Calitatea Mediului Si Dezvoltarea Durabila a Municipiului Onesti

ϹUPRІΝЅ

CAPITOLUL I. CALITATEA MEDIULUI ȘI DEZVOLTAREA DURABILĂ A

MUNICIPIULUI ONEȘTI

1.1. Cadru fizico-geografic

1.1.1. Așezare geografică

1.1.2. Geografie și geologie

1.1.3. Relieful și resursele naturale

1.1.3.1. Formele de relief

1.1.3.2. Morfometria

1.1.3.3. Resursele naturale

1.1.4. Rețeaua hidrografică

1.1.5. Clima

1.1.6. Vegetația și fauna

1.1.7. Solurile

1.2. Geografia populației și așezărilor umane

1.2.1. Populația

1.2.1.1. Evoluția numărului de locuitori

1.2.1.2. Dinamica populației

1.2.1.2.1. Mișcarea naturală

1.2.1.2.2. Natalitatea și mortalitatea

1.2.1.2.3. Mișcarea migratorie

1.2.1.3. Structura populației

1.2.1.3.1. Structura populației în funcție de sex

1.2.1.3.2. Structura socio-economică a populației

1.2.2. Așezările umane

1.3. Aspecte economice

1.3.1. Agricultura

1.3.2. Industria

1.3.3. Căile de comunicație

1.3.4. Turismul

1.3.4.1. Analiza valorificării actuale a potențialului turistic

1.4. Calitatea și protecția mediului

1.4.1. Calitatea aerului

1.4.2. Calitatea apei

1.4.3. Calitatea solului

CAPITOLUL AL II-LEA. TRANSFORMĂRI ALE ORAȘULUI

2.1. Caracterizarea statistică a dezvoltării urbane

2.1.1. Gradul de urbanizare

2.1.2. Accesibilitate

2.1.3. Condiții de locuire

2.1.4. Infrastructura fizică

2.1.5. Nivelul de trai

2.2. Politica urbanistică

2.3. Realizări edilitare

2.4. Exponenți ai politicii urbanistice

CAPITOLUL AL III-LEA. POLUAREA MEDIULUI ȘI DEZVOLTAREA

DURABILĂ

3.1. Deșeurile și impactul acestora asupra mediului

3.1.1. Tipologia deșeurilor

3.1.1.1. Deșeuri municipale

3.1.1.2. Deșeuri biodegradabile

3.1.1.3. Deșeuri de producție

3.1.2. Depozitarea deșeurilor municipale

3.1.3. Planul actual de gestionare a deșeurilor

3.2. Efectele poluării mediului asupra sănătății

3.2.1. Efectele poluării aerului asupra stării de sănătate a populației

3.2.2. Efectele poluării apei asupra stării de sănătate a populației

3.3. Mediul și dezvoltarea durabilă în municipiu

3.3.1. Dezvoltarea durabilă

3.3.2. Obiective și măsuri privind calitatea mediului

CAPITOLUL AL IV-LEA. SCENARII, STRATEGII ȘI POLITICI PENTRU UN

VIITOR DURABIL

4.1. Scenarii

4.1.1. Elemente cheie pentru elaborarea unui scenariu

4.1.2. Etapele întocmirii unui scenariu

4.1.3. Clasificarea scenariilor

4.2. Încălzirea globală

4.2.1. Concepte și definiții

4.2.2. Schimbările climatce

4.2.3. Politicile energetice ale Uniunii Europene

4.2.4. Abordarea dezvoltării durabile și a energeticii durabile în România

4.3. Energii regenerabile

4.4. Energia eoliană

4.4.1. Aspecte generale

4.4.2. Repere istorice

4.4.3. Energia eoliană în România

4.4.4. Identificarea și evaluarea zonelor cu resurse eoliene în municipiul

Onești
CAPITOLUL AL V-LEA. STUDIU DE CAZ: CREAREA UNUI DEPOZIT

ECOLOGIC DE DEȘEURI MENAJERE ȘI

INDUSTRIALE

5.1. Proiectarea unei stații de compostare

5.1.1. Necesitatea și oportunitatea realizării unei stații de compostare a

deșeurilor biodegradabile

5.1.2. Date de intrare

5.1.3. Descrierea componentelor și fluxul tehnologic în cadrul stației de

compostare proiectate

5.1.3.1. Alegerea amplasamentului

5.1.3.2. Componentele stației de compostare deschise

5.1.3.3. Descrierea echipamentelor și dotărilor auxiliare unei stații

de compostare

5.1.4. Dimensionarea unor elemente ale stației de compostare

5.1.4.1. Spațiul de depozitare temporară

5.1.4.2. Banda de sortare

5.1.4.3. Calculul vitezei benzii și prelucrarea deșeurilor

biodegradabile

5.1.4.4. Spațiul de compostare

5.1.4.5. Dimensionarea instalației de asigurare a umidității în

stogurile de compostare

5.1.4.6. Dimensionarea utilajului pentru aerarea compostului

5.1.5. Prezentarea metodei de compostare

5.1.6. Stocarea compostului

5.1.7. Valorificarea compostului

5.2. Impactul depozitului asupra mediului

5.2.1. Protecția calității apelor

5.2.2. Protecția calității aerului

5.2.3. Protecția calității solului și subsolului

5.2.4. Protecția cadrului natural și a vegetației

5.2.5. Impactul asupra peisajului

5.2.6. Impactul asupra mediului social, economic și calității vieții

5.2.7. Monitorizarea depozitului

5.3. Cercetarea gradului de informare a populației

5.3.1. Interpretarea rezultatelor chestionarului

5.3.1.1. Interpretarea statistică

5.3.1.2. Interpretarea calitativă a datelor

5.3.2. Optimizarea procesului de compostare prin monitorizarea și

corectarea variabilelor participante la proces

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

CAPITOLUL I

CALITATEA MEDIULUI ȘI DEZVOLTAREA DURABILĂ A MUNICIPIULUI ONEȘTI

1.1. Cadru fizico-geografic

Municipiul Onești face parte din cadrul Județului Bacău (aflat în partea de est a României), la o distanță de 55 km față de reședința de județ, Municipiul Bacău și 290 km față de Municipiul București. Se află în partea sudică a depresiunii Tazlău-Cașin, pe terasa inferioară a Cașinului, la întretăierea văilor Cașinului, Oituzului și Tazlăului cu Trotușul, la o altitudine de 210 m peste nivelul mării (coordonate geografice: 45.9026’N; 26045.9’E).

Harta este prezentată în anexa nr.1.

1.1.1. Așezare geografică

Din punct de vedere rutier, Municipiul Onești se află la intersecția a două drumuri naționale, DN 11: Bacău – Onești – Brașov (E574) și DN11A: Onești – Adjud cu continuitate DN12A: Onești – Comănești- Miercurea Ciuc. Există acces la DN2 (E85), drumul județean DJ 115 face legatura între Onești și Cașin.

Legăturile feroviare principale sunt: spre vestul țării: Comănești – Tg. Mureș, Comănești – Mircurea Ciuc – Brașov; spre sud : Adjud – Focșani – Buzău – București; spre nord: Adjud – Bacău – Roman – Suceava; spre est: Adjud – Bacău – Roman – Iași.

Legătura spre vest se face pe calea ferată Adjud – Comănești – Siculeni (Ciceu) care este o linie de cale ferată care relaționeaza Moldova și Transilvania, respectiv județele Vrancea, Bacău și Harghita. Lungimea căii ferate, care pornește din orașul Adjud și care are punctul terminal în localitatea Siculeni, are o lungime de 150 km.

Municipiul Onești se poate deservi de aeroportul situat la 55 de km, în Municipiul Bacău și poate fi utilizat atât pentru curse interne cât și pentru curse internaționale.

Municipiul Onești are în componență două cartiere cu case, foste așezari rurale și anume: cartierul Slobozia (format din două zone Slobozia Veche și Slobozia Nouă) și cartierul Borzești.

Suprafața administrativă totală actuală este de 5189,34 ha.

Conform Recesământului populației și locuințelor din 2011, populația stabilă a municipiului numără 36 004 locuitori.

Municipiul Onești se învecinează cu următoarele localitați: la nord-vest: localitățile Bârsănești (la 12 km) și Helegiu (la 14 km); la sud-est: localitățile Ștefan cel Mare (la 10 km) și Căiuți (la 14 km); la nord-est: localitatea Gura Văii (la 8 km); la vest: localitatea Tg. Trotuș (8 km); la sud-vest: localitățile Bogdănești (la 10 km) și Oituz (la 15 km).

1.1.2. Geografie și geologie

Situl analizat face parte din zona neogenă ce se dezvoltă la estul Flișului Carpaților Orientali. Depozitele sedimentare ce alcătuiesc zona analizată aparțin neogenului complet dezvoltat. Din punct de vedere stratigrafic se pot delimita două subzone, respectiv: subzona miocenă, dezvoltată aproape în întregime în partea de nord a Trotușului și vest de râul Cașin; subzona sarmato-pliocenă, care se întinde ca un apendice, la sudul subzonei salifere, în partea de nord de Trotuș și se continuă la sud de Trotuș si est de râul Cașin.

Pe văile râurilor și uneori chiar în interiorul acestor subzone se întâlnesc pe suprafețele extinse depozite de terasă de vârsta cuaternară sau pliocenă. Lunca și terasele Trotușului, se caracterizează din punct de vedere morfologic prin dezvoltarea a trei nivele de terasă care domină lunca inundabilă avand 5-8 m (terasa inferioară), 10 – 14 m (terasa medie) și 16-20 m (terasa superioară). Lățimea medie a zonelor de terasă este de circa 2 km. Aceste depozite au o grosime de 5-15 m fiind reprezentate prin rocile aluvionare ale luncii și terasei, respectiv din nisipuri grosiere cu pietriș și bolovăniș, acoperite de un complex discontinuu de prafuri argilo – nisipoase.

Subzona miocenă este constituită din depozite ce aparțin oligocenului, aquitanianului, burdigalianului, Hhelvețianului și tortonianului. Acestea cuprinde două serii stratigrafice: o formațiune inferioară alcătuită din marne, argile, gresii și ghips, în general bituminoase, conținând formațiuni de sare; o formațiune superioară alcătuită din conglomerate de pietricică așezate trangresiv peste formațiunile mai vechi, deasupra cărora urmează depozite lagunare constituite din marne, gresii, nisipuri, ghips și tuf dacitic.

Subzona sarmato-pliocenă cuprinde formațiunile: sarmatiene, bine dezvoltate, formate din marne, argile, conglomerate, gresii și nisipuri; meotiene, uneori concordant peste depozitele sarmatiene alteori apărând transgresiv peste subzona saliferă, formate din nisipuri, gresii, marne, argile și cenușă andezitică; depozitele pontiene și daciene lipsesc, lacuna stratigrafică fiind probabil datorită unei puternice exondări și deplasări treptate spre est a lacului pliocen; depozitele levantine așezate transgresiv peste meotian, datorate unei scufundări a regiunii la sfârșitul Dacianului când apele lacului pliocen înaintează din nou spre Carpați. Sunt formate din argile și pietrișuri în alternanță cu nisipuri în care pot să apară strate de lignit.

Din punct de vedere tectonic întreaga regiune este puternic fracturată, cele mai importante elemente tectonice fiind: falia Onești-Cașin mai binecunoscută sub denumirea de falia pericarpatică, linia anticlinală a Culmii Pierticica, tectonica subzonei Sarmato-Pliocene.

1.1.3. Relieful și resursele naturale

Municipiul Onești este situat în sudul depresiunii Tazlău-Cașin, se extinde parțial în depresiunea Darmănești fiind mărginit de culmile munților Berzunți și prelungirile nordice ale munților Nemira.

1.1.3.1. Formele de relief

În zonă, este prezentă Rezervația Naturală Perchiu, are suprafața de 90,6 ha, în care sunt cuprinse pădurile protejate;

Datorită poziției sale geografice (munți în zona de Vest, dealuri subcarpatice în zona centrală și de Est) și a rețelei hidrografice bogate, în zona Onești se întâlnește o gamă foarte variată de soluri. În urma studiilor pedologice, întreprinse între 1964 – 1994 și a studiilor agrochimice, întreprinse între 1970-1993, OSJA Bacău a evidențiat și inventariat 18 tipuri de soluri. Acestea au fost evaluate pe baza caracteristicilor lor (textură, conținut de humus, capacitate de schimb cationic) fiind stabilită vulnerabilitatea lor la poluare.

Principalele date despre tipurile de soluri, aria, zonele de răspândire, tipurile de folosință și vulnerabilitatea la poluare sunt prezentate centralizat în tabelul de mai jos :

Tabelul nr. 1. Principalele tipuri de soluri din cadrul zonei Onești, aria de răspândire, vulnerabilitatea la poluare

Regiunea beneficiază de o rețea hidrografică relativ bogată (densitatea rețelei hidrografice este de 0,5-0,7 km/km2). Principalul colector din zonă este râul Trotuș al cărui debit mediu multianual, în secțiunea Onești, stabilit pe o perioadă de observație de 35 ani, înainte de 1985, este de 26,2 m3/s. Domeniul de variație este de 13,2-43,9 m3/s.

1.1.3.2. Morfometria

Principala formă morfologică este reprezentată de ulucul depresionar format la contactul cu muntele care coboară în trepte spre est, prezentând înalțimi cuprinse între 500 și 250 m, cea mai importantă înalțime din perimetrul topografic în discuție fiind Culmea Pietricica (Dealul Mohora – 482,7 m).

Adâncimea fragmentării reliefului prezintă valori reduse la nivelul luncii și teraselor (sub 100 m). Pe râurile Trotuș – Oituz și Oituz – Cașin prezintă valori de 100 – 200 m. Densitatea fragmentării reliefului prezintă valori reduse pe valea Trotușului (mai mici de 1 km⁄km2), iar cele mai mari valori sunt întâlnite în bazinul Cașinului subcarpatic (mai mari de 2 km⁄km2).

În depresiune se remarcă extinderea mare a expoziției estetice și ponderea aproximativ egală a expozițiilor nordică și vestică. Dar, ca urmare a extinderii mari a luncilor și a podurilor de terasă, peste 40% din depresiune este practic orizontală. La polul opus doar 28% din depresiune prezintă înclinări cuprinse între 20 și 35%. Statistic detaliile referitoare la valorile pantelor și a expozițiilor acestora sunt prezentate în tabelul care urmează:

Tabelul nr. 2. Considerații geologo-geomorfologice asupra depresiunii Onești

1.1.3.3. Resursele naturale

În zonă sunt prezente rezervații naturale și monumente istorice și culturale menite a fi protejate, din care mentionăm: Rezervația Slănic-Moldova, având o suprafață de 90,6 ha inclusiv stațiunea cu același nume, cuprinde salina, pădurile și izvoarele de ape minerale; Rezervația Perchiu, are o suprafață de 90,6 ha în care sunt cuprinse pădurile protejate; Parcul Dendrologic Dofteana, cu o suprafață de 23,7 ha pe teritoriul căruia sunt prezenți diverse specii de arbori exotici și indigeni; Biserica Adormirea Maicii Domnului, ctitorie a lui Ștefan cel Mare, situată în sud-estul localității Borzești; Crucea de Piatră – monument datând din 1768, amplasat în incinta bisericii Sfântul Dumitru din Borzești (partea de sus).

Întreaga regiune este bogată în resurse minerale fiind cunoscute și exploatate zacămintele de petrol și gaze naturale din zona depresiunii Dărmanești, zăcăminte de cărbune brun din zona Comănești, sau depozitele de sare și ape minerale din zona Slănic Moldova și Târgu Ocna.

1.1.4. Rețeaua hidrografică

Municipiul Onești face parte din bazinul hidrografic al Trotușului, principalii afluenți sunt pâraiele Oituz și Cașin și râul Tazlău.

Râul Trotuș izvorăște din munții Ciucului situați lângă localitatea Făgețel. Râul Tazlău are o lungime de 85 km, pârâul Oituz are o lungime de 59,5 km și pârâul Cașin are o lungime de 45 km. Aceste ape de suprafață au un curs cu debit mediu-mic cu mari variații în funcție de anotimp, influențate de perioadele de secetă și, de asemenea, de perioadele cu ploi abundente.

Lungimea fiecărui curs de apă pe teritoriul municipiului Onești este după cum urmează: râul Trotuș – 13,00 km; pârâul Cașin – 4,5 km; râul Oituz – 5,5 km; râul Tazlău – 4,8 km.

Principalii afluenți, pe partea dreaptă, ai Trotușului sunt: Uzul, Dofteana, Slănicul, Oituzul, Cașinul, Bogdana, Căiuți, Popeni, Bâlca.

Afluenți pe partea stângă ai Trotușului sunt: Tazlăul, Vîlcele, Caraclău, Pârâul Mare. Cu excepția Tazlăului toți afluenți de pe partea dreaptă ai Trotușului cunosc variații importante de debit, având un pronunțat caracter torențial și uneori, vara seacă.

Confluența râurilor Tazlău, Trotuș, Oituz și Cașin (cele mai importante cursuri de apă din zonă) se realizează în zona Onești. Apa necesară întregii platforme industriale Borzești – Onești este preluată de râul Trotuș, în amonte de confluența cu râul Tazlău.

Pe baza unui număr de 24 de foraje de hidro-observație executate de ISPIF in perioada 1956-1977, au fost evidențiate condițiile hidrogeologice pentru întreaga platforma. Astfel profilul litologic zonal (fără a fi luate în considerațiune amplasarea forajului – zona de luncă, terasă inferioară – superioară) prezintă următoarea succesiune stratigrafică: la suprafața terenului-argile, prafuri (șilturi), cu grosimi cuprinse între 0,9-3,9 m; stratul următor – nisipuri, pietrișuri și bolovănișuri caracterizate de o granulometrie foarte variată și mergând în unele zone până la prafuri și chiar argile. Grosimea acestui strat variază, limitele fiind 1,6 m (terasa inferioară) – 7 m (terasa superioară); la bază – marne, argile, gresii. Adâncimea la care se întâlnește patul aquiferului freatic variază între 3,3-8,2 m.

Din măsurătorilor efectuate de ISPIF în acele foraje s-a stabilit: direcția generală de curgere a aquiferului freatic V-E, aquiferul freatic alimentând râul Trotuș, permeabilitatea stratului aquiferului freatic variază între 10-150 m⁄zi, iar potențialul acvifer este de 1-5 l⁄s.

Nivelul hidrostatic, în funcție de amplasarea forajului, a fost întâlnit la adâncimi cuprinse între 0,5 m si 7,0 m.

În anul 1990 Laboratorul Stejarul – Piatra Neamț, a reluat investigațiile în zonă, datele obținute confirmând, în general, măsurătorile anterioare. Totuși, trebuie menționat că la nivelul anilor 1977, ISPIF a dispus de date de măsurare din 24 de foraje, din care în 1990 mai erau în stare de funcțiune 11 foraje.

1.1.5. Clima

Clima din zona analizată este temperat- continentală moderată, nuanțată substanțial de altitudinea formelor de relief. Astfel, în zona montană și de deal, verile sunt răcoroase, bogate în precipitații și iernile foarte reci, cu viscole frecvente și straturi groase de zăpadă, stabile timp îndelungat. Zona Onești se încadrează pe ansamblu în sectorul de climă montană (ținutul climatic al munților mijlocii) și la districtul climatic al subcarpaților estici. Prezența treptelor de relief subcarpatic și montan constituie factori genetici ai unor particularități topoclimatice, dezvoltate pe spații ceva mai largi și desfășurate pe aliniamente orientate N- S. Vara este relativ caldă, ușor răcoroasă pe culmile montane și mai uscată și călduroasă în restul zonei.

Regimul temperaturilor este după cum urmează: temperatura medie anuală: 90C în zona subcarpatică și în depresiunea Dărmănești și de 4-80C în zona montană, în luna ianuarie: -4 ÷ -60C, în luna iulie: 14-160C.

Inversiunile termice sunt un fenomen frecvent întâlnit: frecvența anuală a fenomenului este de aproximativ 53% între Onești și Tg. Ocna (Nord).

Temperatura maximă absolută în zona apropiată (39,30C), precum și minima absolută (-330C) au fost înregistrate la Focșani, la 10 august 1951, respectiv la 25 ianuarie 1942.

Radiația solară globală este de 110 – 120 Kcal⁄cmp an.

Regimul precipitaților prezintă variații importante în raport cu unitățile de relief. Cantitățile lunare de precipitații se modifică în cursul anului funcție de oscilațiile circulației generale ale atmosferei și de intensitatea proceselor termo- convective. Precipitațiile medii anuale sunt cuprinse între: 550-600 mm pe văile Trotușului și Tazlăului, 600-700 mm în restul depresiunii subcarpatice și în depresiunea Dărmănești, peste 700 mm în zonele înalte.

Stratul de zăpadă durează circa 120-140 zile anual și prezintă grosimea medie decadală din lunile ianuarie și februarie de 50-60 cm.

Umiditatea medie anuală este de 80%.

Ceața se produce în medie 6,5 zile pe lună, în anotimpul rece.

Vânturile au direcții predominante din N, N-V și N-E, urmate, ca frecvență de vânturile din direcția S și S-E. Vitezele medii anuale sunt de 2,0-5,6 m⁄c, uneori pe culmile înalte depășind 10 m⁄s.

Aproximativ 53% din timp sunt condiții de calm atmosferic.

Deci, climatul este de tip continental, influențat la nivel local de geografia zonei.

1.1.6. Vegetația și fauna

Municipiul Onești este inundat de verdeață, parcuri și scuaruri unde sunt plantate flori, conferind un aspect plăcut și proaspăt, fiecărui locuitor revenindu-i 24 mp spațiu verde, în anul 2013 se preconizează a se ajunge la 26 mp spațiu verde pe cap de locuitor.

Spațiile verzi reprezintă o categorie funcțională în cadrul localităților sau aferentă acestora, al cărei specific este determinat, în primul rând, de vegetație și în al doilea rând de cadrul construit, cuprinzând dotări și echipări destinate activității cultural- educative, sportive sau recreative a populației. Caracterizându-se prin suprafețe, amplasări, amenajări și folosințe diferite, spațiile verzi se grupează în două categorii distincte: spații verzi de folosință generală sau publice, care cuprind parcuri, grădini, scuaruri, accesibile întregii populații; spații verzi de folosință limitată aferente locuințelor, dotărilor social- culturale, zonelor industriale, căilor de comunicație, zonelor de protecție sanitară etc.

Figura nr. 1. Harta de vegetație a României

Din punct de vedere al vegetației, municipiul Onești se incadrează în zona de silvostepă. Antropizarea puternică a teritoriului a determinat înlocuirea pe suprafețe mari a vegetației naturale ca urmare a industrializării, culturilor și urbanizării.

Locuitorii municipiului Onești beneficiază de mai multe parcuri cu suprafața totală de 19,2 ha și anume: Parcul Libertății sau Parcul Municipal, 14,22 ha; Parcul Cașin, 1,03 ha; Parcul George Călinescu, 3,05 ha; Parcul Nadia Comăneci, 0,9 ha; Parcul Mărășești, 0,6 ha.

Totalul spațiilor verzi este de 308,85 ha, din care: 153 ha reprezintă spații verzi pentru protecția cursurilor de apă; 155,85 ha reprezintă (parcuri – 19,8 ha; fâșii plantate sau spații verzi stradale, 2,22 ha; baze sportive, 4,74 ha; grădina zoologică (partea de vegetație), 0,48 ha; fâșie plantată cu rol estetic Calea Scutarului, 10 ha; spații verzi aferente dotărilor publice și ansamblurilor de locuit, 118,61 ha). Toate aceste spații sunt întreținute de Primăria Municipiului Onești prin serviciu specializat.

Vegetația județului Bacău se încadrează aproape în exclusivitate în domeniul forestier.

Domeniul forestier se caracterizează prin dominația speciilor de pădure: cerbul, ursul, jderul, mistrețul, viezurele, lupul, vulpea, pisica sălbatică, căpriorul, veverița și râsul (ocrotit). În partea de sud- est a județului Bacău apar popândăul și bizamul.

Avifauna este numeroasă, fiind reprezentată prin: cocoșul de munte, corbul, șoimul de scorbură (ocrotite), turturele, porumbelul sălbatic.

Ihitofauna este reprezentată prin : păstrăv și lipan, în cursul superior, scobar, clean si mreană, în cel mijlociu. În lacurile de acumulare au fost colonizate ciprinidele. De-a lungul văii Siretului se axează unul dintre importantele drumuri de migrațiune sud-est europene pentru vânatul aripat: sarsela, rața mare și pitică, potârnichea.

Din punct de vedere al provinciilor floristice amplasamentul studiat se găsește în provincia floristică a Podișului Moldove.

Figura nr. 2. Harta provinciilor floristice ale României

Au fost identificate 596 specii de angiosperme. Caracterul particular al florei reiese din procentul mare de specii sud-estice (32,3%) care, pe fondul florei euroasiatice (73,6%) prelevează asupra speciilor nordice și central europene (23,2) deși masivul este situat în zona forestieră subcarpatică. Această particularitate pledează pentru ipoteza originii relictare a speciilor termofile.

1.1.7. Solurile

Municipiul Onești este așezat în vecinătatea estică a Carpațiilor Orientali, în zona de confluență a râurilor Trotuș, Tazlău, Oituz și Cașin.

Vatra municipiului Onești s-a dezvoltat în zona dealurilor subcarpatice, în depresiunea Tazlău-Cașin, pe terasa inferioară și medie a râurilor care traversează localitatea.

Altitudinile caracteristice sunt cuprinse între 175-395 m, altitudinea medie fiind de 21 0m.

Expresie a interacțiunii elementelor peisajului fizico-geografic – relief, climă, vegetație, facies petrografic – este varietatea mare a tipurilor și subtipurilor de sol. Pe o suprafață apreciabilă sunt râspândite, îndeosebi, soluri de pădure și soluri montane. În est, în Col. Tutovei (Podișul Bârladului) se succed pe direcția SE-NV cernoziomuri cambice (levigate), soluri cenușii și soluri brune podzolite, asociate, pe pante, cu faze erodate și chiar regosoluri. În regiunea dealurilor subcarpatice domină solurile brune podzolite și solurile podzolite argiloiluviale, la care se adaugă spre V soluri brune acide; local, acestea se asociază, pe alocuri, cu soluri negre de fâneață umedă, pseudorendzine și solurile brune podzolice, frecvent scheletice și cu grosimi reduse.

Solul constituie o resursă vitală pentru existența umană amenințată continuu datorită gradului redus de regenerare. Solul reprezintă un ecosistem distinct în care se găsesc în interacțiune milioane de forme de viață, substanțe minerale, materie organică în diferite stadii de descompunere, apă și compuși gazoși. Procesul de formare a solului are un caracter continuu, constituienții minerali inițiali ai solului suferind transformări secundare, iar organismele care trăiesc în sol contribuind la îmbogățirea acestuia în materie organică. Proprietățile fizico-chimice ale solului variază atât în plan orizontal și vertical, dar și temporal, ca răspuns la acțiunea factorilor externi. Aceste variații determină un compartiment diferit pentru fiecare poluant care vine în contact cu solul, în funcție de timp și loc.

Fiind la interfața planetei cu atmosfera, solul este un mediu complex care influențează și este influențat de procesele și condițiile din mediul înconjurător. Astfel solul va fi afectat de calitatea aerului în zonă, de deversările accidentale de ape încărcate cu diverși poluanți, sau de depozitările necontrolate de deșeuri. Dar, din momentul poluării lui cu diverși compuși, solul afectat de prezența acestor poluanți devine o sursă de poluare atât pentru apele freatice sau de suprafață (apele pluviale constituind vehicolul), cât și pentru atmosferă (volatilizarea acelor compuși). Astfel, pentru reușita unei acțiuni de remediere este necesară atât stoparea⁄înlăturarea sursei inițiale cât și refacerea zonei de sol inițial afectate, rezultatul obținut în acest fel fiind o îmbunătățire generală a factorilor de mediu, apă, aer, vegetație, pe zone mult mai extinse decât perimetrul (de sol) inițial afectat.

Ca o remarcă suplimentară trebuie subliniat că diverșii compuși sau elemente prezente la un moment dat în sol nu constituie implicit un factor perturbator, poluant. Unul și același element poate fi un element indispensabil vieții sau unul extrem de nociv în funcție de conținut în acel element, la un moment dat, în sol.

În sol, mobilitatea poluanților este influențată atât de însușirile solului (pH, umiditate, textură, densitate, conținut în materie organică, conținut în argilă), de caracteristicile proprii ale poluantului (compus organic sau anorganic, anionic, sau cationic), precum și de acțiunea factorilor externi (temperatură, aport de apă, nivel de aerare). Procesul de migrare a poluanților pe profilul de sol are loc în special prin intermediul fazei lichide majoritatea interacțiunilor care au loc între poluant și constituienții solizi ai solului având loc pe interfața solid-lichid.

Caracteristicile poluantului au o influență semnificativă în comportamentul acestui compus sau element în sol. Într-o primă fază putem diferenția poluanții în compuși sau elemente anorganice și compuși organici. În funcție de apartenența lor la unul din aceste două grupuri majore prezentăm în cele ce urmează câteva linii generale de comportament în sol.

Metalele ajunse la suprafața solului, sunt supuse procesului de levigare, proces prin care reușesc să percoleze întregul profil al solului având în vedere că transportul metalelor pe profilul solului are loc, îndeosebi, prin intermediul fazei lichide (cationi, suspensii). Majoritatea cationilor metalelor grele hidrolizează destul de repede putând să apară produși complexi de hidroliză care sunt absorbiți preferențial pe suprafețele fazei solide. Aceste metale pot fi adsorbite de complexul adsorbativ al solului (minerale argiloase, materie organică) sub formă de cationi sau sub formă de complexi cationici, cu mare afinitate pentru zonele periferice de adsorție ale materiei organice, sau pot înlocui alte metale (alcalino-teroase) din structura inter-lamelară a mineralelor argiloase.

În circuitul metalelor grele pot acționa diverse tipuri de bariere, mecanice, fizico- chimice și biologice, care favorizează precipitarea, depunerea și concentrarea lor reușindu-se astfel menținerea lor în formă stabilă, insolubilă și protejându-se organismele vii de acțiunea lor nocivă. Totuși, acțiunea acestor bariere este limitată fiind influențată de condițiile specifice locale: schimbarea vitezei de infiltrare a apei, potențial de oxido-reducere, pH, condiții biologice. Orice schimbare a condițiilor locale poate determina eliberarea metalelor grele din forma fixată, insolubilă și trecerea lor în soluție apoasă în cantități toxice.

Apa este un bun solvent și poate dizolva o gamă largă de compuși organici și anorganici. În prezența apei o parte din compusul prezent în soluție apoasă poate fi preluată de plante sau vine în contact cu microorganismele, viermii, insectele prezente în sol. O altă parte a compusului prezent în soluție apoasă va fi adsorbită de catre constituienții minerali și organici ai solului, iar o altă parte din cantitatea inițială va migra odată cu apa spre alte zone ale solului sau, se va vaporiza pe interfețele apa-aer și sol-aer. În perioadele uscate, cantități semnificative de compuși organici se pot vaporiza odată cu evaporarea apei din sol.

Absorbția compușilor organici de catre faza solidă a solului este influențată de interacțiunile dintre compusul respectiv și apă și de interacțiunile dintre compus și componenții coloidali ai solului dar și de interacțiunile dintre coloizii din sol și apa din sol. Toate aceste interacțiuni operează simultan și sunt dependente de proprietățile fizico- chimice ale compusului respectiv. Prin adsorpție se stabilește un echilibru între cantitatea de compus organic adsorbit de catre sol și cea rămasă în soluție. Acest echilibru se modifică prin creșterea cantității de apă din sol (ploi, irigații), parțial sau total, compusul respectiv este desorbit și se stabilește un nou echilibru. În sens contrar, prin scăderea cantității de apă din sol, noi cantități de compus organic aflat în soluție pot fi adsorbite de către sol până la stabilirea noului echilibru. Fenomenul de adorpție⁄desorpție nu este întotdeauna reversibil, efecte de hysteresis fiind observate în numeroase cazuri.

Particulele minerale ale solului influențează adsorpția, desorpția și mobilitatea compușilor organici în special datorită fracției coloidale reprezentate de mineralele argiloase. Cantitatea de compus organic ce poate fi adsorbită de către particulele minerale crește cu mărirea suprafeței specifice a particulelor, iar mineralele argiloase au cea mai mare suprafață specifică raportată la unitatea de volum fiind astfel principalii adsorbenți pentru compușii organici prezenți în sol. Mai mult decât atât, în prezența apei, mineralele argiloase expandabile de tipul montmorillonit sau halloysit își dublează suprafața prin mărirea distanței inter-plane rezultând astfel o creștere a cantității de compus chimic ce poate fi absorbită. În funcție de tipul de compus, în procesul de adsorpție rolul dominant îl pot avea fie costituienții organici ai solului fie cei anorganici, acțiunea lor fiind conjugată.

Figura nr. 3. Tipuri de sol în județul Bacău

Principalii compuși sau elemente posibil a fi regăsiți în sol, ca urmare a emisiilor atmosferice, a pierderilor (în apa uzată și sol, iar de aici ajung în aquiferul freatic), sau a depozitării necontrolate a deșeurilor și reziduurilor rezultate în procesele de producție, sunt reprezentate de: compuși organici (deșeuri și reziduuri), metale, săruri, acizi, baze, produse petroliere. Acești compuși pot proveni din apele uzate, din emisii de CO2, NOx, SO2, COV, pulberi, de la centralele termice, sectoarele de producție și mijloace de transport utilizate în cadrul societății, nămoluri de la stațiile de epurare.

În Studiul de impact al activității antropice asupra solurilor din zona Onești efectuat de Oficiul Județean pentru Studii Pedologice și Agrochimice (OSJPA) Bacău, a fost evidențiat impactul activităților industriale desfășurate atât pe platforma petro-chimică Onești-Borzești, dar și a activităților industriale și agricole desfășurate în întreaga regiune.

Astfel, procesul de acidifiere a solurilor (creștere cu 7,1%) se datorează utilizării neraționale a îngrășămintelor chimice în zonă. Creșterea conținutului în compuși organo-clorurați (HCH și DDT). Principala unitate care are ca obiect de activitate fiind Chimcomplex Borzești.

Poluarea cu produse petroliere apare atât în zonele de extracție a țițeiului dar și în zonele de prelucrare a acestuia. Principala unitate care are ca obiect de activitate rafinarea petrolului fiind Rafo Onești.

Haldele de deșeuri constituie o sursă importantă de poluare a solului, la nivelul zonei Onești existând: halda veche Pătrășcani (45 ha) ocupată, haldă în exploatare (21 ha), depozit nou Pătrășcani II (8,8 ha), depozit nou Valea Rea (9 ha), haldă de izomeri (18 ha) – cuprinde reziduuri din procesul de fabricație a HCH de la Chimcomplex; halda de gunoi menajer al Oneștiului (5 ha) – situată pe Valea Oituzului.

Acumulările de reziduuri organice (în principal rumegușuri) provenite de la unitățile de exploatarea lemnului constituie o altă sursă de poluare a solurilor.

În depresiunea Onești există soluri zonale, reprezentate prin soluri brune de pădure în diverse grade de podzolire si podzoluri, corespunzătoare condițiilor pedogenetice din această regiune, pe al căror fond întâlnim, în arii mai mult sau mai puțin continue, soluri intrazonale, reprezentate prin: pseudorendzine, sărături, soluri negre de fâneață umedă, soluri aluviale, lăcoviști.

Din punct de vedere al încadrării pedogeografice solurile din Depresiunea Tazlău – Cașin fac parte din: regiunea pedogeografică Moldova → Domeniul pedogeografic al cambisolurilor si argiluvisolurilor din dealurile, podișurile si depresiunile pericarpatice → Districtul Subcarpatilor Trotușului.

Tabelul nr. 3. Însușirile fizico-chimice ale solurilor din zonă

Legendă

DA(g/cm2) – densitate aparent (sau greutatea volumetrică); PT(%) – porozitate totală; T (me/100g sol) – capacitate de schimb cationic in miliechivalenți la 100 g sol; V (%) – gradul de saturație in baze; pH – reacția solului în valori pH; P (%) – conținutul de P2O5; N (%) – conținutul de azot.

Solurile din zona amplasamentului obiectivului se încadrează în: clasa solurilor cambice (soluri brune eu-mezobazice): clasa solurilor neevoluate (soluri aluviale și aluviuni)

Solurile aluviale și aluviunile din clasa solurilor neevoluate ocupă terasa inferioară, de luncă, situată între DN 11 A și talvegul râului Trotuș. Aceste soluri aparțin stadiului inițial de formare a solului iar profilul de sol nu a apucat să se diferențieze.

Poluarea mediului se conturează, tot mai clar, ca fiind una dintre principalele probleme ale lumii contemporane însă gradul de conștientizare a riscurilor majore pe care poluarea le implică la nivelul tuturor geosferelor și la nivelul sănătății populației și adoptarea unor strategii si politici de mediu riguroase si energice în ceea ce privește reducerea acesteia, variază de la un stat la altul.

Fenomenul de poluare a mediului înconjurător nu mai poate fi privit ca având un caracter local sau regional, ci unul global, cu implicații deosebite asupra întregului geosistem.

Protecția împotriva poluării se poate realiza prin măsuri, cum ar fi: monitorizarea surselor de poluare; penalizarea depășirii limitelor reglementate; alcătuirea și aplicarea programelor de conformare, până la eliminarea disfuncționalităților create de emisiile de poluanți; amendarea neaplicării programelor de conformare; închiderea poluatorilor; utilizarea combustibilor superiori pentru încălzirea centralizată; scoaterea traficului greu din oraș (ocolitoare); decontaminarea solului – în măsura posibilităților.

1.2. Geografia populației și așezărilor umane

Municipiul Onești s-a dezvoltat în paralel cu platforma industrială și a apărut în perioada anilor 1952. Municipiul Onești s-a dezvoltat pe terenurile agricole din zonă și a beneficiat de un plan de sistematizare bine definit, cu străzi dispuse pe aliniamente perpendiculare. În anul 1965 i se schimbă denumirea în Gheorghe Gheorghiu Dej, iar în 1990 se revine la vechea denumire Onești.

1.2.1. Populația

Localitățile învecinate sunt: Borzești, Ștefan cel Mare, Slobozia Mielului, Urechești și Gura Văii, populația este puțin densă, sub 10000 de locuitori.

1.2.1.1. Evoluția numărului de locuitori

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Onești se ridică la 39172 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 51416 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (90,29%), iar din punct de vedere confesional sunt ortodocși (79,88%).

Figura nr. 4. Evoluția populației la recensăminte

1.2.1.2. Dinamica populației

Definită în literatura de specialitate ca diferența între numărul născuțiilor vii și cel al decedaților într-un an, este indicatorul care relevă creșterea sau diminuarea naturală a populației. Reflectă echilibrul între cele două componente ale mișcarii naturale: natalitatea și mortalitatea.

1.2.1.2.1. Mișcarea naturală

Tabelul nr. 4. Mișcarea naturală înregistrată în municipiul Onești

1.2.1.2.2. Natalitatea și mortalitatea

Natalitatea arată frecvența sau intensitatea nașterilor în interiorul unei populații, fiind un fenomen complex, în același timp biologic și social, influențat de o serie de factori legați între ei: economici, politici, socio-culturali.

Tabelul nr. 5. Natalitatea în municipiul Onești

Tabelul nr. 6. Rata natalității în municipiul Onești

Mortalitatea reprezintă un indice rezultat din raportarea numărului de decese dintr-o populație, într-o anumită perioadă la totalul populației respective, pe un anumit teritoriu, ținând cont și de structura populației. Mortalitatea înregistrată în municipiul Onești:

Tabelul nr. 7. Mortalitatea în municipiul Onești

Tabelul nr. 8. Rata mortalității în municipiul Onești

Tabelul nr. 9. Rata mortalității infantile în municipiul Onești

1.2.1.2.3. Mișcarea migratorie

Mișcarea migratorie poate fi de două feluri: mișcarea migratorie internă; mișcarea internațională.

Mișcarea migratorie internă reprezintă totalitatea deplasărilor însoțite de schimbarea definitivă a domiciliului între unități teritorial-administrative ale țării. Această mișcare este corelată cu procesele de dezvoltare și schimbările economice, de structură socială sau de calitate a vieții. Alături de mișcarea naturală a populației contribuie la creșterea sau scăderea populației, dată de soldul migratoriu.

Tabelul nr. 10. Mișcarea migratorie internă în municipiul Onești

Urmărind datele din tabel se observă o cretere anuală între 4,1-5,4 % a plecărilor cu domiciliul din municipiul Onești față de stabilirile de domiciliu.

Mișcarea internațională sau mișcarea migratorie externă este determinată de schimbarea domiciliului în altă țară sau din alte țări în România.

Tabelul nr. 11. Mișcarea migratorie internațională în municipiul Onești

1.2.1.3. Structura populației

Structura populației comportă două aspecte: structura populației în funcție de sex și structura socio-economică a populației.

1.2.1.3.1. Structura populației în funcție de sex

Municipiul Onești are o populație stabilă de 36004 locuitori dintre care 17085 locuitori de sex masculin și 18919 locuitori de sex feminin. Persoane temporar prezente erau 890 locuitori dintre care 400 locuitori de sex mascului și 490 locuitori de sex feminin. Persoane plecate în țară erau 1996 de locuitori dintre care 984 de sex masculin și 1012 de sex feminin, iar persoane plecate în străinătate erau 3563 locuitoi dintre care 1752 de sex masculin și 1811 de sex feminin.

1.2.1.3.2. Structura socio-economică a populației

Municipiul Onești este un oraș industrial cu o structură economică relativ bine dezvoltată în jurul unor ramuri industriale, în special cea prelucrătoare a produselor petro-chimice. Resursa umană este formată din personal calificat în industria prelucrătoare a produselor chimice, confecții, prelucrarea lemnului, construcții civile și utilaj greu.

Resursele naturale precum sarea, lemnul așteapta să fie valorificate de potențiali investitori care pot identifica diverse oportunități de afaceri.

Comerțul este bine reprezentat în activitatea economică a municipiului Onești, acest fapt datorându-se în special tranzacțiilor economice ale marilor combinate petrochimice, exportul de masă lemnoasă și produsele de lemn, confecții textile, produse industriale și alimentare.

Suprafața totală administrativă a municipiului Onești este de 5189,34 ha din care intravilan reprezintă 2092,5 ha și extravilan 3096,84 ha.

Numărul mediu al salariaților înregistrați în municipiul Onești în perioada 2008-2013:

Tabelul nr. 12. Numărul mediu al salariaților înregistrați în municipiul Onești

Tabelul nr. 13. Șomajul înregistrat în municipiul Onești

Tabelul nr. 14. Locuințe existente în municipiul Onești

Rețeaua de străzi a municipiului are o lungime totală de 99,6 km, din care: 56,57 km asfaltată, 26 km beton-ciment, 0,56 km pavată, 0,94 km pavată cu bolovani de râu, 15,53 km balastate.

1.2.2. Așezările umane

Orașul modern a luat naștere pe vatra vechiului sat în 1952, atunci când, prin decizia Consiliului de Miniștri, a fost dispusă construirea Grupului Industrial Borzești și a orașului muncitoresc Onești. Ca urmare a acestei decizii, s-au înființat primele colonii și a început construcția primelor blocuri.

Între 1952-1960 se construiesc cartierele Cașin și Tineretului. În 1956 comuna Onești primește statutul de oraș. Din martie 1965 orașul se numește Gheorghe Gheorghiu-Dej (după liderul comunist al României), iar din 1990, după revoluția anticomunistă, revine la vechea denumire (prin lege adoptată în 1996).

Municipiul Onești este împarțit în mai multe cartiere: Dallas, TCR, Mal, 6 Martie (Satul Catolic + Strămutați – Cuciur și Buhoci), Slobozia Nouă (Belci), Slobozia Veche (Slobozia) și Borzești. Spațiu locativ constituit, în principal din blocuri cu 2 până la 10 etaje. Cele două bulevarde din Onești sunt Republicii (aproximativ 2 km) și Oituz (aproximativ 1,7 km). De asemenea, strazi importante sunt: Calea Mărășești, care trece și prin localitatea componentă Borzești, strada Libertății (aproximativ 4,5 km) fiind folosită ca o șosea de centură.

Obiective turistice recomandate sunt: Crucea de pe dealul Perchiu, Monumentul Mihai Eminescu, Biserica din Borzești și Stejarul din Borzești.

Sfântul Nicolae este patronul spiritual a orașului și 6 decembrie (ziua lui Sf. Nicolae) este sarbătoare oficială municipală.

1.3. Aspecte economice

În continuare, voi aborda aspecte economice semnalate în municipiul Onești, din perspectiva agriculturii, industriei, căilor de comunicație și turismului.

1.3.1. Agricultura

Municipiul Onești deține puține suprafețe agricole, fiind un oraș preponderent industrial. Suprafețele agricole aparțin în general micilor proprietari.

Tabelul nr. 15. Suprafețe fond funciar după modul de folosință în municipiul Onești

Suprafețele arendate pe raza municipiului Onești, ocupă 481,22 ha. Suprafețele sunt arendate de persoane fizice autorizate și persoane juridice, conform contractelor de arendă depuse de primărie.

1.3.2. Industria

Din punct de vedere industrial municipiul Onești se remarcă prin existența Platformei Industriale Borzești, (redusă ca amplitudine față de anii 1985).

Cele mai importante unități economice din municipiul Onești sunt: S.C. Rafo S.A. Onești, S.C. CHIMCOMPLEX S.A. BORZEȘTI, S.C. UTON S.A. Onești, S.C. Energy Bio Chemicals S.A. – Sucursala CAROM Onești și S.C. ELECTROCENTRALE S.A. BUCUREȘTI, sucursala Borzești.

Tot în municipiul Onești există și unități de morărit și panificație (S.C. PANIMON S.A., S.C. CROCO S.A., S.C. LISSING GROUP S.A.), tipografie, de confecții, ateliere de confecționat mobilier (S.C. NEOMOB S.R.L., S.C. LUXATRIM S.R.L., S.C. MITRA IMPEX S.R.L., S.C. APIVAS MOB S.R.L.) confecții metalice (S.C. CONFIMETAL S.R.L., S.C. VALNEG S.R.L., S.C. ONELIM IMPEX S.R.L.), mase plastice, materiale de construcții (S.C. COMREPI S.A.).

Figura nr. 5. Harta industrială a municipiului Onești

Zona industrială ocupă tot spațiul dintre Trotuș și calea ferată, pe o distanță de aproximativ 8 km. Accesul se face pe drumul DN11A, peste calea ferată Adjud – Onești – Ciceu. Zona este situată pe terasă de 5-7 m altitudine relativă din șesul aluvionar al râului Trotuș, zona de confluență cu râul Tazlau.

S.C. CHIMCOMPLEX S.A este unul dintre cei mai importanți fabricanți de produse chimice din România, care în prezent deține o structură de producție cu două grupe de instalații din care una pentru fabricarea produselor anorganice de bază (clorosodice și cloruri anorganice) și cealaltă pentru produse organice (solvenți, alchilamine și protecția plantelor). Profilul de activitate este fabricarea și comercializarea produselor chimice anorganice și organice, este amplasată pe platforma Borzești, pe malul drept al râului Trotuș la 8 km de municipiul Onești.

S.C. RAFO S.A este una din principalele rafinării de petrol din țară, cu profilul de activitate fabricarea produselor obținute din prelucrarea țițeiului este amplasată pe platforma Borzești, pe malul stăng al râului Trotuș, la circa 3 km de municipiul Onești și ocupă o suprafață de 261,4 ha.

S.C. ENERGY BIO CHEMICALS S.A. – Sucursala CAROM Onești este unicul combinat de cauciuc sintetic din țară. Profilul de activitate este instalații chimice pentru producerea de substanțe chimice organice de bază, societatea fiind amplasată pe platforma Borzești, pe malul stâng al râului Trotuș, la circa 2 km de municipiul Onești și ocupând o suprafață de 259,2 ha.

1.3.3. Căile de comunicație

Transportul public local este concesionat și se desfașoară prin operatori economici, pe două trasee principale (1 și 2) cu două autobuze, iar spre cartierele limitrofe transportul se realizează cu zece microbuze la intervale regulate de timp.

Traseul 1: Gară – Victor Babeș – Oituz 28 – Poștei – Mihai Eminescu – PECO – Aurora – Conți – Belvedere – Catedrala Ortodoxă – Piața Centrală – Generală 1 – Moldova – Buciumului.

Traseul 2: Gară – Victor Babeș – Moldova – Generală 1 – Piața Centrală – La Capucini – Belvedere – Conți – George Bacovia – Scutarului – Brașov – Mihai Eminescu – Parc Municipal – Oituz 35 – Buciumului.

Stațiile de călători sunt amenajate și întreținute de Primăria Municipiului Onești.

În ultimii ani s-au dezvoltat foarte mult serviciile de taximetrie, existând 8 operatori economici și 50 operatori independenți, cu un număr total de 200 taximetre.

A fost realizat 10% din infrastructura necesară transportului cu troleibuzul spre Platforma Borzești, însă din lipsă de fonduri și datorită scăderii numărului de muncitori pe platformă acest proiect a fost sistat.

1.3.4. Turismul

Așezarea geografică, bogățiile și frumusețile naturale, ospitalitatea locuitorilor au făcut din zona Oneștilor o așezare cu multiple atracții turistice, care sunt expuse pe o rază de 30 km în jurul Oneștiului.

Dintre aceste puncte turistice menționăm: zona turistică Poiana Sărată – Hârja aflată la 27 km de Onești, o zonă transcarpatică care face legătura cu Transilvania, cu peisaje montane încântătoare, cu un climat de munte sanătos, cu bogate și valoroase ape minerale și un fond turistic cultural important; Biserica din Borzești, ctitorie a voievodului Ștefan cel Mare, biserică monument care atestă vechimea localității Onești, reprezintă un simbol al orașului; stațiunea Slanic Moldova supranumită Perla Moldovei situată la 30 km de Onești, redenumită pentru izvoarele sale, este amplasată pe versantul estic al Carpaților Orientali, într-o depresiune străbătută de râul Slănic; orașul Tg. Ocna cu mina de sare Trotuș, care se poate vizita și amenajată ca sanatoriu balnear, unică în Europa; pe Valea Cașinului pot fi vizitate punctele Scutaru, Țărcătoarea, Mănăstirea Cașin, iar pe Valea Oituz satul de vacanță Bogdana și Mănăstirea Bogdana, dealul Măgura de lângă Tg. Ocna, Complexul Poiana Uzului și cel de pe Valea Slănicului; de la Poiana Sărată se pot organiza excursii în zona defileului și pasul Oituz spre Valea Slănicului, Valea Cașinului și mai departe spre Vrancea, peste Valea Oituzului spre Onești.

Slănic Moldova este recunoscută atât în țară, cât și peste hotare pentru tratament (în special pentru elementele terapeutice), și pentru peisajele pitorești fiind cunoscută și sub numele de Perla Moldovei. Apele minerale sunt folosite în tratarea bolilor digestive, de ficat, de plămâni, de nutriție și de metabolism, tratarea reumatismului și a bolilor cardio – vasculare, precum și a bolilor asociate cum ar fi neuro – astenia și bolile profesionale. Cazarea se poate face în hoteluri, vile și spitale balneare.

În 1992 în inima masivului de sare a fost realizată prima biserică ortodoxă subterană, cu catapeteasma constituită din 24 icoane, care poartă hramul SF. Varvara, ocrotitoarea minerilor. A fost amenajată o bază de turism și agrement, situată la 240 m adâncime, cu o suprafață de 13 000 m2, oferă condiții optime pentru relaxare, mișcare pe terenuri de minifotbal, baschet, tenis de câmp, tenis de masă, tratarea afecțiunilor respiratorii, spațiu de gimnastică, cabinet medical. Lacul cu apă sărată și cascada completează peisajul fascinant al salinei.

Biserica din Borzești, ridicată de Ștefan cel Mare în amintirea lui Gheorghiță (1493), prietenul din copilărie al domnitorului, străpus aici de săgețile tătarilor, precum se menționează în legendă. Biserica are ferestre mari la pronaos, realizate în stil gotic, două bolți construite pe sistemul de arcuri și pandantive care caracterizează stilul moldovenesc, dar nu are turna. Înainte de a ajunge la biserică, ne întâmpină o clădire care adăpostește un muzeu de artă bisericească, valoros mai ales prin faptul că aici sunt expuse obiecte provenind din secolul al XIV-lea. De asemenea, aici se află și Stejarul din Borzești, arbore secular, ocrotit prin lege. Datorită faptului că în jurul lui există legende care duc până în vremea domnitorului Ștefan cel Mare.

1.3.4.1. Analiza valorificării actuale a potențialului turistic

Ca instrument de organizare si conducere in turism, precum si ca metoda de cercetare, analiza apare ca o necesitate obiectiva si vizeaza armonizarea resurselor cu obiectivele stabilite, in conditii de inalta eficienta economica si sociala.

Tabelul nr. 16. Evoluția volumului cererii

Analizând comparativ acești ani, se observă o creștere a fluxului turistic cu 27%, de la 2914 în anul 2006, la 10681 în 2013. În ceea ce privește înnoptările în municipiul Onești, statisticile arată o ascensiune de la 5062 la 33427, acest lucru explicând poate faptul că în oraș se practică mai mult un turism de tranzit.

Deși teoretic principalul actor care ar trebui să se ocupe de promovarea turistică a orașului Onești este primăria, practic, aceasta nu face nimic în această privință. De asemenea, orașul nu deține niciun centru de informare turistică, sau vreun sediu de ONG care se ocupă cu așa ceva. Nici agențiile de turism existente aici nu fac nimic pentru a promova Oneștiul ca destinație.

În tabelul de mai jos este prezentată situația sosirilor în scop turistic în orașul Onești pentru perioada 2005-2013.

Tabelul nr. 17. Sosiri turistice în orașul Onești pentru perioada 2004-2013

Datele indică o scădere importantă a numărului de soriri turistice fapt determinat și de o lipsa o investițiilor în acest domeniu de activitate. Turiștii care sosesc în orașul Onești provin din imediata apropiere a localității; Onești are vocația unui oraș mai degrabă emițător decât receptor turistic. Acest fapt presupune urgent luarea unor măsuri, demararea unor programe serioase care să atragă vizitatori nu numai din imediata apropiere a orașului ci din regiuni cât mai îndepărtate, din București sau Iași de exemplu. Pentru asta însă este nevoie ca autoritățile locale să descopere soluțiile cele mai bune pentru dezvoltarea posibilităților de agremet turistic.

Figura nr. 6. Sosiri turistice în orașul Onești pentru perioada 2005-2013

Tabelul nr. 18. Înnoptări turistice în orașul Onești pentru perioada 2004-2013

Evoluția numărului de înnoptări indică o similitudine cu numărul sosirilor turistice, cu mențiunea că analizând datele, observăm că cei care au sosit în Onești au preferat sejurul de o zi, existând foarte puține cazări în acest sens.

Orașul Onești este caracterizat printr-un hinterland turistic restrâns, pe măsură ce ne îndepărtăm de Onești, scade și numărul de turiști care vizitează orașul. Locuitorii Municipiului Onești efectuază deplasări de interes turistic către Tg.Ocna, Slănic Moldova sau către spațiul montam limitrof pentru drumeție.

Principalele forme de turism practicate de locuitorii Oneștiului sunt drumeția, turismul de sfârșit de săptămână, turismul balnear în cele souă stațiuni cu profil balnear din apropiere.

Pentru atragerea vizitatorilor din zone mai îndepărtate sunt necesare luarea unor măsuri care țin mai ales de domeniul marketingului turistic. Dar acestea nu voi fi eficiente dacă realitatea din teren nu corespunde prezentării efectuate.

O soluție foarte eficientă este participarea la târguruile de turism, unde se pot face prezentări video, se pot împărți pliante, materiale publicitare diverse, după ce inițial se vor alege elementele reprezentative, forte, ale orașului.

Figura nr. 7. Înnoptări turistice în orașul Onești pentru perioada 2005-2013

1.4. Calitatea și protecția mediului

Programul de Gestionare a Calității Aerului este întocmit în conformitate cu prevederile Hotarârii de Guvern nr. 543/2004 privind elaborarea si punerea în aplicare a planurilor și programelor de gestionare a calității aerului și ale Ordinului ministrului mediului nr. 35/2007 privind aprobarea Metodologiei de elaborare și punere în aplicare a planurilor și programelor de gestionare a calității aerului.

Programul se inițiază pe baza datelor despre calitatea aerului înconjurător provenite din Sistemul Național de Monitorizare a Calității Aerului (SNMCA), combinate cu rezultatele din modelarea dispersiei poluanților.

Programul de gestionare a calității aerului pentru municipiul Onesti se întocmeste în baza rezultatelor evaluarii calitatii aerului prin modelarea dispersiei poluanților în atmosferă efectuată de ANPM București și a datelor provenite din înregistrarile de pe stația automata BC-3, din anii 2008 și 2009, 2010.

1.4.1. Calitatea aerului

Valorile limită și perioada de mediere pentru poluantul pulberi în suspensie (PM10) sunt prevazute în Ordinul Ministrului Apelor și Protecției Mediului nr. 592/2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag și a criteriilor și metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot și oxizilor de azot, pulberilor în suspensie (PM 10 și PM 2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon și ozonului în aerul înconjurător. Acest ordin transpune în legislatia din România prevederile Directivei Cadru 96/62/CE a Consiliului privind evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător și directivele fiice, Directivei 1999/30/CE a Consiliului privind valorile limita pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot și oxizii de azot, pulberile in suspensie și plumbul din aerul înconjurător, Directiva 2000/69/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind valorile limită pentru benzen și monoxidul de carbon din aerul înconjurător, Directiva 2002/3/CE a Parlamentului European și Consiliului privind ozonul din aerul înconjurător.

Programul de Gestionare a Calității Aerului în municipiul Onești este elaborat de Comisia Tehnica numită prin Ordinul Prefectului Județului Bacau nr. 66/14.04.2010 și se referă la fracția PM10 a pulberilor în suspensie (depașirea valorii limită zilnică și anuală).

În ultimii ani, comunitatea din municipiul Onești a conștientizat din ce în ce mai mult importanța pe care protecția mediului trebuie sa o joace în viața fiecăruia, în contextul dezvoltării durabile, motiv pentru care se asteaptă din partea acesteia feed-back-uri în sensul îmbunătățirii actualului program cu propuneri și sugestii.

Stabilirea unui echilibru între necesitatea creșterii nivelului de trai prin progres economic, calitatea factorilor de mediu și starea de sanatate a populației este determinantă în vederea susținerii dezvoltarii durabile a societații.

În ceea ce privesc agenții economici, precizam că preocupările acestora pentru mediu se evidențiaza prin măsuri de diminuare a emisiilor, precizate in autorizațiile de funcționare, iar pentru cele neconforme au existat și există preocupari în implementarea de proiecte de retehnologizare cu vizibile efecte pozitive în relație cu mediul înconjurător.

În anul 2007, în baza contractului MMDD nr.84/2006 în vederea implementării proiectului Prevenirea catastrofelor naturale generate de inundații și poluarea aerului – componenta 2: Monitorizarea poluării aerului, s-a montat în municipiul Onești o stație automată. Această stație functionează din ianuarie 2008. Ea face parte din Rețeaua de măsurare a calității aerului Nivel B a Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului din România.

Denumirea rețelei: Rețeaua de măsurare a calității aerului Nivel B – parte a Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului.

Prescurtare: RNMCA.

Tipul de rețea: tip industrial.

Timpul de referinta: GMT +2.

Denumirea stației: Stație automată de monitorizare a calității aerului – Onești industrială.

Codul stației: BC-03.

Denumirea arealului/zonei din care face parte stația: Onești – zonă industrială str. Cauciucului nr. 1.

Codul zonei: BC.

Tipul stației: industrial.

Poluanții măsurați: SO2, NO2/NOx, O3, PM10, PM2,5, BTX, CO.

Parametrii meteorologici măsurați: temperatura, viteza vântului, direcția vântului, umiditatea relativă, presiunea atmosferică, radiația solară, precipitații.

Tabelul nr. 19. Echipament Stația BC-03

Stația este amplasată în zona industrială a municipiului Onești, conform hărții de mai jos:

Figura nr. 8. Amplasarea stației BC3 în municipiul Onești

Municipiul Onești se încadrează într-o unitate climatică de nuanță temperat-continentală, cu diferente mari de temperatură de la iarnă la vară, temperaturile extreme fiind iarna de -25ºC, iar vara de +35ºC.

Circulația aerului este predominantă din direcția nord-vest (datorită canalizării aerului ce traversează Carpații în lungul văilor principale: Moldova, Bistrița, Trotuș), dar pătrunde uneori și crivățul din nord-est, peste înșeurările joase ale dealurilor subcarpatice. Precipitațiile sunt de aproximativ 600-700 mm/an.

O evoluție în timp a temperaturii și precipitațiilor poate fi regăsită în tabelul de mai jos:

Tabelul nr. 20. Evoluția temperaturii și precipitațiilor

Din punct de vedere meteorologic, anul 2010 poate fi caracterizat succint în modul următor: remperaturile înregistrate în 2010 caracterizează un an cald (media termică a fost de 10,60C, cu temperaturi pozitive în cea mai mare parte a numărului de zile (304 zile cu temperaturi pozitive).

Umiditatea aerului a evoluat în limite largi, cu fluctuații interdiurne importante, până la valori specifice saturației (96,6%) în câteva zile din lunile noiembrie și decembrie, dar a coborât până la valori ce indică o uscăciune accentuată (50% sau sub 50%) în câteva zile din intervalul aprilie-mai 2010.

Din punct de vedere pluviometric, anul 2010 a fost unul normal cea mai ploioasă perioadă s-a încadrat în perioada iulie-august.

Figura nr. 9. Evoluția temperaturilor medii zilnice la stația BC3 în anul 2010

Figura nr. 10. Evoluția umidității relative medii zilnice la stația BC3 în anul 2010

Direcția si viteza vântului sunt parametri meteorologici foarte importanți, știut fiind faptul că vântul transportă noxele atmosferice dinspre sursele de emisie spre ariile învecinate sau mai îndepărtate, inclusiv pe distanțe lungi, de sute și chiar mii de km. În anul 2010 vitezele medii diurne ale vântului s-au situat în marea lor majoritate sub valoarea de 2 m/s, în timp ce vitezele maxime au depășit rareori pragul de 10 m/s.

Figura nr. 11. Evoluția precipitațiilor medii zilnice la stația BC3 în anul 2010

Se constată în anul 2010 în municipiul Onești dominant a fost vântul din direcția NE. Vânturile din NE au fost urmate de cele din direcția NV si apoi de cele din S și SE.

Pe anotimpuri, vânturile dominante se mențin, dar variază ca și frecvență și intensitate. Mișcarea aerului este mai activă în intervalul aprilie-mai, desfășurându-se la parametrii cei mai reduși în luna august.

Inversiunile termice (situația în care o pătură atmosferică de aer rece se poziționează sub o pătură de aer mai cald) pot surveni sub un front atmosferic staționar de presiune ridicată cuplat cu viteze scăzute ale vântului. În aceste condiții difuziunea, amestecurile și interacțiunile chimice între componentele atmosferice și poluanții emiși sunt încetinite, deci procesele fizico-chimice de reducere ale concentrațiilor unor poluanți sunt reduse, iar aceștia se pot acumula la altitudini joase, aproape de nivelul solului, determinând concentrații ridicate de poluanți în aerul respirat.

Cele mai frecvente inversiuni termice au loc în intervalul septembrie-februarie, în nopțile cu cerul senin și calm atmosferic. Toamna inversiunile se produc în timpul nopții, câștigând în durată pe măsură ce se apropie iarna.

Figura nr. 12. Evoluția vitezei medii zilnice a vântului la stația BC3 în anul 2010

În timpul iernii radiația efectivă a suprafeței subiacente este mare și în timpul zilei, ceea ce determină ca inversiunile termice să fie de durată.

Primăvara inversiunile se formează seara, extinzându-se treptat în înălțime, unde ajung să fie maxime în jurul orelor 5-6, iar după răsăritul Soarelui se reduc treptat în intensitate și dispar complet.

În lunile de vară inversiunile de temperatură se caracterizează prin cea mai redusă intensitate, frecvență și extindere pe verticală.

Corelația cu temperatura: se constată că valori mari ale concentrațiilor mediilor zilnice PM10 s-au înregistrat pe fondul unor temperaturi mai scăzute (în sezonul rece). Zilele în care PM10 a urcat peste VL au fost în medie zile răcoroase.

Figura nr. 13. Roza vânturilor de la stația BC3 în anul 2010

Figura nr. 14. Dispunerea cronologică a temperaturilor medii zilnice și a concentrațiilor medii zilnice ale PM10 de la stația BC3

Corelația cu volumul de precipitații: se observă că valorile mari la PM10 au fost înregistrate în marea lor majoritate în zile lipsite de precipitații, cele câteva zile cu precipitații fiind caracterizate de valori mai scăzute ale concentrațiilor de PM10 față de cele din perioadele de dinainte și de după căderea precipitațiilor.

Figura nr. 15. Dispunerea cronologică a cantităților de precipitații și a concentrațiilor medii zilnice PM10 la stația BC3

Corelația cu viteza și direcția vântului: între concentrația atmosferică de PM10 și viteza vântului există legături de interdependență complexe.

Figura nr. 16. Evoluția vitezelor medii orare și a concentrațiilor medii orare PM10 la stația BC3

Urmărind relația complexă, neliniară dintre viteza medie a vântului și concentrațiile de PM10, se observă că scăderea vitezei vântului sub 1,5-2 m/s, ca și viteze medii de peste 5 m/s favorizează creșterea concentrațiilor de PM10 din atmosferă. Ca atare, situațiile de calm atmosferic sau cu viteze foarte mici ale vântului sunt de regulă favorizante creșterii valorice a indicatorului PM10, în timp ce situațiile cu viteze mai ridicate ale vântului sunt asociate mai degrabă cu valori mai scăzute ale concentrațiilor de PM10.

Figura nr. 17. Evoluția concentrațiilor medii orare la indicatorul PM10 corelate cu direcția vântului

Din reprezentarea grafica a concentratiei de PM10 cu direcția vântului rezultă că în cele mai multe cazuri concentrațiile cele mai ridicate de PM10 provin din direcția NE.

Evaluarea calității aerului în municipiul Onești pentru anii 2008, 2009, 2010 s-a bazat pe măsurari efectuate în stația automată de monitorizare,

Valorile limită și perioada de mediere pentru fracția PM10 a pulberilor în suspensie în atmosferă sunt stabilite prin Ordinul Ministrului Apelor și Protecției Mediului nr. 592/2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag și a criteriilor și metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot și oxizilor de azot, pulberilor în suspensie (PM 10 și PM 2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon și ozonului în aerul înconjurător. (Directiva Cadru 96/62/CE a Consiliului privind evaluarea si gestionarea calității aerului înconjurător și directivele fiice (Directiva 1999/30/CE a Consiliului privind valorile limita pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot si oxizii de azot, pulberile in suspensie si plumbul din aerul înconjurător, Directiva 2000/69/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind valorile limita pentru benzen si monoxidul de carbon din aerul înconjurător, Directiva 2002/3/CE a Parlamentului European și Consiliului privind ozonul din aerul înconjurător).

Din situația statistică efectuată pe datele înregistrate la stația BC-3 Onești se arată că:

Tabelul nr. 21. Situația statistică efectuată

Evoluția concentrațiilor de PM10 înregistrate în perioada 2008-2010 evidențiază o tendinta de mentinere a nivelului concetratiei, valorile oscilând intr-un interval foarte restrâns,situate spre limita maximă admisă, așa cum rezultă din tabelul de mai jos.

Tabelul nr. 22. Evoluția medie anuală la indicatorul PM10 la stația BC3 Onești

În ceea ce privește situația de la începutul anului 2011, în lunile ianuarie și aprilie a anului 2011 nu s-a realizat o captură suficientă de date în cazul măsurătorilor de la Statța BC3, astfel încât nu s-a putut calcula media lunară pentru indicatorul PM10. Pentru lunile februarie și martie 2011 media a fost de 13,86 µg/mc si respectiv 16,43µg/mc.

Figura nr. 18. Evoluție medii anuale PM10 stația BC3

Tabelul nr. 23. Număr depășiri anuale la indicatorul PM10 la stația BC-03 Onești

Ca și în cazul mediilor lunare si depașirile înregistrate la PM10 în intervalul 2008-2010, deși n-au depașit numarul maxim admis, ele s-au situat pe un interval strâns, spre limita superioară admisă.

Figura nr. 19. Număr depășiri anuale PM10 stația BC3

Statistica efectuată pe depășirile înregistrate evidențiază că anotimpul în care se regăsesc este anotimpul rece, ceea ce denotă că una din sursele cu pondere o reprezintă sursele de încălzire.

Tabelul nr. 24. Evoluție număr depășiri la indicatorul PM10 de la stația BC-3 Onești

Figura nr. 20. Evoluție număr depășiri la PM10 în perioada 2008-2010 la stația BC3

De exemplu în data de 25 decembrie 2010, se observă din grafic cum valorile concentrațiilor mediilor orare la indicatorul PM10 au scăzut.

În primul trimestru al anului 2011 nu s-au înregistrat depășiri ale limitei zilnice de 50µg/mc conform Ord. 592/2002, în cazul măsurătorilor de la stația BC3.

Figura nr. 21. Variația concentrațiilor medii orare la Nox, PM10 și CO stația BC3

Tabelul nr. 25. Evoluția mediilor lunare la PM10 de la stația BC-3 Onești

O analiză a datelor furnizate din sistemul de monitorizare arată că evoluția concentrației de PM10 descrie o evoluție similară pentru cei trei ani. Este evident că, începutul și sfârșitul de an este marcat (perioada rece), în mod suplimentar de activități ce determină, la indicatorul analizat, valori medii lunare mai ridicate, evidențiate în graficele de mai sus.

Depășirile au fost înregistrate în perioada de iarnă și au fost determinate de aportul suplimentar adus de sursele de încălzire cumulate: industriale și ale populației.

Se evidențiază că există o similitudine între valorile medii lunare și orare ale concentrațiilor de CO, Nox și PM10. În lunile reci valorile sunt mai ridicate, iar în lunile călduroase concentrațiile la indicatorii CO, NOx si PM10 au fost scăzute.

Figura nr. 22. Variația mediilor lunare la PM10 la stația BC3

Tabelul nr. 26. Evoluția concentrațiilor lunare la indicatorii Nox, CO și PM10 măsurați la stația BC3

Evoluția concentrației mediilor orare ale indicatorilor CO, NOx și PM10 din perioada 01 ianuarie – 31 decembrie 2010 arată faptul că în zilele în care concentrațiile de SO2 și Nox sunt ridicate și valorile la concentrțiile de PM10 sunt ridicate.

Valorile înregistrate pe stație au fost influențate și de conditiile locale: factorii meteo (manifestari ale calmului atmosferic, a inversiunilor termice, presiuni, temperaturi), factorii geografici, condiții care favorizează acumularea emisiilor din zona municipiului.

Menționam că în această situație, evaluarea pe termen scurt și/sau lung a calitații aerului, poartă amprenta acelorași condiții locale mai sus menționate.

Figura nr. 23. Variația concentrațiilor medii lunare la Nox, PM10 și CO la stația BC3

1.4.2. Calitatea apei

În România protecția calității apelor este reglementată prin Legea apelor nr. 107⁄1996 (cu modificările și completările ulterioare) ce a fost transpusă cu Directiva Cadru 2000⁄60⁄EEC a Uniunii Europene în domeniul apelor. Directiva Cadru 2000⁄60 definește apa ca pe un patrimoniu care trebuie protejat, tratat și conservat ca atare.

Directiva asigură cadrul necesar gospodăririi durabile a apei, reprezentat de controlul cantitativ și calitativ al apelor și ecosisteme sănătoase, având ca scop atingerea stării bune a apelor.

Regiunea beneficiază de o rețea hidrografică relativ bogată (densitatea rețelei hidrografice este de 0,5-0,7 km-km2).

Resursele hidrografice ale municipiului Onești sunt cele patru râuri Oituz, Trotuș, Casin și Tazlău.

Râurile menționate au un curs cu debit mediu – mic cu mari variații în funcție de anotimp, de perioadele de secetă și implicit de perioadele cu ploi abundente.

Pricipalul colector din zonă este râul Trotuș al cărui debit mediu anual, în secțiunea Onești, stabilit pe o perioadă de observație de 35 ani, înainte de 1985, este de 26,2 m3-s. Domeniul de variație este de 13,2-43,8 m3-s.

Lungimea fiecărui curs de apă pe teritoriul municipiului Onești este după cum urmează: râul Trotuș – 13800 m; râul Cașin – 4500 m; râul Oituz – 5500 m; râul Tazlău – 4800 m.

Râul Trotuș, care izvorăște în Cl. Păltiniș (jud. Harghita) are o lungime totală de 158 km, din care 125 km, în județul Bacău, între localitățile Făgetu de Sus și Slobozia, având un bazin cu o suprafață de 4440 kmp (90% în județul Bacău). Principalii săi afluenți sunt: pe stânga: Asăul și Tazlăul, ambele cu izvoarele în munții Goșmanu – jud. Neamț; pe dreapta: Sulta (izv. Vf. Nemira Mare și Vf. Șandru Mare), Slănicul (iyv. Vf. Ghempar, cu 16 izvoare minerale pe cursul superior unde s-a dezvoltat stațiunea Slănic Moldova), Oituz (izv. Vf. Mușat jud. Vrancea), Cașinul (izv. Vf. Clăbuc și Zboina Neagră), Bogdana, Căiuți și Bâlca (care datorită debitului mic și a rocilor permeabile seacă destul de frecvent).

Alimentarea cu apă a municipiului Onești este asigurată în sistem centralizat, atât pentru deservirea populației cât și a consumatorilor industriali cu profil alimentar sau unități productive și de prestări servicii și se face din Acumularea Poiana Uzului.

Alimentarea cu apă se face prin conducte din oțel, PREMO și fontă în sistem radial sau inelar, tinând cont că în ultimii 20 de ani, s-au extins unele cartiere cu blocuri de locuințe sau au apărut unii consumatori individuali de apă.

Debitul surselor de apă este de 380 000 mc⁄zi de la Poiana Uzului. Apa primită are asigurată calitățile de potabilitate, fiind tratată la stația de tratare Cărăboaia-Dărmănești.

Necesarul de apă în perioada 2011-2013 este afișat în tabelul următor.

Tabelul nr. 27. Necesarul de apă

Branșamentele la rețeua de apă potabilă, sunt după cum urmează: populație – 1451; agenți economici – 568; instituții publice – 43. Gradul de contorizare este de 80%.

Principala sursă de poluare permanentă o constituie apele uzate reintroduse în receptori după utilizarea apei în diverse domenii.

Natura apelor variază în funcție de factorii regionali, însă, în general, depinde de: sărurile dizolvate în apa de ploaie, eroziunea materialului continental din zona, evacuările antropogene. Constituenții apei se pot găsi sub aspect fizic în forma dizolvata, coloidala sau suspensii și sub forma chimica: ionica, complexata, absorbita. Toți constituenții apelor naturale se încadrează în următoarele categorii de indicatori fizico – chimici: pH, turbiditate, conductivitate, anioni și cationi, metale grele, substanțe organice etc. Aceștia, în funcție de natura și concentrate, formează calitatea apei.

Desigur că toți indicatorii se vor regăsi, mai mult sau mai puțin, în toate apele curgătoare sau stătătoare, în funcție de cele trei forme prezentate. Prin activități antropogene, tot mai mulți poluanți își fac prezența în apa și în concentrații tot mai mari.

Folosințele pentru categoria a II-a de calitate sunt: alimentari cu apă a unităților piscicole, cu excepția celor salmonicole; alimentări cu apă a unor procese tehnologice industriale, scopuri urbanistice si de agrement.

Folosințele pentru categoria a III-a de calitate sunt: alimentari cu apa a sistemelor de irigație, alimentari cu apă ale industriilor, pentru scopuri tehnologice.

Apa potabila nu trebuie sa conțină substanțe chimice sau microorganisme care sa aducă prejudicii sănătății omului. Organizația Mondiala a Sănătății, la anumite intervale de timp, indica norme de calitate pentru apa potabila, în funcție de cunoștințele în domeniul sănătății, metodele de analiză și identificare, metodele de îndepărtare a unor constituenți. Fiecare țară are libertatea de a-si legifera norme proprii pentru calitatea apei potabile.

Apa destinată consumului uman nu trebuie sa conțină niciun fel de substanțe chimice sau organisme care sa aducă prejudicii sănătății. În același timp, sistemele de alimentare cu apă potabilă trebuie să asigure nu numai o apă lipsita de risc de contaminare, dar, dacă se poate spune așa, și o apă atractivă pentru băut. O temperatură mai scăzută, lipsa turbidității, lipsa culorii sau a oricărui gust și miros neplăcut sunt tot atât de importante în alimentarea cu apa potabilă. Iată de ce, pe măsura dezvoltării sistemelor centralizate de alimentare cu apă, s-a pus problema elaborării unor condiții-norme de potabilitate a apelor destinate consumului uman. Aceste norme cunosc o continuă modificare, în funcție de gradul de dotare tehnică a instalațiilor de tratare a apei, în funcție de specificul populației unei zone sau alteia de pe glob. De asemenea, nu trebuie neglijată importanța evoluției cunoștințelor despre sănătatea omului, despre influența unui factor sau altuia asupra ei, care pot impune la un moment dat completarea sau chiar schimbarea legislației respective.

Normele actuale, în marea majoritate a lor, inclusiv STAS 1342-94, sunt structurate pe următoarele capitole de indicatori: indicatori sau proprietăți organoleptice; indicatori sau proprietăți fizice; indicatori sau proprietăți chimice; indicatori sau proprietăți biologice; indicatori sau proprietăți bacteriologice; indicatori sau proprietăți radioactive.

După proveniența lor, există următoarele categorii de ape uzate: ape uzate orășenești, care reprezintă un amestec de ape menajere și industriale, provenite din satisfacerea nevoilor gospodărești de apă ale centrelor populate, precum și a nevoilor gospodărești, igenico-sanitare și social administrative ale diferitelor feluri de unități industriale mici; ape uzate industriale, rezultate din apele folosite în procesul tehnologic industrial, ele fiind de cele mai multe ori tratate separat în stalii de epurare proprii industriilor respective; ape uzate meteorice, care înainte de a ajunge pe sol, spală din atmosferă poluanții existenți în aceasta. Aceste ape de precipitații care vin în contact cu terenul unor zone sau incinte amenajate, sau al unor centre populate, în procesul scurgerii, antrenează atât apele uzate de diferite tipuri, cât și deșeuri, îngrășăminte chimice, astfel încât în momentul ajungerii în receptor pot conține un numar mare de poluanți.

Principale surse de ape uzate din municipiul Onești provin din: activități industriale; activități menajere și sociale – ape uzate fecaloid menajere.

În industria IPPC, ca sursă de poluare, au funcționat: S.C. Chimcomplex S.A. Borzești; S.C. Aroma Rise S.A. Onești; S.C. Energy Bio Chemicals SA – Sucursala Carom Onești.

Datorită cantităților importante de apă necesare alimentării marilor întreprinderi industriale, racordarea acestora la rețelele publice de alimentare cu apă potabilă prezintă serioase dificultăți și, de aceea, în cele mai multe cazuri, se impune o rețea de alimentare proprie independentă și uneori se construiesc chiar instalații de captare și sisteme de aducțiune proprii pentru aceste întreprinderi. Cele mai mari debite de apă industrială le necesită termocentralele, uzinele siderurgice, metalurgice, industria chimică și cea extractivă

Schemele de alimentare cu apă industrială sunt diverse, datorită complexității condițiilor de utilizare a apei, specifice întreprinderilor industriale.

În întreprinderile industriale se aplică sistemul de alimentare în circuit închis – cu recirculare, ceea ce prezintă o importanță deosebită pentru gospodărirea apelor, dat fiind faptul ca se captează din sursă debite mult mai reduse decât debitul total în circulație utilizat de întreprindere. Uneori, necesarul de apă proaspătă ce trebuie luată de la sursă reprezintă numai 5-10% din debitul total în circulație. În plus, există avantajul că se reduc considerabil debitele restituite cu apă murdărită. La sistemul de alimentare în circuit deschis (fără recirculare) ar exista avantajul că, aducându-se întreaga cantitate de apă necesară folosinței direct din sursă, sunt simplificate instalațiile și exploatarea sistemului. La sistemul cu recirculare, apa poate fi refolosită numai după o prealabilă prelucrare (neutralizarea apelor acide, eliminarea uleiurilor, reducerea durității și, în cele mai frecvente cazuri, răcirea apei), ceea ce necesită construcții aferente și o exploatare mai complicată.

În întreprinderile industriale apa este utilizată pentru următoarele cerințe: cerințele de producție cu caracter tehnologic (răcirea agregatelor, producerea aburului, spălarea produselor, includerea în produsul fabricat, transportul hidraulic ai materiei prime, al produselor fabricate si al deșeurilor industriale etc.); cerințele igienico-sanitare ale salariaților (apa de băut, spălatul corpului și evacuarea materiilor fecaloide etc.); cerințele unităților social-administrative (birouri, cantine, prepararea hranei, spălătorii de rufe, frizerii etc.); cerințele pentru stropitul și spălatul spatiilor din incinte; cerințele de apa pentru combaterea incendiilor; cerințele gospodărești pentru locuințele personalului din incinta întreprinderii industriale.

Pe linia utilizării raționale a apei, în cadrul normelor au fost înscrise și gradele de recirculare corespunzătoare, ce se impun a fi realizate în această etapă în unitățile industriale, astfel încât volumele de apa alocate din sursă să fie cât mai reduse.

Efectuarea analizei asupra modului de utilizare a apei la folosințe impune dotarea obligatorie a acestora cu mijloace de măsurare a debitelor, cel puțin pe principalele secțiuni ale circuitului apei: intrare, evacuare, recirculare.

În vederea aplicării normelor, la unitățile industriale se vor elabora programe de urmărire a încadrării in normele aprobate, care vor cuprinde, obligatoriu, frecvența de efectuare a operațiunilor de verificare, precum și normalizarea secțiunilor din fluxul apei si a secțiilor de producție la care urmează a se face verificarea.

În cadrul activității de verificare și urmărire a normelor, pe linia unei gospodăriri cat mai raționale a apei, se va urmări si ameliorarea continua a acestora în vederea aducerii lor la nivelul optim utilizat în ramura respectivă, pentru același produs realizat cu aceeași tehnologie, precum și micșorarea pierderilor și evitarea risipei de apă.

Concomitent cu determinarea debitelor de apa, este necesara cunoașterea producției realizate in unități fizice, precum și tehnologiilor de fabricate a diferitelor produse.

Atât producția realizată, cât și volumele de apă aferente secțiilor de producție (pentru realizarea unui produs sau grupă de produse) vor fi evidențiate pe valori medii lunare. Norma de apă va rezulta din raportarea volumelor de apă respective la producția realizată în aceeași perioadă.

S-au elaborat și norme calitative de apă pentru principalele ramuri industriale din țara noastră. Aceste norme stabilesc condițiile de calitate, pe care trebuie să le îndeplinească apa utilizată în cadrul proceselor de producție în vederea asigurării unor produse finite de bună calitate și cu un consum cat mai redus de apă.

În sinteza anuală s-a realizat interpretarea datelor conform prevederilor Directivei Consiliului 91⁄676⁄CEE din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor apelor împotriva poluării cauzate de nitrați proveniți din surse agricole, H.G. 964⁄13.10.2000 privind aprobarea Planului de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole.

Încadrarea în clase de calitate a zonelor vulnerabile – grupă de indicatori – nutrienți este prezentată în tabelul următor.

Tabelul nr. 28. Încadrarea în clase de calitate a zonelor vulnerabile

În urma analizelor efectuate s-a constatat că toate secțiunile încadrate în categoria zone vulnerabile la nitrați au înregistrat concentrații sub limita maximă admisă de 50 mg NO3-⁄dm3, respectiv 11,3 mgN⁄dm3 prevăzută de Directiva Consiliului 91⁄676⁄CEE.

Pe baza unui număr de 24 de foraje de hidro-observație executate de ISPIF în perioada 1956-1977, au fost evidențiate condițiile hidrogeologice pentru întreaga platformă. Astfel profilul litologic zonal (fără a fi luată în considerațiune amplasarea forajului – zona de luncă, terasa inferioară – superioară) prezintă următoarea succesiune stratigrafică: la suprafața terenului – argile, prafuri (șilțuri), cu grosimi cuprinse între 0,9-3,9 m; stratul următor – nisipuri, pietrișuri și bolovănișuri caracterizate de o granulometrie foarte variată și mergând în unele zone până la prafuri și chiar argile. Grosimea acestui strat variază, limitele fiind 1,6 m (terasa inferioară) – 7 m (terasa superioară); la bază – marne, argile, gresii (adâncimea la care se întâlnește patul aquiferului freatic variază între 3,3-8,2 m).

Din măsurătorile efectuate de ISPIF în acele foraje s-a stabilit: direcția generală de curgere a aquiferului freatic V-E, aquiferul freatic alimentând râul Trotuș; permeabilitatea stratului aquiferului freatic variază între 10-150 m⁄zi, iar potențialul acvifer este de 1-5 l⁄s.

Nivelul hidrostatic, în funcție de amplasarea forajului, a fost întâlnit la adâncimi cuprinse între 0,5 m și 7 m.

Municipiul Onești dispune și de o stație de epurare a apelor reziduale localizată în albia majoră a râului Trotuș, aval de platforma industrială Borzești. Proiectul stației a fost elaborat de institutul Ghiprocauciuc Moscova în anul 1960.

1.4.3. Calitatea solului

În municipiul Onești datorită interacțiunii elementelor peisajului fizico-geografic – relief, climă, vegetație, facies petrografic este o variatate mare a tipurilor de sol. Pe o suprafață apreciabilă sunt răspândite, îndeosebi, soluri de pădure și soluri montane. În est, în Col. Tutovei (Pod. Bîrladului) se succed pe direcția SE-NV cermoziomuri cambice (levigate), soluri cenușii și soluri brune podzolite, ascociate, pe pante, cu faze erodate și chiar regosoluri. De-a lungul văilor Siret, Bistrița și Trotuș, în limitele județului, apar întinse suprafețe cu soluri aluviale și lăcoviști, în lunci, sau cernoziomuri cambice și soluri cenușii pe terase. În regiunea dealurilor subcarpatice domină solurile brune podzolite și solurile podzolite argiloiluviale, la care se adaugă spre V soluri brune acide; local acestea se asociază, pe alocuri, cu soluri negre de fâneață umedă, pseudorendzine și solurile brune eubazice. În regiunea montană apar, îndeosebi, soluri brune acide și solurile brune podzolice, frecvent scheletice și cu grosimi reduse.

Zona inferioară cuprinde vatra construibilă, cartierele și zona industrială. Cotele terasei variază între 210-215 m, înclinarea suprafeței fiind redusă și conformă cu panta de curgere a râurilor. Stratificarea terenului de fundare este uniformă și cuprinde stratul grosier de terasă, construit din pietriș cu bolovăniș și nisip, în cea mai mare parte uscat și cuprinde stratul grosier de terasă, construit din pietriș cu bolovăniș și nisip, în cea mai mare parte uscat și îndesat. La adâncimea de 4-7 m se găsesc stratele de bază formate din argile marnoase stratificate în alternanță cu benzi de gresie și marne. Pe capetele stratelor de bază se găsește acumulată o mică pânză de apă subterană cu un debit redus și neuniform. Capacitatea portantă a terenului de fundare din această zonă este foarte ridicată.

Terasa medie este identificată doar în partea de sud-est a municipiului, precum și o fâșie mică în partea de nord – vest. Cotele terasei sunt de 220-224 m. Stratele de bază se află la 6 – 8 m cuprizând un strat grosier și în apropierea suprafeței un strat de praf nisipos sau nisip prăfos sau argilos, uscat și cu o capacitate portantă relativ redusă. Apa subterană, sub aceiași formă ca și pe terasa inferioară, este cantonată tot la baza stratului grosier, la contactul acesteia cu rocile de bază.

Terasa superioară se află în partea sudică, având o cotă de 260-264 m și racordându-se la dealurile subcarpatice din partea sudică fără o delimitare clară a contactului dealuri – terasă. Structura terasei este dominată de un strat prăfos – argilos, cu grosime de cca. 10 m pe alocuri cu caracter loessoid și de sensibilitate la umezire de categoria A.

Terminația teraselor, în special medie și superioară, se produce la contactul neregulat cu dealurile din partea vestică a municipiului – Dealurile Buhoci, Cuciur și Bucium, în partea estică versănatul deluros pornește imediat după terasa inferioară, pe alocuri albia majoră a Tazlăului găsindu-se la baza taluzului dealurilor.

Măsurile privind protecția mediului în municipiul Onești vizează următoarele direcții principale: ecologia urbană prin stoparea diminuării și degradării spațiilor verzi intraurbane și periurbane; diminuarea poluării fonice și vibrațiilor în zonele rezidențiale și spațiile de locuit; creșterea nivelului de educație ecologică comunitară.

Aspectele pozitive cu rol de suport în realizarea măsurilor de reducere a impactului negativ asupra solului și subsolului din zona municipiului Onești sunt următoarele: existența programelor comunitare de susținere a intervențiilor în domeniul mediului și implicit a riscurilor naturale; adaptarea și aplicarea legislației comunitare în domeniul riscurilor naturale; limitarea utilizării abuzive a resurselor, prin eliminarea acelor intervenții care nu au valoare pentru comunitatea locală sau contravin principiilor dezvoltării spațiale durabile; eficientizarea reconstrucției fondului natural prin reabilitarea spațiilor aflate în dezechilibru din punct de vedere al mediului natural; eliminarea poluării solului și apelor de suprafață cauzată de depozitarea necontrolată a deșeurilor; implementarea sistemului de colectare selectivă a deșeurilor, atât la nivelul gospodăriilor populației, cât și în zonele publice; investiții în colectarea, sortarea, recuperarea, valorificarea sau depozitarea deșeurilor, inclusiv cele provenite din ambalaje sau deșeuri industriale nepericuloase; reabilitarea spațiilor verzi intra-rezidențiale prin refacerea și geometrizarea calității solului, gazonare, plantare de arbori și arbuști ornamentali, alei pietonale și mobilier urban.

Valorile de referință pentru elemente chimice în sol sunt date, în raport cu folosința terenului, de Ordinul nr. 756⁄1997 și conform acestui Ordin, folosința terenului este clasificată astfel: folosința sensibilă a terenurilor este reprezentată de utilizarea acestora pentru zone rezidențiale și de agrement, în scopuri agricole, ca arii protejate sau zone sanitare cu regim de restricții, precum și suprafețele de terenuri prevăzute pentru astfel de utilizări în viitor; folosința mai puțin sensibilă a terenurilor include toate utilizările industriale și comerciale ezistente, precum și suprafețele de terenuri prevăzute pentru astfel de utilizări în viitor.

Nivelul poluării pentru concentrațiile de poluanți evacuați în mediu este stabilit de Ordinul nr. 184⁄1997, și definit astfel: poluare potențial semnificativă – concentrașiile de poluanți în mediu depășesc pragurile de alertă prevăzute în reglemăntările privind evaluarea poluării mediului (aceste valori definesc nivelul poluării la care autoritățile competente consideră că un amplasament poate avea un impact asupra mediului și stabilesc necesitatea unor studii suplimentare li a măsurilor de reducere a concentrațiilor de poluanți în emisii⁄evacuări); prag de alertă – concentrații de poluanți în sol, care au rolul de a avertiza autoritățile competente asupra unui impact potențial asupra mediului și care determină declanșarea unei monitorizări suplimentare și⁄sau reucerea concentrațiilor de poluanți din emisii⁄evacuări; poluare semnificativă – concentrațiile de poluanți în mediu depășesc pragurile de intervenție prevăzute în reglementările privind evaluarea poluării mediului; prag de intervenție – concentrații de poluanți în sol, la care autoritățile competente vor dispune executarea studiilor de evaluare a riscului și reducerea concentrațiilor de poluanți din emisii⁄evacuări.

Valorile de referință ale indicatorilor conform Ordinului nr. 756⁄1997 sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Tabelul nr. 29. Valori de referință

Aprecierea gradului de poluare a solului în funcție de pH este redată în tabelul de mai jos.

Tabelul nr. 30. Aprecierea gradului de poluare a solului în funcție de PH

În sol se regăsesc: compuși organici, metale, săruri, acizi, baze, produse petroliere. Zonele din care s-au prelevat probele de sol este platforma petrochimică și sunt considerate zone posibil poluate atât datorită activităților desfășurate, căt și datorită activităților desfășurate în trecut (poluare istorică).

Au fost analizați indicatorii de caracterizare a nivelului de poluare a solului cu metale grele și cu compușii organici: pH – valorile determinate pe probă au indicat un sol slab alcalin, situat în jurul valorii de 8 unități; metale grele: cupru, plumb, zinc, crom, nichel, mangan, cadmiu, titan, vanadiu (conținutul în metalele grele a prezentat valori ridicate, ce depașesc limitele normale, dar se situează, în majoritatea cazurilor, sub pragul de alertă și intervenție); Ionul sulfat SO42- a avut depășiri izolate, care se situau între pragul de alertă și cel de intervenție; fenolul a fost identificat, nu a depășit pragul de alertă sau de intervenție; produsele petroliere au depășit pragul de alertă sau de intervenție.

Factorul de mediu sol prezenta la nivelul anului 2003 următoarele: poluare seminificativă cu metale datorită poluării istorice; poluare nesemnificativă cu fenol și ionul sulfat; poluare semnificativă cu produse petroliere.

Metalele de pe suprafața solului sunt supuse levigării și transport prin faza lichidă, de aceea se pot determina pe suprafețe mari. Cationii metalelor grele hidrolizează, proces în urma caruia apar complecși care sunt adsorbiți preferențial în sol. De asemenea pot acționa asupra cationilor bariere mecanice, fizico – chimice, bilogice care favorizează precipitarea, depunerea, concentrarea acestora într-o formă stabilă, insolubilă. Astfel se asigură protejarea organismelor vii de acțiunea nocivă a cationilor de metale grele.

Factorii care influențează menținerea barierelor sunt: modificarea vitezei de infiltrare a apei; potențialul redox; pH-ul; condițiile biologice.

Cauzele poluării solului pe platforma Borzești sunt: emisii atmosferice de pulberi cu metale grele; pierderi de produse în sol, apă uzată, apă freatică; depozitări necontrolate de deșeuri și rezidii; dezafectări de instalații și dezmembrări de utilaje din care rezultă deșeuri metalice și emisii în atmosferă; tehnologii vechi și poluante, cu emisii de pulberi și ape; sisteme de canalizare pentru apele uzate cu posibile fisuri, colmatări, întreruperi; depozite de chimicale deteriorate

Valorile determinate din probele luate de pe platforma petrochimică Borzești sunt prezentate mai jos:

Tabelul nr. 31. Cupru

Figura nr. 24. Cupru

Tabelul nr. 32. Crom total

Tabelul nr. 33. Fenol

Tabelul nr. 34. Total produse petroliere

Din rezultatetele analizelor pentru sol se desprind următoarele concluzii: pH-ul solului se situează între 6,26-7,53 indicând un caracter slab acid spre neutru; poluarea cu cupru se menține deoarece este o poluare istorică, cu tendința de scădere determinată de autopurificarea solului (se poate considera că în prezent nu mai există o sursă activă de cupru in cadrul platformei); poluarea cu crom a crescut, este rezultatul a peste 40 de ani de funcționare și are un impact asupra mediului, fiind necesară monitorizarea în continuare; poluarea cu fenol și produse petroliere a scăzut.

CAPITOLUL AL II-LEA

TRANSFORMĂRI ALE ORAȘULUI

2.1. Caracterizarea statistică a dezvoltării urbane

BIBLIOGRAFIE

TRATATE ȘI STUDII DE SPECIALITATE

Angelescu, A., I. Ponoran, V. Ciobotaru, Mediu ambiant și dezvoltarea durabilă, Ed. A.S.E., București, 2003.

Antonescu, N. N., Dan Paul Stănescu, Letiția Popescu, Gestiunea și tratarea deșeurilor urbane, Ed. Matrix Rom, București, 2006.

Apostol, T., C. Mărculescu, Managementul deșeurilor solide, Ed. AGIR, București, 2006.

Axinte Stela, Alina Agafiței, C. Chiriac, Ecosisteme agricole convenționale și sustenabile, Ed. Politehnium, Iași, 2004.

Bachert, C., W. Bidlingmaier, S. Wattanachira, Manual privind producerea compostului în grămezi (șiruri) neacoperite, Universitatea Bauhaus, Departamentul de Management al Deșeurilor, Weimar, Germania. 2008.

Βɑdеɑ, L., Ϲ. Rusеnеsϲu, Judеțеlе pɑtrіеі, Εd. Аϲɑdеmіеі, Βuϲurеștі, 1970.

Căpățână, Camelia, Claudia M. Simonescu, Depozitarea, tratarea și reciclarea deșeurilor și materialelor recuperabile, Ed. Matrix Rom, București, 2006.

Ϲhɑrmеs, Ε., Lɑ vіе pеrіurbɑіnе fɑϲе ɑ lɑ mеnɑϲе dеs gɑtеd ϲοmmunіtіеs, L’Hɑrmɑttɑn, Pɑrіs, 2005.

Ϲhеlϲеɑ, L., G. Sіmіοn, Dеіndustrіɑlіzɑtіοn, Rеsеmnіfіϲɑtіοn ɑnd Urbɑn Rеϲοnvеrsіοn, Εd. Ιglοο, Βuϲurеștі, 2007.

Ϲіοϲοdеіϲă, V., Dеmοgrɑfіɑ șі sοϲіοlοgіɑ pοpulɑțіеі, Εd. Unіvеrsіtățіі, Pеtrοșɑnі, 2001.

Cișmaru, Corneliu, Victor Gabor, Gestiunea deșeurilor solide, Ed. Performantica, Iași, 2004.

Ϲuϲu, V., Gеοgrɑfіa pοpulɑțіеі șі ɑșеzărіlοr οmеnеștі, Εd. Unіvеrsіtățіі, Βuϲurеștі, 1974.

Ϲuϲu, V., Rοmânіɑ – gеοgrɑfіе umɑnă șі еϲοnοmіϲă, Εd. Оrɑj, Τârgοvіștе, 2001.

Deveir, S., E. Witter, A. Mårtensson, A. Turner, E. Bååth, Where's the Limit? Changes in the Microbiological Properties of Agricultural Soils at Low Levels of Metal Contamination, 1997.

Εrdеlі, G., G. Sіmіοn, Lοϲɑl Dеsϲеntrɑlіzɑtіοn ɑnd Εхtеndеd Suburbɑnіzɑtіοn: А Gеοgrɑphіϲɑl Аpprοɑϲh οf thе Меtrοpοlіtɑnіsɑtіοn Prοϲеss іn Rοmɑnіɑ, 2006.

Gavrilescu, Elena, Surse de poluare și agenți poluanți ai mediului, Ed. Sitech, Craiova, 2007.

Georgescu, Lucian, P., Manual de contaminare a solului și tehnologii de remediere, Ed. Pixell, București, 2006.

Grɑhɑm, S., S. Мɑrvіn, Splіntеrіng Urbɑnіsm: Νеtwοrkеd Ιnfrɑstruϲturеs, Τеϲhnοlοgіϲɑl Мοbіlіtіеs ɑnd thе Urbɑn Ϲοndіtіοn, Rοutlеdgе, Lοndοn, 2001.

Ιɑnοș, Ι., Оrɑșеlе șі οrgɑnіzɑrеɑ spɑțіuluі gеοgrɑfіϲ, Εd. Аϲɑdеmіеі Rοmânе, Βuϲurеștі, 1997.

Ionescu, Al., Agricultura ecologică, Ed. Ceres, București, 1982.

Ionescu, Al., I. Jinga, Gh. Ștefanic, Utilizarea deșeurilor organice ca îngrășământ, Ed. Ceres, București, 1985.

Ionescu-Sisești, V., P. Papacostea, Gh. Ștefanic, Compostul – îngrășământ din deșeuri organice, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1980.

Jɑϲkstοn, Κ. Τ., Ϲrɑbgrɑss Frοntіеr: Τhе Suburbɑnіzɑtіοn οf thе Unіtеd Stɑtеs, Охfοrd Unіvеrsіty Prеss, 1985.

Kitto, D., Composting: The Organic, Natural Way, New York, 1998.

Мărgіnеɑn, Ι., А. Βălɑșɑ, Ϲɑlіtɑtеɑ vіеțіі în Rοmânіɑ, Εd. Εхpеrt, Βuϲurеștі, 2002.

Мărgіnеɑn, S. Ϲ., Dеzvοltɑrеɑ еϲοnοmіϲă ɑ pοpulɑțіеі, Εd. Ϲοntіnеnt, Βuϲurеștі, 2003.

Micle, V., Gh. Neag, Procedee și echipamente de depoluare a solului și a apelor subterane, Ed. U.T. Press, Cluj-Napoca, 2009.

Morar, Florica, Deșeuri și tehnici de valorificare, suport de curs, Universitatea Petru Maior, Târgu Mureș, 2013.

Mustin, M., Le compost: gestion de la matière organique, Ed. François Dubusc, Paris, 1987.

Νіmіgеɑnu, V., Rοmânіɑ – Pοpulɑțіе. Аșеzărі. Εϲοnοmіе, Εd. Unіvеrsіtățіі Аlехɑndru Ιοɑn Ϲuzɑ, Ιɑșі, 2001.

Pehoiu, Gica, Cristina Muică, Mihaela Sencovici, Geografia mediului cu elemente de ecologie, Ed. Transversal, Târgoviște, 2006.

Pοp, L. (ϲοοrd.), Hɑrtɑ sărăϲіеі în Rοmânіɑ, Ιnstіtutul Νɑțіοnɑl dе Stɑtіstіϲă, Ϲοmіsіɑ Аntі-Sărăϲіе șі Prοmοvɑrе ɑ Ιnϲluzіunіі Sοϲіɑlе, Βuϲurеștі, 2004.

Rοsе, А. М., Humɑn Βеhɑvіοr ɑnd Sοϲіɑl Prοϲеssеs, Hοughtοn Міfflіn, Βοstοn, 1962.

Roșu, Gabriela, Tratarea și valorificarea deșeurilor, Ed. BREN, 2003.

Rusu, T., M. Bejan, Deșeul – sursă de venit, Ed. Mediamira, Cluj-Napoca, 2006.

Sοjɑ, Ε., Pοstmеtrοpοlіs: Ϲrіtіϲɑl Studіеs οf Ϲіtіеs ɑnd Rеgіοn, Βlɑϲkwеll, Мɑldеn, 2000.

Șandru I. (coord.), Orașele trotușene. Studiu de geografie umană, vol. 2, Comitetul de Cultură al Județului Bacău, 1989.

Urry, J., Sοϲіοlοgy Βеyοnd Sοϲіеtіеs. Мοbіlіtеs fοr thе Τwеnty-Fіrst Ϲеntury, Rοutlеdgе, Lοndοn, 2000.

Vеrdе, Τеοdοr, Rοzɑlіɑ Vеrdе, Мοnοgrɑfіɑ munіϲіpіuluі Оnеștі, Εd. Мɑgіϲ Prіnt, 2003.

***, Broșură oficială a Municipiului Onești, editată de Primăria Onești, noiembrie 2006.

***, Monografie, Municipiul Onești, Primăria Municipiului Onești. 2006.

ACTE NORMATIVE

Legea Protecției Mediului, nr. 137/1995 (republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 512 din 22 octombrie 1999.

Legea nr. 211 din 15 noiembrie 2011 privind regimul deșeurilor.

WEBOGRAFIE

http://apmbc.anpm.ro/Mediu/raport_privind_starea_mediului_in_romania-15

http://compostareadeseurilor.wordpress.com/

http://mmediu.ro/new/

http://posmediu.catd.ro/index.php/comp-proiect/

http://serv.onesti.ro/OneDocs/Istoric/Prefata-Monografie.pdf

http://serv.onesti.ro/Pages/Monografie.html

http://serv.onesti.ro/Pages/Proiecte.html

http://www.ampbc.ro

http://www.anpm.ro/

http://www.bacau.com

http://www.deseuri-online.ro/geangu/Compost/

http://www.ecorural.ro/reducerea-poluarii-din-agricultura/compostarea-in-gospodarie/

http://www.ecorural.ro/reducerea-poluarii-din-agricultura/managementul-gunoiului-de-grajd/

Legislație

Home

http://www.mangus.ro/pdf/fermentarea%20anaeroba.pdf

http://www.onesti.ro

http://www.onestionline.ro

http://www.permacultura.ro/blog/compostul-rapid/

About

http://www.recolta.eu/arhiva/fertilizarea-cu-gunoi-de-grajd-gunoiul-de-grajd-si-efectele-utilizarii-lui/

http://www.rowater.ro/Lists/Sintezadecalitateapelor/

Home