Calitatea Vietii In Penitenciar
Cuprins
Cuprins
introducere
1. aspecte teoretice ale calității vieții în penitenciar
1.1. penitenciarul sau ideea de pedeapsă în România
1.2. calitatea vieții
1.3. dimensiuni ale calității vieții în penitenciar
1.4. mediul carceral
1.5. Spațiul de locuit
1.6. Bunurile deținuților
1.7. Hrana deținuților
1.8. Starea de sănătate a deținuților
1.9. Infectarea deținuților cu HIV/SIDA
1.10. Relația dintre deținuți și personalul închisorii
1.11. Activitățile religioase
1.12. Programul unei zile de detenție
1.13. Suportul legislativ al persoanelor private de libertate
1.13.1. Legislație internațională
2. metodologia cercetării
2.1. Problema studierii calității vieții în penitenciarul dn românia
2.2. Obiectivele cercetării
2.3. Metode și tehnici folosite în cercetare
2.4. Cercetarea cantitativă
2.4.1. Ipotezele cercetării
2.4.2. Rezultatele și interpretarea cercetării cantitative
2.5. Cercetarea calitativă
2.6. Studiul de caz I
2.6.1. Descrierea cazului
2.6.2. Rezultatele cercetării
2.6.3. Interpretarea rezultatelor
2.7. Studiul de caz II
2.7.1. Descrierea cazului
2.7.2. Rezultatele cercetării
2.7.3. Interpretarea rezultatelor
2.8. Discutarea rezultatelor cercetării
concluzii
BIBLIOGRAFIE
anexa 1: MODEL DE Chestionar privind calitatea vieții în penitenciarul din Oradea
ANEXA 2: MODEL CHESTIONAR APLICAT DEȚINUȚILOR DE LA PENITENCIARUL DIN ORADEA
anexa 3: Ghid de Interviu aplicat persoanelor ieșite din detenție
ANEXA 4: LISTA GRAFICELOR
anexa 5: lista abrevierilor
ANEXA 6: DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE A LUCRĂRII DE FINALIZARE A STUDIILOR
introducere
Infracțiunile și criminalitatea reprezintă o problemă care continuă să existe și să se intensifice, motiv pentru care penitenciarele românești sunt totdeauna pline cu indivizi care fiind privați de libertate sunt nevoiți să execute pedepse de scurtă sau de lungă durată, într-un mediu destul de neplăcut și neprietenos.
Lucrarea cu titlul semnificativ „Calitatea vieții în penitenciar,” reprezintă o analiză a mediul carceral în închisorile românești care pornește de la dimensiunea generală asupra calității vieții, concentrându-se în mod deosebit pe abordarea unor aspecte legate de condițiile de viață din penitenciar deoarece reprezintă unul dintre cei mai importanți factori care determină sentimentul de stimă de sine și demnitate a deținutului.
Calitatea vieții persoanelor private de libertate reprezintă o problemă socială deosebit de importantă, nouă pentru cercetători, care stârnește dezbateri aprinse în ce privește eficacitatea soluțiilor care sunt date pentru îmbunătățitera condițiilor de trai ale deținuților și care totodată să ridice sistemul de valorii al penitenciarelor. În conformitate cu tendințele proceselor sociale există motive de îngrijorare care necesită găsirea unor soluții pentru păstrarea, cel puțin, a unor condiții minime de demnitate pentru deținuți.
Motivația care stă la baza alegerii temei de cercetare constă în faptul că în România există un număr limitat de cercetări în domeniul calității vieții persoanelor private de libertate și am dorit să aduc o contribuție în acest sens pentru o mai bună cunoaștere a situației acestora. De asemenea mi-am dat seama că sistemul penitenciarelor din România este încă nepregătit să discute despre subiectul calității vieții în penitenciare și să ofere informații transparente a ceea ce se întâmplă în spatele gratiilor.
Lucrarea de față este structurată în două mari capitole. Capitolul I: Aspecte teoretice ale calității vieții în penitenciar și Capitolul al II – lea: Metodologia cercetării.
Capitolul întâi al prezentei lucrări este preocupat de tratarea unor aspecte teoretice ale calității vieții persoanelor private de libertate precum: condițiile de viață din mediul carceral, sapțiul de locuit, bunurile deținuților, hrana deținuților, starea de sănătate a deținuților, infectarea cu HIV / SIDA a deținuților, relația dintre deținuți și personalul închisorii, programul unei zile de detenție și baza legislativă a persoanelor private de libertate. Pentru partea teoretică a lucrării am avut în vedere bibliografia existentă, lucrări relevante, studii de specialitate realizate de către diferite institute de cercetare și articole publicate în reviste de specialitate.
Capitolul al doilea este dedicat metodologiei cercetării. Rezultatele prezentate în această lucrare au fost culese utilizând atât metoda calitativă cât și cea cantitativă. Datele cantitative au fost obținute prin utilizarea tehnicii chestionarului, aplicat persoanelor private de libertate din Penitenciarul din Oradea, principalele obiective urmărite fiind: relațiile cu colegii, cu familia, activitățile în care sunt implicați, starea de sănătate a deținuților, tipul infracțiunii, anii de pedeapsă și alte date de identificare.
Datele calitative au fost obținute prin metoda studiului de caz, culegând datele cu ajutorul interviului aplicat pe doi foști deținuți ai Penitenciarului din Oradea, prin care de asemenea am urmărit următoarele aspecte: calitatea vieții în penitenciar, condițiile pe care le au deținuții în celulă, calitatea și cantitatea hranei, a apei, condițiile de igienă, relația deținuților cu personalul închisorii, relația cu colegii de celulă, acesul deținuților la mass-media, accesul deținuților la serviciile medicale și activitățile pe care le întreprind deținuții în timpul liber.
Obiectivul general al cercetării urmărește descrierea standardului de calitatea a vieții în penitenciar. Mai specific obiectivele au urmărit descrierea condițiilor de trai ale persoanelor private de liberatate în Penitenciarul din Oradea și descrierea percepției deținuților aspura mediului carceral în ceea ce privește calitatea serviciilor oferite.
Lucrarea de față analizează atât perspectivele teoretice care definesc condițiile de viață persoanelor private de libertate, cât și situația reală pe care o întâmpină acestea în penitenciar în ce privește slaba dezvoltare a condițiilor de trai și a calitatății vieții.
aspecte teoretice ale calității vieții în penitenciar
penitenciarul sau ideea de pedeapsă în România
Pedeapsa penală este definită ca „singura sancțiune menită să asigure restabilirea ordinii de drept încălcată prin săvârșirea unei infracțiuni” iar funcțiile acesteia are implicații asupra întregului mecanism penal, orientând filozofia sistemului de justiție. Funcția principală a pedepsei penale în conformitate cu atribuțiile ei este aceea de restabilire a echilibrului existent înainte de a comite infracțiunea.
Tak (1992) într-o calificare relevantă a sistemelor de sancționare include pedeapsa cu închisoarea în ce-a de-a doua categorie de sancțiuni, prima categorie fiind pedepsele corporale, a deportărilor și pedepsa cu moartea. Ce-a de-a treia categorie de pedepse este alcătuită din suspendarea sub supraveghere și probațiune, iar cea de-a patra cuprinde sancțiunile comunitare cum ar fi munca fără plată în folosul comunității. Ultima categorie de sancțiuni se folosește de tehnologia modernă pentru monitorizarea electronică sau mobilă a deținuților.
După marea cucerire romană în Dacia s-a aplicat dreptul roman în ceea ce privește sistemul pedepselor, iar principalele pedepse care se aplicau în acea vreme era pedeapsa cu moartea și trimiterea la carierele de piatră sau în ocne. Până în secolul al XVIII – lea nu se poate vorbi despre o legislație a pedepselor în Principatele Române, cei care se răsculau împotriva domniei erau fie executați, fie închiși pe termen nelimitat în mănăstiri.
Până la începutul anului 1970, anul în care s-a pus în aplicare legea de executare a pedepselor, în România s-a aplicat un regim caracterizat prin limitarea nejustificată a drepturilor dețiunuților. Începând cu anul 1990, sub influența puterii plitice întregul sistem penitenciar a fost transformat și schimbat prin emiterea Legii nr. 21 din 15 octombrie 1990, care a transferat Direcția Generală a Penitenciarelor din cadrul Ministerului de Interne aflat în subordinea Ministerului Justiției.
Penitenciarul este o instituție patogenă care depersonalizează individul și-l face să devalorizeze lumea și pe sine însuși, totodată permite obișnuirea deținutului cu acest mediu. Succesele sau eșecurile tratamentului din penitenciar trebuie urmărite atent deoarece ele au repercursiuni și în anturajul celui abia eliberat din închisoare. Așadar funcția terapeutică a justiției trebuie să aibă în vedere deținutul și în timpul executării pedepsei cu ănchisoare și după eliberarea deținutului. Psihologul G. Florian (1996) este de părere că penitenciarul ar trebui să organizeze pedeapsa conform unui proiect de transformare a personalității deținutului, însă de-a lungul timpului penitenciarul a aevoluat de la ceremonia suferinței ascunse la o penalitate nediferențiată și confuză.
Constituită inițial în afara aparatului judiciar, închisoarea pate fi definită ca fiind forma generală a unui aparat destinat să-i facă pe indivizi, prin intermediul unor activități precise, să-și ispășească pedeapsa. Puterea punitivă a societății își atribuie, grație închisorii, un spațiu în care se manifestă, care a devenit totodată și pedeapsa însăși pentru deținuți – privarea de libertate. Această dublă funcționalitate a spațiului de detenție se bazează pe rolul său de instrument de transformat indivizii. Dublul său fundament, evidențiat de Michael Foucault (1997), juridico-economic și tehnico-disciplinar, a făcut ca închisoarea să fie considerată cea mai civilizată formă de pedeapsă dintre toate cele existente.
calitatea vieții
Calitatea vieții reprezintă un concept cu semnificații multiple fiind în centrul atenției specialiștilor din diferite domenii cum ar fi: psihologie, sociologie, asistență socială, medicină, epidemiologie etc. În general prin calitatea vieții se percepe modul și nevoile de existență a indivizilor în complexitatea determinărilor acestora, raportate fiind la percepția subiectivă a membrilor colectivității de referință.
Calitatea vieții este definită în funcție de percepțiile indivizilor asupra situațiilor lor sociale, în contextul sistemelor de valori culturale în care trăiesc și în funcție de propriile tendințe, standarde și aspirații.
“Mai specific prin calitatea vieții se înțelege bunăstarea fizică, psihică și socială precum și
capacitatea pacienților de a-și îndeplinii sarcinile obișnuite, în existența lor cotidiană. Revicki și
Kaplan propun o definiție utilitaristă: calitatea vieții reflectă preferințele pentru anumite stării ale
sănătății ce permite ameliorări ale morbidității și mortalității care se exprimă printr-un singur indice
ponderat- ani de viață standardizați, în funcție de caliatea vieții”.
O definiție mult mai complexă asupra calității vieții este dată de I. Mărginean (2002), care spune astfel:
“Domeniul calității vieții poate fi definit prin ansamblul elementelor care se referă la situația fizică,
economico – social, cultural politic, de sănătate etc. în care trăiesc oamenii, conținutul și natura
activităților pe care le desfășoară, caracteristicile relațiilor și proceselor sociale la care participă,
bunurile și serviciile la care au acces, modelele de consum adaptate, modul și stilul de viață, evaluarea împrejurărilor, și rezultatele activităților care corespund așteptărilor populației, precum și stările subiective de satisfacție / insatisfacție, fericire , frustrare,etc.”
Definirea conceptului de calitate a vieții este destul de dificilă iar în literatura de specialitate există numeroase încercări, iar abordările cele mai frecvent întâlnite, atribuie calității vieții sensuri precum: „ condiții necesare pentru îndeplinirea fericirii”, „satisfacție subiectivă”, „potențial adaptativ”, „ importanță capitală acordată vieții”, ”outputurile” corespunzătoare ”imputurilor” din domeniul fizic și spiritual, „ gradul în care o persoană își îndeplinește scopul vieții sale”, efectul dezirabil al politicilor și programelor”, „ semnificația vieții pentru om.”
Un cercetător de seamă al calitățiiopun o definiție utilitaristă: calitatea vieții reflectă preferințele pentru anumite stării ale
sănătății ce permite ameliorări ale morbidității și mortalității care se exprimă printr-un singur indice
ponderat- ani de viață standardizați, în funcție de caliatea vieții”.
O definiție mult mai complexă asupra calității vieții este dată de I. Mărginean (2002), care spune astfel:
“Domeniul calității vieții poate fi definit prin ansamblul elementelor care se referă la situația fizică,
economico – social, cultural politic, de sănătate etc. în care trăiesc oamenii, conținutul și natura
activităților pe care le desfășoară, caracteristicile relațiilor și proceselor sociale la care participă,
bunurile și serviciile la care au acces, modelele de consum adaptate, modul și stilul de viață, evaluarea împrejurărilor, și rezultatele activităților care corespund așteptărilor populației, precum și stările subiective de satisfacție / insatisfacție, fericire , frustrare,etc.”
Definirea conceptului de calitate a vieții este destul de dificilă iar în literatura de specialitate există numeroase încercări, iar abordările cele mai frecvent întâlnite, atribuie calității vieții sensuri precum: „ condiții necesare pentru îndeplinirea fericirii”, „satisfacție subiectivă”, „potențial adaptativ”, „ importanță capitală acordată vieții”, ”outputurile” corespunzătoare ”imputurilor” din domeniul fizic și spiritual, „ gradul în care o persoană își îndeplinește scopul vieții sale”, efectul dezirabil al politicilor și programelor”, „ semnificația vieții pentru om.”
Un cercetător de seamă al calității vieții în România, profesor Sergiu Bălțătescu (1998) specifică faptul că doar o analiză psihoindividuală a surselor de variație a calității vieții se poate dovedi ineficientă de aceea:
„…lărgirea cadrului de studiu incluzând stările psihologice generate de existența grupurilor sociale ar putea, teoretic, contribui la o mai bună putere de predicție a indicatorilor calității percepute a vieții.”
Cu alte cuvinte, calitatea vieții este strâns legată de procesele subiective care urmăresc percepția pe care o are individul și asupra satisfacției față de viață a membrilor altor grupuri sociale – familie, grup de vecini, de rudenie, oameni din localitate și oameni din țară.
Evaluarea calității vieții în general reprezintă evaluarea calității vieții din perspectiva practicii. Așadar, atunci când evaluăm calitatea vieții deținuților, pornim de la o situație care ne atrage atenția și încercăm să obținem cât mai multe informații pentru a putea identifica factorii care ar putea îmbunătății starea de bine a acestora.
dimensiuni ale calității vieții în penitenciar
În sistemele de justiție penală moderne, închisoarea este cea mai importantă formă de sancțiune. Închisoarea este folosită ca instrument principal de pedeapsă pentru descurajarea infractorilor care au crescut în ultimii ani, ca o creștere substanțială a populației din penitenciare. De exemplu în SUA în anul 2004 erau înregistrați 2.211.090 deținiți iar până în 2010 s-au mai adăugat 173.822 deținiți.
Literatura existentă pe crimă și pedeapsă se concentrează în mare parte pe efectele de descurajare ale închisorii asupra indivizilor. Aceasta este interesată de modul în care amenințarea închisorii poate descuraja persoanele de la comiterea actelor infracționale sau criminale. În aceste lucrări, închisoarea este luată ca o sancțiune uniformă. Cu toate acestea, găsim situații de pedeapsă foarte diferite în ceea ce privește suprapopularea, serviciile de sănătate, activități sociale pentru deținuți și așa mai departe. Teoretic, condițiile de detenție pot afecta rezultatele așteptate prin aplicarea pedepsei cu închisoarea. Însă, condițiile aspre de detenție pot mai degrabă să influențeze sau să încurajeze, decât să descurajeze, tendința indivizilor de a se angaja mai departe în activități criminale. Așadar, este important să înțelegem modul în care condițiile de detenție pot afecta tendința individului de a comite mai departe acte infracționale sau criminale.
În literatura de specialitate identificarea indicelui de calitate a vieții în închisoare este dificilă deoarece caracteristicile exprimate de deținuți sunt susceptibile, acestea fiind raportate la condițiile de detenție, supraaglomerare și personalul închisorii. De exemplu, o supraaglomerare mare poate fi pur și simplu rezultatul a multor arestări într-un oraș și nu un indice scăzut de calitate a vieții. De asemena ar putea fi la fel de posibil ca zonele cu intensitate mai scăzută a criminalității să dispună de închisori cu condiții de calitate proastă.
Condițiile de viață din închisoare reprezintă unul dintre cei mai importanți factori care determină sentimentul de autostimă și demnitate a deținutului. Locul unde acesta doarme, ceea ce i se permite să îmbrace, cum, unde și ce mănâncă, dacă are pat cu cearceafuri și pături sau doarme pe podea în zdrențe, dacă are acces nelimitat la toaletă sau trebuie să ceară voie gărzilor ori de câte ori are nevoie; toate aceste aspecte au o influență majoră asupra prosperității fizice și mentale ale deținutului.
mediul carceral
Teoretic, modul de organizare al sociatății deținuților este asemănător cu acela al societăților militarizate, adică toți membri sunt egali și au aceleași drepturi. Însă în spatele acestei afirmații stau relațiile interpersonale dintre deținuți care sunt puternic ierarhizate. Deșii nu poartă uniforme cu grade înalte, statutul fiecărui deținut este vizibil oricui, ținuta acestuia făcându-i să capete un aer de superioritate care îi determină pe ceilalți să le acorde respectul cuvenit. Mediul carceral are printre deținuți aristrocați, proletari si devianți, ierarhiile fiind foarte vizibile. Ierarhiile se dezvoltă în funcție de ceea ce poate oferi fiecare. Lumea deținuților este construită pe schimb de bunuri, servicii sau informații.
În penitenciar există o altfel de viață, în care fiecare gest sau faptă are o rezonanță puternică, reglând sau dereglând relațiile sciale dintre deținuți. Este firească și naturală dorința fiecărui individ de a se diferenția de toți ceilalți delicvenți cu care sunt plasați pe picior de egalitate, iar deținuții nu ezită să plătească pentru un confort diferit. Hubert Bonaldi (1977) afirmă printre altele că: „penitenciarul este un formidabil laborator de observare a raporturilor de forță și a relațiilor care se pot stabili într-o societate.” Cu alte cuvinte, relațiile care se dezvoltă în mediul penitenciar nu sunt altceva decât o imagine a societății în general, care la rândul ei este construită pe ierarhii și clase sociale.
Fiind un mediu dur și plin de privațiuni, valorile morale fundamentale cum ar fi: dreptatea, cinstea, demnitatea, echitatea, omenia, sinceritatea, sunt distorsionate și capătă un contur nou. Dreptatea se bazează pe forță, demnitatea e tradusă prin impunerea voinței proprii, cinstea înseamnă loialitatea față de lideri, iar respectul se rezumă la teama față de ceilalți mai puternici. Însă, pentru a înțelege mai bine funcționarea grupului de deținuți trebuie să descriem sistemul se statusuri și roluri pe care aceștia le au în penitenciar.
Pe treapta cea mai de jos de află „bulangiii” sau „spurcații” – aceștia sunt supuși perversiunilor sexuale și sunt de regulă selectați dintre românii mai aspectuoși fizic și care în momentul înjosirii au trecut printr-un moment critic de cădere psihică. Cei care intră în această categorie nu mai ies până la eliberarea din închisoare.
La stadiul inferior se află clasa sclavilor, a fraierilor sau a nepoților cum mai sunt numiți. Aceștia sunt cei care aranjează paturile, fac curat, spală lenjeria altora. Ei au ajuns în stadiul acesta și din cauza carecterului slab, dar și din cauza relațiilor cu familia. În categoria nepoților sunt cei care nu sunt căutați de familie aproape deloc. Aceștia, nefiind vizitați, neprimind pachete de acasă, nu au ce oferi celorlalți pentru a ridica ierarhia grupului.
Altă clasă este formată din „turnătorii”, cei care trag cu urechea și care îi pârăsc pe ceilalți deținuți la cadre și ofițeri. Turnătorii sunt izolați de ceilalți membrii ai colectivității – pentru că se supun autorităților în schimbul unor promisiuni de eliberare condiționată – și suportă totodată bătaia de joc și răzbunarea liderilor.
O altă clasă este formată din cei care nu fac nici un serviciu pentru ceilalți și nu își împart pachetele cu nimeni. Acestia sunt cei cu un nivel de educație mai ridicat, condamnați pentru furturi mărunte. De asemnea, băiețașii sunt miștocarii societății carcerale. Ei se cred deștepți și încercă să-i prostească pe alții, iar în vârful acestei priamide se află „șmecherii”. Șmecherii sunt cei care fură din pachetele altora, iar faptele lor nu ajung niciodată la urechile cadrelor. În această categorie se ajunge prin vechime, forță, șiretenie, dar și cu ajutorul unui prieten sau rude aflate în penitenciar într-o poziție superioară. Poziția acestora este cunoscută și de supraveghetorii închisorii, care sunt dispuși să le tolereze unele acținui în schimbul păstrării ordinii printre deținuți.
Observăm așadar că mediul carceral este un mediu foarte neprietenos, iar situația socială a deținuților este dramatică. Acest spațiu închis este un loc în care etichetarea unui individ ca aparținând unei categorii sociale se face în funcție de cine e mai puternic, iar solidaritatea între membri lipsește cu desăvârșire.
Spațiul de locuit
De regulă penitenciarele au fost și rămân supra-aglomerate, atât potrivit criteriului Comitetului pentru Prevenirea Torturii de 4m2/deținut, cât și potrivit criteriului celor 6 m3 de aer/persoană, considerat, încă, normă obligatorie. Ideea de bază este ca fiecare deținut să aibă un pat și pentru aceasta s-a recurs la instalarea unor paturi suplimentare prin micșorarea spațiului dintre paturi și prin adăugarea celui de al treilea sau chiar al patrulea nivel de paturi pe înălțime. În cele mai multe penitenciare, distanța dintre paturi este de 30-40 cm iar pe mijlocul camerei de detenție, a rămas un culoar de circa un metru lățime, pentru accesul la toaletă.
În 1997 la Penitenciarul din Brăila a cărui capacitate normată era de 638 de paturi, se mai adăugaseră paturi pe patru nivele pentru cazarea celor 1.055 de deținuți. În același an, la penitenciarul de maximă siguranță din Craiova, se instalaseră 2.038 de paturi pe 3 și 4 etaje, capacitatea normată fiind de 1.450 deținuți. 2.015 deținuți din care 743 în arest preventiv, prezumați nevinovați, trăiau în aceste condiții inumane. Imaginea camerei era zugrăvită de cele 92 de paturi suprapuse pe 4 nivele (patul de sus, la nici 50 cm de tavan) în care stăteau 99 de deținuți! În 1999, situația s-a înrăutățit și mai mult, ajungând la 2.415 deținuți. În 2004, după reorganizare și reparații însemnate, dar și în urma scăderii numărului celor arestați preventiv, Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova avea 1.890 de deținuți din care 93 în arest preventiv. Calculat la cei 4 m2/deținut, procentul de ocupare era în 2004 de 282%!
Penitenciarul Mândrești – Focșani este un alt exemplu de supra-aglomerare. Capacitatea normată este de 670 de locuri iar numărul paturilor instalate, de 1.000. În 1995 erau 1345 de deținuți, în 1997, 1318 deținuți (din care peste 50% în arest preventiv) iar în 1999, 1448 deținuți.
Penitenciarul Bacău este de asemenea deținătorul unui record mare în materie de supra-aglomerare. La o capacitate normată de 468 de locuri, evoluția constatată de APADOR-CH pe durata celor patru vizite, a fost următoarea:
– 1997: 770 de paturi, 1.503 deținuți
– 1998: 780 de paturi, 1.938 deținuți
– 2002: 1.117 paturi, 1.541 deținuți
– 2003: 1.031 paturi, 1.604 deținuți
Așadar, după cum se observă, gradul de ocupare raportat la capacitatea normată, de 468 de locuri, depășește constant 300%.
O închisoare corectă este construită în așa fel încât să fie dotată cu spații și oportunități pentru dezvoltarea unor activități utile, să ofere condiții decente de muncă și de viață pentru deținuți. Epoca totalitarismului nu mai este recomandată pentru nici un tip de deținuți de aceea s-au stabilit standarde minime cu privire la spațiul de locuit din închisoare. În ciuda recomandărilor specialiștilor europeni, care recomandă că nici o închisoare nu trebuie să depășească 500 de persoane, închisorile românești au rămas sub aceași gândire totalitară care face demersurile reeducative inutile și costurile întreținerii prea ridicate.
Închisoarea este un spațiu în care fiecare mișcare a deținutului este supraveghată, iar circulația liberă în acest spațiu nu este posibilă. Datorită acestui fapt, se naște dorința fiecărui deținut de a avea un loc al lui cu care să se identifice sau un spațiu personal, iar de cele mai multe ori acet spațiu se rezumă la patul din celulă sau la colțul de pat, în cazul în care împarte patul cu alți deținuți. Acest spațiu personal este dotat cu obiecte care să-i aducă un minim de confort deținutului sau cu lucruri care îl duc cu gândul acasă: postere, aparat de bărbierit, radio sau alte obiecte. Luarea în posesie a spațiilor personale îi dezavantajează pe cei mai slabi care sunt nevoiți să-și găsească un loc cu care să se identifice în WC-uri, pe culoare sau în diferite colțuri întunecoase. Lupta pentru repartizarea teritoriilor nu se petrece doar în camere ci și în alte spații de acces cum ar fi: terenul de sport, curtea, cluburile diferitelor activități.
Cel mai mare spațiu dintr-o închisoare este spațiul de trecere dintre diferite secții, care este dotat cu grădini, alei amenajate cu flori sau copaci, cu marginile trotuarelor vopsite proaspăt, ceea ce semnifică imaginea unei locații ordonate. Aici sunt aduși deținuții pentru a vorbi cu oficialitățile, iar pentru orice străin acest spațiu reprezintă penitenciarul. În centru este așezată cladirea administrației și biserica, care de asemenea au un aspect întreținut prin comparație cu clădirile deținuților.
Celulele deținuților sunt încăperi imense, în care dorm și peste 80 de deținuți, în paturi suprapuse, deseori fiind câte 2 sau 3 deținuți într-un pat. O gaură în podea servește drept toaletă, sau unele celule au fost compartimentate cu un spațiu pentru toaletă. Fiecare dormitor este dotat cu o cămară, cu numeroase rafturi, în care deținuții își depozitează tot felul de lucruri personale și mâncarea primită în pachet de la cei de acasă. Cămara este supusă controlului frecvent, supraveghetorii aruncând mancarea alterată și obiectele care sunt considerate periculoase pentru deținuți.
Bucătăriile sunt pline de igrasie iar pardoseaua și pereții sunt îmbibate de grăsime de la aburii care rămân în interior, datorită inexistenței unui sistem de ventilație. Băile de asemnea sunt specifice secolului trecut, fără ușă sau perdea – pentru a facilita observarea directă a deținuților din partea supraveghetorilor – deținuții fiind privați de intimitatea necesară pentru igiena corporală. Structura camerelor de baie este concepută în așa fel încât permite utilizarea lor ca locuri de pedeapsă pentru deținuți, aceștia fiind batjocoriți și înjosiți de gardieni, iar cei mai slabi fiind nevoiți să suporte tratamentul acesta și din partea celorlalți deținuți.
Observăm așadar că imaginea spațiului careceral crează o stare deprimantă pentru deținuți, efectele negative ale acesuia fiind considerate metode eficiente de descurajare pentru reducerea tendinței indivizilor de a mai comite acte infracționale sau criminale.
Bunurile deținuților
Datorită supraaglomerării în cele mai multe penitenciare, celulele au fost golite de orice fel de mobilier pentru a lărgi spațiul de carceră a deținuților. Așadar, deținuții nu au în celulă nici masă, nici scaun, nici dulap, nici frigider, sau orice alt obiect masiv care ar ocupa spațiul în care s-ar putea plasa un pat în care să fie cazați și alți deținuți.
Singurele lucruri permise în celula deținuților sunt televizorul și radioul. În unele celule televizorul este de către administrația închisorii iar în altele se permite aducerea lor de către familiile deținuților. Televizorul este singura modalitate de contact a deținuților cu lumea exterioară sau cu restul comunității. Deseori însă, celulele cu deținuți mai agresivi sunt sancționate cu interzicerea accesului la televizor pe anumite perioade.
Dacă radioul este permis, nu același lucru se poate spune despre casetofon care este interzis cu desăvârșire. Casetofonul este interzis în celula deținuților pentru a nu putea fi întregistrat și transmis în exterior diferite acte de violență care se produc sau diferite probe care ar putea învinovăți sau dezvinovăți pe cineva. Tot din acest motiv sunt interzise și telefoanele mobile, care prin diverse moduri ajung uneori în mâna deținuților, sporind astfel neliniștea supraveghetorilor care la rândul lor nu au voie cu telefoane mobile în incinta instituției. Deținuților li se permite apelul către persoanele din familie de pe telefoanele fixe ale instituției sub supravegherea gardienilor și doar câteva minute.
Din teama folosirii lor în scopuri care pot periclita sănătatea deținuților, o serie întreagă de bunuri electronice și nu numai sunt interzise. Lista poate începe de la fierbătoare electrice, prăitor de pâine etc, și poate sfârși cu interzicerea inclusiv a furculițelor și cuțitelor.
Interzicerea unor bunuri în închisoare nu este specific doar României sau în țărilile estice, acest tratament a fost și mai este întâlnit și în unele penitenciare din țările civilizate.
Hrana deținuților
Cele mai multe rapoarte internaționale, printre care și APADOR-CH, situează România în grupa țărilor comuniste la care s-au constatat cele mai mici valori în ce privește condițiile de preparare a hranei, varietatea meniului, valorile nutritive, condițiile de depozitare, respectarea dietelor prescrise de medici etc. Hrana acordată în închisoare este caracterizată de: repetarea meniului, alcătătuirea lui numai din cartofi, paste făinoase și grăsimi.
De obicei, meniurile conțin, cu mici variații, un ceai dimineața cu biscuiți sau pâine, margarină și/sau marmeladă; apoi la prânz, o ciorbă – apă fiartă cu ceva legume și ceva oase fără carne – și felul doi, cartofi, varză sau fasole, cu multă zeamă, ceva grăsime și foarte puțină carne; iar seara, paste făinoase sau orez, sau cartofi. De cele mai multe ori felul doi de la prânz seamănă uimitor cu felul întâi, iar carnea de porc este mai mult oase, grăsime și foarte puțină carne propriu-zisă, la care se adaugă capete, copite și cozi. Astfel, se acoperă normele de calorii/zi/deținut, dar calitatea hranei este foarte proastă și uneori cantitatea este puțină. În plus, în opinia APADOR-CH, de foarte multe ori cantitățile de carne înscrise în fișele zilnice nu corespund cu ceea ce ajunge în castroanele deținuților.
Datorită absenței unei cantine, deținuții primesc mâncarea în dormitoare, din niște cazane portabile, în care bucățile de carne rămân la fund, iar cei mai mulți primesc o zeama cu urme de legume și grăsime, fie că este ciorbă, fie că este felul doi. Bunurile primite de acasă în pachet, suprimentează hrana proată și fac posibilă schimbarea compoziției meniului dat în închisoare: către orezul primit mai adaugă o conservă de acasă și imediat mâncarea devine mai gustoasă.
Calitatea săracă a hranei din penitenciar se datorează sistemului existent care încearcă să reducă cât mai mult cheltuielile administrative, însă „o reducere a cheltuielilor alimentare duce la o creștere uriașă a cheltuielilor medicale, tratarea bolilor apărute în urma proastei alimentații costând mai scump sistemul penitenciar decât asigurarea unei hrane de calitate.”
Starea de sănătate a deținuților
Închisoarea este locul în care se concentrează cele mai diverse probleme de sănătate, adesea de o gravitate severă, ale unor persoane care au acumulat diferite handicapuri sociale, culturale, medicale și psihiatrice. Alcoolismul și toxicomania sunt specifice celor care nu se adaptează social, iar bolile venerice și hepatice previn din absența igienei și a educației. Cele mai multe persoane încarcerate au probleme somatice mult mai grave decât cele constatate la populația liberă. Bolile digestive, pulmonare, cardio-vasculare, dentare, dermatologice etc. primite în liberate se agravează în închisoare. Dr. D. Goin (1991), atribuie acest declin sanitar al deținuților mediului carceral.
„Toate simțurile se atrofiază. Stomacul face ulcer, pielea face bube, dinții cad, urechile se înfundă. Are loc o decădere a funcțiilor vitale ale corpului. Schimbările hormonale sunt însoțite adesea de hipertensiune, stres și angoasă. Psihiatrii sunt de acord că detenția este un factor structurant al bolilor psihice: psihoze, depresii, angoase, tulburări de personalitate. Detenția induce comportamente autodistructive. Ea reactivează și alte boli cronice ținute în control în libertate.”
Supraaglomerarea din penitenciare duce la o deteriorare accentuată a condițiilor sanitare în instituțiile închisorii. Aglomerarea în celulă promovează transmiterea bolilor transmisibile, precum și dezvoltarea unor tulburari psihosomatice, cum ar fi dureri de cap, psoriazis, diaree, dureri toracice, abdominale sau muscularelar, tulburări de somn etc. Suprapopularea carcerală nu facilitează doar răspândirea bolilor contagioase ci și a celor cardiace, stomacale, respiratorii, anale (fisuri, abcese, noduli, SIDA – produse din cauza relațiilor homosexuale).
Violențele stârnite frecvent între deținuți produc și ele diferite boli: plăgi, tăieturi, coaste rupte, membre fracturate etc. Perioadele prelungite de detenție facilitează automutilările și tentativele de sinucidere, ducând pe masa de operație oameni care au înghițit sârmă, cuie, cioburi, care și-au tăiat degetele, sau burta încercând să-și extragă diverse organe interne.
De asemenea numărul foarte mare de deținuți cu boli ale aparatului digestiv se datorează calitatății proaste a alimentelor și modului defectuos de preparare a acestora. Valoarea nutrițională scăzută, calitatea slabă a hranei și nerespectarea normelor de igienă alimentară, reprezintă principalele motive ale numeroaselor cazuri de boală ale aparatului digestiv. Pe lângă aceste boli, cu cea mai largă răspândire în sistemul penitenciar, trebuie menționate în mod special două boli cu incidență frecventă în penitenciare și anume: TBC și lues. Șapte din zece deținuți raportează un anumit tip de probleme fizice de sănătate, inclusiv pulmonare și boli de inimă, HIV și SIDA.
Gravitatea problemelor de sănătate mentală în rândul deținuților reprezintă de asemenea o preocupare majoră pentru specialiștii sistemului penitenciar actual. Despre doi din trei prizonieri sunt raportate date că ar avea probleme de sănătate mentală, inclusiv schizofrenie și demență. Statisticile naționale arată că 50% din prizonierii în vârstă de 50-54 ani, 36% din deținuți în vârstă de 55 ani și mai în vârstă, au avut probleme de sănatate mintală și doar o treime au avut acces la tratament în timp ce se aflau în închisoare.
Medicii din sistemul penitenciar sunt prea slab pregătiți din punct de vedere profesional și nu reușesc să răspundă complexității problemelor medicale ale deținuților. Cele mai multe plângeri legate de calitatea actului medical se referă la modul în care medicii îi trataează pe deținuți, ca pe niște cobai pe care își testează ideile medicale. Deținuții sunt pacienți săraci, așadar nu au posibilitatea de a-și alege medicul sau tratamentul și de asemenea nu au nici de unde să își cumpere medicamentele.
Infectarea deținuților cu HIV/SIDA
Până în ultimii ani, nu erau disponibile decât cîteva date cu privire modul în care mulți deținuți s-au infectat cu virusul HIV în timpul detenției. Datele puse la dispoziție sugerau că transmiterea HIV exista în instituțiile corecționale, dar la o rată mult mai mică decât se cunoaște astăzi. Această concluzie a fost folosită pentru a argumenta că în penitenciare transmiterea HIV era un fenomen rar întâlnit. Majoritatea studiilor însă, care au arătat nivele relativ mici ale transmiterii HIV în penitenciare, au fost făcute în stadiile incipiente ale epidemiei HIV, dar în ultimii ani, alte studii au arătat cât de înspăimântător și de rapid se poate răspândi infecția cu HIV în penitenciare.
Ratele de infectare cu HIV în rândul deținuților din închisori și alte centre de detenție sunt semnificativ mai mari decât cele din populația generală. Riscul major de infectare cu HIV în penitenciare se datorează utilizării în comun a echipamentelor de injectare contaminate sau prin sex neprotejat. Deținuții sunt extrem de vulnerabili din cauza implicării lor în comportamente negative, cum ar fi: consumul de droguri, tatuarea și sexul.
Privind dincolo de stereotipuri și prejudecăți, sexualitatea în penitenciare este un fapt complex legat de nevoile umnae firești, de modul de percepere a mediului penitenciar, de atitudinea emoțională a personalului etc. iar pe lângă utilizarea drogurilor, contactele sexuale între bărbați sunt practicate în toate închisorile pentru bărbați din întreaga lume. Relațiile sexuale pot fi de comun acord, dar pot fi întreținute și prin constrângerea unei părți. În diferite închisori, violul reprezintă o practică „normală”, iar deseori poate lua forma violului în grup.
Relațiile sexuale în închisorile pentru bărbați se realizează cel mai adesea anal, iar sexul neprotejat reprezintă un factor de risc major în transmiterea bolilor sexuale și HIV. Un studiu efectuat de S. Spineanu (2007), privind sexualitatea în închisorile românești, arată că în majoritatea penitenciarelor din România se practică sexul anal. La penitenciarul de la Poarta Albă practică cel puțin unul din 4 deținuți, iar în alte patru penitenciare practicarea relațiilor sexuale anale este caracteristică pentru cel puțin unul din zece deținuți: Găiești 14,5%, Coldea 12,9%, Galați și Tichilești 11,3%.
Totuși, transmiterea HIV în penitenciare prin activitatea sexuală este considerată ca fiind mai puțin riscantă decat folosirea în comun a echipamentului de injectare. Totuși activitatea sexuală există și constituie pentru detinuți un risc pentru infecția HIV. Tatuarea reprezintă o activitate care implică folosirea în comun a echipamentului de tatuare, motiv pentru care această acțiune este mai riscantă pentru transmiterea HIV. În Canada, 45% din detinuții din penitenciarele federale au declarat ca și-au facut cel putin un tatuaj în penitenciar. Consumul de droguri injectabile este de asemenea foarte frecvent, iar lipsa acelor conduce adesea la folosirea în comun a echipamentului de injectare. Deținuții au declarat membrilor Comisiei de Experți referitor la HIV/SIDA în Penitenciare că folosirea în comun a acelor și consumul de droguri injectabile sunt frecvente, și că uneori se ajunge ca 15-20 de persoane să folosească același ac. Multe persoane dintre personalul penitenciarelor recunosc ca o realitate consumul de droguri și admit că drogurile sunt parte a realității și a culturii penitenciarelor.
Relația dintre deținuți și personalul închisorii
În stabilirea relațiilor cu deținuții, personalului angajat îi revine un rol foarte important. Personalul angajat trebuie să fie format și recrutat cu responsabilitate și trebuie să cunoască reguli ale comunicării eficiente, să cunoască strategii de relaționare, să adopte o atitudine umană și decentă în relațiile cu deținuții, să-și perceapă munca ca pe o vocație și nu ca pe o simplă sursă de câștigare a existenței. Stabilirea unor relații eficiente cu deținuții reprezintă o caracteristică fundamentală a acestei vocații. Dezvoltarea relațiilor constructive și pozitive dintre personalul angajat și deținuți va servi la scăderea tensiunii inerente oricărui mediu carceral, va intensifica controlul și securitatea, va reduce sancțiunile și va crea un climat favorabil calității serviciilor de reabilitare psihosocială a acestora.
Din păcate, în ceea ce privește sistemul penitenciar românesc, autoritățile se plâng de lipsa personalului, rata deținuți-supraveghetori fiind una din cele mai mari din Europa. De asemenea, personalul dispune de o calificare foarte slabă, chiar și specialiștii – psihologi, asistenți sociali, medici etc.- provenind de la universități particulare de calitate îndoielnică, iar cei mai mulți au fost angajați cu ajutorul relațiilor pe care le aveau în penitenciare. Situația personalului slab calificat nu e specifică doar României, probleme similare în ce privește lipsa personalului și lipsa de experiență a personalului au fost identificate și în alte închisori din Marea Britanie și Australia. Calitatea slabă a forței de muncă și a lipsei de experiență, personalul redus și deficitul de personal, problemele cu recrutarea și formarea personalului subminează securitatea și bunăstarea deținuților, reprezentând un pericol pentru ordinea instituțională. Din aceste motive se întâlnesc deseori agresiuni din partea personalului asupra deținuților, iar plângerile din partea acestora nu sunt nesemnificative.
În anul 2000, au fost nenumărate plângeri din partea deținuților cu privire la anumite agresări fizice din partea personalului. APADOR-CH a primit astfel de reclamații de la deținuții din penitenciarele: Vaslui, Gherla, Jilava, Miercurea Ciuc și Brăila. Din anul 2001, numărul plângerilor referitoare la comportamentul brutal al unor ofițeri sau subofițeri reclamați a scăzut, dar au apărute cele cu privire la intervențiile mascaților. Aceste reclamații cu privire la lovirea deținuților de anume ofițeri sau subofițeri au provenit de la penitenciarele din Ploiești, Codlea și Rahova, Tichilești. De asemenea în anul 2004, la Penitenciarul Botoșani, mai mulți deținuți, inclusiv minori, au reclamat tratamentul brutal la care erau supuși de unii subofițeri.
În Norvegia de la sfârșitul anilor 1980, s-au făcut eforturi pentru îmbunătățirea relațiilor între ofițeri și deținuți. De la doar paza și păstrarea ordinii, au trecut la munca de ofițer de închisoare care se concentrează pe asistența socială și îngrijirea deținuților, împreună cu o creștere a influenței personale și a responsabilității. O inițiativă importantă a fost crearea unui aranjament pentru prizonieri de a avea un contact personal cu ofițerii. Scopul acestui contact personal cu deținuții a fost acela de a motiva și ajuta deținuții în procesul de reabilitare și pentru ai ajuta în diferite probleme sau cereri în timpul detenției. Acest lucru a implicat discuții personale și interviuri, prin urmare o mai mare implicare și apropiere de prizoniri.
De asemenea, este confirmat faptul că relațiile între ofițeri și deținuți în închisorile mici se dezvoltă mai ușor pentru că ei se respectă reciproc ca indivizi și nu exclusiv ca prizonieri și ofițeri. Desigur obținerea relațiilor pozitive și bune cu prizonierii pot fi psibile și în închisorile mari, dar închisorile mici au un avantaj în a avea o distanță mai mică dintre de nivelul superior de conducere și prizonieri.
Activitățile religioase
Activitățile religiase care se desfășoară în penitenciar nu sunt datorită faptului că
deținuții au pus presiune sau au optat de bună voie aceste servicii, ci datorită oportunismului politic care s-a declanșat în anul 1989. Începând cu anul respectiv, activitățile religioase sunt practicate frecvent în toate penitenciarele, educația religioasă aplicată în interesul ordinii și disciplinei din penitenciar fiind cea mai eficientă metodă acceptată din partea deținuților. De asemenea regulile europene reglementează aspectul libertății religioase a deținutului. Regimul din penitenciar trebuie organizat în așa fel încât să li se permită deținuților să-și manifeste practicile religioase, să participe la slujbe sau la întrunirile religioase, să se întâlnească cu liderul reprezentant religiei lui și să aibă acces la cărți religiase.
Rolul preoților din penitenciare este acela de a atrage atenția deținuților asupra faptelor săvârșite, vorbind despre comportamentul uman folosindu-se de limbajul biblic care îi îndeamnă la pocăință și supunere față de legile statului. Predica religioasă din capela penitenciarului trebuie să se identifice cu cele trei concepte: condamnat-societate-om, în raport cu respectarea legilor statului, în planul practicii sociale a conșiinței religioase și a poruncilor din Biblie.
Programul unei zile de detenție
Viața din interiorul penitenciarului este organizată în mod diferit în funcție de tipul și regimul de detenție cât și în funcție de alte aspecte specifice de activitatea unui regim penitenciar.
O zi obișnuită de detenție în penitenciar se încadrează unui program bine determinat, numit și programul zilei, întocmit de fiecare intituție carcerală în parte, în strictă conformitate cu ajutorul căruia se organizează detenția persoanelor în penitenciarul respectiv.
Într-o instituție penitenciară, activitățile zilnice, care sunt incluse în program, sunt variate, și variază în funcție de fiecare deținut în parte (unii rămîn în celulă din diferite motive: boală sau dezinteres, în schimb ce alții participă la activitățile organizate), cît și de tipul penitenciarului care poate oferi diverse munci după cum urmează: activități ce țin de deservirea gospodărească a penitenciarului, activități de formare profesională, munca în atelier, activități socio-culturale și sportive etc.
Exemplul unei zile obișnuite într-un penitenciar cu statut de izolator de urmărire penală (acesta este diferit de la o instituție la alta):
06.00 – trezirea / deșteptare;
06.00 – 06.15 – toaleta de dimineață;
06.15 – 07.00 – servirea micului dejun;
07.00 – 09.00 – însoțirea deținuților la judecată (doar cei aflați în proces);
08.00 – 09.30 – apelul deținuților și inspecția pe camere;
13.00 – 14.00 – masa de prânz;
09.30 – 16.00 – însoțirea deținuților la sălile de proceduri și la medic dacă este nevoie;
09.30 – 16.30 – însoțirea deținuților la birourile pentru întânirile cu avocații și persoanele care efectuează urmărirea penală;
08.00 – 17.00 – însoțirea deținuților la plimbare;
09.00 – 17.00 – însoțirea deținuților la toaletă (în penitenciarele de maximă siguranță sau unde nu au toaleta în cameră);
10.00 – 12.00, 14.00 – 16.00, 17.00 – 19.00 – timpul de vizionare a emisiunilor televizate;
16.00 – 17.00 – servirea cinei;
18.00 – 20.00 – controlul de seară al deținuților;
22.00 – stingere;
22.00 – 06.00 – somnul neîntrerupt.
Exemplu de o zi obișnuită într-un penitenciar de maximă siguranță (și acesta variază de la o instituție la alta):
06.00 – deșteptare;
06.00 – 06.30 – toaletă de dimineață;
06.30 – 07.00 – servirea micului dejun;
07.00 – 08.00 – program administrativ
08.00 – 08.30 – apelul deținuților și inspecția pe camere;
08.30 – 12.30 – activități educative, sportive, recreative, de muncă.
10.00 – 11.00 – activitățile educative;
12.30 – 14.00 – pauza pentru masa de prînz;
14.00 – 18.30 – activități educative, sportive, recreative, de muncă.
18.30 – 19.00 – program administrativ;
19.00 – 19.30 – servirea cinei;
19.30 – 20.00 – apelul deținuților și inspecția pe camere;
20.00 – 222.00 – timp liber;
22.00 – stingerea;
23.00 – 07.00 – somnul neîntrerupt.
suportul legislativ al persoanelor private de libertate
Având în vedere reglementările naționale, internaționale și europene în privința drepturilor omului și ale drepturilor copilului, reforma legislativă în materie penală, alături de normele și standardele internaționale, se poate trasa o perspectivă destul de complexă asupra surselor-cadru ale reglementării sancțiunilor și drepturilor persoanelor private de libertate.
Legisția internă se conturează în jurul următoarelor acte normative:
Codul penal al României publicat în Monitorul Oficial nr. 65 din 16 aprilie 1997, care a fost actualizat și republicat în 8 decembrie 2008 în Monitorul Oficial al României.
Codul de procedură penală publicat în Monitorul Oficial nr. 78 din 30 aprilie 1997, care a fost actualizat ți republicat în 25 martie 2008 în Monitorul Oficial al României.
Scopul legii penale este de a apăra, împotriva infracțiunilor, România, suveranitatea, independența, unitatea și indivizibilitatea statului, persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, precum și întreaga ordine de drept. De asemenea, acesta specifică faptele care constituie infracțiuni, pedepsele care se aplică infractorilor și măsurile care se pot lua în cazul săvârșirii acestor fapte.
Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Hotărârea Guvernului nr. 1897/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006.
Legea privind executarea pedepselor se aplică în conformitate cu dispozițiile Codului penal, ale Codului de procedură penală și ale prezentei legi. Pedepsele se execută numai în temeiul hotărârilor judecătorești de condamnare rămase definitive și trebuie să fie asigure persoanei respectarea demnității umane.
Legea nr. 374/2013 privind utilizarea sistemelor destinate blocării și întreruperii radiocomunicațiilor în perimetrele unităților din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Prezenta lege are ca obiect stabilirea unor măsuri pentru utilizarea sistemelor destinate blocării și întreruperii radiocomunicațiilor în perimetrele unităților penitenciare aflate în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP). Persoanelor private de libertate le este strict interzis utilizarea oricărei forme de radiotelecomunicație printre care sunt incluse: telefon, laptop, tabletă sau alte gadge-turi personale.
Ordinul Ministerului Justiției nr. 2714/C/2008, publicat în Monitorul Oficial în 20 Octombrie 2008, privind durata și periodicitatea vizitelor, greutatea și numărul pachetelor, precum și categoriile de bunuri ce pot fi primite, cumpărate, păstrate și folosite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate.
Ordinul Ministerului Justiției (OMJ) nr. 1676/C/2010 publicat în Monitorul Oficial nr. 523 în 27 iulie 2010, pentru aprobarea Regulamentului privind siguranța locurilor de deținere.
Regulamentul dat de OMJ, privind siguranța penitenciarelor, este dat cu scopul de organizarea și executare a serviciului de pază, escortare, însoțire și supraveghere a persoanelor private de libertate din unitățile penitenciare din România.
Ordinul Ministerului Justiției nr. 432/2010 pentru aprobarea instrucțiunilor privind evidența nominală și statistică a persoanelor private de libertate. Acest ordin reglementează activitatea de evidență a persoanelor private de libertate și reprezintă ansamblul operațiunilor realizate pentru înregistrarea și actualizarea datelor cu caracter personal necesare asigurării legalității tuturor persoanelor private de libertate aflate în unitățile carcerale.
Ordinul Ministerului Justiției nr. 2199/2011 pentru aprobarea Regulamentului privind desfășurarea activităților educative în penitenciar. Prin acest ordin sunt date condițiile de organizare și desfășurare a activităților educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială din penitenciare.
Ordinul Ministerului Justiției nr. 420/2011 privind condițiile în care persoanele condamnate pot presta muncă pe bază de voluntariat.
Ordinul Ministerului Justiției nr. 429/C/2012 privind asigurarea asistenței medicale în penitenciare. Prin reglementările acestui ordin, toate persoanele private de libertate sunt asigurate cu plata contribuției pentru asigurări sociale de sănătate de la bugetul de stat prin sume cu destinație specială, prin bugetul ANP iar dreptul la asistență medicală al persoanelor private de libertate este garantat. De asemenea, persoanele private de libertate beneficiază în mod gratuit de asistență medicală și de medicamente pe toată perioada detenției.
Ordinul Ministerului Justiției nr. 1072/2013 privind asistența religioasă a deținuților.
Decizia Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 438/2013 pentru aprobarea recompensării deținuților pe baza sistemului de creditare.
Legislație internațională
Declarația universală a drepturilor omului – adoptată și proclamată de Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite prin Rezoluția 217 A (III) din 10 decembrie 1948.
Convenția europeană a drepturilor omului – adoptată la Roma, 4 noiembrie 1950.
Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene – 2012/C 326/02.
Decizia – Cadru 2008/2009/ JAI din 27 noiembrie 2008 a Consiliului Uniunii Europene privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cadrul hotărârilor judecătorești în materie penală în Uniunea Europeană.
Recomandarea nr. 5 a Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei privind drepturile copiilor instituționalizați (2005);
Recomandarea Consiliului Europei nr. (87) 3 asupra Regulilor Europene privind Penitenciarele;
Convenția împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante, Convenția împotriva formelor de tratament sau pedepselor crude, inumane sau degradante aprobată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 10 decembrie 1984 (Rezoluția 39/46);
metodologia cercetării
problema studierii calității vieții în penitenciarul dn românia
Calitatea vieții reprezintă un concept subiectiv și multidimensional, care este din ce în ce mai recunoscut pentru rezultatele sale utile în sănătate și asistentă socială,cu ajutorul căruia numeroase aspecte concrete ale vieții unui individ sau grup, inclusiv al unei națiuni, pot fi evaluate în mod sintetic.
Printre aspectele concrete luate în considerare pentru a obține o caracterizare de ansamblu a vieții unui individ sau a unui grup este de menționat: gradul de satisfacere a cerințelor de hrană, îmbrăcăminte, locuință, muncă, calitatea mediului ambiant, natural și social, calitatea relațiilor inetrumane ale individului, percepția individuală ori comunitară privind aspectele anetrioare etc. Calitatea vieții reprezintă un total la care participă toate aspectele particulare care compun viața unui individ ori a unei comunități. Cu alte cuvinte, nivelul de calitate a vieții se măsoară în funcție de gradul de satisfacție pe care îl simte o persoană în contextul în care trăiește, în cazul cercetării de față penitenciarul.
Cercetarea de față și-a propus așadar să studieze standardul de calitate a vieții în penitenciarul din România, mai exact Penitenciarul din Oradea. Au fost stabilite obiectivele cercetării iar pe baza lor a fost întocmit chestionarul cu itemi relevanți care au cuprins toate aspectele particulare care compun viața unui deținut (vezi anexa nr. 1). După o întâlnire cu asistentul social al Penitenciarului din Oradea s-au făcut formalitățile necesare către conducerea penitenciarului pentru aprobarea aplicării chestionarelor pe deținuții de acolo.
Chestionarul întocmit a fost analizat de către conducerea penitenciarului și a fost refuzat pentru a fi aplicat în condițiile inițiale. Pentru a primi aprobarea aplicării acestuia trebuiau eliminați primii patru itemi din chestionar care vizau aproape toate aspectele care caracterizau viața unui deținut. Conducerea penitenciarului a eliminat cei patru itemi pe considerentul că deținuții sunt și vor fi tot timpul nemulțumiți de calitatea serviciilor și tratamentul pe care îl primesc, iar răspunsurile acestora vor fi prea subiective și riscante pentru imaginea penitenciarului.
Deși printre obiectivele operaționale care sunt afișate în camera de așteptare a Penitenciaului din Oradea se asigură transparența și imaginea reală a sistemului penitenciar la nivelul societății, ne confruntăm cu o realitate diferită. Sistemul penitenciar din România nu este încă pregătit să ofere imagine transparentă deoarece acest lucru ar însemna ca cei din jur să observe toate neregulile, toate nedreptățile care se fac și condițiile deseori inumane în care sunt nevoiți să își ispășească pedeapsa deținuții. Transparență înseamnă să nu ai nimic de ascuns față de publicul larg, iar atitudinea conducerii față de obiectivele pe care le-a urmărit cercetarea a fost suficientă pentru a ne da seama că problema calității vieții în penitenciar este un subiect delicat despre care publicul nu are multe cunoștințe.
Deși chestionarul a fost refăcut (vezi anexa nr. 2) și s-au cules informații puține legate de aspectul calității vieții, cercetarea a luat o nouă direcție și au fost realizate două studii de caz pe doi foști deținuți ai Penitenciarului din Oradea prin care am reușit să adunăm toate informațiile pe care nu am reușit să le culegem cu ajutorul chestionarului.
În concluzie, în urma experienței și impedimentelor întâlnite la Penitenciarul din Oradea în cercetarea calității vieții persoanelor private de libertate, consider că sistemul penitenciarelor din România este încă nepregătit să discute acest subiect și să ofere informații despre ceea ce se întâmplă în spatele gratiilor.
obiectivele cercetării
Obiectivul general al cercetării urmărește descrierea standardului de calitatea a vieții în penitenciar.
Obiective specifice:
– descrierea condițiilor de trai ale persoanelor private de liberatate în Penitenciarul din Oradea.
– descrierea percepției deținuților aspura mediului carceral în ceea ce privește calitatea serviciilor oferite.
metode și tehnici folosite în cercetare
Metodologia este știința integrantă a metodelor, „metoda fiind demersul rațional al spiritului pentru descoperirea adevărului sau rezolvarea unor probleme,” sau cu alte cuvinte o „modalitate generală, stategică de abordare a realității.”
Pentru realizarea acestei cercetări s-a folosit atât metoda calitativă cât și metoda cantitativă pentru a asigura obținerea unor informații cât mai reale. Mărginean I. (2009) ne spune în acest sens că studiile calitative contribuie în mod hotărâtor la evidențierea naturii fenomenelor, dar rămân în general la un nivel descriptiv, cele cantitative permit determinarea parametrilor specifici manifestărilor acestora, frecvența, probabilitatea, iar interdependența determinărilor calitative cu a celor cantitative este mai mult decât evidentă.
Principalele instrumente folosite în cercetare sunt: observarea participativă, interviul, chestionarul și studiul de caz. Interviul poate fi definit ca o tehnică ce urmărește obținerea informațiilor verbale, prin întrebări și răspunsuri. Această metodă presupune o relație dublă de comunicare. Este tehnica de obținere prin întrebări și răspunsuri a informațiilor verbale de la indivizi și grupuri umane în vederea verificării ipotezelor. Scopul interviurilor este obținerea de informații despre un eveniment sau un fenomen social. Utilizând interviul, cercetătorul încearcă să înțeleagă din relatarea persoanei date despre situația, circumnsanțele, sentimentele și percepțiile asupra fenomenului vizat. Un alt scop al folosirii interviului în cercetare este obținerea unei descrieri calitative a aspectelor cheie ale vieții sociale ale indivizilor.
Datele cantitative au fost obținute prin aplicarea unui chestionar pe un eșantion de 100 de subiecți, persoane aflate în detenție în Penitenciarul din Oradea. Chestionarul constituie un mijloc extrem de eficient de a măsura atitudinile populației, iar rezultatele culese cu această metodă, având valoare statistică, pot fi generalizate la restul populației. Metoda chestionarului a fost aplicată pentru descrierea standardului de calitate a vieții a deținuților din Penitenciarul din Oradea. Chestionarul a fost aplicat individual fiind alcătuit inițial din 12 itemi (vezi anexa nr. 1), dar datorită impedimentelor menționate, primii 4 itemi au fost eliminați și au rămas doar 8 (vezi anexa nr. 2). Chestionarul a fost aplicat de către asistentul social al penitenciarului care a selectat deținuții aleatoriu.
Datele calitative au fost culese cu ajutorul interviului, iar în vederea atingerii obiectivelor specifice propuse s-a optat pentru metoda studiului de caz.
Studiul de caz este o metodă calitativă de cercetare care își ia ca subiect unul sau mai multe cazuri selectate dintr-o unitate socială, de la indivizi până la comunități sau organizații și le studiază printr-o serie de tehnici. „Studiul de caz este o tehnică specială a culegerii, a punerii în formă și a prelucrării informației la un sistem social, cuprinzând propriile sale dinamici.”
În cadrul studiului de caz, am folosit ca și instrument de lucru interviul, deoarece este una dintre cele mai importante surse de informare ale studiului de caz. „Studiul de caz este o investigație empirică prin care se cercetează un fenomen contemporan în contextul său, din viața reală.”
Metoda stutdiului de caz ne permite analizarea în detaliu a problemelor sau a nevoilor cu care se confruntă deținuții în mediul carceral. De asemenea prin această metoda am reușit să culeg informații despre aspectele legate de calitatea vieții în penitenciar cu toate detaliile vieții unei persoane aflate în detenție, ceea ce cu nu s-a putut cu ajutorul chestionarului. În concluzie, în urma studiilor de caz am încercat să obțin informații mai profunde, care permit explorarea mai adâncă a percepțiilor, judecăților și atitudinilor respondenților.
cercetarea cantitativă
Pentru colectarea unor informații cât mai eficiente, am folosit ca și metodă de cercetare metoda cantitativă iar ca instrument de colectare a datelor, chestionarul. Am ales chestionarul deoarece permite generalizarea rezultatelor cercetării și reprezintă un mijloc foarte eficient de măsurare a atitudinii subiecților. În special au fost colectate date în ceea ce privește starea de sănătate a deținuților, relațiile cu colegii, cu familia, activitățile în care sunt implicați și alte aspecte legate de tipul infracțiunii, anii de pedeapsă, etc.
Ca urmare, chestionarul s-a dovedit a fi o metodă foarte eficientă în colectarea unor informații utile într-un timp relativ scurt, lucru esențial atunci când cercetarea este făcută pe un eșantion mare de populație.
Eșantionul este alcătuit dintr-un număr de 100 de deținuți, de la Penitenciarul de maximă siguranță din Oradea. La ora actuală la penitenciarul din Oradea sunt 539 de persoane private de libertate în 3 tripuri de regim: regim de penitenciar de maximă siguranță, regim închis și regim de arest preventiv.
Subiecții sunt de etnie diferită: 63% români, 18% maghiari și 19% romi. Aceștia sunt condamnați pentru diferite tipuri de infracțiuni: fraudă, șantaj, furt calificat, târhărie, tentativă de omor, omor, viol, trafic de droguri, vătămare corporala, ucidere din culpă, cei mai mulți fiind condamnați pentru ucidere din culpă, omor și furt.
Subiecții au vârsta cuprinsă între 23 și 62 de ani, vârsta medie fiind de aproximativ 42, 2 ani. Studiile subiecților sunt variate. Unii dintre ei au studii superioare și au avut funcție înaltă, cum ar fi cea de procuror, înainte de a fi condamnați, unii au studii medii, iar unii au studii minime sau deloc. Nivelul pedepsei este diferit în funcție de infracțiunea comisă și variază de la câteva luni până la peste 20 de ani de închisoare.
Ipotezele cercetării
Pe baza cercetărilor de specialitate, cât și pe baza informațiilor teoretice desprinse până la acest nivel de cercetare, am pornit în cercetare de la următoarele ipoteze:
– mediul carceral al penitenciarelor este un mediu care depersonalizează individul prin condițiile în care este nevoit să supraviețuiască cât timp trebuie să-și ispășească pedeapsa.
– serviciile oferite de către penitenciare persoanelor private de libertate se situează sub standardele normale.
– calitatea vieții a individului aflat în penitenciar este mult inferioară decât cea a individului aflat în liberate.
Rezultatele și interpretarea cercetării cantitative
Obiectivele generale ale cercetării canititative sunt acelea de a descoperi gradul în care deținuții sunt satisfăcuți față de mediul carceral în care își ispășesc pedeapsa. Așadar am urmărit colectarea informațiilor cu privire la următoarele aspecte legate de mediul careceral al deținuților: relațiile cu colegii, cu familia, activitățile în care sunt implicați, starea de sănătate a deținuților, tipul infracțiunii, anii de pedeapsă, etc.
În ceea ce privește relațiile dintre deținuți, cele mai multe relații sunt construite pe criteriul intereselor și afinităților pe care aceștia le au în comun.
Grafic 1: Criteriile pe care sunt construite relațiile între deținuți.
Observăm în graficul 1 că peste 45% dintre deținuți își constriesc relații cu alte persoane în funcție de interesele comune, afinitățile pe care le au și activitățile de care sunt pasionați. Aproximativ 26% dintre deținuți leagă prietenii cu alte persoane în funcție de vârsta. Cu alte cuvinte își aleg preteni cu vârsta cât mai apropiată de a lor. De asemenea 14% dintre deținuți își construiesc relațiile în funcție de anii de condamnare sau tipul de pedeapsă primit, iar 9% construiesc relații bazate pe interes economic sau material.
Grafic 2: Aprecierea stării de sănătate a deținuților.
Unul dintre cei mai semnificativi indicatori în ceea ce privește calitatea vieții persoanelor private de libertate, pe lângă altele, este starea de sănătate. Menționăm că odată ce o persoană privată de libertate se confruntă cu o stare de sănătate proastă este mult mai dezavantajată în acordarea îngrijirilor necesare în comparație cu o persoană liberă.
Privind autoaprecierea stării de sănătate, pe o scală de la 1 la 5 unde 1 înseamnă stare de sănătate foarte proastă iar 5 înseamnă stare de sănătate foarte bună, deținuții apreciază într-un procent mai mare (28%) că starea lor se situează undeva la 3 adică o stare de sănătate satisfăcătoare. Aproximativ 26 %, respectiv 23 % apreciază starea de sănătate ca fiind foarte bună pe scala 4 și 5. Există persoane care au o stare de sănătate precară (16%), chiar foarte proastă pentru 5% dintre deținuți. Aceștia au specificat că suferă de diferite boli cum ar fi: hieprtensiune, ulcer la stomac, boli cardiace, boli de rinichi, diabet, varice, hernie de disc, diferite intervenții chirurgicale, etc.
Grafic 3: Relația deținuților cu familia.
În privința relațiilor pe care le au deținuții cu familia, în graficul 3 observăm următoarele rezultate: pe o scală de la 1 la 5 unde 1 înseamnă foarte proastă iar 5 înseamnă foarte bună, peste 65% dintre deșinuți au apreciat relația cu famili ca fiind foarte bună. 16% dintre deținuți se situează pe scala 4, 11% pe scala 3 iar 6% au o relație proastă sau foarte proastă cu familia.
Grafic 4: Estimarea gradului în care deținutul primește vizite din partea familiei.
Vizitele din partea familiei deținutului variază în funcție de relația pe care o are acesta cu familia și de distanța dintre penitenciar și locuința acestora. Pe o scală de la 1 la 5 unde 1 înseamnă deloc iar 5 înseamnă foarte des, observăm în graficul 4 că peste 42 % dintre deținuți sunt vizitați foarte des de familie ceea ce înseamnă că au o relație foarte bună cu familia. Aproximativ 5% dintre deținuți nu primesc vizite deloc din partea familiei sau 6% primesc foarte rar.
Grafic 5: Estimarea gradului în care deținutul primește pachet de acasă.
În privința estimării gradului în care deținutul primește pachete de acasă de asemenea avem următoarele rezultate, urmărind aceași scală de măsurare în care 1 înseamnă deloc iar 5 înseamnă foarte des, avem același procentaj ca și în cazul vizitelor, de 42% de deținuți care primesc pachete foarte des de acasă. 29% de asemenea estimează că primesc destul de des, înă 4% dintre deținuți nu primesc deloc, respectiv 9% care primesc foarte rar.
Grafic 6: Estimarea gradului în care deținutul păstrează legătura cu familia prin telefon.
Convorbirile telefonice cu familia sunt foarte importante pentru păstrarea legăturii cu familia mai ales în cazul în care aceasta se află în alt oraș decât penitenciarul unde este închis unul dintre membri. Peste 58% dintre deținuți vorbesc cu familia foarte des respectiv 20% destul de des și doar 5% dintre deținuți nu vorbesc deloc cu familia la telefon. Acest lucru se datorează probabil și faptului că deținutul poate nu are familie.
Grafic 6: Gradul de implicare a deținuților în activitățile din penitenciar.
Gradul de implicare a deținuților în activitățile desfășurate în penitenciar este destul de mare, respectiv 42% dintre deținuți sunt implicați foarte mult, 30% fiind destul de mult implicați iar 21% au un grad mediu de implicare. Un procent foarte mic de 2% respectiv 5% nu sunt implicați deloc în activitățile desfășurate sau foarte puțin.
Grafic 7: Gradul de implicare a deținuților în activitățile educaționale.
Pentru că am vrut să vedem exact activitățile în care sunt implicați deținuții, activitățile desfășurate de deținuți în penitenciar au fost grupate în: activități educaționale, culturale, sportive, de hobby, comunitare și religioase. Așadar pe o scală de la 1 la 5 unde 1 înseamnă deloc iar 5 înseamnă foarte mult, în graficul 6 observăm că aproximativ 36% dintre deținuți sunt foarte implicați în activitățile educaționale, iar 30% au o implicare medie. Peste 5% dintre dținuți nu sunt implicați deloc sau foarte puțin.
Grafic 8: Gradul de implicare a deținuților în activitățile culturale.
Graficul 8 arată rezultatele în ce privește gradul de implicare al deținuților în activitățile culturale. Observăm că și în acest tip de activitate deținuții sunt destul de implicați, peste 27 % apreciind că sunt foarte implicați.
Grafic 9: Gradul de implicare a deținuților în activitățile sportive.
Din gradicul 9 obsservăm că în activitățile sportive 14% dintre deținuți nu se implică deloc iar 16% se implică foarte puțin. Acest lucru se datorează și afecțiunilor de care suferă unii dintre deținuți, iar sănătatea nu le permite să facă sport. Peste 28% dintre deținuți însă sunt foarte impicați în activitățile sportive.
Grafic 10: Gradul de implicare a deținuților în activitățile ocupaționale de hobby.
Activitățile ocupaționale de hobby nu reprezintă un domeniu foarte mare de interes pentru deținuți acest fapt fiind evidențiat de procentul mare de deținuți care nu sunt implicați deloc în această activitate, respectiv 26% de subiecți.
Grafic 11: Gradul de implicare a deținuților în activitățile comunitare / muncă în folosul comunității.
În condițiile Legii nr. 83 din 2010 de modificare și completare a Legii nr. 275 din 2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal deținuții pot să presteze muncă comnitară pentru reducerea zilelor de pedeapsă. Așadar, observăm în graficul 11 că un procentaj foarte mare de deținuți este implicat în activitățile de muncă în folosul comunității. 52% dintre deținuți sunt foarte implicați fiind urmat de celelalte procente de 14% respectiv 13% dintre deținuți care sunt implicați destul de mult sau mediu. Cei care nu sunt implicați deloc fie au o pedeapsă foarte mică fie nu le permite stare de sănătate.
Grafic 12: Gradul de implicare a deținuților în activitățile religioase.
Educația religioasă în penitenciar este de cele mai multe ori aplicată în interesul ordinii și disciplinei din penitenciar, aceasta fiind una dintre cele mai eficiente metode acceptate din partea deținuților. observăm în graficul 12 că 45% dintre deținuți sunt foarte implicați în activitățile religioase desfățurate în penitenciar.
Grafic 13: Exprimarea gradului de satisfacție a deținuților față de activitățile desfășurate în penitenciar.
Pe o scală de la 1 la 5 unde 1 înseamnă foarte nemulțumit iar 5 înseamnă foarte mulțumit, peste 50% dintre deținuți au un grad de satisfacție ridicat cu privire la serviciile pe care le desfășoară în penitenciar.
De la 1 februarie 2014, a intrat în vigoare un Nou Cod Penal, potrivit Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, și un Nou Cod de procedură penală, conform Legii nr. 255/2013 de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală, prin care mai mulți deținuți au beneficiat de reducerea pedepsei, printre care se numără și o parte dintre subiecții cercetării. Așadar 13% dintre subiecți au beneficiat de o reducere de pedeapsă încadrată între 3 luni și 4 ani.
În concluzie, rezultatele cercetării cantitaive, ne furnizează o cantitate vastă de informații cu privire la persoanele private de libertate care confirmă ipotezele.
cercetarea calitativă
Pentru cercetarea calitativă am realizat 2 studii de caz aplicat pe doi foști deținuți, folosindu-mă de interviul semistructurat care se referă la interviul cu răspunsuri libere, cu întrebări deschise, iar intervievatorul acordă respondenților libertatea unor răspunsuri mai detaliate. Interviul a fost elaborat dinainte, fiind un interviu individual, aplicat pe baza unui ghid de zece întrebări (vezi anexa nr. 3) prin care am încercat să cuprind toate aspectele obiectivelor propuse.
studiul de caz I
Studiul de caz I s-a realizat cu ajutorul interviului care a durat între 15 și 20 de minute. Persoana intervievată a fost relaxată și deschisă cerințelor interviului, creându-se astfel un mediu prielnic pentru pentru atingerea scopului acestui studiu de caz. Interviul a decurs fără dificultăți. Domnul D. a fost încurajat să se exprime liber, nefiind constrâns de întrebări închise și bineînțeles l-am asigurat că datele vor rămâne confidențiale, acest lucru ajutându-l să fie mult mai deschis și să se exprime mult mai liber.
Descrierea cazului
Domnul G. S. are 28 de ani, este din localitatea S. județul Bihor. A crescut într-o familie cu tatăl aclcoolic iar mama casnică. Aceștia au decedat în urmă cu câțiva ani. Mai are încă 2 surori căsătorite dar nu păstrează legătura. În trecut a lucrat la CFR, apoi angajandu-se la un atelier de fierărie.
În urmă cu 2 ani, mai exact în anul 2010, domnul G.S. a fost complice la furtul unei mașini, iar în urma acestui fapt a fost condamnat la 8 luni și 3 săptămâni de închisoare pentru fraudă. A acesta și-a ispășit pedeapsa la penitenciarul din Oradea.
Rezultatele cercetării
În timpul interviului am urmărit descrierea următoarele aspecte: a) aspectele vieții în penitenciar; b) condițiile pe care le au deținuții în celulă; c) calitatea hranei, apei; d) condițiile de igienă; e) relația deținuților cu personalul închisorii; f) relația cu colegii de celulă; g) acesul deținuților la mass-media; h) accesul deținuților la serviciile medicale; i) activitățile pe care le întreprind deținuții în timpul liber.
Viața de celulă nu este ușoară iar domnul G. ne specifică următoarele:
Cum era viața de celulă? Era rea, nedreaptă…nu cunoști pe nimenea mai ales dacă ești străin și ești nou îi greu că nu ai cu cine vorbi, prieteni nimica, acolo îți faci prieteni mai greu că toți care sunt acolo se cunosc între ei și la început ești mai mult singur. La ora 5 trebuia să te trezești că se împărțea pâinea, la ora 6 era apelul de dimineață se verificau celulelele, gratiile, personalul, la ora 7 trebuia să fim mâncați și coborâți la lucru. (domnul G.)
Deși a fost încurajat să spună mai multe detalii legate de acest subiect, domnul G. este reținut și se rezumă la faptul că este destul de grea din cauza singurătății și a faptului că atunci când o persoană este introdusă în penitenciar este privită ca un intrus de către ceilalți deținuți. De asmenea amintește câteva aspecte legate de programul de acolo cărora trebuiau să se supună zilnic.
Condițiile de locuit reprezintă un aspect foarte important în analizarea calității vieții deținutului de aceea am încercat să culegem informații cât mai relevante cu privire la dotarea spațiului, utilitățile pe care le are în celulă, numărul deținuților, a paturilor etc.
Condițiile erau ok doar că aveai apă rece în fiecare zi din care apă caldă aveai doar lunea, miercurea și vinerea, din carea aveai apă caldă 35 minute să faci baie, la care eram 8 persoane pe cameră, deci aveai 15 de minute și apucai să îți vină rândul o dată pe săptămână. Fiecare avea patul lui, era toaletă în cameră și duș, chiuvetă. Cei care erau mai șmecheri dormeau pe patul de jos pentru că sunt paturi cu două nivele. (domnul G.)
Domnul G. este destul de mulțumit de condițiile pe care le aveu în celulă. Acestea nu era supraaglomerare, ci fiecare deținut avea patul lui, iar camera era dotatată cu toaletă, duș și chiuvetă. Aveau program la apă rece nelimitat în fiecare zi, doar cea caldă fiind cu program stabilit într-un anumit interval de ore în trei zile pe săptămână.
În privința calității hranei pe care o primesc deținuții domnul G. menționează:
Mâncarea ce era mai bună acuma…era fasolea, varza foarte puțină lume o mânca…când intra pe secție cu ea îi simțeai mirosu de la 160 de metri și îți venea rău, multă lume o arunca. Dimineață la ora 5 trebuia să te trezești să îți iei pâinea…îți luai pâinea după care primeai marmeladă sau margarină, din care erau care erau la regim și primeau lapte, ou, depinde de regime. La amiază felu unu felu doi era dar fasole era în fiecare zi, cartofi, iar seara aveai giș cu lapte sau orez cu lapte…mâncare mai ușoară. Mâncare era destulă pentru toți, dacă te puneai bine cu cel care împărțea că era și el deținut, îți dădea ce-i mai bun. (domnul G.)
Hrana pe care o primesc deținuții, deși este suficientă este mereu aceași. Diversitatea mâncării se rezumă la cele trei legume principale: fasole, cartofi și varză. Meniul unei zile conține neaparat o mâncare gătită sau cu cartofi, sau cu varză sau cu fasole. Din afirmațiile domnului G. fasolea era mancarea care nu lipsea în nici una din zile. Meniul de la prânz conține totdeauna două feluri de mâncare iar seara este servit ceva mai ușor cum ar fi orezul cu lapte sau grișul cu lapte. Domnul G. menționează că cel care împărțea mâncarea pe palierul penitenciarului era de asemenea o persoană privată de libertate, iar cei care aveau relații bune cu acesta primeau ce era mai bun din mâncarea respectivă.
În privința apei potabile domnul G. obiectează astfel:
Apa de băut nu era foarte bună….era ok că mai erau deținuți care beau dar eu unu nu am baut-o nu am suportat gustu…avea un gust ciudat pe care eu nu îl suportam. Eu mi-am luat apă de la ABC, tot timpul cât am stat închis…de băut cumpăram tot timpul apă sau suc. (domnul G.)
Dacă în privința hranei, domnul G. a fost destul de reținut, specificând doar că meniul nu este foarte divers, în privința apei este foarte nemulțumit. Din afirmația acestuia observăm că apa este de o calitate proastă, având gust și miros neplăcut, iar din această cauză deținuții nu o pot consuma de băut. Datorită acestui fapt, aceștia sunt nevoiți să își cumpre apă de la ABC – ul penitenciarului.
Un alt aspect important în calitatea vieții individului sunt condițiile de igienă din spațiul în care locuiește, iar în privița deținuților domnul G. afirmă:
Igiena era destul de ok…acuma depindea de fiecare cât de curat voia să fie. Aveam toaleta și dușul în cameră și aveam acces tot timpul la ele. Bine acuma nu aveam apă caldă tot timpul dar aveam apă rece și tot te poți spăla dacă e ceva. Apoi celula era atât de curată cât o păstram noi curată că doar noi trebuia să avem grijă de asta. (domnul G.)
Condițiile de igienă din penitenciar sunt accesibile pentru toți deținuții aproape în aceași măsură în sensul că fiecare celulă este dotată cu grup sanitar accesibil ori de câte ori au nevoie deținuții. Aceștia au acces la apă rece tot timpul, mai puțin la apă caldă care este acordată după un anumit program stabilit de conducerea penitenciarului.
În privința relațiilor dintre deținuți și personalul închisorii, mai exact supraveghetori, domnul G. este de părere că sunt distante.
Relațiile erau așa mai distanțate, nu se prea băgau în seamă cu noi numai dacă aveau ei chef dacă venea să te viziteze cineva, întreba că cine era și dacă voia semna foaia de vizită dacă nu…nu. Dimineața când faceau apelul și verificarea celulelor vorbeau mai vulgar cu noi care eram mai șmecheri, tot timpul cu înjurături ni se adresau. (domnul G.)
Observăm așadar că relațiile dintre deținuți și supraveghetori sunt tensionate și distante. Atitudinea supraveghetorilor față de deținuții „mai șmecheri,” vorba domnuluui G., este mai degrabă de ostilitate decât de acceptare și li se adresează urât și vulgar, folosind deseor înjurături. Atitudinea supraveghetorilor este probabil un răspuns la comportamentul deținuților care se cred mai tari și fac probleme, deoarece domnul G. doar la aceștia face referire că ar avea o relație deficitară cu personalul închisorii.
De asemenea relațiile deținutului cu colegii de celulă variază de la persoană la persoană:
Depinde acuma…eu mă înțelegeam când cum, eram 8 în cameră și cu unii mă înțelegeam bine cu alții nu…de exemplu a fost când m-am și bătut cu unii dintre ei…a venit un băiat nou și ca să nu îl ia rechinii să își bată joc de el, așa se numesc ăștia mai mari sau care îs mai demult în închisoare, m-am băgat pentru el și i-am luat apărarea, atunci am fost și în carceră că m-am bătut. Dacă ești venit nou e mai rău până te cunosc ceilalți. (domnul G.)
Relația domnului G. cu ceilalți colegi de celulă diferă de la unul la altul. Erau colegi cu care se înțelegea bine dar totodată eau colegi cu care avea probleme. Acesta spune că pentru persoanele care vin noi în celulă este destul de greu să se integreze printre cei care au vechime. Cei care au vechime sau „rechinii” se cred șefii celulei, iar atunci când este adus un coleg nou îl întâmpină cu diferite amenințări prin care încearcă să îl intimideze. În urma acestor fapte, de multe ori deținuții se încaieră și se iau la bătaie, supraveghetorii fiind nevoiți să intervină.
Accesul la informațiile mass-media în penitenciar este destul de redus.
Mai primeam de acasă reviste și din astea de la familie, internet nu ai voie deloc. Aveam televizor…da aveam dar la ora 10 seara se închidea…aveam acces de dimineață de la 5 până seara la 10, dar peste zi nu ne prea uitam că eram mai mult seara. (domnul G.)
Observăm așadar că accesul deținuților la informațiile mass-media este limitat, acestea rezumându-se la televizor și câteva reviste, ziare din partea familiei.
De asemenea la serviciile medicale deținuții aveau anumite zile în care puteau să fie consultați.
Aveai acces miercurea când era medicul pe secție sau la dentist trebuia să îți faci cerere apoi să ți se aprobe cererea și apoi te duceai la dentist, dar medic era miercurea, psihiatrie sai psiholog ce era… era joi și mergeau cei care aveau probleme sau mai făceau câte un control de rutină să vadă cum mai ești, dacă nu te-ai automutilat sau chestii din astea care erau interzise. (domnul G.)
Acesul deținuților la serviciile medicale se face după un anumit program în funcție de ziua în care lucrează medicul pe secție. De asemena medicul psiholog are un anumit interval de orar în care poate fi contactat de către deținunți. Pentru siguranța deținuților se mai efectuează și controale de rutină printre deținuți fiind examinați dacă nu și-au produs răni fizice.
În timpul liber deținutul se poate implica într-o serie de activități oferite în penitenciar.
În timpul liber jucam cărți, sau mergeam la sala de forță, sau ieșeam în plimbător,duminica era biserică sau sport, mai mergeam la școală să-i ajut pe alții la scris, să învețe să citească, rau foarte mulți care nu știau să scrie sau să citească. (domnul G.)
Domnul G. a fost implicat în diferite activități cum ar fi: activități sportive, activități educaționale, activități religioase sau iesea pur și simplu la plimbare în curte, sau își petrecea timpul liber cu ceilalți colegi jucând cărți.
Interpretarea rezultatelor
În urma rezultatelor acestui studiu observăm că există o serie de aspecte cu care se confruntă deținutul în mediul carceral. Viața din spatele gratiilor este dificilă deoarece persoana se confruntă cu un mediu nou de viață, colegi noi, reguli noi, iar adaptarea nu este ușoară.
Condițiile cu care sunt întâmpinați persoanele care au primit sentința de pedeapsă sunt minime. Camera în care sunt închiși este dotată cu paturi (depinde de mărimea camerei), în cazul studiului de față, camera în care era domnul G. avea 8 paturi, iar de regulă câte paturi atâția deținuți. De asemenea există un grup sanitar compus din toaletă, duș și chiuvetă și un televizor.
Calitatea hranei este de cele mai multe ori nesatisfăcătoare, iar meniul nu este deloc variat. Cartofii, fasolea și varza fiind principalele elemente care compun mâncarea deținutului. Cei privilegiați au șansa să primească din oală ce este mai bun atunci când se împarte mâncarea. De asemenea calitatea apei potabile este jalnică. Deținuții care nu își permit cumpărarea apei potabile sunt nevoiți să bea apa de la robinet care are miros și gust neplăcut.
Condițiile de igienă în concepția fostului deținut sunt satisfăcătoare în sensul că există un grup sanitar în camera de carceră și apă, iar cu apa și săpunul pot asigura o igienă decentă dacă deținutul vrea acest lucru.
Relația deținuților cu personalul este distatntă, tensionată uneori, mai ales în cazul deținuților care fac probleme. De obicei atitudinea supraveghetorilor față de „șmecherași” este ostilă, li se adresează cu înjurături și jigniri. De asemenea relația cu ceilalți de celulă este relativă, când bună, când rea. De obicei deținuții cu vechime mai mare în penitenciar sau rechinii au o atitudine se superioritate față de ceilalți și ei fac regulile din celulă, iar cei care vin pe parcurs trebuie să se supună. Deseori sunt bătăi între deținuți care sfârșesc cu pedeapsa la carceră pentru câteva zile.
Acesul deținuților la informație este limitat, singurul mijloc prin care pot accesa informații fiind televizorul. Serviciile medicale de asemenea sunt destul de limitate, medicul are program limitat în cadrul penitenciarului.
Pentru a-și petrece eficient timpul și pentru evitarea monotoniei deținuții sunt încurajați să se implice în diferite activități. Astfel majoritatea deținuților se implică în activități educaționale, sportive, religioase și diferite hobby-uri.
În concluzie, în urma studiului de caz I am constatat că mediul penitenciar este un mediu dur și plin de privațiuni în care persoanele private de libertate trebuie să își execute sentința.
studiul de caz II
Studiul de caz II s-a realizat tot cu ajutorul interviului care a durat aproximativ 15 minute. Persoana intervievată a fost informată cu privire la scopul cercetării iar interviul a decurs fără dificultăți. Domnul D. a fost încurajat să se exprime deschis, fără rețineri, însă răspunsurile acestuia au fost foarte reticiente. De asemena nu a fost constrâns de întrebări închise și bineînțeles l-am asigurat că datele vor rămâne confidențiale.
Descrierea cazului
Domnul D. M. este un tânăr de 27 de ani, din localitatea Oradea, care a crescut la centrul de plasament. Acesta nu știe nimic despre părinții săi naturali, mai are un frate dar cu care nu păstrează legătura. După de a ieșit din centrul de plasament a încercat să își câștige existența muncind cu ziua în construcții. Fiind într-un anturaj negativ s-a apucat să facă trafic de droguri iar în anul 2013 a fost prins de Poliția din Oradea și a fost arestat. A stat închis o perioadă de 6 luni în penitenciarul din Oradea.
Rezultatele cercetării
În ceea ce privește viața de celulă sau viața pe care a avut-o în timpul celor 6 luni de detenție, domnul D. afirmă următoarele:
Acuma depinde…că dacă îți vedeai de treaba ta și stăteai liniștit nu îți avea numeni treabă, puteai duce bine. Dacă erai șmecher că cine ești tu și făceai probleme atuncea nu te bătea neaparat gardienii ci îl punea pe unu care era comdamnat la mulți ani de închisoare să te urmărească și te pună la punct dacă făceai prea mari probleme. (domnul D.)
Ceea ce relatează domnul D. este o realitate destul de crudă, iar viața din spatele gratiilor este în funcție de modul în care se raportează deținutul. Ceea ce este de remarcat este faptul că disciplina nu este aplicată neapărat direct de către supraveghetori ci de cei mai puternici dintre deținuți.
În privința condițiilor și dotările pe care le au deținuții în cameră domnul D. afirmă:
Acuma depinde…în general camera are 6 paturi și tot atâția deținuți, câte unu în fiecare pat, este și o masă, avem televizor și mai avem lucruri personale primite de acasă…da avem și toaletă, duș…nu trebe să ieșim din cameră că le avem acolo. (domnul D.)
Din relatările domnului D. celula este dotată cu paturi, grup sanitar, televizor, o masă și fiecare mai are ceva lucruri personale.
Calitatea și cantitatea hranei și a fost insuficientă domnului D. care este nemulțumit obiectând astfel:
Calitatea apei era bună dar cantitatea prea puțină. Iar hrana era destul de slabă. Cartofii erau în general mâncarea de bază și fasolea. Dimineața era mai puțin….într-o dimineață ne dădea o felie de pâine cu unt, în următoarea dimineață îți dădea cinci biscuiți cu un pic de gem sau ceva de genu. Asta era micul dejun, trezirea era la 6 dimineața. (domnul D.)
Observăm că meniul specificat de către domnul D. este în mare măsură identic cu cel specificat de domnul G. în primul studiu de caz. Diferența între mențiunile celor doi este faptul că domnul G. nu se plângea de cantitatea hranei, pe când în cazul de față subiectul se plânge de cantitate puțină în special la micul dejun.
În privința igienei, domnul D. specifică faptul că fiecare deținut trebuia să fie responsabil de propria sa igienă.
Aici depindea de tine, toaleta era în cameră și dușul la fel era în cameră dar o dată pe săptămână puteai să faci baie când ne dădea apă caldă și atuncea depinde acuma câți erau în celulă, noi eram șase…hai că aveai 15 minute să te speli…într-o oră apucam să ne splălăm toți șase, dar apă rece aveam tot timpul. (domnul D.)
Așadar igiena în penitenciar este în principiu asigurată de grupul sanitar care este inclus în celula deținuților și apa rece pe care o au la dispoziție tot timpul.
Relațiile cu personalul supraveghetor sunt distatnte și în cazul domnului D.
Eu nu prea am avut de aface cu ei…nu prea vorbeam cu ei că dacă intram foarte mult în vorbă cu ei, cum eram eu pentru droguri închis nu încercau decât să scoată de la mine informații…nu prea stăteam eu de vorbă cu ei. (domnul D.)
Relația distantă dintre supraveghetori și domnul D. se datorează și faptului că exista teama de nu divulga toate secretele legate de traficul de drogri pentru care acesta a fost condamnat. Așadar, prefera mai degrabă să păstreze distanța și să nu se implice în discuții directe cu aceștia.
Relația cu colegii de celulă în schimb este bună, specificând că s-a înțeles destul de bine.
Cu toți cu care am fost în celulă erau tot pentru trafic de droguri închiși. Nu am avut probleme cu ei a fot ok. Dacă stăteai la locul tău nu aveai așa probleme cu nimeni și nici alții cu tine..erai lăsat în pace. (domnul D.)
Domnul D. definește relația bună cu cei din jur în funcție de atitudinea acestora. Acesta consideră că relațiile se construiesc în funcție de modul în care se raportează o persoană la mediul carceral. O persoană care crează probleme nu va reuși niciodată să aibă prieteni pe când cei care stau la locul lor au relații stabile.
În ceea ce privește acesul la informația mass-media, răspunsul este asemănător cu cel al
Domnului G. din primul studiu de caz.
Aaa nu avem voie decât cu televizor în cameră. Cu calculator, laptop dacă te prinde ai bulit-o, nu e voie cu așa ceva…nu ai voie dar televizor da, ăla aveam în cameră și ne mai uitam și noi la știri și la una alta. Programul este limitat…la ora 10 seara se închide și trebe să mergem la culcare. (domnul D.)
Televizorul reprezintă singura sursă prin care deținuții au acces la informațiile mass-media. Celelate aparate prin care se poate avea acces sunt strict interzise.
În opinia domnului D. accesul la serviciile medicale este relativ bună. Dacă se întâmplă ca un deținut să fie bolnav este dus la medic la control și i se dau medicamentele necesare.
De regulă te ducea la medic dacă cereai, nu era problemă, îți dădea un paracetamol, o aspirină și atâta tot dacă trebuia. (domnul D.)
În ceea ce privește implicarea în diferitele activități în timpul liber, în penitenciar, subiectul D. afirmă:
Mă ocupam cu muzica, cântam, mergeam în sala cu instrumente ale penitenciarului. Mai mergeam la sală, faceam sport, numa să nu stau pe celulă, mergeam la lecții cu deținuții și noi care știam să citim să scriem îi ajutam pe cei care nu știau…..la biserică odată am prins să merg. (domnul D.)
Activitățile cele mai frecvente în care sunt implicați deținuții sunt cele sportive, educative și religioase. Domnul D. pe lângă acestea mai comune îi plăcea să meargă să cânte la instrumentele care erau acolo.
Interpretarea rezultatelor
Rezultatele studiului de față sunt relativ identice cu cele ale studiului de caz I. Desigur aceasta se datorează faptului că subiecții din ambele studii au fost în același penitenciar dar în perioade diferite de timp.
Particularitățile acestui studiu sunt date de faptul că al doilea subiect este mai nemulțumit de condițiile care sunt oferite în penitenciar decât primul. Domnul G. este relativ mulțumit de cantitatea hranei, pe când în cazul de față subiectul se plânge de cantitate puțină în special la micul dejun, chiar dacă în privința calității hranei sunt ambii de acord că este nesatisfăcătoare.
De remarcat în acest studiu este modul în care este aplicată disciplina uneori de către supraveghetori. Din afirmațiile domnului D. supraveghetorii se folosesc deseori de deținuții cu sentință mare pentru a-i pedepsi pe „șmecherașii” care crează probleme printre deținuți.
În ceea ce privește calitatea apei subiectul este mulțumit iar condițiile de igienă sunt satisfăcătoare în măsura în care fiecare deținut are grijă de igiena sa proprie.
Relația dețunuților cu personalul închisorii este la fel de distatntă ca cea precizată de primul subiect iar relația cu colegii de celulă este bună dacă fiecare individ își vede de treburile lui.
Acesul deținuților la înformațiile mass-media este limitat pe când accesul deținuților la serviciile medicale este bună în funcție de afecțiunile de care suferă deținutul. Activitățile descrise de cei doi subiecți și menționate că le întreprind deținuții în timpul liber sunt sportive, educaționale, religioase, de hobby etc.
În concluzie, rezultatele acestui studiu, confirmă încă o dată datele teoretice ale cerectării in ce privește mediul neprielnic al spațiului carceral și standardul scăzut de calitate a vieții al deținuților.
discutarea rezultatelor cercetării
Rezultatele cercetării cantitative ne oferă următoarele informații: a) relațiile deținuților cu colegii sunt construite în general pe interese și afinități comune; b) relațiile deținuților cu familia este bună sau foarte bună; c) deținuții se implică activ în activitățile desfășurate în penitenciar; d) starea de sănătate a deținuților este relativ satisfăcătoare.
Rezultatele cercetării calitative aduce completări cercetării cantitative prin diversitatea studiilor de caz care oferă informațiii mai detaliate despre situația deținuților. În privința cercetării calitative sunt relevante următoarele rezultate: a) aspectele caracteristice vieții în penitenciar sunt dure cu indivizii; b) condițiile pe care le au deținuții în celulă sunt minime; c) calitatea hranei și a apei lasă de dorit iar cantitatea este insuficientă; d) condițiile de igienă sunt minime; e) relația deținuților cu personalul închisorii este distantă; f) relația deținuților cu colegii de celulă este în general bună; g) acesul deținuților la mass-media se rezumă la televizor; h) accesul deținuților la serviciile medicale este slab; i) activitățile pe care le întreprind deținuții în timpul liber sunt diverse.
În privința activităților în care majoritatea deținuților sunt implicați sunt mai degrabă pentru a ocupa timpul deținuților decât pentru instruirea acestora. Un studiu efectuat de APADOR asupra sistemului penitenciar din România, menționează că personalul penitenciarelelor este insuficient iar programele care se desfășoară sunt rigide și, de cele mai multe ori, neinteresante pentru deținuți. Acesta mai specifică faptul că acele activități antrenează un număr mic de deținuți, aleși de obicei, pe criteriul unui comportament bun în detenție. Desigur acest studiu a analizat situația penitenciarelor dintre anii 1995 – 2004, iar de atunci se poate ca situația să fie schimbată, rezultatele studiului de față dovedind acest lucru prin numărul mare de deținuți care prezintă interes implicându-se în activitățile desfășurate.
În privința criteriilor de construire a relațiilor între deținuți un procent de 47% dintre deținuți își construiște relațiile în funcție de afinități și interse comune. Un studiu realizat de M. I. Micle (2004) în ce privesc relațiile din mediul carceral confirmă acest fapt prin rezultatele sale care arată că un procent de 28, 34% dintre deținuți își construiesc relațiile pe afinități comune, acest număr fiind unul reprezentativ.
Starea de sănătate a deținuților este relativ bună față de rezultatele altor studii care arată că supraaglomerarea și condițiile rele ale spațiului carceral au periclitat mult starea de sănătate a deținuților. Desigur starea de sănătate a deținuților este strâns legată de condițiile de igienă și mediul în care locuiește idividul. Am observat în cele două studii de caz că persoanele private de libertate locuiesc în condiții minime atât în ce privește spațiul de locuit dar și igiena personală. În condițiile în care individul este privat de libertate și stă zilnic în aceași cameră, este puțin să se spale doar o dată pe săptămână.
Pe lângă condițiile de igienă care sunt foarte importante și influențează starea de sănătatea a deținuților, trebuie să menționăm calitatea hranei și a apei potabile de care cei doi subiecți ai studiilor de caz sunt nemulțumiți. Între anii 1995 și 2004 deținuții au cunoscut un număr mare de îmbolnăviri ale aparatului digestiv iar cea mai plauzibilă explicație pentru numărul foarte mare de deținuți cu aceste boli este calitatea proastă a alimentelor, modul defectuos de preparare a acestora și calitatea sub orice critică a apei potabile.
Asistența medicală este prea defectuoasă ca să poată acoperi toate nevoile cu care se confruntă sistemul penitenciar românesc. Rezultatele celor două studii de caz ne arată că serviciile medicale sunt reduse iar medicii au un program stabilit în care vin să consulte deținuții. Studiile de specialitate arată însă că cele mai multe plângeri sunt legate de calitatea actului medical și se referă la modul în care medicii îi trataează pe deținuți, ca pe niște cobai pe care își testează ideile medicale.
Relația dintre deținuți și personalul închisorii este distatntă, mai ales în ceea ce-i privește pe supraveghetori. Am observat din răspunsurile subiecților celor două studii de caz că uneori supraveghetorii aplică pedepse brutale „șmecherașilor„ în mod indirect punându-i pe deținuții cu vechime în penitenciar să facă această treabă. Un studiu realizat în Noua Zeelandă de Ben Crewe, Alison Liebling și Susie Hulley (2011), în ce privește relațiile deținuților cu personalul în sectorul public și privat al închisorilor, evidențiază faptul că deținuții în aceste unități în mod constant s-au plâns de modul în care personalul exercitată autoritatea asupra lor și de modul neprietenos cu care se comportă față de ei. De asemenea în România în anul 2000, au fost nenumărate plângeri din partea deținuților cu privire la anumite agresări fizice din partea personalului. Constatăm așadar că personalul închisorilor din România încă mai are de lucrat la acest aspect pentru a dezvolta relații prietenoase cu deținuții.
În ceea ce privește relația deținuților cu ceilalți colegi de celulă, aceasta este descrisă ca fiind bună sau „ok”. De obicei deținuții cu vechime mai mare în penitenciar sau rechinii au o atitudine se superioritate față de ceilalți și ei fac regulile din celulă, iar cei care vin pe parcurs trebuie să se supună acestora până își câștigă încrederea. Deseori sunt bătăi între deținuții de diferite clanuri care sfârșesc cu pedeapsa la carceră pentru câteva zile. Bruno Ștefan (2006) abordează în sens mai larg aspectul ierarhiilor din mediul carceral care se dezvoltă în funcție de ceea ce poate oferi fiecare, cine pe cine stăpânește și cine este cel mai tare.
În concluzie, rezultatele cercetării aduc o contribuție semnificativă pentru descrierea standardului de calitate a vieții a presoanelor private de liberatete în penitenciarele românești atât statistic cât și prin informațiile detaliate ale celor două studii de caz.
concluzii
Concluziile generale, care se desprind la finalul acestei lucrări de disertație, prin care am încercat să aducem o modestă contribuție la o mai buna cunoaștere a vieții persoanelor private de libertate, vizează în mod deosebit calitatea vieții deținuților din penitenciarul românesc.
Am observat prin cercetarea de față condițiile de detenție din sistemul penitenciar din România care sunt încă departe de standardele europene. În acord cu Recomandarea nr. R(87) 3 a Consiliului Europei, “Regulile penitenciarelor europene,” tratamentul infractorilor și a criminalilor trebuie subordonat unor finalități precise, destinate asigurării menținerii stării de sănătate, a demnității și respectului deținutului, prin acordarea unor condiții de viață compatibile cu demnitatea umană și standardele din cadrul comunităților. Așadar, un principiu relevant îl reprezintă normalizarea, prin apropierea pe cât posibil a condițiilor vieții din penitenciar de cele ale indivizilor din lumea exterioară a acestuia.
Rezultatele cercetării confirmă în mare măsură aspectele teoretice ale lucrării, oferind date despre calitatea scăzută a vieții persoanelor private de libertate prin care am putut să constatăm faptul că nivelul de trai al deținuților este scăzut, hrana de proastă calitate și insuficientă, relațiile sunt deficitare și alte aspecte importante care descriu calitatea vieții deținuților..
Normele minime de igienă sanitară în penitenciar sunt aproape imposibil de respectat deoarece apa caldă este furnizată doar o dată pe săptămână și pentru scurt timp, ceea ce face ca rata bolilor de piele și nu numai, să crească. Hrana deficitară face de asemenea ca rata bolilor să crească. Cartofii, fasolea și varza sunt principalele elemente care compun mâncarea deținutului. Frecvent se întâmplă ca deținuții privilegiați să primească din oală ce este mai bun atunci când se împarte mâncarea, iar ceilalți să ia rămășițele.
De asemenea asistența medicală se află la un nivel foarte scăzut iar relațiile dintre deținuți și personalul închisorii sunt de calitate proastă. Menționăm faptul că persoanele private de libertate, chiar dacă traiesc în spatele gratiilor, sunt parte a comunitatilor noastre și au dreptul la același nivel de îngrijire și protecție socială ca și oricare persoană din comunitate.
Relația deținuților cu personalul este tensionată, rezervată mai ales în cazul deținuților care fac probleme. De obicei atitudinea supraveghetorilor față de „șmecherași” este ostilă și li se adresează cu înjurături și jigniri. Relația deținutului cu ceilalți de celulă este relativă, de obicei deținuții cu vechime mai mare în penitenciar sau „rechinii” au o atitudine se superioritate față de ceilalți facând regulile din celulă. Deseori sunt bătăi între deținuți în care supraveghetorii sunt nevoiți să intervină.
În ceea ce privește calitatea vieții în general în penitenciar, în urma experienței și impedimentelor întâlnite la Penitenciarul din Oradea în cercetarea calității vieții persoanelor private de libertate, consider că sistemul penitenciarelor din România este încă nepregătit să discute acest subiect și să ofere informații cu privire la ceea ce se întâmplă în spatele gratiilor. Argumentele sunt bazate pe considerentul că deținuții sunt și vor fi tot timpul nemulțumiți de calitatea serviciilor și tratamentul pe care îl primesc în penitenciar, iar răspunsurile acestora vor fi prea subiective și riscante pentru imaginea penitenciarului. Sistemul penitenciar românesc este interesat mai degrabă de imagine decât de bunăstarea individului aflat în detenție.
Câteva recomandări pe care le sugerăm pentru îmbunătățirea calității serviciilor și creșterea calității vieții deținuților includ următoarele aspecte: dezvoltarea infrastructurii penitenciarului pentru îmbunătățirea condițiilor de trai în așa fel încât deținuții să beneficieze de un mediu plăcut; instruirea personalului angajat pentru îmbunătățirea relațiilor cu deținuții; schimbarea mentalității potrivit căruia deținuții sunt indivizi periculoși și merită să-și exectute pedeapsa în cele mai rele condiții; îmbunătățirea serviciilor medicale prin angajarea unui număr adecvat de cadre medicale pentru acoperirea nevoilor deținuților; evitarea supraaglomerării celulelor; organizarea unor ședințe de consiliere cu scopul diminuării violenței și îmbunătățirii relațiilor dintre deținuți și nu în ultimul rând implicarea deținuților în diferite activități sau munci prin care să se urmărească menținerea demnității umane și creșterea stimei de sine a individului.
În concluzie, consider că tema calătății vieții persoanelor private de libertate reprezintă un domeniu nou de cercetare care trebuie analizat în detaliu pentru a se aduce îmbunățiri sistemului de referință, prin care apoi să se găsească soluții pentru creșterea calității vieții deținuților. Societatea trebuie să fie conștientă că deținuții sunt persoane condamnate la privare de libertate dar acest lucru nu înseamnă că acestea trebuie să fie condamnate și la o viață lipsită de demnitate și respect prin privarea condițiilor necesare asigurării unei vieți decente.
BIBLIOGRAFIE
APADOR-CH, Sistemul penitenciar în România 1995-2004. București: Ed. Blueprint Internațional, 2005.
Bălțătescu, Sergiu. „Influența factorilor subiectivi asupra percepției calității vieții.” Calitatea vieții, IX, nr. 3-4. 1998.
______________. „Modele ale percepției calității vieții.” Calitatea vieții, anul 11, nr. 1-4, 2000, p. 3-9.
Berit, Johnsen, Per Kristian Granheim and Janne Helgesen. „Exceptional prison conditions and the quality of prison life: Prison size and prison culture in Norwegian closed prisons”, European Journal of Criminology, vol. 8, 2011, p. 515-529.
Bonaldi, Hubert. D` une prison à l` autre, Éditions Bernard Grasset, Paris, 1977.
Bowling, A., Banister D., Sutton S., Evans O., și Windsor, J. „A multidimensional model of the quality of life in older age.” Aging and Mental Health, 6, 2002, p. 355-371.
Bruno, Ștefan. Mediul Penitenciar Românesc: cultură și civilizație carcerală. Iași: Institutul European, 2006.
C. de Beaurepaire, „Psychopathologie et détention: données et réflection clinique”, în Revue française des affaires sociales, vol. 51, nr.1, 1997.
„Calitatea vieții”, Dicționar de sociologie rurală. București: Mica Valahie, 2004.
Carbaza-Ormenișan, Mirela. „Spațiul carceral – instrumentalizare excesivă, ocultarea binomului religie – putere.”Jurnal of the Study of Religions and Ideologies, nr.2/2002.
Cella, D. și E. Cherine. ”Quality of life during and after cancer treatment, în ”Comprehensive. Therapy, 1988.
Chelcea, Septium, Ioan Marginean și Ion Cauc Cercetare Sociologică- metode și tehnici”, Deva: Destin, 1998, 167, citat în Ioan Popoviciu, Metodologia cercetării sociale pentru asistență socială, Editura Universității Emanuel din Oradea, 2010.
Chelcea, Septium, Ioan Marginean și Ion Cauc. Cercetare Sociologică – metode și tehnici, Deva: Destin, 1998.
Ciucianu, R. Regimul penitenciar din România. 1940-1962, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2001.
Colby, A. și L. Kohlberg. The measurement of moral judgement, Vol. 1- 2. New York: Cambridge University Press 1987.
Commission Nationale Consultative des Droits De l’Homme, Étude sur les droits de l’homme dans la prison, Paris, 11 martie 2004.
Commission Nationale Consultative des Droits de l’Homme, Les droits de l’homme dans la prison, Volume 1, Paris, 2007.
Crewe, Ben, Alison Liebling și Susie Hulley. „Staff culture, use of authority and prisoner quality of life in public and private sector prisons,” Australian & New Zealand Journal of Criminology. UK: University of Cambridge, 2011, p. 94-115.
D. A. Rivicki, R. M. Kaplan , „Relationships between psychometric and utility- based approaches to the measururements of health-related quality of life” Quality of Life Reasearch, 2, 479.
D. Goin, La santeé incarcérée, Éditions L’Archipel, Paris, 1991.
Drago, Francesco, Roberto Galbiati and Pietro Vertova „Prison Conditions and Recidivism,” American Law and Economics Review, Spring 2011, p. 103 – 130.
Foucault, Michael. A supraveghea și a pedepsi. București: Ed. Humanitas, 1997.
Gheorghe, Florian. Psihologie penitenciară. București: Ed. Oscar Print, 1996.
H. N.Jolles, J.A.Stalpers. Welzijnsbeleid en sociale wetenschappen. Deventer: 1978.
Hammerlin Y. and Mathiassen C. (2006) Then and Now: On the Consequences of Increased Delegation of Tasks for the Relations between Correctional Staff and Prisoners in a Selection of Closed Prisons. Report no. 5/2006. Oslo: Correctional Service of Norway Staff Academy.
James, D. J., & Glaze, L. E. ”Mental health problems of prison and jail inmates,” NCJ Publication No. 213600, Rockville, MD: U.S.Department of Justice, 2006.
Lhuilier, Dominique și Aldona Lemiszewska. Le choc carceral: survire en prison. Edition Bayard, Paris, 2001.
Liu, B. „Quality of life indicators: a preliminary investigation.” Social Indicators. Research 1, 1974.
Lupu, Iustin. „Calitatea vieții în sănătate,” Calitatea vieții, XVII, nr.1-2, 2006.
Maruschak, L. M. „Medical problems of prisoners,” NCJ Publication No. 221740, Rockville, MD: U.S. Department of Justice, 2008.
Maschi, Tina, Jung Kwak, Eunjeong Ko and Mary B. Morrissey, Editor's Choice: Forget Me Not, ”Dementia in Prison,” The Gerontologist, Vol.52, nr 4, 2012, p. 441-451.
Mărginean, Ioan. Proiectarea cercetării sociologice. Iași: Editura Polirom, 2009.
_____________. ”Calitatea vieții percepută în România. ”Calitatea Vieții în România, I . Mărgineanu și A. Bălașa. București: Expert, 2002.
McCall, S. „Quality of Life”, Social Indicators Research 2, 1975.
Mitrache, Constantin. Drept penal. Partea generală. Editura Șansa, București, 1994.
Mucchielli, Alex. Dicționar al metodelor calitative în științele umane și sociale. Iași: Polirom, 2002.
ONU, PRI. A pune regulile în acțiune. Un manual internațional privind o bună practică în penitenciare, Haga, 1995.
Oșvat, Claudia. „Familia copilului cu dizabilități: aspecte privind calitatea vieții,” Asistența socială a grupurilor de risc, 190, Doru Buzducea, Iași: Polirom, 2010.
Rachieru, Adina. Impactul programelor de asistență socială în penitenciar. Iași: Ed. Lumen, 2010.
Rotariu Iluț și alții, ed., Ancheta sociologică și sondajul de opinie, Teorie și practică. Iași: Editura Polirom, 1999.
Schuessler, K., G. Fisher. „Quality of life research and sociology,” Annu. Rev. Social., 1985.
Septimiu, Chelcea Metodologia cercetării sociologice. București: Editura Economica, 2007.
Sheppard, Michael. Appraising and Using Social Research in the Human Services: An Introduction for Social Work and Health Professionals. London: Jessica Kingsley, 2004.
Spineanu-Dobrotă, Sorin. ”Sexualitatea în închisorile românești,” Revista de Asistență Socială, nr.1-2/2007, București, p. 58-78.
Szabo, Anamaria. „Sistemul de sancțiuni și măsuri comunitare în România, analiză asupra orientării politicii penale,” p. 133-151, Marcel Sâmpetru, Doctrină și Jurisprudență nr.3/2006, București.
Tak, P.J.P., „The Generations of Santion”, Proceedings of the Seventh Internațional Penal and Penitenciary Foundațion, Elveția, 1992, p. 191-193.
Terhune, K.W. „Probing policy relevant questions on the quality of life,” The quality of life concept Environmental protection agency, 1973.
World Health Organization. Policy brief: reduction of HIV transmission in prisons, 2004.
Yin, Robert K. Studiul de caz. Editura Polirom, 2005.
Zamfir, Catalin și Vlasceanu Lazar. Dicționar de sociologie. Bucuresti: Babel, 1993.
Zidaru, Petrache. Drept penitenciar. București: Ed. Universul Juridic, 2001.
SURSE INTERNET:
Eurostat. 2014. Crime and Criminal Justice Database, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/crime/data/database, accesat în 07 martie 2014.
http://www.aidslaw.ca/newsite/wp-content/uploads/2014/02/HIVAIDS+in+Prisons+-+ROM.pdf, Rețeaua Canadiană Legală pentru HIV/SIDA, accesat în 25 March 2014.
Legislație, http://anp.gov.ro., accesat în 27 iunie 2014.
Micle, Mihai Ioan. Deținuții și relațiile în mediul carceral, Ministerul Justiției, Institutul Național de Criminologie, www.criminologie.ro, accesat în 19 Martie 2014.
http://www.penitenciar.gov.md/ro/Detentia-si-reintegrarea-sociala.html, accesat în 25 Martie 2014.
http://www.ziuaconstanta.ro/stiri/eveniment/care-este-programul-oficial-din-detentie-detinut-pentru-o-zi-in-penitenciarul-poarta-alba-458066.html, accesat în 02 iulie 2014.
anexa 1: MODEL DE Chestionar privind calitatea vieții în penitenciarul din Oradea
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă foarte proastă, iar 5 înseamnă foarte bună, cum apreciați calitatea următoarelor aspecte în penitenciar?
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă relații foarte proaste, iar 5 înseamnă relații foarte bune, cum apreciați relațiile cu următorii?
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă deloc, iar 5 înseamnă foarte mult, cât de în siguranță vă simțiți în mediul carceral?
Deloc – 1 2 3 4 5 – Foarte mult NȘ/NR
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă foarte nemulțumit, iar 5 înseamnă foarte mulțumit, în ce măsură sunteți mulțumit de următoarele aspecte ?
Care sunt criteriile pe care vă construiți relațiile cu ceilalți deținuți?
Afinități și interese comune
Vârstă
Numărul anilor de condamnare / tipul de pedeapsă
Interesul economic – material
Constituirea unor grupuri de presiune care se impun prin forță
Relații sexuale
Altele
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă foarte proastă, iar 5 înseamnă foarte bună, cum apreciați starea d-voastră de sănătate?
Foarte proastă – 1 2 3 4 5 – Foarte bună NȘ/NR
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă deloc, iar 5 înseamnă foarte mult, cât de mult sunteți implicat în activitățile din penitenciar?
Deloc – 1 2 3 4 5 – Foarte mult NȘ/NR
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă foarte proastă, iar 5 înseamnă foarte bună, cum este relația d-voastră cu familia?
Foarte proastă – 1 2 3 4 5 – Foarte bună NȘ/NR
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă deloc, iar 5 înseamnă foarte des, apreciați următoarele aspecte:
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă deloc, iar 5 înseamnă foarte mult, apreciați cât de mult sunteți implicat în următoarele:
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă foarte nemulțumit, iar 5 înseamnă foarte mulțumit, cât de mulțumit sunteți de activitățile în care sunteți implicat în penitenciar?
Foarte nemulțumit – 1 2 3 4 5 – Foarte mulțumit NȘ/NR
Vă rog să specificați următoarele:
ANEXA 2: MODEL CHESTIONAR APLICAT DEȚINUȚILOR DE LA PENITENCIARUL DIN ORADEA
Care sunt criteriile pe care vă construiți relațiile cu ceilalți deținuți?
Afinități și interese comune
Vârstă
Numărul anilor de condamnare / tipul de pedeapsă
Interesul economic – material
Constituirea unor grupuri de presiune care se impun prin forță
Relații sexuale
Altele
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă foarte proastă, iar 5 înseamnă foarte bună, cum apreciați starea d-voastră de sănătate?
Foarte proastă – 1 2 3 4 5 – Foarte bună NȘ/NR
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă deloc, iar 5 înseamnă foarte mult, cât de mult sunteți implicat în activitățile din penitenciar?
Deloc – 1 2 3 4 5 – Foarte mult NȘ/NR
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă foarte proastă, iar 5 înseamnă foarte bună, cum este relația d-voastră cu familia?
Foarte proastă – 1 2 3 4 5 – Foarte bună NȘ/NR
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă deloc, iar 5 înseamnă foarte des, apreciați următoarele aspecte:
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă deloc, iar 5 înseamnă foarte mult, apreciați cât de mult sunteți implicat în următoarele:
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă foarte nemulțumit, iar 5 înseamnă foarte mulțumit, cât de mulțumit sunteți de activitățile în care sunteți implicat în penitenciar?
Foarte nemulțumit – 1 2 3 4 5 – Foarte mulțumit NȘ/NR
Vă rog să specificați următoarele:
anexa 3: Ghid de Interviu aplicat persoanelor ieșite din detenție
Cum era viața de celulă?
Cum erau condițiile pe care le aveați în celulă? numărul de paturi, numărul de deținuți, utilitățile.
Cum era calitatea și cantitatea hranei? Descrieți conținutul meniului la cele trei mese principale ale zilei.
Cum era calitatea apei potabile?
Care erau condițiile de igienă în penitenciar? Accesul la dușuri, toalete?
Cum erau relațiile d-voastră cu personalul / supraveghetorii închisorii?
Cum erau relațiile d-voastră cu colegiii de celulă?
În ce fel aveați acces la mass media în penitenciar?
Cum este accesul la serviciile medicale în penitenciar?
Cu ce v-ați ocupat în timpul liber? Descrieți activitățile pe care le făceați.
Vârsta?
Timpul petrecut în penitenciar?
ANEXA 4: LISTA GRAFICELOR
Grafic 1: Criteriile pe care sunt construite relațiile între deținuți……………………………….29
Grafic 2: Aprecierea stării de sănătate a deținuților………………………………………………….30
Grafic 3: Relația deținuților cu familia……………………………………………………………………31
Grafic 4: Estimarea gradului în care deținutul primește vizite din partea familiei…………31
Grafic 5: Estimarea gradului în care deținutul primește pachet de acasă……………………..32
Grafic 6: Estimarea gradului în care deținutul păstrează legătura cu familia prin telefon…………………………………………………………………………………………………………………….32
Grafic 6: Gradul de implicare a deținuților în activitățile din penitenciar…………………….33
Grafic 7: Gradul de implicare a deținuților în activitățile educaționale………………………..33
Grafic 8: Gradul de implicare a deținuților în activitățile culturale……………………………..34
Grafic 9: Gradul de implicare a deținuților în activitățile sportive………………………………34
Grafic 10: Gradul de implicare a deținuților în activitățile ocupaționale de hobby……………………………………………………………………………………………………………………..35
Grafic 11: Gradul de implicare a deținuților în activitățile comunitare / muncă în folosul comunității………………………………………………………………………………………………………………35
Grafic 12: Gradul de implicare a deținuților în activitățile religioase………………………….36
Grafic 13: Exprimarea gradului de satisfacție a deținuților față de activitățile desfășurate în penitenciar……………………………………………………………………………………………………………..36
anexa 5: lista abrevierilor
ANP – Administrația Națională a Penitenciarelor.
APADOR – CH – Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki.
DGP – Direcția Generală a Penitenciarelor.
HIV – Virusul Imunodeficienței Umane.
OMS – Organizația Mondială a Sănătății.
OMJ – Ordinul Ministrului Justiției.
ONU – Organizația Națiunilor Unite.
SIDA – Sindromul de Imunodeficiență Dobândită.
UE – Uniunea Europeană.
ANEXA 6: DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE A LUCRĂRII DE FINALIZARE A STUDIILOR
Titlul lucrării: Calitatea vieții în penitenciar.
Autorul lucrării: Sima Delia Estera.
Lucrarea de finalizare a studiilor este elaborată în vederea susținerii examenului de finalizare a studiilor organizat de către Facultatea de Științe Socio-Umane din cadrul Universității din Oradea, sesiunea iulie 2014 a anului universitar 2013-2014.
Prin prezenta, subsemnatul (nume, prenume, CNP) Sima Delia Estera, [anonimizat],
declar pe proprie răspundere că această lucrare a fost scrisă de către mine, fără nici un ajutor neautorizat și că nici o parte a lucrării nu conține aplicații sau studii de caz publicate de alți autori.
Declar, de asemenea, că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărți sau alte surse folosite fără respectarea legii române și a convențiilor internaționale privind drepturile de autor.
Oradea,
Data: 01.07.2014 Semnătura
BIBLIOGRAFIE
APADOR-CH, Sistemul penitenciar în România 1995-2004. București: Ed. Blueprint Internațional, 2005.
Bălțătescu, Sergiu. „Influența factorilor subiectivi asupra percepției calității vieții.” Calitatea vieții, IX, nr. 3-4. 1998.
______________. „Modele ale percepției calității vieții.” Calitatea vieții, anul 11, nr. 1-4, 2000, p. 3-9.
Berit, Johnsen, Per Kristian Granheim and Janne Helgesen. „Exceptional prison conditions and the quality of prison life: Prison size and prison culture in Norwegian closed prisons”, European Journal of Criminology, vol. 8, 2011, p. 515-529.
Bonaldi, Hubert. D` une prison à l` autre, Éditions Bernard Grasset, Paris, 1977.
Bowling, A., Banister D., Sutton S., Evans O., și Windsor, J. „A multidimensional model of the quality of life in older age.” Aging and Mental Health, 6, 2002, p. 355-371.
Bruno, Ștefan. Mediul Penitenciar Românesc: cultură și civilizație carcerală. Iași: Institutul European, 2006.
C. de Beaurepaire, „Psychopathologie et détention: données et réflection clinique”, în Revue française des affaires sociales, vol. 51, nr.1, 1997.
„Calitatea vieții”, Dicționar de sociologie rurală. București: Mica Valahie, 2004.
Carbaza-Ormenișan, Mirela. „Spațiul carceral – instrumentalizare excesivă, ocultarea binomului religie – putere.”Jurnal of the Study of Religions and Ideologies, nr.2/2002.
Cella, D. și E. Cherine. ”Quality of life during and after cancer treatment, în ”Comprehensive. Therapy, 1988.
Chelcea, Septium, Ioan Marginean și Ion Cauc Cercetare Sociologică- metode și tehnici”, Deva: Destin, 1998, 167, citat în Ioan Popoviciu, Metodologia cercetării sociale pentru asistență socială, Editura Universității Emanuel din Oradea, 2010.
Chelcea, Septium, Ioan Marginean și Ion Cauc. Cercetare Sociologică – metode și tehnici, Deva: Destin, 1998.
Ciucianu, R. Regimul penitenciar din România. 1940-1962, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2001.
Colby, A. și L. Kohlberg. The measurement of moral judgement, Vol. 1- 2. New York: Cambridge University Press 1987.
Commission Nationale Consultative des Droits De l’Homme, Étude sur les droits de l’homme dans la prison, Paris, 11 martie 2004.
Commission Nationale Consultative des Droits de l’Homme, Les droits de l’homme dans la prison, Volume 1, Paris, 2007.
Crewe, Ben, Alison Liebling și Susie Hulley. „Staff culture, use of authority and prisoner quality of life in public and private sector prisons,” Australian & New Zealand Journal of Criminology. UK: University of Cambridge, 2011, p. 94-115.
D. A. Rivicki, R. M. Kaplan , „Relationships between psychometric and utility- based approaches to the measururements of health-related quality of life” Quality of Life Reasearch, 2, 479.
D. Goin, La santeé incarcérée, Éditions L’Archipel, Paris, 1991.
Drago, Francesco, Roberto Galbiati and Pietro Vertova „Prison Conditions and Recidivism,” American Law and Economics Review, Spring 2011, p. 103 – 130.
Foucault, Michael. A supraveghea și a pedepsi. București: Ed. Humanitas, 1997.
Gheorghe, Florian. Psihologie penitenciară. București: Ed. Oscar Print, 1996.
H. N.Jolles, J.A.Stalpers. Welzijnsbeleid en sociale wetenschappen. Deventer: 1978.
Hammerlin Y. and Mathiassen C. (2006) Then and Now: On the Consequences of Increased Delegation of Tasks for the Relations between Correctional Staff and Prisoners in a Selection of Closed Prisons. Report no. 5/2006. Oslo: Correctional Service of Norway Staff Academy.
James, D. J., & Glaze, L. E. ”Mental health problems of prison and jail inmates,” NCJ Publication No. 213600, Rockville, MD: U.S.Department of Justice, 2006.
Lhuilier, Dominique și Aldona Lemiszewska. Le choc carceral: survire en prison. Edition Bayard, Paris, 2001.
Liu, B. „Quality of life indicators: a preliminary investigation.” Social Indicators. Research 1, 1974.
Lupu, Iustin. „Calitatea vieții în sănătate,” Calitatea vieții, XVII, nr.1-2, 2006.
Maruschak, L. M. „Medical problems of prisoners,” NCJ Publication No. 221740, Rockville, MD: U.S. Department of Justice, 2008.
Maschi, Tina, Jung Kwak, Eunjeong Ko and Mary B. Morrissey, Editor's Choice: Forget Me Not, ”Dementia in Prison,” The Gerontologist, Vol.52, nr 4, 2012, p. 441-451.
Mărginean, Ioan. Proiectarea cercetării sociologice. Iași: Editura Polirom, 2009.
_____________. ”Calitatea vieții percepută în România. ”Calitatea Vieții în România, I . Mărgineanu și A. Bălașa. București: Expert, 2002.
McCall, S. „Quality of Life”, Social Indicators Research 2, 1975.
Mitrache, Constantin. Drept penal. Partea generală. Editura Șansa, București, 1994.
Mucchielli, Alex. Dicționar al metodelor calitative în științele umane și sociale. Iași: Polirom, 2002.
ONU, PRI. A pune regulile în acțiune. Un manual internațional privind o bună practică în penitenciare, Haga, 1995.
Oșvat, Claudia. „Familia copilului cu dizabilități: aspecte privind calitatea vieții,” Asistența socială a grupurilor de risc, 190, Doru Buzducea, Iași: Polirom, 2010.
Rachieru, Adina. Impactul programelor de asistență socială în penitenciar. Iași: Ed. Lumen, 2010.
Rotariu Iluț și alții, ed., Ancheta sociologică și sondajul de opinie, Teorie și practică. Iași: Editura Polirom, 1999.
Schuessler, K., G. Fisher. „Quality of life research and sociology,” Annu. Rev. Social., 1985.
Septimiu, Chelcea Metodologia cercetării sociologice. București: Editura Economica, 2007.
Sheppard, Michael. Appraising and Using Social Research in the Human Services: An Introduction for Social Work and Health Professionals. London: Jessica Kingsley, 2004.
Spineanu-Dobrotă, Sorin. ”Sexualitatea în închisorile românești,” Revista de Asistență Socială, nr.1-2/2007, București, p. 58-78.
Szabo, Anamaria. „Sistemul de sancțiuni și măsuri comunitare în România, analiză asupra orientării politicii penale,” p. 133-151, Marcel Sâmpetru, Doctrină și Jurisprudență nr.3/2006, București.
Tak, P.J.P., „The Generations of Santion”, Proceedings of the Seventh Internațional Penal and Penitenciary Foundațion, Elveția, 1992, p. 191-193.
Terhune, K.W. „Probing policy relevant questions on the quality of life,” The quality of life concept Environmental protection agency, 1973.
World Health Organization. Policy brief: reduction of HIV transmission in prisons, 2004.
Yin, Robert K. Studiul de caz. Editura Polirom, 2005.
Zamfir, Catalin și Vlasceanu Lazar. Dicționar de sociologie. Bucuresti: Babel, 1993.
Zidaru, Petrache. Drept penitenciar. București: Ed. Universul Juridic, 2001.
SURSE INTERNET:
Eurostat. 2014. Crime and Criminal Justice Database, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/crime/data/database, accesat în 07 martie 2014.
http://www.aidslaw.ca/newsite/wp-content/uploads/2014/02/HIVAIDS+in+Prisons+-+ROM.pdf, Rețeaua Canadiană Legală pentru HIV/SIDA, accesat în 25 March 2014.
Legislație, http://anp.gov.ro., accesat în 27 iunie 2014.
Micle, Mihai Ioan. Deținuții și relațiile în mediul carceral, Ministerul Justiției, Institutul Național de Criminologie, www.criminologie.ro, accesat în 19 Martie 2014.
http://www.penitenciar.gov.md/ro/Detentia-si-reintegrarea-sociala.html, accesat în 25 Martie 2014.
http://www.ziuaconstanta.ro/stiri/eveniment/care-este-programul-oficial-din-detentie-detinut-pentru-o-zi-in-penitenciarul-poarta-alba-458066.html, accesat în 02 iulie 2014.
anexa 1: MODEL DE Chestionar privind calitatea vieții în penitenciarul din Oradea
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă foarte proastă, iar 5 înseamnă foarte bună, cum apreciați calitatea următoarelor aspecte în penitenciar?
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă relații foarte proaste, iar 5 înseamnă relații foarte bune, cum apreciați relațiile cu următorii?
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă deloc, iar 5 înseamnă foarte mult, cât de în siguranță vă simțiți în mediul carceral?
Deloc – 1 2 3 4 5 – Foarte mult NȘ/NR
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă foarte nemulțumit, iar 5 înseamnă foarte mulțumit, în ce măsură sunteți mulțumit de următoarele aspecte ?
Care sunt criteriile pe care vă construiți relațiile cu ceilalți deținuți?
Afinități și interese comune
Vârstă
Numărul anilor de condamnare / tipul de pedeapsă
Interesul economic – material
Constituirea unor grupuri de presiune care se impun prin forță
Relații sexuale
Altele
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă foarte proastă, iar 5 înseamnă foarte bună, cum apreciați starea d-voastră de sănătate?
Foarte proastă – 1 2 3 4 5 – Foarte bună NȘ/NR
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă deloc, iar 5 înseamnă foarte mult, cât de mult sunteți implicat în activitățile din penitenciar?
Deloc – 1 2 3 4 5 – Foarte mult NȘ/NR
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă foarte proastă, iar 5 înseamnă foarte bună, cum este relația d-voastră cu familia?
Foarte proastă – 1 2 3 4 5 – Foarte bună NȘ/NR
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă deloc, iar 5 înseamnă foarte des, apreciați următoarele aspecte:
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă deloc, iar 5 înseamnă foarte mult, apreciați cât de mult sunteți implicat în următoarele:
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă foarte nemulțumit, iar 5 înseamnă foarte mulțumit, cât de mulțumit sunteți de activitățile în care sunteți implicat în penitenciar?
Foarte nemulțumit – 1 2 3 4 5 – Foarte mulțumit NȘ/NR
Vă rog să specificați următoarele:
ANEXA 2: MODEL CHESTIONAR APLICAT DEȚINUȚILOR DE LA PENITENCIARUL DIN ORADEA
Care sunt criteriile pe care vă construiți relațiile cu ceilalți deținuți?
Afinități și interese comune
Vârstă
Numărul anilor de condamnare / tipul de pedeapsă
Interesul economic – material
Constituirea unor grupuri de presiune care se impun prin forță
Relații sexuale
Altele
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă foarte proastă, iar 5 înseamnă foarte bună, cum apreciați starea d-voastră de sănătate?
Foarte proastă – 1 2 3 4 5 – Foarte bună NȘ/NR
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă deloc, iar 5 înseamnă foarte mult, cât de mult sunteți implicat în activitățile din penitenciar?
Deloc – 1 2 3 4 5 – Foarte mult NȘ/NR
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă foarte proastă, iar 5 înseamnă foarte bună, cum este relația d-voastră cu familia?
Foarte proastă – 1 2 3 4 5 – Foarte bună NȘ/NR
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă deloc, iar 5 înseamnă foarte des, apreciați următoarele aspecte:
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă deloc, iar 5 înseamnă foarte mult, apreciați cât de mult sunteți implicat în următoarele:
Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă foarte nemulțumit, iar 5 înseamnă foarte mulțumit, cât de mulțumit sunteți de activitățile în care sunteți implicat în penitenciar?
Foarte nemulțumit – 1 2 3 4 5 – Foarte mulțumit NȘ/NR
Vă rog să specificați următoarele:
anexa 3: Ghid de Interviu aplicat persoanelor ieșite din detenție
Cum era viața de celulă?
Cum erau condițiile pe care le aveați în celulă? numărul de paturi, numărul de deținuți, utilitățile.
Cum era calitatea și cantitatea hranei? Descrieți conținutul meniului la cele trei mese principale ale zilei.
Cum era calitatea apei potabile?
Care erau condițiile de igienă în penitenciar? Accesul la dușuri, toalete?
Cum erau relațiile d-voastră cu personalul / supraveghetorii închisorii?
Cum erau relațiile d-voastră cu colegiii de celulă?
În ce fel aveați acces la mass media în penitenciar?
Cum este accesul la serviciile medicale în penitenciar?
Cu ce v-ați ocupat în timpul liber? Descrieți activitățile pe care le făceați.
Vârsta?
Timpul petrecut în penitenciar?
ANEXA 4: LISTA GRAFICELOR
Grafic 1: Criteriile pe care sunt construite relațiile între deținuți……………………………….29
Grafic 2: Aprecierea stării de sănătate a deținuților………………………………………………….30
Grafic 3: Relația deținuților cu familia……………………………………………………………………31
Grafic 4: Estimarea gradului în care deținutul primește vizite din partea familiei…………31
Grafic 5: Estimarea gradului în care deținutul primește pachet de acasă……………………..32
Grafic 6: Estimarea gradului în care deținutul păstrează legătura cu familia prin telefon…………………………………………………………………………………………………………………….32
Grafic 6: Gradul de implicare a deținuților în activitățile din penitenciar…………………….33
Grafic 7: Gradul de implicare a deținuților în activitățile educaționale………………………..33
Grafic 8: Gradul de implicare a deținuților în activitățile culturale……………………………..34
Grafic 9: Gradul de implicare a deținuților în activitățile sportive………………………………34
Grafic 10: Gradul de implicare a deținuților în activitățile ocupaționale de hobby……………………………………………………………………………………………………………………..35
Grafic 11: Gradul de implicare a deținuților în activitățile comunitare / muncă în folosul comunității………………………………………………………………………………………………………………35
Grafic 12: Gradul de implicare a deținuților în activitățile religioase………………………….36
Grafic 13: Exprimarea gradului de satisfacție a deținuților față de activitățile desfășurate în penitenciar……………………………………………………………………………………………………………..36
anexa 5: lista abrevierilor
ANP – Administrația Națională a Penitenciarelor.
APADOR – CH – Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki.
DGP – Direcția Generală a Penitenciarelor.
HIV – Virusul Imunodeficienței Umane.
OMS – Organizația Mondială a Sănătății.
OMJ – Ordinul Ministrului Justiției.
ONU – Organizația Națiunilor Unite.
SIDA – Sindromul de Imunodeficiență Dobândită.
UE – Uniunea Europeană.
ANEXA 6: DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE A LUCRĂRII DE FINALIZARE A STUDIILOR
Titlul lucrării: Calitatea vieții în penitenciar.
Autorul lucrării: Sima Delia Estera.
Lucrarea de finalizare a studiilor este elaborată în vederea susținerii examenului de finalizare a studiilor organizat de către Facultatea de Științe Socio-Umane din cadrul Universității din Oradea, sesiunea iulie 2014 a anului universitar 2013-2014.
Prin prezenta, subsemnatul (nume, prenume, CNP) Sima Delia Estera, [anonimizat],
declar pe proprie răspundere că această lucrare a fost scrisă de către mine, fără nici un ajutor neautorizat și că nici o parte a lucrării nu conține aplicații sau studii de caz publicate de alți autori.
Declar, de asemenea, că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărți sau alte surse folosite fără respectarea legii române și a convențiilor internaționale privind drepturile de autor.
Oradea,
Data: 01.07.2014 Semnătura
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Calitatea Vietii In Penitenciar (ID: 164750)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.