CAMERA DEPUTAȚILOR SENATUL LEGE – CODUL PENAL Parlamentul României adoptă prezenta lege. 2 CUPRINS PARTEA GENERALĂ TITLUL I LEGEA PENALĂ ȘI LIMITEL E… [612791]

1

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAȚILOR SENATUL

LEGE – CODUL PENAL

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

2

CUPRINS

PARTEA GENERALĂ

TITLUL I
LEGEA PENALĂ ȘI LIMITEL E EI DE APLICARE

Art. 1 – 14
CAPITOLUL I – PRINCIPII GENERALE Art. 1 – 2
CAPITOLUL II – APLICAREA LEGII PENALE Art. 3 – 14
Secțiunea 1 Aplicarea legii penale în timp Art. 3 – 7
Secțiunea a 2 -a Aplicarea legii penale în spațiu Art. 8 – 14

TITLUL II
INFRACȚIUNEA

Art. 15 – 52
CAPITOLUL I – DISPOZIȚII GENERALE Art. 15 – 17
CAPITOLUL II – CAUZELE JUSTIFICATIVE Art. 18 – 22
CAPITOLUL III – CAUZELE DE NEIMPUTABILITATE Art. 23 – 30
CAPITOLUL IV – TENTATIVA Art. 31 – 33
CAPITOLUL V – UNITATEA ȘI PLURALITATEA DE INFRACȚIUNI Art. 34 – 44
CAPITOLUL VI – AUTORUL ȘI PARTICIPANȚII Art. 45 – 52

TITLUL III
PEDEPSELE

Art. 53 – 106
CAPITOLUL I – CATEGORIILE PEDEPSELOR Art. 53 – 55
CAPITOLUL II – PEDEPSELE PRINCIPALE Art. 56 – 64
Secțiunea 1 Detențiunea pe viață Art. 56 – 59
Secțiunea a 2 -a Închisoarea Art. 60
Secțiunea a 3 -a Amenda Art. 61 – 64
CAPITOLUL III – PEDEAPSA ACCESORIE ȘI PEDEPSELE
COMPLEMENTARE Art. 65 – 70
Secțiunea 1 Pedeapsa accesorie Art. 65
Secțiunea a 2 -a Pedepsele complementare Art. 66 – 70
CAPITOLUL IV – CALCULUL DURATEI PEDEPSELOR Art. 71 – 73
CAPITOLUL V – INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR Art. 74 – 106
Secțiunea 1 Dispoziții generale Art. 74
Secțiunea a 2 -a Circumstanțel e atenuante și agravante Art. 75 – 79
Secțiunea a 3 -a Renunțarea la aplicarea pedepsei Art. 80 – 82
Secțiunea a 4 -a Amânarea aplicării pedepsei Art. 83 – 90
Secțiunea a 5 -a Suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere Art. 91 – 98
Secțiun ea a 6 -a Liberarea condiționată Art. 99 – 106

3 TITLUL IV
MĂSURILE DE SIGURANȚĂ
Art. 107 – 113
CAPITOLUL I – DISPOZIȚII GENERALE Art. 107 – 108
CAPITOLUL II – REGIMUL MĂSURILOR DE SIGURANȚĂ Art. 109 – 113

TITLUL V
MINORITATEA

Art. 114 – 135
CAPITOLUL I – REGIMUL RĂSPUNDERII PENALE A MINORULUI Art. 114 – 117
CAPITOLUL II – REGIMUL MĂSURILOR EDUCATIVE NEPRIVATIVE
DE LIBERTATE Art. 118 – 124
CAPITOLUL III – REGIMUL MĂSURILOR EDUCATIVE PRIVATIVE DE
LIBERTATE Art. 125 – 128
CAPITOLU L IV – DISPOZIȚII COMUNE Art. 129 – 135

TITLUL VI
RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE

Art. 136 – 152
CAPITOLUL I – DISPOZIȚII GENERALE Art. 136 – 138
CAPITOLUL II – REGIMUL PEDEPSELOR COMPLEMENTARE
APLICATE PERSOANEI JURIDICE Art. 139 – 146
CAPITOLUL III – DISPOZIȚII COMUNE
Art. 147 – 152

TITLUL VII
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ

Art. 153 – 159

TITLUL VIII
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ SAU MODIFICĂ EXECUTAREA
PEDEPSEI

Art. 160 – 164

TITLUL IX
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CONSECINȚE LE CONDAMNĂRII

Art. 165 – 171

TITLUL X
ÎNȚELESUL UNOR TERMENI SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENALĂ

Art. 172 – 185

4 PARTEA SPECIAL Ă

TITLUL I
INFRACȚIUNI CONTRA PERSOANEI

Art. 186 – 226
CAPITOLUL I – INFRACȚIUNI CONTRA VIEȚII Art. 186 – 190
CAPITOLUL II – INFRACȚIUNI CONTRA INTEGRITĂȚII CORPORALE
SAU SĂNĂTĂȚII Art. 191 – 196
CAPITOLUL III – INFRACȚIUNI SĂVÂRȘITE ASUPRA UNUI MEMBRU
DE FAMILIE Art. 197 – 198
CAPITOLUL IV – AGRESIUNI ASUPRA FĂTULUI Art. 199 – 200
CAPITOLUL V – INFR ACȚIUNI PRIVIND OBLIGAȚIA DE ASISTENȚĂ
A CELOR ÎN PRIMEJDIE Art. 201 – 202
CAPITOLUL VI – INFRACȚIUNI CONTRA LIBERTĂȚII PERSOANEI Art. 203 – 206
CAPITOLUL VII – TRAFICUL ȘI EXPLOATAREA PERSOANELOR
VULNERABILE Art. 207 – 215
CAPITOLUL VIII – INFRACȚIUN I CONTRA LIBERTĂȚII ȘI
INTEGRITĂȚII SEXUALE Art. 216 – 221
CAPITOLUL IX – INFRACȚIUNI CE ADUC ATINGERE DOMICILIULUI,
VIEȚII PRIVATE ȘI CORESPONDENȚEI Art. 222 – 226

TITLUL II
INFRACȚIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

Art. 227 – 254
CAPITOLUL I – FURTUL Art. 227 – 230
CAPITOLUL II – TÂLHĂRIA ȘI PIRATERIA Art. 231 – 235
CAPITOLUL III – INFRACȚIUNI CONTRA PATRIMONIULUI
PRIN NESOCOTIREA ÎNCREDERII Art. 236 – 246
CAPITOLUL IV – FRAUDE COMISE PRIN SISTEME INFORMATICE ȘI
MIJLOACE DE PLATĂ ELECTRONICE Art. 247 – 250
CAPITOLUL V – DISTRUGEREA ȘI TULBURAREA DE POSESIE Art. 251 – 254

TITLUL III
INFRACȚIUNI PRIVIND AUTORITATEA ȘI FRONTIERA DE STAT

Art. 255 – 263
CAPITOLUL I – INFRACȚIUNI CONTRA AUTORITĂȚII Art. 255 – 259
CAPITOLUL II – INFRACȚIU NI PRIVIND FRONTIERA DE STAT Art. 260 – 263

TITLUL IV
INFRACȚIUNI CONTRA ÎNFĂPTUIRII JUSTIȚIEI

Art. 264 – 287

TITLUL V
INFRACȚIUNI DE CORUPȚIE ȘI DE SERVICIU

Art. 288 – 313
CAPITOLUL I – INFRACȚIUNI DE CORUPȚIE Art. 288 – 294
CAPITOLUL II – INFRACȚIUNI DE SERVICIU Art. 295 – 308
CAPITOLUL III – INFRACȚIUNI ÎMPOTRIVA INTERESELOR
FINANCIARE ALE COMUNITĂȚILOR EUROPENE Art. 309 – 313

5 TITLUL VI
INFRACȚIUNI DE FALS

Art. 314 – 332
CAPITOLUL I – FALSIFICAREA DE MONEDE, TIMBRE SAU DE ALTE
VALORI Art. 314 – 320
CAPITOLUL II – FALSIFICAREA INSTRUMENTELOR DE
AUTENTIFICARE SAU DE MARCARE Art. 321 – 323
CAPITOLUL III – FALSURI ÎN ÎNSCRISURI
Art. 324 – 332
TITLUL VII
INFRACȚIUNI CONTRA SIGURANȚEI PUBLICE
Art. 333 – 363
CAPITOLUL I – INFRACȚI UNI CONTRA SIGURANȚEI CIRCULAȚIEI PE
CĂILE FERATE Art. 333 – 337
CAPITOLUL II – INFRACȚIUNI CONTRA SIGURANȚEI CIRCULAȚIEI
PE DRUMURILE PUBLICE Art. 338 – 345
CAPITOLUL III – NERESPECTAREA REGIMULUI ARMELOR,
MUNIȚIILOR, MATERIALELOR NUCLEARE ȘI AL MATERI ILOR
EXPLOZIVE
Art. 346 – 351
CAPITOLUL IV – INFRACȚIUNI PRIVITOARE LA REGIMUL STABILIT
PENTRU ALTE ACTIVITĂȚI REGLEMENTATE DE LEGE Art. 352 – 355
CAPITOLUL V – INFRACȚIUNI CONTRA SĂNĂTĂȚII PUBLICE Art. 356 – 363

TITLUL VIII
INFRACȚIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAȚII
PRIVIND CONVIEȚUIREA SOCIALĂ

Art. 364 – 381
CAPITOLUL I – INFRACȚIUNI CONTRA ORDINII ȘI LINIȘTII PUBLICE Art. 364 – 373
CAPITOLUL II – INFRACȚIUNI CONTRA FAMILIEI Art. 374 – 377
CAPITOLUL III – INFRACȚIUNI CONTRA LIBERTĂȚII RELIGIOASE ȘI
RESPECTULUI DATORAT MORȚILOR Art. 378 – 381

TITLUL IX
INFRACȚIUNI ELECTORALE

Art. 382 – 390

TITLUL X
INFRACȚIUNI CONTRA SECURITĂȚII NAȚIONALE

Art. 391 – 408

TITLUL XI
INFRACȚIUNI CONTRA CAPACITĂȚII DE LUPTĂ A ARMATEI

Art. 409 – 429
CAPITOLUL I – INFRACȚIUNI SĂVÂRȘITE DE MILITARI Art. 409 – 424
CAPITOLUL II – INFRACȚIUNI SĂVÂRȘITE DE MILITARI SAU DE CIVILI Art. 425 – 429

TITLUL XII
INFRACȚIUNI DE GENOCID, CONTRA UMANITĂȚII ȘI DE RĂZBOI

Art. 430 – 436
CAPITOLUL I – INFRAC ȚIUNI DE GENOCID ȘI CONTRA UMANITĂȚII Art. 430 – 431
CAPITOLUL II – INFRACȚIUNI DE RĂZBOI Art. 432 – 436

TITLUL XIII
DISPOZIȚII FINALE

Art. 437

6

PARTEA GENERALĂ

TITLUL I
LEGEA PENALĂ ȘI LIMITELE EI DE APLICARE

CAPITOLUL I PRINCIPII GENER ALE

Art. 1 Legalitatea incriminării
(1) Legea penală prevede faptele care constituie infracțiuni.
(2) Nici o persoană nu poate fi sancționată penal pentru o faptă care nu era prevăzută
de legea penală la data când a fost săvârșită.

Art. 2 Le galitatea sancțiunilor de drept penal
(1) Legea penală prevede pedepsele aplicabile și măsurile educative ce se pot lua
față de persoanele care au săvârșit infracțiuni, precum și măsurile de siguranță ce se pot lua
față de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.
(2) Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau
măsură de siguranță dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a
fost săvârșită.
(3) Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită și aplicată în afara limitelor generale ale
acesteia.

CAPITOLUL II APLICAREA LEGII PENALE

Secțiunea 1 Aplicarea legii penale în timp

Art. 3 Activitatea legii penale
Legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât e a se află în vigoare.

Art. 4 Aplicarea legii penale de dezincriminare
Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt
prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a
măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale
ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a
legii noi.

Art. 5 Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea def initivă a cauzei
(1) În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei
au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
(2) Dispozițiile alin.(1) se aplică și actelor normative ori pr evederilor din acestea
declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu
modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s -au aflat în vigoare au
cuprins dispoziții penale mai favorabile.

7
Art. 6 Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei
(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea
completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai
ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă
pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
(2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detențiune pe viață
și până la executarea ei a in tervenit o lege care prevede pentru aceeași faptă numai
pedeapsa închisorii, pedeapsa detențiunii pe viață se înlocuiește cu maximul închisorii
prevăzut pentru acea infracțiune.
(3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, p edeapsa
aplicată se înlocuiește cu amenda, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea
nouă. Ținându -se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în
totul sau în parte executarea amenzii.
(4) Măsurile educative ne executate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută,
iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de
aceasta, dacă este mai favorabilă.
(5) Când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin.(1) -(4), p edepsele
complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se
mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele
prevăzute de aceasta .
(6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor
complementare sau măsurilor de siguranță acestea se execută în conținutul și limitele
prevăzute de legea nouă.
(7) Când o dispoziție din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ține
seama, în cazul pedepselor executa te până la data intrării în vigoare a acesteia, de
pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozițiilor alineatelor precedente.

Art. 7 Aplicarea legii penale temporare
(1) Legea penală temporară se aplică infracțiunii săvârșite în timpul când era în
vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp.
(2) Legea penală temporară este legea penală care prevede data ieșirii ei din vigoare
sau a cărei aplicare este limitată prin natura temporară a situației care a im pus adoptarea
sa.

Secțiunea a 2 -a Aplicarea legii penale în spațiu

Art. 8 Teritorialitatea legii penale
(1) Legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite pe teritoriul României.
(2) Prin „teritoriul României” se înțelege întinder ea de pământ și apele cu solul,
subsolul și spațiul aerian, cuprinse între frontierele de stat.
(3) Prin „infracțiune săvârșită pe teritoriul României” se înțelege orice infracțiune
comisă pe teritoriul arătat în alin. (2) sau pe o navă sub pavilion ro mânesc ori pe o aeronavă
înmatriculată în România.
(4) Infracțiunea se consideră săvârșită pe teritoriul României și atunci când pe acest
teritoriu ori pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în România, s –
a efectuat un act de exec utare, de instigare sau de complicitate, ori s -a produs rezultatul
infracțiunii.

8 Art. 9 Personalitatea legii penale
(1) Legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de
către un cetățean român sau de o persoan ă juridică română, dacă pedeapsa prevăzută de
legea română este detențiunea pe viață ori închisoarea mai mare de 10 ani.
(2) În celelalte cazuri, legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara
teritoriului țării de către un cetățean r omân sau de o persoană juridică română, dacă fapta
este prevăzută ca infracțiune și de legea penală a țării unde a fost săvârșită ori dacă a fost
comisă într -un loc care nu este supus jurisdicției nici unui stat .
(3) Punerea în mișcare a acțiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a
procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în a cărei rază teritorială se
află parchetul mai întâi sesizat sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Jus tiție.

Art. 10 Realitatea legii penale
(1) Legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de
către un străin, contra statului român, contra unui cetățean român ori a unei persoane
juridice române.
(2) P unerea în mișcare a acțiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și numai
dacă fapta nu face obiectul unei proceduri judiciare în statul pe teritoriul căruia s -a com is.

Art. 11 Universalitatea legii penale
(1) Legea penală română se aplică și altor infracțiuni decât celor prevăzute în art. 10,
săvârșite în afara teritoriului țării de un străin, care se află de bunăvoie pe teritoriul
României, în următoarele cazuri :
a) s-a săvârșit o infracțiune pe care statul român și -a asumat obligația să o reprime în
temeiul unui tratat internațional, indiferent dacă este prevăzută sau nu de legea penală a
statului pe al cărui teritoriu a fost comisă;
b) s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului și aceasta a fost refuzată.
(2) Dispozițiile alin.(1) lit.b) nu se aplică atunci când, potrivit legii statului în care s -a
săvârșit infracțiunea, există o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penal e sau
continuarea procesului penal ori executarea pedepsei, sau când pedeapsa a fost executată
ori este considerată ca executată.
(3) Când pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, se
procedează potrivit dispozițiilor legale pr ivitoare la recunoașterea hotărârilor străine.

Art. 12 Legea penală și tratatele internaționale
Dispozițiile cuprinse în art. 8 -11 se aplică dacă nu se dispune altfel printr -un tratat
internațional la care România este parte.

Art. 13 Imunit atea de jurisdicție
Legea penală nu se aplică infracțiunilor săvârșite de către reprezentanții diplomatici ai
statelor străine sau de către alte persoane care, în conformitate cu tratatele internaționale,
nu sunt supuse jurisdicției penale a statului român.

Art. 14 Extrădarea
(1) Extrădarea poate fi acordată sau solicitată în temeiul unui tratat internațional la
care România este parte, ori pe bază de reciprocitate, în condițiile legii.
(2) Predarea sau extrădarea unei persoane în relați a cu statele membre ale Uniunii
Europene se acordă sau se solicită în condițiile legii.

9 (3) Predarea unei persoane către un tribunal penal internațional se acordă în
condițiile legii.

TITLUL II
INFRACȚIUNEA

CAPITOLUL I DISPOZIȚII GENERAL E

Art. 15 Trăsăturile esențiale ale infracțiunii
(1) Infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, nejustificată și imputabilă
persoanei care a săvârșit -o.
(2) Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale.

Art. 16 Săvârșirea infracțiu nii comisive prin omisiune
Infracțiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvârșită
și prin omisiune când:
a) exista o obligație legală sau contractuală de a acționa;
b) autorul omisiunii, printr -o acțiune s au inacțiune anterioară, a creat pentru valoarea
socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului.

Art. 17 Vinovăția
(1) Fapta nu este prevăzută de legea penală dacă nu a fost săvârșită cu forma de
vinovăție cerută de le ge.
(2) Vinovăție există când fapta este comisă cu intenție, din culpă sau cu intenție
depășită.
(3) Fapta este săvârșită cu intenție când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale și, deși nu -l urmărește, acceptă posibilitatea producerii
lui.
(4) Fapta este săvârșită din culpă când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu -l acceptă, socotind fără temei că el nu se va
produ ce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă.
(5) Există intenție depășită când fapta constând într -o acțiune sau inacțiune
intenționată, produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.
(6) Fapta constând într -o acțiune sau inacțiune constituie infracțiune când este
săvârșită cu intenție. Fapta comisă din culpă constituie infracțiune numai când legea o
prevede în mod expres.

CAPITOLUL II CAUZELE JUSTIFICATIVE

Art. 18 Dispoziț ii generale
(1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă a fost comisă în
condițiile vreuneia dintre cauzele justificative prevăzute de lege.
(2) Efectul cauzelor justificative se extinde și asupra participanților.

10 Art. 19 Legitima apărare
(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în legitimă apărare.
(2) Este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac
material, direct, imediat și injust, care pune în perico l persoana sa, a altuia, drepturile
acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului.
(3) Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condițiile alin. (2), acela care comite fapta
pentru a respinge pătrunderea unei per soane într -o locuință, fără drept, în timpul nopții, prin
violență, viclenie, efracție sau alte asemenea mijloace.

Art. 20 Starea de necesitate
(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în stare de necesitate.
(2) Este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva de la
un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau
sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un
interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s -ar fi putut
produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat .

Art. 21 Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații
(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea unui drept
recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligații impuse de lege, cu respectarea
condițiilor și limitelor prevăzute de aceasta.
(2) Este de asemenea justificată fapta prevăzută de legea penală co nstând în
îndeplinirea unei obligații impusă de autoritatea competentă, în forma prevăzută de lege,
dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală.

Art. 22 Consimțământul persoanei vătămate
(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârși tă cu consimțământul
persoanei vătămate, dacă aceasta putea să dispună în mod legal de valoarea socială lezată
sau pusă în pericol.
(2) Consimțământul persoanei vătămate nu produce efecte în cazul infracțiunilor
contra vieții, precum și atunci când l egea exclude efectul justificativ al acestuia.

CAPITOLUL III CAUZELE DE NEIMPUTABILITATE

Art. 23 Dispoziții generale
(1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală comisă în condițiile
vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate .
(2) Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participanților.

Art. 24 Constrângerea fizică
Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită din cauza unei
constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i -a putut rezis ta.

Art. 25 Constrângerea morală
Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită din cauza unei
constrângeri morale, exercitată prin amenințare cu un pericol grav pentru persoana
făptuitorului ori a altuia și care nu putea fi înlăturat ă în alt mod.

11 Art. 26 Excesul neimputabil
(1) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana aflată
în stare de legitimă apărare, care a depășit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei
apărări proporționale cu gra vitatea atacului.
(2) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală, săvârșită de persoana aflată
în stare de necesitate, care nu și -a dat seama, în momentul comiterii faptei, că pricinuiește
urmări vădit mai grave decât cele care s -ar fi putut p roduce dacă pericolul nu era înlăturat.

Art. 27 Minoritatea făptuitorului
Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală, săvârșită de un minor care la
data comiterii acesteia nu îndeplinea condițiile legale pentru a răspunde penal.

Art. 28 Iresponsabilitatea
Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală, săvârșită de persoana care, în
momentul comiterii acesteia, nu putea să -și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori
nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.

Art. 29 Intoxicația
Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală, săvârșită de persoana care, în
momentul comiterii acesteia, nu putea să -și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori
nu putea să le cont roleze, din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau alte substanțe
psihoactive.

Art. 30 Eroarea
(1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită de persoana
care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoștea existența un ei stări, situații ori împrejurări
de care depinde caracterul penal al faptei.
(2) Dispozițiile alin.(1) se aplică și faptelor săvârșite din culpă pe care legea penală le
pedepsește, numai dacă necunoașterea stării, situației ori împrejurării respecti ve nu este ea
însăși rezultatul culpei.
(3) Nu constituie circumstanță agravantă sau element circumstanțial agravant starea,
situația ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut -o în momentul săvârșirii
infracțiunii.
(4) Prevederile alin.( 1)–(3) se aplică în mod corespunzător și în cazul necunoașterii
unei dispoziții legale extrapenale.
(5) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită ca urmare a
necunoașterii sau cunoașterii greșite a caracterului ilicit al acesteia di n cauza unei
împrejurări care nu putea fi în nici un fel evitată.

CAPITOLUL IV TENTATIVA

Art. 31 Tentativa
(1) Tentativa constă în punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea,
executare care a fost însă întreruptă sau nu și -a produs efectul.
(2) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracțiunii este
consecința modului cum a fost concepută executarea .

Art. 32 Pedepsirea tentativei
(1) Tentativa se pedepsește numai când legea pre vede în mod expres aceasta.

12 (2) Tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea
consumată ale cărei limite se reduc la jumătate. Când pentru infracțiunea săvârșită legea
prevede pedeapsa detențiunii pe viață iar instanța s -ar orienta spre aceasta, tentativa se
sancționează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.

Art. 33 Desistarea și împiedicarea producerii rezultatului
(1) Nu se pedepsește autorul care s -a desistat ori a împiedicat mai înainte de
descoperirea infracțiunii producerea rezultatului.
(2) Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării producerii
rezultatului constituie o altă infracțiune, se aplică pedeapsa pentru această infracțiune.

CAPITOLUL V UNITATEA ȘI PLURALITAT EA DE INFRACȚIUNI

Art. 34 Unitatea infracțiunii continuate și a celei complexe
(1) Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de
timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau
inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
(2) Infracțiunea este complexă când în conținutul său intră, ca element constitutiv sau
ca element circumstanțial agravant, o acțiune sau inacțiune care constitui e prin ea însăși o
faptă prevăzută de legea penală.

Art. 35 Pedeapsa pentru infracțiunea continuată și infracțiunea complexă
(1) Infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei
închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.
(2) Infracțiunea complexă se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru
acea infracțiune.
(3) Infracțiunea complexă săv ârșită cu intenție depășită, dacă s -a produs numai
rezultatul mai grav al acțiunii secundare, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege
pentru infracțiunea complexă consumată.

Art. 36 Recalcularea pedepsei pentru infracțiunea continuată sau complexă
Dacă cel condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată sau complexă este
judecat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul aceleiași infracțiuni,
ținându -se seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, se stabileșt e o pedeapsă
corespunzătoare, care nu poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior.

Art. 37 Concursul de infracțiuni
(1) Există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost
săvârșite de aceeași persoană, prin acțiun i sau inacțiuni distincte, înainte de a fi
condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracțiuni și atunci când
una din infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni.
(2) Există concurs formal d e infracțiuni când o acțiune sau o inacțiune săvârșită de o
persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le -a produs,
realizează conținutul mai multor infracțiuni.

Art. 38 Pedeapsa principală în caz de concurs de infr acțiuni
(1) În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune
în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează:

13 a) când s -a stabilit o pedeapsă cu detențiune pe viață și una sau mai multe pedepse cu
închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detențiunii pe viață;
b) când s -au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la
care se poate adăuga un spor de până la jumătate din totalul celorlalte pedepse stabilite;
c) când s -au stabi lit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care
se poate adăuga un spor de până la o jumătate din totalul celorlalte pedepse stabilite;
d) când s -a stabilit o pedeapsă cu închisoare și o pedeapsă cu amendă, se aplică
pedeapsa înc hisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii;
e) când s -au stabilit mai multe pedepse cu închisoare și mai multe pedepse cu amendă
se aplică pedeapsa închisorii conform lit. b) la care se adaugă în întregime pedeapsa
amenzii conform lit. c) .
(2) Atunci când s -au stabilit mai multe pedepse cu închisoare, dacă prin adăugare la
pedeapsa cea mai grea a unui spor de jumătate din totalul celorlalte pedepse cu închisoare
stabilite s -ar depăși cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei î nchisorii, iar pentru
cel puțin una dintre infracțiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de
20 ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață.

Art. 39 Contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente
(1) Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune
concurentă, se aplică dispozițiile art. 38.
(2) Dispozițiile art. 38 se aplică și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare
a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă
pentru o infracțiune concurentă.
(3) Dacă infractorul a executat integral sau parțial pedeapsa aplicată prin hotărârea
anterioară, ceea ce s -a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru inf racțiunile
concurente.
(4) Dispozițiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracțiuni se
aplică și în cazul în care condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață a fost comutată sau
înlocuită cu pedeapsa închisorii.
(5) În cazu l contopirii pedepselor conform alineatelor precedente se ține seama și de
pedeapsa aplicată printr -o hotărâre de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o
infracțiune concurentă, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.

Art. 4 0 Recidiva
(1) Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la
pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de
reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune pent ru care legea prevede
pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.
(2) Există recidivă și în cazul în care una dintre pedepsele prevăzute în alin.(1) este
detențiunea pe viață.
(3) Pentru stabilirea stării de recidivă se ține seama și de hotărârea de condamnare
pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută și de legea penală română, dacă
hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.

Art. 41 Condamnări care nu atrag starea de recidivă
La stabilirea stării de recidivă nu se ț ine seama de hotărârile de condamnare
privitoare la:
a) faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală;
b) infracțiunile amnistiate;
c) infracțiunile săvârșite din culpă.

14
Art. 42 Pedeapsa în caz de recidivă
(1) Dacă înainte ca pede apsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca
executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru
aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din
aceasta.
(2) Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca
executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în
stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la
concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară
neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
(3) Dacă prin însumarea pedepselor în condițiile alin.(1) și (2) s -ar depăși cu mai mult
de 10 ani maximul genera l al pedepsei închisorii, iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile
săvârșite pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 15 ani sau mai mare, în locul
pedepselor cu închisoare se poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață.
(4) Când pedeapsa ant erioară sau pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită în
stare de recidivă este detențiunea pe viață, se va executa pedeapsa detențiunii pe viață.
(5) Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca
executată, se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale
pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.
(6) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru noua
infracțiune și mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată, se
descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă, instanța aplică dispozițiile din alin.
(1) – (5).
(7) Dispozițiile alin. 6 se aplică și în cazul în care condamnarea la pedeapsa
detențiunii pe viață a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

Art. 43 Pluralitatea intermediară
(1) Există pluralitate intermediară de infracțiuni când, după rămânerea definitivă a
unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau
considerată ca executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite
condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.
(2) În caz de pluralitate intermediară pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa
anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni.

Art. 44 Pedepsele complementare, accesorii și măsurile de siguranță în caz de
pluralitate de infracțiuni
(1) Dacă pentru una dintre infracțiunile săvârșite s -a stabilit ș i o pedeapsă
complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa principală.
(2) Când s -au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită, sau chiar
de aceeași natură dar cu un conținut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa
principală.
(3) Dacă s -au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură și cu
același conținut:
a) în caz de concurs de infracțiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea mai grea
dintre acestea;
b) în caz de recidivă, partea neexecuta tă din pedeapsa complementară anterioară se
adaugă la pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune.

15 (4) În cazul condamnărilor succesive pentru infracțiuni concurente, partea din
pedeapsa complementară executată până la data contopirii pedepselor princi pale se scade
din durata pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultată.
(5) Dacă pe lângă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse
accesorii se aplică dispozițiile alin.(1) – (3), pedeapsa accesorie rezultată executân du-se
până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
(6) Măsurile de siguranță de natură diferită, sau chiar de aceeași natură dar cu un
conținut diferit, luate în cazul infracțiunilor săvârșite, se cumulează .
(7) Dacă s -au luat mai multe măsuri de siguranță de aceeași natură și cu același
conținut dar pe durate diferite, se aplică măsura de siguranță cu durata cea mai mare.
Măsurile de siguranță luate conform art. 112 și 113 se cumulează.

CAPITOLUL VI AUTORUL ȘI PA RTICIPANȚII

Art. 45 Autorul
Autor este persoana care săvârșește în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea
penală.

Art. 46 Coautorii
Coautori sunt persoanele care săvârșesc nemijlocit aceeași faptă prevăzută de legea
penală

Art. 47 In stigatorul
Instigator este persoana care, cu intenție, determină o altă persoană să săvârșească
o faptă prevăzută de legea penală.

Art. 48 Complicele
(1) Complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la
săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
(2) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul
săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor,
chiar dacă după săvârșirea faptei promisi unea nu este îndeplinită.

Art. 49 Pedeapsa în cazul participanților
Coautorul, instigatorul și complicele la o faptă prevăzută de legea penală, săvârșită
cu intenție, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea
pedeps ei se ține seama de contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii, precum și de
dispozițiile art. 74.

Art. 50 Circumstanțe personale și reale
(1) Circumstanțele privitoare la persoana autorului sau a unui participant nu se
răsfrâng asupra celorl alți.
(2) Circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng asupra autorului și a participanților
numai în măsura în care aceștia le -au cunoscut sau le -au prevăzut.

Art. 51 Împiedicarea săvârșirii infracțiunii
(1) Participantul nu se pedepsește dacă denunță în timp util săvârșirea infracțiunii și
astfel este împiedicată consumarea ei, sau dacă împiedică el însuși consumarea infracțiunii.

16 (2) Dacă actele îndeplinite până în momentul denunțării sau împiedicării constituie o
altă infracțiune, p articipantului i se aplică pedeapsa pentru această infracțiune.

Art. 52 Participația improprie
(1) Persoana care, cu intenție, săvârșește nemijlocit o faptă prevăzută de legea
penală la care, din culpă sau fără vinovăție, contribuie cu acte d e executare o altă persoană,
se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenție.
(2) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea din
culpă de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală, se sancționează cu
pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenție.
(3) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei
fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție,
se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune.
(4) Dispozițiile art. 50 și 51 se aplică în mod corespunzător.

TITLUL III
PEDEPSELE

CAPITOLUL I CATEGORIILE PEDEPSELOR

Art. 53 Pedepsele pri ncipale
Pedepsele principale sunt:
a) detențiunea pe viață;
b) închisoarea;
c) amenda.

Art. 54 Pedeapsa accesorie
Pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării unor drepturi, din momentul
rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca
executată a pedepsei privative de libertate.

Art. 55 Pedepsele complementare
Pedepsele complementare sunt:
a) interzicerea exercitării unor drepturi;
b) degradarea militară;
c) publ icarea hotărârii de condamnare.

CAPITOLUL II PEDEPSELE PRINCIPALE

Secțiunea 1 Detențiunea pe viață

Art. 56 Regimul detențiunii pe viață
Detențiunea pe viață constă în privarea de libertate pe durată nedeterminată și se
execută potr ivit legii privind executarea pedepselor.

17 Art. 57 Neaplicarea detențiunii pe viață
Dacă la data pronunțării hotărârii de condamnare inculpatul a împlinit vârsta de 60 de
ani, în locul detențiunii pe viață i se poate aplica pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani și
pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă .

Art. 58 Înlocuirea detențiunii pe viață
În cazul în care cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață a împlinit vârsta de 60
de ani în timpul exec utării pedepsei, pedeapsa detențiunii pe viață poate fi înlocuită cu
pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani și pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe
durata ei maximă , dacă a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei, a
îndepli nit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul
când dovedește că nu a avut nici o posibilitate să le îndeplinească, și a făcut progrese
constante și evidente în vederea reintegrării sociale.

Art. 59 Calculul pedep sei în cazul comutării sau înlocuirii pedepsei detențiunii
pe viață
În cazul comutării sau înlocuirii pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii,
perioada de detențiune executată se consideră ca parte executată din pedeapsa închisorii.

Secțiunea a 2 -a Închisoarea

Art. 60 Regimul închisorii
(1) Închisoarea constă în privarea de libertate pe durată determinată, cuprinsă între
15 zile și 30 de ani, și se execută în penitenciare anume destinate.
(2) Regimul de executare al p edepsei închisorii este reglementat în legea privind
executarea pedepselor.

Secțiunea a 3 -a Amenda

Art. 61 Stabilirea amenzii
(1) Amenda constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o
plătească statului.
(2) Cuantumul amenz ii se stabilește prin sistemul zilelor – amendă. Suma
corespunzătoare unei zile – amendă, cuprinsă între 10 lei și 500 lei, se înmulțește cu
numărul zilelor -amendă care este cuprins între 15 zile și 400 de zile.
(3) Instanța stabilește numărul zilelor -amendă potrivit criteriilor generale de
individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile – amendă se
stabilește ținând seama de situația materială a condamnatului, dar și de obligațiile legale ale
acestuia față de persoanele aflate în întreținerea sa.
(4) Limitele speciale ale zilelor – amendă sunt cuprinse între:
a) 60 și 180 de zile -amendă, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită numai
pedeapsa amenzii;
b) 120 și 240 de zile -amendă, când legea prevede pe deapsa amenzii alternativ cu
pedeapsa închisorii de cel mult doi ani;
c) 180 și 300 de zile -amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu
pedeapsa închisorii mai mare de doi ani.

18 (5) Dacă prin infracțiunea săvârșită s -a urmărit obți nerea unui folos patrimonial iar
pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda ori instanța optează pentru aplicarea
acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor -amendă se pot majora cu o treime. La stabilirea
cuantumului sumei corespunzătoare unei zile -amendă se va ține seama și de valoarea
folosului patrimonial obținut sau urmărit.
(6) Fracțiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se
aplică limitelor speciale ale zilelor -amendă prevăzute în alin.(4) și (5).

Art. 62 Amenda care însoțește pedeapsa închisorii
(1) Dacă prin infracțiunea săvârșită s -a urmărit obținerea unui folos patrimonial, pe
lângă pedeapsa închisorii, se poate aplica și pedeapsa amenzii.
(2) Limitele speciale ale zilelor -amendă prevăzute în art. 61 alin. (4) lit. b) și c) se
determină în raport de durata pedepsei închisorii stabilită de instanță și nu pot fi reduse sau
majorate ca efect al cauzelor de atenuare ori agravare a pedepsei.
(3) La stabilirea cuantumului sumei corespunzătoare un ei zile -amendă se va ține
seama de valoarea folosului patrimonial obținut sau urmărit.

Art. 63 Înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii
(1) Dacă persoana condamnată nu execută, cu rea credință, pedeapsa amenzii, în tot
sau în parte, și nu poate fi executată silit, numărul zilelor – amendă neexecutate se
înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.
(2) Dacă amenda neexecutată a însoțit pedeapsa închisorii, numărul zilelor – amendă
neexecutate se înlocuiește cu un număr c orespunzător de zile cu închisoare, care se
adaugă la pedeapsa închisorii, pedeapsa astfel rezultată fiind considerată o singură
pedeapsă.
(3) În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în condițiile alin.(1) și
(2), unei zile – amendă îi corespunde o zi de închisoare.

Art. 64 Executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate
în folosul comunității
(1) În cazul în care pedeapsa amenzii nu poate fi executată în tot sau în parte din
motive neimputabile persoanei co ndamnate, cu consimțământul acesteia, instanța
înlocuiește obligația de plată a amenzii neexecutate cu obligația de a presta o muncă
neremunerată în folosul comunității, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate,
persoana nu poate presta această muncă. Unei zile – amendă îi corespunde o zi de muncă
în folosul comunității.
(2) Dacă amenda înlocuită conform dispozițiilor alin.(1) a însoțit pedeapsa închisorii,
obligația de muncă în folosul comunității se execută după executarea pedepsei înch isorii.
(3) Coordonarea executării obligației de muncă în folosul comunității se face de
serviciul de probațiune.
(4) Executarea muncii în folosul comunității dispusă în condițiile alin.(1) încetează prin
plata amenzii corespunzătoare zilelor -amendă rămase neexecutate.
(5) Instanța înlocuiește zilele -amendă neexecutate prin muncă în folosul comunității
cu un număr corespunzător de zile cu închisoare dacă:
a) persoana condamnată nu execută obligația de muncă în folosul comunității în cond ițiile
stabilite de instanță;
b) persoana condamnată săvârșește o nouă infracțiune descoperită înainte de
executarea integrală a obligației de muncă în folosul comunității. Zilele -amendă neexecutate
prin muncă în folosul comunității la data comiterii noii infracțiuni, înlocuite cu închisoarea, se
adaugă la pedeapsa pentru noua infracțiune.

19 (6) Dacă persoana condamnată, aflată în situația prevăzută în alin.(1), nu își dă
consimțământul la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, am enda
neexecutată se înlocuiește cu pedeapsa închisorii conform art. 63.

CAPITOLUL III PEDEAPSA ACCESORIE ȘI PEDEPSELE COMPLEMENTARE

Secțiunea 1 Pedeapsa accesorie

Art. 65 Conținutul și modul de executare a pedepsei accesorii a interzicerii
exercitării unor drepturi
(1) Pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art.
66 alin.(1) lit.a), b), d) – n) a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă
complementară.
(2) În cazul pedepsei detenți unii pe viață, pedeapsa accesorie constă în interzicerea
de drept a exercitării următoarelor drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autori tății de stat;
c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile părintești;
f) dreptul de a fi tutore sau curator.
(3) Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execu tă din
momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală
privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
(4) În cazul detențiunii pe viață, pedeapsa accesorie prevăzută la alin.(2) lit.c) se
pune în executare la data liberării condiționate sau după ce pedeapsa a fost considerată ca
executată.

Secțiunea a 2 -a Pedepsele complementare

Art. 66 Conținutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor
drepturi
(1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în
interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre
următoarele drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile părintești;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura
activitatea de care s -a folosit pentru săvârșirea infracțiunii;
h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță;
j) dreptul de a părăsi teritoriul României;

20 k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept
public;
l) dreptul de a se afla în anumite localități stabilite de instanță;
m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori
la alte adunări publice, stabilite de instanță;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele
cu care a comis infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori de a se apropia
de acestea;
(2) Când legea prevede interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică,
instanța dispune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute î n alin.(1) lit.a) și b).
(3) Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la alin.(1) lit.a) și b) se dispune
cumulativ.
(4) Pedeapsa prevăzută în alin.(1) lit.c) nu se va dispune atunci când există motive
întemeiate de a crede că viața persoanei e xpulzate este pusă în pericol, ori că persoana va
fi supusă la tortură sau alte tratamente inumane ori degradante în statul în care urmează a fi
expulzată.

Art. 67 Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor
drepturi
(1) Pedeaps a complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată
dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față
de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, ac eastă
pedeapsă este necesară.
(2) Aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea
prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită.
(3) Interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul Român iei nu se aplică în
cazul în care s -a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Art. 68 Executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor
drepturi
(1) Executarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi începe:
a) de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii;
b) de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s -a dispus
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;
c) după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de
pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după
expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
(2) În cazul în care s -a dispus liberarea condiționată , interzicerea dreptului străinului
de a se afla pe teritoriul României se execută la data liberării.
(3) Dacă se dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere
sau înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, pentru alte motive decât săvârșirea unei noi
infracțiuni, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi
neexecutată la data revocării sau înlocuirii se va executa după executarea pedepsei
închisorii.

Art. 69 Degradarea militară
(1) Pedeapsa complementară a degradării militare constă în pierderea gradului și a
dreptului de a purta uniformă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

21 (2) Degradarea militară se aplică în mod obligatoriu condamnaților militar i în
activitate, în rezervă sau în retragere, dacă pedeapsa principală aplicată este închisoarea
mai mare de 10 ani sau detențiunea pe viață.
(3) Degradarea militară poate fi aplicată condamnaților militari în activitate, în rezervă
sau în retragere p entru infracțiuni săvârșite cu intenție, dacă pedeapsa principală aplicată
este închisoarea de cel puțin 5 ani și de cel mult 10 ani.

Art. 70 Publicarea hotărârii de condamnare
(1) Publicarea hotărârii definitive de condamnare se poate dispune când, ținând
seama de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana condamnatului ,
instanța apreciază că publicarea va contribui la prevenirea săvârșirii altor asemenea
infracțiuni.
(2) Hotărârea de condamnare se publică în extras, în forma stabilită de instanță, într –
un cotidian local sau național, o singură dată.
(3) Publicarea hotărârii definitive de condamnare se face pe cheltuiala persoanei
condamnate, fără a se dezvălui identitatea persoanei vătămate.

CAPITOLUL IV CALCULUL DURATEI PEDEPSELOR

Art. 71 Durata executării
(1) Durata executării pedepsei privative de libertate se socotește din ziua în care
condamnatul a început executarea hotărârii definitive de condamnare.
(2) Ziua în care începe executarea pedepsei și ziua în care încetează se socotesc în
durata executării.
(3) Perioada în care condamnatul, în cursul executării pedepsei, se află bolnav în
spital intră în durata executării, în afară de cazul în care și -a provocat în mod voit boala, iar
această î mprejurare se constată în cursul executării pedepsei.
(4) Permisiunile de ieșire din penitenciar, acordate condamnatului conform legii de
executare a pedepselor, intră în durata executării pedepsei.

Art. 72 Computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate
(1) Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de
libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. Scăderea se face și atunci când
condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același ti mp ori în mod separat, pentru mai multe
infracțiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a
determinat dispunerea măsurii preventive.
(2) Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de
libertate se scade și în caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin înlăturarea în tot sau
în parte a zilelor – amendă.
(3) În cazul amenzii care însoțește pedeapsa închisorii perioada în care o persoană a
fost supusă unei măsuri preventive privati ve de libertate se scade din durata pedepsei
închisorii.

Art. 73 Computarea pedepselor și măsurilor preventive executate în afara țării
(1) În cazul infracțiunilor săvârșite în condițiile art. 8, 9, 10 sau 11, partea din
pedeapsă, precum și durata măsurilor preventive privative de libertate executate în afara
teritoriului țării se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeași infracțiune în România.
(2) Dispozițiile alin.(1) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care pedeapsa
executată în afara țării este amenda.

22
CAPITOLUL V INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR

Secțiunea 1 Dispoziții generale

Art. 74 Criteriile generale de individualizare a pedepsei
(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu g ravitatea
infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele
criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea so cială ocrotită;
c) întinderea pagubei materiale produse;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infra cțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
(2) Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține
seama de criteriile prevăzute în alin.(1) și pentru alegerea uneia dintre acestea.

Secțiunea a 2 -a Circumstanțele atenuante și circumstanțele agravante

Art. 75 Circumstanțe atenuante
(1) Următoarele împrejurări constituie circumstanțe atenuante legale:
a) săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată
de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr -o atingere gravă
a demnității persoanei sau printr -o altă acțiune ilicită gravă;
b) depășirea limit elor legitimei apărări;
c) depășirea limitelor stării de necesitate.
(2) Pot constitui circumstanțe atenuante judiciare:
a) eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor
infracțiunii;
b) împrejurări legat e de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau
periculozitatea infractorului.

Art. 76 Efectele circumstanțelor atenuante
(1) În cazul în care există circumstanțe atenuante, limitele speciale ale pedepsei
prevăzute de lege pentru i nfracțiunea săvârșită se reduc cu o treime.
(2) Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, în cazul reținerii
circumstanțelor atenuante se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.
(3) Reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent de
numărul circumstanțelor atenuante reținute.

Art. 77 Circumstanțe agravante
Următoarele împrejurări constituie circumstanțe agravante:
a) săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună;
b) săvârșirea infracțiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante;
c) săvârșirea infracțiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte
persoane sau bunuri ;

23 d) săvârșirea infracțiunii de către un infractor major , dacă aceasta a fost comisă împreună
cu un minor;
e) săvârșirea infracțiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei
vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității sau altor cauze;
f) săvârșirea infracțiunii în star e de intoxicație voluntară cu alcool sau alte substanțe
psihoactive, când a fost provocată în vederea comiterii infracțiunii;
g) săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a profitat de situația prilejuită de o
calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgență.

Art. 78 Efectele circumstanțelor agravante
(1) În cazul în care există circumstanțe agravante, maximul pedepsei prevăzute de
lege pentru infracțiunea săvârșită se poate majora cu până la 2 ani în cazul închisorii,
respectiv cu până la o treime din acest maxim în cazul pedepsei amenzii.
(2) Majorarea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent de
numărul circumstanțelor agravante reținute.

Art. 79 Concursul între cauze de atenuare sau de a gravare
(1) Când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziții
care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege
pentru infracțiunea săvârșită se reduc prin aplicarea succesivă a dispoziț iilor privitoare la
tentativă, circumstanțe atenuante și cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această
ordine.
(2) Dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect agravarea
răspunderii penale, pedeapsa se stabilește prin aplicare a succesivă a dispozițiilor privitoare
la circumstanțe agravante, infracțiune continuată, concurs sau recidivă.
(3) Când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de
reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale
ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin.(1), după
care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin.(2).

Secțiunea a 3 -a Renunțarea la aplicarea pedepsei

Art. 80 Condițiile renunțării la aplicarea pedepsei
(1) Instanța poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite
următoarele condiții:
a) infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea
urmărilo r produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și
scopul urmărit;
b) în raport cu persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de
eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau d iminuarea consecințelor infracțiunii,
precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse
ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le -ar avea asupra persoanei acestuia.
(2) Nu se poate dispune renunț area la aplicarea pedepsei dacă:
a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepția cazurilor prevăzute în art.
41 lit.a) și b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s -a împlinit termenul de reabilitare;
b) față de același infrac tor s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani
anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat;

24 c) infractorul s -a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea
aflării adevărului ori a id entificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a
participanților.
(3) În caz de concurs de infracțiuni, renunțarea la aplicarea pedepsei se poate
dispune dacă pentru fiecare infracțiune concurentă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în
alin.(1) și (2).

Art. 81 Avertismentul
(1) Când dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, instanța aplică infractorului un
avertisment.
(2) Avertismentul constă în prezentarea motivelor de fapt care au determinat
renunțarea la aplicarea pedepsei și at enționarea infractorului asupra conduitei sale viitoare
și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni.
(3) În caz de concurs de infracțiuni se aplică un singur avertisment.

Art. 82 Efectele renunțării la aplicarea pedepsei
(1) Persoana față de care s -a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei nu este
supusă nici unei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea
săvârșită.
(2) Renunțarea la aplicarea pedepsei nu produce efecte asupra executării măsu rilor
de siguranță și a obligațiilor civile prevăzute în hotărâre.

Secțiunea a 4 -a Amânarea aplicării pedepsei

Art. 83 Condițiile amânării aplicării pedepsei
(1) Instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de
supraveg here, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau
închisoarea de cel mult 2 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepți a
cazurilor prevăzute în art. 41 lit. a) și b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s -a
împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul și -a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul
comunității;
d) în raport de pe rsoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de
eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii,
precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei
pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă
determinată.
(2) Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă infractorul s -a sustras de
la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea af lării adevărului ori a identificării
și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
(3) Amânarea aplicării pedepsei închisorii atrage și amânarea aplicării amenzii care
însoțește pedeapsa închisorii în condițiile art. 62.
(4) Es te obligatorie p rezentarea motivelor de fapt ce au determinat amânarea aplicării
pedepsei și atenționarea infractorului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care
se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de suprav eghere, ori
nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

25 Art. 84 Termenul de supraveghere
(1) Termenul de supraveghere este de 2 ani și se calculează de la data rămânerii
definitive a hotărârii prin care s -a dispus amâna rea aplicării pedepsei.
(2) Pe durata termenului de supraveghere, persoana față de care s -a dispus
amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute
obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță.

Art. 85 Măsurile de supraveghere și obligațiile
(1) Pe durata termenului de supraveghere, persoana față de care s -a dispus
amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probaț iune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile,
precum și întoarcerea;
d) să comunic e schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de
existență.
(2) Instanța poate impune persoanei față de care s -a dispus amânarea aplicării
pedepsei, să execute una sau mai mul te din următoarele obligații:
a) să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională;
b) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă cuprinsă între
30 și 60 de zile, în condițiile stabilite de instanță, afară de cazul în care, din cauza stării de
sănătate, persoana nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabilește prin
legea de executare a pedepselor;
c) să frecventeze un program de consiliere derulat sau monitorizat de serviciul de
probațiune;
d) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către
serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;
e) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medi cală;
f) să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care
a comis infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori să nu se apropie de
acestea;
g) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite mani festări sportive, culturale ori la alte
adunări publice, stabilite de instanță;
h) să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanță;
i) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme
j) să nu părăsească teritoriul R omâniei fără acordul serviciului de probațiune.
(3) Pentru stabilirea conținutului obligațiilor prevăzute în alin.(2) lit. a) – e) instanța va
consulta serviciul de probațiune, care este obligat să formuleze recomandări în acest sens.
(4) Persoana supr avegheată trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite
prin hotărâre, cel mai târziu cu trei luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Art. 86 Supravegherea
(1) Pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art . 85 alin.(1) lit.c), d)
și e) se comunică serviciului de probațiune.
(2) Supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 85 alin.(2) lit.a) – f) și alin.(4)
se face de serviciul de probațiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligațiilor pr evăzute
în art. 85 alin.(2) lit. g) – j) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de
probațiune cu privire la orice încălcare a acestora.

26 (3) Serviciul de probațiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea
obligațiilor prevăz ute în art. 85 alin.(2) lit. a) – e) într -un termen cât mai scurt de la data
rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
(4) Pe durata termenului de supraveghere serviciul de probațiune are obligația să
sesizeze instanța dacă:
a) au intervenit mo tive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse de instanță, fie
încetarea executării unora dintre acestea;
b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în
condițiile stabilite, obligațiile ce îi revin;
c) persoana supravegheată nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai
târziu cu trei luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Art. 87 Modificarea sau încetarea obligațiilor
(1) Dacă pe parcursul termenului de su praveghere au intervenit motive care justifică
fie impunerea unor noi obligații, fie sporirea sau diminuarea condițiilor de executare a celor
existente, instanța dispune modificarea obligațiilor în mod corespunzător, pentru a asigura
persoanei supravegheat e șanse sporite de îndreptare.
(2) Instanța dispune încetarea executării unora din obligațiile pe care le -a impus,
atunci când apreciază că menținerea acestora nu mai este necesară.

Art. 88 Revocarea amânării aplicării pedepsei
(1) Dacă pe par cursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea –
credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța
revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei.
(2) În cazul când, până la expirare a termenului de supraveghere, persoana
supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre , instanța
revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei, afară de cazul când
persoana dovedește că nu a avut nici o posib ilitate să le îndeplinească.
(3) Dacă după amânarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvârșit o
nouă infracțiune, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s -a pronunțat o
condamnare chiar după expirarea acestui termen, instanța r evocă amânarea și dispune
aplicarea și executarea pedepsei. Pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amânării și
pedeapsa pentru noua infracțiune se calculează conform dispozițiilor privitoare la concursul
de infracțiuni .

Art. 89 Anularea amânării ap licării pedepsei
(1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana
supravegheată mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care
s-a dispus amânarea, pentru care i s -a aplicat pedeapsa închisorii ch iar după expirarea
acestui termen, amânarea se anulează, aplicându -se, după caz, dispozițiile privitoare la
concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară .
(2) În caz de concurs de infracțiuni, instanța poate dispune amânarea aplicării
pedepsei rezultate dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83. Dacă se dispune
amânarea aplicării pedepsei, termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii
definitive a hotărârii prin care s -a pronunțat anterior amânarea aplicării pe depsei.

Art. 90 Efectele amânării aplicării pedepsei
(1) Persoanei față de care s -a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică
pedeapsa și nu este supusă nici unei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea
decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea

27 termenului de supraveghere, nu s -a dispus revocarea amânării și nu s -a descoperit o cauză
de anulare.
(2) Amânarea aplicării pedepsei nu produce efecte asupra executării măsurilor de
siguranță și a obligațiilor civile prevăzute în hotărâre.

Secțiunea a 5 -a Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

Art. 91 Condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere
(1) Instanța poate dispune suspendarea executării pe depsei sub supraveghere dacă
sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel
mult 3 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare d e un an,
cu excepția cazurilor prevăzute în art. 41, sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s -a
împlinit termenul de reabilitare ;
c) infractorul și -a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul
comunității;
d) în raport d e persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de
eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii,
precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedep sei este
suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni,
însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
(2) Când pedeapsa închisorii este însoțită de pedeapsa amenzii aplicat e în condițiile
art. 62, amenda se execută chiar dacă executarea pedepsei închisorii a fost suspendată sub
supraveghere.
(3) Nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă:
a) pedeapsa aplicată este numai amenda;
b) aplicare a pedepsei a fost inițial amânată, dar ulterior amânarea a fost revocată;
c) infractorul s -a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea
aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a
participanților.
(4) Este obligatorie p rezentarea motivelor de fapt ce au determinat suspendarea
executării pedepsei și atenționarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare și a
consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile
de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de
supraveghere.

Art. 92 Termenul de supraveghere
(1) Durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de
supraveghere pentru condamnat și este cuprinsă între 2 și 4 ani, fără a putea fi însă mai
mică decât durata pedepsei aplicate.
(2) Termenul de supraveghere se calculează de la data când hotărârea prin care s -a
pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveg here a rămas definitivă.
(3) Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte măsurile
de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță.

Art. 93 Măsurile de supraveghere și obligațiile
(1) Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte
următoarele măsuri de supraveghere:

28 a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemna t cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de
existență.
(2) Instanța impune condamnatului să execute una sau mai multe din următoarele
obligații:
a) să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională;
b) să frecventeze un program de consiliere derulat sau monitorizat de serviciul de
probațiune;
c) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către
serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;
d) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;
e) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul serviciului de probațiune.
(3) Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă
neremunerată în folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între 60 și 1 20 de zile, în
condițiile stabilite de instanță, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana
nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabilește prin legea de executare
a pedepselor.
(4) Pentru stabilirea conținutului obli gațiilor prevăzute în alin.(2) lit.a) – d) și alin.(3),
instanța va consulta serviciul de probațiune, care este obligat să formuleze recomandări în
acest sens.
(5) Condamnatul trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin
hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu trei luni înainte de expirarea termenului de
supraveghere.

Art. 94 Supravegherea condamnatului
(1) Pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art. 93 alin.(1) lit. c), d)
și e) se comunică serviciului de prob ațiune.
(2) Supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 93 alin.(2), (3) și (5) se face
de serviciul de probațiune.
(3) Serviciul de probațiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea
obligațiilor prevăzute în art. 93 alin.(2) lit . a) – d) și alin.(3) într -un termen cât mai scurt de la
data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
(4) Pe durata termenului de supraveghere serviciul de probațiune are obligația să
sesizeze instanța dacă:
a) au intervenit motive care justifi că fie modificarea obligațiilor impuse de instanță, fie
încetarea executării unora dintre acestea;
b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în
condițiile stabilite, obligațiile care îi revin;
c) persoana suprav egheată nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai
târziu cu trei luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Art. 95 Modificarea sau încetarea obligațiilor
(1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere au inter venit motive care justifică,
fie impunerea unor noi obligații, fie sporirea sau diminuarea condițiilor de executare a celor
existente, instanța dispune modificarea obligațiilor în mod corespunzător, pentru a asigura
condamnatului șanse mai mari de îndrepta re.

29 (2) Instanța dispune încetarea executării unora dintre obligațiile pe care le -a impus,
când apreciază că menținerea acestora nu mai este necesară.

Art. 96 Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere
(1) Dacă pe parcursul termen ului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea –
credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori
stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.
(2) Dacă până la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheată nu
îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre , instanța revocă suspendarea și
dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedește că nu a avut nici o
posibilitate să le îndepl inească.
(3) Dacă pedeapsa amenzii care a însoțit pedeapsa închisorii în condițiile art. 62 nu a
fost executată și a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii potrivit art. 63 alin.(2) sau art. 64
alin.(5) și (6), instanța revocă suspendarea și dispune executa rea pedepsei, la care se
adaugă pedeapsa închisorii care a înlocuit amenda.
(4) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă
infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s -a pronunțat o
condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă
suspendarea și dispune executarea pedepsei .
(5) Pedeapsa principală pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz,
potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară.

Art. 97 Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere
(1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana
condamnată mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotăr ârii prin care s –
a dispus suspendarea, pentru care i s -a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea
acestui termen, suspendarea se anulează, aplicându -se, după caz, dispozițiile privitoare la
concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate interme diară .
(2) În caz de concurs de infracțiuni sau pluralitate intermediară, instanța poate
dispune suspendarea executării pedepsei rezultate, dacă sunt îndeplinite condițiile
prevăzute în art. 91. Dacă se dispune suspendarea executării pedepsei sub suprav eghere,
termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare prin care s -a pronunțat anterior suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere.

Art. 98 Efectele suspendării executării pedepsei sub supravegher e
(1) Dacă până la expirarea termenului de supraveghere condamnatul nu a săvârșit
din nou o infracțiune, nu s -a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub
supraveghere și nu s -a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată.
(2) Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu produce efecte asupra
măsurilor de siguranță și a obligațiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.

Secțiunea a 6 -a Liberarea condiționată

Art. 99 Condițiile liberării condiționate în cazul detențiunii pe viață
(1) Liberarea condiționată în cazul detențiunii pe viață poate fi dispusă dacă:
a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detențiune;
b) cel condamnat a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei;

30 c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de
condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nici o posibilitate să le
îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s -a îndreptat și se poate reintegra
în societate.
(2) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberării
condiționate și atenționarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor
la care se expune, dacă va mai com ite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de
supraveghere, ori dacă nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de
supraveghere.
(3) De la data liberării condiționate, condamnatul este supus unui termen de
supraveghere de 10 ani.

Art. 100 Condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii
(1) Liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă dacă:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii
care nu de pășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de
20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit i ntegral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de
condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nici o posibilitate să le
îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s -a îndreptat și se poate reintegra
în societate.
(2) În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune
liberarea condiționată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în cazul
închisorii ce nu depășește 10 ani, sau a cel puțin două treimi din durata pedepse i, în cazul
închisorii mai mari de 10 ani, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în alin.(1) lit.b) – d).
(3) În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin.(1) se ține seama de partea
din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit l egii, ca executată pe baza muncii
prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea
efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10
ani, și a cel puțin două treimi, când pede apsa este mai mare de 10 ani.
(4) În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin.(2) se ține seama de partea
din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii
prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea
efectivă a cel puțin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10
ani, și a cel puțin jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(5) Este obligatorie p rezentarea motivelor de fapt c e au determinat acordarea liberării
condiționate și atenționarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor
la care se expune, dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de
supraveghere, ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
(6) Intervalul cuprins între data liberării condiționate și data împlinirii duratei pedepsei
constituie termen de supraveghere pentru condamnat.

Art. 101 Măsurile de supraveghere și obligațiile
(1) Dacă restul de pedeapsă rămas neexecutat la data liberării este de 2 ani sau mai
mare, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;

31 c) să anunțe, în prealabil, orice schimbare a locuinței și orice deplasare care depășește 5
zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de
existență.
(2) În cazul prevăzut la alin.(1), instanța poate impune condamnatului să execute una
sau mai multe din următoarele obligații:
a) să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională;
b) să frecv enteze un program de consiliere derulat sau monitorizat de serviciul de
probațiune;
c) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către
serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;
d) să nu părăsească teritoriul României;
e) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte
adunări publice, stabilite de instanță;
f) să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participanții la
săvârș irea infracțiunii sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori să nu se apropie de
acestea;
g) să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanță;
h) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
(3) Obligațiile prevăzute în alin.(2) lit.d) – h) pot fi impuse în măsura în care nu au fost
aplicate în conținutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi.
(4) Măsurile de supraveghere și obligațiile prevăzute în alin.(2) lit.a) – c) se execută
din momentul a cordării liberării, pe o perioadă egală cu o treime din durata termenului de
supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani, iar obligațiile prevăzute în alin.(2) lit.d) – h) se
execută pe toată durata termenului de supraveghere.
(5) Pentru stabilirea conținutului obligațiilor prevăzute în alin.(2) lit.a) – c) instanța va
consulta serviciul de probațiune, care este obligat să formuleze recomandări în acest sens.

Art. 102 Supravegherea condamnatului
(1) Pe durata supravegherii datele prevăzute în art. 101 ali n.(1) lit.c) – e) se comunică
serviciului de probațiune.
(2) Supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 101 alin.(2) lit.a) – c) se face
de serviciul de probațiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligației prevăzute în art.
101 alin.(2) lit.d) – h) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probațiune cu
privire la orice încălcare a acesteia.
(3) Supravegherea obligației prevăzută în art. 101 alin.(2) lit.f) poate fi realizată și
printr -un sistem electronic de supraveghe re, în condițiile prevăzute de legea specială.
(4) Pe durata supravegherii, serviciul de probațiune are obligația să sesizeze instanța
dacă:
a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse de instanță, fie
încetarea executări i unora dintre acestea;
b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în
condițiile stabilite, obligațiile ce îi revin.

Art. 103 Modificarea sau încetarea obligațiilor
(1) Dacă pe durata supravegherii au inter venit motive care justifică, fie impunerea
unor noi obligații, fie sporirea sau diminuarea condițiilor de executare a celor existente,
instanța dispune modificarea obligațiilor în mod corespunzător, pentru a asigura
condamnatului șanse mai mari de reintegr are socială.

32 (2) Instanța dispune încetarea executării unora din obligațiile pe care le -a impus, când
apreciază că menținerea acestora nu mai este necesară.

Art. 104 Revocarea liberării condiționate
(1) Dacă pe durata supravegherii persoana c ondamnată, cu rea -credința, nu respectă
măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța revocă liberarea și
dispune executarea restului de pedeapsă.
(2) Dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, ca re a
fost descoperită în termenul de supraveghere și pentru care s -a pronunțat o condamnare la
pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă liberarea și
dispune executarea restului de pedeapsă . Pedeapsa pentru noua infracțiune se stabilește și
se execută, după caz, potrivit dispozițiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară.
(3) Dispozițiile alin.(1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul liberării
condiționate din executarea pedepsei detențiunii pe viață.

Art. 105 Anularea liberării condiționate
(1) Dacă, pe parcursul termenului, de supraveghere se descoperă că persoana
condamnată mai săvârșise o infracțiune până la acordarea liberării, pentru care i s -a aplicat
pedeapsa închisorii chiar după expira rea acestui termen, liberarea se anulează, aplicându –
se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate
intermediară .
(2) În cazul în care, în raport de pedeapsa rezultată, sunt îndeplinite condițiile
prevăzute î n art. 99 sau 100 instanța poate acorda liberarea condiționată. Dacă s -a dispus
liberarea, termenul de supraveghere se calculează de la data acordării primei liberări.
(3) Când, după anulare, instanța dispune executarea pedepsei rezultate, partea din
durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi neexecutată la data
anulării suspendării se va executa după executarea pedepsei închisorii.

Art. 106 Efectele liberării condiționate
Dacă până la expirarea termenului de supraveghe re condamnatul nu a săvârșit din
nou o infracțiune, nu s -a dispus revocarea liberării condiționate și nu s -a descoperit o cauză
de anulare, pedeapsa se consideră executată.

TITLUL IV
MĂSURILE DE SIGURANȚĂ

CAPITOLUL I DISPOZIȚII GENERALE

Art. 107 Scopul măsurilor de siguranță
(1) Măsurile de siguranță au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și
preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală.
(2) Măsurile de siguranță se iau față de persoana care a comis o faptă prevăzut ă de
legea penală, nejustificată.
(3) Măsurile de siguranță se pot lua chiar dacă făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă.

Art. 108 Categoriile măsurilor de siguranță
Măsurile de siguranță sunt:
a) obligarea la tratament medical;

33 b) internarea medicală;
c) interzicerea ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii;
d) confiscarea specială;
e) confiscarea extinsă.

CAPITOLUL II REGIMUL MĂSURILOR DE SIGURANȚĂ

Art. 109 Obligarea la tratament medical
(1) Dacă făptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic
de alcool sau de alte substanțe psihoactive, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat
să urmeze un tratament medical până la însănătoșire sau până la obținerea une i ameliorări
care să înlăture starea de pericol.
(2) Când persoana față de care s -a luat această măsură nu urmează tratamentul, se
poate dispune internarea medicală.
(3) Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la o pedeapsă privativă de
libertate, tratamentul se efectuează și în timpul executării pedepsei.

Art. 110 Internarea medicală
Când făptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substanțe psihoactive sau
suferă de o boală infecto -contagioasă și prezintă peric ol pentru societate, se poate lua
măsura internării într -o unitate sanitară de specialitate, până la însănătoșire sau până la
obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

Art. 111 Interzicerea ocupării unei funcții sau a exercită rii unei profesii
(1) Când făptuitorul a săvârșit fapta datorită incapacității, nepregătirii sau altor cauze
care îl fac inapt pentru ocuparea unei anumite funcții, pentru exercitarea unei profesii sau
meserii, ori pentru desfășurarea unei alte activi tăți, se poate lua măsura interzicerii
exercitării dreptului de a ocupa acea funcție ori de a exercita acea profesie, meserie sau
activitate.
(2) Măsura de siguranță poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel
puțin un an, dacă se co nstată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O nouă
cerere nu se poate face decât după trecerea unui termen de cel puțin un an de la data
respingerii cererii anterioare.

Art. 112 Confiscarea specială
(1) Sunt supuse confiscării specia le:
a) bunurile produse prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală;
b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârșirea
unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, apa rținând altei
persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
c) bunurile folosite, imediat după săvârșirea faptei, pentru a asigura scăparea
făptuitorului sau păstrarea folosului ori produsului obținut, dacă sunt ale făptuitorului sau
dacă, aparț inând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârșirea unei fapte prevăzute de
legea penală sau pentru a răsplăti pe făptuitor;
e) bunurile dobândite prin săvârșirea faptei pre văzută de legea penală, dacă nu sunt
restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;
f) bunurile a căror deținere este interzisă de legea penală.

34 (2) În cazul prevăzut în alin.(1) lit.b) și c), dacă valoa rea bunurilor supuse confiscării
este vădit disproporționată față de natura și gravitatea faptei, se dispune confiscarea în
parte, prin echivalent bănesc, ținând seama de urmarea produsă sau care s -ar fi putut
produce și de contribuția bunului la aceasta. Dacă bunurile au fost produse, modificate sau
adaptate în scopul săvârșirii faptei prevăzute de legea penală, se dispune confiscarea lor în
întregime.
(3) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit. b) și c), dacă bunurile nu pot fi confiscate
întrucât nu ap arțin infractorului, iar persoana căreia îi aparțin nu a cunoscut scopul folosirii
lor, se va confisca echivalentul în bani al acestora, cu aplicarea dispozițiilor alin. (2).
(4) Dispozițiile alin. (1) lit. b) nu se aplică în cazul faptelor săvârșite pri n presă.
(5) Dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin.(1) lit.b) – e) nu se găsesc, în locul lor
se confiscă bani și bunuri până la concurența valorii acestora.
(6) Se confiscă, de asemenea, bunurile și banii obținuți din exploatarea bunuri lor
supuse confiscării precum și bunurile produse de acestea, cu excepția bunurilor prevăzute
în alin.(1) lit.b) și c).

Art.113. Confiscarea extinsă
(1) În cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea unei infracțiuni
pentru care legea preved e o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 5 ani și care este
susceptibilă să îi procure un folos material, instanța poate dispune și confiscarea altor bunuri
decât cele menționate la art.112 dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) valoarea bunurilor d obândite de persoana condamnată, într -o perioadă de cinci ani
înainte și, dacă este cazul, după momentul săvârșirii infracțiunii până la data punerii în
mișcare a acțiunii penale, depășește în mod vădit veniturile obținute de aceasta în mod licit;
b) insta nța are convingerea că bunurile respective provin din activități de natura celor care
au atras condamnarea.
(2) Pentru aplicarea dispozițiilor alin. (1) se va ține seama și de valoarea bunurilor
transferate de către persoana condamnată sau de un terț unei persoane juridice asupra
căreia persoana condamnată deține controlul.
(3) Confiscarea nu poate depăși valoarea bunurilor dobândite în perioada menționată
arătată la alin. (1) care excede nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.

TITLUL V
MINORITATEA

CAPITOLUL I REGIMUL RĂSPUNDERII PENALE A MINORULUI

Art. 114 Limitele răspunderii penale
(1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 13 ani nu răspunde penal.
(2) Minorul care are vârsta între 13 și 16 ani răspunde penal numai da că se
dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ.
(3) Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.

Art. 115 Consecințele răspunderii penale
(1) Față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cupr insă între 13 și
18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate.
(2) Față de minorul prevăzut în alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de
libertate în următoarele cazuri:

35 a) dacă a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s -a aplicat o măsură educativă ce a fost
executată înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat;
b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea
de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.

Art. 1 16 Măsurile educative
(1) Măsurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de libertate.
1. Măsurile educative neprivative de libertate sunt:
a) stagiul de formare civică;
b) supravegherea;
c) consemnarea la sfârșit de săpt ămână;
d) asistarea zilnică;
2. Măsurile educative privative de libertate sunt:
a) internarea într -un centru educativ;
b) internarea într -un centru de detenție.
(2) Alegerea măsurii educative care urmează să fie luată față de minor se fac e, în
condițiile art. 114, potrivit criteriilor prevăzute în art. 74.

Art. 117 Referatul de evaluare
(1) În vederea efectuării evaluării minorului, potrivit criteriilor prevăzute în art. 74,
instanța va solicita serviciului de probațiune întocmirea un ui referat care va cuprinde și
propuneri motivate referitoare la natura și durata programelor de reintegrare socială pe care
minorul ar trebui să le urmeze, precum și la alte obligații ce pot fi impuse acestuia de către
instanță.
(2) Referatul de evalu are privind respectarea condițiilor de executare a măsurii
educative sau a obligațiilor impuse se întocmește în toate cazurile în care instanța dispune
asupra măsurilor educative ori asupra modificării sau încetării executării obligațiilor impuse,
precum ș i la terminarea executării măsurii educative.

CAPITOLUL II REGIMUL MĂSURILOR EDUCATIVE NEPRIVATIVE DE LIBERTATE

Art. 118 Stagiul de formare civică
(1) Măsura educativă a stagiului de formare civică constă în obligația minorului de a
participa la un program cu o durată de cel mult două luni, pentru a -l ajuta să înțeleagă
consecințele legale și sociale la care se expune în cazul săvârșirii de infracțiuni și pentru a -l
responsabiliza cu privire la comportamentul său viitor.
(2) Organizarea, asigurarea participării și supravegherea minorului, pe durata cursului
de formare civică, se fac sub coordonarea serviciului de probațiune, fără a afecta programul
școlar sau profesional al minorului.

Art. 119 Supravegherea
Măsura educativă a suprav egherii constă în controlarea și îndrumarea minorului în
cadrul programului său zilnic, pe o durată cuprinsă între două și patru luni, sub coordonarea
serviciului de probațiune, pentru a asigura participarea la cursuri școlare sau de formare
profesională ș i prevenirea desfășurării unor activități sau intrarea în legătură cu anumite
persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare al acestuia.

36 Art. 120 Consemnarea la sfârșit de săptămână
(1) Măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână c onstă în obligația
minorului de a nu părăsi locuința în zilele de sâmbătă și duminică, pe o durată cuprinsă între
4 și 12 săptămâni, afară de cazul în care, în această perioadă, are obligația de a participa la
anumite programe ori de a desfășura anumite ac tivități impuse de instanță.
(2) Supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probațiune.

Art. 121 Asistarea zilnică
(1) Măsura educativă a asistării zilnice constă în obligația minorului de a respecta un
program stabilit de serviciul de p robațiune, care conține orarul și condițiile de desfășurare a
activităților, precum și interdicțiile impuse minorului.
(2) Măsura educativă a asistării zilnice se ia pe o durată cuprinsă între 3 și 6 luni, iar
supravegherea se face sub coordonarea servi ciului de probațiune.

Art. 122 Obligații ce pot fi impuse minorului
(1) Pe durata executării măsurilor educative neprivative de libertate, instanța poate
impune minorului una sau mai multe dintre următoarele obligații:
a) să urmeze un curs de pr egătire școlară sau formare profesională;
b) să frecventeze un program de consiliere sau alte programe de reintegrare socială
organizate sau coordonate de serviciul de probațiune;
c) să nu depășească, fără acordul serviciului de probațiune, limita teritorială stabilită de
instanță;
d) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte
adunări publice, stabilite de instanță;
e) să nu se apropie și să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu
participanții la săvârșirea infracțiunii ori cu alte persoane stabilite de instanță;
f) să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta;
g) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.
(2) Supravegherea executării obligațiilor impuse de instanță se face sub coordonarea
serviciului de probațiune.
(3) Pe durata executării măsurii educative neprivative de libertate, serviciul de
probațiune are obligația să sesizeze instanța dacă:
a) au intervenit motive care justifică, fie modificarea obligațiilor impuse de instanță, fie
încetarea executării unora dintre acestea;
b) persoana supravegheată nu respectă condițiile de executare a măsurii educative sau
nu execută, în condițiile stabilite, obligațiile ce îi revin.

Art. 123 Modificarea sau încetarea obligațiilor
(1) Dacă, pe parcursul supravegherii, au intervenit motive care justifică, fie impunerea
unor noi obligații, fie sporirea sau diminuarea condițiilor de executare a celor existente,
instanța dispune modificarea obligațiilor în mod corespunzător, pentru a asigura persoanei
supravegheate șanse mai mari de îndreptare.
(2) Instanța dispune încetarea executării unora dintre obligațiile pe care le -a impus,
când apreciază că menținerea acestora nu mai este necesară.

Art. 124 Prelungirea sau înlocuirea măsurilor educative neprivative de libertate
(1) Dacă minorul nu respectă, cu rea -credință, condițiile de executare a măsurii
educative sau a obligațiilor impuse, instanța d ispune:
a) prelungirea măsurii educative, fără a putea depăși maximul prevăzut de lege pentru
aceasta;

37 b) înlocuirea măsurii luate, cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai
severă;
c) înlocuirea măsurii luate, cu internare a într -un centru educativ, în cazul în care, inițial,
s-a luat măsura educativă neprivativă de libertate cea mai severă, pe durata sa maximă.
(2) În cazurile prevăzute în alin.(1) lit. a) și b), dacă nici de această dată nu sunt
respectate condițiile de executare a măsurii educative sau a obligațiilor impuse, instanța
înlocuiește măsura educativă neprivativă de libertate cu măsura internării într -un centru
educativ.
(3) Dacă minorul aflat în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate
săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită
anterior, instanța dispune:
a) prelungirea măsurii educative luate inițial fără a putea depăși maximul prevăzut de
lege pentru aceasta;
b) înlocuirea măsuri i luată inițial cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai
severă;
c) înlocuirea măsurii luată inițial cu o măsură educativă privativă de libertate.
(4) În cazurile prevăzute în alin.(1) lit. a) și b) și în alin. (3) lit. a) și b), i nstanța poate
impune noi obligații în sarcina minorului ori sporește condițiile de executare a celor
existente.

CAPITOLUL III REGIMUL MĂSURILOR EDUCATIVE PRIVATIVE DE LIBERTATE

Art. 125 Internarea într -un centru educativ
(1) Măsura educati vă a internării într -un centru educativ constă în internarea
minorului într -o instituție specializată în recuperarea minorilor, unde va urma un program de
pregătire școlară și formare profesională potrivit aptitudinilor sale, precum și programe de
reinteg rare socială.
(2) Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între unu și 3 ani.
(3) Dacă în perioada internării minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat
pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța poate menține m ăsura internării
într-un centru educativ, prelungind durata acesteia, fără a depăși maximul prevăzut de lege,
sau o poate înlocui cu măsura internării într -un centru de detenție.
(4) În cazul în care pe durata internării minorul a dovedit interes const ant pentru
însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente în vederea
reintegrării sociale, după executarea a cel puțin jumătate din durata internării, instanța poate
dispune:
a) înlocuirea internării cu măsura educativă a asis tării zilnice pe o perioadă egală cu durata
internării neexecutate dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta
de 18 ani;
b) liberarea din centrul educativ, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Odată cu î nlocuirea sau liberarea instanța impune respectarea uneia sau mai
multora dintre obligațiile prevăzute în art. 122 până la împlinirea duratei măsurii internării.
(6) Dacă minorul nu respectă, cu rea -credință, condițiile de executare a măsurii
asistări i zilnice sau obligațiile impuse, instanța revine asupra înlocuirii sau liberării și dispune
executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într -un centru educativ.
(7) În cazul săvârșirii, până la împlinirea duratei internării, a u nei noi infracțiuni de
către o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani și față de care s -a dispus înlocuirea
măsurii internării într -un centru educativ cu măsura asistării zilnice, instanța revine asupra
înlocuirii și dispune:

38 a) executarea restului r ămas din durata măsurii internării inițiale, cu posibilitatea prelungirii
duratei acesteia până la maximul prevăzut de lege;
b) internarea într -un centru de detenție.

Art. 126 Internarea într -un centru de detenție
(1) Măsura educativă a internării într-un centru de detenție constă în internarea
minorului într -o instituție specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază și
supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare socială, precum și programe
de pregătire școlară și formare profesională potrivit aptitudinilor sale.
(2) Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani, afară de cazul în
care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de
ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între
5 și 15 ani.
(3) Dacă în perioada internării minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat
pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța prelungește măsura internării
fără a depăși maximul prevăzut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea
dintre cele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite. Din durata măsurii educative se
scade perioada executată până la data hotărârii.
(4) În cazul în care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru
însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente în vederea
reintegrării sociale, după executarea a cel puțin jumătate din durata internării, instanța poate
dispune:
a) înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu
durata internării neexecutate dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit
vârsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul de detenție, dacă persoana int ernată a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Odată cu înlocuirea sau liberarea instanța impune respectarea uneia sau mai
multora dintre obligațiile prevăzute în art. 122 până la împlinirea duratei măsurii internării.
(6) Dacă minorul nu respectă, cu re a-credință, condițiile de executare a măsurii
asistării zilnice sau obligațiile impuse, instanța revine asupra înlocuirii sau liberării și dispune
executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într -un centru de
detenție.
(7) În ca zul săvârșirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracțiuni de
către o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani și față de care s -a dispus înlocuirea
măsurii internării într -un centru de detenția cu măsura asistării zilnice, instanța revine asupra
înlocuirii și dispune:
a) executarea restului rămas din durata măsurii internării într -un centru de detenție;
b) prelungește durata acestei internări în condițiile prevăzute în alin.(3).

Art. 127 Schimbarea regimului de executare
Dacă în c ursul executării unei măsuri educative privative de libertate persoana
internată, care a împlinit vârsta de 18 ani, are un comportament prin care influențează
negativ sau împiedică procesul de recuperare și reintegrare a celorlalte persoane internate,
instanța poate dispune continuarea executării măsurii educative într -un penitenciar.

Art. 128 Calculul duratei măsurilor educative
În cazul măsurilor educative privative de libertate dispozițiile art. 71 -73 se aplică în
mod corespunzător.

39 CAPITOLUL IV DISPOZIȚII COMUNE

Art. 129 Efectele cauzelor de atenuare și agravare
În cazul infracțiunilor săvârșite în timpul minorității, cauzele de atenuare și agravare
sunt avute în vedere la alegerea măsurii educative și produc efecte între limitele p revăzute
de lege pentru fiecare măsură educativă.

Art. 130 Pluralitatea de infracțiuni
(1) În caz de concurs de infracțiuni săvârșite în timpul minorității, se stabilește și se ia
o singură măsură educativă pentru toate faptele, în condițiile art. 115, ținând seama de
criteriile prevăzute în art. 74.
(2) În cazul săvârșirii a două infracțiuni dintre care una în timpul minorității și una
după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă iar
pentru infr acțiunea săvârșită după majorat se stabilește o pedeapsă, după care:
a) dacă măsura educativă este neprivativă de libertate, se execută numai pedepsa;
b) dacă măsura educativă este privativă de libertate iar pedeapsa este închisoarea, se
aplică pede apsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din
durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii
infracțiunii comise după majorat;
c) dacă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvâr șită după majorat este detențiunea pe
viață, se execută numai această pedeapsă;
d) dacă măsura educativă este privativă de libertate iar pedeapsa este amenda, se
execută măsura educativă, a cărei durată se majorează cu cel mult 6 luni, fără a depăși
maximul prevăzut de lege pentru aceasta.
(3) În cazul prevăzut în alin.(2) lit. b) din durata pedepsei aplicate se scade ceea ce s –
a executat din momentul săvârșirii infracțiunii comise după majorat până la data judecării.
(4) În cazul săvârșirii după majorat a două sau mai multe infracțiuni concurente, se
aplică mai întâi regulile referitoare la concursul de infracțiuni, după care se face aplicarea
dispozițiilor alin.(2).
(5) Pedeapsa stabilită potrivit dispozițiilor alin.(2) lit. b) nu poate face obiectul
amânării aplicării pedepsei sau al suspendării executării sub supraveghere.

Art. 131 Descoperirea unei infracțiuni săvârșite în timpul minorității
Dacă pe durata termenului de supraveghere al amânării aplicării pedepsei, al
suspendării sub su praveghere ori al liberării condiționate se descoperă că persoana
supravegheată mai săvârșise o infracțiune în timpul minorității pentru care s -a luat chiar
după expirarea acestui termen o măsură educativă privativă de libertate, amânarea,
suspendarea sau liberarea se anulează, aplicându -se în mod corespunzător dispozițiile art.
130 alin.(2) – (4).

Art. 132 Prescripția răspunderii penale a minorilor
Termenele de prescripție a răspunderii penale, prevăzute în art. 155, se reduc la
jumătate pentru cei care la data săvârșirii infracțiunii erau minori și se întrerup sau se
suspendă în condițiile prevăzute de lege pentru majori.

Art. 133 Prescripția executării măsurilor educative
(1) Măsurile educative neprivative de libertate se prescriu într -un termen de 2 ani de
la data rămânerii definitive a hotărârii prin care au fost luate.
(2) Măsurile educative privative de libertate se prescriu într -un termen egal cu durata
măsurii educative luate, dar nu mai puțin de 2 ani.

40 (3) Termenele de pres cripție a executării măsurilor educative se întrerup și se
suspendă în condițiile prevăzute de lege pentru majori.
(4) În cazul înlocuirii măsurilor educative, executarea se prescrie în raport cu măsura
educativă mai grea și curge de la data rămânerii d efinitive a hotărârii prin care s -a dispus
înlocuirea.

Art. 134 Efectele măsurilor educative
Măsurile educative nu atrag interdicții, decăderi sau incapacități.

Art. 135 Minorul devenit major
(1) Dispozițiile prezentului titlu se apl ică și majorilor care, la data săvârșirii infracțiunii,
aveau vârsta cuprinsă între 13 și 18 ani.
(2) Când, la data pronunțării hotărârii prin care s -a luat o măsură educativă privativă
de libertate, infractorul a împlinit vârsta de 18 ani instanța, ținând seama de posibilitățile sale
de îndreptare, de vârsta acestuia precum și de celelalte criterii prevăzute în art. 74, poate
dispune executarea măsurii educative într -un penitenciar.

TITLUL VI
RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE

CAPITOLUL I DISPO ZIȚII GENERALE

Art. 136 Condițiile răspunderii penale a persoanelor juridice
(1) Persoanele juridice, cu excepția statului și a autorităților publice, răspund penal
pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în i nteresul ori în
numele persoanei juridice.
(2) Instituțiile publice nu răspund penal pentru infracțiunile săvârșite în exercitarea
unei activități ce nu poate face obiectul domeniului privat.
(3) Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răs punderea penală a
persoanei fizice care a contribuit la săvârșirea aceleiași fapte.

Art. 137 Pedepsele aplicabile persoanei juridice
(1) Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale și complementare.
(2) Pedeapsa principală este amen da.
(3) Pedepsele complementare sunt:
a) dizolvarea persoanei juridice;
b) suspendarea activității sau a uneia dintre activitățile persoanei juridice pe o durată de la 3
luni la 3 ani;
c) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o du rată de la 3 luni la 3 ani;
d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziții publice pe o durată de la unu la 3
ani;
e) plasarea sub supraveghere judiciară;
f) afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare.

Art. 138 Stabilirea amenzii pe ntru persoana juridică
(1) Amenda constă în suma de bani pe care persoana juridică este condamnată să o
plătească statului.

41 (2) Cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor –amendă. Suma
corespunzătoare unei zile – amendă, cuprinsă între 1 00 și 5 000 lei, se înmulțește cu
numărul zilelor -amendă, care este cuprins între 15 zile și 600 de zile.
(3) Instanța stabilește numărul zilelor –amendă ținând cont de criteriile generale de
individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile – amendă se
determină ținând seama de cifra de afaceri în cazul persoanei juridice cu scop lucrativ,
respectiv de valoarea activului patrimonial în cazul altor persoane juridice, precum și de
celelalte obligații ale persoanei juridice.
(4) Limitele speciale ale zilelor -amendă sunt cuprinse între:
a) 60 și 180 de zile -amendă , când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită numai
pedeapsa amenzii;
b) 120 și 240 de zile -amendă , când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 5
ani, unică sau alternativ cu pedeapsa amenzii;
c) 180 și 300 de zile -amendă , când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 10
ani;
d) 240 și 420 de zile -amendă , când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 20
de ani;
e) 360 și 510 de zile -amendă , când legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 20
de ani sau detențiunea pe viață;
(5) Când prin infracțiunea săvârșită persoana juridică a urmărit obținerea unui folos
patrimonial, limitele speciale ale zilelor -amendă prevăzute de lege pentru infracțiunea
comisă se pot majora cu o treime, fără a se depăși maximul general al amenzii. La stabilirea
amenzii se va ține seama de valoarea folosului patrimonial obținut sau urmărit.

CAPITOLUL II REGIMUL PEDEPSELOR COMPLEME NTARE APLICATE
PERSOANEI JURIDICE

Art. 139 Aplicarea și executarea pedepselor complementare în cazul persoanei
juridice
(1) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementar e se dispune atunci când
instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, precum și de împrejurările
cauzei, aceste pedepse sunt necesare.
(2) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie când
legea prevede ace astă pedeapsă.
(3) Pedepsele complementare prevăzute în art. 137 alin.(3) lit.b) – f) se pot aplica în
mod cumulativ.
(4) Executarea pedepselor complementare începe după rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare.

Art. 140 Dizolvarea persoa nei juridice
(1) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice se aplică atunci când :
a) persoana juridică a fost constituită în scopul săvârșirii de infracțiuni;
b) obiectul său de activitate a fost deturnat în scopul comiterii d e infracțiuni, iar
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 3
ani.
(2) În caz de neexecutare, cu rea -credință, a uneia dintre pedepsele complementare
prevăzute în art. 137 alin.(3) lit.b) – e), instanța dispu ne dizolvarea persoanei juridice.
(3) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice are ca efect deschiderea
procedurii de lichidare, potrivit legii, iar o copie după dispozitivul hotărâr ii definitive de

42 condamnare prin care s -a aplicat această pedeapsă va fi comunicată, de îndată, instanței
civile competente, care va proceda la desemnarea lichidatorului.

Art. 141 Suspendarea activității persoanei juridice
(1) Pedeapsa complementară a suspendării activității persoanei juridice constă în
interzicerea desfășurării activității sau a uneia dintre activitățile persoanei juridice, în
realizarea căreia a fost săvârșită infracțiunea.
(2) În caz de neexecutare, cu rea -credință, a pedepsei complementare prevăzute în
art. 137 alin.(3) lit.f) , instanța dispune suspendarea activității sau a uneia dintre activitățile
persoanei juridice până la punerea în executare a pedepsei complementare, dar nu mai mult
de 3 luni.
(3) Dacă până la împlinir ea termenului prevăzut în alin.(2) pedeapsa complementară
nu a fost pusă în executare instanța dispune dizolvarea persoanei juridice.

Art. 142 Neaplicarea dizolvării sau suspendării activității persoanei jurid ice
(1) Pedepsele complementare prevăzute în art. 137 alin.(3) lit.a) și b) nu pot fi
aplicate instituțiilor publice, partidelor politice, sindicatelor, patronatelor și organizațiilor
religioase ori aparținând minorităților naționale, constituite potri vit legii.
(2) Dispozițiile prevăzute în alin. (1) se aplică și persoanelor juridice care își
desfășoară activitatea în domeniul presei.

Art. 143 Închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice
(1) Pedeapsa complementară a înch iderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice
constă în închiderea unuia sau mai multora dintre punctele de lucru aparținând persoanei
juridice cu scop lucrativ , în care s -a desfășurat activitatea în realizarea căreia a fost
săvârșită infracțiunea.
(2) Dispozițiile prevăzute în alin.(1) nu se aplică persoanelor juridice care își
desfășoară activitatea în domeniul presei.

Art. 144 Interzicerea de a participa la procedurile de achiziții publice
Pedeapsa complementară a interzicerii de a partici pa la procedurile de achiziții
publice constă în interzicerea de a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru
atribuirea contractelor de achiziții publice, prevăzute de lege.

Art. 145 Plasarea sub supraveghere judiciară
(1) Plasarea sub suprav eghere judiciară constă în desemnarea de către instanță a
unui administrator judiciar care va supraveghea, pe o perioadă de la unu la 3 ani,
desfășurarea activității ce a ocazionat săvârșirea infracțiunii.
(2) Mandatarul judiciar are obligația de a sesiza instanța atunci când constată că
persoana juridică nu a luat măsurile necesare în vederea prevenirii comiterii de noi
infracțiuni. În cazul în care instanța constată că sesizarea este întemeiată, dispune
înlocuirea acestei pedepse cu pedeapsa prevăzută de art. 141.
(3) Plasarea sub supraveghere judiciară nu se aplică în cazul persoanelor juridice
menționate la art. 142.

Art. 146 Afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare
(1) Afișarea hotărârii definitive de condamnare sau publica rea acesteia se realizează
pe cheltuiala persoanei juridice condamnate.
(2) Prin afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare nu poate fi dezvăluită
identitatea persoanei vătămate.

43 (3) Afișarea hotărârii de condamnare se realizează în extras, în forma și locul stabilite
de instanță, pentru o perioadă cuprinsă între o lună și 3 luni.
(4) Publicarea hotărârii de condamnare se face în extras și în forma stabilită de
instanță, prin intermediul presei scrise sau audio -vizuale ori prin alte mijloac e de comunicare
audio -vizuală, desemnate de instanță.
(5) Dacă publicarea se face prin presa scrisă sau audio -vizuală instanța stabilește
numărul aparițiilor, care nu poare fi mai mare de 10, iar în cazul publicării prin alte mijloace
audio -vizuale du rata acesteia nu poate depăși 3 luni.

CAPITOLUL III DISPOZIȚII COMUNE

Art. 147 Recidiva în cazul persoanei juridice
(1) Există recidivă pentru persoana juridică atunci când, după rămânerea definitivă a
unei hotărâri de condamnare ș i până la reabilitare, persoana juridică săvârșește din nou o
infracțiune.
(2) În caz de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua
infracțiune se majorează cu jumătate, fără a depăși maximul general al pedepsei amenzii.
(3) Dacă amenda anterioară nu a fost executată, în tot sau în parte, amenda stabilită
pentru noua infracțiune potrivit alin.(2), se adaugă la pedeapsa anterioară sau la restul
rămas neexecutat din aceasta.
(4) Dispozițiile art. 41 se aplică în mo d corespunzător.

Art. 148 Atenuarea și agravarea răspunderii penale a persoanei juridice
(1) În caz de concurs de infracțiuni, pluralitate intermediară sau de cauze de atenuare
ori agravare a răspunderii penale, persoanei juridice i se aplică regim ul amenzii prevăzut de
lege pentru persoana fizică.
(2) În caz de pluralitate de infracțiuni, pedepsele complementare de natură diferită, cu
excepția dizolvării, sau cele de aceeași natură dar cu conținut diferit se cumulează, iar dintre
pedepsele co mplementare de aceeași natură și cu același conținut se aplică cea mai grea.
(3) În caz de pluralitate de infracțiuni, măsurile de siguranță luate conform art.112 și
113 se cumulează.

Art. 149 Prescripția răspunderii penale
Răspunderea penală a persoanei juridice se prescrie în condițiile prevăzute de lege
pentru persoana fizică, dispozițiile prevăzute în art. 154 -157 aplicându -se în mod
corespunzător.

Art. 150 Prescripția executării pedepsei
(1) Termenul de prescripție a executării pedep sei amenzii aplicate persoanei juridice
este de 5 ani.
(2) Executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice se prescrie
într-un termen de 3 ani, care curge de la data la care pedeapsa amenzii a fost executată sau
considerată ca executată .
(3) Dispozițiile prevăzute în art. 161, 162 alin.(2), art. 163 și art. 164 se aplică în mod
corespunzător.

44 Art. 151 Reabilitarea persoanei juridice
Reabilitarea persoanei juridice are loc de drept dacă, în decurs de 3 ani de la data la
care pedeapsa amenzii sau pedeapsa complementară a fost executată sau considerată ca
executată, aceasta nu a mai săvârșit nici o altă infracțiune.

Art.152 Efectele comasării și divizării persoanei juridice
(1) În cazul pierderii personalității juridice prin fuziune, absorbție sau divizare
intervenită după comiterea infracțiunii, răspunderea penală și consecințele acesteia se va
angaja:
a) în sarcina persoanei juridice creată prin fuziune;
b) în sarcina persoanei juridice absorbante;
c) în sarcina persoanelor juri dice care au fost create prin divizare sau care au dobândit
fracțiuni din patrimoniul persoanei divizate.
(2) În cazul prevăzut la alin.(1) la individualizarea pedepsei se va ține seama de cifra
de afaceri, respectiv de valoarea activului patrimonial al pe rsoanei juridice care a comis
infracțiunea, precum și de partea din patrimoniul acesteia care a fost transmisă fiecărei
persoane juridice participante la operațiune.

TITLUL VII
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ

Art. 153 Efectele amnistiei
(1) Amnistia înlătură răspunderea penală pentru infracțiunea săvârșită. Dacă intervine
după condamnare, ea înlătură și executarea pedepsei pronunțate, precum și celelalte
consecințe ale condamnării. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie.
(2) Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranță și asupra drepturilor
persoanei vătămate.

Art. 154 Prescripția răspunderii penale
(1) Prescripția înlătură răspunderea penală.
(2) Prescripția nu înlătură răspunderea penală în cazul in fracțiunilor de genocid,
contra umanității și de război.

Art.155 Termenele de prescripție a răspunderii penale
(1) Termenele de prescripție a răspunderii penale sunt:
a) 15 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detenți unii pe viață
sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;
b) 10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare
de 10 ani, dar care nu depășește 20 de ani;
c) 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvâr șită pedeapsa închisorii mai mare
de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani;
d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare
de un an dar care nu depășește 5 ani;
e) 3 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu
depășește un an sau amenda;
(2) Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârșirii
infracțiunii. În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau

45 inacțiu nii, în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni
iar în cazul infracțiunilor de obicei, de la data săvârșirii ultimului act.
(3) În cazul infracțiunilor progresive, termenul de prescripție a răspunderii penal e
începe să curgă de la data săvârșirii acțiunii sau inacțiunii și se calculează în raport cu
pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv produs.
(4) În cazul infracțiunilor contra libertății și integrității sexuale, săvârșite față de un
minor, ter menul de prescripție începe să curgă de la data la care acesta a devenit major.
Dacă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescripție începe să
curgă de la data decesului.

Art. 156 Întreruperea cursului prescripției răspunder ii penale
(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea
oricărui act de procedură în cauză.
(2) După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.
(3) Întreruperea cursului prescrip ției produce efecte față de toți participanții la
infracțiune, chiar dacă actul de întrerupere privește numai pe unii dintre ei.
(4) Termenele prevăzute în art. 155, dacă au fost depășite cu încă o jumătate, vor fi
socotite îndeplinite oricâte întrerup eri ar interveni.
(5) Admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă
un nou termen de prescripție a răspunderii penale.

Art. 157 Suspendarea cursului prescripției răspunderii penale
(1) Cursul termenului prescripți ei răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o
dispoziție legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în
mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal.
(2) Prescripția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.

Art.158 Lipsa plângerii prealabile
(1) În cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este
condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa
acestei plâng eri înlătură răspunderea penală.
(2) Fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală,
chiar dacă plângerea prealabilă s -a făcut numai de către una dintre ele.
(3) Fapta atrage răspunderea penală a tuturor persoanelor fi zice sau juridice care au
participat la săvârșirea acesteia, chiar dacă plângerea prealabilă s -a făcut numai cu privire
la una dintre acestea.
(4) În cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori
cu capacitatea de ex ercițiu restrânsă, acțiunea penală se poate pune în mișcare și din
oficiu.
(5) Dacă persoana vătămată a decedat, sau în cazul persoanei juridice aceasta a fost
lichidată, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii,
acțiunea penală poate fi pusă în mișcare din oficiu.

Art. 159 Retragerea plângerii prealabile
(1) Retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunțarea unei hotărâri
definitive, în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este
condiționată de introducerea unei plângeri prealabile.
(2) Retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire
la care plângerea a fost retrasă.

46 (3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu retragerea plângerii prealabile
se face numai de reprezentanții lor legali. În cazul persoanelor cu capacitate de exercițiu
restrânsă retragerea se face cu încuviințarea persoanelor prevăzute de lege.
(4) În cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este
condiționată de introducerea unei plângeri prealabile, dar acțiunea penală a fost pusă în
mișcare din oficiu în condițiile legii, retragerea plângerii produce efecte numai dacă este
însușită de procuror.

TITLUL VIII
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ SAU MODIFICĂ EXECUTAREA PEDEPSEI

Art. 160 Efectele grațierii
(1) Grațierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei ori
comutarea acesteia în alta mai ușoară.
(2) Grațierea nu are ef ecte asupra pedepselor complementare și masurilor educative
neprivative de libertate, în afară de cazul când se dispune altfel prin actul de grațiere.
(3) Grațierea nu are efect asupra măsurilor de siguranță și asupra drepturilor
persoanei vătămate.
(4) Grațierea nu are efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub
supraveghere, în afară de cazul când se dispune altfel prin actul de grațiere.

Art. 161 Prescripția executării pedepsei
(1) Prescripția înlătură executarea pedep sei principale.
(2) Prescripția nu înlătură executarea pedepselor principale pronunțate pentru
infracțiunile de genocid, contra umanității și de război.

Art. 162 Termenele de prescripție a executării pedepsei
(1) Termenele de prescripție a execu tării pedepsei pentru persoana fizică sunt:
a) 20 de ani, când pedeapsa care urmează a fi executată este detențiunea pe viață sau
închisoarea mai mare de 15 ani;
b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, î n
cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;
c) 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda.
(2) Termenele arătate în alin.(1) se socotesc de la data când hotărârea de
condamnare a rămas definitivă.
(3) În cazul revocării sau anularii amânării aplicării pedepsei, suspendării executării
pedepsei sub supraveghere ori liberării condiționate, termenul de prescripție începe să
curgă de la data când hotărârea de revocare sau anulare a rămas definitivă.
(4) În cazul revocării liberării condiționate , în condițiile art. 104 alin.(1), termenul de
prescripție începe să curgă de la data când hotărârea de revocare a rămas definitivă și se
calculează în raport cu restul de pedeapsă neexecutat.
(5) În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închi sorii, termenul de prescripție
curge de la data când hotărârea înlocuire a rămas definitivă și se calculează în raport cu
durata pedepsei închisorii.
(6) Pedepsele complementare aplicate persoanei fizice și măsurile de siguranță nu se
prescriu.

47 Art. 163 Întreruperea cursului prescripției executării pedepsei
(1) Cursul termenului de prescripție a executării pedepsei se întrerupe prin începerea
executării pedepsei. Sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei, face
să curgă un n ou termen de prescripție de la data sustragerii.
(2) Cursul termenului de prescripție a executării se întrerupe și prin săvârșirea din
nou a unei infracțiuni.
(3) Cursul termenului de prescripție a executării pedepsei amenzii se întrerupe și pri n
înlocuirea obligației de plată a amenzii cu obligația de a presta o muncă neremunerată în
folosul comunității.

Art. 164 Suspendarea cursului prescripției executării pedepsei
(1) Cursul termenului prescripției executării pedepsei este suspendat în c azurile și
condițiile prevăzute în Codul de procedură penală.
(2) Prescripția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.

TITLUL IX
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CONSECINȚELE CONDAMNĂRII

Art. 165 Reabilitarea de drept
Reabilitare a are loc de drept în cazul condamnării la pedeapsa amenzii, la pedeapsa
închisorii care nu depășește doi ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost
suspendată sub supraveghere, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit o altă
infracți une.

Art. 166 Reabilitarea judecătorească
(1) Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanță după împlinirea
următoarelor termene:
a) 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu
depășește 5 ani;
b) 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu
depășește 10 ani;
c) 6 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau în cazul
pedepsei detențiunii pe viață, comutată sau înlocuită cu pe deapsa închisorii;
d) 7 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață considerată executată ca
urmare a grațierii, a împlinirii termenului de prescripție a executării pedepsei sau a liberării
condiționate.
(2) Condamnatul decedat până la împlinirea termenului de reabilitare poate fi
reabilitat dacă instanța, evaluând comportarea condamnatului până la deces, apreciază că
merită acest beneficiu.

Art. 167 Calculul termenului de reabilitare
(1) Termenele prevăzute în art. 165 și 166 se socotesc de la data când a luat sfârșit
executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s -a prescris.
(2) Pentru cei condamnați la pedeapsa amenzii, termenul curge din momentul în care
amenda a fost achitată integral sau executarea ei s -a stins în orice alt mod.
(3) În caz de grațiere totală sau de grațiere a restului de pedeapsă, termenul curge de
la data actului de grațiere, dacă la acea dată hotărârea de condamnare era definitivă sau de

48 la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, dacă actul de grațiere se referă la
infracțiuni în curs de judecată.
(4) În caz de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei termenul curge de
la data împlinirii termenului de supraveghere.
(5) În cazul condamnărilor succesive termenul de reabilitare se calculează în raport
cu pedeapsa cea mai grea și curge de la data executării ultimei pedepse.

Art. 168 Condițiile reabilitării judecătorești
Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întrunește
următoarele condiții:
a) nu a săvârșit o altă infracțiune în intervalul prevăzut în art. 166;
b) a achitat integral cheltuielile de judecată și și -a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin
hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dov edește că nu a avut posibilitatea
să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri.

Art. 169 Efectele reabilitării de drept sau judecătorești
(1) Reabilitarea face să înceteze decăderile și interdicțiile, precum și incapacită țile
care rezultă din condamnare.
(2) Reabilitarea nu are ca urmare obligația de reintegrare în funcția din care
condamnatul a fost scos în urma condamnării ori de redare a gradului militar pierdut.
(3) Reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranță.

Art. 170 Reînnoirea cererii de reabilitare judecătorească
(1) În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o nouă cerere
decât după un termen de un an, care se socotește de la data respingerii cererii prin hotă râre
definitivă.
(2) Condițiile prevăzute în art. 168 trebuie să fie îndeplinite și pentru intervalul de timp
care a precedat noua cerere.
(3) Cererea respinsă ca urmare a neîndeplinirii unor condiții de formă poate fi
reînnoită potrivit Codului de procedură penală.

Art. 171 Anularea reabilitării
Reabilitarea judecătorească va fi anulată când, după acordarea ei, s -a descoperit că
cel reabilitat mai săvârșise o infracțiune care, dacă ar fi fost cunoscută, ar fi condus la
respingerea cererii d e reabilitare.

TITLUL X
ÎNȚELESUL UNOR TERMENI SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENALĂ

Art. 172 Dispoziții generale
Ori de câte ori legea penală folosește un termen sau o expresie din cele arătate în
prezentul titlu, înțelesul acestora este cel prevăzut în articolele următoare, afară de cazul
când legea penală dispune altfel.

Art. 173 Legea penală
Prin "lege penală" se înțelege orice dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi
organice, ordonanțe de urgență sau alte acte normative care la data adopt ării lor aveau
putere de lege.

49
Art. 174 Săvârșirea unei infracțiuni
Prin „săvârșirea unei infracțiuni” sau „comiterea unei infracțiuni” se înțelege
săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau
ca tenta tivă, precum și participarea la comiterea acestora în calitate de coautor, instigator
sau complice.

Art. 175 Funcționar
(1) „Funcționar” este persoana care exercită, permanent sau temporar, atribuții care îi
permit să ia decizii, să participe la luare a deciziilor sau să influențeze luarea acestora în
cadrul unei persoane juridice care desfășoară o activitate ce nu poate face obiectul
domeniului privat.
(2) De asemenea, este considerat funcționar în sensul legii penale persoana care
exercită o activita te pentru care a fost învestit de o autoritate publică și care este supusă
controlului acesteia.

Art. 176 Membru de familie
(1) Prin „membru de familie” se înțelege:
a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele
devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude;
b) soțul;
c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dinte soți sau dintre părinți și
copii, în cazul în care conviețuiesc.
(2) Dispozițiile din legea penal ă privitoare la membru de familie, în limitele prevăzute
de alin.(1) lit.a), se aplică, în caz de adopție, și persoanei adoptate ori descendenților
acesteia în raport cu rudele firești.

Art. 177 Informații secrete de stat și înscrisuri oficiale
(1) „Informații secrete de stat” sunt informațiile clasificate astfel de autoritățile
competente, potrivit legii.
(2) „Înscris oficial” este orice înscris care emană de la o persoană juridică dintre cele
la care se referă art. 175 alin.(1) ori de la p ersoana prevăzută în art. 175 alin.(2) sau care
aparține unor asemenea persoane.

Art. 178 Arme
(1) „Arme” sunt instrumentele, dispozitivele sau piesele declarate astfel prin dispoziții
legale.
(2) Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme și
care au fost întrebuințate pentru atac.

Art. 179 Instrument de plată electronică
Prin „instrument de plată electronică” se înțelege un instrument care permite titularului
să efectueze retrageri de numerar, încărcarea și descărcarea unui instrument de monedă
electronică precum și transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate și executate de către
instituții financiare.

Art. 180 Sistem informatic și date informatice
(1) Prin „sistem informatic” se înțelege orice d ispozitiv sau ansamblu de dispozitive
interconectate sau aflate în relație funcțională, dintre care unul sau mai multe asigură
prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic

50 (2) Prin „date informatice” se înțelege orice reprezentare a unor fapte, informații sau
concepte într -o formă care poate fi prelucrată printr -un sistem informatic.

Art. 181 Exploatarea unei persoane
Prin „ exploatarea unei persoane ” se înțelege:
a) supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, î n mod forțat ori cu
încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate;
b) ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de
aservire;
c) obligarea la practicarea prostituției , la manifestări pornografice în vederea producerii și
difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală;
d) obligarea la practicarea cerșetoriei;
e) prelevarea de organe.

Art. 182 Faptă săvârșită în public
Fapta se co nsideră săvârșită în public atunci când a fost comisă:
a) într -un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar
dacă nu este prezentă nici o persoană;
b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane;
c) în loc neaccesibil publicului, însă cu intenția ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă
acest rezultat s -a produs față de două sau mai multe persoane;
d) într -o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepț ia reuniunilor care pot fi
considerate că au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante.

Art. 183 Timp de război
Prin „timp de război” se înțelege durata stării de mobilizare a forțelor armate sau
durata stării de război.

Art. 184 Calculul timpului
(1) La calcularea timpului ziua se socotește de 24 de ore, săptămâna de 7 zile iar
anul de 12 luni. Luna și anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare
datei de la care au început să cu rgă.
(2) Dacă limita de pedeapsă este exprimată într -un termen pe luni care nu este
divizibil cu fracția de majorare sau reducere ce ar urma să se aplice, fracția se va aplica
asupra termenului transformat în zile, după care durata obținută se transformă în luni. În
acest caz luna se socotește de 30 de zile și se iau în calcul doar zilele întregi rezultate din
aplicarea fracției.
(3) În cazul limitelor de pedeapsă exprimate în ani, se aplică în mod corespunzător
dispozițiile alin. (2), transformarea făcâ ndu-se între ani și luni.

Art. 185 Pedeapsă prevăzută de lege
Prin „pedeapsă prevăzută de lege” se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege
care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor
de reducere sau de majorare a pedepsei.

51

PARTEA SPECIALĂ

TITLUL I
INFRACȚIUNI CONTRA PERSOANEI

CAPITOLUL I INFRACȚIUNI CONTRA VIEȚII

Art. 186 Omorul
(1) Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și
interzicerea exercităr ii unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepsește.

Art. 187 Omorul calificat
(1) Omorul săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspunde re penală
sau de la executarea unei pedepse;
d) pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni;
e) de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor în formă
consumată;
f) asupra a două sau mai multor persoane;
g) asupra unei femei gravi de;
h) prin cruzimi ,
se pedepsește cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepsește.

Art. 188 Uciderea la cererea victimei
Uciderea săvârșită la cererea exp licită, serioasă, conștientă și repetată a victimei care
suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestate medical, cauzatoare de
suferințe permanente și greu de suportat se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Art. 189 Determinar ea sau înlesnirea sinuciderii
(1) Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea a
avut loc, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani.
(2) Când fapta prevăzută în alineatul precedent s -a săvârșit față de un minor cu
vârsta cuprins ă între 13 și 18 ani sau față de o persoană cu discernământ diminuat,
pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani.
(3) Determinarea sau înlesnirea sinuciderii, săvârșită față de un minor care nu a
împlinit vârsta de 13 ani sau față de o persoană care nu a putu t să-și dea seama de
consecințele acțiunilor sau inacțiunilor sale ori nu putea să le controleze, dacă sinuciderea a
avut loc, se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor
drepturi.

52 (4) Dacă actele de determinare sau înles nire prevăzute în alin. (1) – (3) au fost
urmate de o încercare de sinucidere, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

Art. 190 Uciderea din culpă
(1) Uciderea din culpă a unei persoane se pedepsește cu închisoare de la unu la 5
ani.
(2) Uciderea d in culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor
de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anumite
activități, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani. Când încălcarea dispozițiilor leg ale
ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăși o infracțiune, se aplică regulile privind
concursul de infracțiuni.
(3) Dacă prin fapta săvârșită s -a cauzat moartea a două sau mai multor persoane,
limitele speciale ale pedepsei prevăzute în alineat ele precedente se majorează cu jumătate.

CAPITOLUL II INFRACȚIUNI CONTRA INTEGRITĂȚII CORPORALE
SAU SĂNĂTĂȚII

Art. 191 Lovirea sau alte violențe
(1) Lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de suferințe fizice se pedepsesc cu
închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei
persoane, fiind necesare îngrijiri medicale pentru vindecare, se pedepsește cu închisoare de
la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) Acțiunea p enală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 192 Vătămarea corporală
(1) Fapta prevăzută în art.191 care a cauzat vreuna din următoarele consecințe:
a) o infirmitate;
b) un prejudiciu estetic grav și permanent;
c) avortul;
d) punere a în primejdie a vieții persoanei,
se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(2) Când fapta a fost săvârșită în scopul producerii uneia dintre consecințele
prevăzute în alin. (1) lit. a) și b) pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Tent ativa la infracțiunea prevăzută în alin. (2) se pedepsește.
(4) Acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) se pune în mișcare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 193 Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte
Dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 191 și în art.192 a avut ca urmare
moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani.

Art. 194 Vătămarea corporală din culpă
(1) Fapta prevăzută în art. 191 alin.(2) săvârșită din culpă de către o persoan ă aflată
sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei
activități ce constituie prin ea însăși infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la
un an sau cu amendă.
(2) Fapta prevăzută în art. 192 alin.(1) săvârșită din culpă, se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.

53 (3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârșită ca urmare a nerespectării
dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei pro fesii sau meserii,
ori pentru efectuarea unei anumite activități, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani
sau amenda.
(4) Dacă urmările prevăzute în alin. (1) – (3) s-au produs față de două sau mai multe
persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
(5) Dacă nerespectarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere sau
desfășurarea activității care a condus la comiterea faptelor prevăzute în alin.(1) și (3)
constituie prin ea însăși o infracțiune, se aplică regu lile privind concursul de infracțiuni.
(6) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.

Art. 195 Relele tratamente aplicate minorului
Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a d ezvoltării
fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinți sau de orice persoană în grija
căreia se află minorul, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani și interzicerea exercitării
unor drepturi.

Art. 196 Încăierarea
(1) Participarea l a o încăierare între mai multe persoane se pedepsește cu închisoare
de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Dacă în cursul încăierării s -a cauzat o vătămare corporală uneia sau mai multor
persoane și nu se cunoaște care dintre participanți a produs urmările , se aplică tuturor
pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani, cu excepția victimei, care răspunde potrivit alin. (1).
(3) Când prin fapta săvârșită în condițiile alin. (2) s -a cauzat moartea unei persoane
pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani, iar dacă s -a cauzat moartea a două sau mai
multor persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
(4) Nu se pedepsește cel care a fost prins în încăierare împotriva voinței sale sau
care a încercat să -i despartă pe alții.

CAPITOLUL III INFRACȚIUNI SĂ VÂRȘITE ASUPRA UNUI MEMBRU DE FAMILIE

Art. 197 Violența în familie
(1) Dacă faptele prevăzute în art. 186, art. 187, art. 191 -193 sunt săvârșite asupra
unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o
pătrime.
(2) În cazul infracțiunilor prevăzute în art. 191 și în art. 194 săvârșite asupra unui
membru de familie, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu.

Art. 198 Uciderea ori vătămarea nou -născutului săvârșită de către mamă
(1) Uciderea copilului nou -născut imediat după naștere dar nu mai târziu de 24 de
ore, săvârșită de către mama aflată în stare de tulburare psihică se sancționează cu
pedeapsa prevăzută în art. 186, ale cărei limite speciale se reduc la jumătate.
(2) Dacă faptele prevăzute în art. 191 -193 sunt săvârșite asupra copilului nou -născut
imediat după naștere dar nu mai târziu de 24 de ore, de către mama aflată în stare de
tulburare psihică, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

54 CAPITOLUL IV AGRESIUNI ASUPRA FĂTULUI

Art. 199 Avortul
(1) Întreruperea cursului sarcinii săvârșită în vreuna dintre următoarele împrejurări:
a) în afara instituțiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate în acest scop;
b) de c ătre o persoană care nu are calitatea de medic de specialitate obstetrică –
ginecologie și drept de liberă practică medicală în această specialitate;
c) dacă vârsta sarcinii a depășit paisprezece săptămâni,
se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 a ni sau cu amendă și interzicerea exercitării
unor drepturi.
(2) Avortul săvârșit în orice condiții, fără consimțământul femeii însărcinate, se
pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) și (2) s -a cauzat femeii însărcinate o
vătămare corporală pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării
unor drepturi, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea femeii însărcinate, pedeapsa este
închisoarea de la 6 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Când faptele au fost săvârșite de un medic, pe lângă pedeapsa închisorii, se va
aplica și interzicerea exercitării profesiei de medic.
(5) Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1 ) și (2) se pedepsește.
(6) Nu constituie infracțiune avortul terapeutic efectuat de un medic de specialitate
obstetrică -ginecologie.
(7) Nu se pedepsește femeia însărcinată care își întrerupe cursul sarcinii.

Art. 200 Vătămarea fătului
(1) Văt ămarea fătului, în timpul nașterii, care a împiedicat instalarea vieții extrauterine
se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani.
(2) Vătămarea fătului în timpul nașterii, care a cauzat ulterior copilului o vătămare
corporală, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani, iar dacă a avut ca urmare
moartea copilului pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Vătămarea fătului î n timpul sarcinii, prin care s -a cauzat ulterior copilului o
vătămare corporală, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani, iar dacă a avut ca
urmare moartea copilului pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani .
(4) Vătămarea fătului săvârși tă în timpul nașterii de către mama aflată în stare de
tulburare psihică, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) și (2), ale cărei limite
se reduc la jumătate.
(5) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) – (4) au fost săvârșite din culpă limit ele
speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
(6) Când faptele prevăzute în alin. (1) – (3) și (5) au fost săvârșite de un medic, pe
lângă pedeapsa închisorii, se va aplica și interzicerea exercitării profesiei de medic.
(7) Vătămarea fătului în per ioada sarcinii de către femeia însărcinată, nu se
pedepsește.

CAPITOLUL V INFRACȚIUNI PRIVIND OBLIGAȚIA DE ASISTENȚĂ
A CELOR ÎN PRIMEJDIE

Art. 201 Lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate
(1) Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a anunța de îndată autoritățile de către
cel care a găsit o persoană a cărei viață, integritate corporală sau sănătate este în pericol și

55 nu are putința de a se salva, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
amendă.
(2) Fapta nu constituie infracțiune dacă, prin acordarea ajutorului, autorul s -ar expune
unui pericol grav cu privire la viața, integritatea corporală sau sănătatea sa.

Art. 202 Împiedicarea ajutorului
Împiedicarea intervenției ajutoarelor pentru salvarea u nei persoane de la un pericol
iminent și grav pentru viața, integritatea corporală sau sănătatea acesteia, se pedepsește cu
închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.

CAPITOLUL VI INFRACȚIUNI CONTRA LIBERTĂȚII PERSOANEI

Art. 203 Lipsirea de liber tate în mod ilegal
(1) Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepsește cu închisoare
de la unu la 7 ani.
(2) Se consideră lipsire de libertate și răpirea unei persoane aflate imposibilitatea de
a-și exprima voința ori de a se apăra.
(3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7
la 15 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1) și (2) se pedepsește.

Art. 204 Amenințarea
(1) Amenințare a cu săvârșirea unei infracțiuni sau cu producerea unei vătămări
injuste a unui drept sau interes legitim, îndreptată împotriva sa ori a altei persoane, dacă
aceasta are aptitudinea de a alarma, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau
cu amen dă.
(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.

Art. 205 Șantajul
(1) Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în
scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pen tru sine ori pentru altul, se
pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează amenințarea cu darea în vileag a unei
fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată ori pentru un
membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1).
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și (2) au fost comise în scopul de a dobândi în
mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de
la 2 la 7 ani.

Art. 206 Hărțuirea
(1) Fapta persoanei care, în mod repetat, urmărește victima ori îi supraveghează
locuința, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându -i astfel o
stare de temere, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.
(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la
distanță, care prin frecvență sau conținut alarmează victima, se pedepsește cu închisoare
de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai grav ă.
(3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

56

CAPITOLUL VII TRAFICUL ȘI EXPLOATAREA PERSOANELOR VULNERABILE

Art. 207 Sclavia
(1) Punerea sau ținerea unei persoane în stare de sclavie, precum și traficul de
sclavi, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepsește.

Art. 208 Traficul de persoane
(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane
în scopul exploatări i acesteia, săvârșită:
a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a -și exprima voința ori de starea de
vădită vulnerabilitate a acelei persoane;
c) prin oferirea, darea, ac ceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul
consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane,
se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Consimțământul persoanei vi ctimă a traficului nu constituie cauză justificativă.

Art. 209 Traficul de minori
(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în
scopul exploatării acestuia, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzice rea
exercitării unor drepturi.
(2) Dacă fapta a fost săvârșită în condițiile art. 208 alin.(1), pedeapsa este
închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză j ustificativă.

Art. 210 Supunerea la muncă forțată sau obligatorie
Fapta de a supune o persoană, în alte cazuri decât cele prevăzute de dispozițiile
legale, la prestarea unei munci împotriva voinței sale sau la o muncă obligatorie, se
pedepsește cu închi soare de la unu la 3 ani.

Art. 211 Proxenetismul
(1) Determinarea sau înlesnirea practicării prostituției ori obținerea de foloase
patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către una sau mai multe persoane se
pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) În cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicării prostituției
s-a realizat prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi .
(3) Dacă faptele sunt săvârșite față de un minor, limitele speciale pedepsei se
majorează cu jumătate .
(4) Prin practicarea prostituției se înțelege întreținerea de acte sexuale cu diferite
persoane în scopul obținerii de foloase patrimoniale pentru sin e sau pentru altul.

Art. 212 Exploatarea cerșetoriei
(1) Fapta persoanei care determină un minor sau o persoană cu dizabilități fizice ori
psihice să apeleze în mod repetat la mila publicului pentru a cere ajutor material, sau

57 beneficiază de foloase patr imoniale de pe urma acestei activități, se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta este săvârșită în următoarele împrejurări:
a) de părinte, tutore, curator ori de către cel care are în îngrijire persoana care cerșește;
b) prin constrângere,
pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 213 Folosirea unui minor în scop de cerșetorie
Fapta majorului care, având capacitatea de a munci, apelează în mod repetat la mila
publicului, cerând ajutor material, folosindu -se în ac est scop de prezența unui minor, se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 214 Folosirea serviciilor unei persoane exploatate
Fapta de a utiliza serviciile prevăzute în art. 181, prestate de o persoană despre care
beneficiarul știe că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori, se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o
infracțiune mai gravă.

Art. 215 Sancționarea tentativei
Tentativa la infracțiunile pre văzute în art. 207 – 209 și art. 211 alin. (2) se pedepsește.

CAPITOLUL VIII INFRACȚIUNI CONTRA LIBERTĂȚII ȘI INTEGRITĂȚII SEXUALE

Art. 216 Violul
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin
constrângere, punere în i mposibilitate de a se apăra ori de a -și exprima voința, sau profitând
de această stare, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării
unor drepturi.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează orice alte acte de penetrare vagi nală sau
anală comise în condițiile alin. (1).
(3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor
drepturi atunci când:
a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
b) victima e ste rudă în linie directă, frate sau soră;
c) victima nu a împlinit vârsta de 15 ani;
d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală.
(4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, p edeapsa este închisoarea de la 7 la
15 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(5) Acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) și (2) se pune în mișcare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(6) Tentativa la infracțiunile prevăzut e în alin. (1) – (3) se pedepsește.

Art. 217 Agresiunea sexuală
(1) Actul de natură sexuală, altul decât cele prevăzute în art. 216, cu o persoană
săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a -și exprima voința,
ori profit ând de această stare, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.

58 (2) Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi
atunci când:
a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră;
c) victima nu a împlinit vârsta de 15 ani;
d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală.
(3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7
la 15 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Dacă actele de agresiune sexuală au fost precedate sau urmate de săvârșirea
actelor sexuale prevăzute în art. 216 alin. (1) și (2), fapta constituie viol.
(5) Acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) se pune în mișcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.
(6) Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1) și (2) se pedepseș te.

Art. 218 Actul sexual cu un minor
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum și orice alte acte de penetrare
vaginală sau anală comise de un major cu un minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, se
pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi .
(2) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârșită de un major cu un minor cu vârsta între 13 și
15 ani, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
(3) Fapta prevăzută în alin. (1) comisă de un major cu un minor cu vârsta între 13 și
18 ani, de către o persoană care a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori
influența sa asupra acesteia, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.
(4) Fapta prevăzu tă în alin. (1) se sancționează cu închisoarea de la 3 la 10 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:
a) minorul este rudă în linie directă, frate sau soră;
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorul ui;
c) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
(5) Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta prevăzută în alin. (2) și (3), săvârșită
în condițiile alin. (4) lit. c).

Art. 219 Coruperea sexuală a minorilor
(1) Comiterea de căt re un major împreună cu un minor care nu a împlinit vârsta de 13
ani, a unui act de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în art. 218, precum și
determinarea minorului să suporte ori să efectueze un astfel de act, se pedepsește cu
închisoare de la unu l a 5 ani.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi
atunci când:
a) minorul este rudă în linie directă, frate sau soră;
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului ;
c) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
(3) Actul sexual de orice natură săvârșit de un major în prezența unui minor care nu a
împlinit vârsta de 13 ani, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(4) Determinarea de către un major a unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani
să asiste la comiterea unor acte cu caracter exhibiționist ori la spectacole sau reprezentații
în cadrul cărora se comit acte sexuale de orice natură, precum și punerea la dispoziția
acestuia de materiale cu caracter pornografic se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un
an sau cu amendă.

59
Art. 220 Racolarea minorilor în scopuri sexuale
Propunerea făcută de către un major, prin intermediul tehnologiilor de comunicare și
informare, pentru a întâlni minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, în scopul comiterii unui
act din cele prevăzute la art. 218 sau 219, dacă propunerea a fost acceptată de către minor,
se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Art. 221 Hărțuirea sexuală
(1) Pretinderea, în mod repetat, de favoruri de natură sexuală, în cadrul unei relații de
muncă sau a unei relații similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într -o
situație umilitoare, se pedepsește cu în chisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

CAPITOLUL IX INFRACȚIUNI CE ADUC ATINGERE DOMICILIULUI,
VIEȚII PRIVATE ȘI CORESPONDENȚEI

Art. 222 Violarea de domicili u
(1) Pătrunderea fără drept, în orice mod, într -o locuință, încăpere, dependință sau loc
împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, ori refuzul
de a le părăsi la cererea acesteia, se pedepsește cu închisoare de la 3 l uni la un 2 ani sau
cu amendă.
(2) În cazul în care fapta este săvârșită de o persoană înarmată, în timpul nopții ori
prin folosire de calități mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau
amenda.
(3) Acțiunea penală se pune în mișc are la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 223 Violarea sediului profesional
(1) Pătrunderea fără drept, în orice mod, în sediul sau locul unde o persoană juridică
sau fizică își desfășoară activitatea profesională, ori refuzul de a le părăsi la cererea
persoanei îndreptățite, se pedepsește cu închisoare de le 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) În cazul în care fapta este săvârșită de o persoană înarmată, în timpul nopții ori
prin folosire de calități mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 6 lu ni la 3 ani sau
amenda.
(3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 224 Violarea secretului corespondenței
(1) Deschiderea, sustragerea, distrugerea sau reținerea, fără drept, a unei
corespondențe adresate altuia pre cum și divulgarea fără drept a conținutului unei asemenea
corespondențe, chiar atunci când aceasta a fost trimisă deschisă ori a fost deschisă din
greșeală, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Interceptarea, fără drept, a unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon
sau prin orice mijloc electronic de comunicații se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3
ani sau cu amendă.
(3) Divulgarea, difuzarea, prezentarea, sau transmiterea, către o altă persoană sau
către public, fără drept, a conținutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în
cazul în care făptuitorul a luat cunoștință de aceasta din greșeală sau din întâmplare, se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(4) Acțiunea penală se pun e în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

60 Art. 225 Violarea vieții private
(1) Atingerea adusă vieții private, fără drept, prin:
a) ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într -o
locuință, încăpere , dependință ori loc împrejmuit ținând de acestea, sau a unei convorbiri
private;
b) fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini cu o persoană aflată într -o
locuință, încăpere, dependință ori loc împrejmuit ținând de acestea,
se pedepsește cu înc hisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.
(2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor,
convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă persoană sau către public, se
pedepsește cu închisoare de l a 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(4) Nu constituie infracțiune fapta săvârșită:
a) de către cel care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în cadrul căreia au
fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, dacă justifică un interes legitim;
b) dacă persoana vătămată a acționat explicit cu intenția de a fi văzută ori auzită de
făptuitor;
c) dacă făptuitorul, aflat întâmplător într -un anumit loc, surprinde săvârșirea unei
infracțiuni sau contribuie la dovedirea săvârșirii unei infracțiuni;
d) dacă surprinde fapte care pun în pericol un interes public.

Art. 226 Divulgarea secretului profesional
(1) Divulgarea, fără drept, a unor date sau informații privind viaț a privată a unei
persoane, de către acela care a luat cunoștință despre acestea cu consimțământul
persoanei vătămate, în virtutea profesiei ori funcției și care are obligația păstrării
confidențialității cu privire la aceste date, se pedepsește cu închisoa re de la 3 luni la 2 ani
sau cu amendă.
(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

TITLUL II
INFRACȚIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

CAPITOLUL I FURTUL

Art. 227 Furtul
(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul
acestuia, în scopul de a și -l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3
ani sau cu amendă.
(2) Fapta constituie furt și dacă bunul aparține în întregime sau în parte făptuitorului,
dar în momentul săvârșirii acel bun se găsea în posesia sau detenția legitimă a altei
persoane.
(3) Se consideră bunuri mobile și înscrisurile, energia electrică, precum și orice alt fel
de energie care are valoare economică.
(4) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 228 Furtul calificat
(1) Furtul săvârșit în următoarele împrejurări:
a) într -un mijloc de transport în comun;

61 b) în timpul nopții;
c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d) prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei
chei mincinoase;
e) prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere,
se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
(2) Dacă furtul a fos t săvârșit în următoarele împrejurări:
a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;
b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional;
c) de o persoană având asupra sa o armă ,
pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Acțiunea penal ă pentru fapta prevăzută în alin. (1) și alin.(2) lit.a) se pune în
mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 229 Furtul în scop de folosință
(1) Furtul care are ca obiect un vehicul, săvârșit în scopul de a -l folosi pe nedrept s e
sancționează cu pedeapsa prevăzută în art. 227 sau art. 228, ale cărei limite speciale se
reduc cu o treime.
(2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancționează folosirea fără drept a unui
terminal de comunicații al altuia sau folosirea unui termin al de comunicații racordat fără
drept la o rețea, dacă s -a produs o pagubă.
(3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 230 Sancționarea tentativei
Tentativa la infracțiunile prevăzute în preze ntul capitol se pedepsește.

CAPITOLUL II TÂLHĂRIA ȘI PIRATERIA

Art. 231 Tâlhăria
Furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări, ori prin punerea victimei
în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de
întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea
urmelor infracțiunii, ori pentru ca făptuitorul să -și asigure scăparea, se pedepsește cu
închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drep turi.

Art. 232 Tâlhăria calificată
(1) Tâlhăria săvârșită în următoarele împrejurări:
a) prin folosirea unei arme ori substanțe explozive, narcotice sau paralizante;
b) prin simularea de calități oficiale;
c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d) în timpul nopții;
e) într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport;
f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional ,
se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi
atunci când tâlhăria a avut ca urmare vătămarea corporală.

62 Art. 233 Pirateria
(1) Furtul comis, prin violență sau amenințare, de către o persoană care face parte
din echipajul sau din pasagerii unei nave aflată în marea liberă, a bunurilor ce se găsesc pe
acel vas sau pe o altă navă se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.
(2) Cu pedeapsa prevăzută în alin.(1) se sancționează și capturarea unei nave a flată
în marea liberă sau faptul de a provoca, prin orice mijloc, naufragiul sau eșuarea acesteia, în
scopul de a -și însuși încărcătura ei sau de a tâlhări persoanele aflate la bord.
(3) Dacă pirateria a avut ca urmare vătămarea corporală, pedeapsa este închisoarea
de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Există piraterie și dacă fapta s -a comis pe o aeronavă sau între aeronave și nave.

Art. 234 Tâlhăria sau pirateria urmată de moartea victimei
Dacă faptele prevăzut e în art. 231 – 233 au avut ca urmare moartea victimei
pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 235 Sancționarea tentativei
Tentativa la infracțiunile prevăzute în art. 231 – 233 se pedepseșt e.

CAPITOLUL III INFRACȚIUNI CONTRA PATRIMONIULUI
PRIN NESOCOTIREA ÎNCREDERII

Art. 236 Abuzul de încredere
(1) Însușirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de
către cel căruia i -a fost încredințat în baza unui titlu și cu un anumit scop, ori refuzul de a -l
restitui, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 237 Abuzul de încredere prin fraudarea credito rilor
(1) Fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în
parte, valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul
fraudării creditorilor se pedepsește cu închisoare de 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta persoanei care, știind că nu va putea
plăti, achiziționează bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului.
(3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoan ei vătămate.

Art. 238 Bancruta simplă
(1) Neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori de
reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii
insolvenței într -un termen care depășe ște cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de lege
de la apariția stării de insolvență se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
amendă.
(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 239 Bancrut a frauduloasă
(1) Fapta persoanei care, în frauda creditorilor:
a) falsifică, sustrage sau distruge evidențele debitorului ori ascunde o parte din activul
averii acestuia;

63 b) înfățișează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt ac t sau în
situația financiară sume nedatorate;
c) înstrăinează, în caz de insolvență a debitorului, o parte din active,
se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 240 Gestiunea frauduloasă
(1) Pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau conservării
bunurilor acestora, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării
acelor bunuri se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Când fapta prevăzută în alin.(1) a fost săvârșită de administratorul judiciar, de
lichidatorul averii debitorului sau de un reprezentant sau prepus al acestora, pedeapsa este
închisoarea de la 1 la 5 ani.
(3) F aptele prevăzute în alin.(1) și (2) săvârșite în scopul de a dobândi un folos
patrimonial se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(4) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 241 Însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor
(1) Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităților sau celui care l –
a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al său, se pedepsește cu închisoare de la o
lună la 3 luni sau cu amendă.
(2) Cu a ceeași pedeapsă se sancționează și însușirea pe nedrept a unui bun
mobil ce aparține altuia, ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului, sau
nepredarea acestuia în termen de 10 zile din momentul în care a cunoscut că bunul nu îi
aparține.

Art. 242 Înșelăciunea
(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte
mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau
pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s -a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(2) Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte
mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos
constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
(3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 243 Înșelăciunea privind asigurările
(1) Distrugerea, degradarea , aducerea în stare de neîntrebuințare, ascunderea sau
înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului, în
scopul de a obține, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată, se pedepsește cu
închisoare de la unu la 5 ani.
(2) Fapta persoanei care, în scopul prevăzut în alineatul precedent, simulează, își
cauzează sau agravează leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat, se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) Ac țiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 244 Deturnarea licitațiilor publice
Fapta de a îndepărta, prin constrângere sau corupere, un participant de la o licitație
publică, ori înțelegerea între participan ți pentru a denatura prețul de adjudecare se
pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

64
Art. 245 Exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile
(1) Fapta creditorului care, cu ocazia dării cu împrumut de bani sau bunuri, profitând
de st area de vădită vulnerabilitate a debitorului, datorată vârstei, stării de sănătate,
infirmității, ori relației de dependență în care debitorul se află față de el, îl face să constituie
sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de cr eanță de valoare vădit
disproporționată față de această prestație, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
(2) Punerea unei persoane în stare de vădită vulnerabilitate prin provocarea unei
intoxicații cu alcool sau substanțe psihoactive în scopul de a o determina să consimtă la
constituirea sau transmiterea unui drept real ori de creanță sau să renunțe la un drept, dacă
s-a produs o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Art. 246 Sancționarea tentativei
Tentativa la inf racțiunile prevăzute în art. 237 alin. (1), art. 239 și art. 242 -245 se
pedepsește.

CAPITOLUL IV FRAUDE COMISE PRIN SISTEME INFORMATICE ȘI
MIJLOACE DE PLATĂ ELECTRONICE

Art. 247 Frauda informatică
Introducerea, modificarea sau ștergerea de date inf ormatice, restricționarea accesului
la aceste date ori împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic, în scopul
de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, dacă s -a cauzat o pagubă
unei persoane se pedepsește cu închis oare de la 2 la 7 ani.

Art. 248 Efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos
(1) Efectuarea unei operațiuni de retragere de numerar, încărcare sau descărcare a
unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, prin utilizarea, fă ră
consimțământul titularului, a unui instrument de plată electronică, sau a datelor de
identificare care permit utilizarea acestuia, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează efectuarea uneia dintre operațiunil e
prevăzute la alin. (1), prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin
utilizarea de date de identificare fictive.
(3) Transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în
vederea efectuării uneia dint re operațiunile prevăzute la alin. (1) se pedepsește cu
închisoare de la unu la 5 ani.

Art. 249 Acceptarea operațiunilor financiare efectuate în mod fraudulos
(1) Acceptarea unei operațiuni de retragere de numerar, încărcare sau descărcare a
unui instru ment de monedă electronică ori de transfer de fonduri, cunoscând că este
efectuată prin folosirea unui instrument de plată electronică falsificat sau utilizat fără
consimțământul titularului său, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
(2) Cu acee ași pedeapsă se sancționează acceptarea uneia dintre operațiunile
prevăzute în alin. (1), cunoscând că este efectuată prin utilizarea neautorizată a oricăror
date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.

Art. 250 Sancționarea tentativei
Tentativa la infracțiunile prevăzute în prezentul capitol se pedepsește.

65

CAPITOLUL V DISTRUGEREA ȘI TULBURAREA DE POSESIE

Art. 251 Distrugerea
(1) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun
aparținând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel
de bun, precum și înlăturarea măsurilor luate, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2
ani sau cu amendă.
(2) Distrugerea unui înscris sub semnătură privată, care aparține în tot sau în parte
altei persoane și servește la dovedirea unui drept de natură patrimonială, dacă prin aceasta
s-a produs o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) privește bunuri care fac parte din patrimoniul
cultural, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
(4) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun
săvârșită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc, și dac ă este de natură
să pună în pericol alte persoane sau bunuri , se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(5) Dispozițiile prevăzute în alin. (3) și (4) se aplică chiar dacă bunul aparține
făptuitorului.
(6) Pentru faptele prevăzute în alin. (1) și ( 2) acțiunea penală se pune în mișcare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(7) Tentativa faptelor prevăzute în alin. (3) și (4) se pedepsește .

Art. 252 Distrugerea calificată
(1) Dacă faptele prevăzute în art. 251 au avut ca urmare un dez astru, pedeapsa este
închisoarea de la 7 la 15 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Dezastrul constă în distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile, ori a unor
lucrări, echipamente, instalații sau componente ale acestora și care a avu t ca urmare
moartea sau vătămarea corporală a două sau mai multor persoane.

Art. 253 Distrugerea din culpă
(1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare, din culpă, a
unui bun, chiar dacă acesta aparține făptuitorului, în cazul în care fapta este săvârșită prin
incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc și dacă este de natură să pună în
pericol alte persoane sau bunuri , se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
amendă.
(2) Dacă faptele au avut ca urm are un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 5 la
12 ani.

Art. 254 Tulburarea de posesie
(1) Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin violență sau amenințare, ori
prin desființarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil afl at în posesia altuia, se
pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

66 TITLUL III
INFRACȚIUNI PRIVIND AUTORITATEA ȘI FRONTIERA DE STAT

CAPITOLUL I INFRACȚIUNI CONTRA AUTORITĂȚII

Art. 255 Ultrajul
(1) Amenințarea, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau
vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârșite împotriva unui funcționar care
îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de
serviciu, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune ale cărei
limite speciale se majorează cu o treime.
(2) Săvârșirea unei infracțiuni, împotriva unui funcționar care îndeplinește o funcție
ce implică exercițiul autorității de stat ori împotriva a bunurilor acestuia, în scop de intimidare
sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, se sancționează cu
pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune ale cărei limite speciale se majorează
cu o treime.
(3) Cu aceeași pedeapsă se sancționează faptele comise în condițiile alin.(2) dacă
privesc un membru de familie al funcționarului.

Art. 256 Uzurparea de calități oficial e
(1) Folosirea fără drept a unei calități oficiale care implică exercițiul autorității de stat,
însoțită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeași p edeapsă se sancționează fapta funcționarului care continuă să
exercite o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, după ce a pierdut acest drept
conform legii.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin.(1) sau (2) au fost săvârșite de o persoană care
poartă, fără drept, uniforme sau semne distinctive ale unei autorități publice, pedeapsa este
închisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 257 Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri
(1) Sustragerea ori distrugerea unui înscris care se află în păstrarea ori în deți nerea
unei autorități publice sau a persoanei prevăzute în art.175 alin. (2) se pedepsește cu
închisoare de la unu la 5 ani.
(2) Dacă fapta este săvârșită de un funcționar în exercitarea atribuțiilor de serviciu,
limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
(3) Tentativa se pedepsește.

Art. 258 Ruperea de sigilii
(1) Înlăturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat se pedepsește cu închisoare
de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Dacă fapta a fost săvârșită de custode, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la
2 ani sau amenda.

Art. 259 Sustragerea de sub sechestru
(1) Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepsește cu închisoare de
la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Dacă fapta a fost săvârșită de custode, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la
2 ani sau amenda.

67

CAPITOLUL II INFRACȚIUNI PRIVIND FRONTIERA DE STAT

Art. 260 Trecerea frauduloasă a frontierei de stat
(1) Intrarea sau ieșirea din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a României se
pedepsește cu închisoar e de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârșită:
a) în scopul sustragerii de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei
pedepse ori a unei măsuri educative, privative de libertate;
b) de către un străin declarat indezirabil ori căruia i -a fost interzis în orice mod dreptul de
intrare sau de ședere în țară,
pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Tentativa se pedepsește.
(4) Fapta prevăzută în alin.(1), săvârșită de o victimă a trafic ului de persoane sau de
minori, nu se pedepsește.

Art. 261 Traficul de migranți
(1) Racolarea, îndrumarea, călăuzirea, transportarea, transferarea sau adăpostirea
unei persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României, se pedepseșt e
cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(2) Când fapta a fost săvârșită:
a) în scopul de a obține, direct sau indirect, un folos patrimonial;
b) prin mijloace care pun în pericol viața, integritatea sau sănătatea migrantului;
c) prin supunerea migrantului la tra tamente inumane sau degradante,
pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Tentativa se pedepsește.

Art. 262 Facilitarea șederii ilegale în România
(1) Fapta persoanei care facilitează, prin orice mijloace, rămânerea ilegală pe
teritoriul României a unei persoane, victimă a unei infracțiuni de trafic de persoane, de
minori sau de migranți, care nu are cetățenia română și nici domiciliul în România, se
pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicer ea exercitării unor drepturi. Dacă
mijlocul folosit constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de
infracțiuni.
(2) Când fapta a fost săvârșită:
a) în scopul de a obține, direct sau indirect, un folos patrimonial;
b) de că tre un funcționar aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu,
pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Când faptele prevăzute în alin. (1) și (2) sunt săvârșite cu privire la un alt străin
aflat ilegal pe teritoriul României, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

Art. 263 Sustragerea de la măsurile de îndepărtare de pe teritoriul României
Sustragerea de la executarea obligațiilor instituite de autoritățile competente, de către
străinul față de care s-a dispus măsura îndepărtării de pe teritoriul României, ori a fost
dispusă interzicerea dreptului de ședere, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amendă.

68
TITLUL IV
INFRACȚIUNI CONTRA ÎNFĂPTUIRII JUSTIȚIEI

Art. 264 Ned enunțarea
(1) Fapta persoanei care, luând cunoștință de comiterea unei fapte prevăzute de
legea penală contra vieții sau care a avut ca urmare moartea unei persoane, nu înștiințează
de îndată autoritățile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Nedenunțarea săvârșită de un membru de familie, nu se pedepsește.
(3) Nu se pedepsește persoana care, înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale
împotriva unei persoane pentru săvârșirea faptei nedenunțate, încunoștințează autoritățile
competen te despre aceasta sau care, chiar după punerea în mișcare a acțiunii penale, a
înlesnit tragerea la răspundere penală a autorului și a participanților.

Art. 265 Omisiunea sesizării
(1) Funcționarul care, luând cunoștință de săvârșirea unei fapte prevăzute de legea
penală în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile, omite sesizarea de
îndată a organelor de urmărire penală, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau
cu amendă.
(2) Când fapta este săvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un
an sau amenda.

Art. 266 Inducerea în eroare a organelor judiciare
(1) Sesizarea penală, făcută prin denunț sau plângere, cu privire la existența unei
fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârșirea unei asem enea fapte de către
o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală, se pedepsește cu închisoare de la
6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existența unei
fapte prevăzute de legea penală ori săvârșirea acesteia de către o anumită persoană, se
pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
(3) Nu se pedepsește persoana care a săvârșit inducerea în eroare a organelor
judiciare, dacă declară, înainte de reținerea, arestarea sau de punerea în mișcare a acțiunii
penale împotriva celui față de care s -a făcut denunțul sau plângerea ori s -au produs probele,
că denunțul, plângerea sau probele sunt nereale.

Art. 267 Favorizarea făptuitorului
(1) Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau în greunării cercetărilor într -o
cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de
libertate, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani sau cu amendă.
(2) Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută
de lege pentru fapta săvârșită de autor.
(3) Favorizarea săvârșită de un membru de familie nu se pedepsește.

Art. 268 Tăinuirea
(1) Primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o
persoa nă care, fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete, că acesta provine
din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaște natura acesteia,
se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

69 (2) Pedeapsa a plicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de
lege pentru fapta săvârșită de autor.
(3) Tăinuirea săvârșită de un membru de familie nu se pedepsește.

Art. 269 Spălarea de bani
(1) Operațiunea juridică de orice fel, efectua tă în scopul împiedicării identificării
originii ilicite, a situării, a circulației, a titularului real al dreptului de proprietate ori a existenței
altor drepturi cu privire la un bun, de către o persoană care, fie a cunoscut, fie a prevăzut din
împrejură rile concrete, că acesta provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea
penală, chiar fără a cunoaște natura acesteia, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani
și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Fapta constituie infracțiune și atu nci când aceasta a fost săvârșită de autor sau de
un participant la fapta prevăzută de legea penală din care provine bunul.
(3) Tentativa se pedepsește.

Art. 270 Obstrucționarea justiției
(1) Persoana care, fiind avertizată asupra consecin țelor faptei sale:
a) împiedică organul de urmărire sau instanța să efectueze, în condițiile legii, un act
procedural;
b) refuză să pună la dispoziția organului de urmărire penală, instanței sau judecătorului
sindic, în tot sau în parte, datele, informațiile, î nscrisurile sau bunurile deținute, care i -au fost
solicitate în condițiile legii, în vederea soluționării unei cauze,
se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică în cazul persoanei ur mărite sau judecate pentru
infracțiunea care formează obiectul procesului penal.

Art. 271 Influențarea declarațiilor
(1) Încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea
acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin a ltă faptă cu efect vădit intimidant,
săvârșită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele
de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarațiile, să dea declarații
mincinoase ori să nu prezinte probe, în tr-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură
judiciară, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. Dacă actul de intimidare sau
corupere constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de
infracțiuni.
(2) Nu con stituie infracțiune înțelegerea patrimonială dintre infractor și persoana
vătămată, intervenită în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare
la plângere prealabilă.

Art. 272 Mărturia mincinoasă
(1) Fapta martorului care, într -o cauz ă penală, civilă sau în orice altă procedură în
care se ascultă martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ce știe în legătură cu
faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat, se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Mărturia mincinoasă săvârșită:
a) de un martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protecție a martorilor;
b) de un investigator sub acoperire;
c) de o persoană care întocmește un raport de expertiză, ori de un interpret;
d) în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață ori
închisoarea de 10 ani sau mai mare,

70 se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
(3) Autorul nu se pedepsește dacă își retrage mărturia, în cauzele penale înainte de
reținere, arestare sau de punerea în mișcare a acțiunii penale, ori în alte cauze înainte de a
se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție, ca urmare a mărturiei mincinoase.

Art. 273 Răzbunarea pentru ajutorul dat justiției
Săvârș irea unei infracțiuni împotriva unei persoane ori a unui membru de familie al
acesteia, pe motiv că a sesizat organele de urmărire penală, a dat declarații ori a prezentat
probe într -o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură dintre cele prevăzute în art.272,
se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune ale cărei limite
speciale se majorează cu o treime.

Art. 274 Sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri
(1) Sustragerea, distrugerea, reținerea, ascunder ea ori alterarea de mijloace
materiale de probă sau de înscrisuri, în scopul de a împiedica aflarea adevărului într -o
procedură judiciară, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani .
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează împiedicarea, în orice alt m od, ca un
înscris necesar soluționării unei cauze, emis de către un organ judiciar sau adresat acestuia
să ajungă la destinatar.

Art. 275 Presiuni asupra justiției
Declarațiile publice defăimătoare la adresa judecătorului ori a organelor de ur mărire
penală, făcute în scop de intimidare sau de influențare a acestora , de oricare dintre părți, de
suspect, de persoana vătămată ori de reprezentanții lor, în legătură cu o procedură judiciară
în curs de desfășurare, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Art. 276 Compromiterea intereselor justiției
(1) Divulgarea, fără drept, de informații confidențiale privind data, timpul, locul, modul
sau mijloacele prin care urmează să se administreze o probă, de către un funcțion ar care a
luat cunoștință de acestea în virtutea funcției, dacă prin aceasta poate fi îngreunată sau
împiedicată urmărirea penală, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă.
(2) Dezvăluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de în scrisuri oficiale dintr-o
cauză penală, înainte de a se dispune o soluție de netrimitere în judecată ori de soluționarea
definitivă a cauzei, de către un funcționar care a luat cunoștință de acestea în virtutea
funcției, se pedepsește cu amendă.
(3) De zvăluirea, fără drept, de informații dintr -o cauză penală, de către un martor,
expert sau interpret, atunci când această interdicție este impusă de legea de procedură
penală, se pedepsește cu amendă.
(4) Nu constituie infracțiune fapta prin care sunt divu lgate ori dezvăluite acte sau
activități ilegale comise de autorități într -o cauză penală.

Art. 277 Sfidarea instanței
Întrebuințarea de cuvinte ori gesturi jignitoare sau obscene de către o persoană care
participă sau asistă la o procedură care se desfășoară în fața instanței, se pedepsește cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Art. 278 Ultrajul judiciar
(1)Amenințarea, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau
vătămările cauzatoare de moarte ori omorul, săvârșite împotriva unui judecător , procuror,

71 polițist sau jandarm aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, se sancționează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru acea infracțiune ale cărei limite speciale se majorează cu
jumătate.
(2)Săvârșirea unei infracțiuni îm potriva unui judecător, procuror, polițist sau jandarm
ori împotriva bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu
exercitarea atribuțiilor de serviciu, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru
acea infracțiune ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate.
(3) Cu aceeași pedeapsă se sancționează faptele comise în condițiile alin.(2) dacă
privesc un membru de familie al judecătorului, procurorului, polițistului sau jandarmului .
(4) Dispozițiile alin.(1 ) – (3) se aplică în mod corespunzător și faptelor comise
împotriva unui avocat sau a unui membru de familie al acestuia în legătură cu exercitarea
profesiei de avocat.

Art. 279 Cercetarea abuzivă
Întrebuințarea de promisiuni, amenințări sau violențe împotriva unei persoane
urmărite sau judecate într -o cauză penală, de către un organ de cercetare penală, un
procuror sau un judecător, pentru a o determina să dea ori să nu dea declarații, să dea
declarații mincinoase ori să își retragă declarațiile, se p edepsește cu închisoare de la 2 la 7
ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

Art. 280 Supunerea la rele tratamente
(1) Supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranță sau
educative în alt mod decât cel prevăzut de dispozițiile legale, se pedepsește cu închisoare
de la 6 luni la 3 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
(2) Supunerea la tratamente degradante ori inumane a unei persoane aflate în stare
de reținere, de ținere ori în executarea unei măsuri de siguranță sau educative, privative de
libertate, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării dreptului
de a ocupa o funcție publică.

Art. 281 Tortura
(1) Fapta funcționarului, care în deplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de
stat, sau a altei persoane care acționează la instigarea sau cu consimțământul expres ori
tacit al acestuia, de a provoca unei persoane puternice suferințe fizice ori psihice:
a) în scopul obținerii de la această persoană sau de la o terță persoană informații sau
declarații;
b) în scopul pedepsirii ei pentru un act pe care aceasta sau o terță persoană l -a comis ori
este bănuită că l -a comis;
c) în scopul de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face
presiuni asupra unei terțe persoane;
d) pe un motiv bazat pe orice formă de discriminare,
se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a avu t ca urmare o vătămare corporală,
pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Tortura ce a avut ca urmare moartea victimei se pedepsește cu închisoare de la
10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Tentativa la infracțiunea prevăzută în alin. (1) se pedepsește.
(5) Nicio împrejurare excepțională, oricare ar fi ea, fie că este vorba de stare de
război sau de amenințări cu războiul, de instabilitate politică internă sau de orice al tă stare
de excepție, nu poate fi invocată pentru a justifica tortura. De asemenea, nu poate fi invocat
ordinul superiorului ori al unei autorități publice.

72 (6) Nu constituie tortură durerea sau suferințele ce rezultă exclusiv din sancțiuni
legale și ca re sunt inerente acestor sancțiuni sau sunt ocazionate de ele.

Art. 282 Represiunea nedreaptă
(1) Fapta de a pune în mișcare acțiunea penală, de a lua o măsură preventivă
neprivativă de libertate ori de a trimite în judecată o persoană, știind că este nevinovată, se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa
o funcție publică.
(2) Reținerea sau arestarea ori condamnarea unei persoane, știind că este
nevinovată, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării
dreptului de a ocupa o funcție publică.

Art. 283 Asistența și reprezentarea neloială
(1) Fapta avocatului sau a reprezentantului unei persoane care, în înțelegere
frauduloasă cu o persoană cu interese contrare în aceeași cauză, în cadrul unei proceduri
judiciare sau notariale, vatămă interesele clientului sau ale persoanei reprezentate, se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează înțelegerea frauduloasă între avocat sau
reprezentantul unei persoane și un terț interesat de soluția ce se va pronunța în cauză, în
scopul vătămării intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate.
(3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoane i vătămate.

Art. 284 Evadarea
(1) Evadarea din starea legală de reținere sau de deținere se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(2) Când evadarea este săvârșită prin folosire de violențe sau arme, pedeapsa este
închisoarea de la unu la 5 ani ș i interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Se consideră evadare :
a) neprezentarea nejustificată a persoanei condamnate, la locul de deținere, la
expirarea perioadei în care s -a aflat legal în stare de libertate;
b) părăsirea, fără autorizare, de către p ersoana condamnată, a locului de muncă,
aflat în exteriorul locului de deținere.
(4) Pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se adaugă la restul rămas
neexecutat din pedeapsă la data evadării.
(5) Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1) și (2) se pedepsește.

Art. 285 Înlesnirea evadării
(1) Înlesnirea prin orice mijloace a evadării se pedepsește cu închisoare de la unu la
5 ani.
(2) Înlesnirea evadării:
a) săvârșită prin folosire de violențe, arme, substanțe narcotice sau paralizante ;
b) a două sau mai multor persoane în aceeași împrejurare;
c) unei persoane reținute sau arestate pentru o infracțiune sancționată de lege cu
pedeapsa detențiunii pe viață ori cu pedeapsa închisorii de 10 ani sau mai mare, ori
condamnate la o astfel de pedeapsă,
se sancționează cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și (2) sunt săvârșite de o persoană care avea
îndatorirea de a -l păzi pe cel reținut sau deținut, limitele speciale ale pedepsei se majorează
cu o treime.

73 (4) Înlesnirea evadării, săvârșită din culpă, de către o persoană care avea îndatorirea
de a păzi pe cel care a evadat, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.
(5) Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1) – (3) se pedep sește.

Art. 286 Nerespectarea hotărârilor judecătorești
(1) Nerespectarea unei hotărâri judecătorești săvârșită prin:
a) opunerea de rezistență față de organul de executare;
b) refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească, prin
care este obligat să îndeplinească un anumit act;
c) refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare hotărârii, de către
persoanele care au această obligație conform legii;
d) neexecutarea hotărârii judecătorești, prin care s -a dispus reintegr area în muncă a
unui salariat;
e) neexecutarea hotărârii judecătorești privind plata salariilor în termen de 15 zile de la
data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată;
f) împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte , un imobil deținut în baza
unei hotărâri judecătorești, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea,
se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) În cazul faptelor prevăzute la lit. d) – f), acțiunea penală se pune în mișcare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 287 Neexecutarea sancțiunilor penale
(1) Sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei pedepse
complementare ori accesorii, sau a măsurii de siguranță prevăzută în art.108 lit. b) ș i c), de
către persoana fizică față de care s -au dispus aceste sancțiuni, se pedepsește cu închisoare
de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.
(2) Sustragerea de la executarea unei măsuri educative privative de libertate prin
părăsirea fără drept a centrului educativ sau a centrului de detenție, ori prin neprezentarea
după expirarea perioadei în care s -a aflat legal în stare de libertate, se pedepsește cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(3) Neexecutarea pedepselor complementare aplicate unei persoane juridice dintre
cele prevăzute în art. 142, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

TITLUL V
INFRACȚIUNI DE CORUPȚIE ȘI DE SERVICIU

CAPITOLUL I INFRACȚIUNI DE C ORUPȚIE

Art. 288 Luarea de mită
(1) Fapta funcționarului care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde
ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de
foloase, în legătură cu îndepl inirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui
act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar
acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitări i

74 dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia sau activitatea în
executarea căreia a săvârșit fapta.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârșită de una dintre persoanele arătate în art. 175
alin. (2) constituie infracțiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea,
întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea
unui act contrar acestor îndatoriri.
(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârșită de o altă persoan ă decât cele
arătate în art. 175, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, potrivit art.112.

Art. 289 Darea de mită
(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condițiile arătate în art.
288, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani.
(2) Dacă fapta a fost săvârșită în legătură cu o altă persoană decât cele arătate în art.
175, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
(3) Fapta prevăzută în alin. (1) și (2) nu constituie infracțiune atunci când mituitorul a
fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.
(4) Mituitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de
urmărire penală să fi fo st sesizat cu privire la acesta.
(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le -a dat, în cazurile
prevăzute în alin. (3) și (4).
(6) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar
când ace stea nu se mai găsesc se dispune confiscarea prin echivalent.

Art. 290 Traficul de influență
(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct
sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o perso ană care are influență
sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar și care promite că îl va
determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unui
act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau să î ndeplinească un act contrar acestor
îndatoriri, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Dacă fapta a fost săvârșită în legătură cu o altă persoană decât cele arătate în art.
175, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
(3) Banii , valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, potrivit art.112.

Art. 291 Cumpărarea de influență
(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase, direct sau indirect, unei
persoane care are influență sau lasă să se cr eadă că are influență asupra unui funcționar,
pentru a -l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească ori să întârzie
îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act
contrar acestor îndatoriri, se pe depsește cu închisoare de la unu la 5 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.
(2) Dacă fapta a fost săvârșită în legătură cu o altă persoană decât cele arătate în art.
175, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
(3) Făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de
urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le -a dat sau oferit în
cazul prevăzut în alin. ( 3).
(5) Banii, v alorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar
dacă acestea nu se mai găsesc se dispune confiscarea prin echivalent.

75
Art. 292 Abuzul de funcție
(1) Fapta funcționarului de a -și folosi influența ori autoritatea în scopul obț inerii pentru
sine sau pentru altul de foloase necuvenite se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
(2) Dacă fapta a fost săvârșită de o persoană care deține o funcție de conducere într –
un partid, sindicat sau patronat, ori în cadrul unei persoane j uridice fără scop patrimonial
pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, potrivit art.112.

Art. 293 Fapte săvârșite de către membrii instanțelor de arbitraj sau în legătu ră
cu aceștia
Dispozițiile art. 288 și 289 se aplică în mod corespunzător și persoanelor care, pe
baza unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunțe o hotărâre cu privire la un litigiu ce le
este dat spre soluționare de către părțile la acest acord, i ndiferent dacă procedura arbitrală
se desfășoară în baza legii române ori în baza unei alte legi.

Art. 294 Fapte săvârșite de către funcționari străini sau în legătură cu aceștia
Prevederile acestui capitol se aplică, după caz, și în privința:
a) funcționarilor sau persoanelor care își desfășoară activitatea pe baza unui contract de
muncă ori altor persoane care exercită atribuții similare în cadrul unei organizații publice
internaționale la care România este parte;
b) membrilor adunărilor parlamentare al e organizațiilor internaționale la care România
este parte;
c) funcționarilor sau persoanelor care își desfășoară activitatea pe baza unui contract de
muncă ori altor persoane care exercită atribuții similare, în cadrul Comunităților Europene;
d) persoanelor car e exercită funcții juridice în cadrul instanțelor internaționale a căror
competență este acceptată de România, precum și funcționarilor de la grefele acestor
instanțe;
e) funcționarilor unui stat străin;
f) membrilor adunărilor parlamentare sau administrati ve ale unui stat străin.

CAPITOLUL II INFRACȚIUNI DE SERVICIU

Art. 295 Delapidarea
(1) Însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar, în interesul său ori
pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, se
pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o
funcție publică.
(2) Tentativa se pedepsește.

Art. 296 Purtarea abuzivă
(1) Întrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană, d e către cel aflat în
exercitarea atribuțiilor de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu
amendă.
(2) Amenințarea ori lovirea sau alte violențe săvârșite în condițiile alin.(1), se
sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pe ntru acea infracțiune ale cărei limite
speciale se majorează cu o treime.
(3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

76
Art. 297 Abuzul în serviciu
(1) Fapta persoanei care, în exercitarea atribuțiilor de ser viciu, nu îndeplinește un act
sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a
drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice,
se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta persoanei care, în exercitarea
atribuțiilor de serviciu, îngrădește exercitarea unui drept al unei persoane, ori creează pentru
aceasta o situație de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă,
religie, sex, orientare sexuală, apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică
necontagioasă sau infecție HIV/SIDA.
(3) Faptele prevăzute în alin.(1) și (2) săvârșite de un funcționar se ped epsesc cu
închisoare de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
(4) Acțiunea penală pentru faptele prevăzute în alin.(1) și (2) se pune în mișcare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 2 98 Neglijența în serviciu
(1) Încălcarea din culpă, de către un funcționar, a unei îndatoriri de serviciu, prin
neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează
o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau i ntereselor legitime ale unei persoane fizice sau
ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.
(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 299 Folosirea abuzivă a funcției în scop sexual
(1) Fapta funcționarului care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia
îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act
contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obține favoruri de natură sexuală de la o persoană
interesată direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu, se pedepsește cu închisoare
de la 6 luni la 3 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a
exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.
(2) Pretinderea sau obținerea de favoruri de natură sexuală, de către un funcționar
care se prevalează sau profită de o situație de autoritate ori de superioritate asupra victimei,
ce decur ge din funcția deținută, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a exercita
profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.

Art. 300 Uzurparea funcției
Fapta funcționarului care în timpul serviciului îndeplinește un act ce nu intră în
atribuțiile sale, dacă prin aceasta s -a produs una dintre urmările prevăzute în art.297, se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă .

Art. 301 Conflictul de interese
(1) Fapta funcționarului care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act
ori a participat la luarea unei decizii prin care s -a obținut, direct sau indirect, un folos
patrimonial, pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II
inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s -a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în
ultimii 5 ani, sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natur ă, se
pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa
o funcție publică.

77 (2) Dispozițiile alin.(1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor
normative.

Art. 302 Folosirea de informaț ii privilegiate
Fapta funcționarului de a folosi, direct sau indirect informații ce nu sunt destinate
publicității, de care a luat cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ori permiterea
accesului unor persoane neautorizate la astfel de informaț ii, în scopul obținerii pentru sine
sau pentru altul a unor foloase necuvenite, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Art. 303 Divulgarea informațiilor secrete de stat
(1) Divulgarea, fără drept, a unor informații secrete de stat, de către ce l care le
cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele unei
persoane juridice dintre cele prevăzute în art.175 alin. (1), se pedepsește cu închisoare de
la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Deținerea, fără drept, în afara îndatoririlor de serviciu, a unui document ce conține
informații secrete de stat, dacă poate afecta activitatea uneia dintre persoanele juridice
prevăzute în art. 175 alin. (1), se pedepsește cu închisoare de la 3 luni 2 ani sau cu
amendă.

Art. 304 Divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice
(1) Divulgarea, fără drept, a unor informații secrete de serviciu sau care nu sunt
destinate publicității, de către cel care le cunoaște datorită at ribuțiilor de serviciu , dacă prin
aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane juridice, se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează d ivulgarea, fără drept, de date sau
informații prin care este identificat sau poate fi identificat un investigator sub acoperire, un
martor protejat sau o persoană inclusă în Programul de protecție a martorilor.
(3) Dacă urmare faptei prevăzute în alin. (2) s -a săvârșit o infracțiune împotriva
investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse în Programul de
protecție a martorilor, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani, iar dacă s -a comis cu
intenție o infracțiune contra vieții, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.

Art. 305 Neglijența în păstrarea informațiilor
(1) Neglijența care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea
unui document ce conține informații secrete de stat, precum și neglijența care a prilejuit altei
persoane aflarea unei asemenea informații, se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la un
an sau cu amendă.
(2) Dacă faptele prevăzute în art. 303 alin. (1) și art. 304 au fost săvârșite din culpă,
limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumăta te.

Art. 306 Obținerea ilegală de fonduri
(1) Folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete,
pentru primirea aprobărilor sau garanțiilor necesare acordării finanțărilor rambursabile prin
contractarea datoriei public e, dacă are ca rezultat obținerea pe nedrept a acestor fonduri, se
pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(2) Tentativa se pedepsește.

78 Art. 307 Deturnarea de fonduri
(1) Schimbarea destinației fondurilor bănești ori a resurselor materiale alocate unei
autorități publice sau instituții publice, fără respectarea prevederilor legale, se pedepsește cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și schimbarea, fără respectarea
prevederilor legale, a destinației fond urilor provenite din finanțările rambursabile, contractate
direct sau garantate de stat ori de unitățile administrativ -teritoriale.
(3) Tentativa se pedepsește.

Art. 308 Persoane care exercită un serviciu de interes public
Dispozițiile art. 295, art. 303, art. 305 – 307, nu se aplică în cazul persoanelor
prevăzute de art. 175 alin. (2).

CAPITOLUL III INFRACȚIUNI ÎMPOTRIVA INTERESELOR FINANCIARE
ALE COMUNITĂȚILOR EUROPENE

Art. 309 Obținerea ilegală de fonduri europene
(1) Folosir ea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau
incomplete, dacă are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al
Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se
pedepsește cu î nchisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și omisiunea de a furniza datele cerute
potrivit legii pentru obținerea de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau
din bugetele adminis trate de acestea ori în numele lor, dacă fapta are ca rezultat obținerea
pe nedrept a acestor fonduri.

Art. 310 Deturnarea de fonduri europene
(1) Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor obținute
din bugetul gen eral al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori
în numele lor, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și schimbarea, fără respectarea
prevederilor legale, a destinației unor a vantaje financiare obținute în mod legal, dacă fapta
are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate la bugetul general al
Comunităților Europene sau la bugetele administrate de acestea ori în numele lor.

Art. 311 Diminuarea fondurilor europene
(1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau
incomplete, dacă are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate la bugetul
general al Comunităților Europene sau la bugetele administrate de ace stea ori în numele lor,
se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și omisiunea de a furniza, datele cerute
potrivit legii, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ileg ală a resurselor ce trebuie virate la
bugetul general al Comunităților Europene sau la bugetele administrate de acestea, ori în
numele lor.

Art. 312 Neglijența în serviciu în dauna bugetelor Comunităților Europene
Neîndeplinirea sau îndeplinirea de fectuoasă, din culpă, a unei îndatoriri de serviciu de
către directorul, administratorul sau altă persoană cu atribuții de conducere ori de control în

79 cadrul unei persoane juridice cu scop lucrativ, dacă a avut ca rezultat săvârșirea de către o
persoană af lată în subordinea sa și care a acționat în numele agentului economic, a uneia
dintre infracțiunile prevăzute în art. 309 – 311, a unei infracțiuni de corupție ori de spălare de
bani în legătură cu fondurile Comunităților Europene, se pedepsește cu închiso are de la 6
luni la 3 ani sau cu amendă și interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 313 Sancționarea tentativei
Tentativa la infracțiunile prevăzute în art. 309 alin.(1), art. 310 și art. 311 alin.(1) se
pedepsește.

TITLUL VI
INFRACȚIUNI DE FA LS

CAPITOLUL I FALSIFICAREA DE MONEDE, TIMBRE SAU DE ALTE VALORI

Art. 314 Falsificarea de monede
(1) Falsificarea de monedă cu valoare circulatorie se pedepsește cu închisoare de la
3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu ace eași pedeapsă se sancționează falsificarea unei monede, emise de către
autoritățile competente, înainte de punerea oficială în circulație a acesteia.
(3) Tentativa se pedepsește.

Art. 315 Falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată
(1) Fal sificarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea plăților,
sau a oricăror alte titluri ori valori asemănătoare, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7
ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Dacă fapta prevăzută în ali n. (1) privește un instrument de plată electronică,
pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Tentativa se pedepsește.

Art. 316 Falsificarea de timbre sau efecte poștale
(1) Falsificarea de timbre de orice fel, mărci poștale, plicuri poștale, cărți poștale sau
cupoane răspuns internațional, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(2) Tentativa se pedepsește.

Art. 317 Punerea în circulație de valori falsificate
(1) Punerea în circu lație a valorilor falsificate arătate în art. 314 -316 precum și
primirea, deținerea sau transmiterea acestora, în vederea punerii lor în circulație, se
sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de falsificare prin care au
fost produse.
(2) Punerea în circulație a valorilor falsificate arătate în art. 314 -316, săvârșită de
către autor sau un participant la infracțiunea de falsificare se sancționează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru infracțiunea de falsificare prin care au fost produs e.
(3) Repunerea în circulație a uneia dintre valorile arătate în art. 314 -316, de către o
persoană care a constatat, ulterior intrării în posesia acesteia, că este falsificată, se

80 sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de falsifica re prin care au
fost produse, ale cărei limite speciale se reduc la jumătate.
(4) Tentativa se pedepsește.

Art. 318 Deținerea de instrumente în vederea falsificării de valori
(1) Fabricarea, primirea, deținerea sau transmiterea de instrumente sau materia le cu
scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor arătate în art. 314, art. 315 alin.(1) și art.
316 se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
(2) Fabricarea, primirea, deținerea sau transmiterea de echipamente, inclusiv
hardware sau s oftware, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată
electronică, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(3) Nu se pedepsește persoana care, după comiterea vreuneia dintre faptele
prevăzute în alin. (1) sau (2), înainte de descoperi rea acestora și înainte de a se fi trecut la
săvârșirea faptei de falsificare, predă instrumentele sau materialele deținute autorităților
judiciare, ori încunoștințează aceste autorități despre existența lor.

Art. 319 Emiterea frauduloasă de monedă
(1) Co nfecționarea de monedă autentică prin folosirea de instalații sau materiale
destinate acestui scop, cu încălcarea condițiilor stabilite de autoritățile competente sau fără
acordul acestora, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exerc itării unor
drepturi.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează punerea în circulație a monedei
confecționate în condițiile alin. (1) precum și primirea, deținerea sau transmiterea acesteia,
în vederea punerii ei în circulație .

Art. 320 Falsificarea de val ori străine
Dispozițiile cuprinse în acest capitol se aplică și în cazul când infracțiunea privește
monede, timbre, titluri de valoare ori instrumente de plată emise în străinătate.

CAPITOLUL II FALSIFICAREA INSTRUMENTELOR DE AUTENTIFICARE
SAU DE MAR CARE

Art. 321 Falsificarea de instrumente oficiale
(1) Falsificarea unui sigiliu, ștampile sau a unui instrument de marcare de care se
folosesc persoanele prevăzute în art. 175, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani
sau amendă.
(2) Tentativa se pedepsește.

Art. 322 Folosirea instrumentelor false
Folosirea instrumentelor false arătate în art. 321 se pedepsește cu închisoare de la 3
luni la 3 ani sau amendă.

Art. 323 Falsificarea de instrumente de autentificare străine
Dispozițiile cuprinse în prezentul capitol se aplică și atunci când fapta privește
instrumente de autentificare sau de marcare folosite de autoritățile unui stat străin.

81
CAPITOLUL III FALSURI ÎN ÎNSCRISURI

Art. 324 Falsul material în înscrisuri oficiale
(1) Falsifica rea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin
alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice, se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(2) Falsul prevăzut în alineatul precedent, săvârșit de un funcționar în exercițiul
atribuțiilor de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.
(3) Sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate
producătoare de consecin țe juridice.
(4) Tentativa se pedepsește.

Art. 325 Falsul intelectual
(1) Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar
aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări
necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau
împrejurări, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
(2) Tentativa se pedepsește.

Art. 326 Falsul în înscrisuri sub semnătură privată
(1) Falsificarea unui înscr is sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în
art. 324 sau 325, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei
persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu
închisoare d e la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Tentativa se pedepsește.

Art. 327 Uzul de fals
Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în
vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 l uni la 3 ani
sau cu amendă când înscrisul este oficial, și cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă când înscrisul este sub semnătură privată.

Art. 328 Falsificarea unei înregistrări tehnice
(1) Falsificarea unei înregistrări tehnice prin contr afacere, alterare ori prin
determinarea atestării unor împrejurări necorespunzătoare adevărului sau omisiunea
înregistrării unor date sau împrejurări, dacă a fost urmată de folosirea de către făptuitor a
înregistrării, ori de încredințarea acesteia unei al te persoane spre folosire, în vederea
producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează folosirea unei înregistrări tehnice falsificate
în vederea producerii unei consecințe juridice.
(3) Prin înregistrare tehnică, în sensul prezentului articol, se înțelege atestarea unei
valori, greutăți, măsuri ori a desfășurării unui eveniment, realizată, în tot sau în parte, în mod
automat, prin intermediul unui dispozitiv tehn ic omologat, și care este destinată a proba un
anumit fapt, în vederea producerii de consecințe juridice.

82 Art. 329 Falsul informatic
Fapta de a introduce, modifica sau șterge, fără drept, date informatice ori de a
restricționa, fără drept, accesul la a ceste date, rezultând date necorespunzătoare
adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice, constituie
infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Art. 330 Falsul în declarații
Declararea necore spunzătoare adevărului, făcută unei persoane dintre cele
prevăzute în art. 175, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru
altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește la producerea
acelei co nsecințe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 331 Falsul privind identitatea
(1) Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identități altei
persoane, prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveșt e la identificare, legitimare ori la
dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menține în
eroare un funcționar, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine ori pentru
altul, se pedepsește cu închisoa re de la 6 luni la 3 ani.
(2) Când prezentarea s -a făcut prin întrebuințarea identității reale a unei persoane,
pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.
(3) Încredințarea unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării
civile sp re a fi folosit fără drept se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă.

Art. 332 Infracțiuni de fals comise în legătură cu autoritatea unui stat străin
Dispozițiile cuprinse în prezentul capitol se aplică și atunci când fapta privește acte
emise de autoritatea competentă a unui stat străin, sau declarații ori o identitate asumate în
fața acesteia.

TITLUL VII
INFRACȚIUNI CONTRA SIGURANȚEI PUBLICE

CAPITOLUL I INFRACȚIUNI CONTRA SIGURANȚEI CIRCULAȚIEI PE
CĂILE FERATE

Art. 333 Neî ndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor
defectuoasă
(1) Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, de către
angajații care gestionează infrastructura feroviară, ori a operatorilor de transport, intervenț ie
sau manevră, dacă prin aceasta se pune în pericol siguranța circulației mijloacelor de
transport, intervenție sau manevră pe calea ferată, se pedepsește cu închisoare de la unu la
5 ani.
(2) Dacă fapta a avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeap sa este
închisoarea de la 3 la 10 ani.

83
Art. 334 Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor
defectuoasă din culpă.
(1) Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă,
de către angajații care ges tionează infrastructura feroviară, ori a operatorilor de transport,
intervenție sau manevră, dacă prin aceasta se pune în pericol siguranța mijloacelor de
transport, intervenție sau manevră pe calea ferată, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni
la 3 ani sau cu amendă.
(2) Când fapta a avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa este
închisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 335 Părăsirea postului și prezența la serviciu sub influența alcoolului sau a
altor substanțe
(1) Părăsirea postului, în ori ce mod și sub orice formă, de angajații cu atribuții privind
siguranța circulației mijloacelor de transport, intervenție sau manevră pe calea ferată, dacă
prin aceasta se pune în pericol siguranța circulației acestor mijloace, se pedepsește cu
închisoare d e la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează îndeplinirea îndatoririlor de serviciu de
către un angajat având atribuții privind siguranța circulației mijloacelor de transport,
intervenție sau manevră pe calea ferată, care are o îmbibație alcool ică de peste 0,8 g/l
alcool pur în sânge ori se află sub influența unor substanțe psihoactive.
(3) Când faptele prevăzute în alin.(1) și (2) au avut ca urmare un accident de cale
ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor dre pturi.

Art. 336 Distrugerea sau semnalizarea falsă
(1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a liniei de cale
ferată, a materialului rulant, a instalațiilor de cale ferată ori a celor de comunicații feroviare,
precum și a or icăror altor bunuri sau dotări aferente infrastructurii feroviare, ori așezarea de
obstacole pe linia ferată, dacă prin aceasta se pune în pericol siguranța mijloacelor de
transport, manevră sau intervenție pe calea ferată, se pedepsește cu închisoare de l a 2 la 7
ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează săvârșirea de acte de semnalizare falsă
sau săvârșirea oricăror acte care pot induce în eroare personalul care asigură circulația
mijloacelor de transport manev ră sau intervenție pe calea ferată în timpul executării
serviciului, dacă prin aceste fapte se creează un pericol de accident de cale ferată.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și (2) au avut ca urmare un accident de cale
ferată, pedeapsa este închiso area de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Când faptele prevăzute în alin. (1) – (3) sunt săvârșite din culpă, limitele speciale
ale pedepsei se reduc la jumătate.
(5) Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1) și (2) se pedepsește.

Art. 337 Accidentul de cale ferată
Accidentul de cale ferată constă în distrugerea sau degradarea adusă mijloacelor de
transport, materialului rulant sau instalațiilor de cale ferată în cursul circulației sau manevrei
mijloacelor de transp ort, manevră, întreținere sau intervenție pe calea ferată.

CAPITOLUL II INFRACȚIUNI CONTRA SIGURANȚEI CIRCULAȚIEI PE
DRUMURILE PUBLICE

84
Art. 338 Punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat
(1) Punerea în circulație sau conducer ea pe drumurile publice a unui autovehicul sau
a unui tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat, potrivit legii, se pedepsește cu închisoare
de la unu la 3 ani sau cu amendă.
(2) Punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau
a unui tramvai cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare se pedepsește cu închisoare
de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(3) Tractarea unei remorci neînmatriculate sau neînregistrate ori cu număr fals de
înmatriculare sau înregistrare se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă.
(4) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci
ale cărei plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase, sau a unui
vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulație în România, se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 339 Conducerea unui vehicul fără permis de conducere
(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de căt re o
persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5
ani.
(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede
obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei per mis de
conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul
respectiv ori permisul i -a fost retras sau anulat, ori căreia exercitarea dreptului de a conduce
i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autov ehicule în România, se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și persoana care încredințează un vehicul
pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru
conduc erea pe drumurile publice, unei persoane despre care știe că se află în una dintre
situațiile prevăzute în alin. (1) sau (2), sau sub influența alcoolului ori a unor substanțe
psihoactive.

Art. 340 Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau alt or substanțe
(1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede
obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul
prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l al cool pur în sânge,
se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și persoana, aflată sub influența unor
substanțe psihoactive, conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii
permisului de conducere .
(3) Dacă persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute în alin. (1) și (2) efectuează
transport public de persoane, transport de substanțe sau produse periculoase ori se află în
procesul de instruire practică a unor persoane pen tru obținerea permisului de conducere sau
în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de
conducere, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Art. 341 Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice
Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede
obligativitatea deținerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de
instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfă șurării probelor

85 practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune prelevării
de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe
psihoactive, se pedepsește cu închisoarea de la unu l a 5 ani.

Art. 342 Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor
acestuia
(1) Părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care
efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculul ui sau de către
instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorității
competente aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea
permisului de conducere, implicat într -un accident de circula ție se pedepsește cu
închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta oricărei persoane de a modifica
starea locului sau de a șterge urmele accidentului de circulație din care a rezultat uciderea
sau vătămarea integrității co rporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, fără
acordul echipei de cercetare la fața locului.
(3) Nu constituie infracțiune părăsirea locului accidentului când:
a) în urma accidentului s -au produs doar pagube materiale;
b) conducătorul vehicu lului, în lipsa altor mijloace de transport, transportă el însuși
persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsură să acorde asistență
medicală necesară și la care a declarat datele personale de identitate și numărul de
înmatriculare sau î nregistrare a vehiculului condus, consemnate într -un registru special,
dacă se înapoiază imediat la locul accidentului;
c) conducătorul autovehiculului cu regim de circulație prioritară anunță de îndată poliția,
iar după terminarea misiunii se prezintă la sediul unității de poliție pe a cărei rază de
competență s -a produs accidentul, în vederea întocmirii documentelor de constatare;
d) victima părăsește locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunță imediat evenimentul
la cea mai apropiată unitate de poli ție.

Art. 343 Împiedicarea sau îngreunarea circulației pe drumurile publice
(1) Instalarea de mijloace de semnalizare rutieră sau modificarea pozițiilor acestora,
fără autorizație eliberată de autoritățile competente, de natură să inducă în eroare
partic ipanții la trafic ori să îngreuneze circulația pe drumul public se pedepsește cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Participarea în calitate de conducător de vehicul la întreceri neautorizate pe
drumurile publice, se pedepsește cu închisoa rea de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(3) Cu aceeași pedeapsă se sancționează așezarea de obstacole care îngreunează
sau împiedică circulația pe drumul public, dacă se pune în pericol siguranța circulației ori se
aduce atingere dreptului la libera circu lație a celorlalți participanți la trafic.
(4) Lăsarea fără supraveghere pe partea carosabilă a drumului public a unui vehicul
care transportă produse sau substanțe periculoase, se pedepsește cu închisoarea de la unu
la 3 ani sau cu amendă.

Art. 344 Nere spectarea atribuțiilor privind verificarea tehnică ori efectuarea
reparațiilor
(1) Îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea atribuțiilor de verificare tehnică ori
inspecție tehnică periodică a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor ori a celor
referitoare la efectuarea unor reparații sau intervenții tehnice de către persoanele care au
asemenea atribuții, dacă din cauza stării tehnice a vehiculului s -a pus în pericol siguranța

86 circulației pe drumurile publice, se pedepsește cu închisoare de la 3 lu ni la 2 ani sau cu
amendă.
(2) Dacă, urmare faptei prevăzute în alin. (1), s -a produs un accident de circulație
care a avut ca urmare vătămarea integrității corporale sau a sănătății uneia sau mai multor
persoane pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 an i iar dacă s -a produs moartea uneia
sau mai multor persoane pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și (2) au fost săvârșite din culpă limitele
speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
(4) Repararea autovehi culelor, remorcilor, tramvaielor sau mopedelor având urme de
accident, fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute de lege, se pedepsește cu închisoarea de
la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 345 Efectuarea de lucrări neautorizate în zona drumului publ ic
(1) Efectuarea unor lucrări de construire, modificare, modernizare sau reabilitare a
drumului public ori de amenajare a accesului rutier la drumul public, fără autorizație de
construcție eliberată în condițiile legii ori cu încălcarea condițiilor stab ilite în autorizație, se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Amplasarea unor construcții, panouri sau reclame publicitare în zona drumului,
fără autorizație de construcție eliberată în condițiile legii ori cu încălcarea condiț iilor stabilite
în autorizație, dacă prin aceasta se creează un pericol pentru siguranța circulației, se
pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(3) Persoana autorizată de administratorul căii ferate care nu ia măsurile
corespunzătoa re pentru semnalizarea trecerilor la nivel cu calea ferată, se pedepsește cu
închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(4) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (3) se sancționează și persoana autorizată de
către administratorul unui drum public sau execut antul unei lucrări pe partea carosabilă, care
nu ia măsurile corespunzătoare pentru semnalizarea obstacolelor sau a lucrărilor pe
drumurile publice, dacă prin aceasta s -a produs un accident de circulație.

CAPITOLUL III NERESPECTAREA REGIMULUI ARMELOR, MUNIȚIILOR,
MATERIALELOR NUCLEARE ȘI AL MATERIILOR EXPLOZIVE

Art. 346 Nerespectarea regimului armelor și al munițiilor
(1) Deținerea, portul, confecționarea precum și orice operațiune privind circulația
armelor letale, a munițiilor, mecanismelor sau dis pozitivelor acestora sau funcționarea
atelierelor de reparare a armelor letale, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la unu la
5 ani.
(2) Deținerea sau portul fără drept de arme neletale din categoria celor supuse
autorizării se pedepsește cu închisoa re de la 3 luni la un an sau amendă.
(3) Sustragerea armelor sau munițiilor prevăzute în alin. (1) și (2) se pedepsește cu
închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și (3) au ca obiect arme interzise sau muniții,
mecanisme ori dispozitive ale acestora, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o
treime.

Art. 347 Uzul de armă fără drept
(1) Uzul de armă letală sau interzisă, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la
unu la 3 an i.

87 (2) Uzul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

Art. 348 Ștergerea sau modificarea marcajelor de pe arme letale
Ștergerea sau modificarea, fără drept, a marcajelor de pe arme letale se pedepsește
cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.

Art. 349 Nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii
radioactive
(1) Primirea, deținerea, folosirea, cedarea, modificarea, înstrăinarea, dispersarea,
expunerea, transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a altor materii radioactive,
precum și orice operație privind circulația acestora, fără drept, se pedepsește cu închisoare
de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Sustrage rea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive, se pedepsește
cu închisoare de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și (2) au pus în pericol alte persoane sau
bunuri, au produs vătămar ea corporală a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este
închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) În cazul în care faptele prevăzute în alin.(1) și (2) au avut ca urmare moartea
uneia sau mai multor persoane, pedeaps a este închisoarea de la 10 la 20 de ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 350 Nerespectarea regimului materiilor explozive
(1) Producerea, experimentarea, prelucrarea, deținerea, transportul ori folosirea
materiilor explozive sau orice alte operațiuni privind circulația acestora, fără drept, se
pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(2) Sustragerea materiilor explozive, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Când faptele prevăzute în alin.(1) și (2) privesc o cantitate mai mare de 1 kg
echivalent trotil sau când cantitatea explozivă este însoțită de materiale de inițiere,
pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) În cazul în care fap tele prevăzute în alin.(1) – (3) au avut ca urmare moartea uneia
sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.

Art. 351 Sancționarea tentativei
Tentativa la infracțiunile prevăzute în art.346 alin. (1) și (3), art.349 alin.(1) și (2) și
art.350 alin.(1) și (2), se pedepsește.

CAPITOLUL IV INFRACȚIUNI PRIVITOARE LA REGIMUL STABILIT PENTRU ALTE
ACTIVITĂȚI REGLEMENTATE DE LEGE

Art. 352 E xercitarea fără drept a unei profesii sau acti vități
Exercitarea, fără drept, a unei profesii sau activități pentru care legea cere autorizație,
ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că
săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii pe nale, se pedepsește cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

88 Art. 353 Neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă
(1) Neluarea vreuneia din măsurile legale de securitate și sănătate în muncă de către
persoana care avea îndato rirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent
de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la
3 luni la un an sau cu amendă.

Art. 354 Nerespectarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă
(1) Nerespectarea de către orice persoană a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu
privire la securitatea și săn ătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent
de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează repunerea în fu ncțiune a instalațiilor,
mașinilor și utilajelor, anterior eliminării tuturor deficiențelor pentru care s -a luat măsura
opririi lor.
(3) Faptele prevăzute în alin. (1) și (2) săvârșite din culpă se pedepsesc cu închisoare
de la 3 luni la un an sau cu amend ă

Art. 355 C amăta
Darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

CAPITOLUL V INFRACȚIUNI CONTRA SĂNĂTĂȚII PUBLICE

Art. 356 Zădărnicirea combaterii bolil or
(1) Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infecto –
contagioase dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli, se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este săvârșită din culpă, pedeapsa este
închisoarea de la o lună la 6 luni sau amenda.

Art. 357 Contaminarea venerică
(1) Transmiterea unei boli venerice, prin raport sexual sau alte acte sexuale, de către
o persoană care știe că suferă de o astfel de boală, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni
la 3 ani sau cu amendă.
(2) Instanța de judecată va dispune măsura de siguranță a obligării la tratament
medical.

Art. 358 Transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit
(1) Transmiterea, prin orice mijlo ace, a sindromului imunodeficitar dobândit – SIDA –
de către o persoană care știe că suferă de această boală, se pedepsește cu închisoare de la
3 la 10 ani.
(2) Transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobândit – SIDA –
de către o al tă persoană decât cea prevăzută în alin.(1), se pedepsește cu închisoare de la
5 la 12 ani.
(3) Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) și (2) s -a produs moartea victimei,
pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.

89 (4) Când fapta prevăzută în alin.(2) a fost săvârșită din culpă, pedeapsa este
închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar dacă a cauzat moartea victimei pedeapsa este
închisoarea de la 2 la 7 ani.
(5) Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin.(1) și (2) se pedepsește.

Art. 359 Răspândirea bo lilor la animale sau plante
(1) Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infecto –
contagioase la animale sau plante ori a dăunătorilor, dacă a avut ca urmare răspândirea
unei asemenea boli ori a dăunătorilor, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau
amendă.
(2) Dacă fapta este săvârșită din culpă, limitele speciale ale pedepsei se reduc la
jumătate.

Art. 360 Infectarea apei
(1) Infectarea prin orice mijloace a surselor sau rețelelor de apă, dacă apa devine
dăună toare sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor, se pedepsește cu închisoare de la
6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Tentativa se pedepsește.

Art. 361 Falsificarea sau substituirea de alimente ori alte produse
(1) Prepararea, oferirea sau expunerea spre vânzare de alimente, băuturi ori alte
produse falsificate sau substituite, dacă sunt vătămătoare sănătății, se pedepsește cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Prepararea, oferirea sau expune rea spre vânzare de medicamente contrafăcute
sau substituite care sunt vătămătoare sănătății, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3
ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 362 Comercializarea de produse alterate
(1) Vânzarea de ali mente, băuturi sau alte produse cunoscând că sunt alterate ori cu
perioada de valabilitate depășită, dacă sunt vătămătoare sănătății, se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează punerea în consum de carne sau produse
din carne, provenite din tăieri de animale sustrase controlului veterinar, dacă sunt
vătămătoare sănătății.
(3) Vânzarea de medicamente cunoscând că sunt contrafăcute, alterate ori cu
perioada de valabilitate depășită, dacă sunt vătămătoare sănătății ori și -au pierdut în tot sau
în parte eficiența terapeutică, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.

Art. 363 Traficul de produse sau substanțe to xice
(1) Producerea, deținerea precum și orice operațiune privind circulația produselor ori
substanțelor toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conțin astfel de
substanțe ori experimentarea produselor sau substanțelor toxice, fără drept, se pedepsește
cu închisoare de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepsește.

90

TITLUL VIII
INFRACȚIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAȚII
PRIVIND CONVIEȚUIREA SOCIALĂ

CAPITOLUL I INFRACȚIUNI CONTRA ORDINII ȘI L INIȘTII PUBLICE

Art. 364 Constituirea unui grup infracțional organizat
(1) Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea,
sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Când infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat este
sancționată de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață sau cu închisoarea mai mare de 10 ani
pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și i nterzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și (2) au fost urmate de săvârșirea unei
infracțiuni, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin . (1) și (2),
dacă denunță autorităților grupul infracțional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit
și să se fi început săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile care intră în scopul grupului.
(5) Dacă persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute în alin. (1) – (3)
înlesnește, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a
unuia sau mai multor membri ai unui grup infracțional organizat, limitele speciale ale
pedepsei se reduc la jumătate.
(6) Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau
mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod
coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.

Art. 365 Instigarea pub lică
(1) Fapta de a îndemna publicul, verbal, în scris sau prin orice alte mijloace, să
săvârșească infracțiuni, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă,
fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la săvâr șirea căreia
s-a instigat.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este comisă de un funcționar, pedeapsa este
închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, fără a se putea depăși
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la săvârșirea căreia s -a instigat.
(3) Dacă instigarea publică a avut ca urmare comiterea infracțiunii la care s -a instigat,
pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracțiune.

Art. 366 Incitarea la ură sau discriminare
Incitarea publicului, prin orice mijloace, la ură sau discriminare împotriva unei
categorii de persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Art. 367 Încercarea de a determina săvârșirea unei infracțiuni
Încercarea de a determina o persoană, prin cons trângere sau corupere, să comită o
infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii
mai mare de 10 ani, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

91 Art. 368 Tulburarea ordinii și liniștii publi ce
Fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau
bunurilor, ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură
ordinea și liniștea publică, se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.

Art. 369 Tulburarea ordinii publice prin adunări neautorizate
(1) Participarea la o adunare publică neautorizată, în cadrul căreia se comit acte de
violență împotriva persoanelor sau bunurilor, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un
an sa u cu amendă.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează refuzul de a se supune somației efectuate,
potrivit legii, de către organele de ordine, pentru dispersarea unei adunări publice
neautorizate prin care s-a blocat traficul pe un drum național ori pe cal ea ferată.

Art. 370 Portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase
(1) Fapta de a purta la vedere, fără drept, la adunări publice, manifestări cultural –
sportive, în locuri de distracție ori agrement sau în mijloace de transport în comun:
a) cuți tul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume
pentru tăiere, înțepare sau lovire;
b) arme neletale care nu sunt supuse autorizării ori dispozitive pentru șocuri electrice;
c) substanțe iritant lacrimogene sau cu efect par alizant,
se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Folosirea, fără drept, la adunări publice, manifestări cultural -sportive, în locuri de
distracție ori agrement sau în mijloace de transport în comun a obiectelor sau substanțelo r
prevăzute în alin. (1) se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Portul, fără drept, al obiectelor sau substanțelor prevăzute în alin. (1) în sediul
autorităților publice, instituțiilor publice sau al altor persoane juridice d e interes public, ori în
spațiile rezervate desfășurării procesului electoral se pedepsește cu închisoare de la unu la
3 ani sau cu amendă.

Art. 371 Împiedicarea desfășurării unei adunări publice
Împiedicarea, prin orice mijloace, a desfășurării unei ad unări publice care a fost
autorizată potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Art. 372 Pornografia infantilă
(1) Producerea, expunerea sau distribuirea, în orice mod, precum și deținerea în
vederea expunerii sau di stribuirii de materiale pornografice cu minori, se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(2) Dacă faptele prevăzute în alineatul precedent au fost săvârșite printr -un sistem
informatic sau alt mijloc de stocare a datelor informatice, pedeapsa est e închisoarea de la
unu la 5 ani.
(3) Prin materiale pornografice cu minori se înțelege orice material care prezintă un
minor având un comportament sexual explicit sau care, deși nu prezintă o persoană reală,
simulează, în mod credibil, un minor având un a stfel de comportament.

Art. 373 Ultrajul contra bunelor moravuri
Fapta persoanei care, în public, expune sau distribuie fără drept imagini ce prezintă
explicit o activitate sexuală, alta decât cea la care se referă art. 372, ori săvârșește acte de
exhibiționism sau alte acte sexuale explicite, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2
ani sau cu amendă .

92
CAPITOLUL II INFRACȚIUNI CONTRA FAMILIEI

Art. 374 Bigamia
(1) Încheierea unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită se pedepse ște cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.
(2) Persoana necăsătorită care încheie o căsătorie cu o persoană pe care o știe
căsătorită, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

Art. 375 Abandonul de familie
(1) Săvârși rea de către persoana care are obligația legală de întreținere, față de cel
îndreptățit la întreținere, a uneia dintre următoarele fapte:
a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându -l la suferințe fizice sau
morale;
b) neîndeplinirea, cu rea -credi nță, a obligației de întreținere prevăzută de lege;
c) neplata, cu rea credință, timp de trei luni, a pensiei de întreținere stabilită pe cale
judecătorească,
se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
(3) Fapta nu se pedepsește, dacă înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul își
îndeplinește obligațiile.
(4) Dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul își
îndeplinește obligațiile, instanța dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de lege pentru aceasta.

Art. 376 Nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului
(1) Reținerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimțământul celuilalt
părinte sau al persoanei căreia i -a fost încredințat minorul potrivit legii, se pedepsește cu
închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta persoanei căreia i s -a încredințat
minorul prin hotărâre judecătorească spre creștere și educare, de a împiedica, în mod
repetat, pe oricare dintre părinți să aibă legături personale cu minorul, în condițiile stabilite
de părți sau de către organul competent.
(3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 377 Împiedicarea accesului la învățământul general obligatoriu
(1) Părintele sau persoana căreia i -a fost încredințat, potrivit legii, un minor și care, în
mod nejustificat, îl retrage sau îl împiedică prin orice mijloace să urmeze cursurile
învățământului general obligatoriu, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
amendă.
(2) Fapta nu se ped epsește dacă înainte de terminarea urmăririi penale inculpatul
asigură reluarea frecventării cursurilor de către minor.
(3) Dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare inculpatul asigură
reluarea frecventării cursurilor de către minor, inst anța dispune, după caz, amânarea
aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu
sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aceasta.

93
CAPITOLUL III INFRACȚIUNI CONTRA LIBERTĂȚII RELIGIOASE ȘI
RESPECTULUI DATORAT MORȚILOR

Art. 378 Împiedicarea exercitării libertății religioase
(1) Împiedicarea sau tulburarea liberei exercitări a ritualului unui cult religios, care
este organizat și funcționează potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amendă.
(2) Obligarea unei persoane, prin constrângere, să participe la serviciile religioase ale
unui cult ori să îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult se pedepsește cu
închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
(3) C u aceeași pedeapsă se sancționează obligarea unei persoane, prin violență sau
amenințare, să îndeplinească un act interzis de cultul, organizat potrivit legii, căruia îi
aparține.
(4) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei v ătămate.

Art. 379 Profanarea lăcașurilor sau obiectelor de cult
Profanarea unui lăcaș sau a unui obiect de cult, aparținând unui cult religios care este
organizat și funcționează potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau
cu am endă.

Art. 380 Profanarea de cadavre sau morminte
(1) Sustragerea, distrugerea sau profanarea unui cadavru, ori a cenușei rezultate din
incinerarea acestuia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(2) Profanarea prin orice mijloace a unui morm ânt, a unei urne funerare sau a unui
monument funerar, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.

Art. 381 Prelevarea ilegală de țesuturi sau organe
Prelevarea de țesuturi sau organe de la un cadavru, fără drept, se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

TITLUL IX
INFRACȚIUNI ELECTORALE

Art. 382 Împiedicarea exercitării drepturilor electorale
(1) Împiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exercițiu al dreptului de a alege sau
de a fi ales, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(2) Atacul, prin orice mijloace, asupra localului secției de votare, se pedepsește cu
închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 383 Coruperea alegătorilor
(1) Oferirea sau darea de bani, bunuri ori de alte foloase în scopul determinării
alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumita listă de candidați ori un anumit candidat,
se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Nu intră î n categoria bunurilor prevăzute în alin. (1) bunurile cu valoare simbolică,
inscripționate cu însemnele unei formațiuni politice.

94 Art. 384 Frauda la vot
(1) Fapta persoanei care votează:
a) fără a avea acest drept;
b) de două sau mai multe ori;
c) prin i ntroducerea în urnă a mai multor buletine de vot decât are dreptul un alegător, se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă și interzicerea exercitării unor
drepturi.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează utilizarea unei cărți de ale gător sau a unui
act de identitate nul ori fals, sau a unui buletin de vot fals.

Art. 385 Frauda la votul electronic
Tipărirea și utilizarea de date de acces false, accesarea frauduloasă a sistemului de
vor electronic sau falsificarea prin orice mijloace a buletinelor de vot în format electronic se
pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Art. 386 Violarea confidențialității votului
(1) Violarea prin orice mijloace a secretului votului se pedepsește cu amendă.
(2) Dacă fapta a fost comisă de un mem bru al biroului electoral al secției de votare,
pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda și interzicerea exercitării unor
drepturi.

Art. 387 Nerespectarea regimului urnei de vot
(1) Deschiderea urnelor, înainte de ora stabilită pentru închiderea votării, se
pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă și interzicerea exercitării unor
drepturi.
(2) Încredințarea urnei speciale altor persoane decât membrilor biroului electoral al
secției de votare, ori transportarea acestei a de către alte persoane sau în alte condiții decât
cele prevăzute de lege, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă și
interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 388 Falsificarea documentelor și evidențelor electorale
(1) Falsif icarea, prin orice mijloace a înscrisurilor de la birourile electorale se
pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și înscrierea în copia de pe lista electorală
permanent ă a unor persoane care nu figurează în această listă.
(3) Introducerea în uz sau folosirea unui program informatic cu vicii care alterează
înregistrarea ori însumarea rezultatelor obținute în secțiile de votare sau determină
repartizarea mandatelor în afar a prevederilor legii, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7
ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Cu aceeași pedeapsă se sancționează introducerea de date, informații sau
proceduri care duc la alterarea sistemului informațional național ne cesar stabilirii rezultatelor
alegerilor.

Art. 389 Fapte săvârșite în legătură cu un referendum
(1) Dispozițiile art. 382 – 388 se aplică în mod corespunzător și în cazul faptelor
săvârșite cu prilejul unui referendum.

Art. 390 Sancționarea tentativ ei
Tentativa la infracțiunile prevăzute în art. 382 și art. 384 – 388 se pedepsește.

95
TITLUL X
INFRACȚIUNI CONTRA SECURITĂȚII NAȚIONALE

Art. 391 Trădarea
Fapta cetățeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizație
străină or i cu agenți ai acestora, în scopul de a suprima sau știrbi unitatea și indivizibilitatea,
suveranitatea sau independența statului, prin:
a) provocare de război contra țării sau de înlesnire a ocupației militare străine;
b) subminare economică, politi că sau a capacității de apărare a statului;
c) aservire față de o putere sau organizație străină;
d) ajutarea unei puteri sau organizații străine pentru desfășurarea unei activități ostile
împotriva securității naționale,
se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 392 Trădarea prin transmitere de informații secrete de stat
Transmiterea de informații secrete de stat unei puteri sau organizații străine ori
agenților acestora, precum și procu rarea ori deținerea de documente sau date ce constituie
informații secrete de stat de către cei care nu au calitatea de a le cunoaște, în scopul
transmiterii lor unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, săvârșite de un
cetățean român, se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării
unor drepturi.

Art. 393 Trădarea prin ajutarea inamicului
Fapta cetățeanului român care, în timp de război:
a) predă teritorii, orașe, poziții de apărare, depozite ori instalații ale forțelor armate
române sau care servesc apărării;
b) predă nave, aeronave, mașini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot
servi purtării războiului;
c) procură inamicului oameni, valori sau materiale de orice fel;
d) trece de partea inamicului sau efectuează alte acțiuni care sunt de natură să favorizeze
activitatea inamicului ori să slăbească puterea de lupta a forțelor armate române sau a
armatelor aliate;
e) luptă sau face parte din formații de luptă împotriva statului român sau a aliaților săi,
se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.

Art. 394 Acțiunile ostile contra statului
Faptele prevăzute în art. 391 și în art. 393 , săvârșite de un cetățean străin sau
apatrid, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor
drepturi.

Art. 395 Spionajul
Faptele prevăzute în art. 392, săvârșite de un cetățean străin sau apatrid, se
pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 396 Atentatul care pune în pericol securitatea națională
Atentatul contra vieții săvârșit împotriva unei persoane care deține o funcție de
demnitate publică, dacă fap ta pune în pericol securitatea națională, se pedepsește cu

96 detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor
drepturi.

Art. 397 Atentatul contra unei colectivități
Atentatul săvârșit contra unei colectivi tăți prin otrăviri în masă, provocare de epidemii
sau prin orice alt mijloc, în scopul îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, se
pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea
exercitării unor d repturi.

Art. 398 Actele de diversiune
Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare, în întregime sau
în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a instalațiilor industriale, căilor de
comunicație, mijloacelor de tr ansport, mijloacelor de telecomunicație, construcțiilor,
produselor industriale sau agricole, ori a altor bunuri, dacă fapta pune în pericol securitatea
națională, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor
drepturi.

Art. 399 Acțiuni împotriva ordinii constituționale
(1) Acțiunea armată întreprinsă în scopul schimbării ordinii constituționale ori al
îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, se pedepsește cu închisoare de la 15 la
25 de ani și interz icerea exercitării unor drepturi.
(2) Întreprinderea de acțiuni violente împotriva persoanelor sau bunurilor săvârșite de
mai multe persoane împreună, în scopul schimbării ordinii constituționale ori al îngreunării
sau împiedicării exercitării puterii de s tat, dacă se pune în pericol securitatea națională, se
pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 400 Comunicarea de informații false
Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de știri, date sau informații false ori
de documente falsificate, dacă prin aceasta se pune în pericol securitatea națională, se
pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Art. 401 Propaganda pentru război
(1) Propaganda pentru război de agresiune, precum și răspândir ea de știri
tendențioase sau inventate, în scopul provocării unui război de agresiune, se pedepsește cu
închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează faptele prevăzute în alin. (1), săvârșite în
scopul provocării unui război de agresiune împotriva României.

Art. 402 Compromiterea unor interese de stat
Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sunt stabilite
drepturi ale statului român în raport cu o putere s trăină, dacă prin aceasta sunt puse în
pericol sau vătămate interesele de stat, se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 403 Divulgarea secretului care periclitează securitatea națională
(1) Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie informații secrete de
stat, de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă fapta pune în pericol
securitatea națională, se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 ani și interzicerea exe rcitării
unor drepturi.

97 (2) Deținerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce conține informații
secrete de stat, dacă fapta pune în pericol securitatea națională, se pedepsește cu
închisoare de la 5 la 10 ani.
(3) Dacă faptele prevăzute în a lineatele precedente sunt săvârșite de orice altă
persoană, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 404 Infracțiuni contra persoanelor care se bucură de protecție
internațională
(1) Atentatul contra vieții săvârșit împotriva reprezent antului unui stat străin sau a altei
persoane care se bucură de protecție în conformitate cu convențiile internaționale, aflată în
misiune oficială în România, se pedepsește cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15
la 25 de ani și interzicerea exerci tării unor drepturi.
(2) Infracțiunile intenționate contra integrității corporale, sănătății sau libertății,
săvârșite împotriva unei persoane dintre cele menționate în alin. (1), se sancționează cu
pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită, ale că rei limite speciale se majorează
cu jumătate.

Art. 405 Constituirea de structuri informative ilegale
Inițierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri
informative în scopul culegerii de informații secrete de stat, ori de sfășurarea de către
acestea a unei activități de culegere sau prelucrare de asemenea informații, în afara cadrului
legal, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 de ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 406 Nedenunțarea unor infracțiuni contra sec urității naționale
(1) Fapta persoanei care, luând cunoștință despre pregătirea sau comiterea vreuneia
dintre infracțiunile prevăzute în art. 391 – 399, art. 402 – 405, nu înștiințează de îndată
autoritățile se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 an i.
(2) Nedenunțarea săvârșită de un membru de familie, nu se pedepsește.
(3) Nu se pedepsește persoana care, înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale
împotriva unei persoane pentru săvârșirea faptei nedenunțate, încunoștințează autorități le
competente despre aceasta sau care, chiar după punerea în mișcare a acțiunii penale, a
înlesnit tragerea la răspundere penală a autorului și a participanților.

Art. 407 Cauze de reducere a pedepsei
Dacă persoana care a săvârșit una dintre infr acțiunile prevăzute în prezentul titlu
înlesnește, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a
autorului sau participanților, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

Art. 408 Sancționarea tentativei
(1) Tentativa la infracțiunile prevăzute în prezentul titlu se pedepsește.
(2) Se consideră tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor ori
instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor prevăzute în
art. 392 , art. 393, art. 395 – 399 și art. 404 și art. 394 raportat la infracțiunea de trădare prin
ajutarea inamicului

98
TITLUL XI
INFRACȚIUNI CONTRA CAPACITĂȚII DE LUPTĂ A FORȚELOR ARMATE

CAPITOLUL I INFRACȚIUNI SĂVÂRȘITE DE MILITARI

Art. 409 Absența nejustificată
Absența nejustificată a oricărui militar de la unitate sau de la serviciu, care a depășit 4
ore, dar nu mai mult de 24 de ore, în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării
de urgență, se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau amendă.

Art. 410 Dezertarea
(1) Absența nejustificată de la unitate sau de la serviciu, care depășește 3 zile, a
oricărui militar, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Absența nejustificată a oricărui militar de la uni tate sau de la serviciu, care a
depășit 24 de ore, în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgență, se
pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani sau amendă.

Art. 411 Încălcarea consemnului
(1) Încălcarea regulilor serviciului de paz ă, intervenție, însoțire sau de securitate, se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și părăsirea comenzii sau oricărui alt post
de către militar.
(3) Încălcarea consemnului de către santinel a aflată în serviciu de gardă sau de pază
pe lângă depozitele de armament, muniții sau materiale explozive ori în alte posturi de un
deosebit interes militar sau de stat, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
(4) Faptele prevăzute în alin. (1) – (3) săvârșite în timp de război, pe durata stării de
asediu sau a stării de urgență se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Art. 412 Insubordonarea
(1) Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedepsește
cu închis oare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta este săvârșită de un ofițer, de un maistru militar sau subofițer, de un
soldat ori de un gradat voluntar, de doi sau mai mulți militari împreună ori în fața formației
adunate, se pedepsește cu închis oare de la 1 la 5 ani.
(3) În timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgență, pedeapsa
pentru fapta prevăzută în alin. (1) este închisoare de la 2 la 7 ani, iar pentru fapta prevăzută
în alin. (2), de la 3 la 10 ani.

Art. 413 Lovirea superiorului ori a inferiorului
(1) Lovirea superiorului de către inferior sau a șefului de către subordonat, atunci
când superiorul sau șeful se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ori pentru acte
îndeplinite în legătură cu aceste atribuții, s e pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu
amendă.

99 (2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și lovirea săvârșită de către superior sau
șef împotriva inferiorului sau a subordonatului, atunci când inferiorul sau subordonatul se
află în exercitarea at ribuțiilor de serviciu, ori pentru acte îndeplinite în legătură cu aceste
atribuții.
(3) Când faptele prevăzute în alin. (1) și (2) au fost comise în timp de război, pe
durata stării de asediu sau a stării de urgență, limitele speciale ale pedepsei se maj orează
cu o treime.

Art. 414 Capitularea
Predarea în mâinile inamicului de către comandant a forțelor armate pe care le
comandă, lăsarea în mâinile inamicului, distrugerea sau aducerea în stare de
neîntrebuințare de către comandant a mijloacelor de luptă sau a altor mijloace necesare
pentru purtarea războiului, fără ca vreuna dintre acestea să fi fost determinată de condițiile
de luptă, se pedepsesc cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 415 Părăsirea câmpului de luptă
Părăsirea câmpului de luptă sau refuzul de a acționa, săvârșite în timpul luptei, ori
predarea în captivitate sau săvârșirea altor asemenea fapte de natură a servi cauzei
inamicului se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 416 Zborul neautorizat
(1) Zborul cu o aeronavă aparținând forțelor armate ale statului român, fără prealabilă
autorizare, precum și nerespectarea regulilor de zbo r, dacă prin aceasta se periclitează
securitatea zborului în spațiul aerian sau a aeronavei se pedepsesc cu închisoare de la unu
la 3 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta a avut ca urmare distrugerea sau degradarea aeronavei pedeapsa
este închisoarea de la 5 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, iar dacă a avut ca
urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea exercitării
unor drepturi.

Art. 417 Părăsirea navei
(1) Părăsirea unei nave militare în caz de naufr agiu de către comandant, înainte de a –
și fi exercitat până la capăt îndatoririle de serviciu, precum și de către orice alte persoane ce
fac parte din echipajul navei, fără ordinul comandantului, se pedepsește cu închisoare de la
unu la 5 ani.
(2) Dacă fapt a este săvârșită în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării
de urgență, se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor
drepturi.

Art. 418 Părăsirea comenzii
(1) Părăsirea comenzii de către comandantul unei nave militare sau al unei grupări de
nave militare, în situații care ar fi putut periclita nava militară sau navele militare ori echipajul
acestora, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(2) În cazul în care părăsirea comenzii s -a săvârșit în timpul luptei, de către
comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave militare, pedeapsa este
închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

100 Art. 419 Neluarea măsurilor necesare în operațiunile navale
Fapta coma ndantului unei nave militare sau grupări de nave militare care fără a fi fost
oprit prin vreun ordin, sau fără a fi fost împiedicat de misiunea specială pe care o avea:
a) nu ia măsurile necesare să atace, să lupte împotriva inamicului, să ajute o navă a
statului român sau a unei țări aliate, urmărită de inamic ori angajată în luptă;
b) nu ia măsurile necesare pentru a distruge un convoi inamic;
c) nu urmărește navele de război sau comerciale ale inamicului,
se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 420 Coborârea pavilionului
Coborârea pavilionului în timpul luptei, în scopul de a servi cauza inamicului,
săvârșită de către comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave militare,
precum și d e către orice altă persoană ambarcată, se pedepsește cu închisoare de la 10 la
20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 421 Coliziunea
(1) Fapta comandantului unei nave militare sau a oricărei persoane aflate la bordul
navei, care a pro dus o coliziune sau punerea pe uscat a navei, dacă fapta a avut ca urmare
avarierea gravă, a acesteia se pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 de ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.
(2) În cazul în care fapta prevăzută în alineatul precedent a fost săvârșită din culpă,
pedeapsa este închisoarea de la de la 6 luni la 3 ani.
(3) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârșită în timp de război, pe durata stării de asediu
sau a stării de urgență, se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzi cerea
exercitării unor drepturi.

Art. 422 Sancționarea tentativei
Tentativa la infracțiunile prevăzute în art. 414 -418, art. 420, art. 421 alin. (1) se
pedepsește.

Art. 423 Infracțiuni privitoare la aeronave militare
Dispozițiile art. 416 – 418, art. 421 și art. 422 se aplică în mod corespunzător și în
cazul aeronavelor militare.

Art. 424 Punerea în mișcare a acțiunii penale
Acțiunea penală pentru infracțiunile prevăzute în art. 409 – 412 se pune în mișcare
numai la sesizarea comandantului.

CAPITOLUL I I INFRACȚIUNI SĂVÂRȘITE DE MILITARI SAU DE CIVILI

Art. 425 Sustragerea de la serviciul militar în timp de război
Fapta persoanei care în timp de război sau pe durata stării de asediu, își provoacă
vătămări integrității corporale sau sănătății, simu lează o boală sau o infirmitate, folosește
înscrisuri false sau orice alte mijloace, în scopul de a se sustrage de la serviciul militar, se
pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

101 Art. 426 Sustragerea de la luarea în evidența militară
(1) Sustr agerea de la luarea în evidența militară, selecția, stabilirea aptitudinilor și a
opțiunilor privind modul de îndeplinire a îndatoririlor militare, în timp de pace, se pedepsește
cu amendă.
(2) Dacă fapta este săvârșită în timp de război sau pe durata st ării de asediu,
pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 427 Neprezentarea la încorporare sau concentrare
(1) Neprezentarea la încorporare, concentrare sau mobilizare în timp de război sau
pe durata stării de asediu, în termenul prevăzut în or dinul de chemare, se pedepsește cu
închisoare de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și neprezentarea celui încorporat sau
concentrat la unitatea la care a fost repartizat, precum și a celui care, executând potrivit
legii, serviciul alt ernativ, nu se prezintă în termen la angajator.
(3) Termenele de prezentare prevăzute în alin. (1) și (2) se prelungesc cu 10 zile, în
cazul în care cel chemat se află în străinătate.

Art. 428 Jefuirea celor căzuți pe câmpul de luptă
(1) Jefuirea pe câmpu l de luptă a morților sau răniților se pedepsește cu închisoare
de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta prevăzută în alin. (1), care, fără să fie
săvârșită pe câmpul de luptă, este urmarea unor operații de război.

Art. 429 Folosirea emblemei Crucea Roșie în timpul operațiunilor militare
Folosirea, fără drept, în timp de război sau pe durata stării de asediu, în legătură cu
operațiunile militare, a emblemei ori denumirii de „Crucea Roșie” sa u a celor asimilate
acesteia se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

TITLUL XII
INFRACȚIUNI DE GENOCID, CONTRA UMANITĂȚII ȘI DE RĂZBOI

CAPITOLUL I INFRACȚIUNI DE GENOCID ȘI CONTRA UMANITĂȚII

Art. 430 Genocidul
(1) Săvârșirea, în scopul de a distruge, în întregime sau în parte, un grup național,
etnic, rasial sau religios, a uneia dintre următoarele fapte:
a) uciderea de membri ai grupului;
b) vătămarea integrității fizice sau mintale a unor membri ai grupului;
c) supunerea grupului la condiții de exis tență de natură să ducă la distrugerea fizică,
totală sau parțială, a acestuia;
d) impunerea de măsuri vizând împiedicarea nașterilor în cadrul grupului;
e) transferul forțat de copii aparținând unui grup în alt grup,
se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea
exercitării unor drepturi .
(2) Dacă faptele de la alin.(1) sunt săvârșite în timp de război, pedeapsa este
detențiunea pe viață.

102 (3) Înțelegerea în vederea săvârșirii infracțiunii de genocid se pedepsește c u
închisoare de la 5 la 10 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Incitarea la săvârșirea infracțiunii de genocid, comisă în mod direct, în public se
pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi .

Art. 431 Infracțiuni contra umanității
(1) Săvârșirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei
populații civile, a uneia dintre următoarele fapte:
a) uciderea unor persoane;
b) supunerea unei populații sau părți a acesteia, în scopul de a o distruge în tot sau în
parte, la condiții de viață menite să determine distrugerea fizică, totală sau parțială, a
acesteia;
c) sclavia sau traficul de ființe umane, în special de femei sau copii;
d) deportarea sau transferarea forțată, cu încălcarea r egulilor generale de drept
internațional, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea
acestora spre un alt stat sau spre un alt teritoriu, ori prin folosirea altor măsuri de
constrângere;
e) torturarea unei persoane aflate sub paza făptuitorului sau asupra căreia acesta exercită
controlul în orice alt mod, cauzându -i vătămări fizice sau psihice, ori suferințe fizice sau
psihice grave, ce depășesc consecințele sancțiunilor admise de către dreptul internațional;
f) violul sau agresiu nea sexuală, constrângerea la prostituție, sterilizarea forțată sau
detenția ilegală a unei femei rămasă gravidă în mod forțat, în scopul modificării compoziției
etnice a unei populații;
g) vătămarea integrității fizice sau psihice a unor persoane;
h) provocare a dispariției forțate a unei persoane, în scopul de a o sustrage de sub
protecția legii pentru o perioadă îndelungată, prin răpire, arestare sau deținere, la ordinul
unui stat sau al unei organizații politice, ori cu autorizarea, sprijinul sau asentimentul
acestora, urmate de refuzul de a admite că această persoană este privată de libertate sau
de a furniza informații reale privind soarta care îi este rezervată ori locul unde se află, de
îndată ce aceste informații au fost solicitate;
i) întemnițarea sau altă formă de privare gravă de libertate, cu încălcarea regulilor
generale de drept internațional;
j) persecutarea unui grup sau unei colectivități determinate, prin privare de drepturile
fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor dr epturi, pe motive
de ordin politic, rasial, național, etnic, cultural, religios, sexual ori în funcție de alte criterii
recunoscute ca inadmisibile în dreptul internațional;
k) alte asemenea fapte inumane ce cauzează suferințe mari sau vătămări ale integrităț ii
fizice sau psihice,
se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea
exercitării unor drepturi .
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează faptele prevăzute în alin. (1), săvârșite în
cadrul unui regim instituțio nalizat de oprimare sistematică și de dominare a unui grup rasial
asupra altuia, cu intenția de a menține acest regim.

CAPITOLUL II INFRACȚIUNI DE RĂZBOI

103 Art. 432 Infracțiuni de război contra persoanelor
(1) Săvârșirea, în cadrul unui conflict arm at, cu sau fără caracter internațional, asupra
uneia sau mai multor persoane protejate de dreptul internațional umanitar, a uneia dintre
următoarele fapte:
a) uciderea;
b) luarea de ostatici;
c) aplicarea de tratamente cu cruzime sau inumane, cauzându -i vătămări a le integrității
fizice sau psihice, ori suferințe fizice sau psihice grave, în special prin tortură sau mutilare;
d) violul sau agresiunea sexuală, constrângerea la prostituție, sterilizarea forțată sau
detenția ilegală a unei femei rămasă gravidă în mod forț at, în scopul modificării compoziției
etnice a unei populații;
e) deportarea sau transferarea forțată, cu încălcarea regulilor generale de drept
internațional, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea
acestora spre un alt st at sau un alt teritoriu, ori prin folosirea altor măsuri de constrângere;
f) aplicarea sau executarea unei pedepse severe, în special pedeapsa cu moartea sau o
pedeapsă privativă de libertate, împotriva unei persoane care nu a fost judecată în cadrul
unei pro ceduri legale și imparțiale, care să ofere garanțiile impuse de dreptul internațional;
g) expunerea unei persoane la un pericol de moarte sau atingere gravă adusă sănătății
prin:
1. efectuarea asupra acesteia de experiențe cu privire la care ea nu a consimțit în
mod voluntar, expres și prealabil sau care nu sunt necesare pentru sănătatea
acesteia, ori nu sunt efectuate în interesul său;
2. prelevarea de țesuturi sau organe de la aceasta în scopul transplantului, cu
excepția prelevării de sânge sau piele efectu ate în scop terapeutic, în conformitate cu
principiile medicale general recunoscute și cu consimțământul voluntar, expres și
prealabil al persoanei;
3. supunerea acesteia la metode de tratament nerecunoscute medical, fără ca
acestea să fie necesare pentru sănătatea persoanei și fără ca ea să fi consimțit, în
mod voluntar, expres și prealabil;
h) supunerea unei persoane la un tratament degradant,
se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea
exercitării unor drep turi.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează recrutarea sau încorporarea minorilor care
nu au împlinit vârsta de 15 ani în forțele armate sau în grupuri armate, precum și
determinarea acestora, prin orice mijloace, să participe activ la ostilități.
(3) Ră nirea, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internațional, a unui
membru al forțelor armate inamice sau a unui combatant al părții inamice după ce acesta s –
a predat fără condiții, sau care a fost scos din luptă în orice mod, se pedepsește cu
închisoare de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi .
(4) Săvârșirea, în cadrul unui conflict armat cu caracter internațional, a uneia dintre
următoarele fapte:
a) menținerea ilegală în detenție sau întârzierea nejustificată a repatrierii un eia sau mai
multor persoane dintre cele prevăzute în alin. (5) lit. a);
b) transferarea, în mod direct sau indirect, de către un agent al puterii ocupante, a unei
părți a populației civile căreia el îi aparține, în teritoriul ocupat;
c) constrângerea, prin viole nță sau amenințare, a uneia sau mai multor persoane dintre
cele prevăzute în alin. (5) lit. a) să servească în forțele armate ale inamicului;
d) constrângerea resortisanților puterii inamice să ia parte la operațiunile de război
îndreptate împotriva țării lo r,
se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi .

104 (5) Persoanele protejate de dreptul internațional umanitar sunt:
a) într-un conflict armat cu caracter internațional: persoanele protejate în sensul
Convențiilor de l a Geneva din 12 august 1949 și al Protocolului Adițional I din 8 iunie 1977,
în special răniții, bolnavii, naufragiații, prizonierii de război și civilii;
b) într-un conflict armat fără caracter internațional: răniții, bolnavii, naufragiații și
persoanele car e nu participă direct la ostilități și care se găsesc sub puterea părții inamice;
c) într-un conflict armat cu sau fără caracter internațional: membrii forțelor armate și
combatanții părții inamice, care au depus armele sau care, din orice altă cauză, nu se m ai
pot apăra și care nu se află sub puterea părții inamice.

Art. 433 Infracțiuni de război contra proprietății și altor drepturi
(1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter
internațional, jefuiește sau, cu încălcarea dre ptului internațional și fără ca aceasta să fie
justificată de necesități militare, distruge, își însușește sau rechiziționează bunuri ale părții
inamice, aflate sub puterea părții căreia îi aparține făptuitorul, se pedepsește cu închisoare
de la 3 la 10 an i și interzicerea exercitării unor drepturi .
(2) Declararea, în cadrul unui conflict armat cu caracter internațional, ca fiind stinse,
suspendate sau inadmisibile în justiție, drepturile și acțiunile tuturor resortisanților părții
inamice sau ale unei părț i importante a acestora, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10
ani și interzicerea exercitării unor drepturi .

Art. 434 Infracțiuni de război contra operațiunilor umanitare și emblemelor
(1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sa u fără caracter
internațional:
a) declanșează un atac împotriva personalului, instalațiilor, materialului, unităților sau
vehiculelor care participă la o misiune de ajutor umanitar ori la o misiune de menținere a
păcii, conform Cartei Națiunilor Unite, și car e se bucură de protecția pe care dreptul
internațional umanitar o garantează civililor sau bunurilor cu caracter civil;
b) declanșează un atac împotriva personalului, clădirilor, unităților sanitare sau
mijloacelor de transport sanitare, care utilizează semn ele distinctive prevăzute de
Convențiile de la Geneva, în conformitate cu dispozițiile dreptului internațional umanitar,
se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi .
(2) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter
internațional, utilizează fără drept semnele distinctive prevăzute de Convențiile de la
Geneva, steagul de parlamentare, drapelul, insignele militare sau uniforma inamicului ori ale
Organizației Națiunilor Unite, cauzând , astfel, moartea sau vătămarea corporală a uneia sau
mai multor persoane, se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 ani și interzicerea exercitării
unor drepturi .

Art. 435 Utilizarea de metode interzise în operațiunile de luptă
(1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter
internațional:
a) declanșează un atac prin mijloace militare împotriva populației civile sau a unor civili
care nu participă direct la ostilități;
b) declanșează un atac prin mijloace militare împotriva bunurilo r civile protejate ca atare
de dreptul internațional umanitar, în special clădiri consacrate cultului religios,
învățământului, artei, științei, acțiunilor caritabile, a monumentelor istorice, spitalelor,
locurilor unde bolnavii sau răniții sunt adunați, p recum și a orașelor, satelor, locuințelor sau
clădirilor neapărate ori a zonelor demilitarizate, sau asupra instalațiilor ori echipamentelor ce

105 conțin substanțe periculoase, în măsura în care acestea nu sunt folosite ca obiective
militare;
c) desfășoară un at ac prin mijloace militare, știind că el va cauza pierderi de vieți
omenești în rândul populației civile, răniri ale persoanelor civile, distrugeri de bunuri cu
caracter civil, care ar fi vădit disproporționate în raport cu ansamblul avantajului militar
concret și direct așteptat;
d) utilizează o persoană protejată de dispozițiile dreptului internațional umanitar pentru a
evita ca anumite puncte, zone sau forțe militare să devină țintă a operațiunilor militare ale
părții inamice;
e) utilizează, ca metodă de purtar e a războiului, înfometarea deliberată a civililor,
privându -i de bunurile indispensabile supraviețuirii, sau împiedicând, cu încălcarea
dispozițiilor dreptului internațional umanitar, primirea ajutoarelor destinate acestora;
f) declară sau ordonă că nu va ex ista îndurare pentru învinși;
g) ucide sau rănește, prin viclenie, un membru al forțelor armate inamice sau un
combatant al forțelor inamice,
se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi .
(2) Desfășurarea unui atac prin mijloace militare, în cadrul unui conflict armat cu
caracter internațional, știind că el va cauza mediului înconjurător daune extinse, de durată și
grave, care ar fi vădit disproporționate în raport cu ansamblul avantajului militar concret și
direct așteptat, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor
drepturi .

Art. 436 Utilizarea de mijloace interzise în operațiunile de luptă
Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter internațion al:
a) utilizează otravă sau arme cu substanțe otrăvitoare;
b) utilizează gaze asfixiante, toxice sau asimilate și orice lichide, materii sau procedee
similare;
c) utilizează gloanțe care se dilată sau se aplatizează cu ușurință în corpul uman, cum
sunt gloanțele a l căror înveliș dur nu acoperă în întregime mijlocul sau sunt perforate de
incizii,
se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi .

TITLUL XIII
DISPOZIȚII FINALE

Art. 437 Intrarea în vigoare
Prezentul cod intr ă în vigoare la un an de la data publicării în Monitorul Oficial.