Campania de Responsabilitate Sociala In Cadrul Siveco Romania
CUPRINS:
Introducere
CAPITOLUL I ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONCEPTUL DE RESPONSABILITATE SOCIALĂ
I.1. Conceptul de responsabilitate socială: definiție și evoluție, trăsături, principii
I.2. Responsabilitatea socială și dezvoltarea durabilă
I.3. Responsabilitatea socială corporatistă
I.4. Conceptul de politică socială în Uniunea Europeană și poziția Uniunii Europene referitoare la responsabilitatea socială
CAPITOLUL II PREZENTAREA COMPANIEI SIVECO ROMANIA
II.1. Scurt istoric și evoluție
CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ:
CAMPANIA DE RESPONSABILITATE SOCIALĂ
ÎN CADRUL SIVECO ROMANIA
III.1. Responsabilitatea socială la Siveco Romania
III.2. Studiu de caz Siveco Romania
III.2.1. Metodologia cercetării
III.2.2. Motivație, obiective, ipoteze, metode de cercetare
III.2.3. Obiective
III.2.4. Ipoteze
III.2.5.Variabile analizate
III.2.6. Eșantion
III.2.7. Metoda de cercetare. Surse de date și procesarea lor
III.2.8. Chestionarul folosit
III.2.9. Analiza și interpretarea rezultatelor
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
În această lucrare de licență mi-am propus să prezint o serie de aspecte referitoare la conceptul de responsabilitate socială și importanța acestuia atât la nivelul unei organizații, cât și al unei companii, pentru ca în final să evidențiez câteva concluzii care consider că se impun în urma analizei efectuate asupra unei campanii specifice.
Suportul teoretic al lucrării de licență se constituie din lucrări variate, relevante; astfel, pentru fundamentarea conceptelor de bază utilizate în lucrare am făcut recurs la câteva lucrări de specialitate prezentate în final la secțiunea bibliografie.
Actualitatea temei alese.
Am avut ca reper ideea că responsabilitatea socială corporativă constituie la nivelul anului 2014 o realitate a lumii contemporane și o premisă importantă a mediului de afaceri, fiind o formă de cunoaștere care trebuie să respecte principiile managementului organizației; prin CSR orice companie își aduce contribuția la dezvoltarea societății moderne pe criterii de sustenabilitate, CSR fiind un angajament prin care orice companie își asumă în mod standardizat grija pentru mediu, angajați și comunitate. Prin adoptarea unor programe etice eficiente de CSR, companiile pot beneficia de avantaje multiple: reducerea costurilor, îmbunătățirea imaginii de marcă, stimularea și motivarea salariaților, optimizarea șanselor de acces la capital, atragerea clienților și creșterea cifrei de afaceri, reducerea riscurilor. Așadar nu încape nici o îndoială referitoare la aspectul actualității acestui subiect abordat pe parcursul prezentei lucrări de licență.
Scopul prezentei lucrări de licență: definirea, caracterizarea, structurarea și abordarea detaliată a conceptului de responsabilitate socială cu accent deosebit pe CSR și pe aspecte privind dezvoltarea durabilă și responsabilitatea socială în practica Uniunii Europene.
Structura și volumul lucrării de licență: lucrarea este structurată în trei capitole, prefațate de introducere. Concluziile și recomandările sunt prezentate într-un capitol separat. Lucrarea mai conține la final lista cu referințe bibliografice.
În Introducere se fundamentează actualitatea temei, se precizează obiectul și suportul lui metodologic, se indică structura și volumul.
Capitolul I- Abordări teoretice privind conceptul de responsabilitate socială debutează cu câteva argumente referitoare la concept fiind definite și caracterizate principiile și evoluția acestuia de la apariție și până la nivelul anului 2014 pe care îl parcurgem; totodată sunt accentuate atât poziția Uniunii Europene cu privire la subiectul tratat, cât și unele aspecte de bune practici în domeniu.
Capitolul II cuprinde o serie de date referitoare la firma Siveco România care va constitui studiul de caz al prezentei lucrări de licență.
În Capitolul III- Studiu de caz- este analizat conceptul de responsabilitate socială în cadrul firmei Siveco România.
În capitolul Concluzii- sunt prezentate câteva concluzii pertinente obținute în urma studiului de caz, precum și o serie de tendințe referitoare la conceptul de responsabilitate socială utilzat pe scară mondială atât de organizații, cât mai ales de companii.
CAPITOLUL I
ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONCEPTUL DE RESPONSABILITATE SOCIALĂ
I.1. Conceptul de responsabilitate socială: definiție și evoluție concept, trăsături, principii
Pentru început în acest subcapitol mi-am propus să prezint câteva aspecte generale și specifice referitoare la acest concept aparent nou, responsabilitate socială, pentru ca în continuare să evidențiez o serie de trăsături și principii ale conceptului de responsabilitate socială atât a organizațiilor, cât și a companiilor, iar în final să accentuez evoluția sa de la origini și până la nivelul anului 2014.
În contextul actual social, economic și politic, organizațiile nu mai sunt evaluate doar în funcție de calitatea produselor și a serviciilor pe care le oferă pe piață, precum și dezvoltarea acestora. Organizațiile din întreaga lume au devenit din ce în ce mai preocupate de necesitatea, dar și de beneficiile unei abordări responsabile față de societate; performanța oricărei organizații, indiferent de forma acesteia (privată sau public, economic sau non-profit) se află în strânsă corelare cu gradul de dezvoltare al comunității în care activează și a mediului societal în general. De asemenea, impactul activității organizațiilor asupra mediului înconjurător a devenit un aspect extreme de important, care reflect preocuparea umană față de prezervarea ecosistemelor și prevenirea poluării. Alte preocupări din ce în ce mai importante sunt aspect precum echitatea social și politicile de bună guvernare organizațională.
La nivelul anului 2014 organizația modernă este evaluată în afară de performanțele sale economice, de calitatea managementului și de politica de comunicare, dar mai ales de contribuția ei la viața socială a comunității din care face parte.
CSR (Corporate Social Responsibility) este o concepție referitoare la contribuția pe care trebuie să o aibă companiile la dezvoltarea societății moderne. De-a lungul timpului, această contribuție a fost teoretizată diferit de mai multe curente de gândire. Inițiativele “responsabile” ale companiilor au fost denumite printr-o varietate de termeni: corporate citizenship, corporate philantropy, corporate societal marketing, community affairs, community development etc.
Pe măsură ce statele și instituțiile internaționale și-au dat seama că adoptarea principiilor de CSR de către companii servește obiectivelor de dezvoltare durabilă, a apărut și nevoia unor standarde internaționale pentru a defini ce înseamnă un “comportament corporativ dezirabil”. Națiunile Unite, Uniunea Europeană și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică sunt trei dintre cele mai importante instituții care s-au implicat în elaborarea unui cadru care să definească CSR și să stabilească indicatorii prin care poate fi evaluat în mod transparent.
Performanțele și abordările în sfera responsabilității sociale a companiilor și altor tipuri de organizații pot influența aspect-cheie privind: reputația, abilitatea de a atrage și meține personalul, membrii, clienții sau utilizatorii, avantajul competitiv al organizației/companiei, percepția investitorilor, acționarilor, sponsorilor, finanțatorilor, relațiile cu companiile, instituțiile publice, mass-media, furnizorii, contractorii, comunitatea. Responsabilitatea față de comunitate și societate poate constitui un element de diferențiere foarte important între companii, întrucât consumatorii și alți factori relevanți încep să fie mai receptive la modalitățile în care companiile contribuie sau nu la dezvoltarea durabilă a societății; astfel foarte mulți consumatori consider că o companie ar trebui să fie implicată în rezolvarea problemelor sociale ale comunității în care activează, în timp ce unii consumatori au început să ia în calcul aspecte ecologice atunci când cumpără un produs. Tranziția actuală, de la societatea industrială spre un nou tip de societate este marcată de transformări complexe și profunde în toate domeniile de activitate, cu mari implicații economice, sociale și de mediu, proces care are o amploare și o viteză fără precedent în istoria lumii. Manifestată sub forma unei crize a modelului clasic capitalist de dezvoltare și prin apariția unor concepte și practici noi, această tranziție s-a materializat pe plan internațional într-o serie de tendințe și procese majore, care constituie direcții de dezvoltare în evoluția „ansamblului” care este societatea umană în devenire. Totodată, ,,putem fi siguri că lumea care va rezulta (din prezenta rearanjare a valorilor, credințelor, structurilor economice și sociale, a conceptelor și sistemelor politice) va fi diferită de ceea ce și-ar putea imagina oricine astăzi. În unele domenii (și în special în cadrul societății și structurii ei) deja au avut loc transformări de bază. Faptul că noua societate va fi una non-socialistă, cât și una post-capitalistă, este practic o certitudine, iar resursa ei primară vor fi cunoștințele”.
Transformările la care asistăm evidențiază faptul că mutațiile perioadei actuale reprezintă o schimbare radicală de paradigmă atât în economie cât și în societate, iar în acest sens pot menționa:
– trecerea de la conceptele bazate pe conlocuirea, prezența, vizibilitatea și continuitatea spațială, la noile modele de organizare în rețele flexibile sau ,,networking”, ca model de parteneriat în noile condiții; pentrz acestea este nevoie de o schimbare radicală a managementului corporațiilor, prin adaptarea firmelor individuale la structurile rețelelor în care conducătorii firmelor sunt implicați.
– alianțele și acordurile conduc spre o nouă diviziune a muncii, de la avantajul comparativ (bazat pe abundența relativă de factori de producție cum sunt: capitalul, munca, resursele, managementul și tehnologia) la avantajul competitiv (succesul și specializarea economiilor naționale depind, într-o măsură din ce în ce mai mare de gradul de competitivitate al acestor pe piața concurențială).
Modelul economic actual, bazat pe hiper-producție și hiper-consum pune în pericol însăși bazele civilizației: ecosistemele, biodiversitatea, echilibrul structurilor sociale, condițiile climatice globale, diversitatea culturală etc.; astfel, s-a descoperit un nou model de dezvoltare (dezvoltare durabilă), iar ca răspuns la aceste probleme a apărut conceptul de responsabilitate socială și, aici trebuie să menționez un aspect: chiar dacă o organizație (fie și ONG) este non-profit, ea nu trebuie neapărat să fie non-economică și, tocmai de aceea înclin să consider că nu trebuie abandonat CSR-ul în responsabilitatea corporațiilor; afirm acest lucru pentru că în realizarea proiectelor, organizațiile folosesc importante resurse umane, naturale și financiare; tocmai de aceea ONG-urile trebuie să ofere un exemplu pozitiv corporațiilor în ceea ce privește modul cum gestionează aceste resurse atât de prețioase societății umane, în condițiile în care mediul de afaceri este direct răspunzator pentru presiunile ecologice asupra planetei și consecințele nefaste pe plan social.
În atingerea obiectivelor propuse, responsabilitatea socială nu are limitări, deoarece indiferent de marimea organizației și de domeniile specifice în care se lucrează, toți au același țel: ,,o dezvoltare care să permită generației actuale să își satisfacă nevoile sale, fără a compromite potențialul generațiilor viitoare de a-și satisface propriile lor nevoi”.
Constientizând rolul cheie pe care trebuie să-l joace ONG-urile, consider că este necesară o strategie coerentă de responsabilitate socială care ar aduce numeroase beneficii ONG-urilor și anume:
înlesnește accesul la finanțări,
motivează resursele umane,
facilitează atragerea de voluntari talentati,
îmbunătățește relațiile și colaborarea cu partenerii,
permite diversificarea proiectelor,
crește reputația în comunitate,
condor în ceea ce privește modul cum gestionează aceste resurse atât de prețioase societății umane, în condițiile în care mediul de afaceri este direct răspunzator pentru presiunile ecologice asupra planetei și consecințele nefaste pe plan social.
În atingerea obiectivelor propuse, responsabilitatea socială nu are limitări, deoarece indiferent de marimea organizației și de domeniile specifice în care se lucrează, toți au același țel: ,,o dezvoltare care să permită generației actuale să își satisfacă nevoile sale, fără a compromite potențialul generațiilor viitoare de a-și satisface propriile lor nevoi”.
Constientizând rolul cheie pe care trebuie să-l joace ONG-urile, consider că este necesară o strategie coerentă de responsabilitate socială care ar aduce numeroase beneficii ONG-urilor și anume:
înlesnește accesul la finanțări,
motivează resursele umane,
facilitează atragerea de voluntari talentati,
îmbunătățește relațiile și colaborarea cu partenerii,
permite diversificarea proiectelor,
crește reputația în comunitate,
conduce la realizarea unor proiecte cu valoare de exemplu pentru mediul de afaceri și actorii publici.
La nivelul lunii mai a anului 2014 a devenit tot mai evident faptul că orice companie face parte dintr-un sistem complex de relații cu diferite segmente ale societății, care pot exercita o influență puternică asupra activității acesteia. Dacă compania nu reușește să ofere un răspuns adecvat acestor grupuri de interese, se poate confrunta cu serioase conflicte care pot afecta imaginea companiei, sau chiar activitatea desfășurată. Rolurile și responsabilitățile unei companii se redefinesc. Deși motivația obținerii de profit este acceptată și recunoscută, oamenii nu mai sunt dispuși să o accepte ca pe o scuză pentru ignorarea normelor de bază și a standardelor privind angajații, partenerii de afaceri și mediul. Din partea companiilor moderne se așteaptă să fie responsabile față de resursele atrase și utilizate, urmărindu-se atât dezvoltarea și succesul companiei, cât și al comunității în care aceasta își desfășoară activitatea.
Companiile sunt centrul strategic al unei societăți, jucând un rol important în viața comunităților locale. Între companii și mediul de afaceri se dezvoltă astfel o relație bidirecțională: pe de o parte, pentru a obține succesul dorit, companiile depind de existența unui mediu stabil și favorabil, iar pe de altă parte, ele pot influența, la rândul lor, crearea unui mediu bazat pe încredere și corectitudine, care să asigure o bună guvernare și existența piețelor libere.
Piețele devin libere și rămân libere doar dacă cei implicați în tranzacții adoptă un comportament responsabil și respectă valorile de bază precum onestitatea, încrederea, corectitudinea, și auto-disciplina. Alternativa pentru un comportament responsabil social este existența unor piețe ineficiente și reglementări guvernamentale costisitoare. Fluxurile libere de capital, cunoaștere și resurse umane sunt posibile doar în cadrul unor comunități recunoscute pentru transparență, respectul pentru proprietatea privată, cadrul legal orientat către piață și mecanisme viabile de soluționare a problemelor. Alternativa o reprezintă lipsa de capital, costuri de tranzacționare ridicate, piețe restricționate, subdezvoltare și sărăcie.
Managerii și proprietarii companiilor trebuie să-și tempereze competitivitatea specifică capitalismului, cu luarea în considerare a statului de bun cetățean pe care compania trebuie să îl adopte în cadrul comunității din care face parte, fiind deosebit de importantă înțelegerea avantajelor cooperării. Trebuie să își asume responsabilitatea pentru deciziile și acțiunile companiei, precum și pentru impactul lor asupra altor categorii de părți interesate și asupra mediului. O companie are nevoie de angajați devotați și eficienți, de furnizori care să asigure materii prime de calitate, de oameni care au suficientă încredere în companie pentru ca să investească în ea și de clienți mulțumiți de produse furnizate. Dar, în primul rând, o companie are nevoie de o perspectivă pe termen lung care să respecte mediul înconjurător și perspectivele generațiilor viitoare.
În strânsă corelație cu aspectele referitoare atât la responsabilitatea socială a organizațiilor, cât și a companiilor am apelat la teoria generală a sistemelor care susține că orice organism sau sistem este influențat de caracteristicile mediului „gazdă”, în care își desfășoară activitatea; astfel o organizație trebuie să răspundă în mod adecvat condițiilor și modificărilor din mediul său pentru a supraviețui și a avea succes; așadar, în abordarea problemei responsabilității sociale a organizațiilor, putem alege drept punct de plecare și teoria sistemelor, iar potrivit acestei teorii, toate organismele și sistemele vii interacționează sau sunt influențate de alte forțe ale mediului. Pentru a supraviețui cea mai importantă caracteristică este adaptabilitatea- capacitatea de a răspunde condițiilor în continuă schimbare ale mediului. Pentru managerii unui organism de tipul unei companii moderne, această teorie a sistemelor constituie un instrument de valoare pentru care îi poate ajuta să înțeleagă relațiile care se stabilesc între companiile pe care le conduc și mediul complex în care acestea își desfășoară activitatea. Piața nu reprezintă singurul mijloc prin care se realizează interacțiunea dintre companie și societate. Există multiple influențe exterioare de natură non-comercială, ca de exemplu cele datorate forțelor politice și culturale. Orice organizație își desfășoară activitatea în cadrul unui sistem complex de relații cu diferite segmente ale societății. Succesul unei organizații poate fi afectat- pozitiv sau negativ- de stakeholderii săi, iar dacă nu reușește să ofere un răspuns adecvat acestor grupuri de interese, organizația se poate confrunta cu serioase conflicte sau probleme publice.
În cele ce urmează mi-am propus să punctez doar o serie de trăsături și principii de responsabilitate socială, astfel:
a) la nivel de trăsături consider că responsabilitatea socială se manifestă printr-un comportament etic și transparent care:
– contribuie la dezvoltarea durabilă, sănătatea și bunăstarea societății;
– ia în considerare așteptările factorilor interesați;
– respectă legea și este în acord cu normele internaționale de comportament;
– este integrată în ansamblul organizației și aplicată în relațiile sale;
– se manifestă suplimentar prin includerea responsabilităților etice și discreționare.
b) Principiile de responsabilitate socială sunt:
transparență;
comportament etic;
respectarea intereselor factorilor interesați;
legalitatea;
respectarea normelor internaționale de conduită;
respectarea drepturilor omului și le recunoaște importanța și universalitatea.
Nu în ultimul rând organizația este responsabilă de impactul pe care îl exercită asupra societății și mediului.
I.2 Responsabilitatea socială și dezvoltarea durabilă
Nu pot încheia acest subcapitol fără a face o scurtă dar esențială conexiune între cele două concepte de anvergură și de imagine la nivelul anului 2014 pe care îl parcurgem: dezvoltarea durabilă și responsabilitatea socială; conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor și metodelor de dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui echilibru între aceste sisteme socio-economice și elementele capitalului natural. Astfel, dacă o companie își desfășoară activitatea din perpectiva dezvoltării durabile aceasta va avea în vedere o abordare și o o perspectivă pe termen lung, însă fără a neglija oportunitățile care pot apărea în diverse momente. Numai în acest mod se poate crea valoarea adevărată astăzi pentru a susține durabil dezvoltarea afacerii pentru mâine. Nu se pune problema ca o companie sa „aleagă” între dezvoltare durabilă și acțiuni CSR, însa ea trebuie să urmărească integrarea acestora. Pe viitor tot mai multe companii își vor selecta proiectele de responsabilitate socială din punctul de vedere al elementelor de dezvoltare durabilă conținute. Totodată companiile își încurajează angajații să contribuie prin acțiuni individuale la eforturile lor de implementare a practicilor de dezvoltare durabilă sau prin participarea la activități de responsabilitate socială.
Ca și concluzie, pot afirma că în economia care se bazează pe cunoaștere, formarea și pregătirea continuă a salariaților, dar și a tuturor cetățenilor ocupă un loc foarte important. Astfel, indivzii sunt mai informați despre consecințele pe care le poate avea luare unei decizii greșite la nivel organizațional și pot preîntâmpina efectele negative pe care o decizie greșitâ o poate avea prin adoptarea unei atitudini responsabile, atitudine pe care toate părțile interesate ar trebui să o aibe, printre care și autoritățile publice.
I.3 Responsabilitatea socială corporatistă
La nivelul anului 2014 nu se poate vorbi despre responsabilitatea socială a organizațiilor și ONG fără a face conexiunea cu responsabilitatea socială corporatistă- care constituie un deziderat al lumii contemporane și o premisă importantă a mediului de afaceri. Obiectivele prezentului subcapitol constau în identificarea avantajelor generate de responsabilitatea socială pentru companie, dar și pentru societate în ansamblul ei, determinarea corelației dintre eforturile depuse și efectele obținute de către companie. Ca un corolar, se poate aprecia că responsabilitatea socială corporativă constituie o sursă de avantaj concurențial și un demers strategic pentru toate organizațiile cu potențial economic.
Responsabilitatea socială corporatistă exprimă viziunea a celor trei dimensiuni ale dezvoltării durabile:
-economică (crearea de profit pentru toți, pe baza modalităților de producție și de consum durabil),
-ecologică (conservarea și gestiunea resurselor),
-socială (echitatea și participarea tuturor grupurilor sociale).
Desfășurând acțiuni voluntare (neobligatorii din punct de vedere juridic) cu scopul de a atinge obiective sociale și de protecție a mediului, companiile pot deveni responsabile din punct de vedere social, mai cu seamă pentru că sunt încurajate la nivel european să pună în aplicare practici de ocupare a forței de muncă de înaltă calitate- să își concentreze atenția și asupra flexicurității și gestionării diversității.
Premizele care favorizează adoptarea și dezvoltarea atitudinii de responsabilitate socială a companiilor sunt:
– globalizarea prin tendința globală de micșorare a rolului pe care statul îl are în economie;
-liberalizarea atât a comerțului internațional cât și a tranzacțiilor financiare;
-extinderea corporațiilor globale transnaționale;
– creșterea fluxurilor de informații prin intermediul dezvoltării noilor tehnologii;
-o protecție socială și de mediu slab asigurarată de către stat.
Tot mai des întâlnim exemple de implicare socială a companiilor în viața comunităților prin donații și sponsorizări, implicarea angajaților, voluntariat corporatist, înființarea de fundații sau ample campanii de marketing comunitar. Donațiile, sponsorizarea și responsabilitatea socială corporatistă reprezintă forme prin care firmele pot interacționa cu comunitatea în care activează. Diferența dintre responsabilitatea socială a unei companii și filantropie este că prima presupune dezvoltarea unei strategii de implicare în comunitate și un parteneriat din care compania are la rândul său de câștigat, în timp ce în cazul filantropiei, strategia organizațiilor este orientată spre rezolvarea problemelor beneficiarilor.
Adoptarea practicilor de responsabiltate socială de către companii presupune:
-reconsiderarea relației care există între practicile responsabile social și performanțele economice ale companiilor (argumente economice);
-consensul între stakeholderi ținând cont de dimensiunea mondială a conceptului CSR;
-formarea, generală și individuală, pe principiile responsabilității sociale;
-transparența în implementarea politicilor în domeniul CSR;
-recunoașterea și acceptarea, atât de consumatori cât și de investitori, a comportamentului social responsabil;
-coerența politicilor puterilor publice.
Indiferent de denumire (etica firma, conștiință socială corporatistă, durabilitate, triplu bilanț, filantropie corporatistă, „corporate citizenship”, afaceri comunitare etc.) responsabilitatea socială corporativă este un concept care face referire la contribuția pe care orice companie trebuie să o aducă la dezvoltarea societății moderne. Responsabilitatea socială corporativă ar putea fi percepută și ca bazându-se pe responsabilitatea socială personală, pe grija și disponibilitatea fiecărui individ de a-și construi existența în strânsă legătură cu mediul înconjurător, în contextul regăsirii în valorile promovate de companii, care dețin un rol central în societate și acest motiv le permite să folosească atât resurse umane cât și naturale pentru a-și îndeplini funcțiile productive și pentru o obține statutul de putere. Ca rezultat, societatea are drepturi sociale implicite: în schimbul dreptului de a exploata resursele utilizate în procesul productiv, societatea poate să-și ceară dreptul de a controla aceste procese, iar specificul acestui tip de contract se poate schimba pe măsură ce se modifică condițiile sociale, dar în general acesta rămâne baza legitimității cererii pentru sau aserțiunii către CSR.
Literatura de specialitate extinde aceste idei, identificând trei principii de urmat pentru responsabilitatea socială a companiilor:
1. Companiile sunt ,,instituții sociale” și aceasta le obligă să-și folosească puterea în mod responsabil;
2. Companiile sunt responsabile pentru ceea ce oferă mediului în care sunt implicate;
3. Managerii sunt ,,agenți morali” care sunt obligați să exercite în mod responsabil prerogativele lor decizionale.
Deși responsabilitatea socială a companiilor poate fi definită în foarte multe modalități, un aspect important al tuturor definițiilor este acela că responsabilitatea socială a companiilor nu trebuie prevăzută prin acte normative; astfel, responsabilitatea socială a companiilor este descrisă ca „totalitatea acțiunilor realizate pentru a promova un anumit interes social, dincolo de interesul direct al organizației și dincolo de ceea ce este cerut prin lege”.
În acest sens, Archie B. Caroll evidențiază piramida răspunderii sociale a companiei. În această piramidă regăsim diferitele dimensiuni ale responsabilității sociale. Fiecare nivel al piramidei corespunde luării în considerare a unui anumit tip de interesat, astfel:
– primul nivel-economic, corespunde luării în considerare a acționarilor, a membrilor consiliului de administrație, și a exigențelor lor cu privire la rentabilitatea capitalurilor investite.
– al doilea nivel-legal, corespunde luării în considerare și respectării normelor de funcționare adoptate de instituții cu privire la respectivul sector de activitate.
– al treilea nivel- etic, corespunde respectării și luării în considerare a angajaților, precum și a concurenților.
– cel mai înalt nivel-filantropic, corespunde luării în considerare a mediului în ansamblul său, acesta putând deveni un element important în stabilirea identității organizației. Companii din diferite țări creează și implementează noi programe de responsabilitate socială. Abordarea acestora într-o manieră sistematică asigură companiilor îmbunătățirea performanței și dezvoltarea pe termen lung. Printre beneficiile pe care le pot obține se numără și următoarele:
-îmbunătățirea reputației;
-diminuarea riscurilor și a costurilor;
-protejarea împotriva unor procese costisitoare;
-poziții competitive mai puternice;
-extinderea accesului la capital, credite și investiții străine;
-mărirea profiturilor pe termen lung;
-susținerea dezvoltării durabile;
-obținerea respectului internațional.
I.4 Conceptul de politică socială în Uniunea Europeană și poziția Uniunii Europene referitoare la responsabilitatea socială
În acest subcapitol mi-am propus să abordez o serie de aspecte specifice conceptului de politică socială la nivelul Uniunii Europene pe care să le corelez cu o serie de caracteristici ale conceptului de responsabilitate socială atât al organizațiilor, cât și al corporațiilor.
Societatea europeană se află în continuă schimbare și este influențată de diverși factori, cum ar fi: progresul tehnologic, globalizarea comerțului și îmbătrânirea populației. Politicile europene în materie de ocupare a forței de muncă, afaceri sociale și egalitate de șanse contribuie la îmbunătățirea condițiilor de viață ale cetățenilor, având drept obiectiv o creștere durabilă și o mai mare coeziune socială. Uniunea Europeană deține un rol de stimulare în domeniul social și a introdus un cadru juridic menit să protejeze cetățenii europeni și încurajează cooperarea între statele membre, coordonarea și armonizarea politicilor naționale, precum și participarea autorităților locale, a sindicatelor, a organizațiilor patronale și a tuturor părților implicate.
Politica socială a Uniunii Europene este formată dintr-un set de politici complementare, care s-au dezvoltat și multiplicat pe parcursul timpului și care acționează în acele sectoare de activitate ce afectează sau generează gradul de bunăstare individuală și socială. Permanenta preocupare a comunității europene pentru aspectele de politică socială-începută cu Tratatul de Roma (1957) a condus în timp la crearea unui „model social european”. Unul din momentele cele mai importante ale evoluției acestui model se situează în anul 2000, când se face trecerea de la o abordare bazată pe minimizarea consecințelor sociale negative ale schimbării structurale, la o abordare ce are în vedere modernizarea sistemului social european și investiția în capitalul uman- altfel spus, se trece de la o abordare cantitativă (minimizarea consecințelor) la una calitativă (investiția în oameni). Deși preocuparea pentru aspectele sociale la nivel comunitar este prezentă încă de la începuturile acesteia, iar instrumente de politică socială au fost înființate timpuriu (crearea Fondului Social European în 1958), din punct de vedere programatic politica socială debutează odată cu adoptarea în anul 1989 a Cartei comunitare a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor (cunoscută drept Carta Socială). Important de menționat este că, deși în faza de proiect se prefigura o soluție la nivel comunitar, documentul final accentuează rolul și responsabilitățile Statelor Membre în direcția aplicării și respectării drepturilor sociale fundamentale: libera circulație a muncitorilor, angajarea și salarizarea, îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață, protecția socială, libertatea de asociere și negocierea colectivă, formarea profesională, tratamentul egal al bărbaților și femeilor, protecția sănătății și siguranța la locul de muncă, protecția copiilor, adolescenților, persoanelor în vârstă și a persoanelor cu handicap, precum și informarea, participarea și consultarea lucrătorilor în probleme ce îi afectează direct. Pasul următor în programarea politicii sociale este reprezentat de Cartea Verde (Green Paper)- documentul care a lansat procesul de dezbatere asupra viitorului politicilor sociale la nivel comunitar (1993), în vederea elaborării Cărții Albe (White Paper) în anul 1994. Liniile de discuție identificate prin Cartea Verde privesc:
– prioritățile comune tuturor Statelor Membre în domeniile pieței muncii, formării profesionale și protecției sociale;
– îmbunătățirea situației ocupării forței de muncă;
– accelerarea progresului în crearea unui sistem de producție bazat pe calitate;
– stimularea solidarității și integrării sociale;
– lupta împotriva sărăciei și excluderii sociale;
– piața unică și libera circulație a persoanelor;
– promovarea egalității de șanse pentru bărbați și femei;
– sprijinirea dialogului social;
– coeziunea economică și socială.
Așa cum menționam în primul capitol al prezentei lucrări de licență anul 2001 reprezintă un moment cheie în evoluția modelului social comunitar, datorită abordării noi pe care o aduce prin focusarea pe calitate. Astfel, se discută posibilitatea creșterii ratei de ocupare a forței de muncă prin stimularea creării de noi locuri de muncă, însă este vorba de locuri de muncă „de calitate”. În acest context, principiul care stă la baza modelului social astfel reformat (prin centrarea pe calitate) este întărirea rolului politicii sociale ca factor productiv, adică integrarea politicii sociale cu politica economică și cu politica ocupării forței de muncă. Reglementarea europeană de bază în domeniul ocupării este Tratatul de la Amsterdam (1997), care aduce modificări și completări Tratatului CE de la Roma, iar una dintre aceste modificări/adăugiri o reprezintă introducerea unui titlu dedicat special ocupării forței de muncă, respectiv Titlul VIII (în versiunea consolidată a Tratatului CE) “Ocuparea forței de muncă”, separat de domeniul politicilor sociale care fac obiectul Titlului XI (în versiunea consolidată a Tratatului CE) “Politica Socială, Educația, Formarea Profesională și Tineretul”. Această abordare arată cât de important a devenit domeniul ocupării într-o Europă aflată în competiție cu celelalte mari puteri economice ale lumii. Articolul 2 al Tratatului CE arată că misiunea, scopul Comunității Europene este să promoveze pe teritoriul său:
– dezvoltare armonioasă, echilibrată și durabilă a activităților economice,
– un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și de protecție socială,
– egalitatea între bărbați și femei,
– creștere durabilă și neinflaționistă,
– un grad ridicat de competitivitate și de convergență a performanțelor economice,
– un nivel ridicat de protecție și de ameliorare a calității mediului,
– creșterea nivelului și calității vieții, coeziunea economică și socială și solidaritatea între statele membre.
În urma noilor reglementări prevăzute de Titlul VIII al Tratatului CE a fost lansată, cu ocazia Summit-ului de la Luxemburg din noiembrie 1997, Strategia Europeană pentru Ocupare organizată sub forma unor linii directoare, aprobate prin Decizie a Consiliului European.
Un moment deosebit de important în evoluția Strategiei Europene pentru Ocupare îl reprezintă întâlnirea la nivel înalt de la Lisabona din luna martie 2000 în cadrul căreia s-a stabilit un obiectiv strategic pentru Uniunea Europeană, pentru următorul deceniu și anume: Uniunea Europeană să devină cel mai dinamic și competitiv spațiu economic bazat pe cunoaștere din lume, în măsură să realizeze o creștere economică durabilă, cu locuri de muncă mai multe și mai bune și o coeziune socială sporită. Această strategie a fost elaborată în scopul capacitării Uniunii Europene în vederea creării condițiilor necesare unei ocupări depline, în contextul unei reale și mai strânse coeziuni sociale până la finalul anului 2013.
Un accent deosebit s-a pus în ultimii 5 anii pe formarea profesională la nivel Uniunii europene; educația reprezintă o preocupare permanentă a guvernelor din toate Statele Membre, însă structura sistemelor de educație diferă considerabil de la țară la țară. În acest context, Uniunea Europeană este un forum util schimbului de idei și de bune practici. Acest domeniu, deosebit de important pentru conceptul de piață unică europeană, este reglementat la nivel de directivă. Având în vedere obiectivul strategic stabilit în anul 2000 la Lisabona pentru Uniunea Europeană de a deveni cel mai dinamic și competitiv spațiu economic bazat pe cunoaștere din lume, educația și formarea profesională au căpătat un rol deosebit de important în cadrul Strategiei Europene pentru Ocupare. Astfel, educația și formarea profesională se regăsesc în conținutul mai multor linii directoare:
– Linia Directoare 20: Îmbunătățirea corelării cu nevoile pieței muncii;
– Linia Directoare 23: Extinderea și îmbunătățirea investiției în capitalul uman;
– Linia Directoare 24: Adaptarea sistemelor de educație și formare profesională ca răspuns la noile cerințe în ce privește competențele.
Europass reprezintă un ansamblu de documente care oferă persoanelor posibilitatea de a-și dovedi calificarea și abilitățile oriunde în Europa. Conține 5 documente aprobate la nivel European care îmbunătățesc transparența calificărilor cu scopul de a facilita mobilitatea pentru toate persoanele care doresc să muncească sau să se pregătească în Europa. Europass este unul din cele trei principale instrumente europene de facilitare a mobilității. Documentele conținute dau posibilitatea persoanelor de a-și dovedi calificarea nu numai în Statele Membre ale UE ci și în Croația, Turcia, Islanda, Norvegia, Liechtenstein și Elveția.
Așadar, din cele anterior expuse, consider că obiectivele prioritare ale politicii sociale sunt creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, îmbunătățirea mobilității lucrătorilor, a calității locurilor de muncă și a condițiilor de muncă, informarea și consilierea lucrătorilor, combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, promovarea egalității între bărbați și femei și modernizarea sistemelor de protecție socială.
La nivelul anului 2014 consider că marea provocare la adresa Uniunii Europene este găsirea și mai ales implementarea unor soluții cu privire la politicile sociale europene, în contextul competiției economice acerbe din interiorul și din afara Europei. Luând în considerare atât evoluția generală, cât și evoluția dimensiunii sociale a Uniunii Europene se pot emite următoarele două ipoteze:
1. Politicile sociale europene reprezintă un efect necesar al creării pieței unice europene. Cel mai important argument în suștinerea acestei afirmații este reprezentat de conceptul de dumping social. Concurența acerbă din cadrul Europei rezultată din eliminarea granițelor, prin libertatea circulației bunurilor, serviciilor și persoanelor “creează o presiune enormă asupra sistemelor de protecție națională în vederea reducerii cheltuielilor sociale”. Pentru înlăturarea concurenței neloiale s-a luat decizia „armonizării regimurilor sociale naționale”, în primul rând în ceea ce privește dreptul muncii. Dumping-ul social se referă la nivelul scăzut al costurilor muncii, datorită nivelului redus al contribuțiilor la asigurările sociale, inegalității în salarizarea bărbaților și a femeilor, a legilor laxe cu privire la securitatea și sănătatea la locul de muncă. Egalitatea dintre femei și bărbați este prevăzută încă din art.119 al Tratatului de la Roma, urmând apoi să fie inclusă și în art.8 și 13 al Tratatului de la Amsterdam care dispune ca femeile și bărbații să fie plătiți echitabil pentru aceeași muncă depusă. Tratamentul discriminatoriu conduce atât la o concurență distorsionată pe piața muncii, cât și la o concurență neloială între statele care permit această discriminare și cele care promovează activ egalitatea între bărbați și femei. Apoi interesul s-a focalizat pe scăderea ratei șomajului în rândul femeilor, echilibrarea reprezentării celor două sexe în anumite sectoare economice sau în funcțiile importante, sprijinirea mamei cu copil pentru a-și continua activitatea (sau cariera profesională). Dacă acum lupta pentru egalitate între bărbat și femeie este de natură culturală, atunci ea era o problemă prioritar economică. Salarizarea discriminatorie a bărbaților și a femeilor din Italia a produs nemulțumiri în rândul țărilor membre. Ea era un concurent serios nu doar în privința produselor (mai ieftine datorită costului scăzut al forței de muncă), ci și în privința exportului de mână de lucru (oferea cel mai mare număr de lucrători pe piața europeană).
2. Dialectica dintre solidaritate și echitate (specifică statului național) s-a perpetuat și la nivelul Comunității Europene. Țările (regiunile) bogate și sărace iau locul claselor bogate și sărace din cadrul statelor naționale. În condițiile în care fondurile structurale europene sunt orientate către regiuni aflate în dificultate, putem spune că relația clasa săracă- clasă bogată de la nivelul statului național, a fost înlocuită la nivelul Uniunii Europene, de relația țară (regiune) bogată- țară (regiune) săracă. Faptul că unii contribuie mai mult decât beneficiază creează tensiuni între țările mai bogate și cele mai sărace. Se pune în discuție solidaritatea dintre țările și regiunile Europei. În sprijinul acestei ipoteze pot aduce existența fondurilor structurale, distribuite după o metodologie complexă, după unii prea complexă, regiunilor subdezvoltate sau aflate într-un moment de criză. Un rol important în acest mecanism îl are politica proiectelor, o formă de sprijin focalizat al regiunilor, dar care le avantajează pe cele care dețin competențe de organizare sau resurse locale.
În continuare mi-am propus să prezint unele aspecte privind integrarea responsabilității sociale organizaționale în alte politici comunitare.
Demersul european al CSR permite operaționalizarea noțiunii de dezvoltare durabilă pentru companii în special. În sens practic, termenul de responsabilitate socială este asociat conceptului „triple-bottom-line“: prosperitatea economică, respectarea mediului, respectarea și ameliorarea coeziunii sociale; pe cale de consecință, dezvoltarea firmei este reprezentată prin punerea în evidență a următoarelor obiective: unul economic (care prespune crearea de bogăție pentru toți, pe baza modalităților de producție și de consum durabil), altul ecologic (care se referă la capacitatea de conservare și gestionare a resurselor) și al treilea, social (echitatea și participarea tuturor grupurilor sociale).
Responsabilitatea socială a organizațiilor a început să devină unul dintre cele mai discutate subiecte la nivel european, Uniunea Europeană fiind unul dintre cei mai importanți promotori ai acestui concept în rândul statelor membre. Cu toate acestea unele dintre statele europene și-au formulat o viziune proprie asupra conceptului. Dezvoltarea responsabilității sociale în Marea Britanie și în Irlanda pot fi niște veritabile studii de caz în domeniu.
Uniunea Europeană a introdus conceptul de responsabilitate socială cu scopul de a contribui la punerea în practică a obiectivelor strategice fixate prin Tratatul de la Lisabona urmărind ca Uniunea Europeană să devină un spațiu economic dinamic și concurențial, capabil să asigure o creștere economică durabilă, cu locuri de muncă mai multe și mai bune și o mai mare coeziune socială.
Primele tentative de punere în discuție a responsabilității sociale a companiei au început în anii 1990, când Comisia Europeană a făcut apel la lupta împotriva excluderii sociale; totuși poziția oficială a Uniunii Europene în legătură cu responsabilitatea socială a companiei se concretizează abia în anul 2001 când a fost publicată „Cartea verde- Promovarea unui cadru european pentru responsabilitatea socială a companiilor”; în această „Carte verde”, Comisia Europeană definește responsabilitatea socială a companiei ca fiind „un concept prin care firma își integrează socialul și mediul înconjurător în propriile operațiuni economice și interacționează cu principalii actori din domeniul lor de interes în mod voluntar”.
Responsabilitatea socială este o acțiune voluntară, un element rezultat în urma deciziei companiei. Aceasta se justifică economic, în „Cartea verde” fiind precizat că „responsabilitatea socială este un proces prin care companiile își gestionează relația cu o serie de stakeholderi, care pot avea o influență majoră asupra companiei, în care elementul economic este evident. De aceea, responsabilitatea socială trebuie privită ca pe o investiție, și nu ca pe un cost, asemănător cu cel al managementului calității”.
Responsabilitatea socială trece dincolo de limitele inferioare de respectare a legilor și de conformitate. Această abordare poate să însemne că demersurile de reglementare ale responsabilității socială nu constituie cea mai bună modalitate de promovare a acestui concept. Motivațiile care pot duce la adoptarea principilor responsabilității sociale pot fi creșterea preocupărilor și așteptărilor cetățenilor, consumatorilor, autorităților publice și investitorilor în contextul globalizării și schimbării la scară largă a economiei. Alt motiv ar fi acela că decizia de investiție atât a indivizilor, cât și a instituțiilor este influențat din ce în ce mai mult de criteriul social. În plus, preocupările cu privire la efectele negative ale activității economice asupra mediului sunt în continuă creștere, precum este și nevoia de transparență a activităților companiilor.
În „Cartea verde” găsim diferențele dintre cele două dimensiuni ale responsabilității sociale, cea internă și cea externă. Există două motive pentru implicarea publică în responsabilitatea socială. În primul rând, responsabilitatea socială poate fi un instrument folositor în promovarea politicilor comunitare, iar în al doilea rând, utilizarea unor instrumente diferite de responsabilitate socială (cum ar fi standardele de management, etichetarea și schemele de certificare, raportarea etc.), care sunt dificil de comparat, este confuză pentru companii, consumatori, investitori sau public, care ar putea deveni o sursă de denaturare a pieței. Astfel, Uniunea Europeană are funcția de a facilita convergența instrumentelor datorită necesității de a asigura o funcționare bună a pieței interne.
Odată cu conturarea strategiei de dezvoltare durabilă Uniunea Europeană a început prin politicile și acțiunile proprii integrarea economică, socială și ambientală a conceptului de responsabilitate socială organizațională. Obiectivul Comisiei Europene este de a integra principiile responsabilității sociale organizaționale în propriile politici, de a publica un raport al rezultatelor forumului european multi-stakeholder și de a crea un grup de lucru în acest sens la nivelul comisiei pentru a se asigura de consistența activităților sale în acest sens.
Principiile responsabilității sociale organizaționale sunt relevante în cazul următoarelor politici ale Uniunii Europene:
angajarea și politica socială (educație/învățare pe termen lung/consultații/oportunități
egale/integrarea persoanelor cu deficiențe/anticiparea schimbărilor economice și a restructurărilor);
politica companiei (abordarea echilibrată care maximizează sinergia dintre economic, social și mediu ambiant);
politica de mediu (evaluarea rezultatelor ambientale/conceptul de eficacitate ambientală care compară cantitatea de bunuri produsă cu impactul producției asupra mediului ambiant/considerații privind aspectele despre mediu în rapoartele anuale ale firmelor/contribuții privind dezvoltarea tehnologiilor ambientale care sunt mai prietenoase cu mediul și aduc beneficii pe termen lung firmelor);
politica consumatorului (considerații privind interesele consumatorilor care sunt tot mai preocupați de nevoile ambientale și sociale);
politica de achiziții publice;
politica de relații externe;
politica de dezvoltare;
politica comercială;
administrația publică.
În concluzie, pot afirma o serie de aspect relevante și anume:
-RSC reprezintă o cale de instituire a practicilor exemplare de creare de bogăție și de îmbunătățire a nivelului calitativ și sustenabil al societății;
-prin CSR orice companie își aduce contribuția la dezvoltarea societății moderne pe criterii de sustenabilitate;
-RSC are un caracter voluntar și unul impus prin lege;
-RSC este o strategie de management profitabilă, în măsura în care generează credibilitate și încredere, pe termen lung.
CAPITOLUL II
PREZENTAREA COMPANIEI SIVECO ROMANIA
II.1. Scurt istoric și evoluție
SIVECO Romania SA a fost înființată în anul 1992 și este liderul caselor de software din România, asigurând o mare parte din volumul total al exporturilor de produse software din România în țări din Europa, Orientul Mijlociu și spațiul CSI; de-a lungul anilor compania s-a specializat în execuția de proiecte informatice de mare complexitate, iar în prezent, soluțiile SIVECO sunt utilizate de 1800 de clienți din 35 de țări. 550 dintre beneficiari sunt în România și includ atât institutii publice importante cât și companii private de referință. SIVECO Romania SA este certificată ISO 9001:2000 și dezvoltă parteneriate solide cu cele mai mari companii de software și hardware din lume (Intel, HP, IBM, Bull, Oracle, Microsoft etc).
Compania este membră a mai multor asociații profesionale și de afaceri din România (AmCham, CCIFER, ARIES, ATIC, ANIAP) și internaționale (Asociația Europeană pentru Tehnologia Informației – EITA și Information Society Technologies Advisory Group – ISTAG) și a aderat la importante inițiative globale precum UNPD Global Compact, WEF Transparency și PACI (Partnership Against Corruption Intiative).
În continuare voi prezenta un scurt istoric a celor mai importante etape din evoluția companiei:
1992
Se înființează SIVECO Romania SRL.
1994
Compania începe să dezvolte propriul sistem informatic integrat denumit SIVECO Applications, una dintre cele mai valoroase aplicații ERP (Enterprise Resource Planning), perfect adaptată pieței românești.
1995
Compania începe implementarea sistemului de calitate, conform prevederilor standardului ISO 9001:1994.
1997
SIVECO Romania își schimbă statutul legal din SRL în S.A. (societate pe acțiuni).
1998
Participarea în consorțiu la primul proiect de anvergură, cel mai mare dezvoltat până atunci în România – informatizarea Administrației Porturilor Maritime Constanța.
1999
Are loc certificarea sistemului de calitate SIVECO Romania ISO 9001: 1994 de către AFAQ – ASCERT INTERNAȚIONAL și de către OMCAS (Organismul Militar de Certificare Acreditare și Supraveghere al Ministerului Apărarii).
2000
Se lansează soluția de eLearning AeL (învățare asistată de calculator destinată sistemului preuniversitar).
2001
Se lansează SIVABON (produs de verificare a bonității clienților) și SIVADOC (sistem de gestiune a documentelor și a fluxurilor de lucru). Demarează proiectul Sistem Educațional Informatizat (SEI).
2002
Are loc certificarea sistemului de management al calității din SIVECO Romania de către AFAQ-ASCERT în conformitate cu standardul ISO 9001:2000.
2003
Se lansează soluția de eTraining AeL (învățare asistată de calculator destinată organizațiilor) și SIVECO Applications 2007 (versiunea internațională a sistemului).
Demarează proiectul Sistemul Informatizat Unic Integrat la Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
2004
Se semnează parteneriate internaționale de distribuție; se consolidează parteneriatele strategice; se extinde portofoliul de clienți din Romania ajungând la peste 300 de organizații mari.
2005
Intel Capital și Polish Enterprise Fund V (fond de investiții administrat de Enterprise Investors) devin acționari SIVECO Romania, realizând cea mai importantă investiție de până la momentul respectiv într-o companie românească de software.
2006
Demarează programul de informatizare al APIA (Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură).
SIVECO Romania participă la implementarea sistemului informatic integrat pentru Fondul Național de Asigurări de Sănătate din Bulgaria.
2007
Compania desfășoară numeroase proiecte de anvergură internațională, printre care repartizarea computerizată în licee tip ADLIC în Liban, proiectul pilot de eLearning în Moldova sau portalul care facilitează comunicarea în interiorul sistemului educațional național din Emiratele Arabe Unite.
2008
SIVECO Romania achiziționează integral Latona Bulgaria, fiind prima companie românească de software care achiziționează o companie străină.
Se lansează SIVECO Balanced ScoreCard și iTAX Collect.
Se desfașoară proiectul de informatizare a învățământului românesc din mediul rural.
2009
Se lansează noua versiune de pachet informatic integrat SIVECO Applications 2011 și Registrul Agricol, un modul integrat destinat evidenței unitare a gospodăriilor din cadrul unei localități, a terenurilor, a mijloacelor de producție agricolă și a efectivelor de animale.
Se implementează soluția eCustoms la Autoritatea Națională Vamală din Turcia.
Compania este recertificată de AFAQ AFNOR cu standardul ISO 9001:2008.
SIVECO Romania publică primul Raport de Responsabilitate Socială care este premiat cu Ruban d'Honneur, la categoria Award for Corporate Sustainability, din partea European Business Award (Roma).
Proiecte pentru Comisia Europeană: CORDIS (cel mai important contract semnat de o firmă românească cu CE), EASA – Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (European Aviation Safety Agency).
Compania este implicată în Proiecte Europene de cercetare și în proiecte finanțate din fonduri structurale, cu impact social pozitiv.
2010
SIVECO Romania devine principalul furnizor de soluție informatică pentru Ministerul Educației Naționale din Regatul Maroc, în cadrul unui program strategic la nivel național de informatizare a educației.
Are loc implementarea soluției eCustoms la Autoritatea Vamală din Macedonia și a noii versiuni a Sistemului Informatic Unic Integrat – 2.0 pentru Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
Soluția eAgriculture dezvoltată și implementată de SIVECO Romania la Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură (APIA) câștigă marele premiu la categoria Vertical Market, în cadrul competiției European IT Excellence Awards 2010.
Este deschis biroul din centrul comercial al Emiratelor Arabe Unite, Dubai. Software Innovative Vision are ca scop subcontractarea și integrarea de proiecte în țările din Golf.
Sunt lansate două noi componente ale pachetului SIVECO Applications 2011: Managementul Deșeurilor, Managementul Financiar al Proiectelor, Managementul Reparațiilor pentru Terți, Managementul Activităților de Exploatare, Managementul Activităților de Laborator.
SIVECO Romania încheie cu succes implementarea sistemului SIVABON la Biroul de Credit din Republica Moldova.
Se implementează platforma eLearning AeL în cadrul proiectului pilot din Republica Moldova.
2011
Sunt dezvoltate noi contracte cu instituții ale Comisiei Europene: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene și Agenția Executivă pentru Sănătate și Consumatori.
Este demarat Sistemul computerizat de gestiune a operațiunilor de tranzit vamal pentru Administrația Vamală din Republica Macedonia.
Este finalizată implementarea proiectului de informatizare a procesului educațional din Oman.
La Primăria din Chișinău este implementat sistemul de gestionare electronică a documentelor și a fluxurilor de lucru SIVADOC.
Este lansat proiectul de cercetare-dezvoltare RENOVA, care sprijină dezvoltarea aptitudinilor profesionale ale personalului medical.
Sistemul de Management al Calității este recertificat conform ISO 9001:2008.
Este lansată a treia ediție a Raportului de Responsabilitate Socială.
2012
Este semnat parteneriatul strategic cu Școala de Studii Politice NUR Otan din Kazakhstan.
SIVECO Romania este recompensată cu Medalia de Platină în cadrul European Seal of e-Excellence 2012, pentru serviciile și produsele IT inovative și excelență în practicile de marketing și promovare. Compania câștigă Marele Premiu în cadrul European Software Excellence Awards, pentru proiectul “Sprijinirea sistemului educațional special prin portal educațional dedicat”, implementat pentru Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului din România.
Tot în cadrul European Software Excellence Awards, sunt finaliste 3 dintre proiectele noastre New Computerized Transit System (NCTS) implementată pentru Administrația Vamală din Turcia, soluția SIVECO Applications, implementată pentru compania Kathrein Romania și Portalul eȘcoală, implementat pentru Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului din România.
Este lansată cea de-a IV-a ediție a Raportului de Responsabilitate Socială.
2013
SIVECO a primit marele titlu ”Winner” în cadrul competiției European IT & Software Excellence Awards 2013 pentru 3 proiecte:
Sistemul IT implementat la Agenția de Plăți, Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP), la categoria Government Solution of the Year
Proiectul informatic dezvoltat pentru Banca Națională a Moldovei, la categoria Vertical Market Solution of the Year
Sistemul informatic integrat SIVECO Applications, implementat la ACET Suceava, la categoria ERP/Supply Chain Management Solution of the Year.
Soluția SIVECO Business Analyzer a fost modernizată astfel încât tabloul de bord al companiei să poată fi accesat și de pe dispozitivele mobile (de ex. iPad, iPhone). SIVECO Business Analyzer este un adevărat tablou de bord dedicat managerilor de unde aceștia pot accesa analize multicriteriu care redau performanța companiei.
SIVECO Romania a fost desemnată una dintre cele mai performante și inovatoare companii de e-Learning din Europa, în cadrul competiției EdTech 20, organizată de Edxus Group, Londra.
Sistemul ERP SIVECO Applications 2020 a fost implementat la Black Sea Terminal (Georgia), deținut de SOCAR, una din cele mai mari companii petroliere din lume.
S-au semnat două contracte cu Ministerul Educației Naționale Malteze pentru reforma sistemului de învățământ secundar și primar.
În cadrul competiției International Project Excellence Award 2013, organizată de International Project Management Association (IPMA) a fost acordată medalia de aur pentru proiectul ”Proces educațional optimizat în viziunea competențelor societății cunoașterii”, implementat de Ministerul Educației Naționale, prin UMPFE, în parteneriat cu SIVECO și Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”.
Au fost lansate primelele manuale digitale. Manualele au fost făcute în baza curriculei naționale pentru fiecare disciplină în parte. La realizarea elementelor de interactivitate s-a luat în considerație atât atributul specific tabletelor ca tehnologie mobilă, dar mai ales cele mai recente cercetări mondiale privind psihopedagogia școlară.
Proiectul ”Conținut educațional pentru copii cu nevoi speciale” a fost recompensat cu cea mai înaltă distincție acordată la nivel mondial unui proiect IT: World Summit Award Winner.
În toamna anului 2013 compania a deschis cea de-a cincea reprezentanță la Ankara, Turcia, fiind a treia sucursală din Asia.
SIVECO Romania a achiziționat integral pachetul de acțiuni deținut în companie de către fondurile de investiții Enterprise Investors și Intel Capital.
La nivelul anului 2014 structura acționariatului SIVECO Romania include:
-SIVECO Netherlands: 63,71%
-Managementul SIVECO Romania: 36,29%.
Mai pot remarca următorul aspect: compania SIVECO Romania are un departament dedicat dezvoltării și implementării de proiecte europene și deține o importantă expertiză în construirea de proiecte finanțate din Fonduri Structurale, proiecte de cercetare și proiecte dezvoltate pentru organizații subordonate Comisiei Europene.
Pentru proiectele implementate de SIVECO și finanțate de Uniunea Europeană în anul 2013, media gradului de absorbție a bugetului a fost de 91%, fiind dezvoltate 656 cursuri profesionale, cu impact social important pentru 200.000 de beneficiari. La aceste realizări majore se adaugă cele peste 20 de proiecte derulate pentru organizații ale Comisiei Europene: Oficiul de Publicații ale Uniunii Europene, Directoratul General pentru Sănătate și Consumatori și Agenția Executivă pentru Sănătate și Consumatori, Agenția pentru Securitatea Aviației, Eurostat și EuropeAid.
Beneficiile aduse de proiectele implemente de SIVECO sunt majore: oportunități crescute de ocupare a resurselor umane prin îmbunătățirea nivelului de specializare, dezvoltare locală, dezvoltare economică și socială.
CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ
CAMPANIA DE RESPONSABILITATE SOCIALĂ
ÎN CADRUL SIVECO ROMÂNIA
III.1. Responsabilitatea socială la SIVECO Romania
În acest capitol mi-am propus să prezint ca studiu de caz o scurtă analiză a efectelor măsurilor adoptate la nivelul Uniunii Europene în ceea ce privește conceptul de responsabilitate socială a companiei SIVECO din România mai ales în contextul crizei economico-financiare reale pe care o parcurgem din 2008-2009 încoace.
În organizațiile în care managerii au înțeles că Responsabilitatea Socială este o funcție a business-ului și nu o activitate ,,care nu aduce profit imediat”, acolo s-au realizat unele dintre cele mai interesante și inovative proiecte de CSR, care au ,,completat afacerea”, din punct de vedere social. Un alt rol al managerilor este să-și determine proprii angajați să se implice în viața comunităților în care lucrează. Practic, angajații sunt cei care știu cel mai bine problemele pe care le-ar putea avea o companie într-o comunitate, fiind printre primii care află despre impactul pozitiv sau negativ pe care îl poate avea o companie într-o anumită zonă. Mai mult, angajații sunt cei care pot aduce multe beneficii din punct de vedere social companiilor în care lucrează. Dacă managerii permit, ei pot veni cu idei simple, cu bugete reduse și se pot implica ca voluntari în implementarea proiectelor care pot produce schimbări în bine în comunitățile din jur. De apreciat este că majoritatea liderilor companiilor de la noi se implică activ în promovarea eforturilor CSR atât în interiorul companiei, cât și în exteriorul ei.
Responsabilitatea socială a devenit o componentă intrinsecă a dezvoltării SIVECO Romania. Mai mult decât a obține succesul comercial într-o manieră etică, responsabilitatea socială înseamnă a integra în activitățile comerciale și în obiectivele de dezvoltare acele nevoi sociale și de mediu relevante pentru industria în care operăm și cărora compania le poate oferi soluții sustenabile.
În anul 2009 SIVECO lansează primul raport de acest fel realizat de către o companie românească și unul dintre puținele existente și în prezent pe piața locală. Raportul evaluează performanța socială și impactul activității companiei asupra mediului, comunității, partenerilor, clienților, angajaților în anul 2008. Raportul primește recunoașterea juriului European Business Awards la categoria Award for Corporate Sustainability.
Inițiat la începutul anului 2003, Centrul Virtual pentru Excelență SIVECO include o serie de inițiative ale companiei în sectorul educațional, destinate a promova creativitatea în eLearning:
Cupa SIVECO (competiție de referință pentru sistemul educațional, dedicată elevilor cu abilități în informatică aplicată, ca și profesorilor care aplică metodele inovative de învățare)
campion (renumit program de training privind științele informatice, dedicat profesorilor, membrilor comitetelor naționale de IT, studenților, menit să asigure training permanent, îmbogatirea și mentinerea performanțelor olimpice în domeniul stiințelor informatice)
Academia SIVECO – Proiect de instruire complementară ce are ca scop pregătirea unor grupe de studenți la standarde de înaltă calitate și performanță în domeniul ingineriei software și al informaticii economice
Școala de Vară SIVECO
Programul Social Euro 200
Balcaniada de Informatică
Olimpiada Națională de Informatică
Centrul Național pentru Învățare Virtuală
„Să învățăm, să învățăm!” proiect inițiat de către SIVECO, în parteneriat cu World Vision România promovează dezvoltarea și implementarea eLearning-ului și țintește îmbogățirea abilităților în informatică ale profesorilor și elevilor din mediul rural, introducerea cursurilor de IT în rândul comunităților și facilitarea accesului la informații pentru membrii comunității.
SIVECO Romania este partener al proiectului “Parlamentul tinerilor” inițiat de Asociația Pro Democrația
SIVECO Romania susține proiectul de conferințe civice inițiat de ARDOR „Despre buna folosință a democrației”
SIVECO Romania a derulat campania “Fii inteligent, nu fi violent!” în parteneriat cu Direcția Generală de Poliție a Municipiului București
Sprijinirea „Bucharest Summer University”, organizată de ASE București, 2005
Contribuție la organizarea taberei naționale Forum IT de la Câmpina, 2005
Contribuție la organizarea Olimpiadei Naționale pentru Informatică 2005- 2008 pentru gimnaziu și liceu
Contribuție la renovarea atelierului Școlii de arte și meserii nr. 3 din București (Școala pentru deficienți mintali), 2004
Contribuție la realizarea concursului “Urmașii lui Moisil”, 2004-2008, organizat de Liceul de Informatică “GRIGORE C. MOISIL”, din Iași
Organizarea de cursuri de inițiere și de pregătire în domeniul utilizării calculatorului, în beneficiul Direcției Generale pentru Învățământ Preuniversitar din cadrul MEdC, 2004
Acordarea premiilor etapei naționale a Concursului de Informatică Aplicată, ediția a II -a, organizat de ISJ Buzău
Sprijinirea echipei Facultății de Matematică la finala concursului internațional ACM , Praga, 2004
Sprijinirea desfășurării concursului de web design, Colegiul Național Tudor Vianu din București, 2004
Portal educațional SEI (http://portal.edu.ro/), donație către MEdC
EvalMan, sistem donat ME dC, în vederea asistării procesului de selectare și achiziție publică a manualelor alternative
ADLIC 2001-2012, (proiectarea, dezvoltarea, implementarea și administrarea aplicației de centralizare a datelor și repartizarea efectivă a candidaților la examenul de admitere în licee și școli de arte și meserii precum și coordonarea tuturor activităților legate de procesul colectării datelor și repartizării candidaților
Sprijinirea desfășurării Balcaniadei de Informatică 2003
SIVECO Romania sprijină artiștii români – contribuție la participarea violonistului Cristian Fătu la Festivalul de vioara “Fritz Kreisler” Viena, octombrie 2005
Premiul pentru Jurnalism Educațional în parteneriat cu Comisia pentru UNESCO
“Premiul de simpatie” – acordat unor cupluri din lumea artistică: Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț, Ilinca Tomoroveanu și Traian Stănescu, Carmen Stănescu și Damian Crâșmaru, Cătălina Mustață și Florin Zamfirescu, Ion Caramitru și Micaela Caracaș, Marina Constantinescu și Mircea Rusu
Organizarea unei campanii de sprijin pentru victimele inundațiilor din zona Galați împreună cu Romanceram
Donații sub forma de sisteme de calcul pentru școala din Gura Văii, Onești
Burse lunare de studiu unor elevi de la Liceul Mihai Eminescu din Petroșani, începând din iunie 2002
Sprijinirea organizării spectacolului de operă Traviata, în beneficiul copiilor bolnavi de SIDA, 2002
Organizarea unor campanii de sprijin pentru victimele inundațiilor în anii 2005 – 2008, efectuarea de donații sub forma materialelor de constructii
Sprijinirea proiectulului „Școala unui nou început”, tabăra pentru copiii sinistrați, dezvoltat în cadrul Programului Național „Universitatea de Vară”.
Începând cu anul 2009 angajații SIVECO participă la campania de colectare a 2% din impozitul pe venit. Banii sunt direcționați pentru susținerea programelor a 23 de organizații neguvernamentale din domeniul sănătății, educației, protecția mediului sau ajutorării copiilor orfani și bătrânilor.
În anul 2010 Asociația “Ateliere fără frontiere” și SIVECO Romania au încheiat un parteneriat pentru preluarea de echipamente folosite (copiatoare, monitoare, imprimante), sub formă de donații către organizațiile românești care dezvoltă programe sociale.
În anul 2011 SIVECO Romania s-a alăturat campaniei împotriva încălzirii globale “Stinge lumina! Cu tine vom fi un miliard!” Timp de o oră, la sediul companiei, luminile sunt stinse. Evenimentul “Ora pământului – Lasă Pământul să respire!” se desfășoară în fiecare an și se dorește a fi un semnal de alarmă pentru protejarea resurselor naturale.
În anul 2012 a fost lansată o campanie internă de responsabilizare a angajaților în privința gestionării resurselor interne.
În anul 2013 a fost dat startul campaniei SIVECO de colectare a deșeurilor.
III.2. STUDIU DE CAZ
III.2.1. Motivație, obiective, ipoteze, metode de cercetare
III.2.2. Motivația cercetării
Alegerea acestei teme a fost determinată și de convingerea că în prezent fenomenul de responsabilitate socială constituie o prezență aproape cotidiană în viața socială de mare actualitate, chiar dacă numeroase firme o folosesc ca și strategie în mass-media doar la nivel declarativ; tocmai de aceea am analizat compania SIVECO Romania care într-adevăr are deja câteva proiecte cu impact major în acest domeniu sensibil, dar și complex al responsabilității sociale, prezentate în subcapitolul anterior al prezentei lucrări de licență.
III.2.3. Obiective
Obiectivul general îl constituie clarificarea conceptului de responsabilitate socială și identificarea percepțiilor reale ale cetățenilor privind acest concept.
Obiectivele specifice ale prezentului studiu de caz sunt:
1) sunt afectate de criză programele de responsabilitate socială ?
2) CSR poate constitui o direcție importantă de acțiune pentru ieșirea din criză a companiilor?
3) companiile mai manifestă același interes pentru reinvestirea profitului în domeniul social?
4) este posibil ca CSR să fie o soluție salvatoare, pentru îmbunătățirea imaginii, în condițiile în care piața mondială a devenit excesiv de competitivă?
Nu sunt convins că în cele ce urmează în studiul de caz voi oferi soluții, dar câteva răspunsuri sper eu, pertinente, voi încerca să ofer. Realizarea de studii și sondaje se impune pentru găsirea și oferirea unor răspunsuri la problemele identificate.
Obiective secundare
Tipuri de acțiuni de responsabilitate socială;
2) Volumul și evoluția anuală a resurselor financiare direcționate către acțiuni de responsabilitate socială;
3) Notorietatea firmelor care desfășoară acțiuni de responsabilitate socială;
4) Rangul mediu de cunoaștere al elementelor distinctive față de celelalte firme care desfășoară acțiuni de responsabilitate socială.
Limitele acestei cercetări se regăsesc în:
1) reprezentativitatea scazută a eșantionului, fapt datorat unor constrângeri legate de timp și resurse financiare. Punctul de plecare în cercetarea de marketing a fost formularea unor ipoteze a căror validitate a fost confirmată sau infirmată pe parcursul cercetării;
2) îmbinarea CSR-ului cu marketingul, strategia de vânzare din cadrul unei companii.
III.2.4. Ipoteze
Ipotezele cercetării sunt:
Ipoteza nr.1: Foarte puține persoane cunosc aspecte concrete referitoare la implicarea firmelor în acțiuni de responsabilitate socială.
Ipoteza nr.2: Există nemulțumiri fondate referitoare la modul cum au înțeles companiile din România să demonstreze că au fost responsabile social în anul 2013.
Ipoteza nr.3: Majoritatea persoanelor au așteptări mari de la companiile care activează în România, din punct de vedere al responsabilității sociale în anul 2014.
III.2.5.Variabile analizate:
Comportamentul cetățenilor față de conceptul CSR;
Etica firmelor privind implementarea conceptului de responsabilitate socială în misiunea și viziunea firmelor.
III.2.6. Eșantion
Lotul de subiecți a fost constituit prin eșantionare stratificată și cuprinde un număr de 60 de indivizi.
Subiecții au vârste cuprinse între 18-55 de ani (benzile de vârstă sunt 18-25, 25-35, 35-45 și 45-55 de ani); diferă între ei prin sex (femei/bărbați), starea civilă (căsătoriți/necăsătoriți), prin studii (medii/superioare), paternitate (cu copii/fără copii).
Repartiția subiecților conform graficului nr.1 pe sexe este următoarea:
1 = bărbați – 50% 30 subiecți
2 = femei – 50% 30 subiecți
Total = N = 60 subiecți
Grafic nr.1
Cei 60 de subiecți care alcătuiesc lotul de subiecți sunt repartizați în mod egal funcție de sexul masculin sau feminin, respectiv 30 de bărbați reprezentând 50% și 30 de femei reprezentând 50%, așa cum reiese din graficul nr.2
1 = 18-25 ani, 25% 15 subiecți
2 = 25-35 ani, 25% 15 subiecți
2 = 35-45 ani, 25% 15 subiecți
3 = 45-55 ani, 25% 15 subiecți
N = total = 60 subiecți
Grafic nr.2
1 = studii medii- 50% 30 subiecți
2 = studii superioare- 50% 30 subiecți
N = total = 60 subiecți.
Grafic nr.3
Se observă din graficul nr.3 o repartiție egală: din cei 60 de subiecți care fac parte din lot, jumătate au studii medii, iar cealaltă jumătate au studii superioare.
1 = necăsătoriți- 51,7% 31 subiecți
2 = căsătoriți- 48,3% 29 subiecți
N = total = 60 subiecți
Grafic nr.4
Se poate observa din graficul nr.4 că numărul celor necăsătoriți este cu foarte puțin mai mare decât numărul celor căsătoriți, iar diferența este nesemnificativă.
1 = fără copii -41,7% 25 subiecți
2 = cu copii -58,3% 35 subiecți
N = total 60 subiecți.
Grafic nr.5
Conform graficului nr.5 se poate observa că numărul celor care au copii îl depășește pe al celor fără copii.
III.2.7. Metoda de cercetare. Surse de date și procesarea lor
Acest studiu de caz s-a efectuat pe bază de cercetare cantitativă bazată pe chestionare. Principalii indicatori tehnici urmăriți au fost:
1. număr intervievați: 60;
2. aria de aplicare: București;
3. marja de eroare: 0,3%;
4. interval de confidență: 95%;
5. rata de răspuns indicativă: 100%;
A fost cules un număr de 60 de chestionare iar colectarea datelor s-a realizat „face to face”, adică prin interviuri directe cu persoanele chestionate și nu prin telefon, ceea ce conduce la un grad mai ridicat de acuratețe a datelor culese. Modalitatea de culegere a informațiilor a fost directă, prin sondaj. Instrumentul de culegere a datelor a fost chestionarul. Consemnarea răspunsurilor s-a realizat de către operatorii de interviu, în număr de doi, amplasați în diferite zone din București: în Piața Romană, în Piața Universității, în Complexul Studențesc Regie, în fața Magazinului Unirea, pe parcursul a două zile. Operatorii au stat în locurile indicate de dimineață până la completarea celor 60 de chestionare individuale.
Chestionarul a cuprins un număr de 31 de întrebări, multe din ele cu număr mare de variabile, ceea ce a condus la o plajă foarte largă de date oferite pentru procesare, analiză și raportare. Pașii urmați în analiză au fost:
– realizarea și redactarea chestionarului;
– constituirea echipei de operatori din autorul prezentei lucrări de licență și soț;
– trimiterea operatorilor pe teren;
– colectarea datelor și introducerea lor manual de către operatori în Excel;
– centralizarea datelor în Excel;
– procesarea datelor;
interpretarea datelor.
III.2.8. Chestionarul folosit
Chestionarul face parte din Anexa nr.1 (care este parte integrantă a prezentei lucrări de licență) reprezintă instrumentul de culegere a datelor de care depinde reușita cercetării; la elaborarea lui s-a ținut cont de scopul cercetării de principalele obiective, s-au folosit întrebări deschise, închise și mixte, întrebări de opinie.
Chestionarul cuprinde 31 de itemi, grupați pe dimensiunile următoare:
– asigurare asupra faptului că subiectul cunoaște domeniul: întrebările nr.1,2,3,4,5,6,7,8.
– influența RS și efectele sale: întrebările nr.10,12,14,15,16,18.
– receptivitatea față de nou prin strategia elaborată: întrebările nr.11,13,17,19.
– satisfacția față de concept: întrebările nr.19,20,21.
– date specifice despre respondenți: întrebările nr.22-31.
III.2.9. Analiza și interpretarea rezultatelor
Din răspunsurile respondenților la întrebările din chestionar au rezultat următoarele aspecte:
Obiectivul general al prezentului studiu de caz l-a constituit clarificarea conceptului de responsabilitate socială și identificarea percepțiilor reale ale cetățenilor privind acest concept.
Obiectivele specifice prezentului studiu de caz au fost:
1) sunt afectate de criză programele de responsabilitate socială ?
2) CSR poate constitui o direcție importantă de acțiune pentru ieșirea din criză a companiilor?
3) companiile mai manifestă același interes pentru reinvestirea profitului în domeniul social?
4) este posibil ca CSR să fie o soluție salvatoare pentru îmbunătățirea imaginii, în condițiile în care piața mondială a devenit excesiv de competitivă?
Nu sunt convinsă că în cele ce urmează în studiul de caz voi oferi soluții, dar câteva răspunsuri sper eu pertinente voi încerca să ofer. Realizarea de studii și sondaje se impune pentru găsirea unor răspunsuri la problemele identificate.
Obiective secundare au fost:
Tipuri de acțiuni de responsabilitate socială;
2) Volumul și evoluția anuală a resurselor financiare direcționate către acțiuni de responsabilitate socială;
3) Notorietatea firmelor care desfășoară acțiuni de responsabilitate socială;
4) Rangul mediu de cunoaștere al elementelor distinctive față de celelalte firme care desfășoară acțiuni de responsabilitate socială.
Ipotezele cercetării au fost:
Ipoteza nr.1: Foarte puține persoane cunosc aspecte concrete referitoare la implicarea firmelor în acțiuni de responsabilitate socială.
Ipoteza nr.2: Există nemulțumiri fondate referitoare la modul cum au înțeles companiile din România să demonstreze că au fost responsabile social în anul 2013.
Ipoteza nr.3: Majoritatea persoanelor au așteptări mari de la companiile care activează în România, din punctul de vedere al responsabilității sociale în anul 2014.
Cercetarea prezentă și-a propus să studieze și să analizeze dacă CSR poate constitui o direcție importantă de acțiune pentru ieșirea din criză a companiilor, dacă este posibil ca CSR să fie o soluție salvatoare pentru îmbunătățirea imaginii, în condițiile în care piața mondială a devenit excesiv de competitivă.
Obiectivul general al prezentului studiu de caz l-a reprezentat clarificarea conceptului de responsabilitate socială și identificarea percepțiilor reale ale cetățenilor privind acest concept.
Din analiza și interpretarea răspunsurilor date de cei chestionați reiese un procent de 41,3% care accentuează rolul deosebit de important al conceptului de responsabilitate socială.
S-a confirmat ipoteza nr.1 conform căreia foarte puține persoane cunosc aspecte concrete referitoare la implicarea firmelor în acțiuni de responsabilitate socială; totuși un clasament în percepția respondenților, cele mai responsabile companii- așa cum reiese din graficul nr.6 în anul 2013 au fost:
Siveco (menționări la 45% dintre respondenți), Vodafone Romania (36%), Orange Romania (25%), Coca-Cola (16%) și SN Petrom (16%).
Grafic nr.6
Alte companii menționate au fost: Rompetrol, Holcim, Apa Nova, BRD Groupe Societe Generale, Energy Holding, JTI Romania, Carpatcement, Avon Romania, Citi Bank Romania, ABN AMRO Bank, Porsche Romania, Nestle Romania, ING Bank, Tuborg Romania, Lafarge, Raiffeisen Bank, Romtelecom, Poșta Română, CIEL Romania, BGS, Ursus, Banca Transilvania, Unilever, UPC, Sensiblu, IKEA și Peugeot.
Locul de lider al Siveco se datorează în primul rând modului eficient de comunicare despre responsabilitatea sa socială. Astfel, Siveco a reușit să ajungă de la o perceptie nu foarte favorabilă, la una puternic asociată cu responsabilitatea socială, devansând companii cu o istorie de lunăa durată în acest domeniu.
De asemenea, este interesant că trei branduri din telefonia mobilă se află în topul primelor cinci menționări. Pe lângă Vodafone și Orange, branduri care au fost întotdeauna în topul percepției despre CSR, în răspunsurile din chestionare apare și Petrom, probabil tot datorită notorietății campaniilor din ultimii doi ani.
Nu în ultimul rând, este de remarcat faptul că se mențin în topul preferințelor branduri precum Orange sau Coca-Cola, care deși nu au derulat campanii spectaculoase în anul 2013, au o istorie de lungă durată referitoare la CSR.
Referitor la ipoteza nr.2: Există nemulțumiri fondate referitoare la modul cum au înțeles companiile din România să demonstreze că au fost responsabile social în anul 2013. Din chestionarele supuse analizei și interpretării a rezultat faptul că respondenții au reproșat companiilor în primul rând că nu au o strategie de CSR pe termen lung (nemulțumire menționată de 34,6% din respondenți), ceea ce semnifică atât o lipsă de continuitate în derularea programelor cât și o lipsă de coerență în alegerea domeniilor de implicare.
O altă nemulțumire des întâlnită (menționată de 30,3% din respondenți) a fost impresia că pentru companiile care au derulat programe de CSR în anul 2013 a contat mai puțin rezolvarea unor nevoi sociale și mai mult atingerea unor obiective de marketing sau PR.
O concluzie elocventă este că derularea în mass-media a unor campanii "zgomotoase" nu poate fi o soluție pe termen lung pentru consolidarea unor percepții pozitive asupra responsabilității unui brand.
Grafic nr.7
Alte nemulțumiri care au reieșit din analiza și interpretarea celor 60 de chestionare sunt prezentate în graficul nr.7 și au vizat următoarele aspecte:
nu au comunicat suficient de bine acțiunile de CSR pe care le-au derulat (5,8%);
au confundat CSR cu filantropia (1,1%);
proiectele de CSR nu au avut rezultate (3,5%);
și-au promovat excesiv programele de CSR (3,3);
sunt ipocrite când fac CSR (2,8%);
programele de CSR nu au rezolvat probleme sociale, ci le-au ameliorat pe termen scurt (5,2%);
au făcut CSR doar pentru că este “la modă” (4,3%);
nu au raportat lucrurile pe care le-au făcut în domeniul CSR (2,5%);
nu au angajat/format specialiști în CSR (2,1%);
nu și-au implicat suficient de mult proprii angajați în programele de CSR pe care le-au derulat (2,4%).
Referitor la ipoteza nr.3: Majoritatea persoanelor au așteptări mari de la companiile care activează în România, din punctul de vedere al responsabilității sociale în anul 2014.
Din analiza și interpretarea celor 60 de chestionare așa cum reiese din graficul nr.8 a rezultat faptul că în primul rând, respondenții vor să vadă mai multe programe de CSR în anul 2014 față de anul 2013 (așteptare menționată de 37,7% dintre respondenți).
Grafic nr.8
În privința domeniilor în care doresc să vadă o implicare mai mare din partea companiilor, cele mai des menționate au fost:
– educația (10,4%),
– protecția mediului (6,3%),
– sănătatea (3,7%),
– cultura (3,1%),
– situația copiilor defavorizați (2,8%),
– situația bătrânilor (2,4%).
Deși apreciază și gesturile filantropice, care vin în sprijinul unor categorii defavorizate, respondenții ar aprecia mai mult companiile care s-ar implica în domenii active, care reprezintă o proiecție pe termen lung (cum este educația sau protecția mediului). Această preferință probabil se datorează și profilului unor respondenților, care sunt persoane active profesional și social, iar majoritatea sunt tineri.
O altă așteptare importantă a respondenților este să vadă mai multe companii implicate în programe de CSR, decât cele care au făcut-o până în prezent (așteptare menționată de 23% dintre respondenți).
Nu în ultimul rând, așa cum este evidențiat în graficul nr.9- respondenții așteaptă de la companii să își implice mai mult publicurile interesate în realizarea strategiei sau a programelor de CSR (așteptare menționată de 15% dintre respondenți); aceste programe ar trebui realizate cu o implicare mai mare din partea ONG-urilor, a autorităților publice, a angajaților sau a clienților.
Grafic nr.9
Alte așteptări menționate de respondenți conform graficului nr.9 au fost:
rezultate cuantificabile ale programelor de CSR;
strategii coerente de CSR;
să comunice mai eficient despre programele lor (să se laude mai puțin, să fie mai transparente și să elaboreze rapoarte de CSR);
să aloce bugete mai mari programelor de CSR;
să nu mai trateze CSR ca un simplu ,,trend”;
să înțeleagă diferențele dintre CSR și marketing sau PR.
Așadar, în urma celor chestionate, verificate și analizate în prezenta cercetare, cele 3 ipoteze inițiale avansate s-au confirmat.
Două concluzii generale se desprind în urma prezentului studiu de caz și anume:
În România campaniile de comunicare pe teme de responsabilitate socială sunt destul de rare. De aceea este facil să influențezi percepția despre o companie, prin intermediul lor, doar atunci când este vorba de un public țintă activ, format din persoane care nu sunt străine de conceptual de responsabilitate socială.
Companiile care păstrează în timp consistența strategiei lor de responsabilitate socială au de câștigat pe termen lung. Această concluzie este demonstrată și de analiza celorlalte răspunsuri ale cercetării.
Așadar, în urma prelucrării statistice și a interpretării datelor din chestionarul cu cei 31 de itemi utilizat pot afirma că studiul de caz realizat confirmă ipotezele inițiale de cercetare, realizând o analiză a unui grup social format dintr-un eșantion de 60 de persoane, pentru a surprinde și un mic model al conceptului de responsabilitatea socială.
Consider că studiul ar fi avut o redundanță sociologică mai mare, dacă ar fi fost realizat pe un eșantion mult mai mare de cel puțin 500 de persoane, și evident dacă timpul fizic alocat ar fi permis chestionarea respondenților;
Trebuie în același timp menționat faptul că aplicarea metodologiei a ridicat semne de întrebare din partea subiecților, aceștia demonstrând o oarecare suspiciune și reținere cu privire la scopul analizei, modalitatea de raportare, măsura în care ei vor fi nominalizați sau nu.
CONCLUZII
În urma prezentei lucrări de licență pe care am efectuat-o cu privire la conceptul și campania de responsabilitate socială, al analizei chestionarului aplicat, precum și al studierii analitice a bibliografiei de specialitate am încercat să evidențiez o serie de concluzii și anume:
Prezenta lucrare de licență -prin prisma studiului de caz, prin obiectivele și ipotezele pe care și le-am propus reprezintă o microcercetare din punct de vedere al influenței sociale la nivel de grup, cu precădere al impactului conceptului de responsabilitate socială folosit în diferite ipostaze ale vieții cotidiene.
Concluzia generală care se desprinde în urma prezentului studiu de caz este că: în România campaniile de comunicare pe teme de responsabilitate socială sunt destul de rare, iar companiile care păstrează în timp consistența strategiei lor de responsabilitate socială au de câștigat pe termen lung.
Noțiunile teoretice prezentate în primele două capitolele ale prezentei lucrări de licență nu fac decât să sublinieze și să confirme implementarea treptată în viața noastră socială a unui concept cu un rol major asupra comportamentului uman în special la nivelul Uniunii Europene, conceptul de responsabilitate socială.
Între o companie și autoritatea publică nu trebuie să existe competiție, rivalități, ci cooperare spre binele comunității.
Responsabilitatea socială corporativă constituie la nivelul anului 2014 o realitate a lumii contemporane și o premisă importantă a mediului de afaceri, fiind o formă de cunoaștere care trebuie să respecte principiile managementului organizației.
Prin CSR orice companie își aduce contribuția la dezvoltarea societății moderne pe criterii de sustenabilitate, CSR fiind un angajament prin care orice companie își asumă în mod standardizat grija pentru mediu, angajați și comunitate.
Prin adoptarea unor programe etice eficiente de CSR, companiile pot beneficia de avantaje multiple: reducerea costurilor, îmbunătățirea imaginii de marcă, stimularea și motivarea salariaților, optimizarea șanselor de acces la capital, atragerea clienților și creșterea cifrei de afaceri, reducerea riscurilor.
La nivelul lunii mai 2014 nu există încă nici un cadru legal de reglementare a obligativității adoptării CSR de către societățile comerciale; iar adoptarea unei strategii coerente în domeniul RSC, bazată pe integritate, valori solide și o abordare pe termen lung, conferă companiilor avantaje comerciale importante și contribuie la bunăstarea societății civile.
CSR constituie un criteriu de eligibilitate pentru piața financiară și de capital.
Responsabilitatea socială a corporațiilor dispune de standarde în domeniu însă, deși există interes pentru implementare, CSR nu a devenit o realitate în toate companiile.
BIBLIOGRAFIE
Blaug M., -Teoria sistemelor în retrospectivă, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992
Cazan E., Munteanu V.,Pantea I.M.,-Considerații privind aspectul social al investițiilor durabile. Despre măsurarea responsabilității sociale a companiilor, Editura Trei, București, 2004
Dimitriades E.S.,-Business Ethics and Corporate Social Responsibility in the e-Economy: A Commentary, Electronic Journal of Business Ethics and Organisational Studies, vol.10, no.2, 2002
T. Donaldson, Verjane P.,- Constructing a social contract for business, Ethical Issues in Business, Prentice Hall, Englewood Cliffs, NJ
Drucker P.,- Societatea post-capitalistă, Editura Image, București, 2007
Ion A.,-Guvernanța Uniunii Europene, Abordări actuale, Editura Polirom, București, 2013
Nedelcu, E.,-Educație democratică, incluziune și interculturalitate, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 2007
Nedelcu, E.,- Sociologia relațiilor internaționale, Editura Universitară, București, 2008
Nedelcu, E.,- Sociologie -concepte, teorii, fundamente, Editura Universitară, București, 2009
Papa, M. J.,- Organizational Communication Perspectives and Trends (4th Ed.), Sage Publications, 2008
Tabără N., Nuta F.,-Responsabilitatea socială a întreprinderii, mai mult decât o răspundere morală, http://www.fiscalitatea.manager.ro
Vlăsceanu, M.,-Economie socială și antreprenoriat. O analiză a sectorului nonprofit, Editura Polirom, Iași, 2010
Țenea M.,-Strategii de integrare și post integrare a IMM-urilor în Piața Unică, Editura Universității Lucian Blaga, Sibiu, 2012
Zamfir E., Zamfir C.,-Politici sociale. România în context european, Editura Alternative, București, 2008
D. Wood, -Corporate Social Performance Revisited, Academy of Management Review, vol. 16, no. 4, 1991
13) Bărbulescu I.Gh., Toderaș N., Ion A., Iancu A., – Tratatul de la Lisabona. Implicații asupra instituțiilor și politicilor românești, Editura Institutul European din România, București, 2010
14) Sidjanski, D.,- Viitorul federalist al Europei. Comunitatea Europeana de la origini până la Tratatul de la Lisabona, Polirom, București, 2010
15) Pelkmann J.,- Integrarea europeană.Metode și analiză economică, traducere Filip Gâdiuță; Institutul European, București, 2005
16) Pollack, M., Wallace, H.,- Elaborarea Politicilor în Uniunea Europeană, ediția a cincea, Editura Institutul European din România, București, 2006
17) Mureșan, M., – Instituții și integrare europeană, Editura ASE, București, 2008
18) Bărbulescu, G.,- Uniunea Europeană-Politicile Extinderii, Editura Tritonic, București, 2006
19) Bacheen J.,- Reforming European Union cohesion policy, Editura McGraw- Hill Education, United Kingdom, 2007
20) Cini, M., – European Union politics (second edition), Editura Oxford University Press, 2009
ANEXA nr.1
Chestionar de investigare privind CSR
Bună ziua, numele meu este Sandu Cristian și am ca temă pentru lucrarea de licență să elaborez un studiu de piață privind conceptul de responsabilitate socială din România.
M-aș bucura dacă mi-ați răspunde la câteva întrebări.
Menționez că toate datele colectate sunt folosite strict în scop științific.
Județ _____________
Localitate _____________
Locație interviu (supermarket, magazin, stradă) ______________
Vă rog să citiți următoarele întrebări și să bifați evaluarea generală care vi se potrivește:
Aveți cunoștințe referitoare la conceptul de responsabilitate socială a companiilor?
da
nu
Unde ați auzit de acest concept ?
Radio-TV
Internet
Lucrez în domeniu
Simpozioane, mese rotunde
Aveți cunoștințe privind organizarea unor campanii, simpozioane, mese rotunde pe teme de responsabilitate socială ?
da
nu
Ați participat la o asemenea manifestare ?
da
nu
Cunoașteți companii care organizează asemenea manifestări?
da
nu
Puteți face un top al celor cu implicare majoră în domeniul social ?
Dintre companiile de mai jos puteți exemplifica vreun proiect sau acțiune în domeniul responsabilității sociale ?
Vodafone
Orange
Cosmote
Coca-Cola
Pepsi-Cola
Rompetrol,
Holcim,
Apa Nova,
BRD Groupe Societe Generale,
Energy Holding,
JTI Romania,
Carpatcement,
Avon Romania,
Citi Bank Romania,
Siveco,
Porsche Romania,
Nestle Romania,
ING Bank,
Tuborg Romania,
Lafarge,
Raiffeisen Bank,
Romtelecom,
Poșta Română,
CIEL Romania,
BGS,
Ursus,
Banca Transilvania,
UPC,
Sensiblu,
IKEA,
Peugeot.
Aveți cunoștințe privind bugetul alocat pentru acțiuni RS ?
Deloc
Foarte puțin
Nu știu
Credeți că următoarele sume sunt alocate pentru acțiuni RS ?
Sub 5.000 euro anual
5.000-10.000 euro anual
10.000-20.000 euro anual
20.000-50.000 euro anual
Peste 50.000 euro anual
nu știu
Credeți că firmele au înțeles diferențele dintre CSR și PR ?
Da, foarte mult
Da, puțin
Nu
Nu știu
10. De ce credeți că fac firmele acțiuni RS ?
au confundat CSR cu filantropia
sunt ipocrite când fac CSR
doar pentru imaginea lor
pentru că programele de CSR deși nu rezolvă problemele sociale ale românilor, măcar le ameliorează pe termen scurt
doar pentru că este “la modă” CSR
le pasă de oameni
nu știu
11. Considerați că firmele au o strategie de RS bine argumentată și ușor de implementat?
a) da
b) uneori
c) nu
d) nu știu
12. Ne puteți spune câteva efecte pozitive ale acțiunii de RS?
a) da
b) nu
c) nu știu
13. Credeți că firmele au comunicat eficient despre programele și acțiunile lor de RS?
a) da
b) uneori
c) nu
d) nu știu
14. Credeți că proiectele de CSR ale firmelor dau rezultate ?
a) da
b) uneori
c) nu
d) nu știu
15. Credeți că sunt afectate de criză programele de responsabilitate socială ?
a) da
b) uneori
c) nu
d) nu știu
Credeți că CSR poate constitui o direcție importantă de acțiune pentru ieșirea din criză a companiilor?
a) da
b) uneori
c) nu
d) nu știu
Credeți că -companiile mai manifestă același interes pentru reinvestirea profitului în domeniul social?
a) da
b) uneori
c) nu
d) nu știu
Credeți că este posibil ca CSR să fie o soluție salvatoare pentru îmbunătățirea imaginii, în condițiile în care piața mondială a devenit excesiv de competitivă?
a) da
b) uneori
c) nu
d) nu știu
Care considerați că sunt domeniile de responsabilitate socială unde sunt implicate major companiile ?
educația
protecția mediului
sănătatea
cultura
situația copiilor defavorizați
situația bătrânilor
sportul.
20. Care este în general gradul de satisfacție al dvs. în legătură cu acțiunile de RS din România?
a) f. bun
b) bun
c) așa și așa
d) satisfăcător
e) nesatisfăcător
21. În opinia dvs. ce ar trebui să facă pe viitor companiile pentru a vă satisface exigențele referitor la acțiunile de RS ?
Sunteți o persoană:
Puternic/ă
Romantic/ă
Dinamic/ă
Sofisticat/ă
Spontan/ă
Puteți detalia în ce măsură vă influențează corelația între comportamentul dvs. și acțiunile de RS ale companiilor?
Foarte mult
Mult
Indiferent
Puțin
Foarte puțin
Care este mediul în care locuiți ?
Urban
Rural
Care este mediul de unde proveniți ?
Urban
Rural
Care este profesia dvs. ?
Liber
Liber profesionist
[anonimizat]
Medic
Elev
Manager
Lucrez în comerț
alta
Ultimele studii absolvite:
Liceu
Facultate
Master
Doctorat
Vârsta dvs.:
Sub 18 ani
19-30 ani
31-40 ani
41-50 ani
Peste 50 ani
Venitul dvs.:
Sub 1000 lei
1001-1500 lei
1501-2000 lei
2001-2500 lei
Peste 2500 lei.
Starea civilă:
Căsătorit/ă
Necăsătorit/ă
Divorțat/ă
Văduv/ă
Aveți copii:
Da, câți ?
Nu
Vă mulțumesc pentru amabilitate și pentru timpul acordat !
BIBLIOGRAFIE
Blaug M., -Teoria sistemelor în retrospectivă, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992
Cazan E., Munteanu V.,Pantea I.M.,-Considerații privind aspectul social al investițiilor durabile. Despre măsurarea responsabilității sociale a companiilor, Editura Trei, București, 2004
Dimitriades E.S.,-Business Ethics and Corporate Social Responsibility in the e-Economy: A Commentary, Electronic Journal of Business Ethics and Organisational Studies, vol.10, no.2, 2002
T. Donaldson, Verjane P.,- Constructing a social contract for business, Ethical Issues in Business, Prentice Hall, Englewood Cliffs, NJ
Drucker P.,- Societatea post-capitalistă, Editura Image, București, 2007
Ion A.,-Guvernanța Uniunii Europene, Abordări actuale, Editura Polirom, București, 2013
Nedelcu, E.,-Educație democratică, incluziune și interculturalitate, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 2007
Nedelcu, E.,- Sociologia relațiilor internaționale, Editura Universitară, București, 2008
Nedelcu, E.,- Sociologie -concepte, teorii, fundamente, Editura Universitară, București, 2009
Papa, M. J.,- Organizational Communication Perspectives and Trends (4th Ed.), Sage Publications, 2008
Tabără N., Nuta F.,-Responsabilitatea socială a întreprinderii, mai mult decât o răspundere morală, http://www.fiscalitatea.manager.ro
Vlăsceanu, M.,-Economie socială și antreprenoriat. O analiză a sectorului nonprofit, Editura Polirom, Iași, 2010
Țenea M.,-Strategii de integrare și post integrare a IMM-urilor în Piața Unică, Editura Universității Lucian Blaga, Sibiu, 2012
Zamfir E., Zamfir C.,-Politici sociale. România în context european, Editura Alternative, București, 2008
D. Wood, -Corporate Social Performance Revisited, Academy of Management Review, vol. 16, no. 4, 1991
13) Bărbulescu I.Gh., Toderaș N., Ion A., Iancu A., – Tratatul de la Lisabona. Implicații asupra instituțiilor și politicilor românești, Editura Institutul European din România, București, 2010
14) Sidjanski, D.,- Viitorul federalist al Europei. Comunitatea Europeana de la origini până la Tratatul de la Lisabona, Polirom, București, 2010
15) Pelkmann J.,- Integrarea europeană.Metode și analiză economică, traducere Filip Gâdiuță; Institutul European, București, 2005
16) Pollack, M., Wallace, H.,- Elaborarea Politicilor în Uniunea Europeană, ediția a cincea, Editura Institutul European din România, București, 2006
17) Mureșan, M., – Instituții și integrare europeană, Editura ASE, București, 2008
18) Bărbulescu, G.,- Uniunea Europeană-Politicile Extinderii, Editura Tritonic, București, 2006
19) Bacheen J.,- Reforming European Union cohesion policy, Editura McGraw- Hill Education, United Kingdom, 2007
20) Cini, M., – European Union politics (second edition), Editura Oxford University Press, 2009
ANEXA nr.1
Chestionar de investigare privind CSR
Bună ziua, numele meu este Sandu Cristian și am ca temă pentru lucrarea de licență să elaborez un studiu de piață privind conceptul de responsabilitate socială din România.
M-aș bucura dacă mi-ați răspunde la câteva întrebări.
Menționez că toate datele colectate sunt folosite strict în scop științific.
Județ _____________
Localitate _____________
Locație interviu (supermarket, magazin, stradă) ______________
Vă rog să citiți următoarele întrebări și să bifați evaluarea generală care vi se potrivește:
Aveți cunoștințe referitoare la conceptul de responsabilitate socială a companiilor?
da
nu
Unde ați auzit de acest concept ?
Radio-TV
Internet
Lucrez în domeniu
Simpozioane, mese rotunde
Aveți cunoștințe privind organizarea unor campanii, simpozioane, mese rotunde pe teme de responsabilitate socială ?
da
nu
Ați participat la o asemenea manifestare ?
da
nu
Cunoașteți companii care organizează asemenea manifestări?
da
nu
Puteți face un top al celor cu implicare majoră în domeniul social ?
Dintre companiile de mai jos puteți exemplifica vreun proiect sau acțiune în domeniul responsabilității sociale ?
Vodafone
Orange
Cosmote
Coca-Cola
Pepsi-Cola
Rompetrol,
Holcim,
Apa Nova,
BRD Groupe Societe Generale,
Energy Holding,
JTI Romania,
Carpatcement,
Avon Romania,
Citi Bank Romania,
Siveco,
Porsche Romania,
Nestle Romania,
ING Bank,
Tuborg Romania,
Lafarge,
Raiffeisen Bank,
Romtelecom,
Poșta Română,
CIEL Romania,
BGS,
Ursus,
Banca Transilvania,
UPC,
Sensiblu,
IKEA,
Peugeot.
Aveți cunoștințe privind bugetul alocat pentru acțiuni RS ?
Deloc
Foarte puțin
Nu știu
Credeți că următoarele sume sunt alocate pentru acțiuni RS ?
Sub 5.000 euro anual
5.000-10.000 euro anual
10.000-20.000 euro anual
20.000-50.000 euro anual
Peste 50.000 euro anual
nu știu
Credeți că firmele au înțeles diferențele dintre CSR și PR ?
Da, foarte mult
Da, puțin
Nu
Nu știu
10. De ce credeți că fac firmele acțiuni RS ?
au confundat CSR cu filantropia
sunt ipocrite când fac CSR
doar pentru imaginea lor
pentru că programele de CSR deși nu rezolvă problemele sociale ale românilor, măcar le ameliorează pe termen scurt
doar pentru că este “la modă” CSR
le pasă de oameni
nu știu
11. Considerați că firmele au o strategie de RS bine argumentată și ușor de implementat?
a) da
b) uneori
c) nu
d) nu știu
12. Ne puteți spune câteva efecte pozitive ale acțiunii de RS?
a) da
b) nu
c) nu știu
13. Credeți că firmele au comunicat eficient despre programele și acțiunile lor de RS?
a) da
b) uneori
c) nu
d) nu știu
14. Credeți că proiectele de CSR ale firmelor dau rezultate ?
a) da
b) uneori
c) nu
d) nu știu
15. Credeți că sunt afectate de criză programele de responsabilitate socială ?
a) da
b) uneori
c) nu
d) nu știu
Credeți că CSR poate constitui o direcție importantă de acțiune pentru ieșirea din criză a companiilor?
a) da
b) uneori
c) nu
d) nu știu
Credeți că -companiile mai manifestă același interes pentru reinvestirea profitului în domeniul social?
a) da
b) uneori
c) nu
d) nu știu
Credeți că este posibil ca CSR să fie o soluție salvatoare pentru îmbunătățirea imaginii, în condițiile în care piața mondială a devenit excesiv de competitivă?
a) da
b) uneori
c) nu
d) nu știu
Care considerați că sunt domeniile de responsabilitate socială unde sunt implicate major companiile ?
educația
protecția mediului
sănătatea
cultura
situația copiilor defavorizați
situația bătrânilor
sportul.
20. Care este în general gradul de satisfacție al dvs. în legătură cu acțiunile de RS din România?
a) f. bun
b) bun
c) așa și așa
d) satisfăcător
e) nesatisfăcător
21. În opinia dvs. ce ar trebui să facă pe viitor companiile pentru a vă satisface exigențele referitor la acțiunile de RS ?
Sunteți o persoană:
Puternic/ă
Romantic/ă
Dinamic/ă
Sofisticat/ă
Spontan/ă
Puteți detalia în ce măsură vă influențează corelația între comportamentul dvs. și acțiunile de RS ale companiilor?
Foarte mult
Mult
Indiferent
Puțin
Foarte puțin
Care este mediul în care locuiți ?
Urban
Rural
Care este mediul de unde proveniți ?
Urban
Rural
Care este profesia dvs. ?
Liber
Liber profesionist
[anonimizat]
Medic
Elev
Manager
Lucrez în comerț
alta
Ultimele studii absolvite:
Liceu
Facultate
Master
Doctorat
Vârsta dvs.:
Sub 18 ani
19-30 ani
31-40 ani
41-50 ani
Peste 50 ani
Venitul dvs.:
Sub 1000 lei
1001-1500 lei
1501-2000 lei
2001-2500 lei
Peste 2500 lei.
Starea civilă:
Căsătorit/ă
Necăsătorit/ă
Divorțat/ă
Văduv/ă
Aveți copii:
Da, câți ?
Nu
Vă mulțumesc pentru amabilitate și pentru timpul acordat !
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Campania de Responsabilitate Sociala In Cadrul Siveco Romania (ID: 164753)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.