Calitatea Mediului

Cuprins

=== l ===

Cuprins

*

* *

Introducere

Lucrarea de licența intitulată „Calitatea mediului în municipiul Buzău”, derivă din dorința de cunoaștere și aprofundare a cunoștințelor dobândite în urma celor patru ani de studiu și de a exploata atuul cunoașterii orizontului local.

Problema calității, resurselor și protecției mediului, a modificărilor sistematice și cumulative care influențează viața pe Terra a intrat în actualitate pe măsură ce omenirea a devenit conștientă de necesitatea conservării și utilizării cât mai eficiente a potențialului productiv și recreativ al mediului. Anul 1987 a înscris în istoria contemporană lansarea conceptului „dezvoltare durabilă”, cu ocazia prezentării raportului „Our Common Future” al Comisiei pentru Mediu și Dezvoltare. Consacrarea definitivă a modelului menționat, precum și o serie de completări ale conținutului acestuia, are loc cu ocazia Conferinței de la Rio de Janeiro, în iunie 1992, a Comisiei Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare („Raportul Brundtland”). Cu această ocazie este adoptată și „Agenda 21”, prin care dezvoltarea durabilă se evaluează printr-un sistem de indicatori numiți ”indicatori de presiune – situație – răspuns” (Bălteanu și Șerban 2005).

„Descrierea naturii nu este o sarcină pentru oricine și oricând” (Mehedinți, 1967), afirma fondatorul geografiei românești, profesorul Simion Mehedinți în lucrarea „Opere alese’ .In aceasta lucrare am analizat cadrul natural, socio-economic și analiza calității componentelor mediului abiotic: aer, apă, sol, în vederea formării unei opinii despre realitatea geografică locală și a stării componentelor abiotice ale mediului.

Iată de ce am considerat util, ca în lucrarea de față, să realizez referiri în primul rând la acele elemente care permit cunoașterea și urmărirea modificărilor calității mediului, fie sub acțiunea unor factori naturali, fie ca urmare a activității antropice. Pe întregul parcurs al lucrării am avut permanent în vedere două aspecte: pe de o parte cunoașterea științifică a fenomenelor, a cauzelor care le produc, a efectelor asupra mediului și pe de altă parte căile care trebuiesc urmate pentru îndepărtarea influențelor negative exercitate asupra componentelor cu care se află în interdependență.

Structura lucrării reprezintă raționamentul geografico-analitic, ce a impus o indexare a lucrării de față, în trei părți (I. Probleme generale, II. Principalele trăsături ale cadrului natural și social economic ale municipiului Buzău și III. Calitatea mediului și protecția sa), care conțin treisprezece capitole cu documentări și analize, în scopul accepției științifice, de moment.

Pentru elaborarea acestei lucrări de licență s-a valorificat tezaurul informațional al bibliotecilor (locală, Biblioteca Județeană „Vasile Voiculescu” Buzău și universitară) începând cu prima lucrare a părintelui geografiei buzoiene, profesorul Basil Iorgulescu: „Geografia județului Buzeu” din 1881, continuând cu colecția Societății locale de Geografie din anii 1971, 1973, 1979 și sfârșind cu teza de doctorat a Lucreției Mănescu: „Orașul Buzău și zona sa de influență”, din anul 1998 care vine cu o bogată paletă informațională geografică destinată cititorului pasionat, simplu lector și specialiștilor fenomenului; a cercetărilor întreprinse de instituțiile locale, ce examinează fenomenele și circumstanțele vectorilor naturii: Agenția de Protecția Mediului, Autoritatea Națională de Meteorologie, Apele Române – Direcția Apelor Buzău-Ialomița, Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare și informații personale reținute din teren și propria erudiție.

Tuturor ce s-au implicat în mod deschis sau indirect în susținerea realizării cununii celor patru ani de achiziționare și perfecționare a informației în domeniul științelor naturii le adresez conștiincioase mulțumiri și o promisiune sigură de continuitate și afirmare în plan socio-educativ.

Pentru susținerea acordată sub formă de concept și îndrumare didactică pe parcursul realizării lucrării de licență adresez mulțumiri doamnului Sef Lucrări Dr. Vasile Torică, care mi-a fost conducător științific.

PARTEA ÎNTÂIA

Probleme generale

Capitolul I

Poziția geografică a municipiului Buzău

Municipiul Buzău, reședință a județului Buzău este situat în partea de sud-est a României (fig. 1. a) în marea unitate fizico-geografică, de câmpie denumită Câmpia Română, în cadrul căreia ocupă 8.173 ha în nord-vestul Câmpiei Buzău.

Potrivit legii numărul 351 din 2001, municipiul Buzău, conform ierarhizării pe ranguri este încadrat la orașele de rang II, iar alături de marile orașele Ploiești, Târgoviște și Pitești formează centura orașelor de contact dintre două regiuni economice complementare Subcarpați și Câmpia Română (Nicolae, 2002). Municipiul Buzău este situat la o depărtare de 128 km, pe calea ferată de București și 110 km pe artera rutieră E85. Din punct de vedere cartografic se regăsește la intersecția paralelei de 450 09’ latitudine N cu meridianul de 250 5’ longitudine E.

sursa:www.nationalgeographic.com

a

Figura 1. Poziția municipiului Buzău în cadrul țării (a) și a județului (b)

Sub raport hidrografic, municipiul Buzău se regăsește în sectorul inferior al bazinul hidrografic Buzău, pe dreapta râului Buzău (fig. 1.b);

– în N comuna Mărăcineni, în VNV comuna Vernești;

Limite administrative: – în S comuna Costești, în SES comuna Țintești și în SV comuna Stâlpu;

– în E comuna Vadu Pașii;

– în V comuna Merei;

„Perimetrul municipiului Buzău are o lungime de 60,050 km și în baza schiței generale a hotarelor teritoriului administrativ realizată prin firme specializate de cadastru, geodezie și cartografie rezultă că la sfârșitul anului 2002 suprafața totală a municipiului Buzău este de 8.173 ha” (Raport privind starea economico – socială a municipiului Buzău pe anul 2004), din care:

– suprafața extravilanului  5.315 ha,

– suprafața intravilanului   2.858 ha.

1.1. Etimologia numelui geografic Buzău

Asupra etimologiei numelui geografic Buzău, cercetătorii, printre care: istoricul Vasile Pârvan, lingvistul Iorgu Iordan (Iordan, 1952) au generat mai multe ipoteze asupra rădăcinii acestui nume regăsit în mai multe derivate.

O informație istorică apare, într-o scrisoare a guvernatorului roman din Dobrogea trimisă lui Vasile cel Mare, episcopul de Capadichia, în anul 376 d.Hr., care menționează existența, pe malurile râului Mousaios, a unei așezări urbane (polis) numită Mousaios (www.primariabz.ro). Vasile Pârvan considera ”numele românesc drept continuatorul direct al celui trac Movέoς”. Iorgu Iordan în lucrarea „Nume de locuri românești în Republica Populară Română, 1952” afirma despre geneza numelui Buzău că s-ar regăsi în fitonimul bulgăresc bozovo, maghiarul bozo ceea ce însemnă locul unde crește boz.

Cert este ca nu s-a putut ajunge la un consens asupra etimologiei numelui.

Capitolul II

Principalele etape ale dezvoltării teritoriale

Orașul Buzău apare pentru prima dată menționat documentar ca târg și punct de vamă într-un document emis de Dan al II-lea la 30 ianuarie 1431 (www.primariabz.ro). Datele referitoare la suprafață ne apar secvențial, prima dată la începutul secolului al XVII -lea și concomitent cu dinamica spațială apar noi informații. Analizând perioada în care există informații, referitoare la suprafață, 1600-2005 (tab. 1), se poate constata o continuă creștere, ce se datorează fazei incipiente a apariției orașului cu predominarea ocupațiilor și funcțiilor episcopale, comerciale (târg, mori), agricole, în prima parte (1600-1944) și ulterior industrială (1976-1989-2005) când s-a înregistrat o mărire substanțială a suprafeței.

Tabelul 1

Dinamica teritoriului intravilan al municipiului Buzău

sursa: diverse surse

În Planul Urbanistic General al Municipiului Buzău s-a reconsiderat intravilanul localității care include suprafețele de teren ocupate de construcții și suprafețele din teritoriul administrative pe o perioadă determinată de 10 ani.

Se propune în acest plan o mărire a zonei de locuințe și funcțiuni complementare la 805,93 ha respectiv cu 198,75 ha, a zonei de parcuri, recreere și sport cu 17,3 ha rezultând 171,10 ha, o zonă de gospodărire comunală cu 7,6 ha, rezultând 76,85 ha, a zone industriale nord cu 23,36 ha și a zonei industriale sud cu 19,00 ha, reprezentând o suprafață de 732,06 ha. Unitățile agricole se vor menține la suprafața de 119,52 ha.

Prin schimbarea limitei zonei centrale, aceasta s-a mărit cu 7,4 ha ajungând la 24,71 ha. Zona căilor de comunicație: rutieră se mărește cu 16,1 ha, rezultând 224,34 ha, mărire impusă de asigurarea noii rețele de circulație, zonei noi și studierea celor existente; zona căilor ferate și zona cu destinație specială își păstrează suprafața. Suprafața intravilanului propus este de 3138, 47 ha cu 280, 47 ha mai mult decât cea existentă.

Capitolul III

Scurt istoric al cercetărilor

Profesorul Basil Iorgulescu, la sfârșitul secolului al XIX-lea, în anul 1881, publică pentru prima dată o monografie geografică a orașului Buzău, sub forma unui manual de geografie intitulat: „Geografia Județului Buzeu”. În anul 1969 pe 20 iulie, omul a realizat prima aselenizare, de atunci rămânând cugetarea lui Neil Amstrong: „un pas mic pentru om, mare pentru omenire”. Pornind de la această afirmație s-ar putea spune că lucrarea geografică a profesorului Basil Iorgulescu reprezintă acel mic pas, pentru geografia locală, a acelui timp. Autorul descrie județul Buzău și definește noțiuni fizico-geografice: „definițiuni generale, descripțiuni generale și speciale precum și o prezentare topografică a orașului. Această carte reprezintă începutul publicațiilor aprofundate despre Buzău.

Următoarele monografii, studii, publicații, lucrări ample de geografie (care includ informații fizice și economice), post lucrarea profesorului Iorgulescu, ce au ca obiect de studiu orașul și județul au îmbogățit tezaurul informațional, colecții laborioase de studii ale Societății de Geografie Buzău cu lucrările: Geografia județului Buzău și a împrejurimilor și Din geografia județului Buzău (1971, 1973). Totul culminând cu apariția lucrării de geografie regională „Orașul Buzău și zona sa de influență”, publicată în 1999, la Editura Universități din București de Lucreția Mănescu.

Lucrări de geografie referitoare la geografia orașului Buzău au fost publicate și de către seniorii geografiei românești: Vintilă Mihăilescu, Alexandru Rădulescu, Gheorghe Dumitrescu precum și de continuatorii acestora: I. Șandru, V. Cucu, Al. Ungureanu, D. Oancea, Lazăr Băciucu. Precum și trei teze de doctorat cu subiectul Câmpia Română în primele decenii ale secolului trecut și anume Emm. de Martone (1904), Al. Dumitrescu-Aldem (1911) și George Vâlsan (1915).

Dar și de către decanii generației actuale: Mihai Ielenicz, Grigore Posea (aceștia au editat monografia județului în anul 1971, a munților în 1977), A. Pricăjan, I. Petrescu-Burloi, Dan Bălteanu. Între lucrările de sinteză care abordează problemele de geografie fizică la nivel național, cuprinzând și aprecieri asupra zonei orașului Buzău, se numără cele elaborate de: Vintilă Mihăilescu (1966), Victor Tufescu (1966), Valeria Velcea (1980).

PARTEA A DOUA

Principalele trăsături ale cadrului natural și social economic

ale municipiului Buzău

Capitolul IV

Condițiile geologice

Orașul Buzău se suprapune din punct de vedere geologic Platformei Valahe, în structura căreia se disting două etaje structurale, soclul format în principal din șisturi cristaline și cuvertura alcătuită din depozite sedimentare (Mutihac, 1990).

În arealul orașului Buzău și a spațiul limitrof, pe baza interpretării hărții geologice la scara 1:100.000, foaia Buzău și a informațiilor date de forajele hidrogeologice (fig.2) se găsesc depozite ale Cuaternarului, divizate în:

Pleistocenul superior (qp1), termenul bazal al cuaternarului este reprezentat printr-un complex de pietrișuri, nisipuri, bolovănișuri, cu intercalații de argile (stratele de Cândești). Grosimea întregului pachet de strate în regiunea văii Buzăului atinge 250-300m. Este surprins pe toată aria municipiului Buzău și a spațiului adiacent;

Holocen inferior (qh1). Aluviunile terasei joase constituite din pietrișuri și nisipuri cu grosimi cuprinse între 5m și 10m ca și depozitele loessoide care acoperă terasele inferioare, au fost atribuite părții inferioare a Holocenului (Murgeanu, 1968);

Holocen superior (qh2) cuprinde o serie de depozite tinere, în general uniforme și alcătuite la partea superioară din nisipuri fine, argiloase (2m grosime) și spre bază din pietrișuri cu stratificare torențială, cu lentile subțiri de nisipuri grosiere și mărunte, întâlnite, la zi, în lunca Buzăului. Acestea au o grosime apreciabilă (16m) în lunca râului, iar în arealul municipiului sunt constituite din nisipuri grosiere și bolovănișuri, situate direct peste pietrișurile de tip Cândești (Mănescu, 1999);

Lunca Buzăului, în arealul orașului Buzău, prezintă o mare grosime a aluviunilor. Forajul executat la Simileasca până la adâncimea de 62,50m evidențiază faptul că aluviunile acestui râu se află situate peste Pietrișurile de tip Cândești.

Conul de dejecție al râului Buzău. Prin depunerile râului Buzău la ieșirea din zona subcarpatică în câmpie – în zona de confluență cu afluenții: Nișcov, Slănic și Câlnău – s-a format conul de dejecție al râului Buzău extinzându-se spre sud, până la o alimentare ce ar putea fi dată de o linie care ar trece prin localitățile: Stâlpu, Spătaru și Scurtești (fig. 1.b). Conul s-a format spre sfârșitul Pleistocenului și pe tot parcursul Holocenului suprafața sa aflându-se azi la nivelul T1 (de 5-7m) din Subcarpați (Mănescu, 1999).

Structura litologică a conului aluvionar și stratelor de Cândești au favorizat înmagazinarea unor importante cantități de apă freatică, ce asigură necesarul de apă al orașului Buzău, încă din anul 1910, când a fost forat primul puț hidrologic. În zona de câmpie acviferul freatic este găzduit în depozitele holocene care au grosimi cuprinse între 2-8m, în general la baza loessurilor sau mai jos în unele formațiuni nisipoase sau argilos nisipoase. Conul are o suprafață de circa 120 km2, grosimea totală a depozitului ajunge până la circa 30m, având în bază un strat de argilă compactă care formează impermeabilul.

Conul de dejecție al râului Buzău prezintă o importanță deosebită datorită resurselor subterane de apă, alimentate din precipitații, dar și de râul Buzău, ce sunt considerate ca deținând cel mai mare potențial hidrogeologic din cadrul bazinului hidrografic al râului Buzău. Constituie sursa de alimentare a populației și diferitelor activități industriale (Pișota și Zaharia, 2002).

Capitolul V

Caracteristici morfologice și morfometrice ale reliefului

Orașul Buzău se suprapune unității de relief, de șes numită câmpia Buzăului sau Buzău – Călmățui (fig. 3). Acesta este situată la nord de Câmpia Bărăganului. Limita este dată de cele două văii, a Buzăului în nord și Călmățuiului în sud – vest și sud.

Morfologia reliefului. Geneza microreliefului câmpiei Buzău este reprezentată de conul de dejecție, terasele și albia majoră a râului Buzău. Important în geneză este faptul că participă și organisme fluviatile încărcate cu un volume importante de materiale, care au format un enorm con de dejecție. Câmpia Buzăului se desfășoară în nord până la aliniamentul dat de comunele Spătaru și Vadu Pașii suprapunându-se peste cea mai mare parte a conului de dejecție/depunere.

Figura 3. Poziția municipiul în cadrul Câmpiei Române

Morfometria reliefului. Altitudinea coboară de la 100 m în nord la 90 m spre sud. Pe latura nord-estică a câmpiei Buzăului s-a dezvoltat orașul Buzău, aici înclinarea conului este ușor nord – vest și sud – est. Altitudinea medie este de 95–96 m întâlnită în centrul orașului, Piața Daciei 96 m. Valori mai mari ale altitudinii se regăsesc în partea de nord – vest, 101 m în strada Răscoalei și la Policlinică unde se cifrează la 100,2m. De aici în direcția sud sud–est începe să scadă treptat neobservabil ajungând la altitudinea de 90 m în cartierul Dorobanți și 91 m în cartierul Mihai Viteazul și de 88 m altitudine absolută la cantonul C.F.R. din capătul străzii Dorobanți. Diferența de nivel este de 10 m raportată la distanța de 4 km. De aici rezultând o energie de relief de aproximativ 2,5 – 3 m‰. Lățimea orașului variază între 2,5 km la nord și 12 km în sud (Calcan, 1971).

Studiile geomorfologice ale profesorului Calcan, 1971 arată că orașul se desfășoară pe două nivele de terasă:

– Terasa Obor;

– Terasa Sârbăriei.

Terasa Obor are ca suprafață de desfășurare comună cu cea a conului de depunere. Limita nordică se situează la nord de Episcopie, unde are o altitudine relativă de 5-6m, iar spre sud are limita suprapusă căii ferate Buzău – Râmnicu Sărat, unde altitudinea relativa scade la 4-5m. Contactul spre vest cu conul de depunere urmărește aproape paralel strada Dobrogeanu Gherea, iar spre est terasa de luncă se face destul de sensibil începând din dreptul Stațiunii legumicole, pe marginea iazului, biserica Broșteni până la bariera Brăilei. Se prezintă ca o suprafață plană, dezvoltată până la 750-800 m.

Terasa Sârbăriei se confundă cu albia majoră a râului Buzău, dar cu o albie majoră înaltă, bine distinctă față de albia majoră propriu-zisă, care apare ca o treaptă mai coborâtă. Se dezvoltă din amonte de municipiul Buzău, din dreptul comunei Cândești de unde se continuă spre sud-est, până în aval de podul feroviar, împresurând marginea terasei inferioare. Altitudinea terasei la Cândești ajunge la 3-4 m, iar în dreptul orașului la 1-2 m altitudine relativă. (Calcan, 1971) Extremitatea sud-estică a orașului este așezată pe acesta terasă, cu soluri aluvionare fertile, cultivate cu zarzavaturi.

Capitolul VI

Particularități climatice

Pentru redarea particularităților climatice ale municipiului Buzău s-au examinat, prelucrat și interpretat date de la stația meteorologică Buzău, localizată prin coordonatele φ = 450 09’, λ = 260 49’, H= 96 m. Intervalul de observații folosit la analiza temperaturii aerului este cuprins între anii 1901 – 2004, iar pentru ceilalți parametri (precipitații, umezeala aerului, regimul eolian) intervalul de măsurători se desfășoară din anul 1980 până în anul 2005.

Clima exprimă rezultatul interacțiunii factorilor radiativi, dinamici, fizico-geografici și antropici. În funcție de particularitățile acestor factori putem identifica specificitatea climatică a municipiului Buzău.

Conform regionări climatice a României, municipiul Buzăul aparține sectorului cu climat temperat de tranziție, în subsectorul de la exteriorul arcului carpatic (Ciulache, 2002). Radiația globală înregistrată la Buzău se încadrează valori medii de peste 125 kcal/cm2/an. Această valoare înscrie orașul Buzău printre cele cu cel mai înalt potențial radiativ de pe teritoriul României.

6.1. Temperatura aerului

Temperatura aerului reprezintă principalul element meteorologic care exprimă din punct de vedere fizic viteza cu care particulele de aer efectuează mișcări de tip boolean (dezordonate) provocate de starea termică a volumului de aer.

Temperatura medie multianuală. Potențialul radiativ ridicat, caracteristic de câmpie în care se găsește orașul Buzău face ca temperatura medie anuală să se cifreze la 10,6 0C. Pentru analiza temperaturii aerului s-au folosit determinări pe o perioadă cuprinsă între anii 1980 și 2007 inclusiv. Cea mai mare medie termică anuală înregistrată la stația meteorologică Buzău a fost de 12,4 0C în anul 1994 (fig. 4), iar cea mai mică de 9,5 0C în anul 1985.

Se poate observa din figura 4, cum mediile termice anuale ale aerului, la Buzău se înscriu în tendința globală de creștere a temperaturii.

Fig. 4. Evoluția și tendința temperaturilor medii anuale, la stația meteorologică Buzău

Temperatura medie lunară. Pentru redarea unei imagini asupra acestei determinări am analizat valorile medii multianuale lunare ale temperaturii aerului între anii 1901-1990 (fig. 5). Astfel regimul anual al temperaturii medii lunare indică o creștere din luna Ianuarie, luna cea mai rece (-2,4 0C) până în Iulie, luna cea mai caldă (22,2 0C) și o scădere neîncetată din Iulie până în Ianuarie. Cele mai mari creșteri de temperatură între luni se înregistrează între Martie și aprilie (6,4 0C).

Fig. 5. Variația lunară a temperaturilor medii pentru perioada 1901-1990 la stația meteorologică Buzău

Temperatură minimă și maximă absolută. Maxima absolută a atins la Buzău 39,6 0C (10 august 1951), iar minimă absolută – 29,6 0C înregistrată pe 24 ianuarie 1942 (tab. 2), ceea ce înseamnă o amplitudine maximă absolută de 68,6 0C, care atestă un continentalism termic destul de accentuat pentru teritoriul României.

Tabelul 2

Temperaturile minime absolute lunare înregistrate în perioada 1901-1990 la stația meteorologică Buzău

sursa: Anuarul statistic al României, 2004

Zile cu îngheț. Primul îngheț se produce, în medie la 27 octombrie, iar ultimul îngheț la 11 aprilie, ceea ce înseamnă ca durată medie a intervalului fără îngheț este de 199 de zile. Numărul mediu al zilelor cu îngheț este de 104,5 (tmin < 0C).

Zile de iarnă înregistrează în medie, 28,2 zile de iarnă (tmax < 0 0C).

Zile de vară se înregistrează în medie, 108,6 zile de vară (tmax > 25 0C).

Zile tropicale se înregistrează 38,5 zile tropicale (tmax > 30 0C).

6.2. Umezeala aerului

Tensiunea vaporilor înregistrează la Buzău prezintă valori medii anuale de 10.5 mb. Evoluția ei anuală aflată în raport direct proporțional cu cea a temperaturii aerului, prezintă valori minime în ianuarie 4,4 mb, luna cea mai rece și maxime în luna Iulie 18,0 mb, luna cea mai caldă. Umezeala relativă, proces invers proporțional cu temperatura aerului, prezintă valori medii lunare în Iulie (59 %) și August (59 %), iar cele mai mari în Decembrie (81 %) și Ianuarie (80 %). Valoarea medie anuală se cifrează 69 %.

6.3. Nebulozitatea

La Buzău media anuală a nebulozității este destul de redusă (5,5 zecimi), această interacțiune se manifestă prin efectul de föhnizare a aerului ce înaintează dinspre vest și nord-vest la traversarea Carpaților de Curbură. Regimul anual al nebulozității prezintă un maxim în lunile Decembrie (6,9 zecimi) și Ianuarie (6,6 zecimi) și un minim în lunile August (3,8 zecimi) și Septembrie (3,9 zecimi).

Anual frecvența nebulozității indică sugestiv predominanța zilelor senine (N între 0,0 și 3,5 zecimi) în perioada Iulie-Octombrie și a celor acoperite (N între 7,5 și 10,0 zecimi) în perioada Noiembrie-Martie Din numărul de cazuri cu nori înregistrat la stația meteorologică Buzău reiese faptul că norii de tipul Altocumulus (în 2001, 482 de cazuri) și Stratocumulus (în 2001, 411 de cazuri) sunt cei mai răspândiți. La polul opus se află norii de tipul Cirrocumuls (în 2001, 4 cazuri, iar în anul 1997 s-a înregistrat un caz), Stratus (în 2001, 44 de cazuri) și Cumulonimbus (în 2001, 93 de cazuri).

6.4. Precipitații atmosferice

Important factor al caracterizării climatice al unui areal, cantitatea de precipitații lichide la Stația Meteorologică Buzău stă sub influența efectului de föhnizare, care determină reducerea cantităților de precipitații, care totalizează la Buzău 512,6 mm/an (fig. 6 ). Regimul anual al cantității medii lunare de precipitații prezintă un maxim în luna Iunie (79.5 mm) și un minim în Martie (25,6 mm).

Fig. 6. Distribuția lunară a precipitațiilor la stația meteo Buzău

6.5. Stratul de zăpadă

Durata stratului de zăpadă care acoperă suprafața orașului este dictată de data căderii primei și ultimei ninsori și de depozitarea și durata fenomenului. Numărul de zile cu ninsoare înregistrate la stația meteorologică Buzău, unde prima ninsoare cade în medie la 7 decembrie, iar ultima la 11 Martie, însumează în medie un interval de timp cu ninsori posibile de 94 de zile. Grosimea stratul de zăpadă atinge valori medii de până la 6,8 cm în prima decadă a lunii Ianuarie. Maximele absolute au ajuns la 74 cm în decada a treia, a lunii Februarie. Datorită viscolului, pe spații adăpostite, grosimea poate depăși 1,50 m, dar datorită necesităților edilitare aceste depuneri de zăpadă sunt îndepărtate din perimetrul urban.

6.6. Regimul eolian

Pentru municipiul Buzău, parte integrantă a regiunii geografice Câmpia Română, având în vedere că se găsește în apropierea zonei de curbură a Carpaților, circulația generală a aerului are orientare predominantă NE.

Direcția vântului. În Câmpia Română de Est predomină o parte a vânturilor din nord și nord-est, la Buzău (fig. 7) NE= 25,4%, iar pe de altă parte cele din sud și sud-vest, la Buzău SV= 11,8%.

Viteza vântului. În zonele de câmpie, viteza medie anuală depășește 3m/s pe întreaga suprafață a Câmpiei Române. Vitezele medii anuale, la Buzău variază între 1,4 m/s pentru vânturile de sud și 3,4 m/s pentru cele de nord-est. În Ianuarie vitezele medii se situează între 1,2 m/s (est și sud-est) și 3,8 m/s (nord-est). După cum rezultă din figura 7, valoarea calmului atmosferic este considerabilă: 29,3%, acesta determinând în sezonul rece al anului adeseori arealul este invadat de masele de aer rece din aria anticiclonului siberian, cunoscute sub numele de crivăț (vânt puternic ce bate permanent, iarna în rafale, spulberând sau viscolind zăpadă).

Fig. 7. Roza anuală a frecvenței și vitezei vântului înregistrate în perioada 1970-2000 la stația meteo Buzău

6.7. Durata strălucirii Soarelui

La Buzău indică o medie anuală de 2226,2 ore. În regim anual cele mai mari sume se înregistrează în Iulie (304,4 ore) când durata astronomică a zilei este foarte mare și nebulozitatea scade substanțial față de cea a lunii iunie, iar cele mai mici, în Decembrie, luna cu cea mai scurtă durată a zilelor și cu cea mai ridicată nebulozitate.

6.8. Fenomene atmosferice deosebite

Viscolul. Unul din cele mai violente fenomene din timpul iernii este viscolul, care reprezintă spulberarea și transportul zăpezii sub acțiunea vântului foarte intens. În Câmpia Română sunt mai mult de 3-4 zile cu viscol pe an. La Buzău numărul lor mediu este de 1,93 de zile, cele mai multe revenind lunilor Februarie (0,58), Ianuarie (0,44) și Martie (0,31).

Poleiul și chiciura. Reprezintă fenomene caracteristice iernii, care se produc în condiții atmosferice speciale. Numărul mediu anual de zile cu polei pe sol ajunge la 2-4 în Câmpia Română. Chiciura se depune în medie timp de 6 până la 10 zile anual. La stația meteorologică Buzău măsurătorile privind numărul de zile cu chiciură, indică un număr de 7 zile în anul 2001, un minim de 3 zile în anul 1992 și 1994 și maxim de 25 de zile în anul 1988.

Ceața. Constituită din picături foarte mici de apă sau din cristale de gheață, aflate în suspensie în stratul de aer din vecinătatea suprafeței pământului reduce vizibilitatea orizontală la mai puțin de 1 km. Numărul mediu anual de zile cu ceață se cifrează la 30-40 zile. În anul 2001 s-a înregistrat valoarea minimă absolută a duratei zilelor cu ceață: 21, cu o durată de 163 h, 43’, iar în anul 1981 s-a înregistrat valoarea maximă a numărului de zile cu ceață: 70, cu o durată de 470 h, 1’.

Fenomene electrice. Descărcările electrice din atmosferă, care se manifestă sub formă de fulgere însoțite de tunete – sunt generate de mișcările convective violente ale aerului și de dezvoltarea norilor Cumulonimbus de natură frontală (front rece) sau de mase instabile. Aceste fenomene sunt de regulă legate de căderea precipitațiilor abundente sub formă de averse și de vijelii foarte intense. Numărul mediu anual de zile cu fulgere și tunete (fenomene orajoase) se cifrează la 20-30 de zile, în Câmpia Română. La Buzău numărul de zile cu descărcări electrice în anul 1997, 2000 și 2001 a fost de 37 (A.N.M. Buzău, 2002). Fenomenele electrice se produc mai frecvent în intervalul Mai – August (lunar peste 4-5 zile), în special în timpul zilei. Cele mai multe descărcări electrice se constată în general în luna Iunie, când acțiunea frontală și convecția sunt mai intense. În lunile de iarnă aceste fenomene nu se produc de obicei.

Capitolul VII

Hidrografia

Hidrografia arealului studiat este marcată de prezența următoarelor corpuri de apă:

naturale:

de suprafață: râul Buzău,

subterane (strate acvifere și de adâncime),

artificiale:

rețeaua municipală de evacuare a apelor menajere și pluviale,

„Canalul deschis al zonei industriale” (canal de colectare a apelor uzate industriale).

Detalierea capitolului de hidrografie impune caracterizarea resurselor hidrice începând cu apele subterane și ulterior cu apele de suprafață. Pentru realizarea acestui capitol am folosit date statistice de la Agenția Națională Apele Romane, Direcția Apelor Buzău – Ialomița.

7.1. Apele subterane

Corpurile de apă cu localizare subterană, în funcție de profunzimea la care se cantonează stratele acvifere se împart în ape de adâncime și ape freatice.

Acvifere de adâncime

Referitor la apele de adâncime, formațiunile cele mai vechi purtătoare de apă se află la partea inferioară a cuaternarului, sub straturile de Cândești, care formează o bordură la limita dintre dealuri și câmpie, în zona de puternică aluvionare a pietrișurilor și nisipurilor de sub albia Buzăului acumulările ajung la debite apreciabile. Cele mai importante acumulări de ape subterane au fost stabilite prin foraje de adâncime. Debitele și calitatea acestor ape au fost determinate în cadrul a trei stații de pompare experimentale aflate în proximitatea municipiului (Mănescu, 1999):

– la Vernești de 9,1 l/s/m;

– la Lipia de 15 l/s/m;

– la sud de Buzău 4,4 l/s/m.

Stratele acvifere freatice

Depozitele holocene au grosimi cuprinse între 2-8m și găzduiesc acviferul freatic, în general la baza loessurilor sau mai jos în unele formațiuni nisipoase sau argilos nisipoase. Este alimentat prin aportul de apă freatică din subzona precedentă și din precipitații. Adâncimea medie a pânzei freatice este de 15 m în nord, 8 -10 m în centru și 2- 3 m în sud.

7.2. Apele de suprafață

Reprezentativ pentru arealul studiat sunt corpurile de apă: râul Buzău și „Canalul deschis al zonei industriale” (canal de colectare a apelor uzate industriale).

Râul Buzău izvorăște din nordul Munților Ciucaș, (1956 m), cam de la altitudinea de 1800 m și curge pe lungime de 302 km, traversând sectorul montan al Carpaților de curbură, Subcarpații Buzăului și nord-estul Câmpiei Române. Dezvoltându-și un bazin hidrografic ce ocupă o suprafață de 5264 kmp. Locul de vărsare al râului Buzău în râul Siret se află la altitudinea minimă de 2m (Ujvari, 1972), la est de localitatea Voinești (Brăila). Valea râului este o vale transversală cu direcția de scurgere NV-SE în cursul superior și mijlociu și SV-NE în cursul inferior (fig. 8).

Principalii afluenți ai Buzăului sunt: Bâsca Rosiliei, Bălăneasa, Sărățel și Slănic, Câlnău, afluenți de stânga și Bâsca Chiojdului, Nișcov, Buzoel – afluenți de dreapta. Bălăneasa, Sărățel și Slănic sunt afluenții care aduc cantități mari de clorură de sodiu în apele Buzăului. Sectorului inferior îi caracteristic este coeficientul ridicat de sinuozitate și despletirile, iar spre aval prezența limanelor fluviatile (Amara, Balta Albă) și a numeroaselor cursuri părăsite (“buzoielele”). Volumul mediu anual de apă care se scurge, pe râul Buzău este de 811.000.000 mc.

7.2.1 Caracteristici hidrologice ale râului Buzău

Scurgerea medie pe cursul râului Buzău s-a realizat prin interpretarea debitelor pentru perioada 1950 → 2000. Opțiunea pentru posturilor hidrometrice analizate (stația hidrometrică Măgura și stația hidrometrică Banița), a fost dictată de amplasarea lor în sectoare determinante pentru cunoașterea debitelor, astfel avem:

stația hidrometrică Măgura este situat în bazinul mijlociu, drenează o suprafața 2273 kmp, iar altitudinea medie de 886m dM;

stația hidrometrică Banița reprezintă postul situat în zona de câmpie, în bazinul inferior, cu cea mai mare suprafață drenată din bazin de 3980 kmp și cea mai mică altitudine relativă 670m dM.

Pentru estimarea debitului mediu lunar multianual de pe râul Buzău s-au folosit date înregistrate la stațiile hidrometrice Măgura și Banița (redate în tabelul 3).

Tabelul 3

Debitele lichide medii lunare multianuale pe râul Buzău (1950-2000)

sursa: Direcția Apelor Buzău-Ialomița

Postul hidrometric Măgura, cu o suprafață drenată de 2273 kmp, prin aportul afluenților, din aval de postul hidrometric Nehoiu, -Bâsca Chiojdului, care are un aport hidric de 1,20mc/s și Bălăneasa- cuantifică un debitul mediu multianual mai mare cu 3,5mc/s decât la postul hidrometric Nehoiu, ajungând la 24,8 mc/s. Debitele cele mai mari se întâlnesc la postul hidrometric Banița. Drenând o suprafață de 3980 kmp, cu un sistem de acumulare, la Cândești, care transferă din debite în scopuri energetice și agricole, cu afluenții Sărățel, Slănic, Nișcov și Câlnău, prezintă o creștere a volumului cu 4,1mc/s, totalizând un debit mediu multianual de 28,9 mc/s. Inegalitatea debitelor de la cele două stații hidrometrice sunt datorate în principal influențelor induse de factorul climatic (fenomenele meteorologice: precipitații lichide în cea mai mare măsură, dar și solide, pe care le interceptează pe suprafața bazinului) și antropic.

Foto 1. Albia minoră a râului Buzău, în dreptul podului Mărăcineni.

Debitul mediu multianual al râului Buzău este de 25, 4 m3/s.

Scurgerea maximă se înregistrează cu precădere în anotimpurile primăvara-vara (martie – august) fiind datorată topirii zăpezilor în prima fază și precipitațiilor abundente în cea de-a doua parte. Se cuantifică prin debitele maxime anuale. Aceasta măsoară la postul hidrometric Măgura 48,8 mc/s, ajungând la postul hidrometric Banița la 50,3 mc/s. Pe râul Buzău s-au înregistrat viituri în anii: 1956, 1969, 1971, 1975, 1981, 1990, 1991, 2004 și 2005 (în lunile: februarie, mai, iulie, august și septembrie cu debite de până la 925 m3/s la ora 06:00 în data de 8.V.2005 la p.h. Banița).

Scurgerea minimă se înregistrează toamna și iarna (tab.3), când alimentarea rețelei hidrografice este exclusiv subterană. Debutează la sfârșitul verii-începutul toamnei și se manifestă până la sfârșitul iernii. Factorii principali care stau la baza acestui parametru scăzut sunt: climatici, geologici, pedologici și vegetația. În unele situații pe afluenții mici, se întâlnesc chiar fenomene de secare totală a unor râuri cu debit mic. Anii hidrologici secetoși, în care s-au înregistrat debitele cele mai mici sunt: 1963, 1968, 1986, 1987, 1989, 1990, 1994, 1995 (Diaconu, 2005).

Regimul termic și de îngheț temperatura medie multianuală pe râul Buzău variază intre 60 ÷ 110C, constatându-se o scădere cu aproximativ 0,6 0C la fiecare 100m altitudine, ceea ce confirmă influența determinată de temperatura aerului. În zona de câmpie aceasta înregistrează 10,9 0C. În ceea ce privește fenomenul de îngheț data medie de apariție – se situează în prima decadă a lunii Ianuarie la s.h. Măgura, la 10-20 de zile după apariția formațiunii de gheață, dacă temperaturile negative persistă, se formează pod de gheață la mal și sloiurile care se pot menține în medii un număr de 10-15 zile (Mănescu, 1999).

Capitolul VIII

Suportul biopedologic

8.1. Vegetația și spațiile verzi în municipiul Buzău

Spațiile verzi sunt o necesitate pentru populație, având funcție de protecție și de ameliorare a calității mediului înconjurător, iar dotările determină categoria funcțiilor cultural – educative, de odihnă și de agrement. (Sever Muja, 1994) Din punctual de vedere al amplasării în raport cu localitatea se disting două categorii importante de spații verzi:

spații verzi interioare (intraurbane) (tab. 4), care includ toate formațiunile de spații verzi cuprinse în vatra localității. Are funcție de ameliorare a microclimatului, de ”filtru biologic” și de satisfacere a necesitaților de recreere și destindere (pădurea Crâng);

spații verzi exterioare perimetrului construibil care cuprind zonele de agrement (pădurile-parc, pădurile de agrement), care au funcția de a asigura petrecerea în natură a timpului liber (pădurile Frasinu și Spătaru).

Tabelul 4

Suprafața spațiilor verzi din municipiul Buzău

Datorită proceselor intense de

antropizare a suprafețelor naturale de silvostepă și stepă, care în mod natural acopereau arealul studiat, în prezent, doar în areale restrânse, cum sunt pădurea Crâng în oraș și limitrof orașului în pădurile Frasinu și Spătaru întâlnim specii de arbori cum ar fi stejarul penduculat (Querqus robur), stejarul brumăriu (Q. Penduculiflora), stejarul pufos (Q. Pubesces) și specii de frasin (Fraxinus pallisae, F. excelsior, F. halatriche) (Radone, 2002). Pe strada Independenței se găsesc aliniamente stradale de tei (Tillia cordata/tomentosa) plantați.

Spațiile verzi din municipiul Buzău (intraurbane) ocupă o suprafață de 20163 m2 (tab. 4), din care 77,60 ha sunt ocupate de parcuri, 52 ha spațiile din cartiere, 27,50ha de pepiniere și sere, 19,45 ha de peluze. Suprafețele verzi cu suprafețe mai mici sunt întâlnite în scuaruri (3,32 ha). Suprafața de spațiu verde care ii revine unui locuitor este de 6,8 m2. Parcul Crâng (foto 2) reprezintă un vechi rest al pădurii de stepă, ce ocupa vaste suprafețe în trecut, în Câmpia Română. Azi, în pădurea Crâng situată în partea vestică a orașului, ce ocupă o suprafață de 189 ha, întâlnim stejari: (Quercus robur), unii cu vârste seculare, precum și laleaua de pădure (Tulipa biebersteiniana), cunoscută și sub numele de „laleaua de crâng”. În spațiul extravilan al municipiul Buzău întâlnim pajiști secundare ruderalizate, având doar strat ierbaceu pe care s-a dezvoltat formațiuni vegetale ale familiei Poaceae, cum ar fi coada vulpii (Alopecurus pratensis), pir (Agropyron repens), colilia (Stipa pennata) din genul Agropyronmohor, pelin (Artemisia absinthium) din genul Artemisia, familia Asteraceae și extins terenuri cultivate cu cereale.

8.2. Fauna

Fauna actuală a municipiului Buzău a suferit mari modificări impuse de intervenția antropică. În câmp dintre mamifere predomină rozătoarele: popândăul (Citellulus citellus), hârciogul (Cricetus cricetus), șoarecii de câmp (Mierotus arvalis), șobolanul de câmp (Apodemus agraris), iepurele de câmp (Lepus europaeus), dihorul (Putorius putorius), iar pasări răspândite ciori, în oraș vrăbiile și rândunica de oraș. Între insecte se remarcă, prin disconfortul ce-l produc, țânțarii. Datorită caracterului distrugător, multe dintre aceste specii sunt combătute. Ihtiofauna râului Buzău succedă zona mrenei și porcușorului în aval municipiului Buzău, până la confluența cu râul Siret.

8.3. Solurile

Unitățile pedologice din cadrul zonei studiate sunt reprezentate de soluri zonale din clasa cernisol (S.R.T.S., 2003) cu următoarele tipuri:

cernoziom – cu cea mai mare desfășurare, ocupă suprafața centrală a orașului suprapusă conului de depunere (Calcan, 1971);

faeziom întâlnit în partea vestică a orașului, în arealul pădurii Crâng.

Din categoria solurilor azonale, clasa hidrisoluri, tipul:

faeziom gleic – în partea de sud – est și pe toată fațadă estică a orașului.

Cernoziomul format pe loess, prezintă o bună permeabilitate și un bogat conținut de humus (2,8 – 5,7%), profilul său este de tip A-AC-C-D, cu orizonturi bine diferențiate (Roșu, 1980). În lunca râului Buzău întâlnim soluri azonle care ocupă areale extinse în albia minoră și pe terasele de 3-5 m și 6-8 m. Aluviunile ocupă areale extinse constituind grinduri, belciuge în diferite stadii de colmatare sau desecate, pe care se dezvoltă un sol scheletic subțire, cu puțin humus și cu tendința de gleizare sau salinizare. Formarea lor este condiționată de excesul local de umiditate cu slaba mineralizare. Aceste soluri sunt formate pe depozite loessoide, depuneri eoliene nisipoase. Majoritatea solurilor sunt afânate și poroase, prezentând o reacție de la neutră spre slab alcalină.

Intravilanul datorită vastei întinderi de suprafețe pe care s-a construit și a îmbunătățirilor topografice urbane, solurile se întâlnesc pe o suprafață de 201,63 ha în spații verzi (parcuri, grădini, scuaruri, aliniamente stradale), curțile gospodăriilor individuale și pe terasa Sârbăriei. Extravilanul – prin utilizarea terenului predominant agricolă (tab. 4) – a facilitat menținerea în parametri cvasinaturali a solurilor. Însușirile fizice și hidrofizice, condițiile de relief fac ca solurile cernoziomice să fie cele mai apte pentru culturile agricole și să se pretează la lucrări de irigații.

Capitolul IX

Principalele trăsături ale cadrului socio-economic

Privit ca un câștig al progresului științific – dar și istoric – al evoluției societății, cadrul socio-economic al municipiul Buzău se particularizează printr-o evoluția crescătoare a teritoriului, prin creșterea a numărului de locuitori, prin zonarea funcțională impusă de o mai bună gestionare a spațiului și prezența diverselor ramuri ale unităților economice.

Tabelul 4

Utilizarea terenurilor agricole pe categorii de folosință

sursa: Raport privind starea economico – socială a municipiului Buzău pe anul 2004

9.1. Populația

Pentru reprezentarea evoluției numărului de locuitori ai municipiului Buzău s-a folosit date de la diverse surse, pe o perioadă cuprinsă între 1832 și 2005, redate în figura 9. Evoluția demografică a municipiului Buzău a cunoscut o continuă creștere începând din anul 1832, când apar primele informații, până în anul 1970 când numărul locuitorilor ajunge la 71300. Saltul demografic marcant al dinamicii populației municipiului Buzău a debutat cu anul 1970 și a continuat până la vârful înregistrat în anul 1999 de 148227 locuitori, acesta mărire se datorează procesului de industrializare în mare măsură și sporului natural.

sursa: diferite surse

Figura 9. Evoluția populației municipiului Buzău

Declinul demografic a debutat în 1999, cu desfășurare până în prezent. Se datorează probabil procesului de reorganizare a economiei (industriei), migrației de tip urban-rural a natalității și bilanțului natural în scădere (tab. 5). La 1 iulie 2005 conform Direcției Județene de Statistică Buzău, populația municipiului Buzău număra 137664 locuitori din care predominant sunt reprezentantele sexului feminin 71675 (52%), iar numărul bărbaților se cifra la 65989 (48%). Densitatea populației municipiului Buzău pentru anul 2005 este 1700 locuitori/km2.

Tabelul 5

Evoluția indicatorilor demografici ai municipiului Buzău

sursa: Direcția Județeană de Statistică Buzău

La recensământul din 1992 structura ocupațională a populației pe sectoare era următoarea: sectorul primar 3,4%, sectorul secundar 57,4%, sectorul terțiar 39,2%. Potrivit datelor din „Raport privind starea economico – socială a municipiului Buzău pe anul 2004” (tab.6) la recensământului populației și al locuințelor din perioada 18 – 27 martie 2002, număra 133.116 locuitori și avea o structură etnică și lingvistică, majoritar română.

 Tabelul 6

Structura populației municipiului Buzău în anul 2002

sursa: Raport privind starea economico – socială a municipiului Buzău pe anul 2004

Foto 3. Cartierul Micro XIV, populat de un segment important al etniei rromă

9.2. Activitățile economice

În anul 2004 în municipiul Buzău erau înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău un număr de 2.518 de persoane fizice și juridice (tab. 7), cu preponderență a activităților terțiare 562 de societăți, urmate de comerț (415 unități). Ramurile agro-industriale sunt reprezentate de 231 unități, iar sectorul construcțiilor de 75 unități.

Tabelul 7

Structura și distribuția activităților economice în municipiului Buzău

sursa: Raport privind starea economico – socială a municipiului Buzău pe anul 2004

Agenții economici din municipiul Buzău sunt dispuși pe două zone (tab. 8), în nord – unde se înregistrează o diversitate de profiluri economice de la industria maselor plastice (SC Romcarbon SA) a construcțiilor de mașini de prefabricate din beton până activități în domeniul agricol (SC Legume-fructe SA)- și în sud unde cu precădere se întâlnesc societăți cu profil metalurgic (SC Ductil Steel SA), al construcțiilor de mașini (SC Vae Apcarom SA), dar și ale industriei alimentare (SC Agrana România SA, SC Agricover SA).

Schimburile de mărfuri și materii prime se realizează prin platforma industrială multimodală (feroviar și rutier) „Buzău Sud” (Nicolae, 2002) situată la 5 km de municipiul Buzău.

Tabelul 8

Societățile comerciale din municipiul Buzău cu impact semnificativ asupra mediului

9.3. Zonarea funcțională

„Din punct de vedere funcțional, orice oraș se caracterizează prin șase funcții principale: de locuit, economico-productivă, cultural-administrativă și de deservire, de comunicare ecologică și de recreere, estetică, strategică.” (Vespremeanu, 1981).

Structura internă a orașului Buzău a rezultat din acțiunea conjugată a factorilor economici, sociali-istorici și naturali. Urmărind structura internă a orașului se observă delimitarea clară dintre zonele funcționale, împingerea zonelor necorespunzătoare din punct de vedere rezidențial din centru către margini, cu preluarea sarcinilor în zona de profil, de aici rezultând dezvoltarea celor două zone industriale la margini. Structura internă a orașului Buzău a rezultat și din modelarea impusă de prezența râului Buzău, pe latura nordică. Acesta a determinat dezvoltarea orașului spre sud, blocând desfășurarea către est. Dinamica economică a impus o nouă arhitectură spațiului urban, determinând o nouă, redimensionare și sistematizare funcțională a orașului.

Centrul civic ocupă o poziție central-nordică, iar zonele rezidențiale s-au dispus succesiv formând un semicerc larg în jurul lui. Analiza spațiului destinat diferitelor zone s-a realizat raportat la Planul Urbanistic General din 1988. Zonele industriale ocupă o suprafață 689,7 ha și sunt dispuse pe latura de sud și de nord a orașului prezentând, în raport cu vatră o dispoziție în balanță, astfel:

– Zona industrială de sud ocupă o suprafață de 318 ha, amplasarea sa sudică fiind cea mai indicată pentru a se evita poluarea zonelor rezidențiale. Concentrarea industrială din sud cunoscând caracteristicile topoclimatice corespunde normelor de protecție a mediului. Totuși rămân expuse poluării cartierele Mihai Viteazul și Poșta situate în zona de contact dintre două zone funcționale: industrială (de sud) și de transport feroviar;

– Zona industrială de nord ocupă o suprafață de 125 ha în vecinătatea râului Buzău. Greșit amplasată, din punct al protecției mediului (cunoscându-se potențialul climatic, deci faptul că dispersia poluanților este strâns legată de direcția vântului, la Buzău direcția predominantă fiind cea NE= 25,4% (fig. 7) și lipsită de legături de comunicații. În prezent se constată o nouă utilizare a acestei zone cea de depozitare, care devine tot mai caracteristică, zona atrăgând treptat depozitele dispersate din oraș;

– Zona rezidențială (cartiere: Crâng, Micro XIV, Micro V, Micro III, Dorobanți, Broșteni, Mihai Viteazul și Poștă) ocupă circa 33,1% din suprafața orașului (607,23 ha). Fiind caracterizată, precum majoritatea zonelor rezidențiale ale orașelor de câmpie, cu mare dezvoltare pe orizontală;

– Zona de recreere are un caracter dispersat fiind reprezentată de cele trei parcuri Crâng, Tineretului și Marghiloman, care prezintă avantajul de a fi situate în apropierea cartierelor dens populate;

– Zona căilor de comunicație, cu ajutorul schiței, scara 1:200.000 (fig. 10) se poate observa dispunerea rețelelor: feroviare, zona de transport feroviar este situată în partea de sud a orașului. Stația feroviară Buzău reprezentând un important nod feroviar prin:

magistrala feroviară 500, de importanță națională și europeană (București – Ploiești – Buzău – Focșani – Bacău – Suceava),

linii ferate secundare spre Brăila, Galați, Constanța,

linia locală spre Berca – Pârscov – Pătârlagele – Nehoiu – Nehoiașu.

rutiere:

artera rutieră (DN 2) reprezintă principalul drum european – coridor Pan – European IX (Matei, 2004) – ce leagă nordul continentului cu Pelopones,

drumul național spre Ploiești (DN 1B),

drumul național (DN 10) spre Brașov – unește regiunea istorică Transilvania cu porturile dunărene și litoralul Mării Negre, prin continuarea cu drumul național (DN 2B) spre Brăila.

Municipiul Buzău prin conectarea la infrastructura rutieră (DN1B, DN2B, DN 10 și coridorul Pan – European IX) de importanță regională (Muntenia și Moldova) și internațională (Coridorul Pan-European IX) și cea feroviară (magistrala 500) ca suport al dezvoltării sistematizate, se integrează în fenomenul de policentricitate realizând relații funcționale de cooperare economică cu orașe de rang superior: Ploiești, Brașov, Brăila, Galați, Constanța și București.

– Zona comercială, administrativă și culturală s-a conturat prima, constituind primul nucleu al structurii interne a orașului Buzău. Inițial a avut funcție comercială, ulterior adăugându-se și cele administrative și culturale (cinematograful Dacia). Centrul civic concentrează cele mai numeroase unități comerciale (Romarta, Winmarkt), sedii bancare (Banca Transilvania, Romexterra Bank, BCR, BRD, Bancpost) și sediile instituțiilor cu caracter politic (PNL) și administrativ (APM, Primăria Municipiului).

PARTEA A TREIA

Calitatea mediului și protecția sa

Capitolul X

Calitatea aerului

La elaborarea capitolului „Calitatea aerului” s-au folosit date statistice, informații referitoare la surse, concentrații și particularități ale agenților economici furnizate de către APM Buzău. Informațiile în ansamblu redau aspecte ale circumstanțelor parametrilor atmosferici între anii 1995-2004, cu prioritate pentru anii 2002-2004, când rețeaua de supraveghere a poluării de impact s-a mărit prin aportul constituit de societățile comerciale SC Comat SA și SC Ductil SA ce s-au dotat cu laboratoare de monitorizare a aerului. Rețeaua de supraveghere a poluării de impact pe suprafața municipiului Buzău s-a constituit din următoarele trei puncte:

„Sediul APM” – este situat în centrul orașului, influențat în special de traficul intens din zonă și de emisiile caracteristice datorate agenților economici din zona industrială a orașului datorită faptului că direcția predominantă a vântului este NE-SV,

– indicatorii urmăriți: NO2, NH3, SO2, pulberi în suspensie, pulberi sedimentabile;

„SC Comat SA” – este situat la intrarea în oraș prin partea nordică, influențat de trafic rutier pe drumul național DN 10,

– indicatorii urmăriți: NO2, NH3, SO2;

„SC Ductil SA” – este situat în partea de SV a orașului, influențat de traficul rutier și de industrie prin poluanții emiși de la SC Ductil SA, SC Hoenganes Europe SA, SC Cord SA, SC Ductil Steel SA,

– indicatorii urmăriți: NO2, NH3, SO2, pulberi sedimentabile.

10. 1. Surse locale de poluare atmosferică

Atmosfera fiind cel mai larg vector de propagare a poluanților, ale căror efecte se resimt de la nivel local, până la nivel global asupra tuturor elementelor biotice și abiotice ale mediului se impune o protecție a acesteia la toate nivelele de la cea mai mică unitate administrativă până la nivel planetar.

Pe raza municipiului Buzău s-au identificat ca surse fixe de poluare societățile comerciale cu profil industrial, dispuse pe două platforme industriale:

„Buzău Sud” cu obiective din diverse domenii (industria metalurgică, constructoare de mașini, materiale de construcție, energiei termice, textilă, alimentară) și

„Buzău Nord”, pe care s-au dezvoltat întreprinderile de prelucrare a maselor plastice, filatură, tricotaje, sticlărie, materiale de construcții (tab. 8).

Majoritatea agenților economici reprezintă surse potențiale de poluare atmosferice fie datorită evacuării agenților poluanți în atmosferă, prin coșuri (puncte de emisie) al căror număr este mult mai mare decât al agenților economici, fie din cauza eliminării lor directe (depozitare, stocare și comercializare de produse petroliere, vopsire, tehnologie de sudare). (I.P.M., 2001).

Surse de poluare fixe:

procesele de combustie (arderea combustibililor pentru obținerea de energie – care sunt folosite în scopuri industriale și/sau pentru realizarea energiei termice;

Foto 4. Termocentrala „CET Zahăr”

proceselor industriale diverse care acționează prin următorii poluanți: dioxid de carbon, metan, bioxid de sulf, hidrocarburi, particule în suspensie.

Surse de poluare mobile:

mijloacelor de transport care se fac prezente prin următorii poluanți: oxid de sulf, particule în suspensie, oxid de azot, monoxid de carbon, hidrocarburi, dioxid de carbon.

10. 2. Tipuri specifice de poluanți atmosferici

Prin rețeaua de monitoring de impact aparținând APM Buzău se prelevează probe permanent pentru următoarelor categorii de poluanți: poluanți gazoși (NO2, NH3, SO2), precipitații atmosferice, pulberi în suspensie și pulberi sedimentabile. Determinări se mai realizează și la metale grele, compuși organici volatili și poluarea sonoră.

10.2.1. Poluanți gazoși

CO2. Dioxidul de carbon sau gazul carbonic a contribuit la dezvoltarea vieții. Moleculele de dioxid de carbon au blocat din totdeauna radiațiile calorice provenite de la Soare. Numai menținerea relativ constantă a unei cantități de dioxid de carbon asigură condiții optime pentru dezvoltarea vieții. Dacă anumite limite ar fi depășite, efectele ar fi devastatoare. Crescând concentrația de CO2 și nereducându-se ceilalți factori care contribuie la producerea efectului de seră, în anul 2050 supraîncălzirea va crește cu 4 – 5 grade. Poluarea aerului se datorează în proporție de 50% dioxidului de carbon prin arderea combustibililor fosili și prin activități ale industriei materialelor de construcții.

CH4. Emisii anuale de metan intervin în generarea efectului de seră. Acestea provin din:

– arderea combustibililor;

– descompunerea vegetală;

– arderi anaerobe (aparatul digestiv al animalelor – bovine, termite);

– materiale organice în descompunere (produse alimentare în depozite).

SO2. Dioxidul de sulf se datorează arderii combustibililor cu sulf (centralele termoelectrice și centralele electrice de termoficare), industriei neferoase și alimentare. Este deosebit de toxic, determinând efecte directe asupra florei și faunei (produce acidifierea solului și degradarea construcțiilor). Prezintă un sinergism ridicat cu praful, negrul de fum etc., este foarte solubil în apă și contribuie în mare măsură la producerea ploilor acide.

NO2. Dioxidul de azot provine în special din arderea combustibililor (centrale termoelectrice) și din traficul auto. Sunt toxici provocând asfixiere prin distrugerea alveolelor pulmonare, căderea frunzelor la copaci, reducerea vizibilității pe șosele ca urmare a formării smogului, formarea ploilor acide etc.

N2O. Protoxidul de azot din atmosferă provine în proporție foarte mare din arderea combustibililor fosili și din transportul rutier. Chiar și agricultura contribuie substanțial la poluarea atmosferică mai ales prin consumul sporit de îngrășăminte cu azot.

NH3. Sursele de amoniac atmosferic sunt naturale și artificiale. Aportul surselor naturale în poluarea cu amoniac este relativ mic, de aproximativ 15-20%. Dintre sursele artificiale, cea mai importantă este agricultura, iar din cadrul acesteia, zootehnia de tip intensiv; în apropierea platformelor de gunoi sau provenind în urma unor procese industriale, din materia primă, intermediară sau finită. Amoniacul este un gaz incolor, cu miros caracteristic, înțepător, care se percepe la o concentrație de 20 ppm, fiind mai ușor decât aerul și foarte solubil în apă. Are efect paralizant asupra receptorilor olfactivi, motiv pentru care depistarea organoleptică este valabilă numai pentru o perioadă scurtă de la intrarea în contact cu el.

O3. Ozonul, o forma alotropică a oxigenului cu moleculă triatomică. Alcătuiește un strat principal situat între 20 și 35 km altitudine, extins uneori până la 55 km. Concentrația maximă este atinsă de obicei la 30 km. Geneza și existența stratului de ozon sunt de importanță capitală pentru desfășurarea vieții pe pământ. Absorbind cea mai mare parte a radiației UV cu proprietăți puternic antibiotice, ozonul protejează, prin ecranare, toate formele de viață, care altfel n-ar putea rezista intensității inițiale ale acestei radiații. Cantitatea totală de ozon este foarte redusă. În stare pură la presiune normală, ar alcătui un strat continuu de doar 3 cm grosime în jurul globului terestru. Echilibrul stratului de ozon este tot mai mult periclitat de activitățile antropice cu emisii de hidrocarburi fluoroclorurate, tetraclorura de carbon, metil cloroformul, bromura de metil, substanțe cu numeroase utilizări în industrie și agricultură. Diminuarea concentrației de ozon este datorată creșterii concentrației de COx, NOx și CH4 și a prezenței clorofluorocarbonaților (CFC < freoni) în atmosferă, care sub influența radiațiilor UV se descompun în radicali liberi ce distrug ozonul.

Ploile acide. Ploile acide sunt precipitațiile atmosferice cu pH< 5,6. Ele sunt provocate de prezența în atmosferă a oxizilor de sulf și de azot, în concentrație mare, proveniți din arderea combustibililor fosili, industria chimică și metalurgică, sau din procesele de oxidare a unor materiale biologice, care în contact cu apa de ploaie produc soluții diluate de acid sulfuric și azotic. Aceste ploi, care se pot manifesta la distanță mare (sute de km) de locul emisiei agentului poluant, au efecte nocive asupra vegetației, solului și apelor:

distrugerea vegetației prin atacul direct asupra clorofilei;

acidifierea solului prin dizolvarea sărurilor de calciu și magneziu, rezultând carențe în nutriția vegetației;

dizolvarea stratului protector de ceară de pe frunze, ducând la scăderea rezistenței vegetației la atacul dăunătorilor;

fertilizarea solului, plantele crescând prematur;

acidifierea apei lacurilor, ducând la scăderea faunei acvatice.

Tabelul 9

Caracteristicile ecologice ale unor poluanți atmosferici

sursa: diverse surse

10.2.2. Poluări cu pulberi în suspensie și pulberi sedimentabile

Particulele din atmosferă variază ca mărime, geometrie, masă, concentrație, compoziție chimică și proprietăți fizice. Aerosolii atmosferici sunt caracterizați prin aceste particule de dimensiuni reduse. Formarea și creșterea concentrației aerosolilor atmosferici sunt de o importanță deosebită pentru calitatea aerului, datorită faptului că particulele de aerosoli:

pot reflecta lumina, reducând astfel vizibilitatea;

sunt substanțe periculoase pentru sănătatea oamenilor și a animalelor;

afectează climatul împreună cu particulele sedimentabile;

sunt nedorite datorită potențialului lor ridicat de acoperire a solului.

Particulele sub formă de aerosoli sunt emise direct în atmosferă de la o varietate de surse naturale și antropice:

– surse naturale: vulcanii, incendiile pădurilor, particulele oceanice, sursele biologice (sol, polen, bacterii, resturi de plante) și urme de meteoriți;

– surse antropice:

transporturile;

sursele staționare de arderea combustibililor;

gamă largă de procese industriale;

depozite de deșeuri solide;

surse de tipul activităților din agricultură;

emisiile sporadice de la căile de transport rutiere.

Particule în suspensie. În cadrul acestui poluant se înscriu particulele solide, netoxice cu diametru până la 20g. Dintre acestea, cele cu diametre micronice și submicronice pătrund prin tractul respirator în plămâni, unde se depun. Atunci când cantitatea inhalată într-un interval de timp depășește cantitatea ce poate fi eliminată în mod natural, apar disfuncții ale plămânului, începând cu diminuarea capacității respiratorii și a suprafeței de schimb a gazelor din sânge. Aceste fenomene favorizează instalarea sau cronicizarea afecțiunilor cardio respiratorii. Sursele de poluare cu pulberi în suspensie specifice municipiului Buzău sunt:

industria materialelor de construcții, centralele termice;

transportul rutier.

Pulberi sedimentabile. Particulele sedimentabile sunt particulele solide cu diametrul de peste 10 g până la 20 μm, care după ce sunt emise în atmosferă, se depun pe sol, vegetație, apă și construcții. Acestea rezultă din procese mecanice:

construcții de drumuri;

pulverizarea solului de către autovehicule și traficul rutier intens;

industria materialelor de construcție, industria metalurgică;

ca urmare a acțiunii de eroziune a vântului asupra solului.

10.2.3. Poluarea sonoră

Habitatul modern se caracterizează prin deteriorarea continuă a mediului sonor urban. Pentru limitarea nivelului de zgomot prin STAS 10009/1988, privind limitele admise pentru nivelul de zgomot din exteriorul clădirilor, se limitează următoarele praguri, pentru a se crea un mediu acustic optim:

locuințe – 50 dB;

recreere și odihnă – 45 dB;

centru de cartier – 55 dB;

centru orășenesc – 60 dB;

cu trafic intens – 85db;

stradă cu trafic mediu – 75 dB;

stradă cu trafic redus 65 dB;

incinte industriale – 65db.

Climatul sonor al zonelor rezidențiale obișnuite, din cartiere, în care locuiește majoritatea populației urbane, în condițiile actualei zonări tinde și el spre niveluri cuprinse între 60 și 70 dB(L), semnalând pericolul apariției efectelor expunerii la zgomot excesiv. Indicatorii psihofiziologici calculați, indicele de deranj și TNI (trafic noise index) marchează și aceștia o evoluție paralelă, de la valori de zgomot moderat, în urma cu un deceniu, la foarte zgomotos și chiar traumatizant pentru ultimii ani, confirmând posibilitatea inițierii proceselor patologice pentru populația expusă (Raport privind Starea Mediului în România în anul 2000).

10. 3. Concentrațiile și regimurile poluanților

Poluarea aerului este un fenomen complex care implică o diversitate de agenți poluanți ce pot cauza alterări ale sănătății și mediului ambiant în funcție de concentrație sau timp de acțiune, determinând efecte grave, acționând fie printr-o concentrație mare într-un timp scurt, dar și printr-o concentrație redusă într-un timp îndelungat.

10.3.1. Poluanți gazoși

CO2. Pentru emisiile de dioxid de carbon, APM Buzău a furnizat numai informații referitoare la județul Buzău. Între anii 2001-2004 (tab. 10), sunt înregistrate diferențe ale cantităților de emisii de la un an la altul datorate faptului că numărul agenților economici a fost diferit, unii și-au schimbat domeniul de activitate, au apărut alte activități și alți agenți economici. Se poate observa tendința de creștere a emisiilor de CO2 începând din anul 2003 ajungând la 515,336 mii tone, iar în anul 2004 la 643,937 mii tone.

Tabelul 10

Emisii brute de CO2 în județul Buzău

sursa: APM Buzău

CH4. În tabelul 11 sunt prezentate emisiile de metan pe care APM Buzău le-a furnizat numai la nivel județean. Diferențele cantităților de emisii de la un an la altul se datorează faptului că numărul agenților economici a fost diferit, unii și-au schimbat domeniul de activitate, au apărut alte activități și alți agenți economici. Începând din anul 2003 inventarele de emisii s-au calculat prin utilizarea programului CORINVENT.

Tabelul 11

Emisii brute de CH4 în județul Buzău

sursa: APM Buzău

SO2. Emisiile atmosferice ale substanțelor acidifiante ca SO2, rezultate în principal din arderea combustibililor fosili, pot persista în atmosfera timp de câteva zile, putând fi convertite în acizi (sulfuric, azotic). Principalele substanțe acidifiante monitorizate de Agenția pentru Protecția Mediului sunt dioxidul de sulf (SO2) (fig. 11), dioxidul de azot (NO2) și amoniacul (NH3). CMA-ul anual pentru SO2 este de 0,060 mg/m3.

Fig. 11. Evoluția și tendința emisiilor de SO2 (mg/mc)

NO2. Concentrații de dioxid de azot (mg/mc). Valorile medii anuale ale dioxidului de azot în anul 2004 pe puncte de monitorizare (Sediu A.P.M., SC Ductil SA și SC Comat SA) sunt prezentate în tabelul 12.

Tabelul 12

Evoluția de NO2 în anul 2004, în municipiul Buzău

sursa: APM Buzău

Față de concentrația anuala maximă admisă (CMA = 0.040 mg/m3), nu s-au semnalat depășiri în nici unul din punctele monitorizate, conform STAS 12574 – „Aer din zonele protejate”. Cele mai mari valori s-au înregistrat la punctul de monitorizare al SC Ductil SA.

Concentrațiile medii anuale s-au situat sub valoarea limită anuală de 0,040 mg/m3 pentru protecția sănătății umane, stabilit în Ordinul nr. 592/2002. Evoluția dioxidului de azot (fig. 12) în perioada 2002 – 2004 (mg/m3) prezintă o evoluție ascendentă la punctele „Sediu A.P.M.” și „SC Comat SA” și în scădere la punctul „SC Ductil SA”.

Cea mai mare valoarea a concentrațiile medii anuale s-a înregistrat în anul 2002 situându-se la valoarea de 0,0211 mg/m3 punctul „SC Ductil SA”, dar nu s-a depășit valoarea limită anuală CMA = 0.040 mg/m3.

Fig.12. Evoluția concentrațiilor la indicatorul NO2 în municipiul Buzău (după APM Buzău 2005, modificat)

N2O. Emisii anuale de protoxid de azot. Diferențele cantităților de emisii de la un an la altul (tab.13) se datorează faptului că numărul agenților economici a fost diferit, unii și-au schimbat domeniul de activitate, au apărut alte activități și alți agenți economici. Începând din anul 2003 inventarele de emisii s-au calculat prin utilizarea programului CORINVENT și folosind factorii de emisie transmiși împreună cu acesta în vederea utilizării lor.

Tabelul 13

Valorile emisiilor N2O înregistrate din județul Buzău între anii 2001-2004

sursa: APM Buzău

NH3. Din analiza datelor obținute prin măsurători efectuate de APM Buzău (tab. 14), la trei puncte de monitorizare (începând cu 2002) a emisiilor de amoniac pe intervalul 1995-2004 s-a constatat:

în anul 1999 s-au înregistrat 3 depășiri ale concentrației maxime admisibile pe 24 de ore (2 depășiri la punctul de măsurare „SC Ductil SA” și una la punctul de măsurare „Stația Meteo Buzău”) – stipulate în STAS 12574/1987 – "Aer din zonele protejate", ceea ce reprezintă o frecvență de 0,41%;

în anul 2000 s-au înregistrat 5 depășiri ale concentrației maxime admisibile pe 24 de ore (una la punctul de măsurare „Sediul APM” și la punctul de măsurare „SC Ductil SA” – stipulate în același STAS – ceea ce reprezintă o frecvență de 1,09% (APM Buzău);

valorile concentrațiilor medii pe 24 ore pentru NH3 au depășit CMA (0,100 mg/m3) în punctul „SC Ductil SA” în luna Ianuarie (0,1245 mg/m3) și Martie (0,1007 mg/m3) în anul 2001;

valorile medii anuale (2002-2004) pe puncte de monitorizare, sunt prezentate în figura 13, din care se poate constata o scădere a concentrațiilor. APM Buzău menționează "că nu s-au semnalat depășiri ale concentrației medii zilnice în nici unul din punctele monitorizate".

Tabelul 14

Evoluția poluării cu amoniac (CMA = 0,100 mg/m3) în municipiul Buzău

sursa: APM Buzău

Figura 13. Evoluția concentrațiilor de amoniac în municipiul Buzău

O3. În municipiul Buzău utilizarea substanțelor care epuizează stratul de ozon se face în doua direcții:

pentru instalațiile de refrigerare se folosesc atât substanțe de tip CFC 12 și HCFC 22: SC SELCOM PV SRL, PR FURFURICA FLORIN, SC Climastar, dar sunt și 10 agenți economici care utilizează freon ecologic de tip R134A;

pentru producția de spume poliuretanice, SC Metaplast SA utilizează freonul alternativ HCFC 141b, care este înglobat în proporție de aproximativ 30%. Astfel în decursul anului 2004 a folosit în activitatea de producție 10810 kg poliol Bayterm cu un conținut de 3243 kg HCFC 141b (APM Buzău, 2005).

În sensul implementării tehnologiilor nepoluante în municipiul Buzău, în anul 2004 a început să producă (probele tehnologice s-au făcut la sfârșitul anului 2003) la SC Romcarbon SA o instalație de obținere a foliilor de polistiren și polietilena expandate, care utilizează ca agenți de spumare butanul lichid.

Ploile acide. Datele pentru acest parametru, furnizate de către APM Buzău sunt relevante la nivelul municipiului (tabelul 15). Pentru redarea unei imagini de ansamblu sunt prezentate cantitățile de precipitații înregistrate în anul 2004, conductivitatea și pH.

Tabelul 15

Caracteristicile ploilor acide (2004) din municipiul Buzău

sursa: APM Buzău

Media anuală în anul 2004, a cantităților de precipitații fost de 412,7 l/mp cu o maximă de 40,1 l/mp în data de 31.07.2004 în punctul Stația Meteo Buzău. Din punct de vedere calitativ s-au constatat următoarele:

– conductivitatea (fig. 14), care dă informații asupra conținutului total de săruri, se caracterizează prin conținut ionic total ,,mare’’, în toate punctele de monitorizare;

– pH-ului (fig. 15), valorile acestuia s-au situat între 5,05 upH și 8,31 upH.

10.3.2. Poluări cu pulberi în suspensie și pulberi sedimentabile

Poluări cu pulberi în suspensie.

În cadrul acestui indicator se înscriu particulele solide, netoxice cu diametru până la 20g. Pentru pulberi (PM10) (fig. 16) în suspensie valoarea concentrației medii anuale în punctul sediu APM Buzău (datele provin de la un singur echipament de prelevare, amplasat la sediul APM Buzău, dar și de la punctele: „Stația Meteo” „Liceul nr. 4” până în anul 2000) se cifra la valoarea medie pentru anul 2004 este 0,0328 mg/m3, nedepășind CMA – ul anual de 0,150 mg/mc.

Fig. 16. Valoarea indicatorului pulberi în suspensie ( PM10), în municipiul Buzău

Conform Raportului privind Starea Mediului în România, în anul 2000, valorile concentrațiilor medii anuale au depășit concentrația medie admisibilă anuală (0,150 mg/m3) și în marile localități: Caransebeș, Brașov, Cluj, Ploiești, Miercurea Ciuc, Arad, Rm. Vâlcea, Zalău, Suceava, Copșa Mică, Mediaș, Alba Iulia, Zlatna, Baia Mare, Petroșani.

În comparație cu marile orașe poluate, la care s-au înregistrat cele mai mari valori la Zlatna – 0,186 mg/m3, Arad – 0,188 mg/m3 și Brașov – 0,156 mg/m3 (www.enrin.grida.no), starea valorii CMA-ului pentru indicatorul pulbere în suspensie PM 10 (mg/m3) în municipiul Buzău se plasează peste limita impusă de concentrația medie anuală 0,150 mg/m3, la 0,0905 mg/m3 (APM Buzău).

Tabelul 16

Evoluția poluării cu pulberi în suspensie, pe puncte de prelevare în municipiul Buzău

sursa: APM Buzău

Tabelul 17

Evoluția anuală a poluării cu pulberi în suspensie, în municipiul Buzău

sursa: APM Buzău

Poluări cu pulberi sedimentabile. În municipiul Buzău monitorizarea calității aerului pentru indicatorul pulberi sedimentabile s-a realizat printr-o rețea de prelevare a concentrațiilor formată din 11 de puncte de prelevare în urma analizelor gravimetrice s-a ajuns la concluzia că valorile concentrațiilor din anii 2002, 2003 și 2004 (tab. 18), pentru pulberi sedimentabile nu au depășit CMA de 17g/m2/lună.

Tabelul 18

Evoluția concentrației medii de pulberi sedimentabile în municipiul Buzău

sursa: APM Buzău

Proiecția concentrațiilor pentru acest indicator pe intervalul 1995 – 2004 este redată în tabelul 19. Evoluția mediei concentrațiilor prezintă variații cantitative și episodice în punctele de prelevare: „SEDIU APM”, „EPISCOPIE”, ”METAPLAST”, „STAVILAR”, „SC TRICOSTAR SA”, „SC URSUS SA”.

Tabelul 19

Evoluția poluării cu pulberi sedimentabile în municipiul Buzău, în anii în care s-au constatat

depășiri ale CMA de 17 g/m2/lună

sursa: APM Buzău

sursa: APM Buzău

sursa: APM Buzău

sursa: APM Buzău

sursa: APM Buzău

sursa: APM Buzău

În punctele de măsurare se înregistrează depășiri ale CMA la indicatorul pulberi sedimentabile în special pe arterele rutiere de circulație care preiau traficul greu si la agenții industriali. La indicatorul pulberi sedimentabile s-a înregistrat valoarea maximă de 56,27 g/m2/lună la punctul SC URSUS SA în 1997.

Natura pulberilor emise în atmosferă este foarte diversă. Dacă se au în vedere sursele antropice de emisie, ele conțin oxizi de fier în cazul pulberilor de la turnătorie, de la arderea combustibililor, alte metale grele (Cr, Cd, Pb, As), oxizi de siliciu de la producerea betonului asfaltic.

10.3.3. Evoluția zgomotului

Sursele de producere a poluării sonore în municipiul Buzău sunt:

industriale produse de diferitele unități industriale;

comerciale produse de diferite activități de comerț;

zgomote emanate de mijloacele de transport, în special autovehicule.

Rezultatele acțiunii de monitorizare a poluării sonore urbane, în anul 2004 (tab. 20), desfășurate de către, APM Buzău, în 4 puncte de măsurare, amplasate în intersecțiile principalelor artere rutiere din oraș, în arealul de nord a orașului, centru, arealul estic și la intersecția E85 cu DN10 (foto 6), au evidențiat depășiri la 3 puncte de prelevare (Complex “OMI – EXPO”, „Zona est”, „Zona nord a municipiului Buzău”), cu de deosebire la punctul „Complex OMI – EXPO” unde doar în luna August nu s-au înregistrat depășiri.

Foto 6. Intersecția străzilor Transilvaniei (E85) cu strada Unirii (DN10)

Tabelul 20

Variația lunară a zgomotului (în dB) în 2004 în municipiul Buzău

sursa: APM Buzău

Intensitatea zgomotului este influențată de trama rețelei stradale, dirijarea semaforizată și corelată a circulației rutiere, prezența sau lipsa reală spațiilor oxigenante din intersecții, înălțimea clădirilor și prezența bulevardului „canion” Unirii.

Climatul sonor al municipiului Buzău, cuantificat prin măsurătorile sonometrice din anul 2004, din intersecții și cartiere, indică maxime lunare – de 84,5 dB („Zona est” în luna Iunie), 83,8 dB (la punctul Complex “OMI – EXPO”, în Noiembrie ) și 82,3 dB (‚Zona nord’, în Martie) (tab. 20) – care se depășesc valorile STAS 10009/1988, fiind vătămătore, în special pentru pietoni și locatarii blocurile învecinate.

10. 4. Aprecieri privind calitatea aerului

În ansamblu în prezent, calitatea aerului în municipiul Buzău, cunoaște o scădere a depășirilor CMA- urilor, la indicatorii monitorizați, comparativ cu anii 1995 – 2000. Calitatea aerului în municipiului Buzău este influențată agenții economici cu diferite profile și traficul rutier (starea drumurilor, combustia motoarelor, utilizarea unor autovehicule uzate) ce au generat indirect poluanți.

Diferențele înregistrate la cantitățile de emisii multianuale s-au datorat următoarelor fundamente:

numărul agenților economici a fluctuat;

a scăderii activității industriale;

retehnologizării;

măsurilor coercitive adoptate pentru protecția mediului.

Din analiza și interpretarea datelor statistice și valorice furnizate de către APM Buzău, referitor la starea parametrilor monitorizați în municipiul Buzău rezultă o depășire a CMA – urilor la indicatorii:

Poluanți gazoși

– valorile concentrațiilor medii pe 24 ore pentru NH3 (tab. 14) au depășit CMA (0,100 g/m3), în anii 1999 („SC Ductil SA”, Stația Meteo Buzău), 2000 („Sediul APM”, SC Ductil SA), 2001 (SC Ductil SA) (fig. 17), ulterior constându-se încetarea depășirilor (fig. 13).

Pulberi în suspensie și sedimentabile

– pulberile în suspensie (PM10), sunt indicatorii la care s-au înregistrat depășiri (tab. 16 și 17) ale concentrației maxime admisibile, 0,75 mg/m3/lună, în anii 1995, 1996, 1997, 1999, 2000 și 2001, la punctele de prelevare „Stația Meteo Buzău”, „Liceul nr.4” și „Sediul APM” (fig. 17). Anual prin medierea valorilor s-a constat depășiri al CMA- ului 150 mg/m3/an, pentru anii 1995, 1996, 1999, 2000 și 2001. Nivelul de impurificare în anii 2002, 2003 și 2004 (fig. 16) a scăzut comparativ cu anii precedenți;

– pulberile sedimentabile prezintă depășiri episodice în punctele de prelevare: „SEDIU APM”, „EPISCOPIE”, ”METAPLAST”, „STAVILAR”, „SC TRICOSTAR SA”, „SC URSUS SA” începând din anii 1995 până în anul 2002 (fig. 17). Din anul 2003 până în 2004 (tab. 18) APM Buzău nu a înregistrat depășiri ale CMA – ului.

Poluarea sonoră

– din analiza dinamicii zgomotului stradal evaluat pe baza valorilor maxime, nivelul sonor se situează la cote ridicate în intersecțiile și străzile cu trafic intens tranzitate de un număr ridicat de autovehicule cu efect vătămător, în special pentru pietoni și locatarii blocurile învecinate.

Din informațiile furnizate de APM Buzău, în anul 2004, rezultă depășirea LMA (STAS 10009/1988) în punctele de măsurare (tab. 20, fig. 17):

„Zona est”, cu maximul în luna Iunie 84,5 dB;

Complex “OMI – EXPO”, cu maximul în luna Noiembrie 83,8 dB, doar în luna August ne înregistrându-se depășiri;

„Zona nord”, cu maximul în luna Martie 82,3 dB.

Figura 17. Harta distribuției spațiale a locațiilor în care s-au înregistrat depășiri ale CMA – urilor atmosferice

Capitolul XI

Calitatea apelor

Compus chimic din doi atomi de hidrogen și un atom de oxigen cu arhicunoscuta formulă chimică H2O (foto 7), pare a fi extrem de simplu, însă fără apă nu poate exista viață. Toate marile civilizații s-au dezvoltat de-a lungul unor cursuri de apă. Nu este de conceput dezvoltarea modernă a unei localități, dezvoltarea economiei, fără un sistem dezvoltat de alimentare cu apă și de canalizare.

Legea apelor nr. 107/1996 (r) (L. 310/2004), la Capitolul I Dispoziții generale, articolul 1, alineatul 11 definește apa: „Apa nu este un produs comercial oarecare, ci este un patrimoniu natural care trebuie protejat, tratat și apărat ca atare.” Stabilirea calității apelor de suprafață în România se realizează în conformitate cu STAS 4706/88 și Ordinul 1146/2002 privind obiectivele de referință pentru clasificarea calității apelor de suprafață.

Pe suprafața teritoriului analizat, corpuri de apă de suprafață în condiții naturale sunt reprezentate de râul Buzău și corp de apa artificial ca rezultat al colectării apelor uzate din proceselor tehnologice: Canalul de colectare a apelor reziduale ale zonei industriale și cel al apelor menajere și pluviale numit „RAM Buzău". Calitatea apelor de suprafață și a apelor subterane este controlată și monitorizată de Administrația Națională Apele Române prin Direcția Apelor Buzău-Ialomița. Calitatea apei subterane este monitorizată și de către societățile economice pentru indicatorii specifici activităților acestora (RAM Buzău, SC Agrana România SA, SC Ductil Steel SA).

Datele care au furnizat informații despre calitatea apei râului Buzău s-au prelevat de la secțiunile de control, de ordinul I: ”Amonte municipiul Buzău” situată la o distanță de 160 de kilometri de confluența cu râul Siret, iar pentru a identifica modificările la acești parametri s-a recurs la confruntarea cu datele prelevate de la secțiunea Banița, acesta fiind situată la o distanță de 31 kilometri de secțiunea anterioară, respectiv la 131 de kilometri distanță fata de confluența cu râul Siret. Intervalul de timp analizat, este cuprins între anii 2001-2004.

11.1. Gestionarea resurselor de apă în municipiul Buzău

În municipiul Buzău administrarea resurselor de apă în conformitate cu sistematizarea națională a bazinelor hidrografice de către Apele Romane este realizată de prin Direcția Apelor Buzău-Ialomița. Administrarea serviciului de alimentare și satisfacere cantitativă și calitativă, canalizare și epurare a apei este competența Primăriei municipiului Buzău. Activitatea este gestionată de către Regia Autonomă Municipală Buzău (RAM Buzău). Râul Buzău face obiectul exploatării și protecției Direcției Apelor Buzău-Ialomița.

Surse de alimentare cu apă

Societatea R.A.M. Buzău administrează sistemul de alimentare (continuă pentru populație), distribuție și tratare a apei din municipiul Buzău (fig. 18), astfel:

apa potabilă se prelevează din subteran, prin intermediul a 77 de foraje, repartizate pe 7 fronturi de captare, racordate la 4 gospodării de apă denumite:

Crâng – Lipia – se află situată în Parcul Crâng având fronturi de captare în parc și pe terenul fermei legumicole Lipia;

Sud – este situată între șoselele Buzău – Urziceni și Buzău – Ploiești;

Zahăr – se află situată pe Aleea Industrială între șoselele Buzău-Urziceni Buzău-Brăila;

Est – este situată între Parcul Tineretului și Bazinul Olimpic (RAM Buzău, 2005).

Figura 18. Repartiția surselor de captare și stațiilor de tratare și epurare a apei în municipiul Buzău

Sistemul de alimentare cu apă și canalizare are începuturile în anul 1897, când se construiesc primele puțuri în parcul Crâng.

Calitatea apei extrasă din foraje (tab.21) corespunde parțial standardelor Legii apei potabile, 458/2002 și nu respectă, în totalitate, normele CE 98/83 din 1998 privind indicatorii de calitate pentru apă destinată consumului uman. Indicatorii fizico-chimici pentru calitatea apei pe probe punctiforme prelevate în 10 octombrie 2001 prezintă deficiente în calitatea apei, cum sunt: depășirea turbidității limită (1 NTU) pentru o serie de foraje; conținut mare de bicarbonați de calciu și de magneziu care creează probleme pentru instalațiile de transport a apei calde menajere; conținut de fier (0,25 mg/l la sursa Est) ridicat este pus în evidență prin efectul de coroziune biologică a conductelor de oțel din rețeaua de distribuție.

Tabelul 21

Indicatorii de calitate ai apei extrasă din foraje în 10 octombrie 2001

sursa: RAM Buzău

După tratare este distribuită pe categorii de consum: populației, unităților speciale, agenți economici.

apa industrială se prelevează din râul Buzău (fig. 18), suportă tratare și satisface consumul de apă pentru agenții de pe platforma industrială, stropitul spațiilor verzi, spălatul aleilor și drumurilor, ștrandul de la baza de agrement Tineretului.

Bugetul resurselor de apă în municipiul Buzău a cunoscut, după anii 1990 o scădere a exploatării resurselor, a volumului distribuit și implicit a consumului. Din datele furnizate de către RAM Buzău, pentru anul 1993 și perioada 2000 – 2004 (tab. 22), se constată un consum general mediu de 17518 mc/an.

Dualitatea în raportul consumului este dată de industrie cu utilizarea apei, ca agent și sursă în diversele procese tehnologice și completată de necesitățile populației, care imprimă utilizării consumul resurselor de apă oscilații și o continuă reducere. Scăderea din prezent a exploatării resurselor de apă este generată de consumul efectiv mai mic, starea tehnică a rețelei de distribuție (înnoită), a contorizării și a raționamentelor economice impuse de cost.

Tabelul 22

Folosințele de apă în municipiul Buzău

sursa: RAM Buzău

Rețeaua de canalizare

Lungimea totală a rețelei de alimentare cu apă potabilă în municipiul Buzău este de 174,570 km. În perioada 2001 – 2004 „R.A.M Buzău” a realizat schimbarea de rețele de alimentare cu apă potabilă după cum urmează:

2001- 4,820 km;

2002- 3,502 km;

2003 – 0,136 km;

2004 – 0,627 km.

Rețeaua de canalizare este de tip mixt. Zonele de locuințe dispun de sistem unitar, unic pentru ape uzate menajere și ape pluviale. Zonele industriale Nord și Sud dispun de două rețele pentru ape uzate menajere, ape uzate industriale preepurate și o rețea pentru ape convențional curate și pluviale. Orașul este dotat cu patru colectoare principale în sistem unitar care se formează în N-V localității și descărca apele uzate în aria stației de epurare amplasată în partea de S-V.

În zona industrială Nord apele uzate se evacuează în colectorul secundar de pe strada Transilvaniei, iar apele pluviale în trei colectoare care se descărcă în râul Buzău. În zona industrială Sud apele uzate menajere sunt transportate prin colectorul secundar de pe Aleea Industriilor spre stația de epurare. Apele pluviale și convențional curate sunt transportate printr-un colector independent spre râul Buzău.

Cele patru colectoare au următoarea configurație:

Colectorul I se formează în partea de nord a bulevardului Stadionului, colectează în sistem unitar prin colectoarele secundare apele uzate menajere și pluviale din zonele de locuințe adiacente: cartierul Crâng, cartierul Nicolae Bălcescu, o parte din Bulevardul Unirii și înspre capătul aval colectoarele II și III, după care se racordează la camera deversor, amonte de stația de epurare.

Colectorul II începe de la secția tricotaje-filatura Nord-Buzău, traversează strada I.L. Caragiale, Martirilor, Heliade-Rădulescu, și după aceea pe strada Maghiran și Colonel Ion Buzoianu, racordându-se în colectorul I în arealul gării. Tot colectorul este în sistem unitar și preia apele uzate menajere, industriale și pluviale de la secția tricotaje-filatura cât și de la cartierele de locuințe prin care trece.

Colectorul III se formează la intersecția străzilor Transilvaniei, Crinului și Popa Tun, din acest punct colectorul are traseul străzile: Popa Tun, Penteleului, Unirii, Bistriței, Libertății și Leonard. Colectorul III, evacuează apele în colectorul I de pe Bulevardul Republicii în căminul 25/I. Colectorul III, preia apele uzate menajere și industriale preepurate din zona industrială Nord și apele uzate menajere și pluviale din zonele de locuințe adiacente. Apele uzate menajere și industriale preepurate din zona industrială Nord sunt preluate prin intermediul colectorului secundar III/B. Apele pluviale de la zona industrială Nord sunt evacuate prin trei colectoare pluviale în râul Buzău.

Colectorul IV se formează la intersecția străzii Iazul Morilor cu strada Unirii (cartierul Micro III). În continuare traseul colectorului este paralel cu Iazul Morilor până la intersecția cu strada Dorobanți, intersectând străzile: Chiristigii, Mesteacănului, Taberei, Agrișelor și Fragilor. Traseul urmează strada Dorobanți până la intersecția cu strada Horticolei unde se racordează în camera deversor de pe traseul colectorului I.

Tratarea apelor uzate

Stația de epurare aparține RAM Buzău, se află amplasată pe malul drept al râului Buzău, paralel cu calea ferată Buzău – Râmnicu Sărat, la 500m de podul feroviar. A fost construită succesiv în trei etape, începând cu anii 1963 – 1964 și continuând cu noi îmbunătățiri tehnologice aduse în anii 1975 și 1980.

Stația de epurare mecano – biologică, de tip clasic este compusă din grătare rare și dese, deznisipatoare și separatoare de grăsimi, decantoare primare (foto 8), bazine de aerare (cu aerare pneumatică cu bule medii sau cu aeratoare mecanice) și decantoare secundare, pe linia apei. Linia nămolului din stația de epurare funcționează deficitar, aceasta fiind alcătuită din îngroșătoare gravitaționale, rezervoare de fermentare a nămolurilor și 7 platforme de uscare. Nămolul brut rezultat din procesul de epurare este depozitat pe platformele de uscare, cu o suprafață de 5.360ha, singura tratare a nămolului fiind deshidratare naturală. Nămolul deshidratat este pompat în instalațiile de obținere a biogazului.

Stația preia zilnic spre epurare un debit ce oscilează între 400-500 l/s până la 3000mc/s ce provine din:

apele uzate menajere și gospodărești;

ape uzate menajere și industriale preepurate;

ape pluviale.

Are o capacitate de prelucrare de circa 1000 l/s mecanic și 800 l/s biologic.

Foto 8. Decantorul stației de epurare RAM Buzău

Problemele cu care se confruntă stația de epurare sunt:

degradarea utilajelor ce deservesc instalațiilor de epurare;

consumuri energetice și materiale costisitoare;

tehnologie depășită pentru prelucrarea nămolurilor rezultate din epurare;

variații mari de debite orare și variații mari ale impurificătorilor.

În viitor, potrivit Ordonanței nr. 26 din 29 ianuarie 2004, Guvernul României și Comisia Europeană prin programul de asistență financiară nerambursabilă acordată prin Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare (ISPA), vor asigura municipiului Buzău fonduri pentru „Reabilitarea stației de tratare a apelor uzate, a sistemului de canalizare și a rețelei de alimentare cu apă potabilă în municipiul Buzău”, necesare construirii unei noi stații de epurare, care va corespunde standardelor europene.

11.2. Surse de poluare

Gradul de urbanizare al municipiului Buzău a impus o dotare edilitară a locuințelor cu rețea de alimentare cu apă potabilă și implicit canalizare pentru eliminare a apelor reziduale, fecaloid-menajere. Alături de urbanizare un alt factor care contribuie la schimbarea indicatorilor apelor îl reprezintă procesele tehnologice ale diferitelor ramuri ale industriei, aceste procese conduc inerent la un consum mare de apă pentru procesele tehnologice ale diferitelor etape tehnice și la evacuări de ape cu proprietăți chimice și termice schimbate.

Principalele surse de alterare a caracteristicilor hidrologice, naturale, ale râului Buzău în arealul municipiului Buzău sunt:

I. ape uzate orășenești, care reprezintă un amestec de ape menajere și industriale, provenite din satisfacerea nevoilor gospodărești de apă a locuitorilor, precum și a nevoilor gospodărești, igienico-sanitare și social-administrative, deversate prin intermediul RAM Buzău.

II. ape uzate industriale, rezultate din apele folosite în procesele tehnologice industriale:

apele uzate din industria alimentară: ferma și abatorul de pui „Avicola”, producerea berii „Ursus”, producerea pâinii „Boromir” și o mulțime de societăți private profilate pe produse de panificație și patiserie, carmangerii particulare, producerea uleiului alimentar „Agricover”, producerea vinului și a altor băuturi „Bachus”, prelucrarea sfeclei și producerea Zahărului „Agrana România”;

apele uzate din industria materialelor de construcții: prefabricate pe construcții ”Somaco”, fabricarea sticlei de „Gerom” și alți producători ai vaselor de sticlă-decor;

ape uzate din industria metalurgică, de la anumite secții ale următoarelor societățile comerciale: „Beta”, ”Vae Apcarom”, „Ductil Steel”, „Cord”, „Contactoare”, „Rotec”;

ape uzate din industria ușoară: prelucrarea fibrelor „Filatura” și „Filvatex”;

ape uzate de la centrele termice aparținând: CET- Buzău și „Filvatex”;

ape uzate de la prelucrarea maselor plastice: „Romcarbon”, „Metaplast”;

ape uzate rezultate în urma irigării terenurilor agricole, în special cu ape de suprafață, sunt infestate cu produse de uz fitosanitar;

Societățile comerciale „Ductil Steel”, „Cord”, „Gerom’’ „Metaplast”, ’’CET’’, „Agrana România’’ deversează apele reziduale într-un canal colector deschis (foto 9), cu traseu prin partea sudică a orașului, numit „Canalul zonei industriale a municipiului Buzău”.

Foto 9. Canalul deschis al zonei industriale, la vărsarea în râul Buzău

Determinări ale parametrilor calitativi ai apei se realizează și de către o serie de agenți economici, care se afla sub incidența OG.34/2002 și își monitorizarea următoarele emisii de poluanți, după cum urmează: RAM Buzău, SC Agrana România SA, SC Ductil Steel SA, SC Cord SA, CET Buzău și SC Gerom SA.

III. apele meteorice, care înainte de a ajunge pe sol, spală din atmosferă poluanții existenți în aceasta. Aceste ape de precipitații care vin în contact cu terenul unor zone sau incinte amenajate, sau al unor centre populate, în procesul scurgerii, antrenează atât ape uzate de diferite tipuri, cât și deșeuri, îngrășăminte chimice, pesticide, astfel încât în momentul ajungerii în receptor pot conține un număr mare de poluanți.

11.2.1. Caracteristici ale apelor uzate evacuate de agenții economici

În funcție de particularitățile industriale ale agentului economic se analizează cu deosebire parametrii specifici ramurii tehnologice. Astfel au rezultat datele prelucrate ce stau la baza întocmirii acestui capitol.

Prin monitoringul realizat de către următorii trei agenți economici: SC Cord SA, CET-Buzău și SC Agrana România SA, la propriile stații de epurare, a rezultat faptul că nu au fost înregistrate depășiri ale indicatorilor de calitate monitorizați, astfel:

CET Buzău, cu activitate în obținerea de energiei termice și electrice, prin stația de epurare a unității, în stare corespunzătoare, epurează apa industrială mecanic și biologic. A evacuat în anul 2004 ape pluviale și industriale în cantitate de 0,001 milioane m3, neînregistrând depășiri la indicatorii analizați (tab. 23) apreciată de Direcția Apelor Buzău-Ialomița ca fiind suficient epurată.

SC Cord SA, (industria metalurgică, producătoare de cord metalic pentru armarea anvelopelor auto) prin stația de epurare cu doua trepte mecanică și a societății, asigură doar epurarea mecanică a apelor uzate. In urma analizei valorilor măsurate ale indicatorilor de poluare (tabelul 24), la stația de epurare a SC Cord SA, nu s-au constatat depășiri.

Stația de epurare a societății, SC Agrana România SA, cu profil alimentar, asigură doar tratarea mecanică a apelor uzate. In anul 2004, aceasta nu a înregistrat, la parametrii monitorizați (tabelul 25), nici o depășire a valorii limită impusă de „Normativului privind obiectivele de referință pentru clasificarea calității apelor de suprafață” aprobat prin Ordinul nr. 1146/2002, în cadrul apelor evacuate.

Tabelul 23

Caracteristicile ale apelor uzate, evacuate de către CET Buzău în anul 2004

sursa: Direcția Apelor Buzău-Ialomița

Tabelul 24

Caracteristicile apelor uzate, evacuate de către SC Cord SA în anul 2004

sursa: Direcția Apelor Buzău-Ialomița

Tabelul 25

Caracteristicile apelor uzate, evacuate de către SC Agrana România SA, în anul 2004

sursa: Direcția Apelor Buzău-Ialomița

Depășiri ale indicatorilor chimici s-au înregistrat la apele evacuate de societățile: SC Gerom SA (tab. 26), SC Ductil Steel SA și la RAM Buzău. SC Gerom SA cu activitate industrială în domeniul producerii de sticlă și produse de sticlă, epurează prin stația proprie de epurare mecanică și chimică, ape de natură pluvială și industrială. În anul 2004 s-a evacuat un volum de 0,178 milioane m3 insuficient epurați. S-a constat depășirea de aproximativ două ori la „Suspensii” cu 199,7 % (tab. 26). Funcționarea stației de epurare este apreciată de către Direcția Apelor Buzău-Ialomița ca fiind necorespunzătoare.

Tabelul 26

Caracteristicile apelor uzate, evacuate de către SC Gerom SA în anul 2004

sursa: Direcția Apelor Buzău-Ialomița

RAM Buzău deține stația finală de epurare a apelor menajere urbane și industriale, a epurat mecanic și biologic, în anul 2004, o cantitate de 16.346 milioane m3.

Tabelul 27

Caracteristicile apelor uzate, evacuate de către RAM Buzău în anul 2004

sursa: Direcția Apelor Buzău-Ialomița

Volumul de ape uzate evacuate în râul Buzău, a înregistrat depășiri la 5 parametri (tab. 27):

regimul oxigenului: CBO5 cu 2 %;

nutrienți: NH4 cu 4,2 % și fosfor total cu 1%;

ioni generali, salinitate: reziduu filtrat cu 15,6% și Calciu cu 13,3%.

Debitul de diluție este apreciat ca fiind de 4.20 m3/s. Acest volum de 16.346 milioane m3 de apă menajeră evacuat, este considerat epurat insuficient. Totodată funcționarea stației de epurare este apreciate de către Direcția Apelor Buzău-Ialomița ca fiind necorespunzătoare.

SC Ductil Steel SA epurează, prin stația proprie de epurare, ape de natură pluvială și industrială. În anul 2004 s-a evacuat un volum de 500 milioane m3 de ape uzate, apreciat de autoritatea locală în domeniul gestionarii apelor, insuficient epurat. S-a constat depășirea la un singur indicator, la regimul oxigenului CCO–Cr cu 18,2% (tab. 28). Funcționarea stației de epurare este apreciată de către Direcția Apelor Buzău-Ialomița ca fiind necorespunzătoare.

Tabelul 28

Caracteristicile apelor uzate, evacuate de către SC Ductil Steel SA în anul 2004

sursa: Direcția Apelor Buzău-Ialomița

11.3. Starea calității râului Buzău

În vederea caracterizării calității apei râului Buzău, în arealul studiat, s-a recurs la redarea datelor de specialitate, din cursul anilor 2001 – 2004 (tab. 29). Direcției Apelor Buzău-Ialomița a prelevat și efectuat analize la parametrii fizico-chimici și biologici. Prelevarea acestor indicatori s-a realizat la secțiunile de control, de ordinul I „Amonte municipiul Buzău” situată la o distanță de 160 de kilometri de confluența cu râul Siret, iar pentru a identifica posibilele modificări la acești parametri s-a recurs la analogia cu datelor existente la secțiunea Banița, acesta este situată la o distanță de 31 kilometri de secțiunea anterioară, respectiv la 131 de kilometri distanță față de confluența cu râul Siret.

11.3.1. Caracteristicile râului Buzău la secțiunile

„Amonte municipiul Buzău” și „Banița”

Caracterizarea apelor s-a realizat pe baza unui ansamblu de indicatori precum indicatori fizici, regimul oxigenului, nutrienți, ioni generali și salinitate, substanțe toxice organice, analize biologice (tab. 30, 31), analize microbiologice (tab. 32 ), indicatori pentru procesul de eutrofizare (valori pentru nutrienți, valorile pentru biomasa fitoplanctonică, valori pentru clorofila „a” și valori ale saturației de oxigen dizolvat).

Tabelul 29

Caracteristicile parametrilor fizico-chimici ai râului Buzău

sursa: Direcția Apelor Ialomița – Buzău

Serviciul de monitoring al calității apelor, din cadrul Direcția Apelor Buzău-Ialomița, a pus la dispoziție rezultatele obținute în urma determinărilor biologice din perioada 2001-2004. Analiza saprobiologică în bazinul râului Buzău a fost efectuată pe o lungime de 626 km în 15 secțiuni de supraveghere, din care evidente sunt informațiile furnizate de secțiunile „Amonte municipiul Buzău” și Banița.

Tabelul 30

Evoluția parametrilor planctonului în anul 2004, la secțiunea Amonte municipiul Buzău

sursa: Direcția Apelor Buzău-Ialomița

Tabelul 31

Evoluția parametrilor planctonului în anul 2004, la secțiunea Banița

sursa: Direcția Apelor Buzău-Ialomița

Tabelul 32

Evoluția parametrilor alge bentonice și macrozoobentos în anul 2004 la

secțiunea Amonte municipiul Buzău

sursa: Direcția Apelor Buzău-Ialomița

Indicatorii fizico-chimici care emit informații despre alterarea caracteristicilor naturale ale râului Buzău în arealul municipiului Buzău, la care s-au semnalat depășiri sunt introduși de:

Societatea R.A.M. Buzău, prin stația de tratare, aflată într-o stare depreciată, deversează în râul Buzău apele menajere, industriale, slab tratate. Înregistrează potrivit datelor furnizate de Direcția Apelor Buzău-Ialomița depășiri la indicatorii:

Regimul oxigenului (CBO5);

Nutrienți (azotați, fosfor total);

Ioni generali, salinitate (calciu, reziduu filtrat).

Depășirile menționate, cum ar fi la indicatorul amoniu se datorează unuia dintre principalii poluatori SC Avicola SA, cât epurării insuficiente a apelor uzate, determinată de randamentul scăzut de funcționare al stațiilor de epurare.

Apele slab epurate sunt deversate în râul Buzău și prin intermediul „Canalului deschis al zonei industriale” ce recepționează apele uzate de la marile unități industriale: SC Ductil Steel SA, SC Cord SA, SC Gerom SA, SC Metaplast SA, SC Agrana România SA și CET. Unitățile industriale asigură monitorizarea chimică și epurarea prin propriile stații. La agenții economici: SC Ductil Steel SA, SC Gerom SA, în anul 2004, s-a constat depășirea valorii limită, astfel:

SC Ductil Steel SA: CCO – Cr cu 18,2%;

SC Gerom SA: suspensii cu 199,7 %.

Indicatorii biologici care furnizează informații despre calitatea apelor sunt populațiile din masa apei, care alcătuiesc în totalitatea lor planctonul (fitoplancton și zooplancton), iar organismele libere sau fixate pe substratul solid al bazinului acvifer formează bentosul (fitobentos și zoobentos) (Neacșu, 1987). Pentru a obține o imagine globală, a parametrilor biologici monitorizați pe râul Buzău pe tronsonul „Amonte municipiul Buzău” → Banița s-au analizat datele următoarelor clase de indicatorii: plancton, alge bentonice și macrozoobentos, care au revelat următoarele informații:

fitoplanctonul este reprezentat de Bacillariophyte (831.275 exemplare/litru), Chlorophyte (Closterium acerosum, Stigeoclonium sp., Pediastrum sp., Spirogyra sp.), Cyanophyte (Oscillatoria limosa), Euglenophyte (Euglena acus);

zooplanctonul a fost reprezentat de Ciliophorele (Cinetochilum margaritaceum, Litonotus sp., Glaucoma sp., Didinium sp., Vorticella sp.), Rhizopodele (Dactylosphaerium radiosum), Rotatorii (Brachionus angularis, Brachionus urceus);

zoobentosul a cuprins Trichoptera (Hydropsiche sp.), Ephemeroptera (Baetis vernus), Diptera (Chironomus plumosus), Mollusca (Physa sp.), Crustacea (Gammarus pulex);

insectele au fost reprezentate de ephemeroptere (beta-mezosaprobe) (Baetis vernus-sp. reofila, psamofila; Ephemerella ignita-sp. reofila) și Trichoptere (Hydropsiche sp.-reofila, eurioica, palearctica).

Componentele analizate la secțiunea „Amonte municipiul Buzău” în anul 2004 se caracterizează prin următoarele caracteristici:

fizico-chimic grupa "regimului de oxigen" – clasa a II-a de calitate, grupa "gradului de mineralizare" – clasa a III-a de calitate, grupa "regimului de nutrienți" – clasa a II-a de calitate, grupa "micropoluanților" clasa a I-a de calitate și a "metalelor" – clasa a II-a de calitate;

fitoplanctonul reprezentat prin exemplare de Euglenophytele (Trachelomonas stokesiana) și Chlorophytele (Spirogyra porticalis, Ulothrix zonata, Chlamydomonas simplex), a înregistrat o densitate anuală de 1.396.500 exemplare/litru. Indicele saprob (organisme care trăiesc) mediu anual caracteristic fitoplanctonului este 1,92;

zooplancton reprezentat prin exemplare retrase aparținând grupelor: Ciliophora (Cinetochilum margaritaceum, Litonotus lamella, Vorticella campanula), Rhizopoda (Actinosphaerium eichhorni), Rotatoria (Brachionus sp.). Indicele saprob mediu anual după bioindicatorii zooplanctonului este 1,97;

fitobentosul cu o densitate de 466.500 ex/m2. Indicele saprob mediu anual după bioindicatorii fitobentosul este 2,05.

Componentele analizate la secțiunea Banița în anul 2004 se caracterizează prin următoarele caracteristici:

fizico-chimic grupele "regimului de oxigen", "gradului de mineralizare", "nutrienți" și "metale" încadrate în clasa a III-a de calitate, "micropoluanți" și "metalele" sunt în limitele clasei a I-a de calitate;

fitoplanctonul reprezentativ prin Bacillariophyte (831.275 exemplare/litru), Chlorophyte (Closterium acerosum, Stigeoclonium sp., Pediastrum sp., Spirogyra sp.), Cyanophyte (Oscillatoria limosa), Euglenophyte (Euglena acus). Indicele saprob mediu anual caracteristic fitoplanctonului este de 2,48;

zooplanctonul reprezentat prin exemplare de Ciliophorele (Cinetochilum margaritaceum, Litonotus sp., Glaucoma sp., Didinium sp., Vorticella sp.), Rhizopodele (Dactylosphaerium radiosum), Rotatorii (Brachionus angularis, B. urceus). Indicele saprob mediu anual după bioindicatorii zooplanctonului este de 2,37.

zoobentosul include organisme aparținând grupelor: Trichoptera (Hydropsiche sp.), Ephemeroptera (Baetis vernus), Diptera (Chironomus plumosus), Mollusca (Physa sp.), Crustacea (Gammarus pulex). Indicele saprob mediu anual conform bioindicatorilor zoobentonic este de 2,55.

Ihtiofauna râului Buzău aparține zonei mrenei, caracteristică zonei colinare, ce se întinde din aval Viperești până în aval localitatea Buzău, iar în aval de Buzău se desfășoară zona porcușorului până la confluența cu râul Siret.

11.3.2. Caracterizarea calității râului Buzău

Indicatorii fizico-chimici analizați pe tronsonul dintre secțiunile „Amonte municipiul Buzău” și Banița, valorile medii ale indicatorilor „regimul oxigenului”, „nutrienți”, „grad de mineralizare”, „metale” și micropoluanți încadrează general tronsonul în categoria a III-a de calitate (moderată) (tab.33).

Tabelul 33

Încadrarea secțiunilor de control în funcție de indicatorii chimici

sursa: www.mmediu.ro

Indicatorii biologici prezenți au încadrat tronsonul dintre secțiunile Amonte municipiul Buzău și Banița în anul 2004, în zona β mezosaprobă (tab. 34) – ape moderat poluate pe o lungime de circa 17-20 km din râu. Biocenozele evidențiate au confirmat încadrarea secțiunilor în aceleași zone de saprobitate ca și la analiza planctonului și zoobentosului.

Tabelul 34

Încadrarea secțiunilor de control în funcție de indicatorii biologici

sursa: Direcția Apelor Buzău-Ialomița

11. 4. Starea apelor subterane

Apele subterane reprezintă cea mai importantă rezervă de apă potabilă de care dispunem, fapt ce justifică interesul acordat protecției calității acestora cu atât mai mult cu cât creșterea gradului de suburbanizare este unul din factorii care pot conduce la degradarea și consumul alert al acestei resurse.

În condițiile în care calitatea apelor constituie o problemă prioritară pe plan mondial, iar unica sursă de apă nepoluată o reprezintă rezervorul de ape subterane, menținerea acestei rezerve însemnă o condiție vitală pentru omenire.

11.4.1. Chimismul apelor subterane

Pentru redarea aspectelor legate de chimismul apelor subterane din spațiul municipiului Buzău s-au folosit date din raportul „Aspecte globale privind calitatea apelor subterane freatice în anul 2004” și de la Administrația Națională Apele Române prin Direcția Apelor Buzău-Ialomița.

În anul 2004 în bazinul râului Buzău s-au efectuat analizele fizico-chimice la o serie de foraje de observație din rețeaua hidrogeologică de stat (Viperești, Stâlpu – Scurtești, Verguleasa, „Tăbărăști Nord” și de adâncime mare la Cilibia și Țintești) care au captat diferite strate acvifere cu constituții și vârste diferite. Astfel din rețeaua de foraje monitorizată de Administrația Națională Apele Române, în aria studiată, numai la forajul „Tăbărăști Nord” s-au înregistrat depășiri la indicatorii de calitate (tab.35), rezultate în urma recoltării la 3.V.2004, la adâncimea de 5m.

Tabelul 35

Indicatorii de calitate ai forajul „Tăbărăști Nord”

sursa: Direcția Apelor Buzău-Ialomița

11.4.2. Surse de impurificare

In arealul studiat și al spațiul învecinat, care exercită influențe asupra proprietăților naturale ale apelor subterane freatice s-au identificat ca surse de impurificare a însușirilor naturale a apelor subterane, următorii factori:

naturali:

ape meteorice care introduc reziduuri provenite din substanțele menajere și industriale;

litologia bazinului, care trasează pe latura estică zone cu puternică influență a Miocenului salifer.

antropici:

stația de epurare ”RAM Buzău” exploatată necorespunzător;

percolarea în subteran din fosele septice;

evacuări prin puțuri absorbante executate sau amplasate incorect;

deversări de ape uzate netratate, prin sistemele de canale și drenaj subteran;

ape uzate rezultate în urma irigării terenurilor agricole, în special cu ape de suprafață, infestate cu fertilizatori agricoli (nitrați), produse fitosanitare și îngrășăminte naturale (tab. 36).

Tabelul 36

Areale din anul 2004, în care s-au înregistrat poluări ale apelor subterane cu poluanți proveniți din agricultură

sursa: APM Buzău (modificat)

Totodată apar depășiri la regimul oxigenului, exprimată prin CCO-Mn în 20,4% din totalul forajelor (care prezintă depășiri ale limitelor admise conform STAS 1324/1991). Se înregistrează valori mari, peste limita admisă din STAS 1324/1991, la nutrienți, indicatorul amoniu (depășiri în 29,6% din totalul forajelor monitorizate) și azotați (tab. 37) cu depășiri însemnate ale celor 45 mg/l prevăzute de STAS 1342/91.

Tabelul 37

Depășiri ale indicatorului azotați (NO3) în anul 2004

sursa: www.mmediu.ro

11.4.3. Aprecieri privind calitatea apelor subterane

Poluarea apelor subterane freatice este cel mai adesea, un fenomen aproximativ ireversibil și are consecințe grave asupra folosirii rezervei subterane la alimentarea cu apă potabilă.

Atât în apele de suprafață cât și în cele subterane, grupa “metalelor” este reprezentată de fier. Depășirile limitei admise înregistrate pentru acest indicator nu se datorează unei surse de poluare (bogate în fier), ci unei încărcări naturale a apelor. Prezența fierului în apele subterane a fost pusă în evidență începând cu arealul localității Pătârlagele și terminând cu forajele amplasate în zona confluenței cu râul Siret. S-au constatat depășiri în 53,9% din totalul forajelor (care prezintă depășiri ale limitelor admise conform STAS 1342/1991 coroborat cu Legea apei potabile nr. 458/2002).

De asemenea, se remarcă o încărcare minerală a apelor subterane începând cu arealul municipiului Buzău și terminând cu forajele amplasate în zona confluenței cu râul Siret. Această mineralizare a apelor subterane poate fi explicată luând în considerare apele de suprafață, ele putându-se influența unele pe altele (râul Buzău are doi afluenți de stânga: Bălăneasa și Slănic, care traversând Miocenului salifer posedă un ridicat conținut de săruri ce încărcă în mod natural apa receptorului), deversări de ape uzate insuficient epurate de către RAM Buzău.

Evoluția stării apelor subterane freatice, pe teritoriul municipiul Buzău și spațiului limitrof, conform analizelor efectuate pe probe prelevate din forajele de observație raportată la cadrul legislativ impus de STAS 1342/91 și Legea 458/2002, se caracterizează, după cum urmează:

încărcare minerală a apelor subterane (începând cu zona municipiului Buzău și până la confluența cu râul Siret) înregistrându-se depășiri la: reziduu fix, sulfați și duritate totală;

la forajele de mare adâncime Cilibia și Țintești se înregistrează depășiri la indicatorii Fe, Cl și NH4;

cauzele contaminării acviferului freatic cu azotați sunt generate cu prioritate de agricultură și au caracter cumulativ.

Stratele acvifere prezintă în numeroase areale, un grad de mineralizare crescut, ceea ce ar putea avea efecte negative asupra sănătății.

11. 5. Evaluarea calității apelor

Calitatea apei în municipiul Buzău, este cuantificată prin măsurătorile ce se realizează la apele de suprafață, respectiv pe râul Buzău, cât și la cei doi mari „emisari” („Canalul deschis al zonei industriale” și RAM Buzău), care reprezintă surse de poluare punctiform-controlat. La aceștia se adăugă surselor de poluare nepunctiforme, care sunt greu sau chiar imposibil de cuantificat. Forajele hidrogeologice care furnizează informații despre starea apelor subterane indică o depășire a valorilor admise la nutrienți (amoniu și azotați) (tab. 37) și salinitate.

Cauza depășirilor la anumiți parametri este generată de apele uzate, netratate corespunzător și deversate de către agenții economici prin „Canalul deschis al zonei industriale”, la care se adăugă apele reziduale orășenești, rezultate de la stația de epurare a municipiul Buzău administrată de către RAM Buzău, care se află într-o stare tehnică uzată, dar și natural prin aportul afluenților râului Buzău, care îi determină schimbarea, pe măsură ce se îndreaptă către confluența cu râul Siret:

– în zona de munte, apele au un caracter sulfatat-bicarbonatat, cu mineralizare mijlocie;

– în zona de dealuri, mineralizarea crește la 350-650 mg/l (din care sulfați 134-250 mg/l și cloruri 30-125 mg/l);

– în zona de câmpie, mineralizarea atinge 680-1160 mg/l (din care cloruri 350-370 mg/l).

Despre calitatea apei deversate de RAM Buzău se poate afirma că înregistrează depășiri, conform Ordinului 1146/2002 la indicatorii:

regimul oxigenului: CBO5 cu 2 %;

nutrienți: NH4 cu 4,2 % și fosfor total cu 1%;

ioni generali, salinitate: reziduu filtrat cu 15,6% și Calciu cu 13,3%.

Din punct de vedere biologic indicatorii prezenți pe tronsonul dintre secțiunile Amonte municipiul Buzău și Banița în anul 2004 au încadrat secțiunea în zona β mezosaprobă cu un conținut ridicat de oxigen (Partin și Rădulescu, 1995) cu ape moderat poluate pe o lungime de circa 17-20 km din râu (tab. 34).

Starea generală a râului Buzău, la secțiunile analizate, în anul 2004, conform „STADIUL CALITĂȚII APELOR CURGĂTOARE DE SUPRAFAȚĂ ÎN ANUL 2004, PE BAZINE HIDROGRAFICE ȘI LA NIVEL NAȚIONAL” (tab.33), la secțiunea „Amonte municipiul Buzău” datorită impurificării naturale, ale afluenților Bălăneasa, Sărățel și Slănic înregistrează o declasificare, schimbându-i-se categoria generală de calitate, din categoria bună (a II-a), devenind categoria moderată (a III-a), care se menține în continuare și la secțiunea Banița.

Capitolul XII

Calitatea solului

Pentru analiza calității solurilor din municipiul Buzău am folosit informații de la Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) Buzău, APM Buzău și Primăria Municipiului Buzău, pentru intervalul de timp cuprins între anii 2001 și 2004.

Solul reprezintă un factor cu dublu rol: de suport a așezării și de gestiune a vieții. Orașul a suferit mutații, ca urmare a diversificării funcțiilor economice, prin introducerea unor noi activități industriale sau cu caracter complementar, prin creșterea funcțiunii de locuire, de servicii, prin modificarea tipurilor și volumului elementelor de legătură dintre diversele funcții. Solul reprezintă factorul ecologic generator de sisteme complexe. Este cunoscut faptul că siturile urbane, pe lângă sprijinul pe care îl prezintă sub aspectul condițiilor sociale – (de muncă și de locuit) sau al utilităților (apă potabilă, salubritate, asistență medicală), ridicând astfel normele de calitate a vieții – contribuie și la agravarea problemelor de mediu și sănătate prin concentrarea diverselor tipuri de deșeuri (municipale și de producți).

Utilizarea terenului în municipiul Buzău (fig. 19) pe marginea vetrei, deci în extravilan cunoaște o exploatare predominantă agricolă. Pe latura vestică și sudică a orașului se cultivă cereale (grâu și porumb), iar pe cea estică, pe terasele râului Buzău favorabile culturilor se practică cultura leguminoaselor și zarzavaturilor.

Figura 19. Harta utilizării terenurilor municipiului Buzău

12. 1. Surse de poluare

Poluarea solului este considerată o consecință a unor metode neigienice și a practicilor tehnologice necorespunzătoare, datorată îndepărtării și depozitării la întâmplare a reziduurilor rezultate din activitatea omului, a deșeurilor industriale sau utilizării necorespunzătoare a unor substanțe chimice în agricultură.

Solul este supus poluării ca și celelalte elemente ale mediului, dar el se reface mult mai greu în timp, în comparație cu apa și aerul, deoarece procesele de autoepurare sunt mult mai lente, 1 cm cub de sol se generează cam într-o perioadă de 100 de ani.

Un factor de restrictivitate al proceselor pedogenetice îl reprezintă străzile – definite ca artere de comunicare în ecosistemul uman – „sub aspect fizice ecranează procesele naturale din sol, conduc la mărirea temperaturii în orașe, deviază circuitul apei”. (Matei, 2004)

Sub aspect general sursele de poluare a solului se poate clasifica în următoarele moduri:

direct prin deversări de deșeuri pe terenuri urbane, ca rezultat al procesului industrial sau din fertilizanți sintetici distribuiți pe terenurile agricole și metode greșite de irigare:

construcția canalelor de irigare în pământ fără hidroizolații;

irigarea cu apă mineralizată;

irigarea fără drenaj.

indirect, prin depunerea agenților poluanți ejectați inițial în atmosferă, apa ploilor contaminate cu agenți poluanți "spălați" din atmosfera contaminată, transportul agenților poluanți de către vânt de pe un loc pe altul, infiltrarea prin sol a apelor contaminate.

surse potențiale de poluare a solului se consideră a fi:

gestiunea eronată a deșeurilor;

noxele emise în atmosferă de unitățile industriale;

noxele gazoase datorate circulației rutiere și feroviare;

schimbarea destinației unor suprafețe prin extinderea zonelor locuite.

Elementele poluante ale solului sunt de 3 categorii:

elemente biologice, reprezentate de organisme (bacterii, viruși, paraziți), eliminate de om și de animale, fiind în cea mai mare parte patogene. Ele fac parte integrantă din diferite reziduuri (menajere, animaliere, industriale);

elemente chimice, în cea mai mare parte de natură organică. Importanța lor este multiplă: servesc drept suport nutritiv pentru germeni, insecte și rozătoare; suferă procese de descompunere cu eliberare de gaze toxice; pot fi antrenate în sursele de apă, pe care le degradează;

elemente fizice care provoacă dezechilibrul compoziției solului, ca: inundații, ploi acide.

Solul constituie principalul mijloc de producție în agricultură. În contextul evoluției generale a științei, utilizarea solului în agricultură se bazează în statele dezvoltate economic pe cele mai recente date satelitare (foto 11), despre chimie, fizică și hidrologie, pentru mecanizare, chimizare și folosirea unor soiuri de mare productivitate.

Foto 11. Detalii satelitare asupra modului de utilizare a terenului municipiului Buzău

În general în cadrul intravilanului solurile au fost înlocuite cu suprafețele acoperite de beton și asfalt, lipsite de viață. Ele sunt folosite pentru construcții îmbunătățiri topografice, hidrotehnice și urbane, depozitarea deșeurilor solide și lichide. În cadrul orașului există mici porțiuni unde avem sol în stare naturală: parcuri, grădini publice, grădini de cartier, locuri pentru sport, aliniamente stradale etc. Aceste spații naturale determină calitatea vieții populației dintr-un oraș.

Suprafața amenajată pentru irigat, în anul 2005 de către Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) Buzău la nivel de județ se cifrează la 41.594 ha, din care pe sisteme administrative, aflate în arealul de studiu se găsesc următoarele: Buzău Est (12.322 ha) și Buzău Vest (24.336 ha) însumând 36658 ha. Suprafețele cu posibilități de aplicare a udărilor pe sisteme administrative se prezintă astfel:

Tabelul 38

Suprafețele destinate agriculturii și irigate

sursa: ANIF – Buzău

12. 2. Gestionarea deșeurilor

Gestionarea deșeurilor are în vedere utilizarea proceselor și a metodelor care nu pun în pericol sănătatea populației și a mediului înconjurător, iar autoritățile competente autorizează și controlează activitățile de valorificare și eliminare a deșeurilor, urmărind ca acestea:

să nu prezinte riscuri pentru sănătatea populației și pentru apă, aer, sol, faună sau vegetație;

să nu producă poluare fonică sau miros neplăcut;

să nu afecteze peisajele sau zonele protejate.

Prin noțiunea „deșeu” se definește orice substanță, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislația specifică privind regimul deșeurilor, pe care deținătorul îl aruncă, are intenția sau are obligația de a-l arunca.

12.2.1. Tipuri de deșeuri

Deșeurile din municipiul Buzău și în mod general, se clasifică după factorul de proveniență în:

deșeuri municipale și asimilabile celor municipale/urbane rezultată din activitatea zilnică a oamenilor în locuințe (deșeuri menajere) (foto 12) și locuri publice (deșeuri stradale) și din activități de epurare a apelor orășenești și agricole de la creșterea păsărilor și animalelor (nămoluri);

deșeuri industriale/de producție, provenite din diversele procese tehnologice, care pot fi formate din reziduuri de materii brute, finite sau intermediare și au o compoziție foarte variată, în funcție de ramura industrială și de tehnologia utilizată (în industria alimentară – predominant componente organice, pe când în industria chimică, metalurgică și construcții predominant substanțe chimice organice sau anorganice);

deșeuri generate din activități medicale provenite din spitale, cabinete medicale, dispensare.

12.2.1.1 Deșeurile municipale

Prin noțiunea „deșeuri municipale și asimilabile” se înțelege „totalitatea deșeurilor generate, în mediul urban și în mediul rural, din gospodării, instituții, unități comerciale și prestatoare de servicii (deșeuri menajere), deșeuri stradale colectate din spații publice, străzi, parcuri, spații verzi, deșeuri din construcții și demolări, nămoluri de la epurarea apelor uzate orășenești.”

Colectarea și transportul și depozitarea deșeurilor menajere din municipiul Buzău se face de către SC Rer Ecologic Service SA Buzău, operator specializat în activități de salubritate, autorizat de primărie pentru desfășurarea acestei activități. Deșeurile menajere nu sunt colectate selectiv, în vederea valorificării materialelor reciclabile, decât într-o mică măsură. În cartierele municipiului Buzău sunt amenajate un număr de 132 platforme dotate cu 360 eurocontainere pentru cei 50.000 locuitori din blocurile de tip P+4.

Blocurile de tip P+8, populate de 25.000 locuitori, au fost dotate cu 1.300 europubele (foto 12). SC Rer Ecologic Service SA Buzău a instalat în municipiul Buzău 58 de puncte de colectare selectivă (tab. 39) pentru a selecta principalele deșeuri menajere. Situația punctelor amenajate pentru colectarea selectivă a deșeurilor în anul 2004, în municipiul Buzău, conform datelor din evidența firmei „SC Rer Ecologic Service SA Buzău” este redată în tabelul 39.

Tabelul 39

Distribuția numerică a tipurilor de containere

sursa: RER Ecologic Service, Buzău

Cantitatea anuală a deșeurilor colectată în 2005 s-a cifrat la 75.991 tone (tab. 40). În structura deșeurilor, cea mai mare pondere o au deșeurile menajere generate de locuitorii locuințelor comune (asociațiile de proprietari) cu 16.485 tone. O categorie aparte a deșeurilor colectate o reprezintă „gunoiul vagabond”, însumând o cantitate de 10.917 t.

Tabelul. 40

Evidența deșeurilor din municipiului Buzău în anul 2005

sursa: SC Rer Ecologic Service SA, Buzău

12.2.1.2. Deșeurile de producție

Modul de gestionare al acestor deșeuri constă în principal în colectarea și stocarea lor în spații special amenajate și predarea spre valorificare (acumulatori, uleiuri uzate, alte produse petroliere uzate), eliminare în depozite de deșeuri industriale (praf mineral cu conținut de azbest, materiale refractare sau de căptușire, zguri), neutralizare și evacuare în rețele de canalizare (deșeuri lichide apoase cu conținut de substanțe periculoase).

Principalii agenți economici municipali generatori de deșeuri periculoase sunt: SC Ductil Steel SA, Ductil, SC Cord SA, SC Metal Somet SA Buzău, Depoul CFR Buzău, SNCF – SECTIA L3 Buzău, SC Romcarbon SA.

Pe raza municipiului Buzău există 3 depozite de deșeuri industriale, după cum urmează:

a) depozite de deșeuri nepericuloase:

SC Ductil Steel SA și SC Cord SA (tab. 41) dețin un depozit de deșeuri industriale periculoase unde se depozitează nămoluri rezultate de la epurarea apelor uzate industriale, având o suprafața de 0,8 ha. În sfera de activitate a acestor societatea enumerăm: prelucrarea metalurgică a sârmei și obținerea de cord metalic, cabluri, sârme diverse, trefilarea sârmei, fabricarea panourilor din plase sudate, fabricarea cuielor și caielelor.

SC HOEGANES EUROPE SA Buzău deține un depozit de deșeuri nepericuloase unde se depozitează zgura și cărămizi refractare, pe o suprafață de 0,3 ha;

b) depozit de deșeuri inerte:

3. SC SOMACO SA BUZĂU (depozit de deșeuri de materiale de construcție – 0.5 ha).

Tabelul 41

Situația depozitelor de deșeuri industriale din municipiul Buzău

sursa: APM Buzău

Ambele au termen de închidere, ca obiectiv a implementării Directivei privind depozitarea deșeurilor industriale, după cum urmează:

pentru depozitul societăților SC Ductil Steel SA și SC Cord SA sistarea depozitării deșeurilor este stabilită, prin program de conformare, la 31. 12. 2006, urmând ca cele două societăți să-și amenajeze alte depozite;

pentru depozitul SC HOEGANES EUROPE SA termenul de sistare a depozitării a fost stabilit la 16.07.2009, iar ca metodă alternativă se propune recuperarea deșeurilor și incinerarea sau amenajarea unui nou depozit conform.

Un alt deșeu rezultat din procesele industriale îl reprezintă nămolurile. Nămolurile provin de la tratarea apelor uzate industriale (SC Zahărul SA cu un batal de 33 ha) și orășenești de la RAM Buzău (5.360ha) principala sursă de producere a nămolurilor o reprezintă stația de epurare cu nămoluri provenite de la epurarea apelor uzate ce sunt reținute și colectate din decantoarele primare și secundare ale stațiilor de epurare mecano–biologice.

În ceea ce privește deșeurile de producție, s-a constatat:

creșterea gradului de colectare selectivă și de valorificare a deșeurilor reciclabile, respectându-se aproape în totalitate condițiile de gestionare impuse de legislația în vigoare;

demararea construirii depozitului ecologic pentru nămolurile tehnologice rezultate din activitatea SC Ductil Steel SA Buzău;

inițierea procedurii de obținere a acordului de mediu pentru depozitul de nămoluri tehnologice, rezultate din activitatea SC CORD SA Buzău;

înființarea în municipiul Buzău a unor societăți specializate în valorificarea, prin măcinare a deșeurilor de ambalaje tip PET: SC Greentech SA, SC Geani Compres SRL, SC Cie Chirolemn SRL care în 2004 au colectat 6487,184 deșeuri ambalaje PET și au valorificat 3570,611;

îmbunătățirea și extinderea în cadrul marilor agenți economici generatori de deșeuri, a sistemului de colectare selectivă și predare spre valorificare a deșeurilor reciclabile.

12.2.1.3. Deșeuri generate din activități medicale

Deșeurile spitalicești se încadrează în categoria – deșeuri periculoase – ele necesitând un management special, iar eliminarea lor se poate face prin:

incinerare (soluție costisitoare);

alte metode care produc eliminarea germenilor patogeni.

În prezent, problema managementului deșeurilor spitalicești nu este rezolvată în totalitate în România. Responsabilitatea pentru colectarea și eliminarea acestor deșeuri ar trebui să aparțină producătorilor, dar având în vedere că reprezintă o problemă de mediu este monitorizată de APM Buzău (tab. 42).

Tabelul 42

Caracteristicile crematoriilor din municipiul Buzău

sursa: APM Buzău

Conform "Planului de implementare al Directivei 2000/76/CE privind incinerarea deșeurilor" în anul 2004 trebuiau să fie închise două instalații aparținând Spitalului Județean Buzău (tab. 43) și anume cel de la secția DV și cel de la secția TBC. Ca urmare, instalația de la secția DV a fost trecută în conservare anterior lunii iunie 2004, iar instalația de la secția TBC începând cu data de 15.02.2005.

Tabelul 43

Situația închiderii etapizate a crematoriilor

după APM Buzău, 2003, modificat

Deșeurile spitalicești rezultate de la ambele secții sunt transportate și respectiv vor fi transportate în vederea incinerării, printr-o firmă autorizată, la instalația amplasată în incinta Spitalului Județean Buzău. (APM Buzău, 2005)

12.3. Depozitarea deșeurilor

Deșeurile din construcții și demolări (foto. 13) sunt depozitate pe un amplasament situat în fâșia "Dig apărare râu Buzău", care ocupă o suprafață de 8 ha și este administrat de SC Urbis Serv SRL Buzău. Depozitarea deșeurilor inerte în aceasta zonă a fost stabilită de Primăria Municipiului Buzău, în scopul aducerii la cotă a terenului pe care se intenționează amenajarea unui nou parc industrial.

Noul depozit ecologic corespunde cerințelor Directivei CE/99/31 (foto 14) este amplasat în extravilan, pe teritoriul administrativ al comunei Gălbinași, pe malul drept al râului Buzău, la circa 500 m sud de albia acestuia și aproximativ 12 km de municipiul Buzău ocupă o suprafață de 14,7 ha (tab. 44) și are o capacitate de 1.100.000 m3 și o durată de funcționare de 20 ani.

Tabelul 44

Caracteristicile depozitului de la Gălbinași

sursa: SC Rer Ecologic Service SA Buzău

P Promovarea acestei investiții și executarea lucrărilor aferente, după principii și metode ecologice, va împiedica manifestarea efectelor negative pe care le favorizează sistemul actual de depozitare necontrolată a deșeurilor menajere provenite din municipiul Buzău asupra factorilor de mediu din arealul adiacent;prin realizarea obiectivului de investiție analizat s-a rezolvat probleme de ordin ecologic, economic și social, astfel:

din punct de vedere ecologic:

eliminarea riscului de poluare a apelor de suprafață și a celor subterane;

eliminarea riscului de poluare a pământurilor care vor constitui fundația depozitului;

diminuarea efectelor negative asupra calității aerului (datorită mirosurilor neplăcute degajate de fermentarea deșeurilor).

din punct de vedere economic:

realizarea monitorizării cantității de deșeuri depozitate cu asigurarea taxării în funcție de cantitatea evacuată de producătorii de deșeuri și constrângerea acestora de a evacua mai puține deșeuri precum și de mărire a gradului de recuperare a deșeurilor în vederea reciclării.

din punct de vedere social:

îmbunătățirea calității serviciilor de salubritate, ceea ce va conduce la creșterea confortului și calității vieții cetățenilor (eliminarea riscului îmbolnăvirii oamenilor și unor animale);

crearea unor noi locuri de muncă precum și aducerea de venituri la bugetul localității prin perceperea taxelor aferente.

Măsuri de prevenire și combatere a poluări solului:

colectarea igienică a deșeurilor menajere în recipiente speciale, pe cât posibil colectarea selectivă pe tipuri de deșeuri;

îndepărtarea organizată și la perioade cât mai scurte a deșeurilor colectate, reciclarea, valorificarea sau eliminarea controlată;

folosirea rațională până la reducerea completă a produselor fitosanitare;

colectarea (recuperarea), transportul, reciclarea și valorificarea deșeurilor sau când acestea nu mai sunt posibile, eliminarea lor prin depozitarea în rampe ecologice, aplicându-se principiul celor 3R (foto 20): recuperare, refolosire, reciclare.

12. 4. Aprecieri privind calitatea solului

În cadrul orașului omul a dislocat solul într-o parte pentru a-l depozita în alta, împreună cu materiale tehnogene și molozuri de deșeuri. Industria a modifcat deasemeni substratul, prin săpături adânci necesare fundațiilor, modificând proprietățile solului. Totodată prin surpări, săpături se modifică și nivelul apei freatice. Prin tasări, bătătoriri se produce perturbarea orizonturilor prin amestec, excavare, netezire, dar și nivelul pânzei freatice.

La nivelul municipiului Buzău, în ansamblu se poate opina despre starea solurilor ca fiind determinată în principal de proprietățile acestora. Datorită gradului ridicat de antropizare, cu toate implicațiile acestora, orizontul superior pedologic a fost înlocuit cu suprafețe betonate, construcții. Practic suprafețele ocupate de terenuri/soluri, din vatra orașului, se întâlnesc restrânse numai la aliniamentele ce însoțesc arterele rutiere, scuaruri, parcuri și izolat în grădinile locuințelor individuale, unde impactul este redus ca suprafață. Acolo unde placarea este mai lejeră are loc aerarea (în special materiale poroase: zgură, pavaje). Pentru remedierea și aducerea în starea naturală se impune ca măsură principală:

decopertarea sau remedierea străzilor asfaltate, cu gropi, prin înlocuirea cu alte materiale poroase, mai ușor de întreținut, mai estetice.

Raportând la nivel național, unde se constată, punctual forme nocive de poluare chimică a solului – care afectează circa 0,9 milioane ha, din care poluarea excesivă circa 0,2 milioane ha- efecte agresive deosebit de puternice asupra solului produce poluarea cu metale grele (mai ales Cu, Pb, Zn, Cd) și dioxid de sulf, identificată în special în zonele de exploatare și prelucrare: Baia Mare, Zlatna, Copșa Mică (www.enrin.grida.ro).

În concluzie consider că solul din arealul studiat nu suferă modificări structurale sau fizico-chimice, precum cele enumerate anterior.

Concluzii

Prin structură, amplasament și funcții aglomerările urbane exercită o plajă de presiuni asupra factorilor de mediu și implicit asupra stării de confort și sănătate asupra populației, astfel funcționarea normală a unui oraș se face prin injectarea zilnică, în sistemul tehnico-edilitar a unor mari cantități de apă, alimente și combustibil (Erdeli și Ianoș, 1983).

Din analiza relației municipiului Buzău cu componentele de mediu în care se află, proiectată în lucrarea de față, rezultă că influențele modificatoare pe care ecosistemul urban le exercită asupra fiecărui component al mediului creează un „mediu urban” vizibil diferențiat față de cel al regiunilor înconjurătoare. Desfășurarea tuturor activităților antropice generează diferite utilizări și impurificări ce influențează calitatea factorilor de mediu, în acest context se întâlnește poluarea produsă de activitățile industriale, generarea de către populație a deșeurilor și a apelor uzate, a noxelor mijloacelor de transport, a poluării sonore, precum și a poluărilor accidentale (fig. 22). Ansamblul activităților umane, industriale și menajere exercită o presiune tot mai mare asupra mediului ambiant și afectează tot mai mult principalii factori de mediu: aer, apă, sol.

Calitatea mediului în municipiului Buzău influențează într-o măsură esențială calitatea vieții biologice, psihice și spirituale știindu-se că numai un mediu echilibrat poate asigura dezvoltarea sănătoasă fizică și psihică a omului.

În urma parcurgerii etapelor de documentare, în biblioteci și pe teren, analizând datele existente și ținând seama de veridicitatea informațiilor autorităților locale, a discuțiilor purtate cu diverși protagoniști locali ai mediului urban buzoian am ajuns la câteva constatări și propun mai jos câteva soluții. Calitatea mediului cunoaște o ameliorare progresivă, datorată probabil dotării cu aparatură de reducere și menținere a poluanților la sursă și a mediocrității activității industriale, însă se remarcă câteva aspecte ale disfuncționalității și degradării mediului urban:

impurificarea atmosferică – este evident faptul că principala sursă de poluare atmosferică o reprezintă activitatea industrială, în cadrul ei există agenți economici cu grad mai mare sau mai mic de „contribuție” la poluare, gravă este amplasarea pe direcția vântului, NE, a SC Romcarbon SA- urmată de efectele sonore ale traficului rutier (depășiri pentru LMA, tab. 20);

factorul demografic se remarcă prin migrația internă de tip rural-urbană (atracția datorată industrializării și dotărilor edilitare ale vieții urbane) și pauperizare fapt ce a determinat marginalizarea unui segment cu posibilități reduse la periferii (de exemplu Cartierul Micro XIV cu str. Intrarea Bazalt) – unde își duc viața în locuințe insalubre (foto 17), de subzistență locuitorii cu precădere rromi – cu aspecte vizuale negative (oarecum asemănătoare marilor suburbii metropolitane numite favelhas/bidon-villes) de disproporție dintre confortul urban al zonei centrale și al zonei periferice;

Foto 17.

Strada Intrarea Bazalt

starea precară a stației de epurare mecano-biologică aparținând RAM Buzău, care continuă să deverseze în râul Buzău ape impurificate (fig. 17);

unele din unitățile comerciale – cu sediile de obicei, la parterele blocurilor își depozitează deșeurile provenite din activitatea zilnică la colțurile străzilor, în eurocontainerele care deservesc activitatea de salubrizare stradală sau în recipienții asociațiilor de proprietari – generează o supraîncărcare a recipientelor de colectare și concomitent grămezi de deșeuri împrejurul acestora, inducând o poluare estetică;

cartierele cu aspect de sat: ”Mihai Viteazul” și „Poștă” reprezintă un nucleu al vechilor așezări cu gospodării individuale și câteva blocuri de garsoniere – izolate de celelalte zone rezidențiale datorită căii ferate, ce a impus o limită, o barieră în calea dezvoltării, a echipării cu utilități urbane a acestor zone istorice (”Poșta”, vechi amplasament al poștei). Din punct de vedere sanitar, cartierele nu îndeplinesc o condiție minimă de edilitate urbană: nu au rețea de canalizare în cea mai mare măsură, iar unele străzi nu sunt asfaltate.

În continuare, pentru eliminarea unor disfuncționalități și optimizarea calității factorilor de mediu din municipiul Buzău, propun următoarele măsuri:

instalarea de filtre, pentru mărirea randamentului de reținere a pulberilor, iar pentru unitățile industriale din zona nordică a orașului o soluție pe termen lung ar fi mutarea acestora în zona industrială, sudul orașului;

interdicția evacuării apelor reziduale și tehnologice slab epurate în râul Buzău;

ar fi necesară interzicerea permanentă a circulației vehiculelor pe bulevardul Nicolae Bălcescu pentru a se proteja cele două aliniamente de arbori cu castani (Aesculus hippocastanum) și a locatarilor de emisiile poluante ale autovehiculelor, în mod constant, dar și de particularitatea ridicată de faptul că în zilele de vineri, sâmbătă și duminică, tinerii posesori de autoturisme circulă cu viteză mare ori cu viteză mică, ascultând muzică la un volum foarte ridicat, producând disconfort cetățenilor (riverani și pietoni);

aplicarea tehnologiilor nepoluante pentru automobilele și autovehicule;

aplicarea sancțiunilor contravenționale de către organismele de mediu;

conștientizarea comunității, cu privire la comportamentul și atitudinea față de mediu, privit ca suport al vieții;

educația/perfecționarea continuă a tuturor „actorilor” ce trăiesc în municipiul Buzău.

BIBLIOGRAFIE

ANDREAȘI, N. și MIHALACHE, M. (1999), Solurile României, Edit. Exponto, Constanța

BĂCIUCU, L., ANDREICA, V., NICOLAE, N. (1980), Buzău Monografie, Edit. Sport-Turism, București

BĂLTEANU, D. și ȘERBAN, M. (2005), Modificări globale ale mediului. O evaluare interdisciplinară a incertitudinilor, Edit. CNI Coresi, București

BOGDAN, O. și NICULESCU E. (1999), Riscurile climatice din România, Edit. Sega Internațional, București

BURLACU, O. et al. (1979), Atlas geografic și istoric: județul Buzău, Casa județeană a corpului didactic, Buzău

CINETI, F. (1990), Resursele de ape subterane ale României, Edit. Tehnică, București

CIULACHE, S. (2002), Meteorologie și Climatologie, Editura Universitară, București

COTEȚ, P. (1976), Câmpia Română. Studiu de geomorfologie integrată, Edit. Ceres

DAMIAN, R. (2001), Geologie generală, Edit. Universitară, București

DIACONU, D. (2005), Resursele de apă bazinul bazinului Buzău, Edit. Universitară, București

ERDELI, G., și DUMITRACHE, L. (2004), Geografia populației, Ediția a II-a, revizuită și actualizată, Edit. Corint, București

ERDELI, G., și IANOȘ, I. (1983), Mari concentrări urbane ale lumii, Edit. Științifică și Enciclopedică, București

FLOREA, N. et al. (1968), Geografia Solurilor României, Edit. Științifică, București

FLOREA, N. (1976), Geochimia și valorificarea apelor din Română de Nord Est, Edit. Academiei R.S.R.

GÂȘTESCU, P. (1971), Lacurile din România: limnologie regională, Edit. Academiei R.S. România, București

GHINEA, D. (1966), Enciclopedia geografică a României vol. 1, Edit. Enciclopedică, București

IELENICZ, M., COMĂNESCU, L., MIHAI, B., NEDELEA, A., OPREA, R. (2004), Dicționar de geografie fizică, Ediția a II-a, revizuită, Edit. Corint, București

IELENICZ, M. (2001), Geografie generală – Geografie fizică, Edit. Fundației România de Mâine, București

IELENICZ, M. (2001), Geografia României Mică Enciclopedie, Edit. Corint, București

Inspectoratul școlar județean Buzău, Societatea de științe geografice filiala Buzău, Casa corpului didactic (1973), Din geografia județului Buzău – Vol. II, Buzău

IONESI, L. (1988), Geologia Romanei (vol. 1), Centrul de multiplicare al Universității „AL. I. Cuza”, Iași

IORDAN, I. (1952), Nume de locuri românești în Republica Populară Română – Vol. I, Edit. Academiei R.P.R., București

IORGULESCU, B. (1881), Geografia județului Buzău, Tipografia Georgescu, Buzău

MATEI, E. (2004), Culoarul Dunării între Orșova și Ostrovul Mare, Impactul activităților antropice asupra componentelor mediului, Edit. Universitară, București

MATEI, E. (2004), Probleme economice mondiale și dezvoltare durabilă, Edit. Universitară, București

MEHEDINȚI, S. (1967), Opere Alese, sub redacția V. Mihăilescu, Edit. Științifică, București

MĂNESCU, L. (1999), Orașul Buzău și zona sa de influență, Studiu geografic, Edit. Universității, București

MIHĂILESCU, V. (1966), Dealurile și câmpia Română, Edit. Științifică, București

MOHAN, GH. et al. (1993), Rezervațiile și monumente ale naturii din România, Edit. Seaiul

MUJA S. (1994), Dezvoltarea spațiilor verzi în sprijinul conservării mediului înconjurător în România, Edit. Ceres, București

MUTIHAC, V. STRATULAT, M., FECHET, R. (2004), Geologia României, Edit. Didactică și Pedagogică, R.A., București

MUTIHAC, V. (1990), Structura geologică a teritoriului României, Edit. Tehnică, București

NEACȘU, P. (1987), Lucrări practice de ecologie, Universitatea din București, Facultatea de Biologie, Geografie și Geologie, București

NICOLAE, I. (2002), Suburbanismul ca fenomen geografic în România, Edit. Meronia, București

PARTIN, Z. și RĂDULESCU, M. (1995), Dicționar ecologic, Edit. Garamond, București

PIȘOTA, I. și ZAHARIA L. (2002), Hidrologie, Edit. Universității din București

POSEA, Gr et al. (1971), Geografia județului Buzău și a împrejurimilor – vol. I, București

POSEA, Gr. și IELENICZ, M. (1971), Județul Buzău – Monografie, Edit. Academiei, București

PRICĂJAN, A (1961), Studii de Geologie a Cuaternarului și de Hidrologie în Câmpia Română și ținuturile învecinate, București

ROJANSCHI, V., BRAN, F., DIACONU, G. (2002), Protecția și ingineria mediului, Ediția a II-a, Edit. Economică, București,

ROȘU, Al. (1980), Geografia fizică a României, Edit. Didactică și Pedagogică, București

SĂNDULESCU, M. (1984), Geotectonica României, Edit. Tehnică, București

STOENESCU, S. și TIȘTEA, D. (1962), Clima Republicii Populare Romane, vol. I, Institutul Meteorologic, București

UJVARI, I. (1972), Geografia apelor Romane, Editura Științifică, București

VESPREMEANU, E. (1981), Mediul înconjurător-ocrotirea și conservarea lui, Edit. Științifică și enciclopedică, București

ZAHARIA, L. (1994), Câteva aspecte privind scurgerea medie în bazinul hidrografic Buzău, Analele Univ. București, seria Geografie XLIV, București

*** (2006), Administrația Națională Apele Române, Arhiva Direcției Apelor Buzău-Ialomița, Stația hidrologică Buzău

*** (2006) Arhiva C.M.R. Muntenia, Serviciul Meteo Buzău, Buzău

*** (1995-2005) Anuarele Statistice al României, Institutul Național de Statistică, București

*** (1995-2005), Raport privind starea mediului, A.P.M., Buzău

*** (2004), Raport privind starea economico-socială a municipiului Buzău, Primăria Municipiului Buzău, Buzău

*

* *