Calitatea Mediului Scolar Si Agresivitatea In Ciclul Liceal

CUPRINS

Introducere

Capitolul 1: Agresivitate

1.1 Delimitări conceptuale

1.2 Etiologie

1.2.1. Teoria biologica

1.2.2. Teoria sociala

1.2.3. Teoria cognitivă

1.3.Formele agresivitatii

1.4.Sursele agresivitatii

Capitolul 2: Context școlar

2.1.Influenta mediului scolar

2.2.Agresivitatea specifica mediului scolar

2.2.1.Agresivitatea profesorului fata de elevi

2.2.2.Agresivitatea elevilor fata de profesori

2.2.3.Agresivitatea dintre elevi

2.3.Managementul agresivitatii in clasa

Capitolul 3: Partea practică

Anexe

Introducere

Lucrarea de față

Cap. 1: Agresivitatea

Delimitări conceptuale

“Violența este ultimul refugiu al incompetenței”(Isaac Asimov)

Cuvântul „agresivitate” provine din latinescul „aggresio, -onis” care semnifică atac,agresiune,asalt,lovitură.Această sursă etimologică a cuvântului prezintă sensul general al conceptului, referindu-se la „actul agresiv în sine, la comportamentul și acțiunea concretă de rănire,distrugere si prejudiciere a unor persoane sau obiecte”.(apud Ramona-Elena Stemate,2010,p.11).Această abordare face referire în special la aspectele agresivității direct observabile și cuantificabile.

Definirea agresivității depinde în mare măsură de orientarea teoretică,de domeniul de studiu și obiectivele celor ce încearcă să îi delimiteze sensul,caracteristicile,originile și modălitățile de dezvoltare și manifestare.Semnificația și sfera acestui concept nu sunt univoc înțelese,existând numeroase diferențe între modalitățile de conceptualizare din neurologie,etologie, psihologie sau psihanaliză.

Conform dicționarului explicativ român (DEX’98),agresivitate provine din cuvântul francez agressivité și reprezintă „însușirea de a fi agresiv,constituind uneori un simptom patologic; însușire a unor agenți patogeni de a ataca mai multe plante”( Coteanu Ion,1998,p. ).

Teoreticienii invatarii sociale considera ca agresivitatea reprezinta “un comportament dobandit fie prin invatarea directa:acordare de recompense,respectiv pedepse pentru manifestarea anumitor conduite,fie prin observarea si imitarea anumitor pattern-uri comportamentale constatate de altii”(apud Lacramioara Mocanu,2010,p16-17).Referitor la acestea,cercetarile lui Bandura sunt cele ce au demonstrat ca adultul are o semnificatie si un rol important in educarea copilului,care este foarte receptive la modelele de conduita manifestate de cei adulti. Prin urmare,agresivitatea poate fi perceputa ca o trasatura interna,instinctuala,in randul acesteia neputandu-se interveni,pe de o parte,sau o dimensiune externa a personalitatii umane,ce este dobandita prin invatare,ceea ce face posibila corectarea si modelarea,pe de alta parte.

Daca la animale,agresivitatea este un element de neinlocuit pentru supravietuire,la om aceasta emotie poate fi controlata si dominata prin prisma valorilor si normelor sociale si morale,iar in acest sens exprimarea ei poate fi conditionata.

Oamenii se pot comporta agresiv,în scopul de a obține ceea ce doresc (să fie recompensati);să asculte de alții;sau ca reacție la stres,cum ar fi aglomerarea sau zgomot în mediul lor fizic.În unele culturi,un glas ridicat poate fi interpretat doar ca un mijloc de a obtine atenție,în timp ce în altele s-ar putea să fie văzută ca un act agresiv.

Agresiunea este cea mai gravă formă a comportamentelor neadecvate și are cele mai grave consecințe atât pentru elev cât și pentru cei din mediul său.

Ropotica (2007) discuta viziunea propusa de Lagache D. (1982),care definea agresivitatea drept „o tensiune care pune organismul în mișcare până la un moment în care motivația se reduce sau dispare.Astfel ea constituie,din această perspectivă,o dispoziție indispensabilă pentru trecerea de la potențialitate la act,ca manifestare a unui comportament al cărui scop e distrugerea parțială sau totală a unui obiect sau persoane”.(apud Ramona-Elena Stemate, 2010, p.14)

Conform dr.Ranschburg Jenö,agresivitatea este denumită de „toate acele acțiuni voluntare orientate asupra unei persoane sau a unui obiect care au drept motiv producerea,într-o formă deschisă sau simbolică,a unei pagube,jigniri sau dureri”(apud dr. Ranschburg Jenö,1979,p.118).

Păunescu (1994) definește agresivitatea ca „o stare a sistemului psihofiziologic prin care persoana răspunde printr-un ansamblu de conduite ostile în plan conștient,inconștient și fantasmatic,cu scopul distrugerii,degradării,constrângerii,negării sau umilirii unei ființe sau lucru,investite cu semnificație,pe care agresorul le simte ca atare și reprezintă pentru el o provocare” (apud Ramona-Elena Stemate,2010,p.14-15).

Conform „Dictionarului de psihologie”,Doron si Parot (2006) au făcut diferențierea dintre agresivitate,definită drept „o dispoziție permanentă în a se angaja în conduite de agresiune reale sau fantasmice” și conceptul de agresiune,abordat drept „comportament,care acoperă toate conduitele,flexibile și progresive,sau stereotipe și ritualizate,de amenințare și de atac,care intervin în situațiile de rivalitate”(apud Ramona-Elena Stemate,2010,p.17).
Delimitarea între aceste două concepte,agresivitate și agresiune,este foarte importantă. Agresiunea reprezintă actul,comportamentul produs de agresivitate,reprezentând manifestarea în plan fizic a acesteia;pe cand agresivitatea este un termen mult mai larg,care îl conține pe acela de agresiune,ca o formă particulară de manifestare,dar și multe alte aspecte și dimensiuni.Agresivitatea prezintă atât dimensiuni afective,cognitive și atitudinale,cât și rol de sprijin al evoluției psihice și sociale,prin competitivitate și dorința de depășire a propriului statut,dar și prin asigurarea apărării propriei vieți și a funcționării psihice.

Paul Popescu –Neveanu în „Dicționar de psihologie” definea agresivitatea ca fiind „un comportament destructiv și violent orientat spre persoane,obiecte,sau spre sine.Implică negare activă și produce daune sau doar transformări” (apud Popescu-Neveanu Paul,1978,p. ).

John Dollard explica natura comportamentelor aggressive prin ipoteza frustrare-agresiune.Astfel,defineste agresivitatea ca “o consecinta a frustrarii si orice frustrare antreneaza o forma de agresivitate;intensitatea raspunsului agresiv fiind proportionala cu cea a frustrarii”(apud Lacramioara Mocanu,2010,p10).

Buss defineste agresivitatea in functie de daunele provocate ca o “reactie care emite stimuli daunatori spre un alt organism”(apud Irenäus Eibl-Eibesfeldt,2009,p53).

Agresivitatea umana reprezinta un concept larg,si anume individul isi poate orienta agresivitatea in mod direct asupra unui alte persoane,lovind,jignind verbal sau ironizand.De asemenea,agresivitatea umana poate actiona si in mod indirect,atunci cand asupra adversarului se vorbeste de rau sau i se intinde o cursa.Pe langa toate aceste forme,agresivitatea poate fi manifestata si prin refuzul contactului social,ajutor sau simpla discutie.

Într-un studiu realizat în 2004,Malcolm Watson,Kurt Fischer,Jasmina Burdzovic Andreas și Kevin Smith au descris și comparat două abordări pentru evaluarea factorilor de risc care conduc la agresiune la copii.Studiul a fost realizat pe copii de vârstă școlară din trei grupuri entice/rasiale diferite.Eșantionul a fost un eșantion normativ,bazat pe comunitate,selectat în mod aleatoriu din întreaga populație din Springfield,Massachusetts.În eșantionul de copii,s-au găsit dovezi pentru ambele tipuri de probleme care duc la un comportament agresiv. În primul rând,atunci când un model de riscuri severe a fost prezent,copiii au arătat ulterior mai multa agresiune. În al doilea rând,atunci când numărul de factori de risc acumulat la un moment a crescut,copiii au arătat,de asemenea,creșteri dramatice în comportamentul agresiv.Un factor de protecție părea să diminueze efectul unui factor de risc,sugerând importanța unui efect cumulativ de factori cu care se confruntă un individ.Deși ambele procese,un model de risc sever și un model de risc cumulativ,pot duce la agresiune,nu există niciun motiv pentru a vizualiza aceste procese ca excludere reciprocă.Se poate foarte bine ca unii copii și adolescenți să sufere de ambele modele,de risc severe și a riscurilor cumulative care sunt prezente,cum a fost cazul a trei copii extrem de agresivi.

În concluzie,agresivitatea „nu este doar un comportament de rănire a celuilalt,ci și o stare emoțională complexă,o structură cognitivă specifică,cu o bază motivațională puternică,antrenând întreaga viață psihică.Atunci cand apare comportamentul de agresiune este vorba,mai degrabă,despre o dereglare,despre o tulburare a funcționării agresivității și implicit a întregii vieți psihice,despre o inapacitate a persoanei de gestionare a propriilor emoții,gânduri și acțiuni,alături de o lipsă marcantă de resurse psihologice necesare adaptării”(apud Ramona-Elena Stemate,2010,p17-18).

1.2. Etiologia comportamentului agresiv

Referitor la etiologia comportamentului agresiv întâlnim principalele modele teoretice: teoria biologica,care consideră că agresivitatea este înnăscută,teorii care consideră că agresivitatea este un comportament social învățat și teoria cognitivă.

Există mai multe teorii despre natura și cauza agresivitatii. Acestea includ: instinctul, conducerea,si teoriile de învățare sociala. Această teorie(instinctuala) susține că agresiunea este biologica. Potrivit lui Sigmund Freud, instinctul morții (Thanatos) este un rezervor de tendinte agresive care trebuie evacuate periodic pentru a ramane sănătos.

1.2.1. Teoria biologica

Sigmund Freud și Konrad Lorenz susțin că agresivitatea este înnăscută. În viziunea lui Freud agresivitatea este un instinct, oamenii se nasc cu instinctul de a agresa și de a fi violenți. Întrucât această ,,presiune'' ereditară nu poate fi înlăturată, este necesar ca, în procesul influențării educațional – culturale, să se găsească modalități nedistructive de canalizare a tendințelor agresive.

Pe de altă parte cunoscutul etolog Konrad Lorenz accentuează asupra naturii biologic instinctuale a comportamentului agresiv, pe care-l găsim și la nivel intrauman. El susține că agresivitatea interspeciei are o valoare adaptativă și este esențială pentru supraviețuire.

Dacă pentru agresivitatea animalelor termenul de instinct cuprinde realitatea unui comportament înnăscut, în cazul omului acest termen nu poate fi aplicat.

 Pentru agresivitatea omului, termenul de instinct a fost înlocuit cu cel de ,,pulsiuni'' care are cu totul o altă semnificație decât existența spontană a nevoii de a ataca și a distruge la anumiți stimuli (stimul – semnal).

 La individul uman, agresivitatea apare ca o referință la o nevoie vitală ca foamea, apărarea, sexualitatea, etc., toate aceste necesități vitale fiind supuse însă controlului cortical, ceea ce permite o creștere considerabilă a rolului proceselor cognitive care fac posibil exercițiul mental ( judecata – raționamentele), posibilitatea de a prevedea consecințele unui act și de a elabora și realiza proiecte.

  În acest sens se poate spune că omul este efectiv singurul capabil să omoare premeditat pentru că el este singurul capabil și să anticipeze conduita distructivă într-un proiect mai mult decât la animal, în afară de actul distructiv propriu-zis. 

   Respingerea cvasi-generalizată a naturii instinctuale a agresivității nu înseamnă însa și ignorarea unor influențe biologice asupra ei, cum ar fi:

Influențe neuronale: există anumite zone ale cortexului care, în urma stimulării electrice, facilitează adoptarea de către individ a comportamentului agresiv;

Influențe hormonale: masculii sunt mult mai agresivi decât femelele datorită diferențelor de natură hormonală;

Influența biochimică: creșterea alcoolului în sânge, scăderea glicemiei pot intensifica agresivitatea.

Promotorul principal al teoriei neurobiologice, Moyer (apud Eisikowitz, 1999) a prezentat o schemă a proceselor fiziologice ce determină agresivitatea, care se aplică atât oamenilor cât și animalelor. De asemenea s-a arătat existența unor factori susținuți de mecanisme cerebrale distincte cu rol în declanșarea comportamentului agresiv (sistemele de întărire pozitivă și negativă, cărora le corespund pe plan cerebral, centre din hipotalamusul lateral sau din tegumentul median al mezencefalului, respectiv zone din hipotalamusul median și amigdala iar un factor secund este dat de reactivitatea emoțională nespecifică implicând septum-ul și bulbii olfactivi ( Karli, 1991 ).

Printre primele concepții genetice referitoare la agresivitate, a fost „Teoria criminalului înnăscut” a lui Lombroso ( Berkowitz, 1993 ). Conform acestei teorii, personalitatea delicventului reprezintă o entitate distinctă și specifică ( denumită “personalitate criminală” ), ea datorându-se unor structuri anatomofiziologice și biologice, transmise ereditar, și care determină predispoziția spre crimă si violență a anumitor indivizi.

Studii efectuate pe gemeni au demonstrat prezența unei componente ereditare în manifestarea comportamentului agresiv ( Hollin, 1989 ). De asemenea importanța eredității a fost studiată și în context familial cum este studiul lui Mednick și Hutchings ( 1978 ) și în contextul unor anomalii cromoziomiale de către Brodski și Sheley ( apud Buș, 1997 ).

Concluzia acestor studii fiind că materialul genetic și respectiv prezența Sindromului Klinefelter reprezintă o predispoziție, nu o condiție obligatorie la comiterea unei infracțiuni.

Unele cercetări au fost axate pe legătura dintre agresivitate și factorii hormonali cum este studiul lui Reinisch și Sanders ( 1982 ) iar alte studii cum sunt cele a lui Lang, Goeckner, Adesso și Marlatt ( 1975 ); Stele și Josep ( 1990 ) au urmărit relația dintre agresivitate și diverși markeri biochimici ( alcoolul în sânge ).

1.2.2. Teorii – agresivitatea un comportament social învățat.

Creatorul teoriei invatarii sociale A. Bandura ( 1973 ) abordeaza agresivitatea drept un comportament care este preluat de la varste fragede prin mecanismul invatarii, prin modelare si imitare, prin intarire si recompensare si aplicat de fiecare data cand isi dovedeste eficienta in satisfacerea nevoilor individului. Astfel nivelul, intensitatea si forma de manifestare a agresivitatii depind in totalitate de factorii de mediu, de educatia individului, neavand nicio legatura cu instinctele sau emotiile acestuia.

Această teorie este confirmată de alte studii care au indicat faptul că agresivitatea ca și alte răspunsuri poate fi învățată prin imitație (Eron, 1987) și totodată agresivitatea este sensibilă la întărirea stimulărilor corespunzători ca orice răspuns învățat (Patterson, Littman și Bricker, 1967).

1.2.3. Teoria cognitivă

Această abordare subliniază implicarea proceselor cognitive centrale interne inserate între stimuli și răspunsul comportamental al individului. Teoria cognitiva este o abordanre a psihologiei care incearca sa explice comportamentul uman prin intelegerea proceselor de gandire. Se presupune ca la om, gandurile reprezinta determinantii primari ai emotiilor si comportamentelor.

1.3.Formele agresivitatii

In 1997 a fost publicata o cercetare realizata de Miguel Schwartz,Susan G. O'Leary si Kimberly T. Kendziora.Studiul a fost realizat în primăvara anului 1993 in 12 clase de liceu. Pentru a obține un eșantion de cel puțin 100 de bărbați și 100 de femei, elevii de la două scoli publice suburbane au fost rugați să participe.Au fost examinate agresiunea fizică față de un partener de viata, agresiunea părintească, precum și justificarea agresiunii fizice cu un argument, într-un eșantion de 228 (122 de sex masculin și 106 de sex feminin) elevi de liceu.Chestionarele au fost distribuite elevilor,carora li s-a cerut sa furnizeze informatii anonim si sa intoarca chestioarele completate sau nu finalizate,asa cum au ales,in plicurile furnizate.Rezultatele au aratat ca 44% dintre femei si 16% dintre barbat au raportat angajarea în cel puțin un comportament agresiv fizic spre un partener de viata in timpul unui dezacord,cu forma modala de agresiune,cum ar fi impingerea,apucarea atat pentru barbati cat si femei.Probabilitatea ca un barbat,dar nu o femeie,sa agreseze a fost prezisa in mod semnificativ de agresiune părinților și justificarea agresiunii.Printre elevii agresivi,gradul de agresiune de sex masculin a fost puternic prezis de justificarea agresiunii,pe cand gradul de agresiune la femei nu a fost previzibil.

Berk in 1990 evidentiaza 3 tipuri de agresivitate. Primul tip este agresivitatea instrumentala care vizeaza obtinerea unui obiect, privilegiu sau spatiu, fara intentia de a face rau unei alte persoane; acest tip fiind tipic comportament de copii mici. Al doilea tip este agresivitatea ostila, destinata sa dauneze unei alte persoane, cum ar fi lovirea sau amenintarea cu bataie. Ultimul tip este agresivitatea relationala, ce este o forma de agresivitate ostila care aduce prejudicii altuia, la fel ca in excluziune sociala sau raspandire de zvon. Exemple pentru acest tip fiind: „Du-te departe, eu nu o sa fiu prietena ta!” si „Nu sta cu Maria, e o tocilara.”

Agresivitatea este un fenomen destul de complex ceea ce determina o tipologizare foarte dificila de realizat.Totusi,cele mai intalnite forme dupa care se poate clasifica agresivitatea sunt:in functie de agresor,in functie de mijloacele ce sunt utilizate pentru realizarea intentiilor agresive,in functie de scopurile urmarite si in functie de forma de manifestare a agresivitatii.

Aceste mari forme ale agresivitatii pot fi clasificate si ele la randul lor,si anume in functie de agresor intalnim agresivitatea masculina si agresivitatea feminine,agresivitatea tanarului si agresivitatea adultului,agresivitatea spontana si agresivitatea premeditate si agresivitatea individuala si agresivitatea colectiva.

Ramona Elena-Stemate citeaza pe E. Fromm care in 1973 facea distinctia intre agresivitatea benigna ce reprezinta „reactia de scurta durata de protejare in fata pericolului” si agresivitatea maligna ce reprezinta „ranirea celor din jur din pur sadism” (apud Ramona Elena-Stemate,2010,p 22).

In functie de mijloacele ce sunt utilizate pentru realizarea intentiilor agresive,putem imparti agresivitatea in doua categorii,si anume:agresivitatea fizica si agresivitatea verbal si agresivitatea directa(cu efecte directe asupra persoanei agresate) si agresivitatea indirect(in acele cazuri in care apar intermediari intre agresor si persoane agresata).

In functie de scopurile urmarite intalnim agresivitatea care are ca obiectiv obtinerea unor beneficii sau a unui castig material si agresivitatea care are ca scop ranirea sau distrugerea victimei.

Si nu in ultimul rand, in functie de forma de manifestare a agresivitatii,aceasta poate fi:agresivitatea violent si non-violenta, si agresivitate latenta si agresivitate manifesta.

O clasificare ce este des intalnita in literature de specialitate este cea care se realizeaza in functie de modul de manifestare a actului agresiv,si anume:la nivel verbal,fizic,cognitiv,emotional si atitudinal.Dupa aceasta clasificare,Madlow in 1972 a realizat o prezentare detaliata a manifestarilor agresive.Aici se intalnesc:

semne comportamentale directe cum sunt:furia, palmuirea, lovirea, asaltul, cruzimea fizica si verbala, critica exagerata, refuz de a vorbi, sarcasm, vaicareala, cicalirea, ranire, barfa malitioasa, furt, initierea de probleme, sfidarea deschisa, iesiri temperamentale,comportament antisocial etc;

semne verbale sau cognitive directe:ura deschisa, dispret si dezgust, critica, suspiciune, insultare, blamare, etichetare, invinovatire, nedreptatire, razbunare;

semne comportamentale ascunse: gelozie, invidie, distragere, neincredere, iritabilitate, nemultumire, imbufnare, iritabilitate, provocare indirecta, intreruperea discursului sau activitatii, necooperare, neiertare, atitudine nesimpatetica, ursuza, posaca si morocanoasa, suparare, sarcasm, tachinare, criticism;

semne comportamentale indirecte: liniste, depresie, retragere, oboseala, rezervare, necomunicarea sentimentelor, anxietate, tensiune arteriala ridicata, boli de inima, schizofrenie paranoida, predispozitie catre accidente, plans etc.(apud Ramona-Elena Stemate,2010,p 21).

Ranschburg J. (1979) diferentia intre agresivitatea cu caracter inofensiv si cea defensiva, analizata mai ales in cadrul studiilor etologice. Aceste forme de agresivitate se pot insa identifica foarte clar si la oameni. Dupa criteriul moralitatii, acelasi autor gaseste urmatoarele forme: agresivitatea distructiva, cea orientata impotriva colectivitatii si agresivitatea prosociala, care serveste intereselor sociale si individului, cum ar fi cea utilizata in educarea copiilor(apud Ramona Elena-Stemate,2010,p 23).

O importanta diferentiere se poate face intre agresivitatea activa si agresivitatea pasiva.Agresivitatea activa este agresivitatea ce poate fi recunoscuta cu usurinta,in timp ce agresivitatea pasiva este o forma ascunsa,uneori putand fi o forma ascunsa chiar si pentru persoana care o manifesta,fiind in general rezultatul reprimarii agresivitatii si exprimarea ei intr-o forma deghizata.Agresivitatea pasiva,si anume comportamentul pasiv-agresiv permite ca agresivitatea reprimata sa fie exprimata prin retragere,neparticipare,neimplicare si chiar opozitionism.Agresivitatea pasiva apare atunci cand persoana doreste detensionarea,dar nu doreste sa isi asume consecintele exprimarii.De obicei aceasta persoana poate fi,de exemplu,obosita,neatenta,distrasa,neindemanatica.

In 2007 Bonnie H. Bowie a realizat un studiu in care si-a propus sa descrie conceptul de agresiune relationala,precum si a explora influenta de gen si formarea unui concept de sine in dezvoltarea agresiunii relationale.El a aratat ca un anumit grad de agresiune relationala pare a fi un raspuns normal la un conflict pentru multe fete,de la gradinita pana la adolescent;dar cu toate acestea,trebuie realizate mai multe cercetari pentru a determina la ce nivel,sau ce subtipuri de agresiune relationala sunt predictive pentru un comportament deviant pe viitor.Acesta atrage atentia asupra faptului ca fetele nu sunt doar capabile sa utilizeze agresiunea pentru a face rau intentionat altcuiva,ci fac acest lucru in mod regulat,ceea ce poate fi surprinzator pentru cei care cred ca,in general,fetele nu sunt agresive.In contrast cu fetele,baietii primesc incurajari si intariri pentru asertivitate si agresiune fizica,in timp ce fetele primesc intariri pentru mascarea furiei si construirea relatiilor.Acei copii care nu poseda aptitudinile necesare pentru a interpreta cu precizie indicii sociali au un risc crescut de reactionare intr-un mod inacceptabil social,ce include si utilizarea agresiunii fizice.

1.4.Sursele agresivitatii

Agresiunea este un comportament periculos și nociv pe care omul il dobândește în condiții negative in timpul copilariei sau chiar în etapele ulterioare. Agresiunea poate avea alte motive, decat rezultate din boli fizice sau mentale.

Agresiunea este un comportament periculos și nociv pe care omul il dobândește în condiții negative in timpul copilariei sau chiar în etapele ulterioare. Agresiunea poate avea alte motive, decat rezultate din boli fizice sau mentale.

Spre exemplu,A.M. (casnică) a dat naștere unui copil la zece ani de la căsătorie. Ca urmare, el a devenit copilul răsfățat care a primit ingrijire excesiva – fapt ce s-a reflectat asupra comportamentului său: el doreste ca altii sa-i satisfaca toate dorințele și el nu poate primi nici o respingere la cererile sale.Mama sa spune ca:”daca o data nu-i indeplinesc dorintele sale,el va incepe sa tipe si va continua sa faca asta pana imi este teama ca ar putea sa se raneasca singur”.Prin urmare mama este atat de ingrijorata pentru el ca a inceput sa-i ofere acestuia tot ce isi doreste.

Multi psihologi sunt de parere ca agresivitatea la copii si adolescenti este o expresie a vointei de putere si dorinta de comanda.

Agresiunea este un comportament dobândit prin învățare. Un copil învață să răspundă la diferite atitudini prin a fi agresiv sau prin a se adapta. Oamenii de stiinta cred că un comportament este dobândit în funcție de natura factorilor care influențează mediul in care traieste copilul.In cazul in care un mediu este lipsit de cearta,furie si agresiune,un copil dezvolta obiceiuri pasnice.In plus,modul parintilor in relatiile cu copiii lor are un impact foarte mare asupra dobandirii unui comportament agresiv sau din contra asupra evitarii acestuia.

Psihologii,de asemenea,subliniaza ca motivele unui comportament agresiv pot fi: sexul persoanei, familia și televiziunea.

Cu referire la sexul persoanei,s-a demonstrat prin cercetari ca agresivitatea masculina este mai directa,vizibila si fizica decat agresivitatea de sex feminin. Acest lucru nu înseamnă că bărbații sunt mai agresivi decât femeile, dar femeile arată agresivitate indirect, invizibil, iar cele mai multe ori, verbal.

Unii psihologi cred că agresiunea este un comportament dobândit de mediu, în special de familie, de exemplu, un copil devine încăpățânat și agresiv dacă mama lui nu reușește să converseze și să discute diverse probleme cu el.

Oamenii de stiinta au ajuns la concluzia că filmele de acțiune pe care un copil le vede la televizor afecteaza negativ comportamentul său (imitație și izolare). Se arată că copiii care se uita la filme de acțiune mai mult decât alții devin mai agresivi. Agresiunea continuă să afecteze comportamentul copilului până când acesta devine un adolescent și apoi un adult. Acest lucru sugereaza faptul că un copil imită modelele comportamentale, pe care el vede continuu. În cazul în care aceste modele sunt agresive și negative, comportamentul său devine agresiv.

Un alt motiv pentru agresiune este frustrare. În cazul în care dorințele unui copil nu sunt îndeplinite sau nevoile acestuia nu sunt îndeplinite, el devine agresiv. Gelozia este considerata ca fiind unul dintre cele mai importante motive, care împinge un copil să se răzbune fata de frații săi, prieteni sau cei care l-au lipsit de drepturile sale.

2.1. Influenta mediului scolar

Educatia reprezinta un proces compex si de durata,in cadrul acestuia realizandu-se treptat,profilul uman cerut de o anumita societate,in raport cu idealul educative al acesteia. Educatia are de rezolvat tot timpul probleme noi,chiar daca aceasta este veche “de cand lumea”,probleme puse de catre societatea omeneasca si anumite grupuri sociale in diferite stadii de dezvoltare.

In perioada actuala in care traim,scolii ii revine o “responsabilitate tot mai mare pentru instruirea si educarea copiilor si tinerilor,deoarece aceasta este o institutie specializata si capabila sa lucreze calificat,sa ia aminte la particularitatile dezvoltarii fizice,sociale si psihice ale fiecarui individ,de faptul ca asupra procesului de formare a prescolarilor si elevilor isi pun amprenta numerosi factori,atat in sens pozitiv cat si in sens negativ” (apud Dima Ghiorghita,2011,p.5).

In zilele noastre, pentru realizarea obiectivelor educatiei,pe langa scoala,se alatura si mass-media,familia,institutiile de cultura,etc.Rolul important insa,in cadrul acestui sistem de influente,ii revine institutiei scolare,fie ea gradinita,scoala generala,liceu sau facultate.

2.2.Agresivitatea specifica mediului scolar

Fenomenul agresivitatii scolare este unul extreme de controversat,asupra caruia se incearca schimbarea opticii,identificarea cauzelor si a factorilor care declanseaza,dar mai ales care intretin astfel de conduit si cel mai mult diminuarea tendintelor indezirabile si distructive.Opinia fata de acest comportament complet dezagreat este una in plina schimbare ;numerosi specialist au atras atentia ca agresivitatea manifestata in mediul scolar nu reprezinta doar o abatere semnificativa de la media apreciata drept corespunzatoare mediului socio-educativ,ci mai ales constituie un semnal,un feedback atat din partea cadrului didactic,dar mai ales a elevului.Agreerea catre un comportament sanctionabil de catre profesori si superiori constituie un indice valid asupra disconfortului resimtit de elev in fata unei sarcini trasate sau a unor conditii(cerinte din parte profesorului,maniera de predare si ascultare,impunerea anumitor activitati,etc) care creaza un discomfort psihic si emotional pentru scolarul in cauza.

Agresivitatea in scoala este o forma de devianta scolara,reprezentata de o diversitate de forme de manifestare,cu intensitate diferita.Aceasta forme de manifestare sunt intalnite in ironizare,tachinare,confruntare vizuala,lovire,palmuire,poreclire,bruscare,ajungand in cele mai grave forme la impuscare si injunghiere.

Violența scolara, larg răspândită a devenit o problemă serioasă în ultimele decenii în multe țări, în special în cazul în care sunt implicate arme, cum ar fi pistoale sau cuțite. Acestea includ violență între elevi, precum și atacuri fizice de către elevi cu personalul școlii.

Comportamente agresive pot varia de la probleme cu reglare emoțională la cele severe și manipulatoare de comportamente. În special, comportamente agresive nu implică întotdeauna contactul fizic cu o altă persoană. Agresiunea verbală în anii de școală elementară, cum ar pornirea de zvonuri, poate fi parte a unei traiectorii de dezvoltare care duce la delincvență in adolescenta si tulburarea de conduită.

In scoala contemporana,”vandalismul si violenta sunt cele mai frecvente tipuri de conduite agresive ce sunt intalnite la elevi.Atat violent cat si vandalismul au cunoscut o evolutie ascendenta in ultimele decenii,atat in sens cantitativ,cat si ca gravidate,si anume consecinte”(apud Cristina Neamtu,2001,p.21).

Supararea,tendinta agresiva,deznadejdea apare la copil atunci cand ar dori sa faca ceva si nu e voie,atunci cand trebuie sa faca ceva pentru care nu are niciun chef,si atunci cand cauta atentie,feedback,recunostinta,apreciere,dar este respins.

Dr. Ranschburg Jenö afirma ca „sarcina educatiei nu consta in blocarea tuturor manifestarilor agresive ale copilului,ci in transformarea celor antisociale in prosociale,in substituirea formelor brute de agresivitate prin alte forme care sa poata fi acceptate de societate”(apud dr. Ranschburg Jenö,1979,p.140).

Se intalnesc si in mediul scolar formele,functiile si mijloacele necesare si utilizate pentru agresarea in contextul social larg,dar insotite cu anumite particularitati adecvate varstei,motivatiilor,preocuparilor,frustarilor ce apar aici.

In mediul educational,si anume in mediul scolar,atat elevii cat si profesorii ei insisi,sau ca reprezentanti ai scolii,si in sens largit ai autoritatii,pot deveni deopotriva agresori si victime. In acest context,in cazul elevilor putem vorbi de o agresivitate reprezentata,de modelele,tiparele de conduita,folosofiile de viata,frustrari,slabiciuni personale,etc.In ceea ce priveste profesorii,implicati in conduita agresiva,in cadrul mediului scolar,putem vorbi de gradul de profesionalism,de strategiile pedagogice inadecvate,de experienta profesionala deficitara,de aspectul fizic,de dezechilibrul emotional,de materia pe care o predau,etc.

Cei ce atrag atentia in mod deosebit,atat a cercetatorilor cat si a profesorilor si a celor ce vin in contact cu ei,sunt copiii si adolescentii ce folosesc in mod prepoderent agresivitatea fizica si cea verbala ca modalitate de a-si impune puterea si vointa asupra celor din jur.In literatura americana ei sunt denumiti „bully”,adica cei care isi folosesc forta direct,brutal si gratuit.

In mediul scolar adolescentii se confrunta cu responsabilitatea si libertatea comportamentului lor,fiind pusi in situatia de a face fata mediului social fara sprijinul sau supravegherea parentala.Ei sunt expusi situatiilor frustrante specifice cerintelor educationale si obstacolelor interpuse obiectivelor dorite de ei.Acestia sunt pusi in situatia de a depune eforturi de a invata in conditiile in care sunt coplesiti de o multitudine de alte nevoi si impulsuri.Ei se afla in interactiuni complexe cu adultii profesori,cu stilurile personale ale acestora,fiind nevoiti sa se adapteze relatiei cu acestia.De asemenea,la scoala au ocazia sa interactioneze si cu un numar ridicat de tineri de aceeasi varsta sau de varsta apropiate,cu interese si personalitati diverse.Pentru adolescent confruntarea cu toti acesti factori,adaptarea la situatii din ce in ce mai complexe presupune si constituirea unor contexte de exprimare a tendintelor agresive.

2.1.1.Agresivitatea profesorului fata de elevi

Relatia dintre profesor si elev este una speciala,comunicarea fiind baza acestei relatii,atat comunicarea verbala,cat si cea paraverbala si/sau nonverbala.Acest act,si anume comunicarea este modalitatea de interactiune psihosociala intre profesor si elev,care se manifesta printr-un schimb continuu de mesaje,ce are rolul de a realiza o relatie durabila si de incredere intre cei doi interlocutori.Ca proces,aceasta presupune acceptare,receptare si producerea de modificari la nivel comportamental cat si atitudinal.

La varsta scolaritatii,elevii au o personalitate in curs de formare,si din aceasta cauza orice experienta intalnita pe durata acestui process,fie ea placuta,dar mai ales neplacuta,isi lasa amprenta.Elevii se simt raniti in orgoliul lor propriu cand sunt ironizati,si cu cat aceasta experienta este repetata,stima de sine si increderea scad cu timpul.

In institutul scolar,cu cat este folosit un numar mai mare de expresii jignitoare de catre profesor,cu atat mai mare este numarul elevilor care intampina greutati in concentrare in timpul predarii de catre profesor,care ezita sa raspunda,sau se tem sa nu fie strigati deoarece exista riscul de a fi jigniti si umiliti in fata intregii clase.Profesorul trebuie sa fie un exemplu in clasa de elevi,de aceea vocabularul sau trebuie sa fie unul demn de urmat si trebuie acordata o mare atentie asupra expresiilor nepotrivite care pot avea un efect frustrant in timp ce o atitudine pozitiva va determina un comportament adecvat,o deschidere la colaborare,o atmosfera binevoitoare si plina de respect.

Profesorul are posibilitatea,in calitatea sa de autoritate in mediul scolar,de a gestiona situatiile educative si in egala masura de a putea imprima acestei relatii un caracter bun sau deopotriva daunator.

In aceasta situatie stilul educational utilizat de catre profesor este cel mai important,agresogene dovedindu-se stilurile excesiv de autoritare sau excesiv de libere,fiecare fiind urmarea unei inadecvari in rol,inadecvari a carei cauzalitate e multipla.

Consecintele ce decurg din utilizare acestor doua stiluri,si anume excesiv de autoritare si excesiv de libere,pot fi duritatea,favoritismul,lipsa de flexibilitate,nedreptatea in sistemul de notare si de apreciere,comunicare deficitara,sau imprimarea unui ritm si standarde foarte ridicate de performanta,inaccesibile elevului care pot fi in mare masura sa-l victimizeze pe acesta.

Consecintele psihologice ale tuturor acestor manifestari nefavorabile elevilor,pot avea un efect imediat sau vizibil in timp ce afecteaza nivelul performantei scolare,stima de sine,echilibrul emotional,etc.

2.1.2.Agresivitatea elevilor fata de profesor

In randul elevilor cauzele ce pot favoriza un comportament agresiv in contextul scolar pot fi:provenienta din medii foarte diferite,cu potentialitati agresogene sau frustrarile resimtite la nivelul scolar,acestea fiind capabile sa precipite dezvoltarea unor conduite agresive in randul elevilor.In acest sens,in context scolar,profesorul devine de multe ori victima atacului.

Conduitele manifestate in acest sens de catre elevi sunt foarte diverse,si anume:refuzul de a indeplini sarcinile,absenteismul,lipsa de progres,rezistenta pasiva,manifestate prin mijloace diverse precum:perturbarea orelor,reactii verbale,reprosuri,elevii dovedindu-se foarte creativi in gasirea metodelor de a-si manifesta frustrarea.De cele mai multe ori,atacurile nu sunt individuale ci cuprinde mai multi indivizi,frecvent intreaga clasa.

Elevul indisciplinat nu este considerat doar acel elev care contrazice autoritatea scolara,prin propriile idei,pareri,diferite de cele ale profesorului;ci la fel de grave sunt si atitudini precum:plictiseala,indiferenta,nesinceritatea care sunt si ele o forma de manifestare a agresivitatii.

Tot din categoria agresivitatii elevilor in context scolar fac parte si descarcarile emotionale,descarcari ce se pot manifesta asupra unor colegi si chiar asupra profesorilor.Aceste descarcari se intalnesc in anumite forme,si anume:reactii agresive verbale si fizice,acestea incluzand bataia.Tot aici se mai intalnesc si izbitul cartilor,al usilor,al caietelor,bataia cu pumnul in masa,etc.

In situatiile in care elevii nu pot recurge la formele verbale ale agresivitatii,acesti vor recurge la priviri amenintatoare,fixe,numultumite,care sunt resimtite de profesor ca fiinf forme agresive.Acestea de multe ori pot avea o exprimare mult mai puternica decat cuvintele.

Profesorii nominalizeaza printre sursele cele mai frecvent intalnite de frustrare indisciplina si zgomotul facut de elevi.Prin urmare,reactia pe care o are profesorul ca rezultat al agresiunii resimtite este foarte importanta deoarece aceasta poate sa amplifice sau sa detensioneze reactiile viitoare ale elevilor.

2.2.3.Agresivitatea dintre elevi

Perioada adolescentei debuteaza cu numeroase schimbari somatice associate unor variate stari confuzionale asupra .”Dorinta de independenta stimuleaza analiza asupra identitatii proprii,aspiratiile sociale se creioneaza tot mai mult(apar primele interese profesionale,elevul selecteaza acele discipline care sa-i permita o formare profesionala,alege un anumit profil scolar),in timp ce interesul pentru persoanele de sex opus se accentueaza semnificativ-colegii reprezinta principalul reper de valori si modele pentru adolescent,mult mai mult decat adultii(parinti,frati mai mari,alte rude apropiate),astfel ca acceptarea si recunoasterea din partea covarsnicilor reprezinta o miza foarte mare”(apud Lacramioara Mocanu,2010,p 39).

Toate aceste transformari,atat psiho-socio-somatice cat si morale,suferite de adolescent pot constitui un teren favorabil pentru dezvoltarea unor anumite conduit aggressive,atat verbale,fizice sau psihologice,cat si directe,indirecte si simbolice.

In general,in urma succesului obtinut in fata celui slab,elevul agresiv continua sa solicite in continuare aceste atitudini si modalitati de relationare,deoarce in acest fel este considerat de catre cei de aceeasi varsta ca fiind un individ puternic si periculos.

Dezvoltarea anumitor tipuri de agresivitate depinde in mare masura si de nivelul de performanta al elevilor(si anume,cei cu performanta vor prezenta mai degraba o agresivitate verbala si psihologica,decat acei covarstnici care sunt evaluati ca fiind slabi),caracteristicile grupului tinta,marimea scolii,grupurile etnice,sociale si rasiale.

In literatura de specialitate americana,acei elevi ce doresc sa se faca “remarcati” si apeleaza la agresiuni fizice sunt numiti bully,ceea ce semnifica ca recurg la violenta in mod direct si gratuit.Olweus defineste bullying drept acea “expunere repetata si de lunga durata a uneia sau a mai multor persoane la actiuni negative asupra uneia sau mai multor persoane”(apud Lacramioara Mocanu,2010,p 40).

Comportamentul abuziv apare in general la varste fragede,si se mentine si dezvolta de-a lungul timpului,daca exista conditii de mediu favorabile.Acest tip de agresivitate este in cele mai multe cazuri preluat prin invatare si imitatie de la persoane importante si valorizate,in deosebi de la persoanele din familie si este un tip de agresivitate foarte evident.

Adolescenta reprezinta perioada in care acceptarea si recunoasterea valorii proprii de catre ceilalti constituie un element central,tanarul isi construieste imaginea de sine prin feedback-ul primit de la ceilalti si,in special,de la covarstnici.

Formele de agresivitate manifestate de adolescenti variaza in functie de contextual social si de genul participantilor.O forma frecventa este agresivitatea fizica,insa o pondere insemnata o are agresivitatea verbal,critica si jignirea fiind modalitati frecvente de exprimare a dezacordului sau a intolerantei.Adolescentii folosesc foarte des barfa,complotul ori excluderea din grup cu scopul crearii unor daune afective.De asemenea,foarte usor sunt folosite si minciunile,zvonurile deloc agreabile,centrate pe probleme specifice varstei.

Bullying-ul sau hartuirea scolara este un comportament agresiv verbal, fizic, social sau psihologic de către o persoană sau un grup direcționate către o persoană mai puțin puternica sau grup care are scopul de a provoca daune, stres sau frică.

Bullying-ul este un comportament nedorit, agresiv în rândul copiilor de vârstă școlară care implică un dezechilibru de putere reale sau percepute. Comportamentul se repetă, sau are potențialul de a fi repetată, în timp. Ambele categorii de copii, care sunt agresati și care sunt intimidati pot avea probleme serioase, de durata. Intimidarea include acțiuni cum ar fi efectuarea amenințărilor, răspândirea de zvonuri, atacarea cuiva fizic sau verbal, precum și excluderea unei persoane dintr-un grup sau scop.

Acesta poate apărea în timpul sau după orele de școală. În timp ce majoritatea au raportat ca agresiunea se manifesta în clădirea școlii, un procent semnificativ se manifesta și în locuri precum terenul de joacă sau autobuz. Se poate întâmpla, de asemenea, in timpul călătoriei către sau de la școală, în cartierul tinerilor, sau pe internet.

De obicei,adolescentii ce recurg la acest comportament sunt cei ce doresc sa atraga atentia,cei ce considera ca acest fapt ii fac sa se simta mai importanti si puternici,cei ce isi doresc cu orice pret sa devina cunoscuti si populari iar unii dintre acestia pot adopta acest comportament ca urmare a expunerii la astfel de comportamente in familia proprie,unde a te comporta urat este o modalitate de raspuns la situatia stresanta sau problematica.

Ca urmare,victimele sunt in general copiii lipsiti de forta,timizi,incapabil de auto-aparare,care se supara foarte repede.

2.3. Managementul agresivitatii in clasa

Agresivitatea ridicata este un semnal care anunta existenta unei dificultati,energizand persoana pentru a face fata si a depasi situatia problematica respectiva.Este o emotie naturala care ar trebui sa fie de scurta durata si sa dispara odata cu rezolvarea situatiei care a provocat-o.Asemenea oricarei emotii,agresivitatea in sine nu are valoare negativa sau pozitiva,ci modul in care ea este gestionata si manifestata prin comportament.Exista multe cazuri in care gestionarea acestei energii este realizata deficitar,dezechilibrele avand consecinte in majoritatea planurilor de viata-fizic,intelectual,afectiv,social.

Comportamentul neadecvat în școli este o sursă de îngrijorare pentru sistemele școlare de mai mulți ani. Într-adevăr, cererea cea mai comună pentru asistență din partea profesorilor este legata de comportamentul și managementul clasei.

Cercetările privind managementul clasei s-au concentrat de obicei pe identificarea practicilor individuale care au un anumit nivel de dovezi pentru a sprijini adoptarea lor în sălile de clasă.

Intelegerea componentele care alcătuiesc cel mai eficace și eficient sistem de management al clasei, precum și identificarea profesorilor și administratorilor ce pot pune în aplicare unele strategii eficiente de management al clasei reprezintă una dintre lacune.

Profesorii care au probleme semnificative cu managementul comportamentului si disciplina in clasa raporteaza adesea niveluri ridicate de stres si simptome de epuizare si sunt adesea ineficienti.Capacitatea cadrelor didactice de a organiza clasele si de a gestiona comportamentul elevilor este esentiala pentru atingerea rezultatelor pozitive pentru elevi .

Managementul eficient al clasei este,de asemenea,legat de eforturile de prevenire.Comportamentul elevilor este modelat de contextual social al mediului in timpul procesului de dezvoltare.Multe tulburari de comportament incep cu sau sunt agravate prin procese comportamentale,cum ar fi pedeapsa.Contextul clasei joaca un rol important in aparitia si persistenta unui comportament agresiv.Interventia timpurie si tratamentul pentru elevii cu risc de tulburari emotionale si de comportament este esentiala pentru a preveni comportamentele mai grave ce sunt in curs de dezvoltare.

Managementul clasei a fost definit in sens larg ca orice actiune a profesorului pentru a crea un mediu care sprijina si faciliteaza atat invatarea academica cat si cea social-emotionala.

1.Source: Berk, L. (1999). Infants, children, and adolescents (3rd ed.). Boston: Allyn and Bacon.

2.”Cum gestionam agresivitatea adolescentilor?”, Ramona –Elena Stemate,Editura SPER 2010, Colectia Doctoralia, Bucuresti

3.”Agresivitatea in scoala”, Claudia Marian, Editura LIMES, Cluj Napoca,2011

4.”Dictionar de psihologie”,Popescu-Neveanu Paul,Editura Albatros,Bucuresti,1978.

5.”Frica,suparare,agresivitate”, Dr. Ranschburg Jenö,Editura didactica si pedagogica,Bucuresti,1979,Traducere de dr.Kulcsár Tiberiu.

6.”Agresivitatea la varsta prescolara”,Dima Ghiorghita,Editura Profin,Drobeta-Turnu-Severin,2011;

7.”Agresivitatea in scoala”,Coordonatori:Laurentiu Soitu,Cornel Havarneanu,Editura Institutul European,Iasi,2001.

8.”Violenta si agresivitatea in scoala:Forme severe de devianta scolara”,Badea Florentina Cerasella,Editura Hoffman,Caracal,2011.

9. http://www.education.com/reference/article/aggressive-behavior/

10. http://www.faqs.org/health/topics/18/Aggression.html

11. http://english.bayynat.org.lb/WomenFamily/Children4.htm

12.”Comunicarea-mijloc viabil de diminuare a agresivitatii in mediul scolar”,Lacramioara Mocanu,Editura Zigotto,Galati,2010.

13.”Agresivitatea umana”, Irenäus Eibl-Eibesfeldt,Traducere din germana de Vasile Dem.Zamfirescu,Editura Trei,Bucuresti,2009.

14.”Agresivitatea mediactica si personalitatea”,Mihaela Sterian,Editura Paideia,Bucuresti,2004;

15.