Calitatea Mediului In Zona Industriala A Municipiului Roman

=== l ===

CUPRINS

Cap. 1. Introducere …………………………………………………………………………………………………………………………………………. 4

Așezarea geografică și limitele …………………………………………………………………………………….. 4

Scurt istoric ……………………………………………………………………………………………………………………………………. 5

Istoricul cercetărilor și măsurătorilor …………………………………………………………………. 7

Prezentarea zonei industriale a municipiului Roman …………………………. 7

Cap. 2. Geologia și relieful în geosistem …………………………………………………………………………….. 11

2.1. Geologia………………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 11

2.2. Relieful ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………. 12

2.2.1. Morfometria ………………………………………………………………………………………………………………………… 12

2.2.2. Forme și procese geomorfologice actuale ………………………………………………………….. 13

2.2.3. Influența reliefului asupra zonei industriale

a municipiului Roman …………………………………………………………………………………………………… 14

Cap. 3. Clima în zona municipiului Roman ………………………………………………………………. 15

3.1. Factorii genetici ai climei ……………………………………………………………………………………………………. 15

3.2. Caracterizarea principalelor elemente climatice ………………………………………… 15

3.2.1. Temperatură ………………………………………………………………………………………………………………………………………… 15

3.2..2. Precipitații …………………………………………………………………………………………………………………………………………… 16

3.2.3. Vântul ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 17

Cap. 4. Hidrografia …………………………………………………………………………………………………………………………………….. 19

4.1. Apele freatice ………………………………………………………………………………………………………………………………… 19

4.2. Rețeaua hidrogafică ……………………………………………………………………………………………………………….. 20

4.3. Calitatea apelor ……………………………………………………………………………………………………………………………… 22

Cap. 5. Componentul biotic ………………………………………………………………………………………………………………. 36

5.1. Vegetația – caracterizare generală …………………………………………………………………………… 36

5.2. Fauna – caracterizare generală …………………………………………………………………………………. 37

Cap. 6. Învelișul pedogeografic ……………………………………………………………………………………………………………..38

Cap. 7. Influența industriei asupra calității mediului …………………………………. 40

7.1. Influența industriei asupra calității aerului …………………………………………………… 40

7.1.1. Poluanți majori – aspecte generale ………………………………………………………………………………………. 40

7.1.2. Influența depozitului de deșeuri …………………………………………………………………………………………….. 42

7.1.3. Influența traficului rutier ………………………………………………………………………………………………………….. 42

7.1.4. Influența SC PIPS SA ……………………………………………………………………………………………………………….. 44

7.1.5 Influența stațiilor de distribuție carburanți …………………………………………………………………… 44

7.1.6. Influența SC AGRANA ROMÂNIA SA Buzău – Sucursala Roman ……………… 45

7.2. Nivelul de zgomot ……………………………………………………………………………………………………………………….. 53

7.3. Influența industriei asupra calității apelor …………………………………………………… 57

7.3.1. Freatice ……………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 57

7.3.2. Apele de suprafață ………………………………………………………………………………………………………………………… 64

7.4. Modificări ale componentului biotic prin crearea zonei

industriale și ca urmare a activităților industriale …………………………………. 72

7.5. Impactul industriei asupra învelișului pedologic ……………………………………… 72

7.6. Impactul antropic asupra reliefului ……………………………………………………………………….. 78

Cap. 8. Concluzii ………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 80

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………………………………. ………………………. 82

Cap. 1. Introducere

Așezarea geografică și limitele

Municipiul Roman (46055' latitudine nordică, 26055' longitudine estică) este situat în estul județului Neamț, în culoarul Siretului, pe partea stângă a râului Moldova, la 3 km amonte de confluența cu râul Siret. Are o suprafață de 3008 hectare, din care 1378 ha intravilan.

Căile de acces către municipiul Roman sunt DN15 D dinspre Piatra-Neamț (47 km), E 85 dinspre Bacău (46 km), sau pe calea ferată, dinspre Bacău sau Pașcani.

Conform datelor recensământului din 18-27 martie 2002, populația stabilă a municipiului Roman număra 69.268 locuitori (informații obținute de la Dir. Jud. de Statistică Neamț).

Municipiul Roman se învecinează cu localitățile (Fig. 1.): Cordun, la nord-vest, Tămășeni, la nord-est, Sagna, la est, Gâdinți, la sud-est și Horia la sud și sud-est.

Fig. 1. Vecinii municipiului Roman

Scurt istoric

Orașul Roman, despre care Dimitrie Cantemir afirma că ar fi fost întemeiat pe vremea împăratului Traian, și a cărui primă atestare documentară datează de peste șase secole, este consemnat prima dată, alături de Piatra și Neamț, în Letopisețul Novgorodului (document extern, în general acceptat ca fiind datat 1387-1392). Romanul este menționat întâia oară într-un document intern la 30 martie 1392 (este vorba de un hrisov de danie către Ionaș Viteazul, care a fost scris în cetatea noastră, a lui Roman voievod). Se pare că numele orașului a fost preluat de la numele voievodului Roman I Mușat (1392-1394), considerat de unii cercetători ca fiind întemeietorul acestuia, deși există probe materiale care să ateste existența curții de la Roman încă de pe vremea lui Petru I Mușatinul.

Destinată unor scopuri defensive, cetatea a oferit protecție meșteșugarilor și negustorilor urbei, activitatea acestora ducând la afirmarea orașului ca important centru atât economic cât și cultural.

Întemeierea în 1408 de către Alexandru cel Bun a unei episcopii (Fig.2, punctul 12) a condus la sporirea importanței politice, militare și administrative a Romanului. Venirea pe tronul Moldovei a lui Ștefan cel Mare a determinat ridicarea, pe malul stâng al Siretului, a unei cetăți de piatră, cu ziduri puternice, în locul fortificației de pământ existente. Astfel, Cetatea Nouă a Romanului a devenit un element deosebit de important în cadrul sistemului defensiv al Moldovei realizat de marele voievod, ea rezistând atacului întreprins de Matei Corvin în 1467.

În vara anului 1476, cetatea cunoaște asediul lui Mohamed al II-lea care, venit să răzbune înfrângerea de la Vaslui, atacă oștile lui Ștefan cel Mare adunate aici. Asediul a durat până în ziua de 24 iulie, când moldovenii se retrag spre Războieni.

Deși considerat reședință voievodală, Romanul nu și-a păstrat acest statut în mod constant, aceasta datorită importanței politico-economice pe care Suceava o dobândește. Așa se face că, în sec. al XVI-lea, curtea și episcopia din Roman revin sporadic în actualitate. Pe locul vechii episcopii, Petru Rareș începe ridicarea actualei catedrale, care va fi finalizată de către Iliaș Rareș. Despre curtea voievodală, ultimele însemnări datează din timpul domniei lui Despot Vodă, iar cele despre Cetatea Nouă sunt din 1675, când aceasta este distrusă (de către Dumitrașcu Cantacuzino, odată cu alte cetăți ale Moldovei).

În ciuda vremurilor potrivnice, Romanul reușește în secolele XVII-XVIII să se dezvolte și să se impună ca un important centru în care meșteșugarii și negustorii desfășurau o intensă activitate. Odată cu creșterea producției de mărfuri și diversificării schimburilor economice, tendință începută la nivelul întregii regiuni încă din sec. al XVIII-lea, Romanul va crește ca importanță, mai ales odată cu apariția în sec. al XIX-lea a unor întreprinderi.

În plan politic, ținutul Romanului, alături de cel al Neamțului, s-a făcut remarcat prin dăruirea cu care locuitorii au sprijinit alegerile pentru Divanul Ad-hoc al Moldovei și apoi Unirea. Astfel, Comitetul Unionist din Roman a făcut o intensă propagandă ideii unirii "prin ocoale și pe la răzeși", propagandă care nu a rămas fără ecou. Războiul pentru cucerirea independenței a fost un prilej și pentru unitățile militare din județul Roman (Regimentele 14 dorobanți și 4 artilerie) de a-și afirma devotamentul față de patrie. Astfel, la 17 iulie 1877, regimentul de dorobanți trece Dunărea alături de alte unități, având misiunea de a ocupa Nicopole și a deschide drum spre Plevna, luptând cu eroism și la Grivița I. Nu lipsită de importanță este și contribuția locuitorilor din această zonă prin bani, muncă sau materiale la susținerea armatei române și în special a celor trei spitale militare din Roman. Cucerirea independenței de stat a dat un puternic impuls dezvoltării social-economice și culturale a întregului ținut, care a cunoscut asemenea întregii țări, profunde prefaceri. În următorul sfert de secol, structurile economice și sociale s-au schimbat prin apariția a zeci de fabrici și prin creșterea numărului locuitorilor.

Primul război mondial a consemnat noi pagini de eroism din partea unităților militare romașcane (Regimentele 14 infanterie și 4 artilerie grea), participante la campaniile din Transilvania, Muntenia și Moldova. Și de această dată populația din zonă a susținut armata română, dar și pe refugiații din celelalte provincii ocupate. După război ținutul a cunoscut o perioadă de refacere și chiar de dezvoltare și modernizare a producției, viața economică fiind caracterizată de o perioadă relativ prosperă.

Intrarea României în cel de-al doilea război mondial a afectat direct zona atât prin participarea garnizoanei din Roman la campaniile din est și mai apoi la eliberarea Transilvaniei, Ungariei și Cehoslovaciei, cât și prin transformarea, după vara anului 1944, a întregii zone în teatru de operațiuni militare, situație care a provocat mari distrugeri și a supus populația din această parte a țării la grele încercări.

După război zona a fost supusă unei perioade de refacere economică dar și de frământări. În perioada comunistă, orașul cunoaște o reală dezvoltare economică. Din păcate, după decembrie 1989 orașul începe să se confrunte cu mari probleme economice și sociale, rata șomajului aici ajungând să fie una dintre cele mai mari din țară.

Istoricul cercetărilor și măsurătorilor

Ținând cont de poziționarea geografică (la confluența Râurilor Siret și Moldova) și evoluția economică ale municipiului Roman, în decursul timpului s-au înființat Stația meteorologică Roman și posturile hidrometrice pe râurile Siret (la Luțca) și Moldova (la Roman); de asemenea, este rețaua de urmărire hidogeologică, forajele rețelei de stat.

Înainte de decembrie 1989, accentul s-a pus pe urmărirea cantitativă și calitativă a apelor de suprafață și freatice, fapt ce a permis constituirea unei baze de date. După 1989, o importantă deosebită s-a pus pe urmărirea calității și celorlalți factori de mediu; prin închiderea marilor activități, acest aspect a căpătat un nivel scăzut, făcându-se, stricto senso, doar la activitățile cu impact major asupra mediului.

Prezentarea zonei industriale a municipiului Roman

Așa după cum rezultă din succinta prezentare istorică, municipiul Roman a avut un vârf economic înainte de decembrie 1989, după care s-a înregistrat o prăbușire: închiderea marilor unități economice și chiar dezafectarea acestora.

Din raionarea industrială a municipiul Roman, rezultă că ponderea industriei a fost amplasată în zona nordică, iar într-o proporție mult mai mică în zona sudică.

Zona nordică:

Sc fontax sa Roman; devenind Punct de Lucru al SC MEANDROS SHIPPING & TRADING SRL Constanța, care a avut ca obiectiv dezafectarea turnătoriei de fontă, și valorificarea metalului din dezafectare. sc fontax sa – a avut ca obiect de activitate elaborarea fontei și realizarea pieselor turnate din fontă de capacitate mare (batiuri) pentru strungurile Carusel, construite de SC UMARO SA Roman – Capacitatea de producție era de 40.000 t fontă/an; in prezent, după dezafectare, spațiile aparțin SC COMBETON SA Iași; ambele societăți (FONTAX SA și UMARO SA) rezultând din divizarea recunoscutei întreprinderi IMR Roman, după anul 1990.

SC UMARO SA Roman: producerea mașinilor unelte (strunguri Carusel), cu reducerea capacității la 10% față de capacitatea de producție din anul1989.

Sc montana sa – Fabrica de Lapte Praf: prelucrarea laptelui și producerea untului și a laptelui praf, Capacitatea maximă de producție : 80000 l lapte prelucrat în 24 ore; producerea unei cantități de 5,5 t lapte praf/24 ore ; producerea unei cantități de 5 t unt/zi . Capacitatea medie de producție, la nivelul anului 2005 : 10000 l lapte prelucrat în 24 ore ; producerea unei cantități de 0,7 t lapte praf/24 ore ; producerea unei cantități de 0,5 t unt/zi ; în anul 2007, societatea este deja în lichidare judiciară.

Fig. 3. Amplasarea obiectivelor industriale

SC ROMANCERAM SA Roman – producerea pieselor din ceramică (inclusiv a obiectelor sanitare).

Stațiile de distribuție carburanți ale firmelor LUKOIL, OMV, PETROM, ROMPETROL și ale unor mici întreprinzători.

SC SOCIN SA Roman – activitate în domeniul construcțiilor – producerea elementelor prefabricate din beton;

SC AGRANA ROMÂNIA SA – Sucursala Roman: producerea zahărului alb din sfeclă de zahăr și rafinarea zahărului brut; capacitatea de producție este de : 4000 t sfeclă/zi x 100 zile/an = 400.000 t sfeclă/an. La un randament mediu de obținere a zahărului din sfeclă de zahăr de 12,5%, rezultă o producție anuală de zahăr alb de 50.000 t/an, sau 500 t/zi.

SC ROMANA PROD SRL: producerea ciocolatei, rahatului și napolitanelor; capacitatea de producție: Secția producție ciocolată: capacitatea maximă 4000 t/an; capacitatea minimă 500 t/an; Secția producție rahat: capacitatea maximă 24 t/zi; capacitatea medie: 12 t/zi; capacitatea minimă 6 t/zi; Secția producție napolitane: închisă în anul 2002; Secția producție specialități de ciocolată: închisă în anul 2002.

Sc morărit panificație sa: producerea făinei de grâu și a sortimentelor de panificație Produsele de morărit se realizează în moara 1 din Roman, str. Măgurei nr. 3; capacitatea maximă 150 t/24 ore; Fabrica de covrigi : capacitatea maximă 5,4 t/24 ore; Fabricarea de pâine și specialități de panificație : 10 t/24 ore,

SC POLIROROM SA Roman: producerea fibrelor sintetice; societate în lichidare;

SC IMROM SA Roman: producerea mixturilor asfaltice; două stații cu capacitatea totală de 60 t/h;

SC MOBILEX SA Roman: fabricarea mobilei, în lichidare judiciară.

SC DRUPO SA – Secția Roman: producerea mixturilor asfaltice: capacitatea de producție 16 t/h.

SC MBG ITALIA SRL – prelucrarea lemnului, cu capacitatea de: prelucrarea brută a lemnului: 25 m3/8 ore ; producerea panourilor din lemn: 25 mc/lună.

Zona sudică:

SA ACVASERV SRL: Halda de deșeuri orășenești – menajere și industriale – (suprafața de 72300 m2, volumul de deșeuri depuse 235000 m3 – cca 423000 tone – , cu capacitatea maximă de depozitare de 250000 m3; cantități de deșeuri depozitate anual: în 2002, 44353 t, în 2003, 47590 t, în 2004, 46451 t, în 2005 – ian.-nov. – , 38212 t ), pe malul stâng al râului Moldova; obiectiv în modernizare și dezvoltare;

SA ACVASERV SRL: Stația de epurare a municipiului Roman, cu evacuarea în râul Siret; colectează apele uzate menajere și industriale, precum și a acelor pluviale din oraș, cu o rețea de colectare în lungime de 21 km, iar rețeaua de canalizare are o lungime de 63 km. Este compusă din două trepte de epurare: mecanică și biologică, dimensionate la Qorar max = 940 l/s, respectiv Qzi max = 780 l/s.

SC PROTAN SA București – Sucursala Roman: inițial, activitate de producere a făinilor proteice; în prezent, incinerator de deșeuri de origine animalieră, cu o capacitate de: Fabrica pentru faina proteica; capacitatea maxima 120 t/luna făină din carne și făină de oase 100 t/luna. Fabrica este în conservare din anul 2000. Incinerator deșeuri animaliere: capacitatea medie = 200 Kg/h.

SC MORĂRIT PANIFICAȚIE SA Roman – Moara 2 (în prezent, scoasă din funcțiune), pe latura sud-vest.

Societatea Comercială pentru Prestări de Servicii SA Roman (PIPS)– produce piese turnate din fontă, cu o capacitate de producție de 1000 t/an.

Stațiile de distribuție carburanți ale firmei MOL și ale unor mici întreprinzători.

În municipiul Roman există posibilități multiple pentru dezvoltarea industriei existente cât și pentru apariția altor activități, care reprezintă un deziderat pentru locuitorii acestuia, motivat de faptul că în municipiul Roman se înregistrează cel mai mare număr de șomeri din județul Neamț, cât și printre cele mai importate din țară.

CAP. 2. GEOLOGIA ȘI RELIEFUL ÎN GEOSISTEM

2.1. Geologia

Teritoriul județului este format din trei unități morfologice structurale: unitatea montană a orogenului carpatic, unitatea neogenă subcarpatică și Platforma Moldovenească.

Unitatea montană este reprezentată atât prin zona cristalino-mezozoică, cât și prin cea a flișului. Cristalinul carpatic apare în Vest și este evidențiat prin Seria de Tulgheș (cuarțite negre, șisturi grafitoase, porfiroide) și Seria de Hășmaș (micașisturi, paragnaise); pe acestea din urmă există sedimentar mezozoic (dolomite, calcare, conglomerate triasice, calcare grezoase, marne jurasice). Flișul este alcătuit din formațiuni cretacice și paleogene prinse în mai multe cute simple și cute solzi ce aparțin unui sistem de pânze care se suprapun succesiv de la Vest către Est.

Unitatea neogenă subcarpatică este, în cea mai mare parte, formată din depozite aquitaniene, burdigaliene, helvetiene și tortoniene.

În platforma Moldovenească sub depozitele bessabiliene se întâlnesc formațiuni paleozoice, mezozoice, neozoice în timp ce cuaternarul este alcătuit din depozite fluviatile și de versant.

Municipiul Roman este situat la limita dintre unitățile tectono-structurale, depresiunea Precarpatică și platforma Moldovenească, ultima fiind caracterizată printr-o redusă mobilitate, o structură și o constituție litologică relativ simplă.

Zona în care este amplasat municipiul Roman face parte din unitatea de dealuri ale Podișului Central Moldovenesc și prezintă o succesiune litologică continuă de la fundamentul cristalin. Prin forajele executate în această regiune, au fost identificate formațiuni Paleozoice din perioadele Devonian și Carbonifer, reprezentate prin gresii silicoase, dure, cu intercalații de argile nisipoase, ca în continuare să urmeze perioadele mezozoicului prin perioadele jurasic și cretacic urmând în continuare depozite eocene/oligocene ale neozoicului, unde se întâlnesc formațiuni dezvoltate de tip gresii calcaroase, marcene.

Succesiunea neozoică se încheie cu perioada sarmațianului, care este alcătuit în general dintr-un facies calcaros, argilă nisipoasă și marne cenușii, verzuie, având o faunistică bogată față de perioadele anterioare. Peste această succesiune litologică în regiune, sunt așezate formațiunile cele mai tinere, respectiv depozitele cuaternare cu etajele Pleistocene și Holocene. Aceste formațiuni tinere, sunt alcătuite din aluviuni fine, grosiere ale principalelor râuri din regiune, cu dezvoltări diferite de la o zonă la alta, fiind în general reprezentate prin argile prăfoase-nisipoase, argile nisipoase, nisipuri și pietrișuri.

Amplasamentul se află sun incidența cutremurilor de tip moldavic, cu epicentru în Vrancea, fiind încadrată, conform Normativ P100/2006, în zona de protecție antiseismică D, având Valoarea de vârf a accelerației terenului ag = 0,2 g și o Perioadă de colț a spectrului de răspuns seismic Tc = 0,7 sec.

Adâncimea de îngheț, conform STAS 6054-77 se încadrează între 90-100 cm.

2.2. Relieful

2.2.1. Morfometria

Municipiul Roman este situat în Culoarul Moldova-Siret (Fig. 4), care reprezintă partea cea mai joasă a județului Neamț. Acest culoar ocupă valea inferioară a Moldovei de la Șoimărești până la Roman și un sector din valea mijlocie a Siretului, cuprins între Doljești și Spiridonești. Relieful înclină constant de la nord spre sud, diferența de nivel dintre lunca Moldovei la Șoimărești și lunca Siretului la Spiridonești fiind de circa 100 m.

Formele de relief cele mai caracteristice pentru culoarul Moldova-Siret sunt terasele. Până la Tupilați, terasele Moldovei se desfășoară mai mult pe dreapta râului, iar de la Miroslăvești (județul Iași) le întâlnim larg desfășurate mai întâi pe stânga, apoi pe ambele părți ale râului. În lungul Siretului, terasele apar dezvoltate sub forma unor câmpuri largi pe partea dreaptă.

Principalele terase din lungul Moldovei au următoarele altitudini relative: 5-7 m, 12-15 m, 20 m, 35 m, 50-60 m, 100 m, 110-120 m, 160-170 m. În lungul Siretului se cunosc următoarele terase: 5-7 m, 15-20 m, 35-40 m, 50-60 m, 100 m, 130-140 m, 160-170 m, 200-210 m. De remarcat faptul că terasele Siretului și Moldovei, deși au aceleași altitudini relative, nu sunt sincrone. Vârstele teraselor celor două râuri este cuprinsă între pliocen și holocen.

Luncile Moldovei și Siretului apar sub forma unor șesuri largi de 2-5 km, alcătuite din prundișuri, nisipuri și luturi cu grosimi care depășesc 15 m. Suprafața luncilor este brăzdată de numeroase brațe active și părăsite ale râurilor și afluenților. Pentru râul Moldova este caracteristic fenomenul de despletire a albiei, iar pentru lunca Siretului fenomenul de meandrare. În cadrul luncilor se pot deosebi trei trepte de relief cu particularități morfo-hidrografice actuale distincte: 0,5-1 m, 1-2 m, 3-4 m,. În timp ce primele două trepte suferă schimbări morfologice frecvente datorită viiturilor repetate, treapta de 3-4 m are morfologia mai stabilă, constituind o terasă de luncă zvântată.

Fig. 4. Harta unităților de relief (întocmită de I. Bojoi, 1970)

I. Regiunea montană: 1. Munții Budacului, 2. Munții Hăghimaș, 3. Masivul Ceahlău,Munții Tarcăului, 5. Munții Stînișoarei. II. Subcarpații: 6. Depresiunea Neamț; 7. Depresiunea Cracău-Bistrița; 8. Depresiunea Tazlău. III. Regiunea de podiș: 9. Podișul Bârladului, 10. dealurile piemontane pericarpatice, 11. culoarul Moldova-Siret.

2.2.2. Forme și procese geomorfologice actuale

Pe interfluviul Moldova-Siret, la nord-est de Ciohorăni, la altitudinea absolută de 395 m, se află locul celei mai vechi confluențe a Moldovei cu Siretul, așa după cum rezultă din constituția petrografică a depozitelor de terasă de aici, ce atestă că aparțin ambelor râuri. Confluența s-a mutat continuu spre sud-est, concomitent cu adâncirea succesivă a celor două văi, actuala confluență, aval de Roman, ajungând la altitudinea absolută de 178 m.

Prin deplasarea albiei râului Siret spre est, valea a căpătat o asimetrie pronunțată cu desfășurarea celor 11-12 terase mai ales spre dreapta.

La întâlnirea râului Siret cu afluenții de dreapta, inclusiv a râul Moldova, terasele de confluență formează local adevărate câmpii de terase.

Terasele fluviale, astfel formate, datorită bogăției în apele subterane și alcătuirii la suprafață din depozite loessoide, favorabile formării de soluri fertile, au fost alese din cele mai vechi timpuri pentru amplasarea așezărilor și pentru extinderea culturilor agricole. Așa se justifică apariția municipiului Roman, atestat documentar de peste șase secole.

2.2.3. Influența reliefului asupra zonei industriale a municipiului Roman

Relieful fiind constituit de terasele inferioare de interfluviu, fac posibilă inundarea terenurilor din luncile celor două râuri: Siret și Moldova.

În vederea protejării terenurilor împotriva inundațiilor, în deceniul opt al secolului XX, s-au executat lucrări de îndiguire a râurilor Siret și Moldova pe malurile drept (Roman-Răchiteni) și, respectiv, stâng (Roman-Cordun), la clasa a III-a de importanță, permițând dezvoltarea armonioasă a municipiului Roman atât din punct de vedere industrial, cât și din punct de vedere locativ.

CAP. 3. CLIMA ÎN ZONA MUNICIPIULUI ROMAN

Teritoriul județului Neamț aparține în proporții aproximativ egale sectorului cu climă de munte (partea de Vest) și celui cu climă continentală (partea de Est). În ceea ce privește regimul climatic general, gradul mare de accidentare a teritoriului ca și situarea în sector adăpostit față de circulația de Vest se reflectă atât în mărimea , cât și în distribuția în timp și spațiu a valorilor complexului de elemente meteorologice. Invaziile de aer rece de la Est și inversiunile termice care se produc determină scăderea locală a valorilor termice caracteristice.

3.1. Factorii genetici ai climei

Radiația solară globală – sumele medii ale variației acesteia se mențin între 106 și 107 kcal/cm2 x an.

Circulația generală a atmosferei – pentru sectorul dealurilor de podiș specifică circulației aerului rece, iarna și a celui cald și uscat în cursul verii. Sunt frecvente invaziile de aer rece de origine subpolară de la N și cele care provin din aria anticiclonului siberian.

3.2. Caracterizarea principalelor elemente climatice

3.2.1. Temperatură

Din analiza izotermelor, se observă că regiunea extracarpatică, cu excepția câtorva mici areale situate pe conturul estic al depresiunilor subcarpatice, este cuprinsă între izotermele anuale de 9oC (traseul acesteia nu pătrunde pe teritoriul județului) și de 8oC, al cărui traseu urmărește aproape fidel contactul dintre munte și Subcarpați (Fig. 5.)

Fig. 5. Harta temperaturilor medii anuale în județul Neamț

(după Atlasul climatologic, 1966)

Temperatura medie anuală în zona municipiului Roman este de 8,3o C (Tab. 3.1.), unde a fost și înregistrată și temperatura minimă absolută de – 33,2o C în luna februarie a anului 1954 (Tab. 3.2.), așa după cum rezultă din tabelul următor:

Tab. 3.1. Variația temperaturii medii lunare(oC) (1997-2003)

Tab.3.2. Temperaturi – valori absolute

3.2..2. Precipitații

În regimul precipitațiilor se constată de asemenea o strânsă legătură cu relieful. Cantitățile medii anuale cresc gradat de la est la vest, de la 500 mm ( în bazinul superior al Bârladului, a cărui limită partea SE a județului Neamț, la cca. 15 km de municipiul Roman, Fig. 8 ) la 1000 mm (în zona montană, respectiv în zona înaltă a Ceahlăului) (Fig. 6.). În zona municipiului Roman valoarea acestora fiind de 529 mm.

Fig. 6. Harta precipitațiilor atmosferice. Media cantităților anuale (mm)

(după Atlasul climatologic, 1966)

Cea mai mare cantitate de precipitații este dată de masele atlantice de aer, care în sezonul cald ajung mai des la longitudinea țării noastre, ceea ce face ca în intervalul mai-iulie să cadă cele mai multe precipitații, respectiv cca 40% din totalul anual. Cele mai puține precipitații cad în sezonul rece, în perioada decembrie-februarie, respectiv 14% din totalul anual.

Nuanța continentală a climei este evidențiată și de caracterul neregulat al precipitațiilor (Tab. 3.3.), de cantitățile mari de precipitații care cad în timp scurt.

Tab. 3.3. Variația precipitațiilor atmosferice medii lunare (mm) (1997-2003)

Precipitațiile sub formă de zăpadă cad începând din prima decadă a lunii noiembrie, în jumătatea de est a județului și aproximativ cu o lună mai devreme în zona montană. Stratul de zăpadă se menține între 100 și 160 zile pe culmile carpatice mai înalte și între 60 și 80 de zile în văile largi (în municipiul Roman 65,7 zile).

Numărul zilelor cu brumă este relativ redus (Tab. 3.4.), lipsind total în lunile de vară, așa după cum rezultă din tabelul următor:

Tab. 3.4. Numărul zilelor cu brumă (1997-2003)

O formă deosebită a precipitațiilor o constituie grindina, care se formează în sezonul cald în timpul ploilor torențiale, generate de norii cumulo-nimbus, cu mare dezvoltare pe verticală. Durata ploilor cu grindină nu este, de regulă, mai mare de 15 minute, iar frecvența medie nu depășește 0,5 zile pe an.

3.2.3. Vântul

Circulația atmosferică pe teritoriul județului este puternic influențată de condițiile orografice, influența circulației generale fiind mai bine exprimată la nivelul înaltelor culmi montane (Fig. 7.).

La Roman, în plină zonă de podiș, unde relieful are o energie mult mai mică, influența orografiei este hotărâtoare în dominarea unor direcții, remarcându-se , pe de o parte, o direcție N-S, pe axul văii Siretului, și una NV-SE, pe axul văii Moldova, iar pe altă parte direcția imprimată vânturilor de orientarea generală a Carpaților Orientali.

Vânturile au direcția în funcție de orientarea văilor râurilor Siret și Moldova (Tab. 3.5.):

Fig. 7. Roza anuală a vânturilor în perioada 1966-1970

(După F. Mihăilescu și colaboratori, 1973)

Tab. 3.5. Frecvența vânturilor

Viteza medie a vântului este în zona municipiului Roman de 2,3 m/s.

Calmul atmosferic are valori relativ ridicate, de 20-25% în perioadele de timp când în partea de est se instalează mase de aer de maximă presiune.

Tot în sezonul cald sunt destul de frecvente stările de vreme ciclonale, cu vânturi puternice și precipitații torențiale. Foarte rar se declanșează adevărate furtuni, uneori cu caracter de tornadă.

CAP. 4. HIDROGRAFIA

Apele, fie că este vorba de cele de suprafață, organizate în rețele de râuri și lacuri, fie că este vorba de cele subterane cantonate în depozitele aluvial-pluviale sau deluviale, constituie o bogăție principală a județului.

4.1. Apele freatice

Regimul și răspândirea apelor subterane sunt determinate de condițiile structural-litologice și de etajarea principalelor condiții fizico-geografice.

Apele freatice sunt cantonate fie în depozite de versant (ape deluviale), fie în depozitele acumulative ale luncilor, teraselor și conurilor de dejecție.

În regiunea subcarpatică și de podiș, unde este și municipiul Roman, deluviile mai fine și energia mai mică a reliefului impun un drenaj mai slab. Totodată, cantitatea de precipitații mai redusă și evapotranspirația destul de mare fac ca regenerarea acestor ape să fie mult mai înceată decât în zona montană.

Adâncimea stratelor acvifere coboară până la 18-20 m, iar în unele cazuri mai mult, dar există suprafețe întinse sub care stratul freatic nu coboară sub 5 m (situația caracteristică luncilor marilor râuri). Alimentarea acestor ape se face din principal din apele râurilor; din acest motiv, debitele lor sunt ridicate.

În anul 2005, prin monitoringul de supraveghere a fost urmărită calitatea apelor subterane prin 8 profiluri hidrogeologice (PH), totalizând 19 foraje de observație.

Față de anul anterior, în programul de lucru al laboratorului au fost introduse analize pentru metale (Cu 2+, Cr6+ Cd2+, Zn2+, Pb2+, Mn2+) și oxigen dizolvat.

Parametri chimici ai apei din hidrostructurile investigate prin profilurile hidrogeologice în care s-a constatat impurificarea chimică a apei sunt Vânători, Ruseni, Roman.

Pe baza rezultatelor obținute și a prevederilor Legii apei potabile nr.458/2002 se pot face următoarele aprecieri privind calitatea apelor subterane din aceste hidrostructuri:

PH Roman este verificat semestrial prin forajele F2, F7, F10, F12.

Calitatea apei în această hidrostructură este caracterizată de concentrația scăzută a oxigenului dizolvat și prezența elementului mangan peste limitele admise.

Forajul F2, situat pe malul drept al râului Moldova , în apropierea DN Roman – P. Neamț nu a fost analizat, întrucât a fost imposibilă recoltarea apei ( foraj înfundat ).

Forajul F7, situat la nord de orașul Roman, în apropierea C.F. Roman-Vaslui, prezintă ușoare depășiri la elementul mangan și concentrații reduse ale oxigenului dizolvat. Nu s-au înregistrat alte depășiri la indicatorii analizați.

Forajul F10, situat în partea de vest a localității Luțca, pe malul drept al râului Siret, prezintă caracteristica menționată pentru întregul profil și ușoare depășiri la indicatorul amoniu ( 0,56 mg/l) ca rezultat al impactului antropic.

Calitatea apei din forajul F12, situat pe malul stâng al râului Siret, albia minoră, a înregistrat aceleași caracteristici în ce privește oxigenul dizolvat și manganul, și depășiri de 2.1 ori CMA la indicatorul amoniu, în corelație cu starea calității apei râului pe acest sector (clasa III ).

În concluzie, în anul 2005 starea calității apelor subterane se menține la nivelul anului 2004, fără modificări semnificative.

Metalele grele analizate nu au îregistrat depășiri ale CMA în nici una din hidrostructurile analizate.

4.2. Rețeaua hidrografică

Rețeaua hidrografică a județului Neamț este colectată, în cea mai mare parte, de râul Siret, cu afluenții săi de ordinul I, râul Moldova și râul Bistrița și în mai mică măsură de afluentul său de ordin II, râul Trotuș (Fig. 8.).

Municipiul Roman este flancat de râul Moldova, la sud și vest, și râul Siret, la est.

Conform Atlasului cadastrului apelor, râul Siret intră în categoria bazinelor hidrografice de ordinul I. Râul Siret are cel mai mare bazin hidrografic din România; colectează apele de pe o suprafață de 43910 km2, din care 42830 km2 pe teritoriul României. Lungimea cursului de apă este de 726 Km și are un debit mediu de Q0 = 190 m3/s.

După caracteristicile morfohidrografice și hidrologice, Siretul se împarte în trei sectoare distincte.

Siretul mijlociu începe de la pătrunderea pe teritoriul țării noastre, la Vășcăuți, și ține până la vărsarea Putnei, adică sectorul de podiș al râului, cu panta medie de 0,5 m/km (Fig. 9);

Municipiul Roman se află în sectorul mijlociu al Siretului, în amonte de confluența cu râul Moldova; altitudinea este de 170 m. Pe acest sector, Siretul are o vale largă cu puternice tendințe de divagare, cu un grad ridicat de meandrare (1,65 km/km).

Fig. 8. Rețeaua hidrografică a județului Neamț

Râul Moldova (bazin de recepție de 4308,9 km2, în condițiile unei altitudini medii de 684 m) străbate județul Neamț pe o lungime de 76 km din lungimea sa totală de 216 km, formând, de la intrare până la confluența cu Petroaia, limita comună cu județul Iași.

Fig.9. Profilurile longitudinale ale principalelor râuri din estul României (C. Diaconu),

inclusiv Siret și Moldova

Râul se caracterizează printr-o mobilitate mare a albiei și printr-o pantă medie relativ ridicată pe acest sector (1,7 ‰). Alimentarea râului este de tip pluvial moderat, zăpada participând cu 30-40%, iar apele subterane cu 10-35%. Cel mai mare volum de apă de scurgere pe albia râului în sezonul de primăvară, când peste perioada de topire a zăpezilor din zonele înalte se suprapun perioadele ploioase. Astfel, în secțiunea de vărsare a râului Moldova a fost înregistrat în timp de viitură un debit maxim de 1177 m3/s. De obicei durata unei viituri pe râul Moldova ajunge la 232 de ore, din care 52 ore reprezintă durata de creștere. Scurgerea cea mai mică are loc în timpul iernii, reprezentând 9-10% din totalul anului. Debitul mediu multianual în secțiunea de vărsare este de 32 m3/s, aportul cel mai important datorându-se râurilor Râșca și Neamț, iar debitul maxim cu probabilitatea de 1% în aceeași secțiune este de 1770 m3/s. Debitul mediu zilnic minim (anual) cu probabilitatea de 80% are valoarea de cca. 2,2 m3/s, iar cel corespunzător perioadei iunie-august de cca. 7 m3/s. Debitul mediu multianual de aluviuni în suspensie este de 37 kg/s.

Fenomenele de îngheț se produc în fiecare iarnă și au o durată medie de 70 zile, iar podul de gheață de 30 de zile.

4.3. Calitatea apelor

Cunoașterea, supravegherea și evaluarea stării globale a calității apelor se realizează prin programe de monitoring de supraveghere, monitoring operațional, monitoring de referință și de potabilizare, în scopul protecției ecosistemelor acvatice împotriva oricărei forme de poluare, a conservării celor care prezintă o stare ecologică bună și reabilitării celor afectate antropic. Monitoringul de supraveghere, care face parte din Sistemul Național de Monitoring Integrat al Calității Apelor, la nivelul S.G.A. Neamț se realizează prin campanii de recoltare probe de apă din 20 secțiuni de control stabilite pe cursuri de râuri. Din acestea, trei secțiuni de control sunt urmărite și transmise zilnic în sistem prin monitoringul operațional, cinci secțiuni sunt urmărite prin monitoringul de referință iar patru prin monitoringul de potabilizare.

Caracterizarea stării de calitate a râurilor și încadrarea în clase de calitate (Tab. 4.1.) s-a făcut în condițiile stabilite de ,,Normativul privind obiectivele de referință pentru clasificarea apelor de suprafață” aprobat prin ORD. 1146/10.12.2002 al Ministrului Apelor și Protecției Mediului.

Obiectivele de referință urmărite prin clasificarea calității apei au în vedere următoarele:

a) abordarea integrată a evaluării calității apei din punct de vedere chimic, biologic și microbiologic;

b) coroborarea datelor de calitate a apei cu cele specifice sedimentelor;

c) armonizarea cu practica de la nivelul Uniunii Europene în domeniul protecției calității apelor de suprafață curgătoare;

d) asigurarea condițiilor de implementare a Directivei cadru a apei;

e) încadrarea în metodologia adoptată în activitatea de monitoring a Rețelei transnaționale de monitoring pentru bazinul hidrografic al Dunării din cadrul Convenției privind protecția fluviului Dunărea.

In cadrul prezentei clasificări a calității apei obiectivele de referință corespund valorilor corespunzătoare clasei a II-a de calitate și reprezintă nivelurile ce urmează să fie atinse pe plan național și regional într-o strategie pe termen mediu.

Valorile limita precizate pentru fiecare clasă prevăzută în tabelul nr. 4.1 corespund limitei maxime admisibile pentru respectiva clasă de calitate.

Clasa I. Limitele maxime admisibile reflectă condițiile naturale de referință sau concentrațiile de fond. În situația substanțelor toxice (sintetice) se adoptă limita de detecție a metodei de analiză sau pragul minim posibil de interes în activitatea de monitoring. În cazul substanțelor de proveniență naturală, inclusiv metale grele, condiția de referință se referă la fondul natural care se stabilește în cadrul bazinului hidrografic, pentru fiecare secțiune de referință din cadrul rețelei bazinale de monitoring. Secțiunile de referință corespund acelor amplasamente la care influența antropică este sub 10%.

Clasa a II-a. Limitele corespunzătore acestei clase corespund valorilor-țintă (obiective de referință) și reflectă condiția de calitate pentru protecția ecosistemelor acvatice. În cazul altor substanțe toxice, valorile-țintă se stabilesc în baza evaluării de risc.

Clasele III-IV. Valorile limită corespunzătoare acestor clase sunt de 2-5 ori mai mari decât cele ale obiectivelor de referință și reflectă ponderea influenței antropice.

Substanțe specifice. În cazul metalelor valorile limită se referă atât la concentrația totală a unui metal (proba de apa nefiltrată și suspensie), cât și la cea sub formă dizolvată. Determinarea conținutului de metale dizolvate implica o filtrare prealabilă a probei.

Evaluarea încadrării în clasele de calitate în scopul stabilirii calității apei se face din punct de vedere chimic, biologic și microbiologic. Pentru probe lunare (12/an) se consideră valoarea corespunzătoare la 90% asigurare, cu excepția oxigenului dizolvat la care se consideră 10% asigurare.

Obiectivele de referință (valorile-țintă) pentru calitatea apelor de suprafață corespund limitelor maxime admisibile specifice clasei a II–a de calitate și reflectă condiția de calitate necesară pentru protecția ecosistemelor acvatice.

Tab. 4.1. Clasificarea calității apei de suprafață și a sedimentelor

A. Determinări fizico-chimice la apă

B. Determinări fizico-chimice la sedimente, fracțiune <63 µm

C. Analize biologice

D. Analize microbiologice

*număr probabil de coliformi/100 ml

Râul Moldova

Concentrațiile medii anuale ponderate cu debitul înregistrate la indicatorii grupelor RO, N, GM și MP corespund valorilor țintă ( obiective de referință ), Tab. 4.2.

Încadrarea generală a calității râului în această secțiune este în clasa a II-a de calitate, fiind îndeplinite condițiile necesare pentru protecția ecosistemelor acvatice.

În secțiunea Roman, concentrațiile medii anuale ponderate cu debitul înregistrate la indicatorii grupelor RO, N, GM și MP corespund valorilor țintă (obiective de referință), Tab. 4.2.

Tab. 4.2. Caracterizarea calității apei râului Moldova în raport cu indicatorii generali, în secțiunea Roman, în perioada ianuarie-decembrie 2005

Valoarea tipică: Percentile 90

Față de secțiunea Timișești, în secțiunea Roman indicatorii prezintă valori mai ridicate Acest fapt se datorează condițiilor geologice natural, poluării difuze exercitate de municipiul Roman și efluenților stațiilor de epurare ale societăților Petrotub și Danubiana.. Modificările s-au produs în limitele clasei a II-a.

Râul Moldova, de la intrare în județ până la confluența cu râul Siret, pe o lungime de 70 km se încadrează în clasa a II- a de calitate ( Tab. 4.1.)

Tab. 4.3. Variația valorilor indicelui de diversitate din râul Moldova, în anul 2005

În secțiunea Roman, biocenoza algală cuprinde 39 specii (cianofite-1, diatomee-34, clorofite–3 și euglenofite-1); zooplanctonul este compus din 3 specii de rotifere; algele bentice conțin 30 de specii (cianofite – 1, diatomee -24, clorofite-2 și euglenofite-3) și zoobentosul este alcătuit din 9 taxoni: oligochete –Limnodrillus hoffmeisteri, efemeroptere –Baëtis rhodani Ecdyonurus venosus,

Ecdyonurus sp., plecoptere – Isoperla grammatica, trihoptere – Hydropsyche instabilis și diptere – Chironomus sp. și Tipula sp.). S-au evidențiat 5 taxoni sensibili (2 – fitobentos și 3 – zoobentos).

Tab. 4.4. Abundența numerică (%) pe grupe taxonomice a fitoplanctonului, zooplanctonului,algelor bentonice și macrozoobentosului din râul Moldova, în anul 2005

Evoluția numărului de taxoni, indică o creștere treptată a acestora în fitoplancton și alge bentonice, spre deosebire de zoobentos care descresc din primăvară spre toamnă. Biodiversitatea este mai mare la fitoplancton și fitobentos și ușor redusă la zoobentos (tabelul 4.4.).

Examinarea datelor cantitative privind dezvoltarea planctonului vegetal și animal, algoflorei și faunei bentale relevă următoarele: algele planctonice se reduc numeric în lunile mai și august comparativ cu februarie și octombrie; zooplanctonul slab dezvoltat; algele bentice înregistrează densități celulare ridicate în mai și mult reduse în august; zoobentosul își reduce semnificativ numărul de organisme în luna mai față de luna octombrie, de la 125 la 40 ex/m2 .

Dominante cantitativ în structura componentelor biocenotice sunt: diatomeele, în fitoplancton și fitobentos, iar în zoobentos efemeropterele urmate de diptere în luna mai și în proporții egale trihopterele și dipterele în octombrie (tabelul 4.3.). Speciile dominante sunt: Achnanthes minutissima, Diatoma elongatum var. tenue, Gomphonema olivaceum, Navicula cryptocephala, Nitzschia palea, Synedra ulna, dintre fitoplancton și microfitobentos; Baëtis rhodani, Ecdyonurus venosus Hydropsyche instabilis, Chironomus plumosus dintre organismele zoobentonice.

Raportul dintre efemeroptere, plecoptere și trihoptere referitor la numărul de specii și indivizi comparativ cu numărul total înregistrează valori medii de 50 și, respectiv, 61%.

Valorile medii ale indicelui saprob cresc ușor în această secțiune comparativ cu secțiunea Timișești, acestea fiind de 1,85 (fitoplancton), 2,10 (fitobentos) și 1,99 (zoobentos), ce înscriu secțiunea în clasa a II-a de calitate, nivel beta-mezosaprob.

Elementele biologice de calitate indică o stare ecologică foarte bună în secțiunea Timișești și bună în secțiunea Roman.

Râul Siret

Secțiunea Luțca este situată pe sectorul limită județ-confluență cu râul Moldova, în lungime de 25 km. A fost analizată cu frecvență trimestrială.

În campanii, indicatorii grupelor GM și MP au înregistrat concentrații care corespund valorilor țintă (obiective de referință), încadrându-se în clasa a II –a de calitate. Indicatorii RO – consumul biochimic de oxigen (CBO5) și consumul chimic de oxigen ( CCOCr) și N – amoniu, au prezentat concentrații care s-au încadrat în clasa a III – a de calitate (Tab. 4.5.).

Nivelul de poluare semnalat este determinat de folosințele de pe teritoriul județului Suceava și de cele din județul Neamț ( pe acest tronson sunt evacuate apele uzate provenite din activitățile agrozootehnice desfășurate de societatea Suinprod).

Încadrarea generală a râului în această secțiune de control este în clasa a III-a.

Tab. 4.5. Caracterizarea calității apei râului Siret în raport cu indicatorii generali, în secțiunea Luțca, în perioada ianuarie-decembrie 2005

Valoarea tipică: Percentile 90

Secțiunea Ion Creangă caracterizează un sector de râu de 31 km, delimitat de confluența râului Moldova și limita de județ și monitorizează impactul descărcării apelor uzate din stația de epurare a orașului Roman.

Concentrațiile înregistrate la indicatorii grupelor GM și MP corespund valorilor țintă (obiective de referință), încadrându-se în clasa a II –a de calitate.

Grupele RO și N au prezentat la indicatorii CBO5 și amoniu, concentrații care s-au încadrat în clasa a III- a (Tab. 4.6.).

Față de secțiunea din amonte calitatea apei se îmbunătățește după interceptarea apelor râului Moldova, de calitate bună (clasa a II-a) și cu un debit semnificativ. Cu toate acestea clasa de calitate nu se modifică.

Încadrarea generală a râului în această secțiune este în clasa a III –a.

În concluzie, râul Siret de la intrare în județ până la ieșirea din județ , pe o lungime de 56 km, se încadrează în clasa a III- a de calitate ( tab. 4.1.).

Tab. 4.6. Caracterizarea calității apei râului Siret în raport cu indicatorii generali, în secțiunea Ion Creangă, în perioada ianuarie-decembrie 2005

Valoarea tipică: Percentile 90

Indicatori biologici

Studiul calitativ și cantitativ, întreprins în anul 2005, asupra râului Siret, privind principalele formațiuni biocenotice (fitoplancton, zooplancton, fitobentos și zoobentos), relevă o diversitate specifică și o dezvoltare cantitativă a organismelor respective, în general ridicată, care prezintă ample variații de la o dată de prelevare la alta, în ambele secțiuni de control (Luțca și Ion Creangă). Datele obținute sunt redate în tabelele 4.7.și 4.8.

Tab. 4.7. Variația valorilor indicelui de diversitate din râul Siret, în anul 2005

Tab. 4.8.

Abundența numerică (%) pe grupe taxonomice a fitoplanctonului, zooplanctonului, algelor bentonice și zoobentosului din râul Siret, în anul 2005

Din punct de vedere calitativ, în secțiunea Luțca, flora algală totalizează 96 taxoni, dintre care cianofite – 4, crisofite -1, diatomee – 41, xantofite-1, pirofite – 2, clorofite – 33 și euglenofite – 14; zooplanctonul este format din 6 specii de rotifere; fitobentosul cuprinde 59 specii: cianofite – 3, diatomee – 38, clorofite –15 și euglenofite – 3; zoobentosul are în componența sa 8 specii: Limnodrillus hoffmeisteri (OLIGOCHAETA); Caenis macrura, Ecdyonurus venosus (EPHEMEROPTERA); Limnophilus sp., Hydropsyche sp. (TRICHOPTERA); Chironomus plumosus, Chironomus sp., Eriocera sp. (DIPTERA). Din totalul taxonilor, 4 sunt sensibili la modificările condițiilor de mediu (3 alge bentonice și o specie zoobentonică). Raportul EPT taxoni și EPT indivizi a fost în proporție 45% și, respectiv, 37%.

În secțiunea Ion Creangă, spectrul algofloristic cuprinde 84 de specii, din care : cianofite – 4, diatomee – 46, pirofite – 4, clorofite – 25 și euglenofite – 5; conspectul faunistic planctonic totalizează 7 taxoni : COPEPODA – 1 și ROTATORIA – 6; fitobentosul inventariază 39 specii: cianofite – 3, diatomee – 26 și clorofite -10; zoobentosul este alcătuit din 5 taxoni: Caenis macrura (EPHEMEROPTERA); Hydropsyche sp.(TRICHOPTERA); Chironomus plumosus, Eriocera sp. și Tipula sp. (DIPTERA). S-au identificat 4 taxoni sensibili ( fitobentos – 3 și zoobentos –1). EPT – specii și EPT – indivizi înregistrează valori medii de 33% și respectiv 31%, ce indică o dezvoltare redusă a organismelor pretențioase la diferite condiții de mediu.

Numărul taxonilor identificați în structura cenozelor vegetale și animale prezintă în general un sens ascendent de evoluție în ambele ecotopuri. Biodiversitatea componentelor biotice analizate este mai ridicată la fitoplancton în ambele secțiuni și la fitobentos în secțiunea Luțca (tabelul 4.8).

Dinamica cantitativă a formațiunilor vegetale și animale se prezintă astfel: algele planctonice și bentonice prezintă același sens de evoluție sezonieră în ambele secțiuni de control, maximum cantitativ fiind înregistrat în lunile august și octombrie la fitoplancton, iar la fitobentos în luna aprilie. Zooplanctonul înregistrează valori mai reduse în secțiunea Ion Creangă (34 ex/l). Dinamica efectivului numeric al zoobentosului crește ușor din aprilie spre octombrie în ambele ecotopuri.

Abundența numerică pe grupe sistematice se prezintă astfel: fitoplanctonul și fitobentosul sunt dominate de diatomee, exceptând luna august când clorofitele devin majoritare în fitoplancton, în ambele secțiuni. Celelalte grupe de alge au o pondere numerică redusă. Zooplanctonul este dominat de rotifere (peste 95%). În zoobentos, abundente numeric sunt dipterele, urmate de trihoptere (aprilie) și de efemeroptere (octombrie) în ambele secțiuni de control (tabelul 4.8).

Speciile dezvoltate abundent și frecvent întâlnite în râul Siret (tronsonul Luțca – Ion Creangă) sunt: în fitoplancton–Melosira varians, Cyclotella sp., Navicula cryptocephala, Navicula radiosa, Synedra acus, Synedra ulna, Actinastrum Hantzschii, Monoraphidium contortum, Koliella planctonica; în microfitobentos–Gomphonema olivaceum, Navicula cryptocephala, Navicula radiosa, Nitzschia acicularis, Surirella ovata, Monoraphidium contortum, Scenedesmus sp.; în zoobentos–Chironomus plumosus, ce indică o impurificare organică mare a apei.

Indicele saprob determinat după bioindicatorii saprobi ai fitoplanctonului și microfitobentosului din ambele secțiuni de control corespund clasei a II-a de calitate.

Valorile medii ale indicelui saprob după zoobentos sunt identice (2,95) în ambele areale, încadrându-le în clasa a IV-a de calitate, nivel alfa-mezosaprob, indicând o impurificare puternică a apei .

Din punct de vedere ecologic, elementele biologice de calitate analizate la toate formațiunile biologice indică o stare ecologică relativ satisfăcătoare în ambele secțiuni de control.

CAP. 5. COMPONENTUL BIOTIC

5.1. Vegetația – caracterizarea generală

Pe teritoriul județului Neamț principala zonă de vegetație aparține etajului forestier.

În zona de luncă a râurilor Moldova și Siret se dezvoltă zăvoaie de sălcii (Salix alba, S. Fragilis, S. Purpurea, S. Triandra, S. incana), plop (Plopus alba, P. Nigra, P. canescens), anin; pajiștele de luncă sunt bogate în graminee mezofile ca păiușca, firuța, pirul, timoftica (Phleum paratense), coada vulpii (Alopecurus pratensis), zâzania (Lolium perene), iarba câmpului (Agrostis alba), în mare parte au fost înlocuite cu terenuri agricole.

Având în vedere că în județul Neamț sunt doar șapte arbori seculari, trebuie menționat faptul că în municipiul Roman se găsește unul; în acest context, menționez stejarul care aparține speciei Quercus robur (stejar, tufan) care este pe strada Smirodava nr. 1, în fosta proprietate a învățătorului Ion Ștefănescu-Românul, luptător pentru Unire, în locuința căruia are sediul unioniștilor romașcani din 1857, unde participa și Vasile Alecsandri; din acest motiv este denumit „Stejarul Unirii”. Are o înălțime de cca 25 m, cu o coroană de peste 20 m diametru, trunchiul de 1,40 m diametru și o vârstă de aproximativ 300 de ani.

Flora vasculară din zona Roman se compune din:

PTERIDOPHYTA: Equisetum palustre;

MAGNOLIOPHYTA: Agrostis stolonifers, Agrostis lanceolatum, Agrostis plantago-aquatica,, Alopecurus aeqoalis, Barbaraes vulgaris, Berula erecta, Bidens tripartita, Bolboschoenus maritimus, Butomus umbellatus, Cardamine pratensis, Carex acutiformis, Carex bueckii, Carex hirta, Carex riparis, Carex vulpina, Cirsium canum, Eleocharis palustris, Eleocharis hirsutum, Eleocharis parviflorum, Euphorbia helioscopia, Euphorbia palustris, Geranium columbinum, Glyceria plicata, Iris pseudacorus, Juncus gerardi, Lemna minor, Lemna trisulca, Lepidium campestre, Lycopus europseuu, Lycopusexaltatus, Lysimschia punctata, Lythrum salicaria, Lythrum virgatum, Mentha aquatica, Mentha arvensis, Mentha pulegium, Myosotis scorpioticum, Oenanthe aquatica, Oenanthe fistulosa, Phleum pratense, Phragmites australis, Pos palustris, Polygale amara, Polygonum amphibium, Polygonum aviculare, Polygonumhydropiper, Polygonum lapathifolium, Polygonum mite, Populus nigra, Ranunculus ecelerstus, Rorippa amphibis, Rorippa sylvestris, Rumex palustris, Schoenoplectus tabernaemontani, Scirpus silvaticus, Scutellaria galericulata, Sium latifolium, Sium sisarodeum, Sparganium erectum, Sparganium neglectum, Stachys palustris, Typha angustifolis, Typha latifolia, Typhoides arundinaces, Veronica anagalis-aquatica, Veronica scutellata.

Vegetația palustră și acvatică este alcătuită din următoarele asociații vegetale (din zona Roman) se compune din : Lemnetum minore, Glycerietum maximae, Scirpo phragmitetum, Eleocharetum palustris, Caricetum acutiformis.

5.2. Fauna – caracterizarea generală

Fauna este variată și constă în principal din gâște și rațe sălbatice și lișițe.

Cele mai multe păsări sunt în zăvoaie: mierla (Turdus merula), privighetoarea (Luscinia luscinia, L. megarhynchos), pițigoiul (Parus major, P. Cristatus), cucul (Cuculus canorus), dumbrăveanca (Caracias garrulus), boicuș (Remiz pendulinus), ciocănitoarea și pupăza (Upupa epops).

Speciile care populează apele râurilor Moldova și Siret sunt: linul (Tinca tinca), avatul (Aspius aspius), bibanul (Perca fluviatilis), plătica (Abramis brama), știuca (Esox lucius) etc.

CAP. 6. ÎNVELIȘUL PEDOGEOGRAFIC

Complexitatea condițiilor naturale ale județului Neamț este reflectată pregnant în varietatea mare a solurilor care s-au format în această parte a țării, de la cernoziomurile levigabile, specifice condițiilor de silvostepă, la solurile de pajiște alpină.

Ca urmare a diversității condițiilor fizico-geografice, învelișul de sol este relativ variat, remarcându-se o adevărată succesiune zonală între valea Siretului și culmea munților. Astfel, pe terasele inferioare ale Siretului și Moldovei apar cernoziomuri cambice (levigate) asociate cu soluri cenușii închise și tipice, soluri cernoziomoide și soluri brune argiloiluviale, uneori cu caracter planic. Soluri similare caracterizează și podișul din stânga râului Siret.

În Subcarpații Neamțului domină solurile cenușii tipice, cărora li se mai adaugă solurile cernoziomoide levigate și argiloiluvionale, soluri brune podzolite și soluri argilo iluvionale podzolice. Pe suprafețe apreciabile pot fi observate soluri puternic erodate ajunse până la stadiul de erodisoluri.

Zona montană se caracterizează prin soluri cu profil scurt și cu conținut ridicat de material scheletic.

În luncile Siretului, Moldovei și Bistriței, în afara aluviunilor și solurilor aluvionare mai apar cernoziomuri aluvionale, lacoviști și soluri humicogleice.

Pentru a caracteriza corespunzător solurile, prezint datele rezultate de la două profile:

– profilul1, până la adâncimea de 2,50 m (Tab. 6.1.);

– profilul 2, până la adâncimea de 3,00 m (Tab. 6.2.).

A fost identificat ca tip de sol predominant solul aluvial gleizat, format pe depozite aluviale în special argiloase.

Morfologia acestui tip de sol este următoarea: A0 – AG0 – G0 – Gr .

Orizontul A0 prezintă grosimi de 25-30 cm și este de culoare brun cenușie foarte închisă (10YR-3/1) în stare umedă și cenușie (10YR-5/1) în stare uscată, astructurat, trecere treptată;

Orizontul AG0 prezintă grosimea de 35-50 cm și este de culoare cenușie foarte închisă (7,5YR-3/1) cu pete roșii gălbui (7,5YR-4/6) în stare umedă, cu structură bulgăroasă, compact, trecere netă;

Orizontul G0 prezintă grosimi de 50-55 cm și este de culoare cenușie închisă (5Y-4/1) cu pete olio (5Y-5/6) cu gălbui pal (5Y-7/3) în stare umedă, cu separațiuni ferimanganice, efervescență în masa cu HCl.

În ceea ce privește conținutul de humus, acesta variază între 2,5 și 3% în orizontul A. Conținutul de N total variază între 0,21 și 0,22%, iar cel de P2O5 total între 0,14 și 0,15%. Raportul C:N este relativ mic (11-12) dar care reflectă totuși un grad avansat de humificare. Capacitatea de schimb cationic este ridicată (38.5-42,5 me/100g sol) iar în alcătuirea ei predomină cationii Ca2+ și Mg2+ (90-94%) după care urmează cationul Na+ cu 1,2-5%. Valoarea pH oscilează între 7,7-8,2 în orizonturile A0 și AG0 și cresc apoi până la 8,6 unități pH în orizontul G0. Porozitatea totală a solului este mijlocie – mică ceea ce arată că solul este slab spre moderat tasat.

Tab. 6.1. Specificații referitoare la profilul 1

Tab. 6.2. Specificații referitoare la profilul 2

CAP. 7. INFLUENȚA INDUSTRIEI ASUPRA CALITĂȚII MEDIULUI

7.1. Influența industriei asupra calității aerului

7.1.1. Poluanții majori – aspecte generale

Având în vedere resursele de gaze naturale existente în zonă, cât și condițiile facile în utilizarea lor, au devenit un combustibil utilizat în industrie pe scară largă. Din acest motiv trebuie să cunoaștem care sunt noxele rezultate din procesul de ardere a gazelor naturale și care sunt efectele acestora efectele acestora asupra factorilor de mediu.

Principalii poluanți în cazul arderii gazelor naturale sunt CO, CO2 , NOx și SO2, cât și pulberi în concentrații mici.

Oxizii de carbon (CO si CO2), au efect atât asupra organismului uman, cât și asupra mediului. Efectul principal al CO asupra organismului uman este intoxicația, primele semne fiind anorexia, greața, apatia, insomnia, tulburări de memorie. CO2 este toxic pentru om în concentrații foarte mari (> 5000 ppm). El influentează clima prin efectul de seră, creat asupra pamântului, contribuția care-i revine fiind apreciată la cca. 50 %.

Singura soluție tehnico – economică fezabilă la etapa actuală, este creșterea eficienței la producerea, transformarea și utilizarea energiei, pentru a reduce creșterea ritmului de producere a CO2. Pe plan mondial, se tinde să se limiteze pentru anii 2000 – 2010, emisia de CO2 la nivelul celei din 1990. De aceea, se accentuează creșterea ritmului de producere a energiei din surse neconvenționale (energia vântului, energia valurilor, energia solară, etc.) și din exploatarea energiei nucleare, cu toate că și aceasta creează alte probleme de poluare (poluarea radioactivă).

Din fericire, procesul de asimilare clorofiliană (fotosinteza) folosește CO2 expirat de ființele vii, sau eliminat de industrie, dând naștere la glucide și oxigen, conform reacției:

6CO2 + 6H2O lumină + clorofilă C6H12O6 + 6O2

Prin efectele ei, ecuația chimică prezentată anterior se mai numește și “ecuația vieții”.

Oxizii de azot, eliminați în atmosferă de la toate procesele de ardere, sunt formați din cca. 95% din NO (monoxid de azot) și doar restul sub formă de NO2 (dioxid de azot), N3O (protoxid de azot). Eliminați în atmosferă, NO și N2O, se combină cu oxigenul (O2) și în straturile înalte ale atmosferei cu ozonul (O3), sub acțiunea razelor ultraviolete și duce la formarea NO2. În anumite condiții, împreună cu vaporii de apă dau naștere acidului azotic.

Prin agresivitatea și toxicitatea lor, oxizii de azot și acidul azotic sunt extrem de periculoși pentru mecanismul biologic uman. Ei atacă căile respiratorii, mucoasele, transformă oxihemoglobina în metahemoglobină, ceea ce poate duce la paralizii (similar efectului de adâncime ca la scufundătorii de mare adâncime, care revin repede la suprafată, fără respectarea perioadelor de palier). O expunere îndelungată la acțiunea oxizilor de azot, chiar și la concentrații foarte scăzute (0,5 ppm), slăbeste organismul uman, sensibilizându-l foarte mult față de infecțiile bacteriene.

Acidul azotic, determină o serie de fenomene de coroziune. Astfel, atacă construcțiile metalice, contribuind la distrugerea lor. Formează azotați cu diferiți cationiți, prezenți în atmosferă. Aceștia distrug rețelele electrice, telefonice, etc. Astfel de procese pot avea loc la concentrații foarte mici ale oxizilor de azot în atmosferă (0,08 ppm).

Caracterul puternic oxidant și nitrurant al oxizilor de azot și al acidului azotic, este principala cauză a distrugerii de către aceștia a maselor plastice, lacuri, vopsele, utilizate ca materiale de protecție la instalațiile și construcțiile industriale.

Este dovedită de asemenea acțiunea NOx asupra materialelor speciale de construcții din grupa carbonaților (marmură). Prin pătrunderea prin microfisurile existente în aceste materiale, se formează nitrați, care, prin cristalizare, măresc fisurile, provocând distrugerea construcției.

Efectul nociv al NOx este completat de N2O (protoxidul de azot). El contribuie la efectul de seră. Acesta absoarbe în spectrul caracteristic luminii ultraviolete, în domeniul 16 – 18 micrometri, care se suprapune peste spectrul de absorbție al CO2. În acest fel, el contribuie la incălzirea atmosferei terestre cu cca. 4 % din total efect.

În același timp, contribuie la distrugerea păturii de ozon din stratosferă (10 – 50 km deasupra pamântului), datorită efectului său catalitic în cadrul reacțiilor fotochimice, ce dezvoltă radicali activi care atacă pătura de ozon. Fenomenul este puternic accentuat de faptul că durata de viață a N2O este foarte mare (până la 180 ani). În ciclul Johnston -Crutzen, de distrugere a stratului de ozon, radicalii proveniți din hidrocarburi pe bază de flor (freoni) și/sau clor (hidrocarburi clorurate, dioxine, etc.) au o pondere importantă, dar 25% din distrugeri sunt provocate de radicalul NO*, produs din descompunerea protoxidului de azot (N2O).

Dioxidul de sulf (SO2), degajat în atmosferă, reacționează cu O2 și sub acțiunea radiațiilor ultraviolete solare (RUV), dau naștere la SO3, în proporție de 0,1 – 0,2 %/h. Trioxidul de sulf (SO3) format, se combină cu vaporii de apă din atmosferă, cu formare de acid sulfuric (H2SO4), care poate ajunge în zona centralelor electrice care ard cărbuni cu conținut ridicat de sulf, până la concentrații de 15,7%. Acesta este în principal mecanismul de formare a ploilor acide.

Dioxidul de sulf (SO2) reprezintă o substanță toxică, care atrage atenția prin mirosul caracteristic și acțiunea iritantă asupra mucoaselor, provoacă spasm și contracția mușchilor căilor respiratorii superioare. În concentrații mai ridicate, SO2 provoacă senzație de arsură asupra mucoaselor respiratorii si conjunctivale, tulburări respiratorii, spasm glotic, senzație de sufocare, etc.

Prezența SO2 în mediul ambiant se manifestă atât prin leziuni directe asupra plantelor, cât și prin modificarea compoziției apei și solului. Astfel, SO2 în concentrație mare, distruge clorofila din frunze, acțiunea sa amplificându-se prin sinergism cu NO2.

Oxizii de sulf, respectiv acizii sulfuric și sulfuros care rezultă, prin hidratarea acestora, determină fenomene de coroziune, decolorarea materialelor colorate, reducerea elasticității și rezistenței pentru unii compuși organici (amine, polimeri, textile etc.), pentru unele materiale de construcție și unele cabluri electrice. Modificările în compoziția apei și a solului au ca rezultat tulburări de dezvoltare a plantelor, o scădere a producției de masă lemnoasă, respectiv a producției și calității fructelor, cu întreg cortegiul de consecințe economice și de altă natură, ultimile manifestate in lanțul trofic plantă – animal – om.

Efecte de asemenea nocive, prezintă pulberile și cenușa zburătoare, eliminate prin coșurile de fum ale instalațiilor de ardere, praful de cenușă fin, antrenat din haldele de depozitare a cenușii. Pulberile, cenușa și aerul formează o noxă periculoasă, atunci când se găsesc sub formă de aerosoli. Aceste cenuși și pulberi sunt periculoase, atunci când au un conținut ridicat de metale grele (Cr, Ni, Cd, As, Pb), ceea ce permite răspândirea metalelor la distanțe foarte mari. Prin fixare pe vegetație, metalele intră în lanțul trofic, prin intermediul fructelor, cărnii animalelor sau produselor rezultate de la ele (lapte, ouă, brânză, etc.).

Pulberile degradează mediul ambiant, se depun pe vegetație, clădiri, străzi și dau un aspect neplăcut. De asemenea, pot reduce și chiar opri procesul de polenizare la plante, ducând în timp la deșertizarea zonelor aflate în preajma instalațiilor.

De asemenea, importantă este activitatea de vehiculare a gazelor nocive și de înlesnire a exercitării efectelor periculoase ale acestora, la distanțe foarte mari de locul de emisie. Acești aerosoli, sunt formați în general din hidrocarburi policiclice aromate, rezultate ca produse ale arderii incomplete și imperfecte a combustibililor. Asemenea aerosoli sunt foarte periculoși datorită acțiunii cancerigene a hidrocarburilor.

7.1.2. Influența depozitului de deșeuri (Tab. 7.1):

Tab. 7.1. Poluanții emiși de depozitul de deșeuri

* L. M.A. – conform Ordin nr. 462/1993

7.1.3. Influența traficului rutier

Procesele de combustie în motoarele cu ardere internă sunt surse mobile, a căror emisie se resimte, în general, de-a lungul căilor de transport rutier. Emisiile în atmosferă sunt influențate de tipul și cantitatea de combustibil consumat. Gazele de ardere conțin poluanți ca: CO, CO2, CH4 ; N2O, NOx; SO2, cadmiu, plumb și pulberi.

Deși traficul rutier este una din sursele cele mai mari de poluare a mediului, așa cum ne prezintă literatura de specialitate, din analizele efectuate de Agenția de Protecție a Mediului Neamț (Tab. 7.2., Tab. 7.3.), în anul 2005 în secțiunea de prelevare din municipiul Roman, Str. Nicolae Bălcescu nu rezultă că afirmația este adevărată:

Tab. 7.2. Poluanți gazoși

Tab. 7.3. Pulberi în suspensie

Totuși, pentru a infirma literatura de specialitate este necesar un studiu complex în acest sens. Ceea ce am prezentat este doar o secvență irelevantă asupra amplorii fenomenului de poluare produs de traficul rutier, dar care ne pune probleme de precauție în abordarea poluării mediului.

Determinarea pulberilor în suspensie – PM10, luna decembrie 2005 (probe 24 ore), indică depășiri ale limitelor admisibile (Tab.7.4.), la traficul rutier.

Tab. 7.4. Buletin de analiză realizat de Agenția de Protecție a Mediului Neamț

C.M.A. = 50 µg/m3 (conform Ordinului nr. 592/2002)

7.1.4. Influența SC PIPS SA Roman

SC PIPS SA Roman se manifestă prin emisii de pulberi sedimentabile. În Buletinul de analiză nr. 65/29.05.2003, emis de Agenția de Protecție a Mediului Neamț, la indicatorul „pulberi sedimentabile” se înregistrează o cantitate de 84,54 g/m2/lună (luna aprilie), cu conținut de metale grele, rezultate din procesul de finisare,după cum urmează: plumb 430,0 ppm, cadmiu 5,6 ppm, zinc 2728,2 ppm, mangan 1688,1 ppm, crom 16,86 ppm, cupru 192,8 ppm și cobalt 7,88 ppm. Concentrația maximă admisă este de 17 g/m2/lună, conform STAS 12574/87; deci rezultă o depășire de 497,29%.

7.1.5. Influența stațiilor de distribuție carburanți

Determinările efectuate de SC LAJEDOSRL Ploiești, în anul 2005, la stația LUKOIL din Roman (Tab. 7.5.):

Tab. 7.5. Noxele rezultate de la Stația de distribuție LUKOIL Roman

CMA – Ordinul nr. 592/2002 al MAPM

Din buletinul de analiză rezultă că la o stație de distribuție carburanți s-au înregistrat depășiri la indicatorii SO2, NO2, CO și benzen, fapt care constituie o poluarea a aerului și obligă beneficiarii – deținătorii de astfel de instalații – să doteze stația cu recuperatori de compuși organici volatili.

7.1.6. Influența S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. Buzău – Sucursala Roman

Această societate reprezintă pentru municipiul Roman cel mai important agent economic, sub toate aspectele (economic, privind forța de muncă, de impact asupra mediului), motiv pentru care, la acest capitol, se prezintă toate sursele de poluare a aerului.

Emisiile în atmosferă rezultă din:

surse staționare, din activitățile de:

obținerea zahărului alb din sfecla de zahăr, sau prin rafinarea zahărului brut;

procese de ardere în cazanele termice;

surse mobile

utilaje de transport, motoare cu ardere internă.

Pentru cuantificarea emisiilor tehnologice au fost investigate sursele staționare (fixe) de poluare, aferente instalațiilor de producere a zahărului alb:

Instalație de captare a prafului de zahăr de la tamburul uscător;

Instalație de captare a prafului de zahăr din sortare – condiționare;

Instalație de captare a prafului de zahăr din paletizare;

Instalație de captare a prafului de zahăr de la turnurile de însilozare -desilozare;

Gazele de ardere emise în atmosferă, rezultate de la:

Cazanele de ardere gaze naturale din CET 4000, care evacuează gazele de ardere pe un singur coș;

Microcentralele pentru apa caldă menajeră și încălzirea spațiilor de lucru.

Poluanții evacuați în atmosferă, care sunt sub incidența:

Ordinul MAPM nr. 1144 / 09.12.2002 (Registrul poluanților emiși de activitățile din OUG nr. 152/2005);

Ordinul MAPM nr. 1440 / 2003 (Ghidul național de implementare a Registrului poluanților emiși), sunt șase, nominalizați în tabelul 4 din Ordinul MAPM 1440/2002 și reglementați pentru activitatea de prelucrare a sfeclei de zahăr, poz. 6.4.b. (2) din Anexa 1 la OUG 152/2005, respectiv: CH4, CO2, NH3, NOx, HFC, pulberi.

Emisiile în atmosferă de la instalațiile tehnologice sunt în principal pulberile de zahăr.

Punctele de prelevare probe de emisii în atmosferă sunt :

Instalație de captare a prafului de zahăr de la tamburul uscător

Instalație de captare a prafului de zahăr din sortare – condiționare

Instalație de captare a prafului de zahăr din paletizare

Instalație de captare a prafului de zahăr de la turnurile de însilozare -desilozare

Emisii în atmosferă de la cazanele energetice din CET 4000 și de la microcentrale:

oxid de carbon (CO);

dioxid de carbon (CO2);

monoxid de azot (NO);

dioxid de azot (NO2);

oxizi de azot (NOx ca NO2);

dioxid de sulf (SO2);

pulberi.

Punctele de prelevare probe sunt coșul de la CET 4000 și coșurile de la microcentrale:

A1 coșul cazanelor energetice;

A2 coșul microcentralei de la pavilionul administrativ.

Nivelele de emisii măsurate au fost comparate cu VLE din reglementările în vigoare, respectiv:

Ord. MAPPM nr. 462/1993, Anexa 1 și Anexa 2;

Campaniile de măsurători au constat și în determinarea nivelului de imisii de poluanți în aer, la limita amplasamentului, pe perimetrul societății, în punctele:

Punctul I1 Poarta nr. 1

Punctul I2 Limita sud-vest a societății

Punctul I3 Poarta nr. 2

Punctul I4 Stație epurare ape uzate

Prelevarea probelor de aer, metode și tehnici de lucru

Pentru recoltarea probelor de aer, punctele de analiza a emisiilor s-au ales dupa urmatoarele criterii:

secțiunea de prelevare a probelor de aer să se efectueze în condiții izocinetice, într-o porțiune de curgere stabilizată (minim 5 diametre față de ultimul cot al tubulaturii) în cazul coșurilor de gaze (canale de gaze);

recoltarea direct de la sursa de evacuare a fost preferată în locul variantei de

prelevare prin ștuțuri de probe, în cazul în care s-au prelevat gaze de la procese industriale care nu sunt de combustie.

Aparatura și metodologia utilizată pentru determinarea debitelor recoltate și analiza probelor de gaze a fost:

Pentru debite:

Tub Pitot aflat în dotarea aparatului Testo 350 m/XL;

Anemometru cu palete.

Pentru emisii de gaze de ardere:

Testo 350 M/XL – sistem portabil automat pe bază de senzori pentru determinarea CO, NOx (NO2), SO2, ca ppm (cm3/m3), O2, CO2 (%) , excesul de aer (%), presiunea statică, presiunea dinamică, presiunea totală (mbar), viteza gazelor (m/s), debitul de gaze arse (m3/h), temperatura gazelor și temperatura mediului ambiant (°C).

Pentru emisii de pulberi și funingine:

Aparat de prelevare a pulberilor în condiții izocinetice, cu contorizare de debit preluat, răcire gaze preluate (după prelevare proba de pulbere) și analiza gravimetrică a pulberilor, care s-a efectuat conform ISO 9096/1992 “Stationary source emissions – Determination of concentration and mass flow rate particulate material in gas carrying ducts- Manual gravimetric method”.

Pentru imisii de poluanți și pulberi, în atmosferă:

Aparat OLDHAM MX 21, dotat cu senzori pentru NOx, SO2, CO cu limita pentru detecție 0,1 ppm;

Aparat portabil CASELLA A.M.S. 950 (pâna la 200 mg/m3) pentru pulberi (funingine) în suspensii.

Rezultate și discuții

Măsurătorile s-au efectuat în trei campanii distincte în anul 2005, prezentate la aliniatul urmator. În aceste perioade, instalațiile au funcționat în condiții normale. Astfel, producția de zahăr alb obținută prin rafinarea zahărului brut a fost de cca. 786 t/z, iar producția de zahăr alb obținută prin prelucrarea sfeclei de zahăr a fost de cca. 372,3 t/zi. Cantitatea de sfeclă de zahăr prelucrată a fost de cca. 2845,6 t/zi și campania a durat 28 zile.

Comparând aceste date cu datele de proiect, respectiv 4000 t/zi sfeclă prelucrată rezultă că:

campania pe zahăr brut: 24 – 26.08.2005

remont: 20 – 21.09.2005

campania pe sfeclă: 26 – 27.10.2005

Instalațiile de prelucrare a sfeclei au fost încărcate la o capacitate de cca. 71,5%.

În perioada celor trei (3) campanii de determinări, condițiile meteorologice au fost normale, pentru perioadele respective ale anului.

Temperatura ambiantă 18-28 °C

Viteza vântului 0,5-1,5 m/s

Direcția vântului N-NV

Măsurătorile efectuate sunt prezentate în Tabelul 7.6., pentru instalațiile industriale de obținere a zahărului, în Tabelul 7.7. pentru cazanele energetice din CET 4000 și microcentrale.

Emisii în atmosferă de la sursele tehnologice

Tab. 7.6. Nivelul emisiilor măsurate pentru instalații tehnologice,

comparativ cu limitele admise conform Ordinului 462/1993

Conform prevederii Ordinului 462/1993, Anexa 1, Punct 4.1, “dacă debitul este mai mare sau egal cu 0,5 kg/h, emisiile sub formă de pulberi la toate categoriile de substanțe poluante, nu trebuie să depășească 50 mg/m3, la o dimensiune medie a particulelor de 5 mm”.

Emisiile de pulberi de zahăr nu conțin substanțe poluante și în acest caz, pierderile în atmosferă sunt doar pierderi tehnologice, pierderi care reduc randamentul de obținere al zahărului alb din zahăr brut, sau de obținere al zahărului alb din sfecla de zahăr.

b) Emisiile în atmosferă de la CET 4000 și microcentrale

În tabelul 7.7. se prezintă nivelul emisiilor în atmosferă de la CET 4000 pentru cazanele energetice, cazane tip CR 12C și cu microcentrala WIESSMANN tip VITOPLEX 100.

Comparația valorilor determinate se face cu concentrațiile limită de emisii, conform Anexa 2 din Ord. 462/1993, pentru microcentrale, care sunt asimilate cu cazane cu puteri termice mai mici de 100 MW.

Rezultatele măsurătorilor fizice directe la poluanții analizați, au fost raportate la valoarea de referință de 3 % O2 în gazele de ardere.

În perioadele în care s-au efectuat analizele, cazanele din CET 4000 au funcționat în parametrii normali, producția de abur realizată pe cazan, în medie fiind de cca. 30-35 t/h, la un consum de 1000-1100 Nm3/h gaze naturale consumate pe arzător și realizând o încărcare de cca. 65-70 % a turbinei. Menționăm că acest nivel de producție de abur a fost impus de necesarul de abur din tehnologie și în aceste condiții, cazanele și turbina, nu sunt încărcate la capacitatea nominală.

Masuratorile s-au efectuat la coșul de dispersie a gazelor de ardere, de la CET 4000, care are dimensiunile: d=2,0 m și h=55 m și la coșul microcentralei de la pavilionul administrativ, care are dimensiunile d=0,2 m și h=10 m.

Tabelul 7.7. Nivelul emisiilor măsurate pentru cazanele din CET 4000 și microcentrale

Din analiza datelor, se constată următoarele:

Pentru cazanele energetice CR12C, excesul de aer este de cca. 3 ori mai mare, și se recomandă corelarea debitului de combustibil cu aerul de combustie, pentru încadrarea în limitele prevăzute de legislație;

Se recomandă de asemenea, verificarea circuitelor de gaze de ardere pentru reducerea infiltrațiilor de aer la coșul comun al celor trei cazane energetice, mai ales că permanent funcționează două cazane energetice și al treilea este oprit;

Faptul că nu se înregistrează emisii de SO2 la cazanele energetice, dar se înregistrează la microcentrală, de altfel, valori limită de emisii în limite normale, acest fapt este legat de cantitatea de sulf care se găsește în gazele naturale, în momentul arderii și al măsurătorii gazelor de ardere;

Valorile limită de emisii la indicatorul NO2 nu sunt depașite nici la coșul cazanelor energetice și nici la coșul microcentralei;

Cantitățile de pulberi (funingine) evacuate cu gazele de ardere la coșul cazanelor energetice, înregistrează depășiri. Una din cauzele importante de antrenări de pulberi o reprezinta excesul de aer de combustie și de asemenea lipsa unor echipamente specifice de reținere a pulberilor. Menționăm că din proiect, aceste cazane energetice nu au fost dotate cu instalații de reținere a pulberilor.

Tabelul 7.8. Nivelurile specifice de emisii în atmosferă, comparativ cu prevederile BREF asociate utilizarii BAT, la S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. BUZAU – SUCURSALA ROMAN

1 – Tabel 7.37 pag. 483 din “Reference Document on Best Available Techniques for Large Combustion Plants” mai 2005.

2 – Conform capitol 7.5.3 din “Reference Document on Best Available Techniques for Large Combustion Plants” mai 2005.

Din analiza datelor se constată:

Emisiile de poluanți înregistrate sunt în limite normale sau mai mari, funcție de poluantul emis, după cum urmează :

Emisiile de SO2 se încadrează în prevederile BAT;

Emisiile de CO de la cazanele CR 12C se încadrează în prevederile BAT;

Emisiile de NOX (exprimate ca NO2) de la cazanele CR 12C depășesc limitele prevazute în BAT. Menționăm că, se solicită, de către firmele industriale din sectorul energetic al UE, creșterea domeniului de emisie de la 50-100 mg/m3 la 80-120 mg/m3. De asemenea, cazanele energetice existente, care operează în prezent în UE, sunt dotate cu arzătoare cu emisii scăzute de NOX sau utilizează metodele SCR (Reducere Catalitică Selectivă) sau SNCR (Selective non catalitytic Reduction – Reducere Selectivă Necatalitică) de reducere a conținutului de NOX în gazele de ardere. Cazanele CR 12C ale societății nu dispun nici de arzătoare cu emisii reduse de NOX și nu folosesc nici una din metodele prezentate anterior.

Emisiile de pulberi de la cazanele CR 12C depășesc prevederile din BAT. Se impun măsuri de eficientizare a arderii în focar, și după caz, utilizarea unor echipamente de reducere a emisiilor de pulberi, cum ar fi: cicloane, cicloane umede, electrofiltrele uscate și umede, filtre cu saci.

Cazanele CR 12C ale societății nu dispun momentan de instalații de reducere a pulberilor.

c) Emisii din procesele de combustie în motoarele cu ardere internă

Pentru activitățile de aprovizionare, transport interfazic și extern, precum și desfacerea produselor, societatea dispune de un parc auto alcătuit din mijloace de transport conform tabel 7.9.

Tabel 7.9. Mijloace de transport – surse mobile de emisie

Procesele de combustie în motoarele cu ardere internă sunt surse mobile, a căror emisie se resimte, în general, mai puțin în amplasament. Emisiile în atmosferă sunt influențate de tipul și cantitatea de combustibil consumat. Gazele de ardere provenite de la aceste surse conțin poluanți ca: CO, CO2, CH4 ; N2O, NOx; SO2, cadmiu, plumb și pulberi.

Emisiile de poluanți de la mijloacele de transport, motoare cu ardere internă s-au calculat prin factori de emisie CORINAIR, pe baza capacității utilajelor și consumului anual de combustibil.

Conform raportărilor de la S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. Buzău – Sucursala Roman, consumul de combustibili pentru mijloacele de transport au fost (Tab.7.10.):

Tab. 7.10. Consumul de carburanți pentru mijloace auto

Procesele de combustie în motoarele cu ardere internă sunt surse mobile, a căror emisii nu se resimt, în general, pe amplasament. Emisiile de la mijloacele de transport sunt influențate de tipul de utilaj și de cantitatea de combustibil consumată. Gazele de ardere conțin poluanți ca: CO, CO2, CH4, N2O, NOX, SO2, cadmiu, plumb (Tab. 7.11.).

Tabelul 7.11. Emisiile de noxe de la mijloacele de transport

Imisii în atmosferă

Imisiile de poluanți (Tab. 7.12), din amplasamentul S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. Buzău – Sucursala Roman, sunt generate de emisiile de la instalațiile tehnologice sau/și de la arderea combustibililor fosili.

În tabelul 6 se prezintă imisiile de poluanți pe perimetrul amplasamentului societății.

Tab. 7.12. Imisii S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. Buzău – Sucursala Roman

Conform datelor prezentate, imisiile se încadreaza în limitele legislației în vigoare.

7.2. Nivelul de zgomot

Unul din factorii care influențează mediul înconjurător este traficul rutier, care afectează mediul prin generarea de zgomot, constituind un element de disconfort pentru populație. Astfel, prin determinările efectuate de agenția de Protecție a Mediului Neamț (Tab. 7.13.), pe durata unui an (2005), s-au efectuat mediile la acest indicator.

Tab. 7.13. Nivelul de zgomot produs de traficul rutier

După cum se observă, mediile se încadrează în limitele normale, cu o singură excepție – în intersecția din centru. În schimb determinările momentane depășesc în multe rânduri valorile admise, așa după cum rezultă din următorul buletin de analiză (care rezultă automat prin descărcarea dischetei în calculator, cu softul sonometrului, sub această formă – Tab. 7.14.):

Tab. 7.14. Buletin de analiză emis de APM Neamț

Nivelul de zgomot produs de S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. Buzău -Sucursala Roman.

Pentru evaluarea fondului sonor al platformei, s-a determinat nivelul de zgomot în punctele situate la limita incintei și în zona principalelor surse de zgomote (Tab. 7.15.).

Principalele surse de zgomot identificate sunt :

utilajele și agregatele în mișcare

eșapările de abur rezidual

activitatea auto de aprovizionare și desfacere

Utilajele și agregatele în mișcare sunt surse interne de zgomot, al căror efect sonor este resimțit numai în incinta societății.

Utilajele care produc zgomote și vibrații cu intensitate ridicată sunt:

Suflantele, ventilatoarele, exhaustoarele;

Compresoarele;

Încărcarea cuptoarelor de var;

Utilajele din cadrul atelierului mecanic;

Turbina de abur.

Menționăm că, majoritatea utilajelor enumerate sunt amplasate în hale industriale, limitând propagarea sunetelor în exterior.

Pentru protecția împotriva zgomotului, societatea dispune de următoarele dotări:

pentru compresoare există atenuatoare de zgomot;

motoarele electrice sunt prevăzute cu carcase de protecție, iar cele mari cu carcase fonoizolante;

pentru suflante și turbosuflante se folosesc atenuatoare de zgomot.

Singurele surse care pot duce la poluarea sonoră a zonei sunt eșapările accidentale de la CET 4000, care se declanșează de obicei la punerea în funcțiune, până ce aburul atinge anumiți parametri, sau în cazul unor avarii.

Zonele sensibile la zgomot sunt zonele rezidentiale din jurul societății și în același timp personalul angajat al societății.

În cadrul S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. Buzău – Sucursala Roman s-au realizat de către S.C. CEPROHART S.A. Brăila trei campanii de măsurători în ceea ce privește nivelul de zgomot, ca imisii. În tabelul 7.15. se prezintă valorile nivelului de zgomot măsurate cu sonometrul CIRRUS 272, prevăzut cu circuit de ponderare A și constantă de timp lent (S) și rapid (F), conform Ord. 1957/1995 al Ministerului Sănătății.

Tab. 7. 15. Nivelul de zgomot pentru S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. Buzău – Sucursala Roman

S-au măsurat de asemenea nivelurile de zgomot și în alte locuri de pe platforma industrială a societății, decât cele de la limita amplasamentului și s-au găsit următoarele valori :

sortare piatra de var, la alimentarea cuptoarelor de var 88-92 dB

golire cuptor de var 70-75 dB

zona exhaustoare gaze de ardere la CET 4000 85-90 dB

zona depou locomotive, atelier mecanic 53-58 dB

După cum se poate observa, valorile măsurate pentru zgomote, la limita amplasamentului, sunt sub valoarea impusă de STAS 10009 -1988.

Sunt însă activități sau zone în incinta societății, care depășesc nivelul de zgomot admis în incinte industriale. Aceste nivele de zgomot sunt periodice, numai la efectuarea unor operații specifice necesare în desfășurarea activității acestor utilaje. Aceste niveluri de zgomot, mai mari decât nivelurile impuse, nu se propagă la distanță, dovada fiind măsurătorile efectuate la limita amplasamentului.

Având în vedere aceste valori, precum și faptul că societatea este amplasată în zona gării orașului, nu se impun măsuri speciale pentru limitarea nivelului de zgomot imis de S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. Buzău – Sucursala Roman.

7.3. Influența activităților industriale asupra calității apelor

7.3.1. Freatice

Calitatea apei freatice din zona sudică a municipiului Roman, susceptibilă a fi afectată de halda de deșeuri este urmărită în patru foraje (unul la intrare, la nord-vest și trei foraje situate în aval, la sud-est); rezultatele sunt prezentate în tabelul 7.16. (date preluate de la SC ECOTEC SRL Satu Mare).

Indicatorii de calitate ai apelor freatice din zona platformei de deșeuri se prezintă astfel:

– pH în toate cele patru puncte de prelevare, se încadrează în limitele maxime admisibile din NTPA 001/2005;

materia organică este pusă în evidență de următorii parametri:

– CCO-Cr (consum chimic de oxigen) – sunt înregistrate depășiri numai la apa subterană din forajul F1, conform NTPA 001/2002, modificat prin HG 532/2005; LMA = 125 mg O2/dm3;

– CBO5 (consumul biochimic de oxigen) – indicatorii de calitate ai probelor prelevate din forajele 1,2 depășesc limita maximă admisibilă – LMA = 25 mg O2/dm3;

Tab. 7.16. Calitatea apelor freatice în zona haldei de deșeuri

* – analize efectuate pe probă filtrată

C.M.A. Limita maximă admisibilă conform NTPA 001/2005 (H.G. 352/2005)

parametrul de calitate amoniul (NH4-) înregistrează depășiri în punctele de prelevare forajele 1 și 3, respectiv 11,67 și 3,23 mg/dm3 (LMA = 2 mg/dm3);

– parametrul azotați (NO3-); singura valoare ce depășește limita maximă admisibilă (25 mg/dm3, conform NTPA 001/2002, modificat prin HG 532/2005) este de 60 mg/dm3 în punctul de prelevare foraj poartă.

Calitatea apei freatice din zona nord-vest a municipiului Roman În incinta S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. Buzău – Sucursala Roman au fost forate 2 puțuri pentru observarea chimismului apelor freatice, în incinta principală din str. Energiei nr. 6 și anume:

F1 în depozitul de păcură;

F4 – în zona depozitului de carburanți – motorină;

La Iazul Cordun există un alt foraj F2, din care în septembrie 2005 s-a prelevat probă:

Proba de referință a fost prelevată dintr-o fântână F3 amplasată în satul Cordun, la șosea.

Astfel, la probele de apă freatică s-au determinat indicatorii înscriși în Autorizația de mediu nr. 124/2000, prevăzuți de altfel și pentru apele uzate în AGA nr. 11/3.12.2004, și anume: pH, suspensii, CCOCr, reziduu fix, care s-au suplimentat și cu indicatorii: azotiți, azotați, metalelor grele (fier și nichel total), la toate forajele. Pentru forajele aferente depozitelor de produse petroliere s-au determinat suplimentar substanțele extractibile (Tab 7.17), din monitorizarea S.C. CEPROHART S.A. Brăila.

Tab. 7.17. Punctele de prelevare a probelor

Amplasarea punctelor din care s-au prelevat probe de ape freatice este poziționată în planurile anexate: IM -1 planul de amplasament al incintei și IM – 2 planul general care cuprinde și depozitul de deșeuri, stația de epurare.

Prelevarea probelor din apa subterană, metode și tehnici de lucru

Plecând de la datele oferite de forajele existente în zona incintei S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. Buzău – Sucursala Roman, rezultă că straturile acvifere din prima categorie, freatice, se întâlnesc la adâncimi mici, de 6 – 8 m, nivelul hidrostatic se situează la cca. 1 – 15 m, de la nivelul terenului, funcție de cantonarea formațiunilor calcaroase din zonă. Variația în timp a debitelor în zona iazului Cordun este condiționată și de:

– regimul pluvial local;

– oscilațiile de nivel ale apelor de suprafață, râul Moldova.

Față de informațiile disponibile din studiile geotehnice efectuate pe platformă, în ceea ce privește migrarea apelor subterane, rezultă că râul Moldova, receptorul efluentului de la S. C. AGRANA ROMÂNIA S.A. Buzău – Sucursala ROMAN este un dren pentru apele freatice din zonă a căror direcție de curgere este paralelă cu albia râului.

Indicatorii de poluare determinați pentru apele de adâncime au fost cei solicitați prin Autorizația de mediu nr. 124/2000 și AGA nr. 11/2004. Determinarea concentrațiilor de azotiți /azotați au fost indicate de A.N. APELE ROMÂNE – Direcția apelor SIRET și Agenția de Protecție a Mediului Piatra Neamț; utilizând metodele de analiză standardizate (Tab. 7.18.).

Tab. 7.18. Metoda de analiză

Poluanții monitorizați pentru apele freatice provin din poluarea istorică și/sau din activitățile actuale, din emisiile de ape reziduale, ajunse pe sol și în subsol, datorită posibilelor neetanșeități din sistemele de canalizare, deversărilor accidentale din instalații, depunerilor de nămol și deșeuri în incintă și/sau în câmpuri, cât și fenomenului de transport al emisiilor atmosferice de precipitațiile căzute în timpul anului, îndeosebi din timpul funcționării cazanelor CET pe păcură.

Deși platformele betonate constituie un procent important din suprafața incintei, din str. Energiei nr. 6, corozivitatea mediului de lucru, emisile din apele reziduale și aer , vechimea instalațiilor de canalizare, platformelor au creat posibile căi de acces a poluanților în sol și apa freatică.

Din grupa metalelor grele analizate, doar nichelul face parte din grupa substanțelor chimice indezirabile, elemente care fac parte din compoziția naturală a apei și care pot produce modificări ale proprietăților fizice și organoleptice ale apei, făcând-o improprie consumului. Fierul este componentul principal al materialelor de execuție pentru utilajele și conductele din instalațiile titularului, supus coroziunii.

Rezultatele analizelor pentru apele freatice au fost comparate cu reglementările privind calitatea apelor de suprafață.

Deoarece nu există norme pentru calitatea apelor freatice, compararea indicatorilor de calitate ai apelor freatice s-a făcut cu prevederile:

Legii nr. 311/2004 pentru modificarea și completarea Legii 458/2002 privind calitatea apei potabile;

Ordinului MAPM 1146/2002 Normativ privind Obiectivele de referință pentru clasificarea calității apelor de suprafață, cât și cu calitatea apei din fântâna de referință – F3.

Normativul privind Obiectivele de referință pentru clasificarea calității apelor de suprafață, aprobat prin Ord. 1146/2002, indică limitele maxim admise – LMA pentru protecția ecosistemelor acvatice, pe cinci clase de calitate, astfel:

– Clasa I : LMA reflectă condițiile naturale de referință sau concentrațiile de fond. In cazul substanțelor de proveniență naturală, inclusiv metalele grele, condiția de referință se referă la fondul natural care se stabilește în cadrul bazinului hidrografic, pentru fiecare secțiune de referință din cadrul rețelei bazinale de monitoring.

– Clasa a II – a: Limitele corespunzătoare acestei clase corespund valorilor țintă, (obiective de referință) și reflectă condiția de calitate pentru protecția ecosistemelor acvatice.

– Clasele IV- V: Valorile limită corespunzătoare acestor clase sunt de 2-5 ori mai mari decât cele ale obiectivelor de referință și reflectă ponderea influenței antropice.

Rezultatele analizelor pentru apele freatice și compararea cu reglementările privind calitatea apelor de suprafață

Rezultatele analizelor privind nivelul de poluare al apelor freatice monitorizate de S.C. CEPROHART S.A. Brăila, în perioada august – octombrie 2005 (Tab.7.19).

Tab.7.19. Calitatea apelor freatice aferente S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. Buzău – Sucursala Roman

*) Se referă la concentrația produselor petroliere

Din analiza comparativă a valorilor determinate pentru indicatorii de poluare a apelor de adâncime cu prevederile Legii 458/2002 modificată prin Legea 311/2004, Ord. 1146/2002 și calitatea apei din fântâna de referință – F3, se desprind următoarele aspecte:

Valoarea pH-lui se înscrie în limitele 6,5 – 8,5 din Ord. 1146/2002, pentru toate probele, variind între 6,96 – 7,37.

S-a determinat un pH 7,37 pentru apa din fântâna satului Cordun, care se încadrează în valoarea limită admisă -VLA corespunzătoare calității apei potabile din Legea 458/2002 și clasei a II –a de calitate a apei de suprafață , conform Ord. 1146 / 2002.

Reziduul filtrabil s-a situat în limitele de concentrație 644 – 902 mg/l pentru F1 , F2 și F4 , cu valori ce se încadrează în VLA din clasa a IV- a de calitate a apelor de suprafață, conform Ord. 1146/2002. Aceste valori sunt mai mari decât valoarea măsurată pentru F3.

Valoarea determinată pentru reziduu filtrabil la fântâna – F3 din satul Cordun a fost de 340 mg/l, care se încadrează în clasa II de calitate a apelor de suprafață, conform Ordinului 1146/2002.

Valoarea substanțelor organice, măsurată ca indicator CCOCr, pentru probele de la F1 , F2 și F4 se încadrează în limitele de 49,2 – 81 mg/l , care depășesc CMA de 25 mg/l corespunzătoare clasei a II-a de calitate pentru apa de suprafață, conform Ordinului 1146/2002. O valoare a CCOcr de 9,6 mg /l s-a obținut la fântână din Cordun – F3, care se încadrează în clasa a II-a de calitate pentru apele de suprafață, din Ordinul 1146/2002. Concentrație ridicată a CCOcr, de 532mg/l, s-a obținut pentru forajul din Iazul Cordun, F2, ce corespunde clasei a V -a de calitate pentru apele de suprafață, din Ordinul 1146/2002.

SEP, s-a determinat numai pentru probele de apă aferente depozitului de păcură – F1 și depozitului de motorină – F4. Indicatorul SEP cuprinde, pe lângă produsele petroliere și alte produse organice extractibile în eter de petrol (ceruri, rășini , etc.) și este de regulă mai mare decât concentrația de produs petrolier. Cele două concentrații de: 11 mg/l corespunzătoare probei de la F1 și 21 mg/l corespunzătoare probei de la F4, depășesc valoarea LMA pentru produsele petroliere, de 0, 5mg/l corespunzătoare clasei V de calitate a apei de suprafață din Ord. 1146/2002.

Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile nu normează concentrația produselor petroliere sau substanțelor extractibile în eter de petrol.

Nitriții și nitrații reprezintă de regulă ultimul stadiu de descompunere a materiei organice semnalând o poluare mai veche. Nitrații din apă provin din sol, dar mai ales în urma mineralizării substanțelor organice poluante de natură proteică sau din anumiți agenți de fertilizare, ce conțin azot , remanenți și în culturile de sfeclă. Nitriții pot proveni și din reducerea nitraților în prezența unei flore reducătoare și a unei temperaturi a mediului mai ridicate, sau din emisiile de NO2 din aer, antrenate de ploi și ajunse pe/în sol. Acești compuși fac parte și din clasa substanțelor chimice urmărite în domeniul industriei alimentare și în pedologie.

Probele de apă freatică au concentrații de nitriți cuprinse în domeniul 0,189 – 0,465mg/l, toate fiind sub CMA de 0,5 mg/l din Legea 458/2002, privind calitatea apei potabile, atât în incintă, cât și pentru probele de apă din fântâna – F3 , considerată probă de referință. Concentrația de nitriți la probele de ape freatice prelevate din incinta industrială este mai mare decât la F3 . Comparând concentrațiile de nitriți la probele recoltate din F1, F2 și F4 cu prevederile Ordinului nr. 1146/2002, privind apa de suprafață, acestea corespunde claselor IV și V de calitate a apelor de suprafață , antropizate. O valoare mai redusă a concentrației de nitriți s-a înregistrat pentru proba de apă din fântâna F3, dar și aceasta depășește valoarea limită a obiectivelor de referință pentru apele de suprafață – clasa a II-a de calitate, din Ordinul nr. 1146/2002. Concentrația măsurată la F3 înregistrează o depășire cu 201% a valorii de 0,06 mg/l, corespunzătoare clasei a II-a de calitate .

Nitrații au înregistrat valori ale concentrațiilor mai mici decât CMA de 50 mg/l din Legea 458/2005 privind calitatea apei potabile, pentru forajele F1și F2, din incintă, cuprinse între 21mg/l – 36,12 mg/l .

La proba de la F4 concentrația de nitrați a fost cuprinsă între 48,5 – 86,4 mg/l , valoarea maximă depășind cu 72% CMA din Legea 458/2005 privind calitatea apei potabile.

O concentrație de nitrați, de 70 mg /l, s-a înregistrat în fântâna F3-considerată probă de referință. Concentrația măsurată depășește cu 40 % valoarea CMA de nitrați de 50mg /l din Legea 458/2002 – privind calitatea apei potabile. Pe de altă parte, făcând comparația concentrației de nitrați măsurată cu valori limită din Ord. 1146/2002 privind calitatea apelor de suprafață pentru F1, F2, F3 și F4 toate concentrațiile sunt mai mari de LMA de 15 mg/l , corespunzătoare clasei V de calitate, apă degradată.

Concentrațiile ionilor de fier la forajele aferente depozitului de păcură – F1, depozitului de motorină – F4, Iazului Cordun – F2 și fântânii – F3, depășesc CMA pentru apa potabilă de 0,2mg/l. Depășirile sunt cu 75 % în cazul concentrației ionilor de fier de la F3 și de 60 – 284 ori mai mari decât CMA pentru celelalte foraje. Depășiri mai mici se înregistrează la concentrației ionilor de fier din foraje față de valorile limită ale din clasa a V-a de calitate a apei de suprafață, din Ordinul 1146/2002. Dar, și în acest caz toate forajele, inclusiv fântâna – F3, au concentrații mai mari de LMA prevăzută de Ordinul 1146/2002, de 1mg/l, corespunzătoare clasei V de calitate a apei de suprafață.

Concentrațiile ionilor de nichel

Față de CMA de 0,05mg/l a ionilor de nichel pentru apa potabilă, reglementată de Legea Apei Potabile nr. 458/2002, toate analizele privind forajele din incintă au concentrații mai mari, cu 85 – 265%. Concentrațiile au avut valori cuprinse între 0,03 –0,073 mg/l.

La proba de apă din fântâna F3 s-a înregistrat o concentrație de 0,0119mg/l de nichel total nichel, care este sub CMA de 0,05mg/l, prevăzută pentru apă potabilă .

La probele de la F1, F4, cât și pentru F2 , F3 concentrațiile ionilor de nichel corespund LMA pentru clasa a II-a de calitate a apei de suprafață din Ordinul 1146/2002. Conform datelor de mai sus se poate trage concluzia că, activitățile curente și anterioare ale S. C. AGRANA S.A. Buzău – Sucursala ROMAN produc un impact asupra apei freatice din amplasament (incinta principală din str. Energiei și Iazul Cordun), prin aportul și poluarea cu substanțe organice oxidabile, azotiți, azotați și metale grele, ca un efect cumulat al funcționării fabricii de zahăr și a CET-lui aferent, mai ales în perioada funcționării pe păcură.

Apa din fântâna situată în zona satului Cordun – F3 este folosită de localnicii care nu au rețea de distribuție pentru apa potabilă. La aceasta, s-au determinat concentrații de nitrați și fier peste CMA privind calitatea apei potabile din Legea 458/2002, modificată și completată prin Legea nr. 311/2004.

Pentru protecția solului și subsolului sunt necesare o serie de măsuri de prevenire și limitare a poluării cum ar fi:

Depozitarea controlată a deșeurilor, din incintă, numai pe platforme betonate, prevăzute cu praguri de limitare a eventualelor scurgeri de substanțe poluante din deșeurile depozitate;

Manipularea corespunzătoare a carburanților, lubrefianților și deșeurilor acestora, a substanțelor chimice, în special, în timpul încărcării – descărcării lor din mijloacele de transport, cât și a carburanților – motorinei;

Refacerea protecțiilor anticorozive pentru platformele și rigolelor de colectare a scurgerilor din zona rezervoarelor de acid clorhidric și hidroxid de sodiu, de la STCA;

Verificarea etanșeității sistemelor de separatoare de produse petroliere, curățirea periodică a lor, cât și a canalelor de gardă din gospodăria de combustibil lichid și gospodăria de carburanți;

Întreținerea curentă a rețelelor de canalizare, decolmatarea acestora și verificarea stării canalizărilor pentru prevenirea infiltrațiilor în sol;

Întreținerea și repararea platformelor betonate pentru depozitarea temporară a deșeurilor de gris, savură, codițe de sfeclă;

Depozitarea pietrei de var și a cocsului numai pe platformă betonată;

Monitorizarea periodică a apelor freatice din zona rezervoarelor de motorină și păcură, pentru prevenirea apariției de infiltrații în sol, prin forajele existente;

Monitorizarea apelor freatice din zona depozitului de deșeuri solide , prin realizarea a cel puțin trei foraje (unul în amonte și două în aval) , conform prevederilor din HG 349/2005;

Monitorizarea solului (atunci când se impune) prin realizarea de analize specifice pentru caracterizarea acestuia;

Supravegherea modului de desfășurare a lucrărilor de dezafectare a instalațiilor nefuncționale și, în special, a modului de valorificare a deșeurilor rezultate;

Închiderea depozitului de deșeuri solide conform prevederilor HG 349/2005;

Plantarea spațiilor din perimetrul incintei societății, cu vegetație și mai ales cu pomi care au o creștere rapidă, pentru reducerea impactului asupra zonei locuibile din apropiere.

7.3.2. Apele de suprafață

Râul Moldova

În zona nord-vest, cel mai mare agent economic (sub aspect cantitativ și calitativ) care evacuează ape uzate în râul Moldova, în punctul cel mai din amonte aferent municipiului Roman, este SC AGRANA ROMÂNIA SA Buzău – Sucursala Roman.

Investigațiile realizate au fost necesare pentru evidențierea impactului produs de apele uzate evacuate de pe amplasamentul S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. Buzău – Sucursala Roman asupra receptorului natural, râul Moldova.

Alimentarea cu apă potabilă se face printr-un branșament la rețeaua de apă potabilă a municipiului Roman, conform contractului nr. 35/03. 03. 2005, încheiat cu S.C. ACVA SERV S.R.L. Roman.

Alimentarea cu apă tehnologică se face din râul Moldova, instalația de captare având în componență priza de mal compusă din: 3 camere de aspirație a sorburilor pompelor, 3 camere de deznisipare, stație de pompe treapta I, stație de pompe treapta II. De la stația de pompe treapta I, apa industrială este pompată prin două conducte din oțel la două decantoare amplasate lângă stația de pompe treapta II. De aici, prin cădere gravitațională, apa industrială ajunge în bazinul de acumulare a apei industriale de la stația de pompe treapta II.

Apele uzate rezultate din activitățile industriale desfășurate pe amplasamentul analizat, atât de la S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. Buzău – Sucursala Roman, cât și de la ceilalți operatori de pe amplasament: ROMANAPROD și BMG Italia sunt colectate în rețeaua de canalizare ape uzate tehnologice și evacuate în sistem unitar, în stația de epurare, printr-o conductă de evacuare comună, împreună cu apele menajere și apele pluviale provenite de pe amplasament și de la cartierul de locuințe din vecinătate.

Obiectivul dispune de o stație de epurare mecano – biologică, compusă din: treaptă mecanică, compusă din 2 decantoare longitudinale din beton și 2 decantoare radiale (nefuncționale); treapta biologică, compusă din: iaz fermentare Nolte cu V = 133200 mc, VU = 122100 mc; 3 bazine aerare cu V = 680 mc fiecare, VU = 1632 mc; 3 bazine liniștire cu V1 = 3800 mc, V2 = 8000 mc și V3 = 7200 mc, VU = 16150 mc; iazul biologic nr. 1 Gould, VU = 138000 mc, timp de staționare: 32,7 zile la un debit zilnic de cca. 8500 mc în timpul campaniei de sfeclă; iazul biologic nr. 2 – nefuncțional, precum și din stație de clorinare finală (dezafectată); stație pompe recirculare ape epurate.

Prelevarea probelor din apa de suprafață și apa uzată. Metode de lucru

Măsurătorile pentru stabilirea calității apelor uzate și a apei de suprafață, au fost efectuate de laboratorul CEPROHART Brăila în următoarele puncte:

W1: Ape uzate tehnologice evacuate în stația de epurare (intrare treaptă mecanică);

W2: Ape uzate tehnologice la ieșirea din stația de epurare;

W5: Ape uzate tehnologice de la fabrica de zahăr.

W3: Amonte deversare în râul Moldova;

W4: Aval deversare în râul Moldova (cca. 1km).

Selectarea și compararea indicatorilor de poluare pentru apele uzate s-a făcut luând în considerație următoarele reglementări:

Autorizația de Gospodărire a Apelor nr. 11/3. 12. 2004;

Autorizația de mediu nr. 124/27. 07. 2000;

HG 352/2005 pentru modificarea și completarea HG 188/2002, NTPA 011/2002 și NTPA 001/2002 privind aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate;

BREF – pentru industria alimentară – varianta iunie, 2005;

Ord. 1144/2002, privind stabilirea Registrului privind poluanții emiși în mediu de activitățile aflate sub incidența prevederilor OUG nr. 34/2002;

Ord. 1440/2003 – pentru aprobarea Ghidului Național pentru realizarea Registrului privind poluanții emiși.

Pentru a urmări impactul asupra emisarului – râul Moldova, s-au luat probe din amonte și aval de deversare de la S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. Buzău – Sucursala Roman.

Pentru probele de apă din râul Moldova, compararea nivelului de poluare s-a făcut cu Ord. MAPM 1146/2002 privind Obiectivele de referință pentru clasificarea calității apelor de suprafață.

Programul de măsurători a cuprins 3 campanii, după cum urmează:

În timpul funcționării fabricii de zahăr, utilizând ca materie primă zahărul brut;

În timpul funcționării fabricii de zahăr, utilizând ca materie primă sfecla de zahăr;

Campanie de măsurători în perioada de remont (reparații).

Pentru determinarea nivelului concentrațiilor indicatorilor de poluare, s-au utilizat metode analitice standardizate (Tab. 7.20.), utilizând dotarea existentă în cadrul CEPROHART: pH-metru de laborator, spectrofotometru de absorbție moleculară, DR2010, mineralizator TMD6/DK6.

Tab.7.20. Metoda de analiză a calității apelor de suprafață

Colectarea probelor de apă de suprafață s-a efectuat conform punctului 2.4. din Ord. 184/1997 – Anexa A3, iar a probelor de apă reziduală conform SR ISO 5667-2/1998 ,,Calitatea apei. Prelevare. Partea 2: Ghid general pentru tehnici de prelevare” și mod de prelevare specific fiecărei metode de analiză în parte.

Analizele au fost efectuate, conform programului de măsurători stabilit, după cum urmează:

În perioada 24. 08. – 30. 08. 2005, în condiții de funcționare a fabricii de zahăr, utilizând ca materie primă zahărul brut;

În perioada 20. 09. – 21. 09. 2005, în condiții de remont (reparații);

În perioada 26. 10. – 28. 10. 2005, în condiții de funcționare a fabricii de zahăr, utilizând ca materie primă sfecla de zahăr.

Au fost verificate în teren următoarele aspecte:

debitul apelor de alimentare, apa proaspătă la intrare în societate, pentru fiecare perioadă de funcționare (zahăr brut, remont, sfeclă de zahăr);

debitul de apă uzată evacuată în emisar, la ieșirea din stația de epurare, pentru fiecare perioadă de funcționare (zahăr brut, remont, sfeclă de zahăr);

randamentele de reținere a suspensiilor și substanțelor organice dizolvate, în stația de epurare;

gradul de încărcare a circuitelor de ape uzate evacuate în emisar (concentrații, mg/l) și compararea cu limitele admise de A.N. "Apele Române" și NTPA 001/2002 completată și modificată prin HG 352/2005;

calitatea emisarului în amonte și aval de deversarea apelor uzate;

emisiile specifice și compararea cu BREF – pentru industria alimentară – varianta iunie, 2005;

Rezultatele investigațiilor

Prelevarea probelor de apă din râul Moldova s-a făcut în două secțiuni, una amonte și una aval (la circa 1 Km), de punctul de deversare a efluentului de la S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. Buzău – Sucursala Roman. Rezultatele analizelor efectuate sunt prezentate în tabelul numărul 2.

Rezultatele măsurătorilor efectuate în timpul funcționării fabricii de zahăr, utilizând ca materie primă zahărul brut

Perioada cuprinsă între 24 și 30 august 2005 corespunde funcționării fabricii de zahăr, utilizând ca materie primă zahărul brut.

Trebuie menționat faptul că, perioada premergătoare măsurătorilor a fost caracterizată de precipitații, în averse, însoțite de intensificări neobișnuite de vânt, furtuni, chiar tornade, ceea ce a condus la o creștere exagerată a cotelor râului Moldova, peste nivelul maxim.

Debitele foarte mari, viteza ridicată a vântului au avut ca rezultat creșterea nivelului de turbulență a apelor râului care, în curgerea lor, au antrenat cantități mari de aluviuni, vegetație, animale moarte, cu urmări în creșterea nivelului încărcării în substanțe poluante a apelor râului, în amonte (tabelul 7.21.). Este bine cunoscut faptul că apele meteorice aduc gaze dizolvate din atmosferă, naturale sau provenite din poluarea aerului, particule de praf, pulberi și particule radioactive, materiale antrenate în cursul șiroirii pe suprafața solului, cum sunt frunze, ierburi și alte materiale vegetale în toate fazele posibile de biodegradare, bacterii, argile, insecticide și erbicide, substanțe organice solubile extrase din vegetația în putrefacție etc.

Din rezultatele determinărilor fizico – chimice prezentate în tabelul 7.21., se constată că indicatorii de calitate ai râului Moldova, în perioada 24.08. – 30.08.2005 (în timpul funcționării fabricii de zahăr, utilizând ca materie primă zahărul brut) încadrează apa de suprafață, după cum urmează:

Clasa I de calitate, conform Ord. 1146/2002, pentru indicatorii: pH, reziduu filtrabil uscat la 105°C, oxigen dizolvat, cloruri, detergenți, atât în amonte, cât și în aval;

Referitor la valoarea indicatorului CCOCr, în aval de punctul de deversare a efluentului stației de epurare (aval de societate), acesta se încadrează în clasa II de calitate, comparativ cu același indicator determinat în amonte de stația de epurare a societății, care încadrează apa de suprafață a râului Moldova în clasa III de calitate (ca urmare a impactului condițiilor meteorologice din perioada premergătoare măsurătorilor);

Clasa II de calitate în amonte și aval la indicatorii: azotat, azotit;

Clasa I de calitate în amonte și clasa II de calitate în aval, la indicatorul azot amoniacal;

Clasa II de calitate în amonte și aval de punctul de deversare a efluentului de la S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. Buzău – Sucursala Roman, la indicatorul azot total, cu o ușoară creștere la cca.1,0 km în aval. Nu se poate face o apreciere corectă privind contribuția apelor uzate provenite de la fabrica de zahăr, întrucât , înainte de intrarea în stația de epurare a societății, acestea se unesc cu apele uzate menajere provenite din cartierul de locuințe situat în zona industrială;

Clasa IV de calitate (prevăzută în Ord. 1146/2002) la indicatorul fosfor total, atât în amonte cât și în aval de punctul de deversare; după amestecarea apelor, la probele prelevate în aval (1 Km) calitatea apei de suprafață atinge un nivel ușor mai mic față de nivelul inițial din amonte;

În urma analizelor efectuate în perioada de fabricație, utilizând ca materie primă zahărul brut (24.08. – 30.08.2005), se poate observa că evacuarea apelor uzate rezultate din activitatea S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. Buzău – Sucursala Roman nu influențează semnificativ calitatea apei emisarului, rezultatele investigațiilor încadrând apa râului Moldova majoritar în clasa a II – a (aferentă obiectivelor de referință), respectiv a III – a de calitate (care reflectă ponderea influenței antropice) conform Ord. MAPPM 1146/2002, pentru majoritatea indicatorilor analizați, mai puțin pentru indicatorul fosfor total (încadrat în clasa IV de calitate, atât în amonte cât și în aval de punctul de deversare al efluentului).

Rezultatele măsurătorilor efectuate în timpul perioadei de remont

În tabelul 2 (coloanele 4 și 5) sunt prezentate rezultatele măsurătorilor efectuate pentru apele de suprafață ale râului Moldova, pentru data de 20 septembrie 2005, corespunzătoare perioadei de reparații. Din rezultatele analizelor fizico – chimice prezentate în tabelul 2, se pot face următoarele constatări:

Clasa I de calitate, conform Ord. 1146/2002, pentru indicatorii: CBO5, azotiți, azot total, fosfor total, reziduu filtrabil 105 ºC, cloruri, detergenți atât în amonte cât și în aval;

Clasa II de calitate pentru CCOCr, azot amoniacal și azotat în amonte și, respectiv, clasa II de calitate la indicatorii: CBO5, CCOCr, în aval;

Clasa III de calitate pentru indicatorii: azot amoniacal, N – azotați în aval.

Se observă o ușoară creștere a valorilor indicatorilor CBO5, CCOCr, azot amoniacal și azot – azotat și azotit, după amestecarea apelor, la probele prelevate în aval (1 Km), comparativ cu valorile acestora în amonte de punctul de deversare, ceea ce modifică încadrarea apelor râului Moldova, în aval, în clasa II, respectiv clasa III de calitate, conform Ord. MAPPM 1146/2002. Totuși, impactul apelor uzate rezultate din activitatea S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A BUZĂU – Sucursala Roman nu influențează semnificativ calitatea apei emisarului, rezultatele investigațiilor încadrând apa râului Moldova în clasa a II – a, respectiv a III – a de calitate, pentru un număr redus de indicatori, în special cei care se încadrează în clasa nutrienților (amoniu și azotat).

Rezultatele măsurătorilor efectuate în timpul perioadei de funcționare a fabricii de zahăr, utilizând ca materie primă sfecla de zahăr

Rezultatele măsurătorilor fizico – chimice efectuate în timpul fabricației utilizând sfecla de zahăr ca materie primă pentru fabricarea zahărului sfecla de zahăr în sunt prezentate în tabelul 2, coloanele 6 și 7. Astfel, indicatorii de calitate ai râului Moldova încadrează apa de suprafață, pentru perioada analizată (26 – 28. 10. 2005) în:

Clasa I de calitate, conform Ord. 1146/2002, la: pH, reziduu filtrabil uscat la 105°C, azot amoniacal, azot total, cloruri, atât în amonte, cât și în aval de punctul de deversare și fosfor total pentru apele prelevate în amonte;

Clasa II de calitate în amonte și în aval de societate la indicatorii CCOCr, azot – azotat, respectiv fosfor total pentru apele prelevate în aval de punctul de deversare;

Clasa III de calitate la indicatorul CBO5, în amonte și aval de deversarea stației de epurare.

După cum se poate observa din măsurătorile efectuate pentru apele râului Moldova, la probele prelevate în aval, indicatorii analizați au valori mai ridicate decât cei determinați pentru apele din amonte. Acest fapt, însă nu modifică semnificativ limitele de încadrare.

O serie de poluanți se găsesc în apa de suprafață în amonte de punctul de deversare, astfel că, după amestecarea apelor, la probele prelevate în aval, calitatea apei de suprafață pentru nutrienții de tip: azot amoniacal, azot – azotit și azot azotat, valorile măsurate sunt mai scăzute decât cele corespunzătoare apelor prelevate în amonte de punctul de deversare.

Tab. 7.21. Indicatorii de calitate ai apelor de suprafață în cele două secțiuni pe faze de activitate

1)Substanțe extractibile în solvenți organici – eter de petrol

Calitatea apei râului Moldova din zona sudică a municipiului Roman, susceptibilă a fi afectată de halda de deșeuri este urmărită în două secțiuni: amonte și aval de haldă; rezultatele sunt prezentate în tabelul 7.22. (date preluate de la SC ECOTEC SRL Satu Mare).

Tab. 7.22. Calitatea apei râului Moldova în zona haldei de deșeuri

* – analize efectuate pe probă filtrată

C.M.A. – Limita maximă admisibilă conform NTPA 001/2005 (H.G. 352/2005)

Indicatorii de calitate pH, CBO5 (consumul biochimic de oxigen), amoniul (NH4-), azotați (NO3-), SO42- (sulfuri) și cloruri se încadrează în limitele maxime admisibile conform NTPA 001/2002, modificat prin HG 532/2005;

Depășiri se înregistrează la indicatorul CCO-Cr (consum chimic de oxigen), atât în secțiunea din amonte , cât și în cea din aval depozit; concluzia este că depozitul de deșeuri influențează calitatea apei în râul Moldova chiar dacă indicatorul la secțiunea din amonte depășește limitele normale.

Având în vedere cele prezentate, putem considera semnificativ impactul pe care îl are depozitul de deșeuri asupra apei subterane cât și asupra celei de suprafață (râul Moldova).

Râul Siret

Calitatea aperi râului Siret poate fi afectată doar în mod accidental, de evacuarea apelor menajere uzate epurate de stația de epurare a municipiului Roman (Tab. 7.23.), atunci când apar disfuncționalități ale stației de epurare. Din buletinul de analiză de mai jos, rezultă faptul că stația de epurare funcționează corespunzător; buletinul, selectat din mulțime buletinelor cu valori apropiate ale indicatorilor analizați:

Tab. 7.23. Influența stației de epurare asupra râului Siret

* Valoarea maximă admisibilă este stabilită de NTPA 001/2005

7.4. Modificări ale componentului biotic prin crearea zonei industriale și ca urmare a activităților industriale

Prin dezvoltarea industriei, flora și fauna din zonă nu au avut de suferit; s-au restrâns arealele prin schimbarea categoriei de folosință a terenurilor (din teren agricol în teren ocupat cu construcții).

7.5. Impactul antropic asupra învelișului pedologic

În zona industrială situată în partea de nord-est a municipiului Roman, un impact asupra solului l-a avut fosta SC FONTAX SA, unde s-a analizat întreaga platformă a societății înregistrându-se următoarele valori (Tab. 7.23. și Tab. 7.24.) studiu elaborat de ICIM București în anul 2002.

Așa după cum rezultă din buletinul de analiză (Tab. 7.23.), se înregistrează depășiri ale valorilor normale la indicatorii cupru, nichel și produse petroliere, iar la buletinul de analiză de la punctual (Tab 7.24.), se înregistrează depășiri doar la indicatorul produse petroliere. Este adevărat că nu sunt atinse pragurile de alertă sau intervenție, dar depășirea valorilor normale are efect negative asupra calității apelor pluviale, care spală suprafața solului, se infiltrează în freatic sau se scurg în apele de suprafață afectându-le.

Tab. 7.23. În punctul de prelevare „ intrare dreapta 30 m de poartă, lângă hală”

Tab. 7.24. În punctul de prelevare „gospodăria de rășini furanice, partea de vest”

CMA este stabilit de Ordinul nr. 756/1997, pentru aprobarea Reglementării privind evaluarea poluării mediului;

* p.a.- praguri de alertă mai puțin sensibile

** p.i. – praguri de intervenție mai puțin sensibile

În zona industrială situată în partea de nord-vest a municipiului Roman, un impact asupra solului îl are SC AGRANA ROMÂNIA SA Buzău – Sucursala Roman (Fabrica de zahăr), unde s-a analizat întreaga platformă a societății.

Natura și gradul de poluare a solului s-au stabilit pe baza rezultatelor analizelor fizico- chimice ale probelor de sol recoltate din arealul: incinta principală a societății, zona instalațiilor funcționale și nefuncționale, zona depozitului de deșeuri solide, zona câmpurilor de nămol, a stației de epurare a apelor uzate precum și din exteriorul societății.

La amplasarea punctelor de prelevare a probelor (Tab. 7.25) s-au avut în vedere următoarele criterii :

suprafețe care au servit și servesc la depozitarea temporară a materiilor prime, materialelor auxiliare, a combustibililor conținând substanțe periculoase și/sau deșeuri periculoase;

distribuția pe toate direcțiile cardinale, în apropierea surselor de poluare, inclusiv a surselor de poluare atmosferică;

să cuprindă soluri din categoria de folosință mai puțin sensibilă – Zona A și, precum și probe martor, de referință – Zona B, dintr-o zonă neafectată direct de poluarea produsă de societate.

Prelevarea probelor s-a efectuat conform recomandărilor Ord.184/1997, Anexa 3, pct. 2.1.1, la două adâncimi și anume: la 5 cm, respectiv 30 cm.

Probele de sol recoltate sunt probe medii, obținute prin omogenizarea a 5 probe de sol individuale, prelevate din parcele delimitate cu suprafața de 100 m2, din patru puncte exterioare și un punct central (conform procedurii recomandate de Chimia Sanitară a Mediului, Editura Medicală, 1994, pagina 272).

Tab. 7.25. Punctele de recoltare pentru probele de sol

Punctele de prelevare din zonele A (incintă) sunt încadrate în folosința mai puțin sensibilă – terenuri cu utilizări industriale, iar punctul din zona B (din vecinătatea amplasamentului) în folosința sensibilă.

Deoarece metodele de analiză pentru probele de sol nu sunt precizate în Ord. MAPM nr. 756/1997 s-au utilizat:

pentru recoltarea probelor de sol, sonda de prelevare tip JMC Backsaver N2;

pentru analiza probelor de sol, metode de analiză și aparatură specifice.

Indicatorii de poluare ai solului au fost stabiliți conform prevederilor Ord. MAPPM nr. 184/97 Anexa A.3.1, în funcție de istoricul zonei, riscul atacului asupra materialelor de construcții, a folosințelor precum și a riscului de poluare a apelor subterane: pH, sulfați, cloruri, azotați, azotiți și SEP.

La stabilirea indicatorilor de poluare a solului s-a ținut seama și de lista poluanților specifici pentru apă și aer, pentru activitățile încadrate la punctul 6.4.6. din Anexa 1 prezentat în Ordinul 1440 / 2002 – Ghidul național pentru realizarea Registrului privind poluanții emiși (EPER), precum și de consultarea autorităților locale și regionale de protecția mediului.

Probele de sol au fost pretratate în conformitate cu prevederile SR ISO 11464/1998, prin separarea materialelor grosiere, îndepărtarea resturilor vegetale, uscarea, mărunțirea și omogenizarea eșantionului, apoi s-au efectuat analizele chimice pentru stabilirea naturii și gradului de poluare.

Metoda spectrofotometrului DR 2010 s-a aplicat pentru determinarea indicatorilor: sulfați, azotiți și azotați. Determinarea clorurilor din sol s-a realizat folosind metoda specifică – recomandată de Chimia Sanitară a Mediului, Editura Medicală, 1994, pag 298 (Tab. 7.26.).

Tab. 7.26. Metodele pentru determinarea indicatorilor de poluare ai solului

Tab. 7.27. Rezultatele analizelor privind conținutul de poluanți în sol

[mg/kg substanță uscată]

Valorile indicatorilor determinați (Tab. 7.27.) au fost comparate cu valorile normate de Ord. MAPPM nr. 756/97 pentru terenurile din incinta industrială a S.C. AGRANA S.A. Buzău – Sucursala Roman, respectiv în zona de folosință mai puțin sensibilă și pentru terenurile din exteriorul incintei – zona de folosință sensibilă.

Valorile de referință (Tab. 7.28) pentru elementele chimice conform Ordin MAPPM nr. 756/1997, ca valori normale, praguri de alertă sau intervenție sunt exprimate în mg/kg substanță uscată.

Tab. 7.28. Valori de referință

Rezultatele analizelor prezentate în tabelul 7.28. conduc la următoarele observații:

Probele de sol, la ambele adâncimi, au pus în evidență prezența elementelor chimice în soluri: sulfați, cloruri, azotați, azotiți și SEP, după cum urmează:

Valorile de pH, a soluțiilor apoase, înscriu solurile analizate în tipurile de sol slab alcaline (7,21 – 8,4) și moderat alcaline (8,4 – 9), în conformitate cu clasele de reacție prevăzute de normele pedologice. Acest lucru indică prezența carbonaților în solurile respective.

Concentrațiile în elemente chimice – sulfați, pe amplasamentul societății, terenuri de folosință industrială, au variat între 4 și 756 mg/kg substanță uscată. Valoarea cea mai mare (756) fiind determinată în zona depozitului de carburanți, cu toate acestea toate valorile situându-se sub pragul de alertă pentru folosințe mai puțin sensibile, reglementate de Ord.756/1997;

Pentru clorurile din sol nu există valori de referință, conform Ord 756/97. Valorile concentrațiilor în cloruri înregistrate în incinta amplasamentului sunt comparabile cu valorile concentrațiilor în cloruri a probei S9, din vecinătatea amplasamentului – pe care o considerăm de referință. În această situație se poate afirma că nu se constată semnele unei poluări cu cloruri cu atât mai mult cu cât, nu se poate identifica o sursă majoră de cloruri rezultate din activitățile desfășurate pe amplasament (excepție HCl utilizat la STCA).

Concentrația nitriților din sol se datorează transformărilor enzimatice a substanțelor humice care au loc în sol sub acțiunea microorganismelor. Ionul nitrat nu formează săruri insolubile cu nici unul dintre constituienții organici sau minerali din sol, de aceea poate fi ușor antrenat în apele de infiltrație în pânza subterană acviferă. Valorile concentrațiilor în azotați înregistrate la S4, S5 și S6 nu influențează semnificativ conținutul de nitrați din apele subterane din zonă.

Azotiți, azotați, clorurile și substanțele organice sunt constituenți naturali ai solului, iar legislația națională nu prevede valori de referință pentru evaluarea gradului de poluare datorat acestor indicatori.

Concluziile care se evidențiază sunt:

nu s-au identificat zone de poluare locală în incintă, solul prezentând concentrații de poluanți sub pragul de alertă pentru tipul de folosință mai puțin sensibilă,

solul din incinta nu este afectat de activitatea actuală și nici de funcționarea anterioară.

Conform Ord. 756/1997, ca urmare a depășirii unor valori normale se poate aprecia că există un anumit nivel de poluare datorat activităților anterioare și actuale pe amplasament, dar datorită încadrării sub pragurile de alertă, se consideră că nu există o poluare semnificativă asupra solului din incintă și nu sunt necesare studii suplimentare.

Caracterizarea deșeurilor de nămol de carbonatare (Tab.7.29.)

Nămolul de carbonatare a fost depozitat pe malul râului Moldova, în cele două câmpuri de uscare a nămolului, azi încărcate. Acesta conține în principal carbonat de calciu și nutrienți ca Mg, N, P, K, etc. și se recomandă a se folosi ca amendament pentru soluri.

În prezent, nămolul de carbonatare cu cca. 11% consistență, se transportă prin pompare la Iazul Cordun, împreună cu nămolul de transport hidraulic de la decantare (la cca. 5% consistență).

Tab. 7.29. Nămoluri

În vederea valorificării deșeurilor de fabricație – a nămolului de carbonatare din câmpurile de uscare, titularul S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. Buzău – Sucursala Roman, a prelevat probe de nămol din câmpuri, care au fost analizate de Institutul Chimie Alimentară București și OJSPA Neamț (Tab. 7.30.).

Tab. 7.30. Calitatea nămolurilor din câmpuri

S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. Buzău – Sucursala Roman a demarat acțiunea de valorificare a nămolului de carbonatare, împreună cu alte deșeuri (var ars, piatră de var nearsă), depozitate în câmpuri.

7.6. Impactul antropic asupra reliefului

Comparativ cu celelalte tipuri de relief, cel antropic reprezintă o categorie de mică importanță, dacă ne referim la formele concrete (baraje, diguri, ramblee etc.) pe care le întâlnim în mai toate bazinele.

Dacă avem însă în vedere acțiunea omului pe multiple planuri și influența lui complexă în morfogeneză, atunci rolul factorului antropic este deosebit de important. Astfel, prin construirea unor baraje, unele râuri și-au pierdut legătura cu nivelul general(baza generală a evoluției reliefului). Caracterele degradărilor de teren, atât în zona montană, cât și în cea extracarpatică, evidențiază influența activității antropice asupra cadrului natural, cât și complexitatea proceselor din natură ce se instalează în urma dereglării relațiilor dintre factorii învelișului geografic.

Ca urmare a intervenției antropice, au apărut două tipuri de relief antropic: relief antropogen de excavare și relief antropogen de acumulare.

Relieful antropogen de excavare a rezultat prin efectuarea săpăturilor necesare realizării clădirilor (pe strada Ștefan cel Mare, prin sistematizare, a fost necesară, din punctele de vedere tehnic și economic, excavarea unor volume imense de pământ pentru fundarea blocurilor, datorită galeriilor și pivnițelor realizate anterior de proprietarii clădirilor vechi; astfel, formându-se celebra „groapă”), căilor de comunicații (drumuri, străzi, cale ferată), realizate în debleu, exploatarea materialelor de construcții (extracția agregatelor minerale – nisip și balast – din albiile râurilor Siret și Moldova). Ca urmare a exploatării intense a agregatelor minerale din albiile râurilor Siret și Moldova, a condus la coborârea talvegurilor acestora, cu periclitarea stabilității podurilor de pe Siret (podurile de la Luțca, Gâdinți și Ion Creangă) și de pe Moldova (podul de la Horia și podul CFR situat în amonte); de asemenea, a fost afectată captarea cu apă industrială a fabricii de zahăr (distrugându-se pragul de ridicare a nivelului apei pentru asigurarea cotei de captare).

Relieful antropogen de acumulare (de depozitare) este rezultat din construirea unor căi de comunicații, diguri, din depozitarea unor materiale provenite din lucrări de excavație. În cadrul său includem rambleurile, digurile etc.

Rambleurile sunt forme apărute prin depozitarea materialelor pentru construirea șoselelor și a căilor ferate. Șoseaua Bacău–Roman (drumul european E85), pe sectorul Horia Roman este realizat în rambleu. Calea ferată Bacău–Roman este realizată în rambleu pe aproape toată lungimea.

Este important de prezentat faptul că în zona vestică a municipiului Roman, în fosta albie majoră a râului Moldova, în zona îndiguită, s-u executat lucrări de terasamente, prin depozitarea materialului excavat din „groapă”, ridicând cota terenului cu până la 7 m, de la podul de la Horia, spre amonte, până la podul CFR.

O altă formă de relief rezultată prin activități antropice, care nu poate fi neglijată, este depozitul de deșeuri menajere și industriale a municipiului Roman, situat în partea sudică a municipiului, care, prin ecologizare, își va mări volumul prin creșterea cotei.

Digurile sunt construcții care se impun în relief prin amploarea lor. În anii 70 s-a realizat îndiguirea râului Siret, mal drept, pe sectorul Roman-Răchiteni (15 Km), iar în anii 80 s-a realizat îndiguirea râului Moldova, mal stâng, pe sectorul Roman Cordun (3 km); astfel, municipiul Roman este apărat împotriva inundațiilor la clasa a III-a de importanță

CAP. 8. CONCLUZII

Din cercetarea făcută rezultă că municipiul Roman este reprezentativ pentru județul Neamț sub aspectul potențialului economic; dar sub aspectul impactului asupra mediului poate avea repercusiuni pe un areal mult mai mare decât cel județean (mă refer la factorii de mediu apă și aer).

Deoarece gestionarea deșeurilor constituie ABC-ul protecției mediului, la nivelul municipiului Roman se impun:

realizarea unui depozit de deșeuri ecologic; fapt stipulat și în Strategia județului Neamț (la nivel de județ sunt prevăzute două depozite de deșeuri ecologice) – care asigură preluarea deșeurilor și din zonele arondate acestui depozit;

desființarea depozitului existent, care constituie o sursă de poluare a solului, apelor freatice și a apelor de suprafață deoarece râul Moldova, prin erodarea depozitului, antrenează deșeuri și prin eliminarea mirosurilor generate prin haldarea necorespunzătoare a deșeurilor.

implementarea, la nivelului fiecărui generator (producător) de deșeuri, a sistemului propriu, in conformitate cu legislația din domeniul gestionării deșeurilor.

La nivelul municipiului Roman, protecția apelor de suprafață (râu Moldova) se poate realiza prin construirea unei stații de epurare la SC AGRANA ROMÂNIA SA BUZĂU – Sucursala Roman; acest obiectiv este inclus în programul de conformare al societății, avizat de autoritatea competentă de protecție a mediului.

În ce privește protecția calității aerului, societățile comerciale din municipiul Roman trebuie să ia următoarele măsuri:

retehnologizarea producției la SC PIPS SA; procesul tehnologic existent este generator de cantități mari de noxe care nu pot fi înlăturate prin nici o metodă;

montarea sistemelor de recuperare a substanțelor volatile la toate stațiile de distribuție de carburanți;

instalațiile de ardere se vor dota cu filtre de reținere a noxelor și utilizarea combustibililor cu conținut redus de sulf;

implementarea sistemelor de monitorizare a noxelor.

Zgomotul, ca element de impact asupra mediului, se înregistrează, în special, la traficul auto și cale ferată.

Pentru conformare la legislația din domeniu, autoritatea publică locală trebuie să realizeze studii de evaluare a impactului produs de traficul auto și cale ferată. In funcție de rezultatele studiului, așa cu am găsit în literatura de specialitate, probabil, se vor impune:

restricții de circulație pe anumite artere;

restricții de circulație în anumite perioade din zi;

realizarea arterelor de centură pentru devierea traficului greu;

limitarea construirii de locuințe de-a lungul căilor cu circulație intensă;

garduri fonice, care asigură protecția locuințelor aflate în zone cu trafic intens;

realizarea perdelelor vegetale de protecție și altele.

Concluzia finală este că, prin antrenarea tuturor factorilor implicați în protecția mediului (agenți economici, autorități ale administrației locale, autorități de mediu, societatea civilă etc.), în municipiul Roman se poate ajunge la protecția factorilor de mediu la nivel european, până la integrarea în UE, cu excepția societăților pentru care s-au acordat termene de grație.

BIBLIOGRAFIE

Badea Lucian ș.a. – Geografia României, vol. I – Geografia fizică; Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1983

Bojoi I., Ichim I. – Județul Neamț, Editura Academiei Republicii Socialiste România București, 1974.

Brânduș C., Grasu C. – Valea Moldovei, Editura pentru Turism București, 1991

Chiriță D. Constantin – Solul pământ rodnic, Editura Științifică, București,1966

CIOBANU Mihai, Grasu Constantin și IONESCU Vasile – Monumentele naturii din județul Neamț, 1972.

Cojocaru Ioan – Surse, procese și produse de poluare, Editura Junimea Iași, 1995

Duiaconu Constantin – Râurile României – Monografie hidrologică, Institutul de Meteorologie și Hidrologie București, 1971.

Ghinea Dan – Enciclopedia geografică a României, ed. II, Editura enciclopedică, București, 2000.

MITITELU D., MONAH F. ȘI NECHITA N. – Contribuții la studiul florei și vegetației higro-hidrofile din județul Neamț, Studii și cercetări, Muzeul de Științe Naturale Piatra Neamț, 1992.

Murgeanu G. – Harta geologică, sacra 1:200000, L-35-IX, 13. Piatra Neamț; Comitetul de Stat al Geologiei – Institutul Geologic București, 1968.

Nichita Nicoleta – Arbori seculari din Județul Neamț, Studii și cercetări, Muzeul de Științe Naturale Piatra Neamț, 1992

Savin Constantin – Dicționar științific poliglot, Editura TIPORED, București, 1996.

Savin Constantin – Dicționar științific poliglot – Glosar, Editura TIPORED, București, 1997.

Saulea Emilia – Harta geologică, sacra 1:200000, L-35-X; L-35-XI, 14. Iași; Comitetul de Stat al Geologiei – Institutul Geologic București, 1968.

Ujvari I. – Geografia apelor României, Editura Științifică București, 1972

*** Buletin de gospodărire a apelor luna februarie 2006, SGA Neamț.