Camasa de Fete, Incepand de la Proiectare Pana la Produsul Finit

Capitolul I

DESCRIEREA PRODUSULUI

Noțiuni despre îmbrăcăminte

Îmbrăcămintea este un bun vestimentar pe care oamenii îl folosesc pentru apărarea corpului omenesc de intemperii și în scop estetic. Ambele funcții au determinat o varietate de produse și modele care să satisfacă cerințele omului în funcție de necesități.

În etapa actuala, se întâlnesc diferite tipuri de îmbrăcăminte, care se pot clasifica după diverse criterii și anume:

a. După materia primă folosită

îmbrăcăminte din țesuturi, tricouri și blănuri

b. După anotimpul în care se poartă

îmbrăcăminte subțire, folosită în anotimpuri călduroase care se produce din țesături și tricouri, substanțe bune conducătoare de căldură

îmbrăcăminte semigroasă, folosită în anotimpuri călduroase, care se produce din țesături și tricouri mai groase

c. După destinație pot fi:

Lenjerie de corp

Îmbrăcăminte exterioară

Îmbrăcăminte sport

Îmbrăcăminte de protecție

d. După vârstă și sex îmbrăcămintea poate fi:

îmbrăcăminte pentru copii

îmbrăcăminte pentru femei

îmbrăcăminte pentru bărbați

Descrierea produsului cămașa de fete

Cămașa de fete este un produs de îmbrăcăminte cu sprijin pe umeri care se poartă în toate anotimpurile și la diferite ocazii.

Se confecționează din țesături cum ar fi: zefir, poplin, țesături sintetice, mătase, materiale care pot fi unii, simple în dungi sau în carouri.

Cămașa de fete se clasifică în:

Clasică cu mânecă:

Lungă

Scurtă

Sport cu mânecă

Lungă

Sport

De ocazie

Cămășile de fete se realizează într-o gamă variată de modele și măsuri. Acestea se poartă introduse în pantaloni sau având o croială specifică, care pot fi purtate și deasupra pantalonului.

Modelul cu mânecă lungă sau scurtă

La cămășile de fete cu mânecă lungă sau scurtă manșetele sunt duble sau simple într-o gamă variată de rotunduri sau colțuri.

Cămășile pot fi cu platcă la piepți și spate în diferite forme sau fără platcă.

Fără buzunar, cu 1-2-3 buzunare în diferite forme cu clapă sau fără clapă.

După formatul gâtului există de asemenea o gamă variată cum ar fi:

Cu guler închis

Cu guler deschis din 1 sau 2 bucăți.

Produsele de serie se execută într-o gamă variată de dimensiuni stabilite pe baza unor studii antropometrice.

Părțile componente ale cămăși sunt:

Detaliile principale față – 2 bucăți

Spate – 1 bucată

Detalii secundare

Un guler

Manșete – 2 bucăți

Cămașa de fete este un obiect uzual al zilelor noastre, ca și fusta, deoarece corespunde tuturor împrejurărilor și exigențelor modei. De aceea trebuie să cunoaștem cum să ne alegem materialul și sa-l folosim ca atare.

O serie de factori concură la reușita unei îmbrăcăminți de bun gust.

În general un material trebuie să corespundă destinației și scopului pe care-l urmărim.

Vara se pot folosi: materiale de culori deschise sau imprimate fie cu elemente florale sau carouri din gama bumbac sau in, care se pot folosi în ținuta de zi la serviciu, acasă fiind ușor de spălat corespunzând regulilor de igienă prin gradul de hidroscopicitate al acestor țesături în timpul prelucrării lor.

Materialele din mătase naturală, artificială sau sintetică uni sau imprimată, de la cele mai deschise culori până la cele mai închise culori.

Din această gamă se vor confecționa cămăși pentru ținuta elegantă, nunți, recepții, diverse ocazii festive la care se vor asorta materialele de fustă în armonie sau contrast de culori.

Modelul poate fi executat din diverse țesături de bumbac sau in, croite stil cămașă, dar modelul poate să înscrie și o linie elegantă atunci când vom folosi mătase, voaluri uni, imprimate sau cu buline mari sau mici. În acest caz la gât se pot finisa cu o bucățică sau eșarfă iar manșeta poate fi îngustă, strângând lărgimea mânecii în crețuri, sau lată de 10 – 12 cm., încheiată pe mână cu bride și nasturi mici.

Clasificarea îmbrăcămintei pentru femei

CĂMAȘA DE FETE

Vedere din față

Vedere din spate

Capitolul II

ALEGEREA MATERIALELOR DE BAZĂ ȘI AUXILIARE

Materiale de bază

Rolul principal în componența unui obiect vestimentar îl îndeplinește materialul de bază.

Ca urmare materialul de bază este materialul care îndeplinește funcția principală și este întrebuințat la confecționarea feței produsului.

Excepții apar la anumite vestimente cum ar fi pardesiuri pentru ploaie sau bluze de vânt unde materialul de bază poate fi utilizat și pentru dublarea acestuia având în acest caz și rol de căptușeală sau de material auxiliar.

Pentru confecționarea îmbrăcămintei se pot folosi diferite materiale de bază acesta fiind în funcție de produs confecționat în procesul purtării.

În funcție de produsul ce trebuie confecționată cămașa de fete am ales un material din țesături de mătase pentru a se potrivii purtării în diferite ocazii.

Se obține din fire de mătase naturală și se utilizează la confecționarea lenjeriei și a îmbrăcămintei pentru femei și fete.

Obiectele vestimentare care pot fi confecționate din țesături de mătase sunt cămăși de noapte, de zi, chiloți, pijamale, rochii, bluze și fuste.

Țesăturile din mătase se produc într-o gamă variată de culori și desene coloristice sau cu imprimări florale. Alegerea lor în confecționarea produsului se face în funcție de produs și de sezonul în care se poartă produsul.

Pentru confecționarea produsului am utilizat ca materie primă satinul.

Materia primă folosită pentru obținerea fibrelor de vâscoză este celuloza din lemn de conifere sau foioase.

Procesul de fabricație al fibrei de vâscoză cuprinde:

Obținerea soluției de filat

Filarea

Finisarea

Proprietățile fibrei de vâscoză:

Culoarea fibrei este gălbuie până la galbenă – brună

Vâscoza conține 87 – 98% celuloză

Luciul este puternic argintiu

Hidroscopicitatea este mai mare decât la bumbac

Finețea este cuprinsă între 2250 și 6000 număr metric

Întrebuințări: fibrele de vâscoză se folosesc pentru țesături de voal, căptușeli, cravate, fulare.

Satirul sub acțiunea acizilor cloratici își pierde din culoare și din rezistență.

Satinul de culoare închisă sub acțiunea clorului prinde o culoare gălbuie.

Satinul are în compoziție 62% vâscoză și 38% poliester.

Apa pentru tratamentul de spălare nu trebuie să depășească 40C. Tratamentul de clorare este interzis. Pentru călcarea satinului folosim mașina de călcat cu aburi. Satinul nu are nevoie de tratamentul de curățire cu solvenți.

Pentru orice produs din satin nu este nevoie de procesul de centrifugare.

Materiale auxiliare

Ca materiale auxiliare se consideră materiale utilizate la confecționarea îmbrăcămintei care în funcție de produs și model, pot lipsi din componența produsului.

Principalele materiale auxiliare sunt:

căptușeli,

întărituri,

ața de cusut,

furnituri și diferite garnituri.

Ața de cusut

Este o materie auxiliară, alegerea aței de cusut la îmbrăcăminte se face avându-se în vedere produsul de confecționat, materiale folosite la confecționare și culoarea materialului utilizat. În general la alegerea aței de cusut vor fi respectate următoarele condiții tehnologice:

Să corespundă ca rezistență cu materialul de bază

Să corespundă finețea firului de ață cu finețea materialelor de îmbrăcăminte

Culoarea aței de cusut se stabilește la culoarea materialelor cusute

Pentru coaserea materialelor sintetice se recomandă ață din fire sintetice

Ața de cusut folosită în confecții trebuie să fie depănată pe bobină pentru a nu se deșira, să aibă firul uniform și fără noduri.

Este o materie auxiliară folosită la asamblarea și prelucrarea îmbrăcămintei sau pentru alte scopuri.

În funcție de confecții ața de cusut are diferite întrebuințări și se produce din fibre naturale sau sintetice.

Furnituri și garnituri

La confecționarea îmbrăcămintei pe lângă materia de bază și auxiliare se mai folosesc o serie de garnituri, furnituri care complectează, întregesc și ornamentează produsul confecționat. Aceste materiale se aplică în funcție de cerințele produsului și modelul confecționat.

Furniturile de fixat și ajustat sunt materiale auxiliare întrebuințate pentru încheiatul și ajustarea îmbrăcămintei pe conformație.

Nasturii

Sunt furnituri utilizate la încheiat, fixat, ajustarea produsului pe conformația corpului.

Au un rol funcțional încheie și ajustează produsul cât și un rol ornamental de a înfrumuseța produsul confecționat.

Nasturii din poliester

Sunt destinați în general pentru îmbrăcămintea feminină și pentru copii.

Această categorie se produce într-o gamă variată de culori, având dimensiuni între 8 – 40 mm, se produc cu două, trei și o ureche închisă.

Un rol important de confecționare a îmbrăcămintei îl constituie semifabricatele.

Acestea sunt furnituri prelucrate înainte de montare la produs.

În industria confecțiilor din România se folosesc semifabricate pernuțe pentru umeri și întărituri performante pentru betelia pantalonilor.

Capitolul III

PROIECTAREA TIPARULUI CLASIC

LA CĂMAȘA DE FETE

Calculele folosite la proiectarea tiparului

IC = 164 cm

Pb = 44 cm

Ad = 4 cm

Lt = IC + 2 = 164 + 2 = 43 : 5 = 8,6 cm

Lb = IC + 6 = 164 + 6 = 60,6 : 5 = 12,12 cm

Lsp = Pb + 4 = 44 + 4 = 18,6 : 5 = 3,72 cm

Lpt = Pb + 4 = 18,6 : 5 = 3,1 cm

AB = Pb + 10 = 44 + 10 = 10,5 : 5 = 2,1cm

AT = Lt = 41 : 5 = 8,2 cm

AL = Lpr – l Lpr = 4,5 . 16,4 + 6 = 73,8 – 5 = 68,8 cm

AL = 68,8 – 4 = 64,8 : 5 = 12,9 cm

BB1 = Lsp + Ad = 18,6 + 4 = 18,6 + 1,2 = 19,8 : 5 = 3,9 cm

BB2 = Pb + Ad = 44 + 4 = 48 : 5 = 9,6 cm

B2B3 = Lpt + Ad – 1 = 18,6 + 4 – 1 = 18,6 + 1,2 – 1= 18,8 : 5 = 3,7

B1B4 = B1B3 + 0,5 AA’ = LL’ = 4 : 5 = 0,8

Aa = AA1 = 9,9 = 3,3 A1P4 = Pb – 1 = 44 – 1= 6,33 : 5 = 1,27

A1a1 = 3 cm : 5 = 1,5 cm P4P5 = A1Pb + 1= 1+1 = 2:5 = 0,2cm

a1a2 = 1 cm : 2 = 0,5 cm

A2G = Pg = 40 = 8 cm

A2G1 = Pg – 2 = 3 cm

B3R = Pb = 44 = 5,5: 5 = 1,1 cm

A3A4 = A1a1 + 1 = 4 : 5 = 0,8 cm

A4A5 = 4 : 5 = 0,8 cm

L1L3 = 2 : 5 = 0,4 cm

G1G2 = L3L4 = 2 : 5 = 0,4 cm

G4G5 = 1,5 cm

T2T3 = T2T4 = 1,5 : 5 = 0,3 cm

AP = Pb – 1 = 44 – 1= 10 : 5 = 2 cm

PP1 = Pb + 1 = 40 + 1= 6 : 5 = 1,2 cm

PP2 = Pb + 1 = 40 + 1= 9 : 5 = 1,8 cm

A1P3 = a1a2 = 1 : 5 = 0,2 cm

Construcția mânecii

Dimensiunile de bază în lungime

AB = Pb + 3 = 44 + 3 = 11 + 3 = 14 : 5 = 2,8 cm

AL = L m = 62 : 5 = 12,4 cm

BC = BL – 2 = 21,8 : 5 = 4,4 cm

AA1 = Pb + 3 = 44 + 3 = 17,6 : 5 = 3,52 cm

BB2 = 4 : 5 = 0,8 cm

B1B3 = BB1 – BB2 = 17 : 5 = 3,4 cm

LL2 = BB2 = 4 : 5 = 0,8 cm

CC2 = 2,5 : 5 = 0,5 cm

C3C4= 1 … 1,5 = 1,5: 5 = 0,3 cm

B1R1 = 4,5 : 5 = 0,9 cm

R1R2 = 2 : 5 = 0,4 cm

A2R2 = 2 – a1

a1a3 = 1,5 : 5 = 0,3 cm R2A2

Se trasează o perpendiculară din unghiul A pe linia RA2

aa2 = 1,3 : 5 = 0,2 cm

C1C5 = 5 … 6 = 5: 5 = 1 cm

L1L4 = 2 … 3 = 2: 5 = 0,4 cm

LL5 = Pb + 6 = 44 + 6 = 11,5 : 5 = 2,3 cm

L3L6 = 17,5: 5 = 3,5 cm

Construcția gulerului

AB = Pg + 1 = 21: 5 = 4,2 cm

AA1 = 1,5: 5 = 0,3 cm

A1A2 = 6: 5 = 1,2 cm

BB1 = 8 … 10 = 10: 5 = 2 cm

B1B2 = 3 … 4 = 4: 5 = 0,8 cm

BB3 = 3: 5 = 0,6 cm

BB1 = 4: 5 = 0,8 cm

A1A3 = 5: 5 = 1 cm

Capitolul IV

TRANSFORMAREA TIPARULUI CLASIC ÎN MODEL

Lucrări și operații de transformare a tiparelor

Pentru croirea îmbrăcămintei se folosesc șabloane, cu ajutorul cărora se trasează conturul pieselor ce compun îmbrăcămintea.

Șabloanele se obțin cu ajutorul tiparelor de la care capătă atât forma cât și dimensiunile necesare.

Șabloanele se realizează prin copierea tiparului în forma sa finală. Din cele studiate mai sus s-a constatat că tiparul, este procedeul tehnic prin care se modelează grafic imaginea unei piese ce compune un obiect vestimentar.

Procesul de obținere a tiparului final este complex și necesită următoarele lucrări principale:

construcția tiparului clasic

transformarea tiparului clasic în tipar de bază și gradarea tiparului transformat la mărimile necesare produselor industriale.

Tiparul clasic este un tipar nefinalizat obținut pe cale grafică și prin calcule, care corespunde dimensional conformației corpului.

Cămașa de fete necesită o singură transformare și anume transformarea mânecii, pentmare și anume transformarea mânecii, pentru a putea fi purtată atât dimineața cât și seara.

Capitolul V

ADAUSURI FOLOSITE LA PROIECTAREA TIPARULUI

Adausurile care se folosesc la proiectarea tiparelor sunt niște mărimi cifrice care se introduc în dimensionarea tiparelor atât pe lungime cât și pe lățime.

După funcția pe care o îndeplinesc adausurile pot fi:

adausuri de lejeritate

adausuri de contracție

adausuri de corectare sau modă

Adausuri de lejeritate – adaosurile de lejeritate reprezintă o mărime numerică exprimată în centimetrii care se introduce în calculul lățimii tiparului. Adaosul de lejeritate depinde de vârsta purtătorului, de destinația produsului și de linia modelului.

Adaosuri de contracție – reprezintă mărimea cifrică care se introduce în calcului proiectării tiparelor pe lungimea acestora. Acest adaos are rolul de a compensa contracțiile care se produc în timpul prelucrării și purtării produsului.

Se calculează cu relația:

Adaosuri de corectare sau de modă se notează cu K și este un coeficient care se aplică pentru corectarea dimensiunilor unui produs în funcție de modă, valoarea lui poate fi pozitivă sau negativă.

Capitolul VI

UNELTE ȘI UTILAJE FOLOSITE LA CONFECȚIONAREA ÎMBRĂCĂMINTEI

Unelte în cadrul procesului de producție sunt următoarele:

Unelte pentru măsura și desen

Unelte pentru tăiat

Unelte pentru cusut

Unelte pentru călcat

Unelte pentru măsură și desen

Panglica centimetru se utilizează la lucrarea măsurilor și la construirea tiparelor. Aceasta este realizată dintr-o țesătură de bumbac imprimată cu o soluție chimică care constituie o peliculă protectoare.

Panglica centimetru are lungimea de 150 cm și lățimea de 8 cm fiind gradată pe ambele părți, la capete este prevăzută cu două plăcuțe metalice protectoare de circa 1 cm.

Echerul, rigla și florarul sunt instrumente confecționate din lemn sau material plastic și sunt folosite la trasarea liniilor drepte (echerul sau rigla), curbe (florarul)

Ruleta cu dinți sete folosită la trasarea unor linii sau detalii în timpul construirii unui tipar. Ruleta este formată dintr-un mâner de lemn sau plastic și un disc cu dinți de metal.

Creta de croitorie – se folosește la construirea tiparului pe material, la croirea semnelor după probă și la alte însușiri. Are formă pătrată sau dreptunghiulară și nu trebuie confundată cu creta colorată. Urmele lăsate pe material se șterg foarte ușor.

Pantograful – se folosește la executarea desenelor în miniatură în vederea determinării consumului specific.

2. Unelte pentru tăiat

În producția de serie mică (unică), după încadrarea tiparului pe material urmează decuparea acestora care se face cu foarfecele de croitorie.

Foarfecele de croitorie – sunt formate din două părți prinse printr-un bolț cu piuliță, fiecare parte este compusă dintr-o ureche și o lamă iar pentru protecția utilizatorului un mâner de plastic sau de fier cu două găuri pentru a putea fi mânuită pe material.

Atât urechile cât și lamele au forme și dimensiuni diferite în funcție de destinația foarfecelui și de grosimea materialului.

În croirea de comandă se utilizează foarfece :

pentru material subțire

pentru țesături mai groase

pentru broderie

În general lamele foarfecelui sunt executate din oțel inoxidabil asigurând condiția prenordială de a putea fi ascuțite periodic.

Lungimea foarfecelor variază:

100 – 160 mm – subțiri

120 – 240 mm – groase

Unelte pentru cusut

În confecționarea îmbrăcămintei, una din principalele operații o constituie cusutul propriu-zis.

Operațiile de coasere se realizează manual folosindu-se:

Acul de cusut

Degetarul

1. Acul de cusut

Este un instrument perfecționat cu care se pot realiza cele mai deosebite tipuri de consum manuale. În funcție de felul țesăturii și a cusăturilor de executat se folosesc diverse tipuri de ace de cusut.

Acul de cusut e un instrument format din ureche, corp și vârf.

Urechea acului poate avea formă circulară sau ovală în funcție de destinația acului, de grosimea aței sau a materialului, și reprezintă locul pe unde se înșiră ața de cusut.

Corpul acului se află între ureche și vârf, având forma și dimensiunea în funcție de natura operației sau de grosimea materialului.

Acele de cusut se fabrică din oțel inoxidabil.

Acele se clasifică în trei grupe după dimensiuni:

ace scurte

semilungi

lungi.

Fiecare grup de ace e confecționat pe mărimi: numărului 7 îi corespunde acul cel mai gros iar numărului 10 cel mai subțire.

Din familia acelor face parte și acul cu gămălie. Acul este folosit pentru prinderea detaliilor.

2. Degetarul

Degetarul este un instrument în realizarea cusăturilor manual. Este executat din metal în formă de trunchi de con și se fabrică în două variante:

trunchi de con fără fund: acest tip îl folosesc special croitorii deoarece obijnuiesc ca acul să fie împins cu latura degetarului, prevăzută cu lăcașuri în con se așează capul acului, fiind ușurată astfel introducerea lui în țesături.

trunchi de con cu fund: acest tip îl folosesc în special croitoresele, obijnuiesc să împingă acul în țesătură cu această parte.

Utilaje folosite pentru confecționarea îmbrăcămintei

Mașini simple de cusut

Mașina simplă de cusut reprezintă utilajul principal în întreprinderile de confecții. Este întrebuințată la majoritatea operațiilor din produsul confecționării datorită cusăturilor clasice pe care le realizează.

În industria de confecții se folosesc o diversitate de mașini simple, care pot fi clasificate în funcție de diverse criterii astfel:

1. În funcție de destinație:

mașini de cusut industriale

mașini de cusut casnice

2. În funcție de model de acționare:

mașini acționate mecanic

mașini acționate prin pedală

mașini acționate manual

3. În funcție de forma suveicii:

mașini de cusut cu suveica rotundă

mașini de cusut cu suveica lungă

mașini fără suveică (cu apucător)

4. În funcție de mișcarea apucătorului:

mașini cu apucător rotativ

mașini cu apucător oscilat

5. În funcție de numărul firelor de ață, mașinile de cusut simple pot fi:

două fire de ață

trei fire de ață

patru fire de ață

6. În funcție de forma cusăturii:

mașini de cusut cu tighel simplu

mașini de cusut cu două ace în paralel

mașini de cusut în zig-zag

Mașina de cusut simplă C4 310

Mașina simplă de cusut reprezintă utilajul principal în întreprinderile de confecții.

Este întrebuințată la majoritatea operațiilor din procesul confecționării datorită cusăturii clasice pe care o realizează.

Mașina simplă de cusut e utilizată pentru formarea cusăturii tighel formată din două fire de ață, unul la suveică și unul la ac.

Este acționată de un motor electric cu putere de la 0,23 – 0,4 W asigurând o viteză de coasere de la 2000 – 6000 impulsuri /minut.

Întreprinderile de confecții sunt dotate cu mașini simple de tipul: Metalotehnica, Super PFAFF, Dűrkopp, Singer, NEECHI, Minerva Hazuic.

Pentru studiul de forță e folosită mașina Metalotehnică C4 310 fiind o mașină modernizată la Întreprinderea Metalotehnică din Tg. Mureș.

Mașina C4 310 funcțio-nează cu o viteză de coasere până la 550 impulsuri /minut.

Mașina funcționează cu ace de tip 135 x 5 având finețea de 100 pentru materiale groase și 80 pentru materiale subțiri. Ața recomandată este de 562 mm lățime și 1100 mm lungime.

Mașina triploc

Caracteristicile tehnico-funcționale

Mașina triploc face parte din categoria mașinilor speciale de cusut și realizează cusătură de încheiere – sulfirare.

Cusătura se realizează cu trei fire de ață înfilate astfel: unul la ac și două la cele două apucătoare. Acționarea mașinii se face de la un motor electric cu puterea de 0,25 KW și turația n = 3000 rot/min, viteza de coasere fiind între 4000 – 4500 impulsuri pe minut.

Mașina poate avea unul sau două ace și poate funcționa cu 2,3,4 sau 5 fire de ață. Această mașină funcționează cu două apucătoare:

Aparatul superior aflat în partea dreaptă

Aparatul inferior aflat în partea stângă

Descrierea mașinii Triploc

Se compune din două părți principale: masa și corpul mașinii.

Organele de lucru ale mașinii Triploc sunt:

acul

apucătorul inferior și cel superior

transportatorul

piciorușul de presare

placa acului

cuțitele

Acul: transportă firul prin material și formează bucle pentru împletire. Acele utilizate sunt de tipul 1886 – 27 x 32,5 având finețea de 70 – 80 – 90 în funcție de materialele prelucrate.

Apucătorul inferior : este montat în partea stângă sub placa acului în vederea formării punctului de legătură a cusăturii.

Apucătorul superior: este organul care conduce al doilea fir și-l depune în fața acului.

Placa acului: fiind organul care fixează materialul de cusut.

Transportorul: care este format din:

transportorul principal

transportorul secundar

Transportorul principal e montat în față, iar cel secundar este montat în spate.

Piciorușul: este organul de lucru care are rolul de a presa materialul de cusut pe transportor.

Cuțitele: sunt organele de lucru care au rolul să taie marginea materialului înaintea coaserii.

Formarea cusăturii triploc este destinată în special operațiilor de surfilare sau încheiat surfilat.

Pasul cusăturii este reglabil cu lungimea de 1,2 – 3,5 mm iar înălțimea de 2,5 – 6 mm cele trei fire de ață se înfileză astfel:

firul de coasere este înfilat la ac și trece prin straturile de material îmbinând detaliile.

un al doilea fir este condus la apucătorul inferior care e montat în stânga acului având rolul de festonare a marginilor.

al treilea fir este condus la apucătoerul superior care se află în dreapta acului și are rolul de legătură a firului de la ac și de la apucătorul inferior.

Deservirea mașinii se face de către un singur muncitor, care trebuie să respecte toate regurile de pregătire pentru lucru cum ar fi:

înfilarea aței

reglarea cusăturii

coaserea și încheierea lucrării

Coaserea propiu–zisă se face după ce cusătura este reglată, prin acționarea pedalei care ridică piciorușul pentru a introduce materialul sub picioruș.

Curățirea mașinii se face zilnic de deșeuri textile.

Normele de întreținere a mașinii prevăd următoarele lucrări:

curățire

ungere

intervenții accidentale

Procesul umidotermic

Cunoscut sub denumirea de călcare, tratamentul umidotermic consumă între 10 – 30% din totalul tipului destinat confecției unui produs.

Îmbrăcămintea confecționată din materiale textile tip lână necesită o trecere umidotermică mai intensă, iar îmbrăcămintea din materiale tip bumbac necesită o tratare mai ușoară.

Materialele din fire sintetice, față de cele din lână și bumbac, necesită o călcare ușoară la temperaturi și presiuni reduse.

Procesul umidotermic cuprinde operații:

De cutezire

De descălcare a cusăturilor

De presare

De aburire

Netezirea se aplică atât la materiale prime și semifabricatelor cât și la produse finite. La netezirea semifabricatelor sau la produse finite, netezirea se face normal cu o mașină de călcat iar la țesături și tricoturi cu ajutorul calendrelor.

Descălcarea cusăturilor are ca scop fixarea prin călcare a rezervelor. Cusăturile se descalcă cu mașina de călcat normal, aplică direct pe fața interioară a produsului sau detaliului.

Presarea și subțierea produsului se aplică la detalii de îmbrăcăminte. Astfel de operații se întâlnesc la presarea gulerului, a reverelor, a buzunarelor, a mânecilor.

Modelarea este operația de tratare umidotermică prin care produsul și detaliile de îmbrăcăminte se modelează prin călcare.

Modelarea se face prin tensionarea sau scăderea detaliilor îmbrăcămintei, operațiile executate pe baza proprietăților fizico-mecanice ale materialelor textile.

Aburirea se aplică îmbrăcămintei prin faza finală, cu scopul de a definitiva forma și aspectul final al produsului. Aburirea constă în umezirea prin căldură a detaliilor, a produsului de confecționare.

Operația de aburire se efectuează cu mașina de călcat sau la prese. Pentru realizarea acestei operații, se folosește o pânză de călcat bine umezită sau mașina de călcat cu aburi. Aburirea asigură produsului un aspect mai plăcut, elimină tensiunea și luciul apărut la operațiile de călcare.

Parametrii tratamentului umidotermic

Tratamentul umidotermic se bazează pe slăbirea moleculară a materialului care determină trecerea la starea superelastică.

Tratamentul umidotermic se realizează în prezența parametrilor funcționali ca:

Umiditatea

Temperatura

Presiunea

Timpul

Umiditatea (W) respectiv cantitatea de apă necesară în procesul umidotermic poate fi:

Umiditatea termică (W1) cantitatea de apă ce se găsește în compoziția chimică a fibrelor și care nu poate fi eliminată din material în timpul prelucrării

Umiditatea relativă (W2) este cantitatea de apă determinată de higroscopicitatea materialului și de umiditatea mediului ambiant. Umiditatea relativă absorbită efectiv la tratarea umidotermică a țesăturii și a tricoturilor.

Umiditatea tehnologică (W3) este cantitatea de apă care se adaugă în timpul tratamentului umidotermic.

Această umiditate are rol activ prin adăugarea surplusului de apă, ambiența căldurii și obține încălzirea țesăturii iar firele trec din starea sticloasă în starea supraelastică.

Conținutul umidității se determină prin însemnarea celor trei umidități, exprimarea procentei astfel ca:

W=W1+ W2+ W3

Temperatura de călcare a materialelor textile este determinată de:

Materialul

Felul

Operațiile

Procedeul de călcare

Durata expunerii la temperatură

Presiunea de călcat

În funcție de natura materialului, temperatura de lucru în acest proces variază între limite ca:

Pentru materialele din lână ca 150 – 220C

Pentru materialele din bumbac ca 110 – 150C

Pentru materialele din mătase ca 90 – 120C

Pentru materialele din in si cânepă ca 115 – 150C

Pentru materiale din fire sintetice ca 40 – 120C

Presiunea (p) În procesul umidotermic presiunea exprimă, fața de presare pe suprafața materialului. Această presiune este în funcție de modul cum se efectuează operația de călcare (manual sau cu ajutorul presei) și de natura operației (netezirea, modelarea, aburirea, presarea) fiind necesare presiuni diferite astfel:

La operații de netezire p = (0,1……5) x 105 N/M2

La operații de modelare p = (0,5……1) x 105 N/M2

La operații de aburire p = (0,5……1) x 105 N/M2

La operații de presare p = (1,1……10) x 105 N/M2

Timpul (T) de tratare umidotermică exprimă durata expunerii materialului textil în tratament umidotermic.

Timpul de expunere a materialului la călcare trebuie corelată umiditatea, temperatura și presiunea de lucru.

În funcție de operațiile ce se execută (cutezire, modelare, presare) timpul de expunere pot fi:

Pentru operații de cutezire T=5…..159

Pentru operații de modelare T=10…..259

Pentru operații de aburire T=5…..109

Pentru operații de presare T=20…..309

Utilaje pentru tratamentul umidotermic

Procesul umidotermic în procesul industrial de confecții dotat cu diferite utilaje cât și pentru tratamentul umidotermic al materiilor semifabricate la tratamentul umidoterimic al confecțiilor sunt utilizate atât utilaje moderne.

Utilajele de călcat normal se folosește pentru așezarea materialului și produselor în procesul de călcat și se compune din:

Mese pentru călcat, care pot fi: simple, cu dispozitive de aburire și cu aburi.

Forme de călcat, care pot fi: perne (simple și cu aspirator de aburi ) sau piese portabile montate la masa de călcat.

Masa de călcat poate fi:

Masă simplă de călcat

Masă de călcat cu aburi

Masă de călcat produse plane

Masă de aburire

Masă de călcat produse tubulare

Masă de călcat cu alimentare centrală

Masă de călcat cu alimentare de călcat

Generator de aburi

Forme de călcat:

Forme portabile

Formele rondabile la masa de călcat

Formele fixe pentru călcat

Formele pentru pantaloni

Formele pentru mâneci

Formele pentru contur

Mașina simplă de călcat

În producția industrială se folosesc mașini de călcat manual încălzite electric sau cu aburi.

La această mașină căldura se transmite prin tabla metalică care este în contact direct cu materialele textile sau cu produsul călcat.

Mașina de călcat manual se construiește în diferite forme în funcție de fabricație și de caracteristici.

Mașina de călcat cu termostat

Progresul termic a determinat obținerea unor materiale pentru confecții care necesită prelucrări umidotermice la temperaturi diferite.

Încălzirea mașinii de călcat la temperaturi impuse de tehnologia prelucrării materialului se face cu un aparat special denumit termostat sau termoregulator. Rolul termostatului este asigurarea funcționării mașinii de călcat la temperatura terminală de caracteristicile prelucrate.

Trecerea curentului prin termostat are loc numai când contactoarele sunt apropriate (lipite în poziția îndepărtată alimentarea se întrerupe).

La punerea regulatorului prin termostat are loc funcționarea bună a mașinii de călcat.

Se ține seama de temperatura de lucru (t) care în funcție de materialul cu ce se prelucrează este în funcție de materialul cu ce se prelucrează este:

Pentru materialul din mătase +100C + 20C

Pentru materialul din bumbac +160C + 20C

Pentru materialul din In și cânepă +130C+ 20C

Pentru materialele din lână +150C……200C+20C

Mașina de călcat cu aburi

Are o construcție asemănătoare cu a mașinii simple de călcat fiind dotată cu un dispozitiv de aburire.

Mașina de călcat cu aburi poate fi încălzită fără exigență folosindu-se aburi supraîncălziți.

Caracteristicile mașinii de călcat încălzit cu aburi sunt:

Asigurarea unui tratament umidotermic uniform pe toată suprafața materialului de călcat.

Reducerea timpului de lucru prin eliminarea timpului de utilizare.

Eliminarea de ardere a materialului, prin reglarea (termostatului) temperaturii cu ajutorul termostatului.

Dispozitive de umezire prin presiune

Sunt utilizate la operațiile de călcare cu mașini manuale.

Aceste dispozitive funcționează datorită presiunii apei din conducta de alimentare.

Dispozitivul pneumatic: are forma unui pistol cu aer comprimat.

Presele de călcat

Este utilajul principal al producției în procesul umidotermic.

Presele de călcat sunt întrebuințate la operațiile de presare, modelare, netezire a semifabricatelor sau a produselor finite.

Clasificarea și caracteristicile preselor de călcat.

Clasificarea se face după: poziția organelor de lucru

Destinație

Fața de presare

Sistemul de acționare

Modul de așezare a produselor pentru călcat

Unelte manuale folosite în confecții

Unelte pentru călcat

Mașini folosite în confecționarea unui produs

Capitolul VII

PREGĂTIREA MATERIALELOR PENTRU CROIT

Etapa de pregătire a materialelor pentru croit și croirea acestora este o componență a procesului de producție din fabricile sau secțiile de confecționare produselor de îmbrăcăminte.

În cadrul acestei secții sunt executate faze pregătitoare confecționării a căror complicitate depinde de calitatea și tipul materialului.

În întreprinderile de confecții procesul de producție este astfel organizat încât înainte ca materialul să intre in procesul de croire să fie pregătite în acest scop.

Acest lucru este necesar atât pentru folosirea aproape integral a suprafeței țesăturilor și tricoturilor, prin determinarea materialelor cât și pentru obținerea unor produse de bună calitate.

Pregătirea materiilor prime în întreprinderile de confecții se bazează pe un control cantitativ și calitativ finalizat cu sortarea baloturilor pe lungimi, lățimi, desene poziții coloristice.

Controlul în secția de preparație se realizează în aceleași condiții și cu aceleași condiții și cu aceleași utilaje, marcându-se vizibil toate defectele însemnându-se lungimea și lățimea se dă la fiecare balot de material.

În caz contrar, uneltele tăierii la operația de croit, el se scurtează vizibil, mișcându-se în modul dorit.

Croirea materialului realizată prin metodele clasice sau moderne implică corectarea următoarelor operații de bază:

Șablonarea

Șpănuirea

Tăierea șpanului

Rihtuirea detaliilor

Împachetarea semifabricatelor

Croirea clasică se deosebește de cea modernă nu prin operațiile în sine care se regăsesc în orice sistem și prin modul de realizare gradul de tehnicitate și automatizare.

Șablonarea materialelor este operația de conturare a șabloanelor pe materialul ce trebuie croit, conturarea se poate realiza în cretă sau creion.

La operația de șablonare trebuie respectate o serie de condiții cum ar fi:

Așezarea șabloanelor pe material se va face respectând firul de urzeală.

Pentru așezarea șabloanelor pe material se va face respectând desenul de pe material și aducând pierderi cât mai mici de material.

Șablonurile pot fi de mai multe feluri:

Prin conturare

Cu trafaletele

Cu ajutorul calculatorului

Șpănuirea materialului este operația prin care materialul se așează în straturi suprapuse cu lungimi și lățimi egale.

După modul de așezare al straturilor, șpănuirea poate fi realizată pe material dublu sau desfăcut cu fața întru-un singur sens sau față la față.

Șpănuirea dublată se aplică la anumite țesături dublate și la tricoturile tubulare unde detaliile se desenează pe jumătate iar piesele rezultate sunt perechi.

În practică numărul structurilor de material dintr-un șpan au următoarele valori:

Țesături subțiri pentru lenjerie 60 – 120 foi

Țesături flanșate pentru lenjerie 60 – 80 foi

Țesături din bumbac pentru rochii și bluze 60 – 80 foi

Țesături din In, cânepă 50 – 60 foi

Țesături din mătase 60 – 80 foi

Țesături lână pt costume 30–50 foi, sau paltoane 25–40 foi

Țesături simple pentru rochii 40 – 50 foi

Pentru a stabili numărul de straturi de material dintr-un șpan se vor ține cont de aspectul lucios al materialului care este diferit, acesta se va așeza în linie dreaptă pe una din laturi.

Șpănuirea se poate efectua:

Manual

Manual – mecanic

Mecanizat

Secționarea șpanului:

Pentru a putea fi transportat cu ușurință la secția de croit șpanul se va secționa.

Șpanul se va secționa transversal, iar numărul secțiunilor va fi determinat de lungimea șpanului.

Operația de secționare a șpanului se va efectua ținând cont de următoarele cerințe:

Respectarea liniilor de trasaj și evitarea abaterilor de la conturul șabloanelor.

Păstrarea pozițiilor în șpan fără ca acesta să se încline.

Dimensiunea optimă a secțiunilor rezultate din șpan pentru a fi transportate la secția de croit.

Fixarea prin puncte de coasere sau cleme specifice a straturilor de material pentru a nu se deplasa.

Secționarea șpanului se realizează cu mașini speciale de secționat șpan care pot fi:

Mașini de tăiat cu disc

Mașini de tăiat cu cuțit vertical

Șpănuirea manuală: este o operație de așezare manuală a straturilor de material cu lungimi și lățimi egale pe mese simple.

Pentru executarea șpănuirii manuale sunt necesare următoarele faze de lucru:

Alimentarea mesei de lucru cu material

Derularea materialului la capătul activ al mesei

Măsurarea lungimii șpanului cu ajutorul șabloanelor ce trebuie încadrate

Așezarea foii de material cu lungimi și lățimi egale în straturi suprapuse

Tăierea foilor de șpan la capăt

Fixarea șpanului prin coasere sau cu ajutorul unui dispozitiv special

Pentru formarea șpanului trebuie respectate următoarele condiții tehnice:

În cazul aceluiași șpan se vor folosi materiale de aceiași lățimi

Așezarea materialului în șpan se va face în funcție de materialul ce trebuie șpănuit

Tăierea capetelor de șpan se va face cu precizie pentru ca marginea să fie dreaptă

Straturile de material se depun în șpan fără a fi tensionate sau cutate

Formarea capătului de șpan se face prin așezarea și tăierea straturilor de material în mod egal pentru ca suprapunerea să rezulte o linie dreaptă

Șpănuirea manual – mecanică

Procesul de șpănuire manual – mecanic este asemănător cu cel al spănuiri manuale cu deosebirea că operațiile de cutezare a țesăturii de fixare și de tăiere a acestuia se realizează mecanic, în cazul acestui proces numai așezarea foii în șpan se face manual de către operator.

Celelalte operații executându-se mecanizat.

Șpănuirea manual – mecanizată se realizează pe un agregat alcătuit din:

Mecanismul pentru derulat țesătura

Masa de lucru

Mecanismul de fixat capetele șpanului

Mecanismul de tăiat țesătura

Șpănuirea mecanizată este asemănătoare cu cel al șpanului manual – mecanizată cu deosebirea că toate operațiile se realizează mecanizat.

Decuparea detaliilor

Decuparea detaliilor este operația în care detaliile conturate pe șpan se taie contur, la efectuarea acestei operații se vor respecta următoarele condiții:

Decuparea detaliilor se va face după linia de tiraj pentru a nu se modifica forma și dimensiunile detaliilor.

La decupare se vor tăia întâi detaliile mari și apoi cele mici.

Șpanurile formate mai întâi din materialele lucioase se vor fixa cu cleme speciale pentru ca la decuparea straturilor de material să nu se deplaseze

Cu detaliile decupate di șpan se vor forma pachete pe mărimi.

Pentru decupare se folosesc mașini de tăiat cu cuțit, bandă.

În țara noastră se folosesc de obicei mașinile de tăiat cu bandă tip TM cu 3 – 4 roți.

Această mașină se folosește pentru tăierea materialelor depuse în șpan până la grosimea de 20 cm.

Decatarea materialelor

Operația de decatare și de călcare a materialelor textile se aplică la începutul pregătirii pentru croit cu scopul de a le da acestora un aspect plăcut și pentru a le asigura stabilitatea dimensională.

Decatarea materialelor are ca scop eliminarea luciului și contracțiilor din țesături, operația se realizează prin umezirea țesăturilor și uscarea lor cu scopul fixării dimensiunii.

Decatarea se poate realiza manual cu fierul de călcat sau mecanizat cu ajutorul mașinilor de decatat.

Pentru materialele din lână decatarea se face prin aburirea acestora și apoi prin călcarea lor pe o masă de călcat fără a fi tensionate.

La țesăturile din bumbac decatarea se face prin introducerea acestora în apă timp de 6 – 8 ore după care se usucă și se calcă pe direcție diagonală.

Călcarea este un proces umidotermic care se aplică materialelor textile cu scopul de a le netezi și a le da un aspect mai plăcut prin eliminarea denivelărilor.

Călcarea țesăturilor din bumbac se face cu scopul de a le da acestora un aspect mai plăcut, de a le imprima luciul și moleciunea corespunzătoare.

Țesăturile din in se calcă cu o mașină specială numită Maugal, iar operația de călcare fiind numită Maugăluire și constă în înfășurarea țesăturilor pe un cilindru de lemn care se introduce între 2 – 3 cilindri metalici.

Țesăturile de in astfel călcate devin mai pline și mai lucioase.

Călcarea țesăturilor din lână se face asemenea cu cele din bumbac.

Această operație având ca scop de a fixa tricotul la lățimea necesară.

După după călcare tricotul se lasă să se odihnească cu ajutorul procedeului de relaxare el se face cel puțin 24 ore timp în care tricoturile sunt așezate pe rafturi în magazii sub formă rulantă sau pliantă.

Pentru asigurarea relaxării corespunzătoare magazia trebuie să îndeplinească anumite condiții:

Umiditatea trebuie să fie între 60 – 65%

Să fie ferită de curenți de aer

Temperatura să nu fie prea ridicată

Lumina să fie indirectă

Obținerea confecțiilor din țesături și obținerea

confecțiilor din tricoturi

Confecții din țesături

Obținerea din tricoturi

Controlul și sortarea materialelor

Controlul materialului

Materialele care se pregătesc pentru croit se verifică din punct de vedere calitativ și cantitativ.

Controlul calitativ presupune verificarea materialului din punct de vedere calitativ, adica se verifică defectele existente pe țesături. Defectele se împart în :

defecte provenite din țesut și tricotat: fire lipsă, fire îngroșate, găuri, margini neuniforme, rărituri.

defecte de finisare cum ar fi: pete, vopsire neuniformă

defecte de asamblare și transport: găuri, rupturi, rosături.

Toate defectele se machiază pentru a fi editate la croirea materialului.

Controlul cantitativ – presupune verificarea materialului din punct de vedere al cantități, adică se verifică lungimea și lățimea materialului. Dacă materialul are lățimea neuniformă aceasta va fi marcată prin semne sau prin secționarea șpanului.

Sortarea

Această operație e specifică țesăturilor și se poate determină prin gruparea baloturilor pe lățimi.

În scopul folosirii raționale a țesăturilor la operațiile următoare e necesar ca într-un lot sa fie folosite numai după ce s-a stabilit lățimea reală a țesăturii din același articol, acesta se sortează și se așează în rafturi speciale.

Capitolul VIII

ÎNCADRAREA ȘABLOANELOR PE MATERIAL

După formare combinațiilor se procedează la stabilirea consumului de material pentru fiecare combinație iar operația de trasare a conturului șabloanelor constituie o lucrare de studii, analizându-se toate posibilitățile de amplasare și reducere a consumului. Șabloanelor se pot așeza pe material dublu sau desfăcut iar după model de încadrare pe lățimea materialelor acestea pot fi:

Încadrări pe material dublat iar șabloanelor se amplasează numai pe jumătate, avantajul acestor încadrări constă în faptul că timpul de șablonare este mai mic și detaliile decupate la croit sunt perechi.

Încadrări pe material desfăcut în care șabloanele se așează pe întreaga lățime iar această metodă este larg utilizată având o serie de avantaje economice

Șabloanele au mai multe posibilități de așezare și astfel rezultă mai multe deșeuri.

Indiferent de metoda folosită de amplasare a șabloanelor trebuie asigurată următoarele condiții:

Respectarea firului din țesătură stabilit la încadrare

Evitarea suprapunerii șabloanelor în desen care produc așa numitele ciupituri de morgi sau de colțuri care poate scurta sau îngusta detaliile produsului

Respectarea sensului șabloanelor față de sensul firelor și al desenului materialului.

Lungimea rezultată prin încadrare reprezintă consumul exprimat în metri sau centimetri, iar acest consum de încadrare combinată se va nota C1 C2 …….Cn în funcție de numărul combinațiilor sau al încadrărilor care se formează.

Capitolul IX

PROCESUL TEHNOLOGIC DE CONFECȚIONARE A PRODUSULUI

Prelucrarea detaliilor secundare:

Prelucrarea gulerului, prelucrarea manșetelor

Prelucrarea buzunarelor

Prelucrarea clapelor

Asamblarea detaliilor principale:

Asamblarea celor 2 plăci cu spatele prin cusătură de încheiere

Fixarea plăcii superioare la față prin cusătură de fixare

Bordarea șlițului

Aplicarea mânecii la partea superioară prin cusătura de încheiere – surfilare

Închiderea mânecilor și a cămăși la partea laterală

Aplicarea manșetei la partea inferioară a mânecii

Finisarea cămășii la partea inferioară prin îndoire – tivire

Finisarea cămășii la partea superioară prin aplicarea gulerului

Finisarea produsului

Finisarea finală a produsului care constă în:

Poziționarea butonierei și executarea acestora cu mașini speciale

Poziționarea nasturilor și coaserea acestora

Curățirea de ațe

Călcarea finală

Călcarea cămășilor

Se poate efectua manual pe mese de călcat cu ajutorul fierului de călcat sau mecanizat cu ajutorul preselor.

Călcarea manuală cuprinde operații de pregătire și călcare propriu – zisă.

Călcarea cămășilor cuprinde următoarele operații:

Călcarea spatelui și a plăcii

Călcarea gulerului

Călcarea piepților

Închiderea piepților și a mânecilor cu nasturi și butoniere

Plierea cămășii

Fixarea cu ace

Netezirea acesteia

Călcarea cămășii cu prese cuprinde călcarea simultană a gulerului și a manșetei.

Aceasta se poate efectua la o presă cu trei suporturi pe care se așează cele trei detalii.

Călcarea propriu – zisă are loc prin coborârea preselor peste cele 3 detalii așezate pe cele 3 suporturi.

Capitolul X

FINISAREA PRODUSULUI

Procesul de finisare cuprinde următoarele operații:

Montarea

Proba

Executarea cusăturilor

Călcatul

Etichetarea

Împachetarea

Finisare produsului se face cu ajutorul tratamentului umidotermic.

Tratamentul umidotermic constă în umezirea și apoi presarea detaliilor de îmbrăcăminte și a produselor finite la temperatura stabilită într-o perioadă de timp determinată de natura operației și caracteristicile materiilor prelucrării.

Operațiile tratamentului umidotermic diferă de la un produs la altul în funcție de materialul din care este confecționat, de destinație și întrebuințarea lui, ca și de locul unde este purtat.

Ținând cont de aceste caracteristici operațiile tratamentului umidotermic se clasifică astfel:

Operația de netezire: se aplică țesăturilor și tricoturilor în scopul de a le pregăti pentru croire. Este un proces simplu de umezire și călcare, mașina de călcat care se aplică țesăturilor și tricoturilor șifonate sau calitativ procesul de croire.

Operația de descălcare constă în desfășurarea cusăturilor și de încheiere și fixare a reverelor respective prin îndoirea și fixarea lor prin, umezire, căldură și călcare.

Operațiile de modelare: sunt operații ale tratamentului care se aplică la unele detalii în scopul obținerii formei necesare fabricației produsului. Printre acestea se pot arăta scăzutul piepților după coaserea penselor, modelarea pânzelor, pentru sacouri, paltoane, pardesiuri, taioare.

Operațiile de presare: se aplică părților de produse care în timpul confecționării au căpătat în grosime cum ar fi: manșete, tivuri.

Operații umidotermice finale: sunt operații complexe și diferit de la un produs la altul. Au ca scop presarea și modelarea obținându-se prin această formă definitivă a produselor.

La unele produse are loc și obținerea urmată de răcirea prin absorbția aburului.

Prin tratamentul umidotermic final produsele capătă un aspect plăcut estetic, cea ce contribuie la ridicarea valorii acestuia.

Urmează etichetarea acestora, controlul tehnic final, ambalarea și formarea loturilor comerciale pentru expedierea la beneficiar.

Capitolul XI

NORME GENERALE DE PROTECȚIA MUNCII

Definiție:

Protecția muncii constituie un ansamblu activității instituționale având scop asigurarea unor noi bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității corporale și sănătății salariaților și a altor persoane participante la procesul de muncă.

Normele de protecția muncii se aplică cursanților, salariaților, persoanelor angajate cu convenție civilă precum și elevilor, studenților în perioada efectuării protecției profesionale.

Echipamentul individual de protecție reprezintă mijlocul cu care este dotat fiecare participant în procesul de muncă pentru a fi protejat împotriva facturilor de risc.

Înainte de începerea lucrului operatorul, cursantul va verifica dacă utilajele sau mașinile se găsesc în stare perfectă de funcționare.

Definiția accidentului de muncă

Prin accidentul de muncă se înțelege vătămare violentă a organismului precum și intoxicația acută și profesională care are loc în timpul procesului de muncă sau îndatoririlor de serviciu indiferent de natura juridică a contractului la baza căruia se desfășoară activitatea și care provoacă capacitatea temporară pentru lucru cel puțin trei zile, invaliditate sau deces.

Nu se consideră accident de muncă, accidentul unei acțiuni neglijente.

Accidentul de muncă se poate clasifica în raport cu urmările produse și numărul persoanelor accidentate:

A / Accidente cu incapacitatea temporară de muncă – incapacitatea de muncă de cel puțin trei zile.

B / Accidente cu invaliditate – care produc invaliditate.

C / Accidente mortale – cu decesul accidentatului.

D / Accidente colective – când sunt accidente de cel puțin trei persoane în același timp și din aceeași cauză.

Incapacitatea temporară de muncă

Aceasta e o consecință mai puțin gravă a unui accident de muncă și constituie incapacitate temporară a victimei. Constatarea se face medical și se atestă printr-un certificat.

Invaliditatea

Invaliditatea constă într-o infirmitate ca urmare a unui accident. Ea poate fi permanentă și poate duce la pierderea totală sau parțială a capacității de muncă.

În funcție de afectarea capacității de muncă există următoarele grade de invaliditate:

Gradul 1: când persoana afectată și-a pierdut total capacitatea de muncă.

Gradul 2: când persoana afectată și-a pierdut parțial sau total capacitatea de muncă.

Gradul 3: când persoana afectată și-a pierdut parțial capacitatea de muncă dar își poate continua activitatea la același loc de muncă însă în condițiile unui program redus.

Clasificarea accidentelor de muncă

A/ După numărul accidentaților accidentul poate fi:

individual – când este afectată o singură persoană

colectiv – când sunt afectate cel puțin trei persoane

B/ După urmările asupra victimei accidentele pot fi:

Accidente care produc invaliditatea

Mortale care produc decesul

C/ După natura cauzelor directe care provoacă vătămarea:

accidente mecanice la mașina de cusut

accidente electrice la mașina de cusut

accidente chimice la vopsirea produselor textile

accidente termice la mașina de călcat

accidente de iradiere

Cauze tehnice

Starea necorespunzătoare a mașini și instalațiilor electrice dar și a sculelor.

lipsa dispozitivelor de protecție

defecte de structură sau lipsuri constructive

Cauze organizatorice

Organizarea necorespunzătoare a locului de muncă, aici intră:

accidente mecanice care se produc în urma unor accidente

uneltele și agregatele utilizate în procesul de producție

Măsuri de protecție a muncii la mașina simplă de cusut

La mașina de cusut simplă au loc accidente de muncă dacă nu sunt luate măsuri de prevenire.

Accidentele pot fi mecanice și electrice.

Accidentele mecanice – pot surveni de la acele de cusut, prin înțepări la degete, de la picioruș, prin strivire și de la cureaua de transmisie prin smulgeri și înțepături.

Accidentele electrice – au drept cauză defectarea carcasei întrerupătorului, supraîncălzirea motorului electric și la producerea de scurt-circuite datorate nelegării instalațiilor de pământ.

Pentru prevenirea accidentelor de muncă sunt necesare:

instruirea tehnică a personalului operativ,

aplicarea dispozitivelor de protecție

folosirea echipamentului individual de protecție.

Instruirea practică a personalului de deservire

Se face atât la angajare cât și periodic.

Cele mai importante măsuri pe care trebuie sa le cunoască și să le aplice personalului operator sunt date în continuare.

Înainte de începerea lucrului se va verifica:

dacă masa mașinii este fixată pe cadrul metalic de susținere

dacă corpul mașinii este montat în baloturile de articulație cu masa de lucru

dacă motorul electric este montat pe cadrul de fixare, pentru a nu cădea în timpul lucrului și dacă instalația electrică este izolată

dacă motorul electric este legat la pământ, pentru evitarea electrocutărilor

dacă carcasa de la întrerupător nu este spartă sau căzută de la locul său

dacă mașina este dotată cu dispozitive de protecție, la ac și transmisie

dacă cadrul de susținere a mesei de lucru este montat pe suporturi de cauciuc sau de plută

În timpul lucrului, se vor respecta următoarele:

curățenia și lubrifierea se vor face numai după ce dispozitivele de protecție la ac și la transmisie au fost montate la mașină

pornirea și oprirea mașinii se vor face numai prin pedală, fără a se pune mâna pe volant

în timpul lucrului, prevenirea va fi îndeplinită numai asupra lucrului și utilajului

interzicerea muncitoarelor să lucreze la mașina de cusut fără basma de protecție pe cap

schimbarea sau punerea curelei în timpul funcționării mașinii este interzisă

toate reparațiile și intervențiile la mașina de cusut se vor face numai de către personalul calificat în acest sens

în timpul funcționării, dacă se aud zgomote suspecte muncitorul este obligat să oprească mașina și să anunțe mecanicul de serviciu

Măsuri de prevenire și stingere a incendiilor (P.S.I.)

Noțiuni generale despre incendiu

Incendiul este fenomenul de ardere a materialelor combustibile prin care se produc pierderi de bunuri materiale și uneori vieți omenești.

Arderea – este reacția chimică prin care se combină o substanță combustibilă cu oxigen, cu degajare de căldură și lumină. Procesul de ardere are loc cu participarea a trei focuri obligatorii:

substanță combustibilă, oxigenul din aer și temperatura de ardere

substanțele sau materialele combustibile pot fi în stare:

– solidă

– lichidă

– gazoasă

Pentru combaterea incendiilor pot fi utilizate diferite mijloace, dar cele mai importante sunt:

Nisipul: poate fi utilizat în combaterea incendiilor în care ard materialele lemnoase, chimice, electrice și textile.

Apa: este un mijloc principal de combatere a focului care poate fi utilizat prin diferite forme:

jet: când ard materiale solide de natură lemnoasă

ploaie: când ard materiale fibroase(textile) păioase

pulverizată: când ard materiale combustibile, solide și lichide

abur: când ard materialele uscate și gazoase, iar arderea se produce în mediul închis.

Substanțe chimice: reprezintă un mijloc important pentru combaterea focului în care ard substanțe chimice și electrice

Spuma mecanică: este o substanță chimică care se produce prin amestec cu emulsie. Amestecul se realizează cu o instalație specială acționată mecanic

Bioxidul de carbon: este un gaz incolor care prin presiune trece in stare lichidă fiind rău conductor de electricitate. Este utilizat la combaterea incendiilor electrice.

Capitolul XII

RECLAMA PRODUSULUI

Pentru ca produsele să fie cunoscute și apreciate de către cumpărători este nevoie de a promova produsul și prin reclamă.

Prezint mai jos un model de reclamă sub formă de afiș într-un raion de confecții de damă.

Bibliografie