata-ce-este-manipularea/ [citat 03.02.2015]

http://ro.wikipedia.org/wiki/Manipulare_%C3%AEn_pres%C4%83 [citat 02.01.2015]

https://nicolaesali.wordpress.com/2010/08/06/hello-world/ [citat 20.01.2015]

Bibliografie

Studii științifice

Alex Mucchelli. Tehnici de manipulare. Iași: Polirom, 2000, p.

Arnauld Du Moulin de Labarthete. Manipularea în Relațiile Publice. Ed: Antet, 1998,

Alex Mucchelli. Arta de a Comunica. Editura: Polirom, 2005

Abric Jean-Claude. Psihologia Comunicării. Editura: Polirom, 2002.

Adriane Mallender. Cum să scrii pentru multimedia. Tehnici de scriere interactivă. Rezumatul. Derularea. Scenariul. Iași: Polirom, 2008, 232 p.

Bogdan Ficeac. Tehnici de manipulare. București: Nemira,1998, 6 p

Cristian Florin Popescu. Manual de jurnalism. București: Tritonic, 2003

Cabin Philippe, Dortier Jean-Francois. Comunicarea. Perspective actuale. Editura: Polirom, 2010

Corina Crișan, Lucian Danciu, Manipularea opiniei publice prin televiziune, Editura: Dacia, 2000, p. 65

Cristina Pripp. Marketing Politic. Colecția: Epoca, apr. 2002

Evelina Graur. Tehnici de comunicare. Cluj-Napoca: Mediamira, 2001

Green Andy. Comunicarea eficientă în relațiile publice. Editura: Polirom, 2009

Gerald Michaelson, Steven Michaelson. SunTzu- Strategii de marketing. 2007.

Jean-Claude Bertrand. O introducere în presa scrisă și vorbită. Iași: Polirom, 2001,

Jean – Noel Kapferer. Zvonurile. Editura: Humanitas: București, 1993, p 283

John C. Maxwell și Jim Dornan. Cum să devii o persoană influentă. Editura: Amaltea, 2012.

Korkonosenko S. Bazele Teoriei Jurnalisticii. Chișinău: USM, 1993

Mihail Șleahtițchi. Manipularea în posttotalitarism.

Mark Grigoryan. Manual de jurnalism. Chișinău: CIJ, 2008

Pricop Lucian. Dicționar explicativ al limbii romîne

Radu Herjeu, Oglinda mișcătoare, Editura Fundației ”România de mâine”, 2000, București, pp. 176-177

Sonia Cristina Stan. Manipularea prin presă. București: Humanitas, 2004,

Tatiana Socolov. Mass media și fenomenul dezvoltării comunitare. Chișinău: CCRE „Presa”, 2005.

Vasile Tran, Iruina Stănciugelu, Patalogii și terapii comunicaționale, Note de curs, Timișoara, 2009, p.63

Zamfir Cătălin (coord). Dicționar de sociologie, București: Editura Babel, 1998, 167 p.

Periodice:

Barometrul de opinie publică din R. Moldova. Chișinău: IPP, aprilie 2014

Raport Final: Monitorizarea Alegerilor Parlamentare din 30 noiembrie 2014

Raportul final APEL: Monitorizarea mass-media în campania electorală pentru alegerile parlamentare 2014. Televiziuni.

Concluzii generale API: Monitorizarea mass-media în campania electorală pentru alegerile parlamentare 2014

Adrese electronice:

Popa Dorin. Funcțiile mass-media [online] Iași: 2007, [citat 23.01.2015, ora 16.00] Disponibil pe internet: dorinpopa.files.wordpress.com/2008/04/funcții.doc

http://www.scritube.com/management/marketing/Marketing-politic18412221217.php, [citat 30.01.2015]

www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=137&idb, [citat 30.01.2015]

http://www.cec.md/index.php?pag=news&opa=view&id=339&tip=noutate&start=20&l=, [citat 02.02.2015]

http://razvanbucur.ro/2010/06/08/analiza-constructiei-discursive-a-persuasivitatii-intr-un-discurs-electoral/, [citat 02.02.2015]

http://www.scribd.com/doc/77452132/4/ROLUL-%C5%9EI-FUNC%C5%A2IILE-MASS-, [citat 02.02.2015]

http://ro.wikipedia.org/wiki/Manipulare_în_presă, [citat 03.02.2015]

http://www.academia.edu/4707562/MASS_MEDIA_MIJLOC_DE_MANIPULARE_A_OPINIEI_PUBLICE_MASS_MEDIA_MIJLOC_DE_MANIPULARE_A_OPINIEI_PUBLICE, [citat 05.02.2015]

http://ru.scribd.com/doc/25329657/Manipularea-mediatică#scribd, [citat 03.02.2015]

http://iasi1.ro/iasi1/manipulare-in-presa-si-publicitatea-mascata-ce-este-manipularea/ [citat 03.02.2015]

http://ro.wikipedia.org/wiki/Manipulare_%C3%AEn_pres%C4%83 [citat 02.01.2015]

https://nicolaesali.wordpress.com/2010/08/06/hello-world/ [citat 20.01.2015]