Calitatea Școlii Si a Sistemului de Învățământ Românesc

=== 586fe0ba0d387920d5de1fa7b3e59458774c6151_296608_1 ===

CALITATEA ȘCOLII ȘI A SISTEMULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT ROMÂNESC

În țara noastră, cadrul instituțional privind calitatea educației, respectiv a sistemului de învățământ este definit prin intermediul Legii 87/10.04.2006, aceasta stabilind diverse domenii de competență:

La nivelul furnizorilor – așa cum aceștia sunt definiți de legea anterior menționată – cu menționarea responsabilității de evaluare internă a calității educației

La nivelul sistemului – fiind înființată A.R.A.C.I.P. – Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Invățământul Preuniversitar – căreia îi revine responsabilitatea de a realiza o evaluare externă a calității educației

În conformitate cu prevederile legale, ARACIP are un rol deosebit în cadrul dezvoltării și a aplicării cadrului național al asigurării calității în educație, la nivelul dedicat asigurării calității diverselor programe de educație și de formare profesională ce sunt conferite pe calea formală – la nivelul unităților școlare.

În România, la nivel declarativ, în ultimii ani s-au remarcat numeroase preocupări privind realizarea unei educații de calitate, aceasta fiind privită drept baza procesului de pregătire al generațiilor următoare, cu efecte ce se vor manifesta în mod direct asupra întregii comunități. Și în ciuda stării de fapt deplorabile în care, din păcate, se poziționează actualul sistem de învățământ românesc, conceptul calității la nivel educațional este perceput deseori drept ca „o excelare în cadrul eforturilor depuse pentru obținerea unor performanțe, dar și ca pregătirea realizată la nivelul cel mai înalt în cadrul unui anumit domeniu”.

Considerat a fi drept unul dintre domeniile primordiale ale vieții sociale, respectiv un proces constant și de lungă durată ce determină în mod decisiv formarea celor mai importanți factori ai unei națiunii (în speță oamenii) învățământul ar trebui să se deruleze în mod funcțional constant, fără a se semnala nici un fel de eșecuri la nivelul acestuia, indiferent de forma pe care acestea o pot lua. Și tocmai din acest motiv se impune ca în mod constant, la nivelul învățământului românesc, să se poziționeze nu doar o conducere competentă, ci mai ales una cu eficiență maximă.

La nivel european, în domeniul dedicat educației și formării profesionale, au fost identificate pentru perioada 2016-2020 o serie întreagă de priorități (ulterior adoptate atât de către Comisia Europeană, cât și de către Consiliul miniștrilor din educație), dintre care merită a fi menționate:

Dobâmdirea de cunoștințe, aptitudini și competențe relevante și care să dețină o calitate superioară în cadrul procesului de învățare pe întreg parcursul vieții – cu o accentuare a importanței asupra rezultatelor învățării, pentru a se realiza o dezvoltare a capacității de înserție profesională, ca și o stimulare a inovării, bunăstării și a cetățeniei active

Realizarea unei educații care să fie favorabilă incluziunii, ca și egalității, respectiv a nedescriminării, echității, cu o promovare constantă a diverselor competențe civice

Acordarea unui sprijin adecvat cadrelor didactice, ca și formatorilor, a directorilor instituțiilor de învățământ, respectiv a diverșilor membri din cadrul personalului ce este inclus în sistemul de învățământ

O impunere a transparenței și a recunoașterii aptitudinilor și calificărilor diverse, în vederea facilitării mobilității în scop educațional, în paralel cu realizarea unei mobilități a forței de muncă

Diversele evoluții recente ce au fost semnalate nu doar la nivel internațional ci și la nivel național au evidențiat necesitatea elaborării și dezvoltării unui sistem național de managementul calității, dezvoltarea cantitativă a ofertei educaționale nemaiavând capacitatea de a satisface diverselor nevoi ale societății contemporane. În vederea unei dezvoltări intensive a sistemului educațional național, sistem ce pune în prim plan calitatea, se impune ca acest complex al elementelor dedicate asigurării calității (criteriile, indicatorii, standardele, descriptorii) să fie corect înțeles și utilizat la nivel unitar.

Totalitatea instrumentelor și a metodelor, incluse în cadrul sistemului educațional coerent, ce sunt folosite în vederea menținerii, ca și a dezvoltării calității educației ce este conferită de către unitățile de învățământ reprezintă sistemul managementului calității. Principala funcție a acestuia constă în orientarea privind dezvoltarea diverselor unități de învățământ în direcția unei creșteri semnificative a calității educației ce le este conferită tuturor membrilor unei comunități, respectiv comunității privită ca un ansamblu.

Managementul calității presupune generarea diverselor sisteme și proceduri prin intermediul cărora se reușește asigurarea calității, calitate ce este elaborată și implementată la nivelul întregii instituții de învățământ. Mecanismul se remarcă la nivelul tuturor etapelor de proiectare și de planificarea dezvoltării unei instituții de învățământ, în cadrul proceselor de implementare ale acestor proiecte, respectiv programe, acțiuni, planuri, etc, în cadrul activității de funcționare zilnică a instituțiilor de învățământ, în diversele modalități ce vizează evaluarea activității, ca și a modului de îndepliniri a diverselor obiective și scopuri ce sunt propuse.

Sistemele, ca și procedurile privind asigurarea calității au în vedere:

Proiectarea, ca și planificarea de dezvoltare a unei instituții de învățământ, respectiv în ce mod sunt stabilite țintele srategice, care este modul de stabilire a diverselor strategii de dezvoltare, care sunt mecanismele, responsabilitățile, procedurile decizionale, cine se implică în procesul de luare al deciziilor diverse, în ce mod aceste decizii sunt ulterior făcute cunoscute la nivelul comunităților, cum se poate reuși crearea unui consens privind respectivele ținte strategice

O implementare a programelor, ca și a acțiunilor ce sunt stabilite, în paralel cu monitorizarea modului de funcționare al instituției de învățământ, respectiv persoanele ce sunt responsabile, persoanele implicate, ca și diversele metode și instrumente utilizate în cadrul monitorizării, respectiv al feed-back-ului. În paralel, se are în vedere modul de asigurare, în cadrul procesului de monitorizare, al așa numiților „purtători de interese”, ca și cum anume se realizează preluarea feed-back-ului

O evaluare a modului de funcționare și respectiv de dezvoltarea instituției de învățământ–implicând și o revizuire a proiectelor, o revizuire a programelor, o revizuire a planurilor (cu optimizarea constantă a modului de funcționare curentă a acestora), respectiv definirea metodelor, instrumentelor și diverselor proceduri de evaluare, desemnarea persoanelor implicate în evaluare, modul de realizare al acestei evaluări, stabilirea procedurilor privind revizuirea documentelor de tip programatic – cu desemnarea persoanelor responsabile de acestea, identificarea diverselor mecanisme dedicate „avertizărilor timpurii”.

Managementul calității educației (incluzând sistemele, procedurile, ca și mecanismele) este considerat a fi componentă integrantă, respectiv inseparabilă din cadrul procesului de funcționare și de dezvoltare a instituției de învățământ, motiv pentru care se impune ca dezvoltarea calității educației să fie monitorizată de către toate resursele umane ale instituției de învățământ, în cadrul tuturor activităților ce sunt derulate.

Este deja bine cunoscut faptul că un sistem de asigurarea calității educației asumat și conștient are capacitatea de a genera la nivelul instituției de învățământ diverse efecte ce sunt ușor sesizabile, el influențănd în mod decisiv întreaga activitate școlară de la nivelul instituției, respectiv:

Totalitatea resurselor educaționale ce sunt procurate – incluzând și diversele proceduri de achiziție – avându-se în vedere o regândire a raportului calitate/preț, cu punerea accentului pe calitate în cazul diverselor produse ce sunt achiziționate

Toate resursele umane de la nivelul instituției de învățământ – incluzând directorul acesteia și terminând cu ultimul elev ce este nou inclus în sistemul de învățământ al instituției

Totalitatea proceselor și a activităților ce sunt realizate la nivelul instituției de învățământ – incluzând orele de cursuri, activitățile de tip extra-curricular, diversele alte activități ce sunt derulate cu elevii și/sau cu părinții acestora, activitățile derulate cu cadrele didactice, incluzând și activitățile diverse de formare, respectiv de dezvoltare profesională

Totalitatea produselor ce sunt realizate la nivelul instituției de învățământ – incluzând materialele didactice ce sunt realizate pentru orele de cursuri, materialele vizuale ce se află expuse la vedere în spațiul public al instituției de învățământ

Totalitatea documentelor curriculare și a documentelor manageriale ce sunt produse la nivelul instituției de învățământ – pornind de la proiectul instituției de învățământ și finalizând cu diversele planuri de cursuri și/sau planurile instituției de învățământ

Prin intermediul sistemului de asigurarea calității în educație se pot identifica cu destul de multă ușurință diversele zone în cadrul cărora calitatea nu este la nivelul dorit, cum ar fi gradul de pregătire al cadrelor didactice, gradul asigurării accesului la educație în cadrul diverselor grupuri ce sunt considerate a fi dezavantajate, ca și gradul dotării instituției de învățământ cu diverse echipamente.

Totalitatea acestor deficiențe constatate pot fi îmbunătățite, astfel ele putându-se constitui în cadrul procesului de dezvoltarea unității de învățământ în adevărate ținte strategice. În acest fel, atât evaluarea calității educației, cât și asigurarea acesteia se constituie în componentă integrantă din cadrul ciclului de proiectarea dezvoltării instituționale, respectiv pot fi generate diverse modificări la nivelul instituției de învățământ, dar și al comunității din care aceasta face parte prin intermediul diverselor proiecte ce privesc dezvoltarea școlară, asociate cu planurile anuale ale instituției de învățământ.

Evaluarea acestor modificări are rolul de a determina modalitatea în care s-a reușit dezvoltarea calității educației oferite la nivelul instituției de învățământ, ca și a zonelor în care se impune o dezvoltare suplimentară. Așa cum s-a menționat, aceste zone pot să constituie atât în cadrul proiectelor viitoare, cât și în planurile de dezvoltare ale instituției de învățământ, adevărate ținte strategice.

Din păcate, la o analiză succintă a calității școlii, respectiv a sistemului de învățământ din România, constatăm că în ciuda numeroaselor așa zise „reforme” definite și/sau insuficient ori incorect implementate în ultimii ani, gradul analfabetismului a atins valori alarmante, chiar și în statisticile neoficiale.

Și chiar dacă țara noastră se poate lăuda că se numără printre statele ce au un număr record al absolvenților de învățământ superior, numai două dintre instituțiile de învățământ superior românești (respectiv Universitatea din București și Universitatea Babeș Bolyai Cluj Napoca) sunt incluse în cadrul clasamentului întocmit de către Center for World University Rankings în anul 2016.

În plus, în ciuda faptului că în cadrul sistemului de învățământ românesc, educația este susținută pe perioada celor 12 ani de studiu (în speță, liceul), România ocupă un loc rușinos la nivel european în ceea ce privește gradul de analfabetism (aproape 30%), dar și analfabetismul funcțional (aproximativ 40%). Conform datelor statistice, un număr foarte mare al tinerilor ce sunt absolvenți ai învățământului obligatoriu din țara noastră nu dețin abilitățile de bază în vederea delimitării unei gândiri critice și analitice.

Astfel, potrivit informațiilor date publicității recent de către O.E.C.D. aproape 42% din numărul total al tinerilor cu vârsta de 15 ani și care au urmat cursurile învățământului obligatoriu românesc nu au capacitatea de a selecta informațiile relevante și nici de a realiza raționamente de tip elementar (analfabetismul funcțional):

Sursa capturii – pagina oficială a O.E.C.D.

Urmare a acestei statistici îngrijorătoare, se impune ca în topul priorităților incluse în cadrul procesului de reformarea sistemului de învățământ din țara noastră să se poziționeze diminuarea considerabilă (avându-se în vedere eliminarea) a procentului analfabetismului funcțional. În caz contrar, acest fenomen, care are tendința de a se accentua de la un an la altul, poate determina efecte incomensurabile la nivelul întregii societăți în perioada următoare, cu consecințe directe asupra pieții muncii din următoarele decenii.

Pe lângă faptul că analfabetismul funcțional poate genera pe termen lung o anumită formă de discriminare în rândul tinerilor, el tinde să devină principala cauză a excluziunii economice ce se va remarca la nivelul viitoarei populații adulte din țara noastră.

Se impune a se menționa faptul că această problemă nu poate fi realizată prin intermediul măsurilor ce au în vedere concentrarea atenție asupra sistemului de învățământ liceal, respectiv universitar. Și asta deoarece se dovedește a fi deosebit de dificilă formarea unei persoane în cadrul învățământului secundar superior ori chiar în cel al învățământului țerțiar în absența unor abilități considerate ca fiind „de bază” (ce se formează pe perioada învățământului primar și a celui gimnazial), abilități ce sunt indispensabile inclusiv în cadrul procesului de formare/calificare.

În aceste condiții se remarcă din ce în ce mai frecvent creșterea numărului persoanelor ce sunt supuse riscului excluziunii de pe piața muncii, chiar și în condițiile în care acestea au finalizat diverse programe de studiu (de medie sau lungă durată), programe în care sunt investite de către stat sume considerabile.

În situația actuală, în care o mare parte dintre tinerii ce termină cursurile programelor de studiu diverse, nu reușesc să dovedească că dețin abilitățile de bază necesară, se remarcă fie un grad ridicat al șomajului în rândul acestora, fie migrația peste hotare, fie un grad diminuat al productivității economice (ca urmare a utilizării unor tehnologii învechite, ce determină un grad al tehnologizării destul de redus).

În situația în care se va reuși ca în următorii 15 ani să se reducă (elimine) nivelul analfabetismului funcțional (al cărui indice este unul extrem de ridicat în acest moment), specialiștii estimează că se va sesiza și un impact deosebit la nivelul economiei naționale.

Demn de menționat este faptul că analfabetismul funcțional nu poate fi diminuat, respectiv eliminat numai prin intermediul unor programe suport, impunându-se la nivelul întregului sistem de educație românesc reforme structurale atent elaborate și implementate. De altfel, diminuarea gradului de alfabetism funcțional se poziționează pe poziția secundă în topul priorităților Comisiei Europene, în domeniul dedicat educației, media stabilită la nivelul statelor europene fiind de 20% (se are în vedere o diminuare cu cinci procente a acestuia până la finele anului 2020). Un aspect demn de semnalat este faptul că în cazul țării noastre, unde nivelul alfabetismului funcțional a atins valoarea de 40%, obiectivul de reducere al acestuia nu se află, din păcate, inclus pe lista priorităților autorităților române.

În eventualitatea în care autoritățile cu responsabilități directe la nivelul sistemului educațional românesc ar pune accentul pe obiectivul eliminării/diminuării fenomenului analfabetismului funcțional (ale cărui efecte sunt incomensurabile pe termen lung), s-ar putea avea în vedere propunerile Comisiei Europene pe acest subiect, respectiv:

Folosirea abordărilor pedagogice de tip inovator și care sunt direct centrate asupra subiectului-elev (se are în vedere o instruire de tip diferențiat), ca și a unui design curricular, ce are în vedere profilul absolventului – se recomandă utilizarea metodelor de predare/învățare de tip activ, a căror eficiență a fost dovedită

Elaborarea și dezvoltarea unei infrastructuri solide în domeniul dedicat învățării profesionale continue – în acest fel cadrele didactice au posibilitatea de a-și actualiza/dobândi cunoștințele, ca și abilitățile ce le sunt necesare în procesul de formarea abilităților de bază pentru elevi

Definirea și ulterior finalizarea cadrului necesar dedicat competențelor didactice ale cadrelor didactice, în acest fel reușindu-se evaluarea mult mai eficientă a calității activității pe care aceștia o depun

Introducerea unor evaluări naționale de tip standardizat, în acest fel reușindu-se aducerea la scale diferite a evaluărilor din perioade diferite. De remarcat faptul că acestea dețin și funcția diagnosticării progresului școlar de tip individual, principalul scop urmărit constând în susținerea elevilor în dobândirea cunoștințelor-abilităților de bază – pedagogiile instruirii diferențiale

Elaborarea și implementarea instrumentelor de evaluare menite să permită o estimare de tip obiectiv a diverselor nivele pe care elevii le ating în domeniul abilităților, pe perioada derulării procesului de educație – A se vedea „Teoria răspunsului la item”

Dezvoltarea managementului școlar de tip descentralizat, în cadrul căruia este stimulată atât bunele practici educaționale, cât și competiția dintre instituțiile de învățământ

În cadrul învățământului romănesc actual, se impune a se menționa faptul că sistemele dedicate asigurării calității educației, ca și procedurile specifice acesteia nu reprezintă „un plus”, un „paralelism”, în raport cu sistemele și procedurile prin intermediul cărora este asigurată funcționarea unei anumite instituții de învățământ, respectiv dezvoltarea acesteia, ci acestea constituie părți integrante din acestea.

În situația în care, deliberat și conștient, sunt puse sub semnul calității atât funcționalitatea unei instituții de învățământ cât și dezvoltarea instituțională, se remarcă faptul că sistemele de funcționare/dezvoltare, procedurile de funcționare/dezvoltare se transformă în sisteme, respectiv proceduri de asigurarea calității educației. Se impune ca dezvoltarea calității educației să se transforme în baza procesului complex de planificare/proiectare ce se realizează la nivelul fiecărei instituții școlare, ciclul dezvoltării acesteia fiind considerat de asemenea drept ciclul calității. Demn de menționat este faptul că sistemul evaluării calității educației trebuie să fie astfel conceput încât acesta să aibă capacitatea de a asigura realizarea funcțiilor principale ale evaluării, respectiv:

O îmbunătățire a activității curente – se impune ca evaluarea să fie de tip oportun, să aibă capacitatea de a împiedica apariția unor potențiale disfuncționalități majore, specificând în același timp punctele tari și punctele slabe sesizate în cadrul activităților anterioare

Asigurarea unui feed-back pentru diversele grupuri ce sunt considerate semnificative de interes – toate rezultatele diverselor acțiuni trebuie să fia aduse la cunoștința elevilor, cadrelor didactice, managerilor, la cunoștința comunității, în acest fel acestea având capacitatea analizării „investiției” (nu doar a celei financiare), determinând dacă s-a realizat sau nu impactul avut în vedere și mai ales dacă se impune sau nu continuarea acesteia

O revizuire a politicilor și a strategiilor educaționale aferente instituției de învățământ, urmată de o optimizare a acestora, astfel încât acestea să aibă capacitatea de a deservi în mod ideal misiunea ce a fost asumată

Pe lângă acestea, se impune ca sistemul evaluării calității educației să aibă capacitatea de a oferi diverse date certe privind amploarea modificărilor ce au fost realizate, respectiv dacă modificările au fost doar de suprafață, respectiv realizate prin conformism, imitație, ca și dacă modificările au fost profunde, ele având capacitatea să afecteze în mod durabil și concret atât cultura organizațională, cât și totalitatea activităților ce se derulează la nivelul instituției de învățământ.

Respectiv, acest sistem de evaluarea calității educației trebuie să fie astfel construit încât el să asigure obiectivitatea (construcție formală), dar și subiectivitatea, în acest fel evitându-se declanșarea unor potențiale reacții de neconformism ori a unor reacții de tip „dublă gândire”.

În astfel de situații nu este suficientă o evaluare externă, acesta impunându-se a se completa (uneori înlocui) cu auto-evaluarea. Aplicarea diverselor instrumente de auto-evaluare trebuie să asigure o cât mai bună implicare a acestor grupuri anterior menționale la nivelul întregului proces de auto-evaluare, în toate fazele acestuia remarcându-se rolul esențial ce este deținut de către directorul instituției de învățământ, în calitate de lider educațional.

Asigurarea calității în domeniul educației are în vedere o optimizare a diverselor aspecte ce sunt sesizate la nivelul activității școlare. Această optimizare se realizează prin intermediul indicatorilor de valoare ajustată, ca și a celor de valoare adăugată, respectuv valoare creată. La nivelul oricărei instituții de învățământ, procesul de dezvoltare se realizează numai avându-se proiectul special întocmit în acest sens, proiectul dezvoltării instituționale având în vedere realizarea diverselor schimbări la nivelul instituției de învățănânt, fără a include programele, ca și diversele activități ce au în vedere o funcționare normală a instituției, ca și modul de respectare de către aceasta a diverselor prevederi legislative.

Asociind calitatea educației cu gradul de satisfacție ce este exprimat de grupuri majore de interes, în raport cu educația ce este oferită, se poate afirma pe bună dreptate că principala cauză ce stă la baza elaborării unui proiect vizează fie percepția unei calități nesatisfăcătoare în anumite domenii ale activității școlare, fie percepția calității insuficiente a acesteia. Astfel, se poate considera că proiectul dezvoltării instituționale al unei instituții de învățământ reprezintă mijlocul determinant prin care se reușește creșterea calității educației, avându-se în vedere diverși indicatori de calitate. La nivelul totalității elementelor ce sunt incluse în cadrul proiectului dezvoltării instituționale se impune explicitarea indicatorilor de calitate, conștientizarea acestora, ca și asumarea acestora, respectiv la nivelul misiunii instituției de învățământ, diagnozei proiectului dezvoltării instituționale, țintelor și a abordărilor strategice, planurilor operaționale, ca și acțiunilor și a proceselor efective.

Prin prisma aceasta se poate aprecia că dezvoltarea calității educației, raportată la misiunea instituției de învățământ reprezintă progresul ce se realizează în manifestarea diverselor valori fundamentale ale instituției de învățământ, progresul în domeniul realizării unei viziuni comune în domeniul educației, viziune ce este împărtășită de către toți membrii incluși în cadrul comunității educaționale din care face parte respectiva instituție de învățământ, ca și răspunsul coerent la diversele nevoi ce sunt exprimate de către membrii comunității educaționale, respectiv de clienții instituției de învățământ.

În cadrul sistemului de învățământ romănesc, se impune a se menționa faptul că sistemele dedicate asigurării calității educației, ca și procedurile specifice acesteia nu reprezintă „un plus”, un „paralelism”, în raport cu sistemele și procedurile prin intermediul cărora este asigurată funcționarea unei anumite instituții de învățământ, respectiv dezvoltarea acesteia, ci acestea constituie părți integrante din acestea. În situația în care, deliberat și conștient, sunt puse sub semnul calității atât funcționalitatea unei instituții de învățământ cât și dezvoltarea instituțională, se remarcă faptul că sistemele de funcționare/dezvoltare, procedurile de funcționare/dezvoltare se transformă în sisteme, respectiv proceduri de asigurarea calității educației.

Se impune ca dezvoltarea calității educației să se transforme în baza procesului complex de planificare/proiectare ce se realizează la nivelul fiecărei instituții școlare, ciclul dezvoltării acesteia fiind considerat de asemenea drept ciclul calității. Demn de menționat este faptul că sistemul evaluării calității educației trebuie să fie astfel conceput încât acesta să aibă capacitatea de a asigura realizarea funcțiilor principale ale evaluării, respectiv:

O îmbunătățire a activității curente – se impune ca evaluarea să fie de tip oportun, să aibă capacitatea de a împiedica apariția unor potențiale disfuncționalități majore, specificând în același timp punctele tari și punctele slabe sesizate în cadrul activităților anterioare

Asigurarea unui feed-back pentru diversele grupuri ce sunt considerate semnificative de interes – toate rezultatele diverselor acțiuni trebuie să fia aduse la cunoștința elevilor, cadrelor didactice, managerilor, la cunoștința comunității, în acest fel acestea având capacitatea analizării „investiției” (nu doar a celei financiare), determinând dacă s-a realizat sau nu impactul avut în vedere și mai ales dacă se impune sau nu continuarea acesteia

O revizuire a politicilor și a strategiilor educaționale aferente instituției de învățământ, urmată de o optimizare a acestora, astfel încât acestea să aibă capacitatea de a deservi în mod ideal misiunea ce a fost asumată

Pe lângă acestea, se impune ca sistemul evaluării calității educației să aibă capacitatea de a oferi diverse date certe privind amploarea modificărilor ce au fost realizate, respectiv dacă modificările au fost doar de suprafață, respectiv realizate prin conformism, imitație, sau dacă modificările au fost profunde, ele având capacitatea să afecteze în mod durabil și concret atât cultura organizațională, cât și totalitatea activităților ce se derulează la nivelul instituției de învățământ.

Respectiv, acest sistem de evaluarea calității educației trebuie să fie astfel construit încât el să asigure obiectivitatea (construcție formală), dar și subiectivitatea, în acest fel evitându-se declanșarea unor potențiale reacții de neconformism ori a unor reacții de tip „dublă gândire”. În astfel de situații nu este suficientă o evaluare externă, acesta impunându-se a se completa (uneori înlocui) cu auto-evaluarea. Aplicarea diverselor instrumente de auto-evaluare trebuie să asigure o cât mai bună implicare a acestor grupuri anterior menționale la nivelul întregului proces de auto-evaluare, în toate fazele acestuia remarcându-se rolul esențial ce este deținut de către directorul instituției de învățământ, în calitate de lider educațional.

BIBLIOGRAFIE

Autori:

V.Anghelache, Managementul schimbării educaționale, Editura Institutul European, 2012

L.Barbu., Managementul calității în învățământul preuniversitar, Editura Sf.Ierarh Nicolae, București, 2010

M. Brundrett and M.Crawford, Developing School Leaders. London: Routledge, 2012

Elena Lia Chelaru, Asigurarea calității procesului educațional – condiție esențială pentru un învățământ modern, EdituraVladimed Rovimed, București, 2011

Cristian Hatu, Andreea Eșanu, Diminuarea analfabetismului funcțional

I.Papuc, M. Albu, Procesul decizional managerial în sfera educațională, Editura Asociația de Științe Cognitive din România, 2011

Ioan Pânzaru, Asigurarea calității în învățământul superior din țările UE, 2012

Ioan Toca, Lorena Elena Spuza, Managementul calității pentru învățământul preuniversitar, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2010

Site-uri consultate:

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV%3Aef0016

http://www.legex.ro/Legea-87-2006-70373.aspx

http://www.edu.ro/index.php/articles/5117

http://cwur.org/2016.php

http://www.oecd-ilibrary.org/education/trends-shaping-education-2016_trends_edu-2016-en

Legislație consultată:

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 75/2005 vizând asigurarea calității educației

Legea 87/10.04.2006