Calitatile Motrice In Fitness – Dezvoltarea Mobilitatii LA Subiecti Cuprinsi Intre Varste DE 10 Si 14 Ani
PLANUL LUCRĂRII
CAPITOLUL I. INTRODUCERE
Importanța si gradul de actualitate a temei
Delimitarea temei și niveluri de realizare
Reflectarea temei în literature de specialitate
Scopul lucrării; motivarea alegerii temei
CAPITOLUL II. CONSIDERAȚII TEORETICE- ȘTIINȚIFICE ȘI METODICE ALE TEMEI
2.1Calitățile motrice – considerații generale
2.2 Mobilitate – condiție fundamentală a amplitudinii și eficienței mișcărilor
2.2.1 Generalități, forme, aspecte metodologice
2.2.2 Substratul fiziologic al mobilității
2.2.3 Mobilitatea la diferite vârste
2.3 Incadrarea temei în conceptual și aria curiculară a educației fizice
2.3.1 Sugestii metodologice privind activitatea didactică la educația fizică în ciclul gimnazial
2.3.2Dezvoltarea calităților motrice la elevii de gimnaziu
2.3.3Prevederile programei pentru disciplina opțonală “Gimnastica aerobică”
2.4 Particulatriățile bio-psiho-motrice ale elevilor de gimnaziu
CAPITOLUL III. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII
3.1 Metode și tehnici de cercetare
3.2 Ipoteza și sarcinile cerectării
3.3 Descrierea acrivității de cerectare
3.4 Sistemul de probe
3.5 Sistemele de acționare utilizate
CAPITOLUL IV. REZULTATELE CERECTĂRII ȘI INTERPRETAREA LOR
4.1Parametrii de calcul statistico-matematici utilizați
4.2 Interpretarea și reprezentarea grafică a datelor
CAPITOLUL V. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
136 pagini
=== l ===
PLANUL LUCRĂRII
CAPITOLUL I. INTRODUCERE
Importanța si gradul de actualitate a temei
Delimitarea temei și niveluri de realizare
Reflectarea temei în literature de specialitate
Scopul lucrării; motivarea alegerii temei
CAPITOLUL II. CONSIDERAȚII TEORETICE- ȘTIINȚIFICE ȘI METODICE ALE TEMEI
2.1Calitățile motrice – considerații generale
2.2 Mobilitate – condiție fundamentală a amplitudinii și eficienței mișcărilor
2.2.1 Generalități, forme, aspecte metodologice
2.2.2 Substratul fiziologic al mobilității
2.2.3 Mobilitatea la diferite vârste
2.3 Incadrarea temei în conceptual și aria curiculară a educației fizice
2.3.1 Sugestii metodologice privind activitatea didactică la educația fizică în ciclul gimnazial
2.3.2Dezvoltarea calităților motrice la elevii de gimnaziu
2.3.3Prevederile programei pentru disciplina opțonală “Gimnastica aerobică”
2.4 Particulatriățile bio-psiho-motrice ale elevilor de gimnaziu
CAPITOLUL III. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII
3.1 Metode și tehnici de cercetare
3.2 Ipoteza și sarcinile cerectării
3.3 Descrierea acrivității de cerectare
3.4 Sistemul de probe
3.5 Sistemele de acționare utilizate
CAPITOLUL IV. REZULTATELE CERECTĂRII ȘI INTERPRETAREA LOR
4.1Parametrii de calcul statistico-matematici utilizați
4.2 Interpretarea și reprezentarea grafică a datelor
CAPITOLUL V. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
CAPITOLUL I
INTRODUCERE
1.1 Importanța și gradul de actulaitate al temei
În activitatea oricărui cetățean, indiferent de specificul profesiei sale mobilitatea este o calitate motrică care influențează în bună masură eficiența diferitelor mișcări.
Prezența în activitatea acțiunilor motrice, mobilitatea este o calitate motrică mai puțin studiată de-a lungul timpului, deși importantă, ea nu este menționată de către unii specialiști printre cele patru calitati motrice de bază. De altfel și această cifră patru este, sau a fost discutată, Matveev contestând regimul de calitate motrică al îndemânării.
Așa cum se știe mobilitatea condiționeaza, în multe probe și ramuri sportive majoritatea acțiunilor motrice, eficiența acestora. Elementele din gimnastică: sfoara, podul, cumpenele, răsturnările, unele sărituri din gimnastică , săriturile și elementele fundamentale din schi, diferitele procedee specifice gimnasticii ritmice sportive, ale jocurilor sportive – handball, volei, etc., sunt concepute de regulă, pe fondul unei mari mobilități și elasticități articulare și musculare.
În alte cazuri, ca de exemplu, săritura în înaltime, alergarea de garduri, aruncările, gimnastică ritmică sportivă și multe altele, mișcările caracteristice acestor discipline se realizează cu viteza, ușurință, expresivitatea și randamentul necesar, datorită mobilității.
Mobilitatea scăzută crează numeroase dezavantaje, și anume:
Marește perioada însușirii și perfecționării acțiunilor motrice;
Favorizează accidentările;
Reduce indicii de dezvoltare a celorlalte calitati motrice (viteza de îndemanare, rezistența și forța) și limitează folosirea lor cu maximum de randament;
Scade randamentul în efectuarea acțiunilor motrice, lipsa mobilității fiind compensată prin eforturi supilimentare, prin mari cheltuieli de energie;
Scade calitatea executiei, miscările nemaiputand fi executate degajat, dezinvolt și cu usurință.
Sub aspect fizic, mobilitatea este o calitate motrică ușor perfectibilă cu posibilitatea sistematică, continuă și dupa anumite reguli a unor exercitii specifice, pastrandu-se la valoarea atinsă, perioade de timp indelungate.
Mobilitatea atinge valori maxime în jurul vârstei de 15-16 ani, iar la nivelul unor articulații și muschi chir și mai târziu. După această vârsată, mai ales în condițiile neexersării ea scade treptat. Afirmația conform căreia îi corespunde ideea că la copii se constată mobilitate articulară (suplețe) mai mare, nu este întru totul justificată. Cert este, însa faptul că vârsta copilăriei este cea mai eficientă pentru dezvoltarea acestei calitați.
Cu toate acestea, pentru că mobilitatea constitue o calitate necesară copiilor și tinerilor în activitatile lor, în limita timpului (efectuat) educației fizice sau a timpului lor liber, trebuie gasite soluții pentru dezvoltarea ei.
În contextul celor expuse anterior se înscrie și importanța gradului de actualitate al prezentei teme.
1.2 Delimitarea temei si nivelului de realizare
În momentul actual , școala este chemată să formeze oameni ai prezentului, dar mai cu seamă ai viitorului, oameni capabili de o activitate creatoare, capabilă să se adapteze noilor condiții. Pe langă “înarmarera” elevilor cu competențe și abtitudini ale culturii și științei, scoala mai este chemată să le dezvolte aptitudinile lor intelectuale , flexibilitatea, independența, creativitatea gândirii, fortificarea fizică și psihică pentru a putea face fața solicitărilor crescânde. Pentru formarea unor asemenea achizitii-calitative, este necesară perfecționarea formelor de transmitere și asimilare a cunostințelor, priceperilor și deprinderilor, “evadarea” din tiparul lecțiilor clasice, găsirea unor noi forme de activitate care să permită manifestarea independenței, a spiritului de cooperare, a inițiativei.
Influența pe care o realizează exercitiul fizic asupra elevului este hotarâtoare pentru formarea personalității lui pentru ca, pe viitor, să raspundă și corespundă finalităților fiecărui ciclu curricular al învățământului și apoi exigențelor sociale. O astfel de evoluție nu se poate realize decat pornind de la particularitățile individuale ale elevilor dar ți de la acele materiale ale sistemului de învatamânt și nu numai acționând în întampinarea lor, dar și în limitele lor.
În baza ideilor menționate și cu referirea directă la condițiile de desfașurare ale activității de cercetare, tema prezentă a fost potrivită unității scolare la care s-a desfasurat activitatea de cercetare, având condiții prielnice.
Prin titlul ei, tema a reclamat o amplă trecere în revistă a calităților motrice dar a necesitat o “incursiune” spre calitatea motrică mobilitatea cu tot ceea ce implică ea: definește factori determinanți, forme de manifestare, manifestarea ei la diferite vârste, diferite metodologii de dezvoltare (educare).
Ridicarea calitativă a nivelurilor de realizare a putut fi rezolvată favorabil numai după îndeplinirea câtorva sarcini și a unor condiții pe care ni le-am impus. Acestea au fost următoarele:
Formarea capacității proprii un “scenariu” (plan) necesar desfașurării activității
Cunoasterea în amanunțime și stăpânirea metodelor observației și experimentului
Însusirea tehnicilor de administrare și de măsurare a diferitelor variabile independente
Să stiu bine ce să provoc, ce trebuie să înregistrez;
Să-mi însuseșc cunostința și comportamentul de experimentator în relațiile de comunicare cu subiecții
Formarea obișnuinței de a protocola permanent, de a ordona datele recoltate și de a face evaluări secvențiale;
Însusirea temeinică a tehnicilor de calcul statistico-matematic și priceperea de a sugera schemele logice ale prelucrarii datelor și de a le reprezenta grafic.
1.3 Reflectarea temei în litratura de specialitate
Mai înainte de toate este important de precizat fapul că există, în ultima vreme, denumiri diferite ale calitatilor motrice: unii specialiști (conservatori) le numesc tot așa-calități, alții le spun aptitudini motrice, iar, mai nou, unii le numesc capacități motrice sau chiar calități biomotrice.
Referior la capacitatea motrică, calitatea motrică etc. de care ne ocupăm în lucrarea de față, se poate spune că, de-a lungul anilor, a primit mai multe denumiri.
Termenii cei mai frecvent folosiți în literatura de specialitate sunt:
mobilitate: Zatiorski, D.Harre, A.Demeter, N.Alexe, L.Baroga, M.Epuran și alții;
suplețe: Ozlin, Gh. Mitra si Al. Mogos, Y.Weineck, Platonov, R.Manno, etc. ;
flexibilitate: folosită mai rar în terminologia română, dar cu regularitate în lucrările din Anglia.
Utilizarea acestor termeni este adesea însoțită de nominalizarea anumitor componente ale aparatului locomotor fața de care este raportată denumirea calității. Asfel se întalnesc exprimări de genul:
Mobilite articulară și elasticitate musculară;
Mobilitatea articulară și suplețea tendoanelor și muschilor;
Flexibilitatea articulară și/sau flexibilitatea segmentelor.
Diversitatea terminologică rămâne valabilă și în prezent și reprezintă consecința a doua fenomene care se manifestă înca în domeniul teoriei și practicii.
În primul rand este vorba de lipsa unui cadru conceptual unitar și general acceptat.
În al doilea rând dorința de utilizare a unor denumiri cât mai exacte suferă datorită confuziilor emanate din dialogul cercetărilor; apartinând unor domenii diferite, cu secialiști în diverse discipline sportive.
Confuziile conceptuale și teminologice conduc adesea la asocirea în exprimare a unor termini de genul : “ dezvoltarea mobilității și supleții”.
Se pune urmatoarea întrebare: denumirile de mobilitate și suplețe desemnează aceași capacitate, sau se referă la aspecte diferite?
Raspunsurile ar putea fi date de diferitele definiții:
“ Mobilitatea conditionează efectuarea eficientă a procedeelor tehnice și a altor exerciții prgătitoare din diferite ramuri de sport sau pentru însușirea corectă a deplasărilor motrice de baza și aplicative. De obicei mobilitatea se asociază cu o bună performanță fizică, cu mișcările coordonate și este asociată unui aparat locomotor bine dezvltat.( A. Dragnea, 1991,1992).
“Pentru nominalizarea acestei calitai motrice în lieratura de specialitate se folosesc doua notiuni: mobilitatea (Harra,Siclevan, Barogir) și suplețea (Ozolin). Acestea sunt sinonime, chiar dacă conceptual de mobilitate se referă mai degrabă la articulație (suprafața ei) ca sursa amplitudinii mișcărilor, iar cel de suplețe la elasticitatea ligamentelor, tendoanelor și muschilor”, și de aceea mobilitatea (după N. Alexe 1993) “ este capacitatea omului de a utiliza la maximum potențialul anatomic de locomoție într-o anumită articulație sau în ansamblul articulațiilor corpului, concretizată prin efectuarea unor mișcări cu amplitudine mare”.
De aceeași părere, terminologic vorbind este T.Borupa (2001) care definește mobilitatea astfel: ;”capacitatea de a executa cu ușurință o mișcare amplă este cunoscută sub denumirea de mobilitate sau uneori de flexibilitate, fiind deosebit de importantă pentru antrenament. Ea reprezintă o cerință prelabilă executării deprinderilor cu amplituine mare și dezvoltă usurința cu care spotivul poate să execute mișcările rapide.”
Sorin Serbanoiu precizează: “ ne situăm de partea autorilor care definesc suplețea drept o caracteristică a mișcărilor-exprimată prin cursivitate, claritate, corectiudine, amplitudine, precizie – rezultată din prezența la nivel ridicat a mobilității articulare/ ligamentare și elasticității musculare (2003).
Dacă unele din calitățile motrice sunt ușor de deosebit, astfel se situează la jumatatea drumului între grupa capacităților condiționale și capacităților coordonative, este de părere Tudor Virgil, care citează o serie de autori specialiști. Astfel: “ suplețea definită și flexibilite, este capacitatea individuli de a putea executa mișcări cu mare amplitudine în una sau mai multe articulații (J.Weireck, 1992), R.Manna(1992) încadrează suplețea în grupa capacităților (forța, viteza rezistența) și capacitățile coordonative”, iar dezvoltarea sa defectuoasă constitue un factor limitator al vitezei maxime de excuție, facilitând apariția oboselii (R. Manno, citat de Tudor Virgil, 1999).
Astfel specialiștii sunt de parere că ea, nu are decat efecte limitative asupra reglarii propriu zise a miscărilor, după unii nu se implică notabil în procesele energetice J.Weineck(1992) citat de Tudor Virgil (1999) “consideră suplețea o capacitate motrică conditionată, în parte, de capacitatea de coordonare. Suplețea se referă la două componente ale aparatului locomotor:
Artculațiile și în raport de ele vorbim despre suplețe sau mobilitate articulară
Muschi, tendoane, ligamente și în acest caz vorbim de capacitatea de întindere
În concepția unor specialiști care sau ocupat în mod deosebit de studiul acestei capacități motrice, mobilitatea nu reprezintă același lucru cu suplețea, sau mai bine spus nu sunt sinonime. Astfel evoluția în timp a conceptului de suplețe promovează două direcții de interpretare:
Abordarea supleței doar din perspectiva conditionărilor ei mecanice, manifestat prin autonomia de mișcare a segmentelor corporale în articulații în condiții variate de mediu și sarcina motrică (tehnica mișcărilor)
Acceptarea notiunii de pe poziția unei interpretări riguroase trebuie să facă referiri la calitatea execuției gestului, respectiv, la atitudinea individului în mișcare ca expresie a conditionărilor anatomo-fiziologice, manifestată prin eficiență, coordonare și adaptare la cerintele de amplitudine, fluiditate, expreivitate, plasticitate eficiență și încă alte coordonate.
La atâtea definiții normal și formele de manifestare sunt diferite:
Dupa A. Prague și Silvia Teodoresc Mate (2002), moblitatea este de două feluri : activă și psivă. Intr-o alta lucrare A.Drague și Aura Bota clasifică formele de manifestare a mobilității după urmatoarele criterii:
Specificul articulației motrice : – mobilitatea generală
– mobilitatea specială
Tipul de forță determinate: – mobilitate activă: – statică
– dinamică
– mobilitate pasivă
“În functie de numarul de articulație prin care se realizează mișcarea, distingem suplețea generală și specifică, părere cu care nu suntem întrutotul de acord”(Tudor Virgil, 1999).
S.Macovei (1998) consideră că suplețea este o calitate motrică complexă care urmarește componentele:
Suplete musculară-ligamentară – capacitatea de a se adapta cu ușurința la variațiile de lungime impuse de mișcări
Suplte neuromotrică – poate fi înțeleasă în mod similar cu suplețea musculo-ligamentară prin capacitatea sistemului neuro-motric de a trece de la starea de excitație la starea de inhibiție și invers, ușor si în mod gradat , păstrand permanent controlul asupra mișcării.
Suplețe articulară sau mobilitate articulară, ea poate fi interpretată drept capacitatea aparatului osteo articular de a realiza amplitudini unghiulare variate în limitele funcționale proprii fiecărei articulații. Mobilitatea articulară poate fi privită ca un factor principal de condiționare mecanică, cu un rol imitator în manifestare a celorlalte componente.
2.4 Scopul lucrării, motivarea alegerii temei
După cum se stie, activitățile fizice ale omului se efectuează,în principal, cu prezența a patru calități motrice de bază: viteză, îndemanare, rezistență și forța la care unii autori mai adaugă și viteza de reacție, forța generală sau specifică, rezistența gerală sau specifică, etc.
Calitățile motrice sunt importante pentru ca ele condiționează, în mare masură, formarea și în special, consolidarea deprinderilor motrice. Există numeroase păreri ale specialistilor, precum și experiența practică îndelungată, care atestă că nivelul de dezvoltare a calităților motrice, determină, în mare măsură, îndeplinirea cerințelor prevazute de programele școlare lărgirea și perfecționarea achizitiilor (competențelor) – sistemul de cunoștințe și deprinderi motrice.
S-au precizat anterior cele patru calitati motrice de bază și mobilitatea, care poat fi educate în cursul ctivităților de educatie fizică și sport, printre ele găsindu-și locul si mobilitatea, mai puțin evidențiată, dar foarte importantă pentru organism, mai ales după o anumită vârstă.
În dezvoltarea (educarea) mobilitătii este greșit a se considera că unică modalitate ar fi executarea unor exerciții dedicate “lucrului” articulațiilor, este adevărat, dar mai sunt și altele, alte acte și actiuni motrice. Totuși la anumite vârste, exercitiile de gimnastică articulară rămân o formă de bază pentru că au un caracter mai natural și nu creează dificultăți în demersul învățării.
În ultima vreme au apărut noi modalități, noi metodologii în dezvoltarea acestei calități motrice și toate se bazează pe cercetări profunde în care exercițiile specifice au fost împărțite în active și pasive; au apărut deasemenea, noi abordări ale metodologiei, noi metode ca stretching-ul, gimnastica aerobică, stepul aerobic, etc.
În sfera acestor considerații se înscrie și scopul prezenței lucrări care este acela de a cunoaște temeinic aspectele teoretice ale calității motrice mobilitatea, care sunt problemele terminologice, definițiile sub care este cunoscută, care îi sunt formele de manifestare, de ce factori depinde și care sunt aspectele metodologice de educare a ei.
Principalul motiv care m-a determinat să aleg această temă este acela că doresc să aprofundez aspecte noi ale metodologiei de dezvoltare a acestei calități motrice, de care mulți profesori la educație fizică se feresc, și în baza numeroaselor rețineri ale elvilor, întalnite de-a lungul anilor (preferințele lor indreptandu-se spre jocurile sportive mai ales) și sa constat dacă sunt căi noi în acestă direcție, și dacă ele sunt perfecțiile copiilor și tinerilor.
CAPITOLUL II
CONSIDERAȚII TEHNICO-ȘTIINȚIFICE ȘI
METODICE ALE TEMEI
2.1 Calitățile motrice – considerații generale
Calitățile motrice, numite și calități fizice în unele surse bibliografice specifice, nu se dobândesc, nu se capată pe parcursul existenței umane individuale (ontogenezei). Expresia “învatarea calităților motrice” nu are ce să caute în vocabularul adevăraților specialiști. Oamenii se nasc cu anumiți indici ai calităților motrice. Acesti indici se dezvoltă în ontogeneză de la sine, datorită vieții, până la o anumită vârstă și apoi încep să scadă intr-un ritm diferențiat determinat de multe variabile. Prin practicarea specială a exercițiilor fizice sub forma de proces bilateral sau ca activitate independentă, se poate accelera dezvoltarea indicilor calităților motrice, fenomen denumit “educarea calităților motrice”. Așa se explică folosirea frecventă a expresiei : dezvoltarea/educarea” calităților motrice.
Calitățile motrice sunt de doua feluri :
De bază: viteza, îndemanarea, rezistența și forța; unii autori adaugă mobilitatea și suplețea; alți autori nu includ indemanarea în această categorie
Specifice: cele implicate prioritar în practicarea ramurilor și probelor sportive.
Orice alt motric sau acțiune motrică implică în efectuarea lor toate calitățile motrice, dar cu pondere diferită. De exemplu, un dribling, cu mingea facut din alergare cu mâna sau cu piciorul, implică în primul rand îndemanarea( mai ales dacă există și jaloane), dar implică și viteza (de repetiție și de deplasare), forța (fiindcăse deplasează în spațiu, prin contracție musculară de tip dinamic, corpul executantului si o minge) si rezistenta (mai ales daca se efectueaza mai multe repetari).
Calitatile motrice sunt in stransa legatura cu deprinderile si priceperile motrice. Intelegerea corecta a acestei legaturi este foarte importanta pentru a fi eliminate unele mari confuzii, care prin frecventa lor, pot deveni chiar suparatoare. Se confunda, foarte des, calitatea motrica “viteza” cu deprinderea si sau priceperea motrica “alergarea de viteza” si calitatea motrica “ rezistenta” cu deprinderea sau priceperea motrica “alergarea de rezistenta”. Insusirea deprinderilor si priceperilor motrice este un proces dificil, care este conditionat si de nivelul calitatilor motrice ale subiectilor. Un nivel ridicat al calitatilor motrice scurteaza durata procesului de insusire a deprinderilor si priceperilor motrice, iar un nivel scazut conduce, logic, la o marire a duratei procesului respectiv.
Exersarea facuta in scopul insusirii deprinderilor si priceperilor motrice are ca efect indirect si dezvoltarea caliatatilor motrice. De asemenea, orice deprindere sau pricepere motrica insusita deja de subiecti poate deveni si un mijloc pentru educarea calitatilor motrice la subiectii respectivi, obtinandu-se, ca efect indirect si unele progrese pe planul tehnicii sau chiar tacticii de executie a deprinderilor si priceperilor motrice in cauza.
Actionarea specila si stiinifica pentru dezvoltarea unei calitati motrice implica, in ponderi diferite, si efecte positive indirecte asupra celorlalte calitati motrice . Indemanarea si forta au cele mai largi interconditionari cu celalalte calitati motrice.
La varste mici se dezvolta/educa toate caliatatile motrice, dar se pune accent pe viteza si indemanare. La varste de peste 14-15 ani se pune accent pe rezistenta si forta. Calitatile motrice pot fi dezvoltate in oriceperioada a anului calendaristic. Programarea educarii lor este dependent de alte variabile si nu de anotimp. In lectia de educatie fizica, fiecare calitate motrica se abordeaza, ca tema, in verigi structurale precise. Dezvoltarea calitatilor motrice se realizeaza pe baza mobilizarii resurselor energetice ale organismului, deci prin effort systematic, nu numai de tip nervos (atentie,abstractizare si generalizare etc.), dar si muscular. Efortul implica cele trei elemente ale sale prin prisma carora este analizat, planificat si reconsiderat:
Volumul, car ereprezint acantitatea de lucru mecanic si se apreciaza prin numarul de repetari, distante parcurse, kilograme ridicate, etc. Totul se raporteaza la timp si result adensitatea, cu aspect fundamental pentru efort.
Intensitatea, care reprezinta gradul de solicitare a organismului subiectilor. Ea se exprima prin procente fata de posibilitatile maxime (60%, 70%, 80%, etc.), tempo de executie ( 2/4, 3/4, 4/4, etc.), numar de executii pe unitatea de timp.
Complexitatea, care reprezinta modul concret de inlantuire a tuturor elementelor pr parcursul efortului. Ea creste cand apar “adversari ” si chiar coechipieri.
Toate cele trei elemente au un caracter precis in dezvoltarea calitatilor motrice. Raportul dintre volum si intensitate este de regula invers proportional. In cadrul acestui raport un rol deosebit il au pauzele intre repetari, recomandandu-se:
Pauza de 3 – 5 min dupa efortul maximal (90 – 100% );
Pauza de 1’30” – 2’ dupa efort submaximal (75 -85%);
Pauza de 45” – 2’ dupa effort mediu (60 – 70%);
Fara pauza dupa efort mic (40-50%).
Calitatile motrice fac parte din capacitatea motrica. Ele dau esenta pregatirii fizice (stare continua) si a conditiei fizice (stare de moment).
In evaloarea la educatie fizica si sport calitatile motrice ocupa loc central, deoarece ele dau o evidenta nota de obiectivizare a acestui proces.
2.2 Mobilitatea – condiție fundamentală a amplitudinii si eficienței miscărilor
2.2.1 Generalități, forme, aspecte metodologice
Mobilitatea este o calitate a apratului articular care conditioneaza eficienta diferitelor actiuni motrice, asociindu-se deobicei cu o buna performanta motrica.In literature de specialitate, termenul are o serie de sinonime: suplete, flexibilitate, mobilitate articulara, extensibilitate musculara, ligamentara.
Mobilitatea reprezinta capacitatea capacitatea omului de a executa miscari cu mare amplitudine, prin forte proprii sau sub influenta fortelor exterioare.
In afara factorilor morfoliogici musculo – articulari implicati, mobilitatea poate fi recunoscuta ca o calitate motrica partial conditionata si de capacitatea de coordonare.
Practica antrenamentului sportive acorda o atentie deosebita acestei calitati, in multe ramuri si probe sportive, mobilitatea constituind unul din parametrii semnificativi pentru obtinerea performantei. Elementele din gimnastica moderna sau schi sunt concepute de regula, pe fondul unei mari mobilitati si elasticitati articulare si musculare. In alte cazuri ca de exemplu unele probe atletice sau gimnastica sportive, miscarile cracteristice se realizeaza cu viteza, usurinta, expresivitatea si randamentul necesar, datorita mobilitatii.
Mobilitatea scazuta creaza numeroase dezavantaje si anume:
lungeste perioada insusirii si perfectionarii actiunilor motrice;
favorizeaza accidentarile;
reduce indicii de dezvoltare a celorlalte calitati motrice si limiteaza folosirea lor cu maximum de randament;
scade randamentul in efectuarea actiunilor motrice;
scade calitatea esentei, miscarile nemaiputand fi executate expreiv, degajat si cu usurinta.
De aceea educarea mobil;itatii trebuie sa inceapa in perioada cea mai propice si anume la varsta copilariei.
Forme de manifestare a mobilitatii
Formele de manifestare a mobilitatii se stabilesc in functie de: specificul activitatii motrice si tipul de forta determinate. In functie de aceste criterii exista mai multe tipuri sau forme de manifestare:
specificul activitatii motrice:
– mobilitatea generala – se maifesta la nivelul principalelor articulatii;
– mobilitatea speciala (specifica) – se manifesta la nivelul unei anumite articulatii, solicitate de un anumit tip de activitate.
b) tipul de forta determinate:
– mobilitate activa – se obtine printr-o contractie maxima a muschilor antagonisti, prin activitatea propice voluntara, ajutor extern;
– statica
– dinamica
– mobilitate pasiva – amplitudinea maxima posibila obtinuta cu ajutorul unor forte externe (partener, aparat), gratie capacitatii de intindere a antagonistilor.
Cunoasterea valorii mobilitatii pasive, obtinute la nivelul unor articulatii, prezinta interes pentru selectia sportiva si pentru stabilirea unor obiective de pregatire orientate spre dezvoltarea mobilitatii active.
Aspecte metodologice in dezvoltarea mobilitatii
Construirea sistemelor de actionare destinate dezvoltarii mobilitaii trebuie sa aiba in vedere faptul ca elasticitatea redusa a muschilor antagonisti diminueaza amplitudinea miscarii, iar forta scazuta a muschilor activi nu poate invinge rezistenta la intindere a muschilor antagonisti. In consecinta, in procesul de dezvoltare a mobilitatii se recomanda imbinarea exercitiilor de suplete cu cele de forta.
Mobilitatea se dezvolta cu maximum de eficienta in conditiile in care exercitiile sunt administrate zilnic.
Antrenamentul pentru dezvoltarea mobilitatii trebuie continuat si dupa obtinerea gradului de amplitudine dorit, deoarece o intrerupere chiar de scurta durata, conduce la pierderea achizitiilor castigate. Cauzele care fac ca mobilitatea sa scada sunt: neadaptarea organismului; inaintarea in varsta; cresterea in inaltime; rezistenta tonica a muschilor la intindere.
Exercitiile stabilite pentru dezvoltarea mobilitatii se executa in serii, fiecare serie incluzand 10-15 repetari. Este de dorit ca amplitudinea miscarii sa creasca de la o serie la alta. Indicatia are in vedere faptul ca in general, muschii se opun la sctiunea de intindere, cedand treptat numai dupa un numar mai mare de repetari.
Inainte de a efectua exercitiile cu amplitudine maxima, trebuie realizata incalzirea aparatului locomotor pentru a intensifica circulatia, prevenind astfel eventualele intinderi sau ruperi ale fibrelor musculare.
In cadrul fiecarei lectii, numarul de repetari al fiecarui exercitiu se calculeaza dependent de obtinerea amplitudinii maxime (pana la limita punctului in care apare senzatia de usoara durere). Treptat de la un sistem de lectii la altul, se va tinde spre depasirea acestei limite. Daca in zilele urmatoare apare senzatia de durere musculara, antrenamentul pentru dezvoltarea mobilitatii va fi sistat. Acestea vor constitui si indiciul ca dezvoltarea amplitudinii nu a fost corect stabilita depasindu-se limita maxima optima.
Dozarea numarului de repetari in cadrul fiecarei serii trebuie sa tina seama de anumite particularitati individuale si de gradul de mobilitate a articulatiei. In primele lectii sunt suficiente, in cazul elvului incepator , 8-12 repetari. Numarul acestora trebuie sa creasca treptat de la un sistem de lectie la altul, putandu-se atinge cifre mult mai ridicte, 20-30 repetari sau chair mai multe in cazul sportivilor antrenati.
Dependent de conformatia anatomica specifica fiecarei articulatii si de masa grupelor musculare care se intind, se poate face urmatoarea irealizare in prezenta numarului de repetari: numarul cel mai mare de repetari va fi stabilit pentru coloana vertebrala, urmeaza in ordine articulatiile coxofemurala, genunchiului, umarului.
Se va avea in vedere ca exercitiile de mobilitate sa nu fie administrate pe un fond de oboseala (dupa eforturi de forta si rezistenta) si nici fara o prealabila incalzire musculara locala. Recomandarea se refera, in egala masura, si la sistemele de actionare combinate, dezvoltarii concomitente a mai multor calitati. De exemplu, in cadrul circuitelor, in care sunt incluse si exercitii de mobilitate, acestea vor fi judicious plasate ca succeiune, iar efortul va fi scazut. Rezulta deci ca exercitiile de mobilitate pot fi incluse, mai ales, in cadrul unor circuite frontale (cu aceeasi ordine de aborare a succesiunii atelierelor pentru toti elevii) si de regula, atunci cand se urmareste mentinerea gradului de mobilitate obtinut si mai rar in cadrul unor circuite intensive destinate cu precadere fortei in regim de rezistenta.
Obiectivul principal urmaritt prin dezvoltarea mobilitatii este acela de a favoriza efectuarea actiunilor motrice cotidiene sau a procedeelor tehnice din ramurile sportive cu usurinta, cursivitate, suplete, expresivitate, atribute ale calitatii miscarii.
Exercitiile la care ne vom referi in continuare remediaza:
excesul de tonicitate musculara
scurtarea excesiva a muschilor
pierderea elasticitatii musculare si a tesuturilor articulare
Doua demersuri principale permit atingerea acestor obiective: relaxarea si intinderea.
Relaxarea (destinderea muschilor periarteriali):
reduce excesul de tonus muscular si consum nervos;
rafineaza simtul muscular;
conditioneaza muschiul in a suporta profitabil intinderea;
permite o buna irigare sanguina.
b) Intinderea (solicitarea jocului articulatiilor) contribuie la cresterea elasticitatii musculare, prin tractiuni controlate si repetate (in limita amplitudinii normale) din pozitii fixe, ce evita traumatismele.
Se utilizează următoarele tipuri de exercitii:
Exercitiile active in care agonistii se contracta voluntar, in paralel cu intinderea simultana a antagonistilor;
Lente – in care segmental este deplasat in 2-3 secunde, pana la atimgerea amplitudinilor maxime
Rapide – segmental este deplasat intr-o fractiune de secunda, contractia initiala este exploziva, membrul acumuland in prima parte a cursei energie cinetica pe care o utilizeaza in finalul ei
Repetitive – segmentu este deplasat de mai multe ori (intr-un ritm de o miscare/secunda) si permite un castig in amplitudine la fiecare repetare. Aceasta metoda actiactivo-dinamica declanseaza stimuli superiori de intindere, ca urmare a fortei de inertie care se exercita repetat. De exemplu: balansari laterale, inainte, inapoi, indoiri, arcuiri etc.
Eercitii pasive in care fortele externe accentueaza intinderea antagonistilor( nu se realizeaza insa in parallel si stimularea agonistilor)
dinamice – alterneaza ritmic “deschiderea” si “ inchiderea” unghiului maxim articular, olosindu-se un punct de sprijin;
cu auto – manipulare – masele contractile si antagoniste sunt pasiv; totusi subiectul este active in masura in care produce fort ace determina flexia printr-un lucru “la distanta” (exemplu: din culcat dorsal, tractiunea membrului inferior si obtinerea amplitudinii maxime);
cu hetero – manipulare – forta externa aplicata de un partener este superioara in valoarea absoluta fortei auto-manipulante, punctual I de aplicatie fiind ales cu precizie;
stretching cu contractie – relaxare; actiuneamusculara se desfasoara in 3 etape: contractie statica, relaxare si intindere lenta timp de 10-80 secunde. Subiectul opune o rezistenta statica controlata fortei externe (timp de 10-12 secunde), intr-o poitie de deschidere inframaximala, inainte de a se relax si de a ceda presiunii, gradual fara discomfort, pana la limita deviarii
Starching-ul presupune:
control psihic;
pozitii initiale commode;
lucrul individual;
stimularea muschilor agonisti si apoi a celor antagonisti;
lipsa arcuirilor in pozitia de intindere maxima;
respiratie calma, controlata;
lucru aproape zilnic;
o buna incalzire a apratului locomotor (pana la apritia transpitatiei)
Exercitiile de intindere nu trebuie execute violent, brusc. Miscarile active trebuie executate cu viteza medie si cu amplitudine maxima. Expiratia produce tonusul muscular.
Fiecare actiune de intindere trebuie urmata de un exercitiu de relaxare. Mentinerea pozitiei in exercitiile passive poate dura intre 1 – 5 minute; ea trebuie acceptat interioe sin u considerate o agresiune externa.
2.2.2 Substratul fiziologic al mobilității
Factorii de factura morfofuctionala si in special ai componentelor pasiva si active a aparatului locomotor favorizeaza sau limiteaza performanta si acestia sunt:
Tipul articulatiei
Se cunoaste faptul ca in articulatiile fixe, miscarea si deci, mobilitatea este inexistenta, este redusa in articulatiile semimobile si este foarte mare in articulatiile de tip diartroze sferoidale. Dar chiar si in cazul aceleiasi articulatii, mobilitatea difera de la un individ la altul, ea fiind dependenta de caracteristici anatomice si biomecanice individuale, determinate genetic.
Cu toate acestea, mobilitatea poate fi ameliorta prin antrenament specific. Studii efectuate pe balerini au demonstrate ca imbunatatirea mobilitatii depinde de perioada de antrenament.
Masa musculara
Din considerente pur mecanice se afirma si se constata ca o masa musculara hipertrofiata limiteaza miscarea ( exemplu culturistii care numai cu forta pura nu pot alerga). In marea majoritate a ramurilor sportive in care, in parallel cu alte calitati motrice se dezvolta si forta, flexibilitatea articulara si mobilitatea nu diminueaza ( exemplu: gimnastii car eposeda in parallel cu o masa musculara bine reprezentata si o mobilitate articulara foarte mare).
Hipertrofia musculara
Aceasta, cu consecinta imediata, cresterea fortei musculara, nu diminueza capacitatea de intindere musculara, ci din contra o amelioreaza si implicit imbunatateste mobilitatea. In ceea ce priveste mobilitatea activa care stim ca nu depinde numai de capacitatea de intindere a muschilor ci si de forta de contractie, aceasta este optimizata prin dezvoltarea maseimusculare si in special a muschilor agonisti.
d) Tonusul muscular
Tonusul muscular si capacitatea de relaxare au rol important in capacitatea de intindere a muschilor.
Important in determinismul tonusului muscular este fusul neuromuscular care descarca permanent impulsuri responsabile de contractia succesiva a unui numar mic de fibre musculare scheletice si care determina starea usoara de semicontractie involuntara denumita tonus.
In tendoane, prezenta organelor Golgi este responsabila de inhibitia muscgilor antagonisti, susceptibili de clacaje si rupturimusculare, in cazul unor contractii prea puternice a muschilor antagonisti.
Cresterea tonusului (in solicitari neuropsihice, starea de start, frig, etc.) diminueaza capacitatea de relaxare si intindere musculara prin cresterea rezistentei intrinseci musculare si deci limiteazamobilitatea in miscare si implicit oerformanta, in special in disciplinele sportivein care intinderea prealabila este foarte importanta (aruncarea ciocanului, discului).
Antrenamentul continuu amelioreaza calitatile mecaniceale muschilor prin modificari biochimice sau structurale la nivelul elementelor elastice ale muschilor.
Capacitatea de intindere a aparatului capsulo-ligamentar
Pe langa factorii enumerate, mobilitatea mai depinde si de rezistenta tendoanelor si capsulelor articulare.
Daca elasticitatea musculara poate fi imbunatatita prin antrenament, cea a elementelor tendinoase ligamentare si capsulare este doar foarte slab ameliorata si aceasta datorita rolului lor de mentinere in contact a extremitatilor osoase, de stabilizare a articulatiior
g) Varsta si sexul
Cu varsta se produc modificari degenerative si la nivelul aparatului muscular si osteoligamentar (dimensionari celulare, de mucopolizaharida, apa, fibre elastice) care determina schimbari in comportamentul mecanic al aparatorului de sustinere si locomotie, fapt ce se repercuteaza si asupra mobilitatii.
Se afirma ca sistemul muscular este cel mai epus imbatranirii, prin diminuarea capacitatii de intindere a structurilor implicate in mobilitate.
In ce priveste evolutia mobilitatii, aceasta atinge dezvoltarea maxima la varsta de 11-13 ani dupa care diminueaza progresiv.
In functie de sex, mobilitatea difera in sensul ca elasticitatea, capacitatea de intindere muscularo – ligamentara, intr-un cuvant supletea este mult mai crescuta la femei. Acest lucru este evident atat la tineri cat si la adulti.
Densitatea mai mica a tesuturilor la femei, comparative cu barbatii, explica existenta la acestea a capacitatii de intindere musculara crescuta.
h) Starea de incalzire a aparatului locomotor
Orice variatie cat de mica de temperatura mediului intern sau extern, cum ar fi procedee de incalzire sau baia calda, influenteaza evident mobilitatea articulara si capacitatea de intindere musculara.
De aici necesitatea incalzirii generale si specifice inaintea prestarii oricarui efort si care pe langa multiplele actiuni benefice asupra organismului, imbunatateste simtitor si mobilitatea.
Oboseala
Se cunoaste faptul ca una din cauzele aparitiei oboselii este si acumularea de acid lactic in muschi, ca si a ionilor de hidrogen. In conditiile unei refaceri incomplete prin neeliminarea lactatului, celulele musculare absorb apa in scopul restabilirii asmolaritatii, iar supletea musculo – articulara este redusa.
Acelasi efect de diminuare a mobilitatii il are si epuizarea rezervelor de ATP cu diminuarea efectului sau decontractant. Se cunoaste fapul ca, in conditiile diminuarii ATP-ului puntile de miozina nu se elibereaza de pe filamentele de actina suficient de repede, conducand la fenomene de contractare musculara dureroasa.
Ritmul circadian
Ca si alte calitati motrice si mobilitatea cunoaste o evolutie in cursul a 24 ore. Astfel, mobilitatea articulara masurata dimineta este net inferioara valorilor inregistrate dupa-amiaza sau seara.
2.2.3. Mobilitatea la diferite vârste
Evolutia componentelor capacitaii motrice profiluri distincte pe parcursul vietii individuale. Dinamica proceselor de crestere, dezvoltare si maturizare ale organismului imprima fiecarei capacitati motrice o serie de particularitati in dezvoltarea lor.
La fiecare zona de varsta, organismul prezinta un anumit nivel de acceptare in dezvoltarea factorilor motrici . In raport legitatile evolutiei biologice, literatura de specialitate prezinta fazele de maxima sensibilitate pentru ameliorarea lor.
Supletea este desemnata intre componentele conditionale si nominalizata prin mobilitatea articulara, intrucat ea este singura componenta care poate fi obiectivata.
Retinem din studiul literaturii de specialitate interesul autorilor pentru varstele de pana la 15 ani, de fapt normale pentru antrenamentul copiilor si juniorilor.
Retinem din schema prezentata evolutia mobilitatii articulare. Aceasta este evidentiata cu 3 puncte pentru varstele intre 6-8 ani, 2 puncte pentru 9-10 ani si un punct pentru restul.in raport cu celalalte componenteprezentate, componenta de mobilitate articulara apare cu fazele de sensibilitate cele mai mivi ca varsta.
Referindune strict la suplete trebuie sa facem precizarea ca datele existente fac referiri numai la evolutia uneia din componentele ei, respectiv supletea articulara. Faptul este normal intrucat doar aceasta poate fi obiectiv masurata pana in prezent.
Pentru a-si asigura un nivel optim de performanta celulele trebuie sa se regenereze permanent. Procesul este mult mai performant in tinerete, apoi incepe sa degenereze si devine mult mai lent cu inaintarea in varsta.
Importanta complexului de polizaharide proteice se manifesta prin cimentarea retelei de colagen si a fascicolelor fibroase cu influente semnificative asupra fixarii apei in tesuturi. El determina in mod particular comportamentul mecanic al tesuturilor.
Apa pentru tesuturi are o importanta esentiala si referitor la varsta, este remarcata deshidratarea progresiva (10-15%) insotita de crestera consistentei tesuturilor care compun tendoanele. In timp, acestea modifica proprietatile mecanice si determina o diminuare progresiva a capacitatii de intindere.
In acest sens se constata ca musculature, mai mult decat celalalte sisteme organice, este foarte expusa imbatranirii. Astfel se poate observa diminuarea capacitatii de intindere, per ansamblu, a strucurilor implicate in suplete. Rolul antrenamentului este esential in franarea acestor fenomene fiziologice inevitabile care, pot fi insa intarziate.
In evolutia ei supletea articulară prezintă diferențieiri și din punct de vedere al comportarii diferitelor articulații. Aspectele particulare, evidențiate de o serie de cercetări, prevad atat tendințele de facilitare cât si de stabilizare sau de reducere a deschiderilor unghiulare.
Exista date relative complete privind jocul articular care prezinta evolutia deschiderilor in coloana vertebrala si articulatiile scapulo-humerală si coxo femurală la copii sportivi intre 11 si 14 ani.
Acestea arată urmatoarele:
Pentru articulatiile coxo-femurale maximum de mobilitate se inregistrează intre 6-8 ani, după care, începând cu 11 ani se observa regresie progresiva.
Comportamnetul la nivelul coloanei vertebrale evidentiază ameliorări la anii pubertății.
Particularizând evoluția mobilitații articulare in gimnastica ritmica, facem apel la studiile întreprinse de scoala sovietică de gimnastica care oferă urmatoarele date de referința:
Perioada cea mai sensibila pentru dezvoltarea mobilitații articulare in gimnastica ritmica este intre 6-13 ani
Fazele sensibile pe diferite articulații recomanda ca optim urmatoarele perioade:
– 7 – 12 ani – pentru coloana vertebrală
– 12 – 13 ani – pentru articulația scapulo-humerală, deși există și părerea conform căreia perioada de maximă sensibilitate ar fi între 9-10 ani
– 7 – 10 ani pentru articulația coxo-femurală, după care urmează o perioada de scădere ușoară, pentru că între 13-14 ani să se atingă valorile care vor rămane și la adult.
În procesul de pregatire, mobilitatea activă poate fi imbunătățita simtitor prin influențele asupra calitații contracției (dezvoltarea forței specifice), a coordonărilor intra si intermusculare, a proprietaților mecanice ale mușchilor si a controlului de amplitudine. Dificultatea aprecierii revine insă lipsei unor mijloace obiective de măsurare a ansamblului acestor intervenții și a condiționărilor lor in momentul execuției deprinderilor specifice.
În privința diferențierii valorilor, in raport cu sexul, autorii sunt in unanimitate de accord cu avantajul sexuluui feminine in acest domeniu indiferent de perioada de vârsta.
Motivația fiziologica este legat de diferentele hormonale existente intre cele doua sexe cu implicații asupra retenției apei.
Totodată, stratul adipos este mai crescut la femei fața de bărbați care prezintă și o masa musculara și o consitență a tesuturilor mai reduse. Aceste aspecte favorizează manifestarea excitabilității țesuturilor.
2.3 Încadrarea temei în aria curiculară a educației fizice
2.3.1 Sugestii metodologice privind activitatea didactică la educație fizică in ciclul gimnazial
Învațamanatul gimnazial reprezinta o noua treaptă, superioară invatamântului primar, fapt care determină eforturi de detașare mai ales la noul sistem în organizare, care în absolute toate cazurile, constă în trecerea de la modul de predare de către un singur cadru didactic (invățătorul) a tuturor disciplinelor de învățământ, la predarea pe obiecte separate de catre mai mulți profesori.
Datorită faptului că elevii și clasele din acest ciclu de învățământ intră într-o nouă etapă a vietii lor caracterixatț prin transformări morfo-funcționale, moticr și psihice deosebite, și anume: începerea procesului de maturizare; avem imaginea amplului proces de adaptare căruia copii trebuie să îi facă față. Ca urmare, statutul și rolul elevului suferă modificări esențile, determinate de cerințele profesionale și sociale noi.
Pentru a-și indeplini obiectivele ciclurilor curiculare care intersectează structura formală a învățământului gimnazial educția fizică și sportivă este cuprinsă în planul pentru acest ciclu de învățământ cu 2-3 ore săptămânal. Ce înseamnă aceasta? La clasele a V -a, a VI-a, a VII-a există în trunchiul comun două ore de educatie fizică pe săptămână și înca una în curriculum la decizia școlii, iar la clasa a VIII-a, o oră în trunchiul comun și una în curriculum la decizia școlii (C.D.S.- ca extindere, ca aprofundare sau ca optional).
Tipurile de curiculum la dec
zia școlii (C.D.S.) în învățământul gimnazial are urmatorul tebel sintetic:
Cunoscându-si aptitudinile, nivelul de instruire, aspiratiile, cât și oferta curriculară, elevul orientat relist de către profesor ) care, la randul sau, il urmarește) are posibilitatea să opteze în afara prevederilor din trunchiul comun, pentru parcurgerea unor trasee de instruire incluse în curriculum la decizia școlii.
Chiar și pentru volumul de ore precizat pentru trunchiul comun, programa prevede variante de conținuturi obligatorii și de conținuturi alternative din care elevii au posibilitatea să le aleagă pe cele care doresc să fie instructiv, concordante cu opțiunile și interesele personale, cât și cu condițiile de dotarea ale școlii. Astfel, elevii pot opta pentru unul din cele patru jocuri sportive prevăzute în programă (baschet, fotbal, handabl, volei), dar și acesta poate fi înlocuit cu un joc sportiv prevăzut de programă la capitolul “ramuri sportive alternative” (rugby, badminton, oină). Programa prevede în conținuturile obligatorii gimnastica acrobatică, dar elevii au posibilitatea de a opta pentru înlocuirea acesteia cu gimnastică ritmică sau aerobică. În cazul opțiunii lor pentru instruirea într-un sport de sezon ( înot, schi fond, schi alpin, patinaj, sanie), acesta va înlocui, pe durata existentă condițiiolor de practicare, probele și ramurile de sport prevăzute în segmentul obligatoriu care se programau, de regulă, în acea perioadă a anului școlar.
Evident că opțiunile elevilor nu vor fi unitare și analiza lor va conduce la structurarea unor grupe de opțiuni care vor “ sparge“ tipicul considerării clasei ca fiind relative omogenă ca vărstă, ca nivel de dezvoltare și pregătire.
Și în ceea ce privește evaloarea, actualul Sistem Național de Evaloare la Disciplina Educație Fizică și Sport angajează elevul în determinarea propriului traseu de instruire permițându-I să-și valorifice optim disponibilitățile de natură morfologică, funcțională și natură, talentul și experiența dobândită.
Dezvoltarea calităților motrice la elevi de gimnaziu
Aceasta componenta a capacitatii motrice a elevilor, reflectata prin obiective de referinta care o vizeaza direct si prezenta de sine statator in sistemul National Scolar de Evaluare (probe obligatorii de forta, de viteza, de rezistenta), trebuie sa capete o pondere considerabila in proiectarea si desfasurarea demersului didactic, de-a lungul intregului an scolar si al ciclului de scolarizare.
Modul de abordare si de concepere a sistemelor de actionare pentru dezvoltarea calitatilor motrice variaza de la o clasa la alta, de la o etapa la alta de la lectiile organizate in sala la cele in aer liber sau in spatii improvizate, concretizandu-se in urmatoarele variante:
dezvoltarea relative independenta a unei calitati motrice proiectata ca unitate de invatare. In aceasta varianta se include, de regula, calitatile motrice, forta si rezistenta, pentru care profesorii proicteaza unitaiile de invatamant specifice, integrate in planul thematic annual. Este frecventa amplasarea dezvoltarii fortei in perioadele de lucru din interior si a rezistentei pe parcursul lectiilor desfasurate in aer liber. Exercitiile pentru dezvoltarea mobilitatii pot insoti pe cele de fata.
dezvoltarea calitatilor motrice combinate, proiectata ca unitate de învățare Abordare continuata a dezoltarii calitatilor motrice trebuie sa reflecte particularitatile biometricespecifice acestei varste si de aceea, s-au impus ca fiind concordante combinațiile de viteza si de indemanare (la clasele a V-a si a VI-a) si dintre forta musculara segmentara in regim de rezistenta sau dintre forta I mobilitate (la clasele a VII-a si a VIII-a)
dezvoltarea calitatilor motrice independente sau combinate prin intermediul unor situatii de instruire (verigi secvente \ amplasate stabil sau periodic in structura lecției. Sunt frecvente si eficiente procedurile profesorilor ca, atunci cand nu au planificata dezoltarea calitatilor motrice ca unitate de invatare, sa introduca in structura lectiei secvente menite a influenta si intretine indici de viteza si de indemanare ( inainte de parcurgerea continuturilor primei unitati de invatare) sau a celor de forta, de rezistenta sau de forta si rezistenta ( dupa realizarea celei de-a doua unitati de invatare abordate in lectie).
Dezvoltarea calitatilor motrice prin intermediul continuturilor tematice. Aceasta varianta presupune ca, pe parcursul predarii unei unitati de invatare, cu precadere in fazele de consolidare – perfectionare, continuturile exersate de elev sa fie astfel concepute incat sa solicite si manifestarea calitatilor motrice, corespunzator specificului fiecarei deprinderi sau actiuni invatate.
Prevederile programei pentru dișciplina opțională
“Gimnastica aerobică”
Programa pentru opțional
Aria curriculara : Educație fizică și sport
Tipul de optional : la nivelul ariei curriculare
Ramura sportive : Gimnastica aerobica (Aerobic sau Gimnastica de intretinere)
Durata : un an
Modul de desfasurare : pe grupe
Titlu generic : “Sportul pentru toți”
Aerobic : – ansamblul formelor de practicare a exercitiilor fizice in regim aerobic
imbina principiile fiziologice ale efortului cu muzica
Argument :
“Aerobicul” prin combinarea miscarilor gimnice,tonice, cu diferite genuri muzicale si ritmuri dansante, a devenit o activitate motrica noua.
“Gimnastica aerobica” poate fi practicata la toate varstele, deopotriva de barbate si femei, indifferent de nivelul conditiei fizice, al preferintelor musicale sau sportive.
Se opune celor trei “S” din societatea contemporana: Sedentarismul, Supraalimentatia si Suprasolicitarea.
Aerobicul rezolva multe din problemele conditiei fizice si ale sanatatii. Gimnastica aerobica, pe langa imbunatatirea conditiei fizice (intarirea psiho – fizice) , genereaza si unele stari de satisfactie, de placere. Programele coregrafice pot fi create cu usurinta de profesorul coordinator.
Toate programele utilizeaza exercitiu fizic in recim aerob. Ele respecta principiul tratarii diferentiale – un concept valabil pentru orice activitate fizica aeroba.
Prin imaginarea unei miscari expresiva , armonioae, estetice, exercitiile folosite se aproprie ca forma de dansul modern.
Gimnastica aerobica ete pe cale de a deveni si in Romania una dintre cele mai eficiente si attractive modalitati de obtinere a unei bune conditii fizice, atat de necesara in viata cotidiana.
Valori si atitudini :
Gimnastica aerobica condusa pertinent, cu grija si professionalism, va deveni o metoda recunoscuta de mare valoare in lupta impotriva afectiunilor cardio-vasculare.
Realizeaza starea de foarte buna sanatate si infloreste disponibilitatile spirituale si sufletesti ale participantilor.
Prezenta obligatorie a acompaniamentului musical pastreaza tempo-ul si ritmul de lucru, dezvolta orientarea spatio – temporara, confera atractivitate, accesibilitate si un sentiment de buna dispozitie, asigura o stare de psihica favorabila activitatii.
Gimnatica aerobica dezvolta viata psiho-sociala: perceptiile si reprezentarile personale, atitudiniile, interesele, increderea in fortele proprii, imaginea de sine, cooperarea sociala, estetica coorporala, controlul stresului, bucuria de a trai, expresivitatea individuala, orientarea spre scop( obiective personale), autoeducatia.
Obiective – cadru
Dezvoltarea capacitatii de effort aerob (obtinerea adaptarii la nivel cardio – respirator si neuro – muscular)
Dezvoltarea calitatilor motrice la nivelul optim varstei.
Asigurarea unui fond de deprinderi motrice utile vietii cotidiene si practicarii unor meserii.
Mentinerea si intarirea sanatatii – pastrarea armoniei corporale.
Lista de conținuturi (Structuri de exerciții)
I. Pozițiile principale ale corpului :
Stând :
stând depărtat (lateral sau antero-posterior)
stând încrucișat
stând cu genunchii în flexie
stând ghemuit
stând fandat
Șezând:
șezând depărtat
șezând ghemuit
șezând încrucișat
c) Culcat:
culcat dorsal
culcat facial
culcat lateral (stânga, dreapta)
II. Exerciții introductive de încălzire (exemple)
Sunt exerciții efectuate din poziția culcat sau șezând, care au în vedere întinderea coloanei și un ușor auto-masaj al spatelui.
Șezând încrucișat, rulare lentă înapoi și revenire – 6 -12 ori
Culcat dorsl cu picioarele la verticală “bicicleta” înainte și înapoi – 10-20 repetări
Aceeași poziție ca la 2 flexi simultane și alternative ale genunchilor – 8-12 repetări
Culcat dorsal cu genunchii îndoiți, tălpile pe sol, un braț pe lângă corp, celălalt în prelungirea lui, schimbarea poziției brațelor prin înainte – 8-12 repetări
III. Exerciții pentru încălzirea propriu-zisă și faza aerobică
pasul în “V” în 8 timpi, începând spre stânga;
trei pași înainte alternativ, începând cu piciorul drept, la timpul 4 se aproprie și stângul, același lucru înapoi, începând cu piciorul stâng
1 – 4 – doi pași adăugați spre stânga
5 – 8 – aceeași spre dreapta
1 – 4 – doi pași adăugați incepâbd cu dreapta, oblic dreapta înainte, 5 – 8 aceeași, oblic înainte
IV. Exerciții de step
1. Stând cu fața la bancă :
urcare pe bancă cu piciorul drept
aducerea piciorului stâng pe bancă
coborârea piciorului drept
aducerea piciorului stâng
2. Stând cu umărul drept spre bancă:
urcare pe bancă cu piciorul drept
întoarcere 90 spre dreapta
aducerea piciorului stâng lângă dreptul
întoarcere 90 drepta și coborârea piciorului drept lateral
aducerea piciorului stâng lângă dreptul
3.Stând cu fața la bancă, piciorul drept sprijinit pe bancă :
apăsare în piciorul de sprijin, deprinderea și schimbarea poziției picioarelor
menținerea poziției cu genunchii îndoiți, trunchiul ușor aplecat
același cu celălalt picior
V. Exerciții pentru musculatura abdominală
VI. Exerciții pentru musculatura spatelui
VII. Exerciții pentru musculatura fesei și coapsei
Aceste exerciții se gasesc cel mai frecvent în liateratura de specialitate.
VIII. Exerciții pentru suplețe și relaxare
1. Culcat lateral cu piciorul în unghi de 90 față de corp:
prinderea vârfurilor picioarelor cu mâinile și menținerea poziției cu corpul relaxat
se execută și pe partea opusă 30 de secunde
2. Șezând încrucișat:
flexii, extensii, îndoirilaterale, răsuciri, rotări ale capului și gâtului, cu arcuiri sau fără 8-12 ori fiecare grupă de exerciții
3.Fandare înainte cu gamba la verticală:
– sprijinul antebrațelor pe genunchi, arcuiri ușoare 8-12 arcuiri pe fiecare picior
4. Șezând încrucișat:
– aplecarea trunchiului pe coapsă si ducerea mâinilor înainte, menținerea poziției 15 secunde
Șezând încrucișat cu brațele sus:
– coborârea ambelor mâini încrucișate peset omoplat, menținerea poziției 6-8 secunde; 1-4 ori
IX. Exerciții de recuperare a energiei
Exercițiul 1. Șezând pe podea cu picioarele încrucișate, sau dacă nu se poate, cu ele întinse în față. Ducerea brațelor sus cu palmele împreunate deasupra capului, cu coatele îndoite și spatele drept. Inspirașie și expirație profundă. Se menține pozișia 1-3 minute.
Exercițiul 2. Culcat dorsal, cu brațele pe lângă corp, cu palmele întoarse în sus și picioarele ușor depărtate. Se respiră profund. Se „parcurg” cu gândul toate părțile corpului și li se „comandă” să se destindă, să se lase cât mai greu pe sol.
Exercițiul 3. Stând cu brațele împreunate deasupra capului, inspirație profundă cu ridicarea piciorului drept, sprijinit pe partea interioară a piciorului stâng. Se menșine poziția 3 minute, apoi se schimbă piociorul și menține poziția alte 3 minute.
Exercițiul 4. Culcat ventral, cu sprijin pe brațe în dreptul pieptului, ridicarea trunchiului. Se menține poziția 3 minute, cu inspirație și expirație profunde.
Exercițiul 5. „Lumânarea” (stând pe omoplați cu sprijinul mâinilor la spate). Respirație normală. Se menține poziția 1-3 minute
Exercițiul 6. stând pe genunchi cu brațele sus: inclinarea trunchiului spre spate fără extensii. Se menține poziția 1-3 minute
Exercițiul 7. Stând apropiat cu mâinile puse la spate și plmele răsucite în afară. Se menține poziția 1-3 minute
Exercițiul 8. stând pe genunchi, așezat pe călcâie, apăsarea abdomenului cu palmele și eliberarea totală a aerului din plamâni, inspirație cu bombarea abdomenului, se expiră de 15-20 de ori
Exercițiul 9. Stând depărtat cu brațele îndoite deasupra capului, aplecarea trunchiului spre stânga – se menține 3 minute; aplecarea trunchiului spre dreapta – se menține 3 minute.
Modalități de evaloare
Probe practice pentru înceoători:
– cunoașterea și executarea corectă a principalelor poziții ale corpului, efectuarea unor exerciții structurate în 8 timpi pe muzică
– teste pentru evaloarea niveluluicalităților motrice
Particularitățile bio-psiho-motrice ale elevilor de gimnaziu
Între 10-14 ani copilul parcurge una din cele mai importante etape din ontogeneză deoarece acum se închee copilăria și încep transformările care conduc la maturizarea sa. Acest proces transformator, numit pubertate are mai multe stadii:
Etapa antepubertară (10-12ani)
Pubertatea propriu-zisă (13-14 ani)
Etapa post puberatră
Intervenția pubertății duce la instaurarea unui ritm diferit de creștere și dezvoltare în funcție de sex. Se accelerează creșterea în înălțime (ritmul de creștere este superior tuturor vârstelor), pe seama „lungirii” membrelor în raport cu trunchiul. Creșterea mai intensă se semnalează membrele inferioare , apoi la cele superioare, fapt care creează, în mai multe cazuri dezarmonii evidente, mai ales când se întocmesc grafice ale creșterii.
Trunchiul este lung, toracele îngust, iar abdomenul este supt. Ca urmare aacestor trăsături somatice, organele din cutia toracică sunt puțin dezvoltate, fapt care genereaza dificultăți în procesul de adaptare la efort prin lipsa de rezistență funcțională. În concordanță cu cele prezentate și sistemul articular este slab fiind în proces de consolidare.
Datorită faptului că la fete pubertatea se instalează mai repede decât la băieți, ele prezintă valori superioare ale creșterii în înălțime și greutate.
La nivelul etajelor superioare ale sistemului nervos central și în special, la cel al scoarței cerebrale se produc puține modificări morfologice.
Unele aspecte morfologice ale analizelor se perfecționează .în sfera vieții vegetive, mai ales în cea genitală, sunt mari prefaceri, transformări. Aparatul cardio-vascular se dezvoltă lent și continuu. Volumul inimii crește mai lent la fete și se realizează o dezvoltare morfologică însemnată a tuturor verigilor aparatului respirator în întregime.
Particularitățile funcționale
În concordanță cu particularitățiledezvoltării morfologice se constată o capacitate scăzută de adaptare și rezistențăfuncțională a aparatelor cardio-vasculare și respirator la efortul fizic intens.
La vârsta de 12 ani capacitatea vitală se situeaza la 2000 cm³, din cauza plămânilor care sunt slabi dezvoltați, cerscând până la 3000 cm³ la 15 ani. Mai menționăm faptul că aparatul respirator și în special, plamânii sunt puți rezistenți la infecții.
În timpul efortului fizic, cordul depune un travaliu mare pentru irigarea organelor și sistemelor, deoarece lumenul vaselor este îngust și, în consecință apar des fenomene de obodeală, amețeli și tulbulări ale ritmului cardiac.
Privind sistemul nervos se constată o creștere redusă a volumului creierului, însă se adâncesc circumvoluțiile, iar prin înmulțirea fibrelor asociație sporesc conexiunile funcționale dintre diferite zone. Celulele corticale se dezvoltă continuu, perfecționându-se, crescând astfel baza funcțională a activității de prelucrare a informației.
În acestă perioadă se realizează diferențierea dintre cele două sexe prin maturizarea caracteristicilor sexuale.
Particularități psihice
Începând de la 10-11 ani copilul prezintă un bun echilibru psihic. Intelectual se află încă sub influența concretului. Afectiv și volitiv copilu se preocupă de satisfacerea nevolilor personele.
Se dezvoltă capacitatea de a interpreta semnificația percepțiilor și spiritul de observație și curioyitatea pentru anumite probleme.
Memoria se transformă din reproductivă în logică, crescând capacitatea de reținere, ceea ce este esențial. Crește capacitatea de aoto-control în timpul învățării. Concentrarea atenției poate fi menționată la nivel orespunzător un volum mare de timp.
Imaginația de tip reproductiv și mai ales cea creatoare se dezvoltă continuu.
Gândirea se modifică esențial în jurul vârste de 12 ani.
Analiza, sinteza, abstractizarea etc. se perfecționează. Apare gândirea logică, abstractă caracterizată prin arționamente complexe. Limbajul este mult îmbunătățit, iar gradul de afectivitate este marcat de rotizarea conduitei și atitudinii față de sexul opus, manifestându-se în prima parte o accentuată timiditate.
Particularități motrice
Din cauza dezvoltării organismului pe multiple planuri, mai ales datorită creșterii plasticității scoarței cerebrale și mobilității proceselor nervoase de excitație și inhibație sporește posibiliatetea de îmbunătățire a tuturor calităților motrice și ăn special, a vitezei, mai ales la 12 ani la fete și 13 ani la băieți.
La 12 ani viteza fetelor este mai mare decăt a băieților, urmănd ca, progresiv, aceștia să-și sporescă indicii de viteza, depasind treptat fetele. Acest proces evolutiv durează până în jurul vârstei de 14-15 ani.
Ca urmare a dezvoltării aparatului locomotor, concomitent cu viteza, îndemânarea progresează evident, fapt pentru care pubertatea este denumită vârsta îndemânării. Datorită dispoziției dintre diferite segmente ale corpului în efectuarea exercițiilor fizice se remarcă stângăcia, însă disponibilitățile pentru îmbunătățirea îndemânării sunt totuși crescute atunci când se dezvoltă simultan cu simțul orientării în spațiu, care la 12-13 anin se apropie de al adultului.
Mobilitatea are cele mai scăzute valori la 12-13 ani la fete și la 13-14 ani la băieți, fapt care face ca mișcările să nu ie executate cu amplitudine corespunzătoare, ceea ce impune măsuri speciale în cadrul lecțiilor.
Prin îmbunătățirea calității musculare și mai ales a laturii funcționale ce condiționează viteza, sporește capacitatea de forță în regim de viteză, sub forma detentei (forța explozivă).
Se mărește și capacitatea de efort static moderat, în raport cu greutatea corporală, mai ales la băieți, începând cu 13-14 ani, care, după această vârstă, depășesc substanțial fetele.
Capacitatea de rezistență este scăzută mai ales sub forma ei de rezistență cardio-vasculară, ceea ce impune o acțiune sistematică pentru dezvoltarea ei. Se va acționa de preferință asupra rezistenței în regim de forță sau viteză, care să angajeze grupele musculare mari (spatele, membrele superioare, membrele inferioare) și să permită activitatea nestingherită a aparatulșui cardio-respirator fără al solicita la posibilitățile sale maxime.
La fete, rezistența este mai scăzută decât la băieți, cu toate că și la aceștia comparativ cu alte vârste, ea se situează la valori scăzute.
În privința calitătilor motrice la elevii ciclului gimnazial, mai ales la 12-14 ani, trebuie menționat faptul că se impun măsuri metodice atente în procesul de dezvoltare al forței și rezistenței.
În ceea ce privește motricitatea, aceasta nu prezintă deosebiri esențiale între băieți și fete, ci numai unele particularități care trebuie luate în considerare pentru o tratare diferențiată.
Aceste particularități se referă la gradul de motricitate a mișcărilor, economicitatea acestora, cursivitatea, tempoul, expresivitatea. Băieții au înclinații către exerciții de forță, efectuate uneori cu repezeală, în timp ce fetele preferă mișcările expresive, efectuate pe muzică, care tind către acuratețea tehnică. De aici rezultă că băieții efectuează mai bine mișcări ce reclamă precizie, pe când fetele manifestă predispoziție în execuatrea exercițiilor de gimnastică. Alergarea este deprinderea cea mai largă aplicată, desfăsurându-se în mod deosebit în activitatea neorganizată față de cea organizată, care solicită încă destul de puțin din acest punct de vedere. Volumul alergării scade, însă odată cu înaintarea în vârstâ, fapt ce trebuie prevenit de către profesori prin creșterea obișnuinței de a alerga.
În privința aruncărilor, aceste sunt accesibile în mod deosebit băieților care, spre sfârșitul ciclului gimnazial, deprind bine mișcările de azvârlire, în timp ce fete efectuaeză mai mult prin impingere.
Săriturile nu se executp cu eficiența corespunyătoare, bătaia este puternică, zborul nefiind pe măsura acesteia. Se impune, astfel, lucrul pentru dezvoltarea detentei, la membrele inferioare, necesară săriturilor în lungime, înalțime, pe aparate și peste aparate.
Important în efectuarea lor este coordonarea dintre mișcărie segmentelor corpului, precum și pentru învățarea aterizărilor elastice.
La acest ciclu de învățământ mari dispomnibilități, în ceea ce privește însușirea unor procedee specifice ramurilor
CAPITOLUL III
ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII
3.1 Metode și tehnici de cercetare
Acestea au foste desprinse din necesități impuse de scopul lucrării, pe de o parte, și de condițiile existente oferite, pe de altă parte, nu înainte, insă, de a aminti faptul că în domeniul nostru de activitate sunt utilizate în mod firesc metode ale altor domenii de activitate ca: medicina (anatomia, fiziologia, biomecanica), psihologia, pedagogia, filozofia, ș.a.
În lucrearea de față au fost utilizate următoarele metode de cercetare:
1. Studiul bibliografiei ce a fost utilizat ca metodă indispensabilă în cerecetare, mai ales în prezent când explozia informațională se mainfestă pregnant, fapt ce determină perasibilitatea crescută a informațiilor în toate domeniile de activitate, deci în domeniul nostru.
Trebuie să menționez că am ținut cont de următoarea „teoremă”, „nici o cercetare, nici cea mai concretă nu se poate dispensa de documentarea corespunzătoare”. Astfel s-a putut efectuat o bună informare și o amplă documentare, realizate printr-un fond de cărți, reviste, manuale, cursuri, tratate, monografii, dicșionare și diverse alte publicații care au constituit baza statistico-teoretică a lucrării.lectura afost latura principală, dara fost însoțită și de conspecte, notițe și interpretări personale. „Materialele studiate au fost clasificate în funcție de interesul și ponderea pe care o aveau în întocmirea lucrării pe capitole și subcapitole, în principale și secundare
2. Observația a fost utilizată din motivele:
că este cea mai veche metodă de investigație
că este metoda de cercetare, de constatare pe baza căreia am putut face descrieri și să formulez concluzii concrete
pentru că a constituit momentul inițial al cercetării, fiind, în același timp, proces efectiv de cunoaștere a dinamicii fenomenelor supuse cerectării
S-a ținut cont de faptul că observația se putea face asupra uneia din calitățile motrice spcifice organismului uman, în mișcare, utilizarea observațiiei a ținut cont de unele condiții:
precizarea clară a obiectivelor observației
desfășurarea ei în condiții normale în ansamblul motricității unor subiecți
posibilitatea de a compara rezultatele „recoltate” de la subiecți cu alte rezultate recoltate în condiții identice în imprejurăriasemănătoare și care sunt publicate în diferite materiale și publicații diverse
procurarea sau întocmirea unor materiale de lucru: aparatură, tabele, fișe, pentru consemnarea celor observate.
Experimentul a fost utilizat pentru că este, se șie o metodă de cunoaștere a realității. Și în cazul experimentului s-a ținut cont de faptul că efectuarea unei cercetări se face pentru controla sau verifica valoarea unei idei experimentale, că experimentul prsupune o starea activă a subiectului, implică o activitatea metodologică de verificare a unei ipoteze, este o activitate complexă, cu un caracter premeditat, baza unui raționament logic, care urmărește producera unui fenomen, în condișiile dorite de cercetător, care provoacă, interpretează, înțelege, presupune ipoteze, corectări.
Au fost respectate treptele logice și expeimentul a avut următoarele succesiuni de faze:
alegerea temei din multitudinea celor oferite
stabilirea unui scop al experimentului
întocmirea unui plan de sarcini necesare delurării fazelor experimentului
alegerea unui eșantion reprezentativ
alegerea testelor (probelor) și a tehnicii de înregistrare a rezultatelor și metodologiei de aplicare a lor
descrierea în amănunțime a conținutului activității din cadrul lecțiilor
urmărirea influențelor exercitate de mijloacele utilizate asupra organismului subiecților
întocmirea de materiale intuitive pentru a putea susține lucrarea din punct de vedere ilustrativ
4. Metoda statistico-matematică a fost utilizată ca ramură a matematicii pentru a despeinde din studiul fenomenelor cercetate conexiuni și corelații, semnificații ale rezultatelor obținute de către subiecți. Metoda statistico-matematică ne-a asigurat aprecierea dezvoltării prin raportare la valorile medii de referință. Utilizarea ei a presupus parcurgerea a trei etape:
colectarea datelor brute și întabelarea lor
prelucrarea și analiza datelor culese
interpretarea rezultatelor
Astfel, prin procedeele sale, statistic s-a utilizat pentru a calcula maim mulți indicatori reprezentativi într-o asemenea cercetare: media aritmetică, amplitudinea, coeficientul de variabilitate, testul „t”.
5.metoda grefică a pornit să fie utilizată de la faptul că ea presupune o reprezentare grafică și a respectat ansamblul de principii ce sunt satbilite pentru a expune vizual datele „recoltate”de la subiecți precum și rezultatele prelucrării lor din punct de vedere statistico-matematic.
3.2 Ipoteza și sarcinile cercetării
Este cert că mobilitatea se manifestă în însușirea oricărei deprinderi motrice, micșorându-se durata învățării atunci cănd este dezvoltată corespunzător. În caz contrar, limitează dezvoltarea și valorificarea celorlalte calități motrice de baz, executarea elementelor în procedeele tehnic, efectu’ndu-le amplitudinea, viteza, expresivitatea și eficiența, favorizând, chiar, traumatismele aparatului locomotor.
Ansamblul nelimitat al mișcărilor corpului uman se realizează cu ajutorul articulațiilor, care prin structura lor determină natura oricărei mișcări corporale.
Direcția, amplitudinea, forța, viteza mișcărilor depind atât de suprafața cavităților articulare, cât și de elasticitatea ligamentelor, tendoanelor și mușchilor, de tonusul și și forța diferitelorlanțuri musculare și nu în ultimul rând, de capacitatea sistemului nervos central de coordonare a proceselor neuromusculare.
În altă ordine de idei, gimnastica aerobică, prin conținuturile ei include mișcări care efectuate cu amplitudine maximă, în ritm diferit, în funcție de anumite criteri, cu eficiență, în direcții dioferite, de către corpul întreg sau segmntele sale, reclamă solicitarea lor.
În efectuarea exercițiilor diferite ce compun elementele din gimnastica aerobică trebuie să se țină seama de bazele generale ale mișcărilor, evidențiate de gimnastica de bază.
Se cunoaște că există o corelație între vârsta cronologică a individului și dezvoltarea unor calități motrice, de asemenea se stie că subiecții aflați la vârsta școlară mijlocie (11-15 ani) au disponibilități limitate în ceea ce privește manifestarea mobilității cu indici crescuți.
În esență, ipoteza prezentă lucrării pornește de la ideea că dacă la nivelul unei unităși școlare există posibilitatea practicării gimnasticii aerobice, elementele și procedeele ei tehnice pot să îmbunătățească indicii de manifestare ai mobilității, dovedindu-se astfel că reziltatele obținute de către subiecți la probele de control la care au fost supuși în cercetare, nu sunt ăntâmplătoare.
Sarcinile cercetării au fost următoarele:
Documentarea prin studiul bibliografiei
Propunerea de a emite o supoziție, o ipoteză de la care să pornescă cercetarea
Stabilirea eșantioanelor și alocului de desfășurare a cercetării
Conceperea unui plan de cercetare
stabilirea unui sistem de probe care să verifice ipoteza
Pregătirea unor instrumente de lucru
„Recoltarea” inițială a rezultatelor
Aplicarea variației „stimul” ( a mijloacelor specifice gimnasticii aerobice)
Testarea finală a subiecților
Întabelarea, ordonarea, analiza și interpretarea statistico-matematică a rezultatelor și reprezentarea lor grafică
Emiterea concluziior
Tehnoredactarea lucrării
3.3 Descrierea activității de cercetare
Studiul experimental a avut loc la școala cu clasele I-VIII, Scoala Centrală, din municipiul București în perioada anului școlar 2005-2006 respectându-se structura, dar fiind obligat să respect în perioada de grevă a cvadrelor din învățământ din luna noiembrie 2005.
Eșantioul a fost compus dintr-o grupă de elevi de clasa a VII-a ce au optat pentru a treia oră de educașie fizică pe săptămână ca opțional gimnastică aerobică. Această grupă experimentală a avut omolog un eșantion compus din băieți i fete de aceeași vârstă cu care să fie comparat, numitâ grupă de control ca sistem de referință.
Grupa experimentală a lucrat în aceea a treia oră după o programă special compisă de cadrul didactic conform reglementărilor M.E.C. care a avut noi obiective de referință, noi conținuturi și sisteme de evaloare.
Cum era și firesc, la începutul anului școlar elevii supuși unui control medical, la cabinetul de specialitate al școlii și în urma instructajului făcut și-au însușit instrucțiunile de protecție semnând un proces verbal.
Trebuie să recunosc faptul că am căutat acestă unitate școlară, unde există această oră de opțional gimnastică aerobică și am solicitat conducerii școlii permiterea de a efectua această activitate experimentală pe care am demarat-o în urma primirii răspunsului favorabil de la conducerea școlii și de la catedra de educație fizică.
În momentul în care s-a pornit activitatea elevilor grupei experimentale li s-a explicat că urmează să participe la o activitate în care vor fi cooptați și într-un studiu experimental și că vor susține și niște probe de control.
Sistemul probelor de control a cuprins:
A. Testări antropomentrice:
Înălțimeagreutatea
Lungimea membrului superior
Lungimea membrului inferior
Anvergura
Perimetrul toracic (în repaus, inspirație profundă și în exăpirație forțată
B. testări specifice mobilității
Mobilitatea trunchiului ăn articulația coxo-femurală în plan sagital
Mobilitatea coloanei în regiunea dorsală
Mobilitatea scapulo-humerală
Mobilitatea coloanei prin răsuciri în plan transfersal
Mobilitatea coloanei prin îndoiri laterale
Mobilitatea coxo-femurală în plan sagital
Mobilitatea coxo-femurală în plan frontal
Testările inițiale au avut loc în perioada 31octombrie – 4 noiembrie 2005, iar cele finale în perioada 8-12 mai 2006, pe baza sportivă a acestei unități școlare ce este compusă din:
-teren de handbal regulamentar, cu porți
– teren de volei, regulamentar cu instalație aferentă
teren de baschet 24*12 m cu două panouri
sală de sport de dimensiunle 36*18 m următoarele dotări:
10bănci gimnastică
12 scări fixe
2 lăzi de gimnastică
o trambulină elastică
12 saltele gimnastică
8 panouti de baschet
2 stâlpi de volei u fileu
În rezolvarea sarcinilor au mai fost utilizate următoarele: casetofon cu casete cu muzică adecvată gimnasticii aerobice, ruletă, centimetru de croitorie, cântar, 2 raportoare de geometrie (mari),bastoane de gimnastică.
3.4 Sistemul de probe
1. Măsurători antropometrice
Înălțimea se măsoară cu taliomentrul. Subiectul așezat cu spatele la taliometru, în poziția stînd, obiligatoriu să fie desculț.
Greutatea se măsoară cu cântarul, subiectul în echipament sportiv sumar.
Lungimea membrului superior se măsoară între punctul acromial și actilion (vârful degetului mijlociu al mâinii), membrul superior este lângă trunchi cu palma în supinație.
Lungimea membrului inferior se măsoară între punctul diospinal și sfirion tibial, subiectul este poziționat în stând sau decubit dorsal cu membrele inferioare în extensie.
Anvergura se măsoară între punctele diditale (dactilion), subiectul adoptă poziția stând cu mam,brele superioare în abducție de 90 din umeri, coatele extinse, palmele în poziție intermediară.
Perimetrul toracic
în repaus se măsoară în porțiunea cea mai mare respectiv sub axilă, banda metrică se plasează posterior sub vârful omoplaților, iar anterior la baza apendicelui xifoid
în inspirașie se măsoară la fel, subiectul inspiră profund și unflă pieptul la maxim
în expirașie se măsoară la fel dar după o expirație profundă
2. Testări ale mobilității
Mobilitatea trunchiului în articulația coxo-femurală în plan sagital – prin îndoirea trunchiului înainte. Din stând pe o bancă de gimnastică se execută o îndoire a trunchiului înainte. Punctul maxim la care se ajunge cu vârful degetelor menținănd 3 secunde, la capătul băncii se află o riglă gradată în centimetrii cu gradație 0 la nivelul băncii
Mobilitatea scapulo-humerală. Cu un baston ținut înainte cu brațele întinse și depărtate la nivelul umerilor, se măsoară pe baston distanța dintre marginile radiale ale puminilor pe linia de prelungire ale umerilor, se duc brațele sus și spre înapoi lăsînd mîinile să alunece pe baston, bastonul ținut la spate se măsoară din nou distanțe dintre pumni. Diferența este gradul de mobilitate scapulo-humerală, cu cât distamța dintre cele două testări este mai mică mobilitatea este mai mare.
Mobilitatea relativă a coloanei vertebrale în regiunea dorsală prin extensia trunchiului. Din culcat dorsal cu sprijin pe creștet și pe șezută arcuirea coloanei dorsale printr-o extensie puternică se măsoară în regiune dorsală la unghiul inferior al omoplaților cu un metru metalic.
Mobilitatea coloanei prin răsuciri în plan transversal. Din stând depărtat ținând cu ambele mâini un baston sprijinit pe umeri pe capetele căruia se așază un cerc gradat cu diviziunea 0 la capetele bastonului. Răsuciri spre stânga și spre dreapta. Se menține 2-3 secunde.
Mobilitatea coloanei prin îndoiri laterale în plan frontal. Din stănd depărtat ținând cu ambele mâini și cotele apropiat de trunchi un baston sprijinit la spate pe umeri. Se măsoară distanța de la capete la sol. Se îndoaie trunchiul spre stânga și spre dreapta și se înregistrează în ambele sensuri distanța maximă la care a coborăt bastonul.
Mobilitatea coxo-femurală în plan sagital (șpagatul). Din stând un picior alunecă înainte pe sol până la deschiderea maximă, se măsoară de la vârful piciorului dinapoi până la călcâiul celui dinainte.
Mobilitatea coxo-femurală în plan lateral (șpagatul leteral). Din stând depărtat un picior alunecă lateral cât mai mult posibil, se măsoară distanța maximă dintre plante (tălpi)
Principalele poziții ale corpului
Stând este poziția ortostatică bipedică și plantigradă sau sprijin pe ambele tălpi cu corpul la verticală, poziție de lucru caracteriostică omului. Greutatea corpului trebuie să fie egal repartizată pe ambele picioare, călcâie apropiate și în același plan frontal, vârfurile picioarelor să formeze un unghi de 30-60, deschis înainte. În mod obișnuit, această poziție presupune participarea unui numaă mare de grupe musculare aflate într-o stare moderată de contracție posturală reflexă, adică în tonus. Este rezultatul luptei muschilor contra acțiunii permanente a gravitației. În această poziție rata metabolismului crește până la 22% față de metaboloismul de repaus.
Variante
stând depărtat (stând cu picioarele depărtate lateral sau antero-posterior)
stând încrucișat ( cu piciorul drept sau stâng înainte)
stând cu genunchii în flexie
ghemuit (cu genunchii în flexie maximă)
fandat (stănd depărtat cu un genunchi în flexie, înainte (5), înapoi, lateral (5’) sau pe direcție oblică)
Șezând sau poziția așezat ( cu membrele inferioare întinse – întreg șezând), este poziția în care corpul se sprijină pe regiunea fesieră ( tuberozitățile ischiatice) și picioare.
Variante
șezând depărtat
șezând ghemuit
șezând încrucișat (turcește)
Culcat (poziția clinostatică sau de decubit) pe un plan orizontal
Variante
culcat dorsal (clinostatică dorsal, decubit dorsal, culcat pe spate)
culcat facial (clinostatică ventrală, decubit ventral, culcat pe față)
culcat lateral (clinostatică laterală dreaptă sau stângă, decubit lateral, culcat pe o parte)
Exerciții introductive de încălzire
Partea introductivă precede încălzirea propriu-zisă. Efortul are o intensitate ce determină creșterea frecvenței cardiace doar până la limita intrării în zona aerobă de antrenare. Este obligatorie în orice activitate fizică solicitantă, pentru o adaptarea treptată a organismului la efort. Are rolul de mobilizare psihică ți fizică a practicanților prntru activitatea motrică, iar pentru instructor constituie momentul important al captării atenției practicanților. Exercițiile trebuie să angreneze toate grupele musculare ți articulațiile care urmează a fi solicitate în timpul efortului, efectuate din culcat sau șetând.
Frecvența cardiacă 100-120 BM
Durata 3-6min.
Ritmul muzicii: 90-100 BM
Indicații
La început, ritmul mișcărilor este lent apoi crește progresiv.
Vor fi evitate exercițiile din poziția stând (deplasări în mers vioi, sărituri), exercițiile din culcat sau așezat care solicită musculatura abdominală sau a spatelui și oricare alte mișcări care determină valori de peste 120/min ale vrecvenței cardiace.
O atenție deosebită trebuie dată reglării respirației în funcție de poziția toracelui și fazele mișcării.
În această parte introductivă frecvența cardiacă crește treptat, de la cele din repaus de 70-80/min la 100-120/min, creșterea realizată prin angrenare progresivă în activitate a întregului corp.
Prin exercițiile efectuate pe sol, culcat sau șezând, se realizează de asemenea întinderea coloanei verticale și ușorautomasaj al spatelui.
A1 Șezând încrucișat, prind vărfurile picioarelor:
rulare lentă înapoi, pe spate, ridicarea memebrelor inferioare și trecerea în poziție răsturnată (după posibilități, atingerea solului cu v+ârfurile picioarelor);
menținerea acestei poziții 1-2 sec. și revenire lentă prin rulare spre înainte, în poziția inițială.
Dozare 6-15 ori
în poziția inițială spatele se va menține dreprt, prinderea vărfurilor picioarelor se va face dinspre exterior
în timpul rulării înapoi se vor menține mâinile la vârfuri, trecerea în poziție răsturnată se va face lent cu o inspirație amplă
în timpul revenirii se va efetua o respirație completă.
A2 Culcat dorsal cu membrele inferioare la verticală, mâinile încrucilșate așezate sub bazin
-imitarea pedalării pe bicicletă, înainte și înapoi.
Dozare 10-30 repetări, în ambele sensuri
A3 Culcat dorsal cu membrele inferioare la verticală, mâinile încrucilșate așezate sub bazin
flexii simultane și alternative ale genunghilor, urmate de extensii
Dozare 1-2 serii câte 8-16 repetări
A4 Culcat dorsal cu genunchii îndoiți și tălpile sprijinite pe sol; brațele lateral;
ridicarea brațelor întinse la verticală și încrucișarea lor
încrucișare inversă a membrelor superioare
3-4 revenire în poziția inițială
Dozare 1-2 serii de căte 8-16 repetări
A5 Culcat dorsal cu genunchii și tălpile sprijinite pe sol; brațele în prelungirea corpului;
1-2 ducerea brațelor simultan înainte, pe sus, până la atingerea coapsselor sau solul cu mâinile;
3-4 revenire în poziția inițială
Dozare 1-2 serii de câte 8-16 repetări
A6 Șezând încrucișat cu brațele întinse înainte și pumnii strânși
flexia simultană sau altermativă a antebrațelor pe brațe și revenire
Dozare 1-2 serii câte 8-24 repetări
A7 Șezând încrucișat (sau sprijin pe genunchi) cu brațele întinse lateral și pumnii strânși
flexia simultană sau altermativă a antebrațelor pe brațe și revenire
Dozare 1-2 serii câte 8-24 repetări
A8 Șezând încrucișat cu brațele întinse în prelungirea corpului și pumnii strânși
flexia antebrațelor pe brațe pri ducerea coatelor lateral; revenire
Dozare 1-2 serii de căte 8-24 X simultan, 8-24 X alternativ
Întreg șezând cu brațele ușor îndoite spre înainte, la nivelul umerilor, ușor deprinderi de sol cu mici deplasări spre stânga sau dr. simultan cu navântarea brațelor
Dozare 6-10 deprinderi spre dr. 6-10 deprinderi spre stg.
B. Încălzirea propriu-zisă și faza aerobică
Frecvența cardiacă 150-180 BM
Durata 10-30 min.
Ritmul muzicii: 100-160 BM
Realizarea blocurilor coregrafiec alcătuite din pași sărituri, poziții și elemente de legătură dintre acestea reprezintă piatra de încercare atuutror celor care intenționeză să devină instructori de gimnastică aerobică de orice nivel.
Descrierile de pași și sărituri ce urmeză nu sunt ănsoțite de pozițiile și mișcările celorlate părți ale corpului.
Gradul de complexitate al unei structuri exerciții constituie la grupele de începători un factor important de creștere a intensității efortului, a atractivității lecției.
Pentru înțelegerea descrierilor schemelor folosite vă oferim câteva serii didactice pornind de la structuri simple de pași de mers ăn 4 timpi apoi continuăm cu descrierea câteorva structuri simple de câte 8 timpi:
S – sprijin pe piciorul stg
D – sprijin pe piciorul dr.
0 – este un reper pentru numerotare, indică poziția inițială
12………..8 – cifre care se citesc separat și se oflosesc ca repere ale timpilor pe care se efectuează acțiune.
D1,S2, D3, S44: corespunde unei succesiuni de 4 sprijine.
D1S1, D2S2, D3S3: corespunde unei secvențe de 3 sprijine
B1 Pasul În „V” stânga în 4 timpi
B2 Pasul În „V” stânga în 8 timpi
B3 Pasul În „V” stânga alternativ,în 8 timpi
B4 Săritură în depărtat pe ambele picioare, în același timp
B5 trei pași înainte, alternativ, începând cu piciorul dr; la timpul 4 piciorul stg, se sprijină lângă piciorul dr, pe următorii 4 timpi, pașii se fac înapoi, începând cu piciorul stg, în același mod
B6 trei pași lateral dr. alternativ, începând cu piciorul dr. la timpul 4 piciorul stg, se sprijină lângă piciorul dr, pe următorii 4 timpi, pașii se fac înapoi, începând cu piciorul stg, în același mod.
B7 1-4 doi pași adăugați spre dreapta, înceând cu piciorul dr
5-8 întoarcere la dr, un pas adăugat spre stg. apoi revenu4re printr-un pas adăugat spre dr și întoarcere la stg.
B8 Pașii din suita precedentă, efectuați spre stg, începând cu piciorul stg
B9 1-4 doi pași adăugați spre dreapta, înceând cu piciorul dr
5-8 două sărituri pe loc, în depărtat cu revenire în apropiat
B10 Pașii din suita precedentă, efectuați spre stg, începând cu piciorul stg
B11 1-4 doi pași adăugați spre dreapta, înceând cu piciorul dr
5-8 două sărituri pe loc, în depărtat cu revenire în apropiat
B12 Pașii din suita precedentă, efectuați spre stg, începând cu piciorul stg
B13-4 doi pași adăugați spre dreapta, înceând cu piciorul dr., oblic dr. înainte
5-8 doi pași adăugați, începând cu piciorul stg., oblic stg, înainte
B14 Pașii din suita precedentă, efectuați oblic înapoi
C. Step
Frecvența cardiacă 130-180 BM
Durata 6-20 min.
Ritmul muzicii: 100 -140 BM
Descrierea structurilor de exerciții ( urcări și coborâri) păstrează aceeași metodă ilustrativă ca și în cazul fazei aerobice. Suprafața pe care se efectuează urcarea este reperezentată printr-un dreptunghi iar poziția literelor și cifrelor indică poziția corpului față de aceasta.
Se recomandă ca structurile de exerciții să se efectueze la banca de gimnastică (majoritatea sălilor de sport sunt dotate cu bănci suedeze care au înalțimea de apro. 30 cm). Însoșite de ritmurile antrenante ale unor melodii în măsurile 2/4 și 4/4 (marșuri, ritmuri sud-americane etc.), sunt însușite mai ușor atrag foarte multe variante, ritm și estetica mișcării, au efecte cardiovasculare și musculare importante.
La început aceste urcări și coborâri sunt obositoare însă după câteva ședințe organismul se adaptează la efort, mișcările se efectuează mai degajat și cu cheltuieli energetice mai mici. Factorii principali de creștere a intensității efortului sunt înălțimea platformei (băncii), ritmul urcărilor și coborârilor, gradul de deplasare pe verticală și pe orizontală, gradule de construcție a musculaturii. Dozarea numărului de repetări și de serii se fa face în funcțe de obiective.
C1 stând cu fața spre bancă
urcare pe bancă cu piciorul dr.
punerea piciorului stg. lngă dr.
coborăre de pe bancă cu piciorul dr.
punerea piciorului stg. lângă dr.
5-8 pași de la 1-4, efectuați începând cu piciorul stg.
C2 stând cu fața spre bancă
1. urcare pe bancă, în depărtat, incepănd cu piciorul dr.
2. ridicare piciorului stg. Pe bancă și punere lui lateral
3. coborârea piciorului dr.de pe bancă în poziția inițială
4. coborârea piciorului stg și punerea lui lângă dr.
5-8 pași de la 1-4, efectuați începând cu piciorul stg.
C3 stând cu umărul dr. la bancă și piciorul dr. sprijinit pe bancă
1-2 pas adăugat cu dr. înainte; greutatea corpului va fi la final pe piciorul dr.
3-4 trecerea greutății pe piciorul stg., punerea piciorului dr. lângă stg. Și întoarcere 180 º la drepta (stând cu umărul stâng la bancă)
5-8 pașii de la 1-4, efectuați în sens invers începând cu piciorul stg.
C4 stând cu umărul dr. la bancă
1. urcare pe bancă, cu piciorul dr. și întoarcere de 90º spre dreapta
2. punerea piciorului stg lîngă dr
3. întoarcere 90º la dr și coborârea piciorului dr. lateral pe sol
4. coborârea piciorului stg lângă dr.
5-8 pași de la 1-4, efectuați în sens invers începând cu piciorul stg.
C5 stând cu umărul dr. la bancă
1. urcare pe bancă, cu piciorul dr.
2. punerea piciorului stg întins înapoi
3. coborărea piciorului stg pe sol
4. coborârea de pe bancă punerea piciorului dr lângă stg întoarcere 90º la dr
5-8 pași de la 1-4, efectuați în sens invers începând cu piciorul stg.
C6 stând cu umărul dr. la bancă
urcare pe bancă, cu piciorul dr.
ridicarea genunchiului stg îndoit la piept
coborârea piciorului stg la sol
coborârea de pe bancă cu piciorul dr lângă cel stg
urcarea pe bancă pe piciorul dr
piciorul stg sea așază lângă cel dr
se coboară piciorul dr în partea cealaltă a băncii
se coboară piciorul stg lângâ cel dr
9-16 pașii de la 1-8 efectuați începând cu piciorul stg
C7 stând depărtat, transversal peste bancă
urcare pe bancă, cu piciorul dr.
punerea piciorului stg lângă cel dr
coborârea piciorului dr de pe bancă înapoi, în poziția inițială
4-8 pașii de la 1-3 efectuați începând cu piciorul stg
C8 Stând cu umărul dr. spre bancă și piciorul dr spre bancă
schimbarea poziției picioarelor prin ușoară desprindere, trecere de cealaltă parte a băncii
balansarea brațelor prin înainte jos, înapoi menținerea poz. Cu genunchii ușor îndoiți, trunchiul ușor aplecat
3-4 pașii de la 1-4, efectuați începând începând cu celâlat picior de la dr. la stg.
D. Abdomen
Frecvența cardiacă 150-180 BM
Durata 10-30 min.
Ritmul muzicii: 100-160 BM
Indicații speciale
Pentru eviatrea erodării dicurilor intrvertebrale din zona lombară, nu se recomană efectuarea mișcărilor dinn pozițiile întreg șezând sau culcat cu membrele inferioare întinse așa cum se procedeză, dfin păcate, în mod obișnuit
Exercițiile se vor efectua simetric, solicitănd alternativ sau simultan principalele grupe simultan principalele grupe musculare din tona abdominală.
Factorii princiăpali de creștere a intensității sunt: ritmul de execuție amplitudine mișcărilor, poziția membrelor superioare și lucrul cu îngreuiere.
D1 Șezând ghemuit cu brațele laterale ți pumnii strânși
extensia genunchilor, simultan cu lansarea trunchiului la 45 º față de sol și ducerea membrului superior înainte, cu mâinile pe copse;
revenirea în poziția inițială
Dozare 1-4 serii de câte 6-20 ori
D2 Șezând cu membrul inferior dr întins celălalt genunchi pe piept cu talpa ridicată de pe sol și brațele lateral și pumnii strânși
extensia completâ agenunchiului dr. fără atingerea solului coborârea trunchiuluiu la 45 º față de sol și punerea mâinilor pe copse
revenirea în poziția inițială
Dozare 1-4 serii de câte 6-20 ori
D3 Șezând depărtat cu genunchii ușor îndoiți
aplecarea trunchiului spre coapsa dr și atingerea vârfului piciorului cu mâna stg, celălat membru superior se duce întins înapoi, în prelungirea liniei umerilor
aceeași mișcare efectuată spre stg
3-4 sprijin înainte pe mâini simultan cu ridicarea picioerelor cât mai sus
5-6 mișcările de la 1-4 efectuate în partea opusă
Dozare 8-16 repetări
D4 Șezând ghemuit cu mâinile pe gleznăe
1-2 așezarea pe coapsea dr și ridicarea brațelor în prelungirea corpului
3-4 trecere în șezând ghemuit cu mâinile la glezne sau cu memebrele inferioare în echer cu mâinile pe gambe
5-8 mișcările de la 1-4, efectuate pe partea opusă
Dozare 1-4 serii de câte 6-20 ori
D5 Culcat dorsal cu tălpile sprijinite pe sol, ușor depărtate și cu genunchii în flexie, mâinile se țin cu pumnii strânși la umeri
ușoară ridicare a trunchiului și atingerea genunchiului stg cu mâna dr.,
revenirea în pozița inițială
3-4 mișcările de la 1-2 efectuate pe partea opusă
Dozare 1-4 serii de câte 6-20 ori
D6 Culcat dorsal cu tălpile sprijinite pe sol, ușor depărtate și genunchii în flexie, mâinile la umeri, cu pumnii strânși
1. ușoară ridicare a trunchiului și atingerea genunchiului cu mâinile,
2.revenirea în pozița inițială
Dozare 1-4 serii de câte 6-20 ori
D7 Culcat dorsal cu membrele inferioare la verticală și mâinile la umeri cu pumnii strânși
ridicarea trunchiului, cu una dintre mâini, a maleolei externe a piciorului din partea opusă
revenirea în pozița inițială
3-4 mișcările de la 1-2 efectuate pe partea opusă
5-8 două ridicări ale trunchiului cu atingera ambelor vârfuri cu mâinile
Dozare 1-4 serii de câte 6-20 ori
D8 Culcat dorsal cu genunchii îndoiți la piept, tălpile nu ating solul, membrele superioare în prelungirea corpului.
1-2 ridicarea bazinului și ducerea bazinului spre frunte
3-4 revenirea în pozița inițială
Dozare 1-4 serii de câte 6-20 ori
D9 Culcat dorsal cu genunchii îndoiți, fără ca tălpile să atuingă solul, membrele superioare în prelungirea corpului.
1-2 ridicarea ușoară a bazinului, îndreptarea genunchilor și ducerea tălpilor peste cap
3-4 revenirea în pozița inițială
Dozare 1-4 serii de câte 6-20 ori
E. Spate
Frecvența cardiacă 120-160 BM
Durata 5-10 min.
Ritmul muzicii: 80-110 BM
E1 Culcat ventral cu membrele inferioare ușor depărtate și cu vârfurile fixate pe sol în flexie dorslă, membrele superioare lateral, cu pumnii strânși bărbia ridicată spre stern
1-2 ridicarea ușoară a trunchiului și a brațelor, simultan cu o inspirație
3-4 revenirea în pozița inițială, simultan cu o expirație
Dozare 1-3 serii de câte 6-16 repetări
E2 aceeași poziție inițială (E1)
Ridicări și coborâri alternative ale umerilor și brațelor, respectând aceeași indicații
Dozare 1-3 serii de câte 6-16 repetări
E3 Culcat ventral cu brațele în prelungirea corpului;
1-2 depărtarea picioarelor prin ușoara deprindere a bazinului de pe sol, ducrea brațelor înapoi prin lateral, fără a atinge solul, până în poziția în care mâinile ating coapsele, simultan se efectuează o inspirație
3-4 revenire în poziția inițaială perin efctuarea acelprași mișcări în sens invers, expirație
Dozare 1-3 serii de câte 6-16 repetări
E4 Culcat ventral, cu spirijin pe palme în dreptul pieptului, coatele lângă trunchi și gambele la verticală
1-2 ridicarea unui braț pri lateral, la verticalâ întins, privirea urmărește măna, trunchiul nu se ridică de pe sol, revenirea în poziția inițială
3-4 aceeași mișcarea cu celălalt braț
5-6 ridicarea ăn sprijin pe palme și oe genunchi cu spatele drept
7-8 revenirea în pozița inițială
Dozare 1-3 serii de câte 6-16 repetări
E5. Culcat ventral cu gambele fixate pe sol, brațele întinse în prelungirea corpului, cu palmele orientate spre exterior
ridicarea ușoară a trunchiului, simultan cu îndoirea coatelor și ducerea lor lateral, palmele sub umeri, orientate spre înapoi
apropierea brațelor de trunchi, palmele față în față, în dreptul pieptului
3-4 revenirea în poziția inițială prin ducerea brațelor spre înainte.
Dozare 1-3 serii de câte 6-16 repetări
E11 sprijin pe genunchi și pe palme
1-2 flexie maximă a trunchiului, simultan cu ducerea bărbiei spre stern și a bazinului înainte, se contractă puternic mușchii fesieri
3-4 revenirea în poziția inițială și relaxare
Dozare 10-20repetări
E12 Sprijin pe genunchi, cu trunchiul pe coapse și membrele superioare întinse înainte, pe sol;
1-2 trecerea în culcat ventral, prin „ștergerea solului” cu bărbia și pieptul, palmele rămând în poziția inițială
3-4 ridicarea în sprijin pe palme și pe genunchi
5-6 flexia putenică a trunchiului, cu bărbia spre setrn, abdomenul contracta și fesierii contractați
7-8 revenirea în poziția inițială
Dozare 10-20repetări
F. Fesiri – Coapsă
Frecvența cardiacă 150-180 BM
Durata 10-30 min.
Ritmul muzicii: 100-160 BM
F1 Stând cu un umăr la partener sau perete, sprijin lateral cu măna pe umărul partenerului, doar pentru echilibru, cu talpa piciorului din partea opusă sprijinului idicată de pe sol;
1-2 ducerea membrului inferior înapoi păstrând laba piciorului în flexie dorsală
3-4 revenirea în poziția inițială, fără a pune talpa pe sol
Dozare 1-2 serii 20-50 repetări cu fiecare picior
F2 Poziția inițială de la exercițiul anterior
1-2 ducerea membrului inferior lateral 45º păstrând laba piciorului în flexie dorsală
3-4 revenirea în poziția inițială, fără a pune talpa pe sol
Dozare 1-2 serii 20-50 repetări cu fiecare picior
F3 Poziția inițială de la exercițiul anterior (F1, F2)
1-2 ducerea membrului inferior lateral 45º păstrând laba piciorului în flexie dorsală
3-4 revenirea în poziția inițială, fără a pune talpa pe sol
Dozare 1-2 serii 20-50 repetări cu fiecare picior
F4 Culcat lateral cu partea dr. cu sprijin lateral pe braț și cu capul pe mână
1-4 riidcarea membrului inferior stg. La 30-45 º, in doi timpi și revenire în doi timpi
Dozare 1-2 serii 8-2 repetări cu fiecare picior
F5 poziția inițială din F5, cu membrul inferior întins și sprijin pe vîrful piciorului
1-4 ridicarea membrului inferior stg., cu 30-45, în doi timpi ți revenire
Dozare 1-2 serii 8-20 repetări cu fiecare picior
F6 Culcat pe latura dreaptă cu sprijin lateral pe braț și capul sprijinit pe mână, membrele inferioare cu copsele înainte, gambele flexate
1-4 ridicarea genunchiului și gambei stg.
La verticală, în doi timpi și revenire
Dozare 1-2 serii 8-20 repetări cu fiecare picior
F7 Culcat pe pe latura dreaptă cu sprijin lateral pe breț și capul sprijinit pe mână, membrul inferior stg este îndoit înainte și cu talpa pe sol, mâna stg trage glezna cât mai mult spre bazin
1-4 ridicarea membrului inferior dr. cu 30-45º, în doi timpi și revenire.
Dozare 1-2 serii 8-20 repetări cu fiecare picior
F8 Culcat facial cu palmele sub bărbie, coatele lateral;
1-2 flexia gambelor pe coapse și revenire
Dozare 2-4 serii 8-20 repetări simultan și apoi alternativ
F10 Sprijin pe antebrațe și pe genunchi, cu celălat membru inferior întins înapoi, sprijinit pe vârf și laba piciorului în flexie dorsală, și frunte pe mâini
1-2 ridcarea membrului inferior dinapoi, până la prelungirea trunchiului și revenire cu atingerea solului cu vârful
Dozare 1-2 serii 8-20 repetări cu fiecare picior
F11 Sprijin pe antebrațe și pe genunchi, cu celălat membru inferior întins înapoi, în perlungirea trunchiului, laba piciorului în flexie dorsală, și fruntea pe mâini
1-2 ridcarea membrului inferior dinapoi, cu încă 15-20º și revemirea în poziția inițială
Dozare 1-2 serii 8-20 repetări cu fiecare picior
F12 Sprijin pe antebrațe și pe genunchi, cu celălat membru inferior întins înapoi, în perlungirea trunchiului, laba piciorului în flexie dorsală, și fruntea pe mâini
1-2 flexie a gambei pe coapsă și revenirea în poziți inițială
Dozare 1-2 serii 8-20 repetări cu fiecare picior
F13 Culcat lateral pe parte dr. cu sprijin pe antebrațul dr, membrului inferior stg ridicată la varticală, măna stg prinde glezna acestuia
1-2 ridicarea membrului inferior dr. întins și atingerea labelor picioarelor
3-4 revenirea în poziția inițială
Dozare 1-2 serii 8-20 repetări cu fiecare picior, la sfârșitul fiecărei serii menținerea poziției finale, timp de 6-16 sec.
G. Suplețe și relaxare
G1. Culcat lateral cu memebrele inferioare în unghi de 90ºfață de corp și mâinile îndreptatea spre vârfurile picioarelor,
prinderea vârfurilor cu mâinile și menținerea poyiției, având grijâ ca restul corpului să fie relaxat
Dozare 1-3 serii 8-20sec. pe fiecare parte
G2 Șezând încrucișat (turcește) sau sprijin pe genunchi
flexii, extensii, îndoiri laterale, răsuciri și rotări ale capului și gătului, cu arcuiri sau fără.
Dozare 8-16 ori fiecare grupă de exerciții
G3 Stând depărtat
flexii de îndreptări, ușoare îndoiri laterale, răsuciri alr trunchiului, cu difreite grade de amplitudine, simultan cu diferite mișcări ale brațelor
Dozare 8-16 ori fiecare grupă de exerciții, 3-8 ori toate exercițiile, grupate într-un bloc
G4 Fandat înainte, gamba la verticală cu sprijinul mâinii opuse pe sol, în dreptul labei piciorului, brațul celălalt îndoi din cot și sprijinit pe genunchi,
– mărirea unghiului dintre coapse prin arcuiri ușoare.
Dozare 1-2 serii de câte 8-16 arcuiri, menținerea poziției finale timp de 6-20 sec
G5 Fandat inainte, cu gamba la verticală și sprijinul antebrațului pe genunchiul dinainte;
– arciuri ușoare pentru mărirea unghiului dintre coapse
Dozare 1-2 serii de câte 8-16 arcuiri, menținerea poziției finale timp de 6-20 sec
G6 Fandat înainte, cu sprijin înapoi pe genunchi și antebrațele pe geninchi dinainte;
-mărirea unghiului dintre cele două coapse prin arcuiri ușoare.
Dozare 1-2 serii de câte 8-16 arcuiri, menținerea poziției finale timp de 6-20 sec
G7 Fandat înainte, cu sprijin înapoi pe genunchi și palme pe sol în dreptul piciorului;
-așezarea coatelor pe sol și revenire.
Dozare 1-2 serii de câte 8-16 arcuiri, menținerea poziției finale timp de 6-20 sec
G8 Șezând depărtat
aplecarea trunchiului spre una dintre coapse, prinderea vârfului labei piciorului cu ambele mâini, privirea fiind orientată spre genunchi
ducerea trunchiului înainte și a mâinilor spre vârfurile picioarelor, privirea spre sol
ducerea trunchiului spre cealaltă coapsă și prinderea vârfului piciorului cu ambele mâini, privirea orientată spre genunchi
ridicarea lentă a trunchiului la verticală și a brațelor sus în prelungirea trunchiului
Dozare 1-2 serii de câte 6-10 ori, menținerea pozițiilor 1,2,3 timp de 6-20 sec
G9 Șezând depărtat
ridicarea călcâielor 2-3 cm de la sol prin contracția puternică a musculaturii coapselor, labele picioarelor fac fac flexia puternică pe gambă
Dozare 1-3 serii de câte 6-20 sec.
G10 Șezând cu un genunchi îndoit lateral și talpa așezată pe partea internă a celuilalt genunchi
-aplecarea trunchiului pe coapsa dinainte, privirea spre genunchi iar mâinile prind vârful picioarului
Dozare 1-3 serii de câte 6-15 sec. cu fiecare picior
G11 Șezând ușor depărtat
rularea pe spate, ridicarea membrelor inferioare și trecerea picioarelor peste cap cu punerea vârfurilor pe sol, mâinile prin interior se sprijină pe tendoanele ahiliene.
Dozare 1-3 serii de câte 6-15 sec.
G12 Din poziția finală a exercițiului precedent (G11), apropierea picioarelor și menținerea poziției.
Dozare 1-3 serii de câte 6-15 sec.
G13 Întreg șezând
aplecarea trunchiului pe coapse, privirea orientată spre genunchi iar mâinile prin vârfurile picioarelor.
Dozare 1-3 serii de câte 6-15 sec.
G14 Șezând încrucișat, aplecarea trunchiului pe coapse și ducereamâinilor cât mai înainte posibil
– arcuiri ușoare apoi menținerea poziției finale
Dozare 1-3 serii de câte 6-15 sec.
G15 Șezând cu membrul inferior dr. întins, celălalt îndoit, încrucișat, cu talpa pe sol
mâna dr. prinde prin exterior gamba dr
trunchiul se răsucește cât se poate de mult spre stg. Mâna stg. Se pune înapoi lângă șoldul stg, menținerea poziției
Dozare 1-3 serii de câte 6-15 sec.
G16 Culcat dorsal
1-4 ducerea membrelor superioare prin lateral, în prelungirea corpului, simultan cu o inspirație profundă, întinderea întregului corp și ridicarea călcâielor 2-3 cm de pe sol, labele picioarelor în flexie dorsalăputernică, apnee 3-6 sec;
5-8 revenirea în poziția inițială cu expirașie complexă și relaxarea corpului
Dozare 4 – 8 ori
G17 Șezând încrucișat sau sprijin pe genunchi
1-4 ducerea membrelor supeioare în prelungirea corpului și încrucișarea mâinilor, simultan cu o inspirație maximă, ridicarea umerilor și coborârea bărbiei, apnee 3-6 sec.
5-8 coborârea brațelor spre înainte prin lateral, aplecare a trunchiului simultan cu o expirație complexă, așezarea antebrațelor pe sol
Dozare 4 – 8 ori
G18 Sprijin pe genunchi
1-4 așezarea mâinii dr. pe călcâiul dr., ridicarea membrului superior stg. În prelungirea corpului, simultan cu o inspirație amplă
5-8 coborârea mâinii stg și a trunchiului spre coapsa dr., simultan cu o expirație complexă, roatarea trunchiului spre stg. Și așezarea mâinii stg pe călcâiul stg, trecerea în poziția anterioară, pe parte opusă, simultan cu o inspirație amplă
Dozare 4 – 8 ori, cu mărirea timpului de menținere a poziției finale
G19 Șezând încrucișat sau sprijin pe genunchi, cu membrele superioare în prelungirea corpului
– coborârea mâinii stg. Prin înapoi pe omoplat, mâna dr prinde cotul stg. Și ajutâa ccentuarea poziției apoi coborârea prin lateral înapoi și prinde mâna stg, ridicarea bărbiei la orizontală și inspirație amplă.
Dozare 1 – 3 ori, cu menținerea timp de 4-10 sec a poziției finale, pe fiecare parte
G20 Șezând încrucisat sau sprijin pe genunchi, cu membrele superioare în prelungirea corpului
– coborârea ambelor mâini, încrucișate peste omoplați, bărbia se ridică la orizontală iar cefa impinge antebrațele, menținerea poziției timp de 4-10 sec.
Dozare 1 – 4 ori
CAPITOLUL IV
REZULTATELE CERCETĂRII ȘI INTERPRETAREA LOR
Parametrii de calcul statistico-matematici utilizați
Și în cazul nostru a fost necesar ca rezultatele obținute de către elevi(subiecți) la probele de control să fie analizate prin prisma răspunsurilor ce se pot da la următoarele întrebări:
– ce valoare are performanța medie obținutăde grup, în totalitate, la fiecare probă?
– ce reprezintă performanța obținută de fiecare subiect în raport cu grupul?
– cum putem grupa subiecții în mod omogen?
– cum putem utiliza rezultatele obținute pentru a le grada
Răspinsurile la aceste întrebări s-au putut da cu ajutorul calcului statistico-matematic.
Analiza rezultatelor obținute de către subiecții noștri la recoltările inițiale și finale s-a efectuat ppe baza calculelor pentru obținerea următorilor indicatori:
Media aritmetică ( x ) care este indicatorul cel mai des utilizat în interpretarea datelor recoltate și s-a calculat după formula:
Xֿ = X1 +X2 +X3+….Xn/n
Amplitudinea ca unul dintre parametrii dispersiei, care este gradul de împrăștiere ale rezultatelor unui șir. Dispersia poate oferi posibilitatea efectuării gradului de distribuție a rezultatelor unui șir și valorificarea mediei aritmetice . Cei mai utilizati parametrii ai dispersiei sunt: amplitudinea (w), abaterea medie (Am), abaterea standard (S) și coeficientul de variabilitate (Cv).
S-a calculat după formula:
W = Xmax – Xmin
X max = valoarea cea mai mare din șirul de rezultate
Xmin = valoarea cea mai mică din șirul de rezultate
Abaterea standard (S) s-a calculat după formula :
S = ±√ Σ(Xi – Xֿ)²/n-1 sau S= ±√ Σd²/n-1
Ordinea de calcul este:
– se calculeată diferențele dintre fiecare valoare individuală (Xi) și medie ( Xֿ)
– se ridică la pătrat fiecare diferență calculată
– se calculează suma diferențelor ridicate la pătrat
– se împarte de la n-1 suma pătraților diferențelor
– se extrage rădăcina pătrată
Ea are întodeauna înainte (±) și reprezintă standardul cu care se poate abate de la medie fiecare dintre valorile individuale. De reținut că, cu cât variabilitatea este mai redusă, cu atât valoarea centrală este mai reprezntativă.
Coeficientul de variabilitate (Cv) care reprezintă exprimarea în procente a câtului dintre abaterea tip și media aritmetică. Calculat după formula:
Cv = S*100/ Xֿ
Acest indicator a oferit o măsură a gradului de omogenitate a rezultatelor unui șir, și anume: valoarea acestuia este invers proporțională cu omogenitatea.
Statistica recomandată pentru interpretarea următoarelor trepte de apreciere:
– 0-10% omogenitate mare
– 10-20% omogenitate medie
-peste 20% lipsă de omogenitate
Semnificația diferenței dintre șiruri de date la eșantioane corelate (testul „t”). S-a aplicat în următoarele etape:
s-au calculat mai întîi diferențele, apoi suma acestora și suma ridicată la pătrat
s-a calculat abaterea standard a diferențelor (SD) dintre cele două testări, după formula:
SD= √(ΣD² – (ΣD) ²/n) / n-1
s-a calculat abaterea standard a mediei diferențelor SD – din abaterea standard a diferențelor și numărul de cazuri:
SD ֿ = SD / √n
4. se clculează „t” din media diferențelor Dֿ învârit la abaterea standard a diferențelor:
Dֿ = D / n și t =D / SDֿ
Acest indicator a fost important pentru concluziile la sfârșitul perioadei de pregătire.
Dacă “t” calculat de noi este mai mare ca indicele de la S = n-1 pe pragurile 0.05 și 0.01 din tabela lui Fisher atunci înseamnă că s-a lucrat bine și că diferențele sunt semnificative cu siguranța de 95 % și/sau respective, chiar 99%.
Interpretarea și reprezentarea grafică a datelor
I Măsurătoarei antropometrice
1. Înălțimea ( Graficul I a)
Valorile mediilor aritmetice au fost următoarele: la grupa experimentală băieți 1.58 (I) și 1.60 (F), fete 1.59(I) și 1.60 (F), iar la grupa de control: băieți 1.62 (I) și 1.63 (F), fete 1.57 (I) și 1.59 (F). Aceste valori au scos în evidență faptul că nu există diferențe semnificative în înălțime la nici una dintre cele două clase. S-au constatat
Ușoare creșteri (cu căte 1-2 cm atăt la băieți căt și la fete).
Amplitudinile șirurilor au fost următoarele: la grupa experimentală la băieți 0.16 (I) și 0.15 (F), la fete 0.14 (I) și 0.15(F), iar la grupa de control băieți 0.08 (I) și 0.07 (F), la fete 0.01(I) și 0.09(F). se constată că la testările finale amplitudinile sunt mai mici, deci șirurile finale la măsurători au o dispersie mai bună(mai mică) a rezulatetelor.
Abaterea standard a scos în evidență valori egale la testările inițiale și finale, fără diferențe mari.
Se observă progrese generale și la băieți și la fete pentru că este o peroadă de creștere.
În schimb coeficientul de variabilitate relevă omogenitate mare a rezultatelor la ambele grupe și la ambele testări, dar cu valori mai bune, la recoltarea finală.
La ambele grupe, atât la băieți cât și la fete se observă o ușoară creștere a greutății. Valorile mediilor aritmetice ale recoltărilor au fost următoarele: la grupa experimentală băieți: 42.80 (I) și 43.60 (F), la fete 44.88 (I) și 45.12(F), iar la grupa de control băieți 44.00 (I) și 44.50 (F), la fete 44.87(I) și 45.37(F). Se observă diferențe mici ale progreselor generale.
Amplitudinile șirurilor ne arată că rezultatele se încadrează în scale între 6-8 kg cu excepția grupei experimentale băieți unde rezultatele au amplitudini mai mari 16 (I) și respeciv 11 (F).
Abaterea standard (s) relevă faptul că valorile centrale ale rezultatelor finale sunt mai representative la ambele grupe.
Și coeficientul de variabilitate, relevă omogenitate mare a rezultatelor, cu valori mai bune la testarea finală la toate șirurile finale.
Valorile mediilor aritmetice ale acestei măsurători au generat următoarele medii aritmetice: la grupa experimentală băieți: 50.10 (I) și 52.20 (F), la fete 51.93 (I) și 55.43(F), iar la grupa de control băieți 52.30 (I) și 53.90 (F), la fete 49.25(I) și 50.75(F), sunt valori normale fără situații speciale. “progresele” de alungire a oaselor membrelor superioare au relevant următoarele creșteri 2.20 la băieți și 3.50 la fete, la grupa experimentală și 1.60 cu 1.50 la grupa de control deci creșteri normale. În acestă situație și amplitudinile șirurilor sunt relevante adică cu rezultate ce se intend, cu foarte mici deosebiri de la testarea inițială la cea finală, pe aceleași scale.
Abaterea standard are valori mai mici la șirurile finale unde și dispersia este mai bună.
Coeficientul de variabilitate indică omogenitate mare a rezultatelor la ambele grupe la ambele testări atât la băiți cât și la fete.
Aplicănd formula de relație între lungimea membrului superior și statură MS*100/4 se observă o bună proporție a segmentelor față de corp și nici nu sunt abateri de la o creștere normală, nici difetențe mari de la testarea inițială la cea finală deci o dezvoltare normală.
Mediile aritmetice ale acestei măsurători au fost: la grupa experimentală băieți: 67.40 (I) și 68.10 (F), la fete 67.87 (I) și 68.31(F), iar la grupa de control băieți 68.70 (I) și 69.60 (F), la fete 68.50(I) și 68.66(F). Se observă creșteri generale mai mari la băieți la ambele grupe.
Amplitudinile cele mai mari sunt contestate la grupa experimentală fete (18) și la grupa de control băieț (15-12).
Abaterea standard indică faptul că la recoltările finale șirurile rezultatelor au o dispersie mai mică.
Coeficientul de variabilitate indică omogenitate mare a rezultatelor la ambele grupe, atât la băiți cât și la fete, și la ambele testări.
Relația de proporționalitate dintre lungimea membrului inferior și statură(MI*100/I) indică creșteri normale ale acestui segment, fără abateri majore.
Măsurarea anvergurii a evidențiat următoarele medii aritmetice: la gruparea experimentală băieți 1.60 (I) și 1.61 (F), la fete 1.62 (I) și 1.63(F), iar la grupa de control băieți 1.65 (I) și 1.69 (F), la fete 1.60(I) și 1.61(F). Se obsrevă ușoare creșteri de la testarea inițială la cea finală, cea mai mare fiind sesizată la grupa de control băieți.
Amplitudinile relevă că rezultatele se intend pe scale normale atât la testarea inițială văt și la cea finală, fără a fi observate criterii semnificative care să fie luate drept abaterile la normal.
Nici în ceea ce privește abaterea standard nu se observă abateri, pentru că dispersiile, (conform calculului)sunt mici și nu diferă major de la o trstare la cealaltă.
Coeficientul de variabilitate relevă că la ambele grupe, la ambele testări, atât la băieți cât și la fete persistă omogenitatea mare a rezultatelor, între (0-10%) cei drept cu valori mai mici latestarea finală.
Relația de proporționalitate anvergură-statură, prin formula Anv.*100/I ne indică o proporție normală a segmentelor corpului.
Se constată că valorile mediilor aritmrtice au fost următoarele: la gruparea experimentală băieți 81.10 (I) și 83.30 (F), la fete 77.62 (I) și 79.18(F), iar la grupa de control băieți 81.20 (I) și 82.60 (F), la băieți și la fete 77.5(I) cu 77.87(F). Se observă și creșteri generale la gruparea experimentală băieți 2.20 la cea de control băieți 1.40; iar la fete: la gruparea experimentală 1.56, iar cea de control 0.37.
Amplitudinile sunt mai mici la testarea finală la ambele grupe și la băieți și la fete, iar coeficientul de avriabilitate indică omogenitate mare la toate șirurile cu valori mai mici la testările finale.
Raportul de proporționalitate perimetrul toraci-statură (prin formula Pt-I/2) relevă indici normali.
Perimetrul toracic în inspirație profundă în expirație forțată și elasticitatea pulmonară.
La aceste măsurători se constată valori normale ale copiilor de această vârstă fară abateri, cu creșteri normale de la testarea initială la cea finală, creșteri ce sunt puse pe seama dezvoltării organismului.
II Testări ale mobilității
1.Mobilitatea trunchiului în articulația coxo-femurală în plan spațial (graficul nr. II a)
La acestă probă mediile aritmetice ale rezultatelor au fost următoarele: la grupa experimentală la băieți: 2.00 (I) și 3.70 (F), la fete: 3.00 (I) și 4.62 (F), iar la grupa de control la băieți: 2.20 (I) și 2.90 (F), la fete 2.81 (I) și 3.75 (F). Din diferențele mediilor aritmetice sau evidențiat următoarele progrese generale: la grupa experimentală băieți 1.70, la fete 1.62, iar la grupa de control băieți 0.70 și la fete 0.94.
Amplitudinile sunt mai mici la testarea finală deci rezultatele se intend pe sacle mai mici, dispensia fiind mai mică. La grupa experimentală băieți 4 (I) și 3 (F), la fete 6 (I) și 4 (F), la grupa de control la băieți: 4 (I) și 3 (F), la fete 6 (I) și 4 (F).
Abaterea standard calculată a avut următoarele valori: la grupa experimentală băieți ± 0.942 (I) și ± 1.059 (F), la fete ± 1.316(I) și ± 1.408 (F), la grupa de control la băieți, ± 1.093 (I) și ± 0.994 (F) la fete ± 1.281 (I) și ± 1.064 (F). Seconstată că valorile centrale ale rezultatelor finale la grupa de control, atât la băieți cât și la fete, sunt mai representative, deci au dispersii mai mic.
Totuși coeficientul de variabilitate indică lipsa omogenității rezultatelor la toate șirurile de date, dar cu valori mai mici la testările finale.
Valorile lui “t” calculate, denotă faptul că diferențele dintre șirurile de date sunt semnificative cu siguranță și de 99%, după cum urmează:
la băieți :
– grupa experimentală t = 7.964 f = n-1 = 10-1 = 9
7.964 >2,262(prog. 0.05) => siguranță 95%
7.964 >3.250(prog. 0.01) => siguranță 99%
– grupa de control t = 3.279 f = n-1 = 9
3.279 >2,262(prog. 0.05) => siguranță 95%
3.279 >3.250(prog. 0.01) => siguranță 99%
la fete:
– grupa experimentală t = 4.937 f =n-1 = 16-1 = 15
4.937 >2,131 (prog. 0.05) => siguranță 95%
4.937 > 2,947(prog. 0.01) => siguranță 99%
– grupa de control t = 4,857 f = 15
4,857 >2,131 (prog. 0.05) => siguranță 95%
4,857 > 2,947 (prog. 0.01) => siguranță 99%
2. Mobilitatea scapulo – humerală
Testările au evidențiat următoarele valori ale mediilor aritmetice: la grupa experimentală la băieți: 82.50 (I) și 79.30 (F), la fete: 75,50 (I) și 73,50 (F), iar la grupa exprimentală băieți: 83,60 (I) și 82,30 (F), la fete 76,00 (I) și 74,68 (F). S-a constatat astfel o îmbunătățire la grupa experimentală băieți cu 3,20, la fete cu 2,00, iar la grupa de control băieți cu 1,30 și la fete cu 1,32.
Se constată că amplitudinile rezultatelor finale la grupa experimentală sunt mai mici (12 la băieți și 20 la fete), decât cele ale rezultatelor inițiale, spre deosebire de cele de la grupe de control care sunt mai mari.
Abatere standard a avut următoarea evoluție: cu valori de ± 4.527 (I) și ± 4.321 (F) la băieți și cu valori de ± 6,947 (I) și ± 6.542 (F) la fete, la grupa experimentală, iar la grupa de control cu valori de ± 4.659 (I) și ± 5.056 (F) la băieți, ± 4,993 (I) și ± 5.121 (F) la fete. Valorile centrale ale rezultatelor finale la grupa experimentală, atât la băieți cât și la fete, sunt mai representative, deci ele au o dispersie mai mică, mai bună.
Coeficientul de variabilitate indică la ambele grupe, la ambele testări, atât la băieți cât și la fete, omogenitate mare a rezultatelor (între 0-10%), dar cu valori mai mici la testările finale la grupa experimentală, și la băieți și la fete.
Valorile lui “t” calculate ne indică următoarea situație:
la băieți :
– grupa experimentală t = 9.797 f =10-1 = 9
9.797 >2,262(prog. 0.05) => siguranță 95%
9.797 >3.250(prog. 0.01) => siguranță 99%
– grupa de control t = 6.091 f = 9
6.091>2,262(prog. 0.05) => siguranță 95%
6.091>3.250(prog. 0.01) => siguranță 99%
la fete:
– grupa experimentală t = 9.799 f =15
9.799 >2,942 (prog. 0.05) => siguranță 95%
9.799 > 2,942 (prog. 0.01) => siguranță 99%
– grupa de control t = 8,720 f = 15
8.720 >2,131 (prog. 0.05) => siguranță 95%
8.720 > 2,131 (prog. 0.01) => siguranță 99%
3. Mobiliatea coloanei în regiunea dorsală
Valorile mediilor aritmetice ale rezultatelor obținute de către elevi la acestă probă au fost următoarele : 5.00 (I) si 6.80 (F) la băieți și 8,62 (I) cu 11.87 (F) la grupa experimentală, iar la cea de control băieți 4.10 (I) și 5.30 (F), iar la fete 7.81 (I) cu 9.50(F). Au fost astfel constatate următoarele îmbunătățiri generale: la grupa experimentală băieți 1.80, la fete 3.25, iar la grupa de control numai 1.20 la băieți, iar la fete numai 1.69.
Amplitudinile sunt mai mici, în general la grupa exsperimentală, la băieți ±1.632 (I) și ± 0.918 (F), la fete ± 1.927 (I) și ± 1.360 (F), iar la grupa de control băieți ± 1.663 (I) și ± 1.059 )F=, iar la fete ±2.227 (I), cu ± 1.861 (F). valorile centrale ale rezultatelor, deci șirurile au o dispersie mai bună.
Coeficientul de variabilitate ne arată lipsa omogenității rezulttelor inițiale și omogenitate medie a celor finale, dar cu valori mai bune, mai mici la grupele experimentale, atăt la băieți, cât și la fete.
“t” a avut următoarele valori:
La băieți:
– grupa experimentală t = 8.835 f = 9
8.835>2.262 (prog. 0.05) => siguranță 95%
8.835 > 3.250 (prog. 0.01) => siguranță 99%
– grupa de control t = 4.810 f =9
4.810 >2.262 (prog. 0.05) => siguranță 95%
4.810> 3.250 (prog. 0.01) => siguranță 99%
La fete:
– grupa experimentală t = 5.035 f =15
5.035 > 2.131 (prog. 0.05) => siguranță 95%
5.035 > 2.947 (prog. 0.01) => siguranță 99%
– grupa de control t = 9.588 f =15
9.588> 2.131 (prog. 0.05) => siguranță 95%
9.588>2.947 (prog. 0.01) => siguranță 99%
Mobilitatea coloanei prin răsuciri în plan transversal (graficul nr. II d)
Stânga
Valorile mediilor aritmetice ale rezulatelor au fost următoarele: 98.90 (I) și 111.50 (F) la băieți, la fete 99,90 (I) și 109.30 (F) la grupa experimentală, iar la grupa de control, băieții 107.06 (I) și 112.62 (F) și la fete 105.93 (I) cu 111.00 (F). Progresele generale au fost următoarele, la băieți 112.60 la grupa experimentală și 9.40 la cea de control, iar la fete 5.56 la grupa experimentală și 5.07 la cea de control.
Amplitudinea șirurilor finale sunt mai mici decăt cele ale rezultatelor inițiale, deci au o dispersie mai mică.
Abaterea standard: la grupa experimentală băieți ± 8.305 (I) și ± 4.275 (F), la fete ± 4.596 (I) cu ± 3.721 (F), la grupa de control băieți ± 6.402(I) cu ±4.574 (F), iar la fete ± 4.905 (I) și ± 3.829 (F). Se constată valorile centrale ale șirurilor finale sunt mai reprezentative, deci au dispersii mai bune.
Coeficientul de variabilitate indică faptul că la ambele sexe, la ambele grupe și la ambele recoltări (inițială și finală) persistă omogenitatea mare a rezultatelor, dar de valori mai mici la grupa experimentală.
Calculul lui „t” a scos în evidență următoarele:
La băieți:
– grupa experimentală t = 5.035 f =15
7.709 > 2.262 (prog. 0.05) => siguranță 95%
7.709 > 3.250 (prog. 0.01) => siguranță 99%
– grupa de control t = 8.901 f =9
8.901 > 2.131 (prog. 0.05) => siguranță 95%
8.901 > 3.250 (prog. 0.01) => siguranță 99%
La fete:
– grupa experimentală t = 13.000 f =15
13.000 > 2.131(prog. 0.05) => siguranță 95%
13.000 > 2.947 (prog. 0.01) => siguranță 99%
– grupa de control t = 12.568 f =15
12.568 > 2.131(prog. 0.05) => siguranță 95%
12.568> 2.947 (prog. 0.01) => siguranță 99%
Drepta
Mediile aritmetice ale rezultatelor au fost: la grupa experimentală băieți 98.80 (I) și 111.50 (F), la fete 107.93 (I) și 113.25 (F), la grupa de control băieți 103.30 (I) și 109.10 (F), iar la fete 105.81 (I) și 111.62 (F). Ele au relevat următoarele progrese generale: la grupa experimentală băieți 12.70, la fete 5.32, iar la grupa de control băieți 5.80 și la fete 5.81.
Amplitudinile șirurilor de rezultate finale sunt mai mici decât ale celor inițiale, astfel că ele relevă dispersii mai mici, mai ales la grupa experimentală băieți.
Abaterea standard a avut următoarele valori la grupa experimentală băieți: ± 2.898 (I) și ± 1.840 (F), la fete ± 3.767 (I) și ± 3.809 (F) și ± 3.869 (F), valorile centrale ale rezultatele finale sunt mai reprezentative, mai ales la grupa experimentală, atât la băieți cât și la fete.
Coeficientul de variabilitate indică faptul că la ambele grupe, la ambele testări și la ambele sexe persistă o omogenitate mare a rezultatelor, dar cu valori mai mici la grupa experimentală atât la băieți cât și la fete. Deci ele au o dispersie mai mică.
Calculul lui „t” arată aspectele următoare:
La băieți
– grupa experimentală t = 16.033 f =9
16.033 > 2.262 (prog. 0.05) => siguranță 95%
16.033> 3.250 (prog. 0.01) => siguranță 99%
– grupa de control t = 9.224 f =9
9.224 > 2. 262 (prog. 0.05) => siguranță 95%
9.224 >3.250 (prog. 0.01) => siguranță 99%
La fete
– grupa experimentală t = 11.053 f =15
11.053 > 2.131 (prog. 0.05) => siguranță 95%
11.053 > 2.947 (prog. 0.01) => siguranță 99%
– grupa de control t = 9.076 f =15
9.076 > 2.131 (prog. 0.05) => siguranță 95%
9.076 >2.947 (prog. 0.01) => siguranță 99%
5. Mobilitatea coloanei prin îndoiri laterale (graficul nr II e)
Stânga
Valorile mediilor aritmetice ale rezultatelor obținute de către subiecți au fost: la grupa experimentală băieți: 88.00 (I) și 84.60 (F), la fete 87.37 (I) și 82.75 (F), la grupa de control băieți 90.10 (I) și 85.20 (F), la fete 87.93 (I) și 84.00 (F). Progresele generale au fost următoarele: la grupa experimentală băieți 3.40, la fete 4.62, la grupa de control 4.90 la băieți, 3.93 la fete.
La grupa experimentală amplitudinile șirurilor finale sunt mai mici dacă au dispersii mai bune, față de cele de ale grupei de control.
Abaterea standard a evoluat astfel: la grupa experimentală băieți ±7.393 (I) și ± 7.229 (F) și la fete ± 5.226 (I) și ± 4.106 (F), iar la grupa de control: la băieți ± 3.142 (I) cu 3.425 (F), iar la fete ± 6.060 (I) cu ± 5.477 (F). Valorile centrale ale rezultatelor finale la grupa experimentală sunt mai reprezentazive, deci au dispersii mai mici.
Coeficientul de variabilitate relevă la ambele grupe, la ambele testări, atât la băieți cât și la fete omogenitate mare a rezultatelor.
Drepta
Valorile mediilor aritmetice au fost următoarele:la grupa experimentală băieți 87.90 (I) și 84.00 (F), la fete 89.90 (I) și 85.50 (F), la grupa de control băieți 86.93 (I) și 81.37 (F), iar la fete 86.68 (I) și 83.93 (F) s-au relevat progresele generale următoare: la grupa experimentală băieți 3.90, la fete 5.56, iar la grupa de control băieți 4.30 și 2.75 la fete.
Amplitudinile șirurilor de date au relevat amplitudini mai mici la testările finale la ambele grupe atât la băieți cât și la fete.
Evoluția abaterilor standard a fost următoarea la grupa experimentală băieți ±5.404 (I) și ± 4.898 (F) și la fete ± 4.763 (I) și ± 4.224 (F), iar la grupa de control: la băieți ± 6.762 (I) cu 6.293 (F), iar la fete ± 5.770 (I) cu ± 5.157 (F). Valorile centrale ale rezultatelor finale, mai ales la grupa experimentală sunt mai reprezentative deci au o dispersie mai bună.
Coeficientul de variabilitate relevă la ambele grupe, la ambele testări, atât la băieți cât și la fete omogenitate mare a rezultatelor, dar cu valori mai bune, la grupa experimentală și la băieți și la fete deci au o dispersie mai mică.
Valorile lui „t” au relevat:
La băieți
– grupa experimentală t = 10.000 f =9
10.000 > 2.162 (prog. 0.05) => siguranță 95%
10.000 > 3.250 (prog. 0.01) => siguranță 99%
– grupa de control t = 3.421 f =9
3.421 > 2. 162 (prog. 0.05) => siguranță 95%
3.421 >3.250 (prog. 0.01) => siguranță 99%
La fete
– grupa experimentală t = 6.320 f =15
6.320 > 2.131 (prog. 0.05) => siguranță 95%
6.320 > 2.947 (prog. 0.01) => siguranță 99%
– grupa de control t = 9.296 f =15
9.296 > 2.131 (prog. 0.05) => siguranță 95%
9.296 >2.947 (prog. 0.01) => siguranță 99%
6. Mobilitatea coxo -femurală în plan sagital
Mediile aritmetice ale rezultatelor au fost: la grupa experimentală băieți 1.40 (I) și 1.45 (F), la fete 1.64 (I) și 1.68 (F), la grupa de control, băieți 1.42 (I) și 1.44 (F), iar la fete 1.59 (I) și 1.63 (F). S-au constatat următoarele progrese generale: la grupa experimentală băieți 0.05, la fete 0.04, iar la grupa de control băieți 0.05 și la fete 0.04.
Amplitudinile șirurilor de rezultate finale la grupa experimentală și la băieți și la fete sunt mai mici decât ale celor inițiale, aici fiind deci dispersii mai mici.
Abaterea standard : la grupa experimentală băieți ± 0.131 (I) și ± 0.103 (F), la fete ± 0.068 (I) cu ± 0.057 (F), la grupa de control băieți ± 0.044(I) cu ±0.039 (F), iar la fete ± 0.073 (I) și ± 0.067 (F). Deci valorile centrale ale rezultatelor finale sunt mai reprezentative, deci au dispersii mai mici.
Coeficientul de variabilitate indică omogenitate mare a rezultatelor subiecțiolr, la ambele testări, la ambele grupe, și la băieți și la fete.
Valorile lui „t” au relevat:
La băieți
– grupa experimentală t = 3.459 f =9
3.459 > 2.262 (prog. 0.05) => siguranță 95%
3.459 > 3.250 (prog. 0.01) => siguranță 99%
– grupa de control t = 4.761 f =9
4.761 > 2. 262 (prog. 0.05) => siguranță 95%
4.761 >3.250 (prog. 0.01) => siguranță 99%
La fete
– grupa experimentală t = 8.750 f =15
8.750 > 2.131 (prog. 0.05) => siguranță 95%
8.750 > 2.947 (prog. 0.01) => siguranță 99%
– grupa de control t = 12,216 f =15
12,216 > 2.131 (prog. 0.05) => siguranță 95%
12,216 >2.947 (prog. 0.01) => siguranță 99%
7. Mobilitatea coxo -femurală în plan frontal
La testările inițiale și finale rezultatele au relevat următoarele medii aritmetice: la grupa experimentală băieți 1.39 (I) și 1.42 (F), la fete 1.64 (I) și 1.68 (F), la grupa de control, băieți 1.40 (I) și 1.41 (F), iar la fete 1.62 (I) și 1.64 (F). S-au constatat următoarele progrese generale: la grupa experimentală băieți 0.03, la fete 0.04, au fost mai mari față de cele de la grupa de control băieți 0.01 și la fete 0.02.
Amplitudinile șirurilor de rezultate finale la grupa experimentală și la băieți și la fete sunt mai mici decât ale celor inițiale, deci au dispersii mai mici.
Abaterea standard : la grupa experimentală băieți ± 0.053 (I) și ± 0.050 (F), la fete ± 0.056 (I) cu ± 0.046 (F), la grupa de control băieți ± 0.052(I) cu ±0.148 (F), iar la fete ± 0.038 (I) și ± 0.037 (F). Deci valorile centrale ale rezultatelor finale sunt mai reprezentative, deci au dispersie mai mică, mai bună.
Coeficientul de variabilitate indică omogenitate mare a rezultatelor în toate cazurile, la ambele grupe, și la băieți și la fete.
Valorile lui „t” au relevat:
La băieți
– grupa experimentală t = 4.930 f =9
4.930 > 2.262 (prog. 0.05) => siguranță 95%
4.930 > 3.250 (prog. 0.01) => siguranță 99%
– grupa de control t = 5.939 f =9
5.939 > 2. 262 (prog. 0.05) => siguranță 95%
5.939 >3.250 (prog. 0.01) => siguranță 99%
La fete
– grupa experimentală t = 7.392 f =15
7.392 > 2.131 (prog. 0.05) => siguranță 95%
7.392 > 2.947 (prog. 0.01) => siguranță 99%
– grupa de control t = 10.000 f =15
10.000 > 2.131 (prog. 0.05) => siguranță 95%
10.000 >2.947 (prog. 0.01) => siguranță 99%
CAPITOLUL V
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
A. Concluzii
1. Mobilitatea este o calitate motrică a aparatului articular care condiționează eficiența diferitelor acțiuni motrice asociindu-se de obicei, cu o bună performanță motrică. În literatura de specialitate termenul are o serie de sinonime: suplețe, flexibilitate articulară, extremitate musculară sau ligamentară.
2. Dezvoltarea calităților motrice la elevi de gimnaziu (clasele 5-8) nu prevede educarea mobilității, dar există în programa școlară de educație fizică la conținuturile gimnasticii anumite sisteme de acționare care pot imbunătății indicii acestei calități motrice.
3. În altă ordine de idei autonomia instituțională crează un cadru larg la nivelul școlii în decizia curiculară și alegerii unor trasee diferite pentru activitățile elevilor și de aceea orele opționale pot îmbunătății considerabil activitatea de educație fizică și sport. Printre aceste activități se numără și gimnastica aerobică ce poate fi practicată ușor și având, în ultimii ani, o mare trecere în rândul elevilor de ambele sexe și vârste diferite.
4. Organizarea cercetârii a apelat la această disciplină nouă gimnastica aerobică ale cărei elemente și procedee au constituit conținutul unui program special întocmit de cadrul didactic pentru grupa experimentală ce a fost constituită din elevi ce au optat pentru această disciplină.
5. Măsurătorile antropometrice au relevat faptul că elevii celor două grupe experimentală și de control au o dezvoltarea somatică normală și un ritm de creștere normal pentru această vârstă.
6. În favoarea ideii că mobilitatea este o calitate motrică perfectibilă la elevii din învățământul gimnazial pledează cu convingere, rezultatele înregistrate de către elevi la probele de control sepecifice testării mobilității.
7. Aceste rezultate au validat ipoteza emisă pentru că elementele în procedeele tehnice ale gimnasticii aerobice au îmbunătățit indicii calității motrice mobilitatea.
8. În activitatea practică sistemele de acționare din gimnastica aerobică au fost aplicate, în mare lor majoritate, pe fond muzical, ceea ce a contribuit la dezvoltarea simțuilui ritmului și a creat elevilor o bună dispoziție și i-a angrenat în efort pe fondul unei ridicate stări emoționale.
9. Progresele înregistrate la grupa experimentală demonstrează că dezvoltarea mobilității prin mijloacele gimnasticii aerobice este accesibilă nu numai la fete, ci și la băieți și este favorizată astfel prin posibilitatea unei dozări a amplitudinii mișcărilor care să țină cont de particularitățile de vărstă sex și individulale ale elevilor.
10. Probele de control specifice testării mobilității au constituit o noutate pentru elevi și au fost bune pentru că au vizat indicii acestei calități motrice la nivelul unor articulații ale diferitelor segmente acoperind astfel marea majoritate a lor.
11. realitatea constatată la finele cerectării a identificat faptul că în afară de creșterea indicilor mobilității s-a constatat și o starebună de dispoziție în rândul elevilor care, de-a lungul activității s-au străduit să se ridice la cote înalte în ce privește execuțiile diferitelor elemente și procedee specifice gimnasticii aerobice.
B. Recomandări
1. În literatura de specialitate din domeniule educației fizice și sportului din ultima vreme se susține, de către tot mai mulți specialițti ideea renunțării la șabloanele clasice tradiționale și utilizarea în activitatea de predare învățare a unor metode și procedee metodice noi care să asigure o mare necesitate și atractivitate crescută cum este și cazul elementelor și procedeelor gimnasticii aerobice precum și metodele utilizate în predarea acesteia.
2. Pentru a putea acționa cu bune rezultate în dezvoltarea mobilității este necesară o bună cunoastere a colectivului cu care se lucrează atât din punct de vedere al sănătății cât și al posibilităților lor individuale urmărindu-se pe parcurs evoluția lor și acest lucru se poate face prin utilizarea unor fișe de evidență.
3. Dezvoltarea mobilității poate deveni o constantă, dacă elevii sunt îndrumați formându-li-se astfel un bagaj de cunoștințe, priceperi și deprinderi specifice cu care să poată opera în afara orelor de educație fizică, în timpul liber.
Testări antropometrice
Grupa experimentală 1
Testări antropometrice
Grupa experimentală 2
Testări antropometrice – Grupa experimentală 3
Testări antropometrice – Grupa experimentală 4
Testări antropometrice- Grupa experimentală 5
Testări antropometrice- Grupa experimentală 6
Testări antropometrice- Grupa experimentală 7
Grupa experimentală 8
Bibliografie
Albu Constantin, Fiedler Paul – “Exercitii si jocuri in doi”, Editura C.N.E.F.S. 1968;
Alexe Nicu – “Antrenamentul sportive modern”, Editura “Editis”, Bucuresti, 1993;
Baiasu Gh. N. – “Gimnastica”, Editura “Stadion”, 1972;
Baiasu Gh. N. – “Lectii de gimnastica”, Editura “Stadion”, 1974;
Bedö C., Voinea V. – “Exercitii cu partener”, Editura C.N.E.F.S., 1968;
Bompa O Tudor – “Dezvoltarea calitatilor biomotrice”, M.T.S., S.N.A., Editura “Exponto”, Bucuresti 2001;
Bota Cornelia – “Ergofiziologie”, Editura “Globus”, 2000;
Carstea Gheorghe – “Didactica educatiei fizice”, A.N.E.F.S., Bucuresti, 2001;
Carstea Gheorghe – “Educatie fizica – Fundamente teoretice si metodice”, A.N.E.F.S., Bucuresti, 1997;
Carstea Gheorghe – “Teoria si metodica educatiei fizice si sportului pentru examenele de definitive si gradul didactic II”, Editura “AN-DA”, Bucuresti, 2000;
Cokdun Mariana – “Kinetologie medicala”, Editura “AXA”, Bucuresti, 1999;
Demeter Andrei – “Bazele fiziologice si biochimice ale calitatilor fizice”, Editura “Sport – Turism”, 1981;
Dragnea Adrian – “Antrenamentul sportive. Teorie si metodica”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucureti, 1996;
Dragnea Adrian, Bota Aura – “Teoria activitatilor motrice”, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti, 1999;
Dragnea Adrian – “Teoria si metodica dezvoltarii calitatilor motrice <compendiu>”, M.T.S., Bucuresti, 1991;
Dragnea Adrian, Teodorescu Mate Silvia – “Teoria sportului”, Editura “Fest”, Bucuresti, 2002;
Gagea Adrian – “Metodologia cercetarii stiintifice in educatie fizica si sport”, Universitatea “Spiru Haret”, Facultatea de educatie fizica si sport, Editura Fundatiei “Romania de maine”, Bucuresti, 1999;
Hidi Iozef Laszlo – “Gimnastica. Gimnastica de baza. Gimnastica in ramurile sportive”, Note de curs pentru sudentii fara frecventa, Colegiul Qutrenori, 1999;
Macovei Sabina – “Supletea”, Editura A.N.E.F.S., 1999;
Maroti Stefan, Marcu Vasile, Leach Claudia – “Ghid practice pentru elaborarea lucrarii de diploma”, Editura Institutului Biblic “Emanuel” din Oradea, Oradea, 2000;
Mitra Gheorghe, Mogos Alexandru – “Metodica educatiei fizice solare”, Editura “Sport-Turism”, Bucuresti, 1980;
Niculescu Marian – “Metodologia cercetarii stintifice in educatie fizica si sport”, Universitatea “Spiru Haret”, Facultatea de educatie fizica si sport, Editura Fundatiei “Romania de maine”, Bucuresti, 1999;
Popescu Gabriel – “Gimnastica. Prezentare generala”, Colectia “Altus Gim”, Editura “Perpessiuses”, Bucuresti, 2000;
Scarlate Eugeniu, Scarlat Mihai Bogdan – “Educatie fizica si sport(Manual pentru invatamantul gimnazial)”, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., Bucureti, 2002;
Scarlat Mihai Bogdan, Scarlat Eugeniu – “Educatie fizica si sport. Invatamant liceal”, Editura didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti, 2003;
Stanescu Monica – “Metodica educatiei fizice”, A.N.E.F.., Bucuresti, 2002;
Serbanoiu Sorin – “Metodica educatiei fizice curs”, A.N.E.F.S., Bucuresti, 2003;
Tudor Virgil – “Capacitatile Creationale, coordinative si intermediare – componente ale capacitatii motorice”, Editura “Coresi”, Bucuresti, 1999;
Tudos Stefan – “Elemente de statistica aplicata”, Editura “Globus”, Bucuresti, 2000.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Calitatile Motrice In Fitness – Dezvoltarea Mobilitatii LA Subiecti Cuprinsi Intre Varste DE 10 Si 14 Ani (ID: 166669)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.