Calitatea interacțiunii în sălile de curs , [628479]

Calitatea interacțiunii în sălile de curs ,
relația profesor -student: [anonimizat], România
[anonimizat]

Rezumat

Educația este un fenomen complex ce implică doi subiecți, cel educat și cel ce educă, care
colaborează pentru același scop: desfășurarea integrală a persoanei educate. Pentru a conta
și a se desfășura actul educațional este nevoie ca cei doi subiecți să se întâlnească și să
stabilească între ei o relație constructivă.
Dificultățile de trăire în sala de curs afectează toți ”jucătorii ” din spațiul învățământ ului.
Interacțiunea crează un șoc fizic în operațiunea de predare , în funcție de instituție, colegi și
studenți. Conflictele de interacțiune sunt cele mai des întâlnite de profesori și deasemenenea
este principalul factor de depreciere a angajamentul ui și satisfacție a muncii lor. În
interacțiunile sociale se poate obse rva, distinge sau urmări trăirea cotidiană în lumea
socială, punându -se accent pe discursul explicit și ascuns în relațiile dintre indivizi, într -un
anumit loc. În așa zisele relații, unde se produc comportamente care au re lații cu celelalte,
conflictele, influențele societății și cultura. Din această perspectivă s -ar putea descoperi
intenția comportamentului interactiv al tinerilor și a grupurilor sociale, în contextul
educației ; luând în considerare spațiul fizic și cel social. Pentru a înțelege ce se întâmplă în
sala de curs, avem nevoie de o abordare socioculturală.
Această analiză poate fi utilă pentru a înțelege sensul pe care îl poate da un student: [anonimizat]; autoeficacitatea și autoreglementarea
în sala de c urs; interacțiunea ca învățare; interacțiunea profesor -student; așteptările
profesorului ; interacțiunea student -student; tipuri de interacțiune în sala de curs
(individualistă, competitivă și cooperativă ); îndrumarea, învățarea cooperativă și
colaborarea; probleme comportamentale în interacțiu nea desfășurată în sala de curs ; iar pe
lângă asta vom trece printr -o serie de studii real izate anterior legate de
interacțiunea profesor -student .

Cuvinte cheie: interacțiune, studen ți, profesori, cursuri , educație , relații constructive, studii,
analiză, sală de curs, predare, învățare, învățământ , conflicte .

Introducere

Relația profesor -student: [anonimizat], așa ca și educația. După
cum știm chiar și naturaleța umană este relațională. Încă de la Platon se vorbea în literatură de
faptul că fiecare vrea să ajungă să aibă cunoștințe despre orice și poate reuști doar în urma
unui dialog cu un profesor/maestru. Văzând faimosul dialog socratic, care avea ca scop
căutarea adevărului. Carboja Cascón Fernando într-un articol despre Comunicarea dintre
profesor și studenți: reflexii asupra consilierii din 2004 afirmă citându -l pe Platon până și
gândul cel mai solitar are forma unui dialog .

Ca în fiecare instituție , activitățile de învățare au loc într -un mediu de lucru unde condițiile se
țin strâns legate de reușita obiectivelor. În universități, se procură anumite condiții sănătoase,
productive și satisfăcătoare atât pentru studenți cât și pentru profesori. În ca zul muncii
profesorului, intervin factorii instituționali și relativi cu materia și caracteristicile grupului.
Factorii instituționali se referă la echipamentul și la relația cu colegii și superiorii.
Caracteristicile grupului includ interesul și cunoștinț ele avute, care răspund la efortul
profesorului sau arată angajamentul față de activitățile academice.

Printre studiile asupra satisfacerii laborale a profesorilor, calitatea interacțiunii ce se stabilește
cu studenții este ”coloana vertebrală ” pentru evoluția pe care prof esorul o face în mediul
laboral. La rândul său , studenții identifică în inter acțiune p ropriile caracteristici a unui ”bun
profesor ”, atât cât și claritatea și pregătirea grupei de studenți, interesul studentului,
deschiderea și capacitatea sa pentru a menține relațiile res pectuoase și entuziasmul său. Aș a se
formează o influență reciprocă între satisfacție și activitățile academice/ laborale.
S-au identificat trei componente ge nerale a satisfacției laborale:
 Sistemul cognitiv, adică c onvingerile pe care o persoană le are asupra muncii sale.
 Sistemul afectiv, include emoțiile ce experimentează desfășurarea munci i și aparteneța
la ea.
 Ultima componentă este conduita, care se referă la comportamentul pe care individul îl
are în d esfășurarea muncii.
Aceste componente interacționează cu altele, ca și relațiile cu colegii de muncă, superiorii și
studenții . În coexisteța în universități, indivizii amestecă și modelează cognitivul, afectivul și
comportamentalul într -un proces de influ ență comună.

Randamentul acade mic al studenților se poate vedea influențat de mulți factori și oricare
dintre ei pot scăpa de sub control într -un eșec sau de multe ori la un eșec continuu care îi va
marca întreaga etapă educațională. Pentru acest lucru este important de detectat care s unt
factorii influențabili asupra lui. Datorită acesteia este important sa studiem toate variabilele,
printre care se găsesc: relația profesor -studenți, în care rolul profesorului este de a aduna
importanța în desfășurarea activității în sala de curs . Deas emenea este nevoie să avem în
vedere interacțiunea studentului cu restul colegilor lui, asta fiind una dintre cauzele frecvente
în eșecurile școlare.

Prin urmare această cercetare rezultă a fi una fundamentală pentru a descifra semnificații și
pentru a id entifica problemele începând de la înțelegere, trăire și reflecția experienț ei
cotidiene. În acest sens, sala de curs se arată a fi un loc de recunoaștere a formei în care
studenții interacționează prin intermediul coexistenței cotidiene, în sala de curs a tât cei care
predau cât și cei care învață împărtășesc cunoștințe diferite tipuri de interacțiune.

Interacțiunile sociale corespund trăirilor cotidiene care se desfășor în interiorul sălii de curs.
De aceea, relațiile între tineri, la vârsta liceală, sunt impregnate de opțiuni de valoare, care se
văd oglindite prin intermediul interacțiunii comunicative , acțiuni, atitudini și comportamente.
Este important să considerăm să interpretăm semnificațiilor într -o realitate specifică; luând în
considerare discursul explicit și ascuns față de relațiile sociale. În interacțiunile sociale se
poate observa, distinge sau urmări viața cotidiană în sala de curs, punându -se accent pe
discursul explicit și ascuns în relațiile dintre indivizi, într -un anumit loc sau circumstanțe. În
așa zisele relații, unde se produce comportamentul care are legătură cu cererile, conflicte le și
influențele societății și culturii. Din această perspectivă se poate descoperi intenția
comportamentului interactiv al tinerilor și grupurilor sociale, în contextul instituției

educaționale, luând în considerare spațiul fizic și social. Prin urmare i nteracțiunile, dintr -o
perspectivă generală se înțeleg ca și procesele de asociere a unor actori coștienți cu alții, unde
se produce un schimb, o orientare și afectarea conduitei unei persoane față de celelalte, și cu
care se stabilește o relație determina tă. Aceste procese de interacțiune între membrii unei grup
specific generează o rețea de relații construite de organizație socială și culturală.

Analizând interacțiunile sociale desfășurate în sălile de curs și relațiile cu abordarea
pedagogică, care susț ine practica educațională a profesorilor, au avut următoarele scopuri:
 Să descrie comportamentele și percepțiile studenților în privința elementelor
sociocognitive desfășurate în sala de curs.
 Să recunoască interacțiunile sociale ce se desfășor în interior ul săli de curs.
 Să identifice formele de exprimare juvenilă ce se desfășor în instituția educațională
dintr -o perspectivă socioculturală.
 Să identifice abordarea pedagogică ce o utilizează profesorul .

S-au realizat multe studii cu privire la această temă, folosind diferite metode (de la
chestionare la interviuri sau la întrebări deschise) și investigând diferite ambite educative
(clasele primare, clasele gimnaziale, clasele liceale, formare profesională, universitate) .
Câteva dintre aceste studii s -au realizat din perspectiva profesorului, deși cele mai numeroase
sunt realizate din perspectiva studenților. Dar toți au observat influența calității relației
profesor -student în educația studenților. Interesul care justifică această cercetare este cel de a
vedea importanța nevoii de buni profesori pentru formarea unei persoane și integritatea sa, pe
lângă formarea academică și atitudinea cu privire la studiu ori cultură în general.

Influența comună a interacțiunii

Dificultățile în co existență îi afectează pe toți din spațiul educativ, în cazul profesorilor se
include: preocuparea constantă de propriile abilități de a îndruma studenții , dezamăgire pentru
obiective pe care elevii nu le ating, atât cât și comportamentul ”pro-social ” (conduita socială
pozitivă cu sau fără motivație altruistă, conduita de a oferi, a ajuta, a coopera, a împărtăși, a
consolida , căutarea excelenței academ ice și conformitatea cu normele. Între profesori,
interacțiunea depinde de experiența personală și de con dițiile de organizare. Spre exemplu, în
medii ce se promovează competența prin intermediul notelor studenților , se deteriorează
sprijinul între profesori și se ajunge la dilema între a cere ajutor, a se arăta incompetenți sau a
arăta superioritate printre colegi și să ascundă situații sau necesități critice. Aceast ă
funcționare a profesorilor poate favoriza stiluri similare studenților și îngreunând la rândul său
coexistența între studenți și deasemenea între studenți și profesori.

Coexistența are impacturi privind aspectele sensibile a funcționării studenților, de exemplu,
în relația dintre adaptare socială și stimă de sine. Studenții care au o bună stimă de sine
academică au mai puține probleme cu autoritățile, în timp ce studenții care au m ai puțină
stimă de sine sunt mai agresivi și principalii oponenți ai autorității. Pe de altă parte stima de
sine a profesorilor ține de competența sa ca și cadru didactic, de capacitatea cunoștințelor,
abilitățile și calitățile profesionale și umane ale st udenților săi. Convingerile profesorilor
influențează direct comportamentul în sala de curs. Convingerile despre necesitatea de a
impune viziunea sa sau de a concura, generează conflicte interpersonale, ce rezultă a fi cele
mai frecvente între profesori. Pe lângă, convingerile care afectează cel mai mult stima de sine
academică și conduita în medii laborale intră percepția propriei eficacități, adică capacitatea
de a reuși rezultatul ce se dorește sau ce este așteptat. În acest sens, există interdependență
între convingeri de autoeficacitate și capacitatea de a administra mijloacele personale, timpul,

energia și disciplina, în atingerea obiectivelor, adică între autoeficacitate și autoreglementare,
se realizează și interacțiunea interpersonală.

Caracteris ticile studenților precum independența, abilitățile de studiu și atitudinile academice
pozitive s -au identificat ca și elemente de aureglementare academică. Aceasta se definește
prin gândurile proprii, sentimente, strategii și comportamente schițate pentr u a îndeplini
scopurile academice.
Aceste caracteristici motivează munca și trezește eficacitatea cadrului didactic.

Autoeficacitate și autoreglementare în sala de clasă

Autoe ficacitatea se referă la conving erile în privința capacității de a învăța sau executa eficace
o temă. Autoreglementarea se referă șa capacitatea de a controla comportamentul în privința
obiectivelor plănuite în contrast cu răspunsurile emoționale impulsive, în special înaintea
situațiilor neplăcute. Autoreglementarea pentru a învăț a, se referă la convingerile în privința
utilizării procesului reglementar, precum stabilirea scopurilor, revizuirea strategiilor,
evaluarea progresului și reacțiile în privința învățatului.

Autoefic acitatea este atunci când persoanele consideră că pot f ace mai mult decât fac deja. În
sala de clasă, rezultatele interacțiunii afectează circumstanțele care au legătură cu
convingerile despre capacitatea profesorului pentru a se reglementa el însuși și capacitatea de
a menține coexistența armonică în sala de clasă. Așa, principala afecțiune a domeniilor cât și a
compromisului făcut de profesor și motivația intrisecă cad asupra comportamentului rău a
studenților și trăirile cotidiene din sala de clasă. Convingerile asupra capacității pentru
autoreglementare la profesor relaționează direct cu evaluarea sa asupra fu ncționării grupului
său de studenți .

La studenți s -a identificat că au toeficacitatea include diferite tipuri de obiective: de domeniu,
performanță, realizare a temelor , abordarea scopului , abordarea profundă și reușită la
matematică . Studenții cu mai multă autoeficacitatea îți îmbunătățesc competențele,
cunoștințele și învățarea și se bucură să arate și celorlalți. În interacțiunea colaborativă este
fundamental desfășurarea muncii în clasă într -o formă în care colaborează și progresează fără
a concura, și fără tea ma de a eșua sau a arăta punctul lor de vedere pe parcursul muncii.

Caracteristicile anterioare sunt prezente și când profesorii funcționează ca și studenți, cum se
întâmplă la cursurile de p erfecționare sau pregătire/calificare , unde tră iesc mai îndeaproape cu
colegii, relativ necunoscuți, în contrast cu coexistența obișnuită dintre profesori în instituțiile
educaționale.

Interacțiunea ca învățare

În acest context, a interacționa presup une a stabili o acțiune partajată și flexibilă care ajută la
atingerea obiectivului propus de participanți. În ambitul relațiilor umane în general și în
educație, interacțiunea este elementul care integrează acțiunea profesorului.

Efectul interacțiunii inter pesonale pentru desfășurarea eficace și creativă a procesului de
predare -învățare, depinde de două caracteristici principale:
1. A fi interactiv, activ în participări și favorizând mediul socio -comunicativ flexibil și
adaptabil dintr -o perspectivă critică

2. A se baza pe necesitățile grupului și a dinamiza gândul și acțiunea tuturor celor
implicați
În cazul studenților universitari, în sala de clasă există o formă de apropiere a activităților de
formele de funcționare care s -au conservat în timpul exercițiului profesional, în medii care
merg dincolo de obiectivele învățării și includ atitudini, valori, strategii de confruntare,
inclusiv stilul de viață.

În unele părți, impactul în satisfacere a laborală a profesorilor universitari este mult mai
determinat de satisfacerea activității educaționale , ca atare, include sprijinul social al colegilor
și studenților. Coeziunea grupurilor promovează buna stare a muncii și compromisul față de
instituție și deasemenea este un element principal al mediului social în care se duc la sfârșit
activitățile academice sau laborale.

Mediul social se referă la structura relațională setată de interacțiunea dintre profesori -studenți,
studenți -studenți și la rândul său profesori -profesori, influențată de factorii interni și externi a
persoanei. Profesorii analizează elementele ce facilite ază și împiedică succesul muncii lor.
Evaluează competențele, abilitățile, metodele didactice, experiența și abilitățile profesionale,
calitatea predării, etc., din colectivul de profesori a căruia aparțin, prin experiențele cu
studenții.

Interacțiunea profesor – student

Unul dintre factorii studiului în relația profesor – student este eficacitatea profesorului. Înainte
de asta ar trebui să ne întrebăm: Ce caracterizează un profesor eficace?. Cercetând am
descoperit următoarele:
 Un profesor eficace treb uie să aibă o personalitate specifică. De exemplu, când se
întreabă un grup de studenți despre forma de a fi a unui profesor ideal, răspunsurile lor
indică următoarele: bună înfățișare personală, amplitudine de interese, magnetism
personal, prudență și bun lider. Totuși, în alte studii am observat că aceste variabile de
personalitate și randamentul academic nu corelează. Asta sugerează că profesorul cu o
bună imagine nu are de ce să fie mai eficace.
 Un profesor eficace trebuie să utilizeze metode de predare eficace (amestecând
abilitățile și cunoștințele pe care le domină): Studiile realizate au arătat rezultate
inconsistente. Printre ele există o serie de probleme metodologice ce duc la
investigarea rezultatelor obținute. De exemplu, nu s -au utilizat deferi tele metode
suficient, de aceea es dificil de a conclude ceva în privința unei metode bune față de
alta.
 Profesorul eficace trebuie să fie capabil de a crea un mediu bun în sala de clasă.
Această caracteristică asupra eficacității profesorului începe a se achenta în anii 50 și
se centrează pe comportamentele instructive a profesorului, adică ceea ce profesorul
face în sala de clasă și efectul ce îl are asupra conduitei studenților.
 În cele din urmă, profesorul eficace s -a definit a fi cel ce domină o mulțime de
competențe (atitudini, abilități, cunoștințe) ce îi permite să realizeze o predare eficace.

Așteptările profesorului

Uneori se întâmplă ca profesorii să formeze idei preconcepute în privința anumitor studenți,
ceea duce la așteptări a randamen tului studentului. Este ușor ca asta să se întâmple cu o
anumită frecvență și ca prin intermediul acestor idei să se influențeze așa zisul comportament.

Se întâmplă atunci când așteptarea este pozitivă, studenții obțin rezultate mai bune, în timp ce
se înr ăutățesc cele care au drept cauză așteptarea negativă.

Nu îndeajuns, încercările de a reproduce acest efect a produs rezultate contradictorii. Datorită
multiplelor variabile care intervin în același punct, una dintre ele fiind caracteristicile
studentulu i. De exemplu, studentul este influențat atunci când opinia pe care o are asupra lui
coincide cu cea a profesorului. În același fel, importanța ca studentul să ajungă la aceași
opinie cu profesorului modelează această influență.

Interacțiunea student – student

Asupra randamentului academic nu doar variabilele individuale și relația cu profesorul
influențează, este evident că trebuie să ai în vedere relațiile care se stabilesc între proprii
studenți. Aceste tipuri de relații inf luențează conduita și de exemplu s -a stabilit că
favorizează:
 Învățarea abilităților sociale
 Controlul impulsurilor agresive
 Creșterea aspirațiilor și randamentul academic
 Relativiza rea punctelor de vedere proprii
De exemplu Stallings Paul Edward și Kas owitz Benson Torres , în 1974, au realizat un studiu
cu studenții din familii defavorizate și au găsit o relație pozitivă între randamentul academic și
munca în echipă sub supravegher ea profesorului. În același mod, a existat o corelație negativă
între randame ntul academic și studiul individual.

Tipuri de interacțiune în sala de clasă: individual istă, competitiv ă și cooperativ ă

Interacțiunea individualistă este aceea în care predomină interesele particulare, în așa fel încât
cel mai important la fiecare individ este să atingă obiectivele proprii fără să conteze cele a
celorlalți. Prin interacțiunea competitivă se înțelege că s -a atins obiectivele individuale, pe
când ceilalți nu au reușit. Interacțiunea cooperativă se caracterizează prin colectiv și duce la
plănuirea obiectivelor personale care se obțin atunci când ceilalți le ating pe ale lor.

Aceste tipuri de interacțiune au consecințe în funcție de tipul de relație ce se stabilește între
studenți și randamentul academic. Cu privire la tipul relației:
 Situațiile cooperative generează atitudini mai pozitive
 Situațiile cooperative favorizează ca grupurile să se construiască pe baza motivației și
interesele comune
 Situațiile competitive promovează ca grupurile să se elaboreze în funcție de
randam entul academic
Cu privire la randamentul academic găsim:
 Situații cooperative cu superiorii competitivi pe ntru aproape toate materiile (cu
excepția învățării mecanice)
 Situații cooperative superioare individualiștilor
 Situații cooperative între grupuri ce concurează, superioare competiției interpersonale
 Situații individualiste și competitive care produc rezultate asemănătoare
Pe deoparte pare să existe o anumită superioritate între situația competitivă și cea
individualistă și este o superioritate extremă.

Îndrumarea, învățarea cooperativă și colaborarea

Pe lângă tipul interacțiunii care se stabilește în clasă, se poate identifica trei puncte principale
în tendințele educative actuale care iau relația între egali ca și punct de referință: Îndrumarea,
învățarea cooperativă și colaborarea.

În relațiile de îndrumare, un student, considerat drept expert în conținutul determinat,
instruiește un alt student sau alți studenți care sunt considerați începători. În principiu,
Îndrumătorul deține mai multă informați e și este mai competent în tema dezbătută decât
supraveghetorul, de aceea relația între ambii este asimetrică și rolurile lor sunt diferite.
Această tehnică este mai apropiată de domeniul abilității deja îmbogățite care trebuie
perfecționată.

În una dintr e situațiile de învățare cooperativă, membrii echipei lucrează împreună la o
anumită temă. Această tehnică este adecvată atât pentru perfecționarea abilității deja învățate
cât și pentru îmbogățirea noilor a bilități. Pe de altă parte, s -a descoperit că ajută la creșterea
motivației intrisece, care la rândul său favorizează relațiile interpersonale și îmbunătățește
stima de sine.

În colaborarea dintre indivizi egali, doi (sau eventual mai mulți) studenți, relativ începători la
o anumită temă lucrează împreună în desfășurarea și rezolvarea ei. Contrar la ceea ce se
întâmplă în cazul relațiilor de îndrumare, participanții dobândesc aproximativ același nivel de
abilități și competențe și deasemenea contrar la ceea ce se întâmplă în procesul de învățare
cooperativă, participanții lucrează împreună pe tot parcursul rezolvării temei în loc să lucreze
individual sau separat pe anumite componente. Aceasta este tehnica cea mai apropiată pentru
învățarea noilor abilități.

Problemele comportamentale

Analizând conduita perturbatoare , am putea identifica până la patru tipuri de cauze posibile :
studentul, profesorul, dinamica grupurilor și factorii extrașcolari.
Chestionând un student, mi -a vorbit de trei tipuri de cauze ale conflictul ui în sala de curs între
studenți :
 Cauze afective: consistă în trăirile represive exp erimentate de copil . Deasemenea
trebuie să luăm în considerare variabilele, cum ar fi nesiguranța și stima de sine
scăzută.
 Cauze datorită neadaptării la circum stanțe: când copilul se simte neinte grat și poate
reacționa generând probleme în sala de curs.
 Cauze academice: Studenții se arată neliniștiți și distrași când nu înțeleg activitatea
care o fac.

Pot apărea probleme când profesorul nu poate să creeze un mediu plăcut în clasă, când se
promove ază învățatul mecanic și nu cel logic, când se apelează la impuneri în sala de curs și
disciplina se cere excesiv.
Este evident că sunt grupuri mai conflictuoase decât altele și în aceste situații profesorul ar
trebui să acționeze ținând cont că este neces ar să finiseze tensiunile care pot apărea între
membrii grupului, așa că trebuie să aibă grijă deoarece conduita problematică influențează cu
ușurință.
Conduita problematica depinde deasemenea de alți factori, precum familia sau grupurile de
prieteni. Așa, cu frecvență, comportamentele școlare inadecvate se datorează faptului că
copilul nu este obișnuit să respecte niște norme deoarece nu a fost educat pentru ele, pentru că
nu i-au fost clare de la început și pentru c ă exigența a lipsit când a fost vorba de aplicare.

Pentru a preveni problemele în sala de curs s -ar putea urma următoarele strategii:
 Atât profesorul cât și studentul să înțeleagă că disciplina este un recurs, un mijloc și nu
un scop. De exemplu, se poate insista că mulțumită anumitor norme privind
comportamentul este posibilă comunicarea în sală, și că pentru asta sunt importante.
 Atât profesorului cât și studentului să le fie clar la ce ajută normele comportamentale.
De exemplu, se poate explica că disci plina promovează maturitatea unei persoane,
desfășurarea unei conștiințe morale sau siguranța emoțională, de a se simți protejat de
anumite norme.
 Profesorul să exercite disciplina dintr -o atitudine de apreciere a studentului.
 Grupurile să ia parte în stab ilirea normelor, ce ar trebui să fie puține, scurte, flexibile
și exprimate într -o formă pozitivă.
 Trebuie avut în vedere plictiseala și oboseala care apar pe parcursul cursului. Pentru a
le combate s -ar putea utiliza glume și schimbarea tonului vocii la o anumită frecvență.
 Este important să fii corect în aplicarea normelor.
 Și ultima, nu este bună pedeapsa în exces. Sub altă formă, nu ar trebui să înțelegem
disciplina și pedeapsa ca fiind sinonime.

Studii realizate anterior legate de interacțiunea studen t-profesor

Mai multe studii s -au realizat investigând relația dintre semnificația legăturii profesori –
studenți și învățare. Printre ele am găsit un studiu din 2004, de Covarrubias Papahiu P atricia
del Carmen și Piña Robledo Maria Magdalena – Interacțiunea profesor -student și relația cu
predarea , realizat în ambitul universitar. Acest studiu este centrat pe punctul de vedere al
studenților și propune să verifice reprezentarea ce o au profesorii și dacă relația cu ei
afectează apropierea lor de informații. S e remarc patru aspecte ale reprezentării studenților,
referitoare la relațiile cu profesorii: aspectul afectiv, performanța rolului profesorului,
conținutul predării și felul profesorului de a acționa când sunt situații conflictuale. Din analiză
rezultă că studenții indică ca și caracteristici ale profesorilor săi ce a fectează relația educativă:
trăsăturile de personalitate și atitudinile ce le adoptă în timpul procesului de predare. Din lista
calităților, mai face parte și capacitatea stabilirii legăturii empatice. În concluzie pentru mulți
studenți, influența profesorilor a fost decisivă pentru învățare.

Un alt studiu din 2010 , realizat de Gallardo Gino și Reyes Pablo – Relația profesor -student în
universitate : parte fundamentală în predare , dus la capăt cu studenți, subliniază că o bună
relație pedagogică în sala de curs nu este ceva ce se desfășoară doar așa, este necesară
dispoziția ambilor subiecți ai relaț iei. În articolul său, pune accent pe interacțiunea care în
afara ambitului formal din sala de cu rs favorizează desfășurarea cognitivă și rezultatele
academice ale studenților. Rezultatele analizei adună aspecte pe care studenții le valorifică la
profesori, aspecte legate de dispoziția și deschiderea fiecăruia la interacțiunea cu studenții.
Printre pr ocesele formulate, găsim unul interesant, unde semnalează că profesorii care caută
să dea sens predării sale și care știu să manifeste sen sul implicat al materiei obțin trezirea
neliniștii (în studenții săi) pentru învățare , motivând să realizeze efortul de dedicare necesară
pentru a învăța ceva. Un alt student intervievat afirmă că studenții apreciază când profesoru l îi
încurajează să participe, să se facă prezenți în clasă, dincolo decât simpla asistență . Mai mult ,
se punctează faptul că studenții nu dau importanță atât de mult „stilului”, că profesorul trebuie
să relaționeze cu ei (de exemplu faptul de a fi mai carismatic sau mai discret), ca și intenția de
a merge la întâlnirea cu ei.

Corelația dintre nivelul relației ce există între profesori -studenți și nivelul învățării, a formării
și educării, este obiectul studiului unei investigații mai vechi, din 1979 , realizat de Arroyo

Pomeda J. – Relația dintre studenți și profesori , dar relevant deoarece se referă la etapa
educativă a liceului. Autorul artico lului pune în evidență necesitatea dialogului între studenți,
punând accent că acest dialog în sala de clasă se traduce prin comunicarea materiei ce fiecare
profesor o predă. Cu privire la aceest punct, în 2004, Carboja Cascón Fernando în
Comunicarea dintr e profesor și studenți: reflexii asupra consilierii relaționează dialogul cu
naturaleța relațională a educației, zicând că dialogul doar poate să aibă loc între doi subiecți.
Carboja citează alți doi autori, care în 1992 explică că educația înțeleasă ca i ntereducație,
implică cooperarea între doi subiecți: sinteza între autoeducare (necesitatea asumării
responsabilității până la creșterea personală, pe care și -o asumă studentul) și heteroeducația
(ajutorul ce îl oferă profesorul pentru a atinge scopurile) este o relație. Studiul lui Carbajo,
efectuat prin intermediul unui che stionar adresat studenților, co ncluzionează că studenții caută
relația cu profesorul.

Printre sursele bibliografice consultate, sunt două studii particulare ce relaționează cu
intera cțiunea dintre student și profesor. Unul dintre studii, realizat în 2011 de Gehlbach H.,
Brinkworth M.E. și Harris A.D. – Promisiunea perspectivei sociale facilitând relația
profesor -student , efectuat în șase școli secundare cu intenția de a verifica importanța relațiilor
în rezultate le școlare ale studenților. În concret, rezultatele au fost: atitudini pozitive cu privire
la școală și la materii, atitudini motivaționale, cu privire la planurile de viitor și
comportamentul din afara sălii de curs. În a rticol se face referință la comportamente
periculoase, cum ar fi dependența de droguri sau frecventarea companiilor rău influențabile.
Se observă dificultatea de a duce la capăt studiul asupra acestei tematici: în primul loc nu este
simplă decizia de a ori enta studiul și de a „măsura” relațiile dintre profesori și studenți; în al
doilea rând, factorii implicați sunt foarte mulți, trebuie aleși pe care să se pună accentul, pe
lângă faptul de a fi conștienți că ar fi mulți alți factori ce scapă din analiză (o mul fiind un
mister infinit, nu este posibil să definim relațiile sale prin intermediul câtorva mici întrebări a
unui chestionar).

Aceiași autori, în același an, au realizat un alt studiu (Motivație socială în clasele secundare )
centrat pe problema facili tării relațiilor. Este vorba de o analiză cantitativă, a cărei ipoteze
este aceea că îmbunătățind relațiile se obține o mai bună experiență educativă. În articol se
explică că se pot măsura relațiile dintre profesori și studenți, în realitate fiind o combi nație a
unei interacțiuni reale dintre ei și percepția pe care fiecare parte o are despre interacțiune.
Pentru acest motiv, ipoteza lucrării pentru a îmbunătăți relațiile se bazează pe studiul numit
„social perspective taking”, adică procesul de înțelegere ce gândește sau ce simte celălalt și
motivația sa, inclusiv de a -și da seama de percepția celuilalt.

Pe de altă parte, în 2014, Cotnoir C., Paton S. et al. , într-un alt studiu (Ultimul impact al
profesorilor influenți ) arată efectul durabil al influenței pe care profesorii o exercită asupra
studenților, influență care nu se limitează la câmpul academic ci deasemenea la cel social. Se
pune accent mai ales pe acei studenți care la rândul său au ajun s să fie profesori. Importanța
pe care profesorii o atribuie relațiilor personale se manifestă în sala de clasă prin câteva
aspecte ale atitudinii și dispoziției cu privință la materie, studenți și în general învățarea.
Aceste aspecte, așa cum le precizeaz ă autorii articolului, sunt pasiunea pentru subiectul
abordat, etuziasmul ce se pune în învățare, perspectiva pozitivă cu privire la studenți și la ceea
ce pot reuși, rolul de ghid pe care profesorul și -l asumă în procesul de predare studenților și
dedicăr ii în profesia sa (dedicarea atât obiectului de învățare cât și al subiectului ce se predă,
incluzând aspecte cum ar fi timpul dedicat, efortul și altele).

Concluziile

În coexistența în sala de clasă se produc multe interacțiuni, atât între profesor -student cât și
între student -student și așa apar multe cauze a eșecului școlar. Aceste interacțiuni nu
întotdeauna au un aspect negativ, deja în multe cazuri profesorul ajută la depășirea studentului
înaintea dificultăților sale proprii sau acționează ca o persoană care facilitează orice conflict
ce se poate produce între studenți. Deasemenea profesorul când acționează ca și îndrumător
poate media între studenți orice problem ă ar avea.

Interacțiunea socială este esențială pentru învățare, favorabilă în desfășurarea capacităților
umane, luând în seamă limbajul ca și mecanism intermediar în așa zisa desfășurare. În acest
sens, interacțiunea socială oferă oportunități de a învă ța a fi mai abili în comunicare,
înțelegând prin comunicare procesul fundamental a unor schimburi sociale ce însoțesc ideile
conflictului, elaborării, negocierii, acordului și dezacordului schimbului de informație,
interpretare și traducere, de glume și in timit ăți, de dezbatere și instrucție. În acest mod,
interacțiunea socială este fundamentală pentru desfășurarea limbajului și cunoaștere,
permițând instruirea comunicării, ca un mecanism intermediar. Fără ea, ar fi imposibil să
învățăm, să înțelegem, să cunoaștem sau să vorbim de interacțiuni sociale.

Din cele anterior spuse, abordarea pedagogică favorizează interacțiunea socială în sălile de
curs și trebuie luate în considerare următoarele aspecte:
 Favorizarea imaginației, reprezentarea logică, rezolva rea problemelor și flexibilitatea.
 Profesorul are un rol semnificativ, este responsabil ca învățatul să fie o construștie și o
reconstrucție a cunoștințelor.
 Interacțiunea profesor -student trebuie să fie dinamică, activă și să favorizeze o bună
comunicare între ei.
Este important să ținem cont că fiecare regiune, comunitate, instituție și persoane sunt diferite
și prezintă necesități particulare.

Există multe cauze ale apariției problemelor de comportanment, datorită profesorului,
dinamica grupului și chia r factori extrașcolari, precum orice problemă familiară pe care o are
studentul în viața sa cotidiană. Totuși coexistența profesorului în sala de clasă este un factor
cheie pentru a găsi cauza acestor probleme și prin mijloacele posibile să găsească soluți i.

Referințe

1. BLANDÓN, MOLINA și VERGARA, Los Estilos Directivos y la Violencia Escolar:
las prácticas de la educación física , în „Revista Iberoamericana de Educación”, an
2005, nr. 38.
2. CORREA, R.M., Contexto, interacción y conocimiento en el aula , în „Pensamiento
Psicológico”, an 2011, nr. 2 (7), p. 133 -148.
3. CURWIN, R. L., MENDLER, A. R., La disciplina en clase. Organización del centro y
del aula , Editura: Nancea, Madrid, 1987.
4. IBAÑEZ, N., Las emociones en el aula în „Estudios pedagógicos”, an 2002 , nr. 28, p. 31 –
45.
5. LINARES, O.L., GUTIÉRREZ, R.E., Satisfacción laboral y percepción de salud mental
en profesores în „Revista Mexicana de Investigación en Psicología”, an 2010, nr. 2 (1), p.
31-36.
6. MARCUS, S., DAVID, T., PREDESCU, A., Empatia și relația profesor -elev, Editura:
Academiei, București, 1987.

7. MEDINA, A., Didáctica e interacción en el aula , Editura: Cincel, Columbia, 1989.
8. MITROFAN, N., Aptitudinea pedagogică , Editura: Didactici Pedagogici, București,
1988.
9. MOSCOVICI, S., Psihologia social a r elațiilor cu celălalt , Editura: Polirom, Iași, 1998.
10. NECULAU, A., Psihologia socială , Editura: Polirom, Iași, 2003.
11. PLAZAS, E.A., MORÓN, C.M., SANTIAGO, A., SARMIENTO, H., ARIZA, L., Patiño,
C. Relaciones entre iguales, conducta prosocial y género desde la educación primaria
hasta la universitaria în „Universitas Psychologica”, an 2010, nr. 9 (2), p. 357 -369.
12. ORTIZ, C.A. Interacción en la docencia universitaria în „Revista de Medios y
Educación”, an 2005, nr. 26, p. 27-38.
13. TRIANES TORRES M. V., GALLARDO CRU Z, J. A., Psicología de la educación y el
desarrollo , Editura: Pirámide, Madrid, 1998.