Calitatea In Institutiile de Invatamant Superior

CALITATEA ÎN INSTITUȚIILE DE ÎNVĂȚĂMÂNT

SUPERIOR

Introducere.

Capitolul I. Regulamente si norme legislative privind calitatea

învățământului superior.

1.1: Regulamente.

1.2: Metodologii, proceduri și standarde.

1.3: Criterii și indicatori.

1.4: Norme legislative privind calitatea învățământului superior.

Capitolul II. Sisteme de asigurare a calității și funcțiile lor.

2.1: Funcțiile de management și asigurare a calității în instituțiile de

învățământ superior.

2.2: Modele pentru sistemele calității în instituțiile de învățământ

superior.

2.3: Standarde ISO 9000

2.4: Sistemul EQUIS.

2.5: Sistemul EFQM.

Capitolul III. Studiu de caz.

Concluzii.

Bibliografie.

b#%l!^+a?

Introducereb#%l!^+a?

Rolul de lider în epoca cunoașterii revendicat de europeni se vrea realizat prin parametrii de vârf în știință, cultură și învățământ.

Universitățile și toate instituțiile de învățământ superior încearcă în permanentă perfecționarea propriilor activități, conform cerințelor internaționale.

Astfel, s-a format INQAAHE, care îndeplinește condițiile de evaluare ce aprobă și dezbate sistemul mărcilor de calitate.

Cooperarea internațională între membrii diverselor asociații formate, este promovată de o altă organizație care asigura schimb de informații între membrii săi și dezvoltă cooperarea cu alte organizații, această se numește EURASHE.

Organizatorul Forumurilor Europene de asigurare a calității este format dintr-un grup de asociații:

EURASHE, EUA, ESIB, ENQA, care au dezvoltat conținutul unor proiecte de calitate foarte eficiente și viguroase.

Un raport privind standardele asigurării calității a fost înaintat în anul 2005,

miniștrilor Procesului Bologna.

Lucrarea este structurată pe trei capitole: Regulamente si norme legislative privind calitatea învățământului superior; Sisteme de asigurare a calității și funcțiile lor; Studiu de caz.

Lucrarea de față s-a născut din dorința de a înțelege și aprofunda temele de maximă importanță din învățământul superior. Interesul stârnit de acest domeniu se explică prin faptul că avem de-a face cu o temă actuală, utilă și deosebit de interesantă, care merită să se bucure de un interes aparte.

b#%l!^+a?

Capitolul I b#%l!^+a?

Regulamente și norme legislative privind calitatea învățământului superior

1.1: Regulamente.

Fiecare intituție de învățamânt superior, trebuie să aibă propriul regulament intern al calitații, regulament aprobat și avizat de ARACIS.

Regulamentul trebuie să țină cont de prevederile legilor în vigoare, referitoare la asigurarea calitații în învățămantul superior.

Legile educației, hotărârile de guvern, ordinele și anexele privind asigurarea

calitații, metodologie de evaluare externă și carta universitatii, împreună formează un ansamblu pe care se va construi fiecare regulament interior.

1.2: Metodologii, proceduri și standarde.

A. Metodologii

EUA a inițiat și realizat un proiect la care au participat 21 de țări printre care și România prin care au examinat, obstrucționarea creativității, structurile și modurile de conducere. Problemele interne ale calității au fost dezbătute în Forumul European de la Munchen, iar evaluarea studenților, cadrelor universitare, cadrelor didactice precum și instrumentele implicărilor în cel de-al doilea Forum European de la Roma.

În urmă semnării procesului de la Bologna în 1999, România urmărește să

configureze transformări importante în calitatea învățământului superior, prin noi schimbări și transformări.

Eforturile de apreciere a conceptului de calitate s-au împărțit în două:

Procesele care asigura calitatea. b#%l!^+a?

Rezultatele din învățământ. b#%l!^+a?

Programele și planurile de învățământ, realizarea cursurilor, efectul cercetării

științifice, coducerea și organizarea instituțiilor de învățământ, toate aceste eforturi

au că scop calitatea că excelență, că aspect, pentru perfecționare că și control pentru beneficiari, că valoare pentru bani, ori răsplată pentru realizări.

În țările Europene învățământul are definiții distincte pentru calitate iar Universitățile în funcție de resursele de care dispun și de cerințe au definiții specifice pentru fiecare activitate:

Evoluția sistemului de învățământ românesc a produs:

Apariția unor instituții de învățământ superior care la rândul lor au diversificat programele de studiu.

Colaborarea unor Universități cu mai puține discipline, cu altele

pluridisciplinare.

Apariția unor organizații care implenteaza programele de studiu ale unor Universități aflate în afară granițelor.

Diversitatea și mobilitatea programelor și a personalului au produs:

a. Apariția de filiale;

b. Învățământul la distanță;

c. Învățământul fără frecvența.

Evoluția instituțiilor ca și dimensiuni, au produs transformări:

Promovarea apariției unui decalaj între cerință și practică

Apariția performanțelor în mediul Academic și Universitar.

Proceduri b#%l!^+a?

A știi să realizezi o activitate de calitate, ca și mijlocul pe care îl folosești, face parte din b#%l!^+a?procedura de obținere a obiectivului asumat. Fiecărui domeniu îi este specific un anumit criteriu fundamental în funcționarea și organizarea fiecărei instituții.

Procedura privind inițierea și urmărirea programelor, precum și evaluarea

rezultatelor, o baza de date actuală care asigura transparenta informațiilor și calitatea internă a acesteia, țin de cel de-al trei-lea domeniu și anume: managementul calității.

C. Standarde

Regulile și rezultatele la un nivel minim de efectuare a unei activități este descrierea standardului.

Nivelul optim de calitate cerut, definește standardul de referință, în timp ce aprecierea nivelului față de standardul de referință stabilit, reprezintă indicatorul de performanță.

Constatarea activității instituției se efectuează prin două evaluări:

Internă.

Instituția furnizoare prin programele de studii asigura evaluarea internă sau autoevaluarea, elaborează și coordonează activitățile ce presupun asigurarea calității și întocmește un raport anual.

Acest raport va fi afișat și publicat și el va fi la dispoziția persoanei sau instituției care efectuează controlul extern de calitate.

Externă.

Agenția autorizată să efectueze controlul extern de calitate va evalua managementul, capacitatea furnizorului de educație, eficacitatea, programele de studii și concordanță între situația reală și evaluarea internă. Această instituție autorizează funcionarea provizorie și acreditarea. În România această instituție se numește ARACIS (Agenția Română de asigurare a calității în învățământul superior) .

1.3: Criterii și indicatori.

A. Criterii. b#%l!^+a?

Criteriile specifice capacității instituționale sunt:

• Manageriale

• Administrative

• Structuri instituționale

• Materiale

Criteriile eficacității educaționale:

• Programe de studiu

• Cercetare științifică

• Rezultatele învățării

• Situația activității financiare

În ceea ce privește managementul calității, criteriile ce îl definesc sunt împârțite în:

• Proceduri și strategii pentru asigurarea calității

• Proceduri privind inițierea programelor de studiu

• Evaluarea rezultatelor inavatarii

• Evaluarea corpului profesoral

• Baza de date actualizată

• Asigurarea calității interne

• Funcționarea structurii de asigurare a calității b#%l!^+a?

• Transparență informațiilor.

B. Indicatori.

Nivelul optim de realizare a unei activități pe baza practicilor existente la nivel național sau internațional, definește indicatorii de performanță.

Indicatorii de performanță sunt stabiliți în funcție de domenii, criterii și standarde:

Capacitatea instituțională b#%l!^+a?

1. Administrativ și managerial:

– Obiective, integritate și misiune:

a. Misiunea și obiect

b.Integritatea academica

c.Responsabilitate și răspundere publică

– Administrație și conducere

2. Baza materială:

– Resurse, dotare și patrimoniu:

a.Sistemul de conducere

b.Managementul

c.Administrația

II. Eficacitatea educației

1. Programele de studiu

-Admiterea studenților:

a. Politică de admitere și recrutare

b.Metode de admitere

-Prezentarea și structura programelor: b#%l!^+a?

a.Programele de studiu

b.Diversitatea programelor de studiu

c.Relevanța programelor.

2. Rezultatele obținute în urmă procesului învățării:

-Calificarea obținută și valorificarea acesteia:

a. Orientarea în carieră

b. Nivelul de satisfacție

c. Continuarea studiilor

d. Metode de învățare

e. Angajarea în domenii de competență al calificării.

3. Cercetarea b#%l!^+a?

– Programe de cercetare:

a. Organizarea cercetării

b. Efectuarea acesteia

c. Materializarea sa.

4. Situația financiară

– Bugetul alocat și organizarea acestuia:

a. Cheltuieli

b. Contabilitate

c. Audit

III. Managementul

1. Idei și proceduri pentru asigurarea calității

– Politică și structuri:

a. Organizarea sistemului

b. Strategie și politică

2. Revizia periodică b#%l!^+a?

– Monitorizarea și evaluarea studiului și diplomelor:

a. Regulament

b. Corelare între calificare și diplomă

3. Evaluarea rezultatelor

– Evaluarea studenților: a. Regulament de notare și organizare

b.Examinarea predării și învățării

4. Examinarea și evaluarea corpului profesoral

– Calitatea profesorilor: a. Relația profesor-student

b. Apreciere colegială

c. Aprecierea profesorilor de către studenți

d. Evaluarea de către conducerea universității

5. Accesul resurselor pentru învățare

– Resurse pentru studenți: b#%l!^+a?

a. Predarea

b. Programe de initializare

c. Accesibilitatea resurselor

d. Servicii

6. Baza de date permanent actualizată

– Sistem informatic: Informație și baza de date

7. Diplome, calificări și transparență publică

– Informația publică: Oferta

8. Activitatea agențiilor de control al calității

– Legislație și structura în asigurarea calității:

a.Agenția controlează și coordonează evaluarea și standardele de calitate

1.4: Norme legislative privind calitatea învățământului superior.

b#%l!^+a?

Legea învățământului nr. 84 din 24 iulie 1995 prevede că „Autonomia universitară se corelează cu principiul răspunderii personale și publice pentru calitatea întregii activități didactice si de cercetare științifică pe care o desfășoară instituția respectivă de învățământ superior”.( Art. 89)

În art. 148, legea spune că evaluarea învățământului superior se asigură prin forme specifice, dupa normele legale și în conformitate cu autonomia universitară.

Se recomandă aplicarea creditelor transferabile în aceeași unitate de învățământ sau instituție cât și între ele atât în țară cât și în străinătate.

Ordonanța de urgență a Guvernului României privind asigurarea calității, nr.

75/2005 („Monitorul Oficial” din 20 iulie 2005)

In această ordonanță calitatea educației este definită ca un ansamblu de caracteristici al unui program de studiu și al celui care furnizează acest program, precum si standardele de calitate.

Capitolul 1, Dispoziții generale, definește principalele categorii legate de calitatea educației: educația; organizația furnizoare de educație; programul de studii; beneficiarii direcți ai b#%l!^+a?educației; beneficiarii indirecți; cadrul național al calificărilor; măsurile prin care se asigură calitatea educației; conținutul evaluării calității; controlul calității e
Se recomandă aplicarea creditelor transferabile în aceeași unitate de învățământ sau instituție cât și între ele atât în țară cât și în străinătate.

Ordonanța de urgență a Guvernului României privind asigurarea calității, nr.

75/2005 („Monitorul Oficial” din 20 iulie 2005)

In această ordonanță calitatea educației este definită ca un ansamblu de caracteristici al unui program de studiu și al celui care furnizează acest program, precum si standardele de calitate.

Capitolul 1, Dispoziții generale, definește principalele categorii legate de calitatea educației: educația; organizația furnizoare de educație; programul de studii; beneficiarii direcți ai b#%l!^+a?educației; beneficiarii indirecți; cadrul național al calificărilor; măsurile prin care se asigură calitatea educației; conținutul evaluării calității; controlul calității educației; acreditarea furnizoare de calitate.

Capitolul 2, Metodologia asigurării calității, tratează termenii care exprimă rezultatele învățării, componentele metodologiei asigurării calității: criterii, standarde și standarde de referință; indicatori de performanță; calificări; procesele prin care se asigură calitatea în educație; domeniile de asigurare a calității.

Capitolul 3, Asigurarea internă a calității, precizează: formarea comisiei de

evaluare și asigurare a calității la nivelul fiecărei organizații furnizoare, responsabilitatea în cadrul acesteia, componența comisiei și faptul că membrii săi

nu pot îndeplini funcții de conducere în instituția respectivă, cu excepția persoanei care asigură conducerea operativă; atribuțiile comisiei pentru evaluarea și b#%l!^+a?asigurarea calității.

Capitolul 4, Evaluarea externă a calității, precizează conținutul evaluării;

organizațiile care asigură evaluarea externă-ARACIS și ARACIP; structura organizatorică a acestora, atribuțiile lor. Se precizează totodată că, potrivit principiului subsidiarității, instituțiile de învățământ superior acreditate au dreptul de a solicita evaluarea externă a calității, fie de ARACIS, fie de altă agenție europeană.

Capitolul 5, Acreditarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor de studiu, menționează că orice persoană juridică, publică sau privată, interesată în

furnizarea de educație se supune procesului de evaluare și acreditare.

În învățământul superior, acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență care duce la o calificare

universitară distinctă; acreditarea înseamnă parcurgerea a 2 etape succesive: autorizare de funcționare provizorie și acreditarea; conținutul procedurii de autorizare provizorie; conținutul procedurii de acreditare.

Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, nr. 87/2006 (MO din 13 aprilie 2006)

In legea educatiei nr. 87/2006, guvernul defineste beneficiarii si organizatiile care furnizeaza educatia, cadrul calificarilor si corespondentul lui european.

Calitatea educației, evaluarea calității educației, asigurarea calității, controlul calității, b#%l!^+a?educației și îmbunătățirii calității educației, sunt definite în aceasta lege iar acreditarea este definita ca fiind modalitatea de asigurare a calității prin care se respecta standardele de funcționare a instituțiilor de studiu și a programelor acestora.

Fiecare instituție furnizoare de educație și învățământ superior va înființa o comisie pentru evaluarea și asigurarea calității, care adoptă o strategie și un regulament având un conducător si o anumită componență. b#%l!^+a?

Se mentionează că instituțiile acreditate pentru evaluarea calitații: ARACIS și ARACIP , vor avea în componență 15 membrii cu atribuții precizate de lege, care vor evalua și acredita structuri instituționale pentru fiecare nivel de studiu de învățământ. Ei își vor desfășura activitatea în structurile organizatorice ale fiecarui nivel și ciclul de licență, iar programele de doctorat și masterat se vor supune evaluarii externe pentru a fi acreditate.

Autorizare de funcționare provizorie care permite desfasurarea procesului de

învățământ și organizează acreditarea, admiterea la studii cu eliberarea de acte de

studii, diplome și certificate, licențe, absolvire, masterat, doctorat.

Hotărârea Guvernului nr. 1418 din 23 octombrie 2006 pentru aprobarea

Metodologiei de evaluare externă, a standardelor, a standardelor de referință și a

listei indicatorilor de performanță a Agenției Române de Asigurare a Calității în

Învățământul Superior, Metodologia se aplică începând cu anul universitar 2006-

2007 pentru:

– autorizarea funcționării provizorii a noilor programe de studii universitare de licență inițiate și propuse de instituțiile de învățământ acreditate;

– autorizarea funcționării provizorii a furnizorilor de învățământ superior care

inițiază programe de studii universitare de licență și a programelor universitare de

licență pe care aceștia le inițiază;

– acreditarea instituțiilor organizatoare de studii universitare de masterat;

– acreditarea acelor programe de studii și a instituțiilor de învățământ superior care au ajuns în acest stadiu pe baza aplicării prevederilor Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor,

republicată. b#%l!^+a?

Metodologia cuprinde: principiile asigurării calității, domeniile asigurării calității, precizarea semnificației termenelor; organizația furnizoare de educație; programul de studii; autorizarea funcționării provizorii; acreditarea; standardele de referință și indicatorii de performanță pentru asigurarea calității și acreditarea; managementul calității.

Metodologia realizată o sinteză pe domenii a criteriilor, standardelor și

indicatorilor de performanță pentru asigurarea calității.

Ordinul Mec nr. 3928 din 21 aprilie 2005 privind asigurarea calității serviciilor educaționale în instituțiile de învățământ superior

Cuprinde următoarele prevederi:

Fiecare instituție de învățământ superior din România acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu este principalul responsabil pentru calitatea serviciilor educaționale de formare inițială și continuă, precum și pentru asigurarea calității. Managementul calității este o componentă definitorie a politicii instituționale și a strategiei de dezvoltare pentru fiecare furnizor de servicii educaționale.

2. Instituția de învățământ superior dezvoltă, până la încheierea anului universitar 2004-2005 și aplică începând cu anul universitar 2005-2006, propriul sistem de asigurare a calității, având componente diferențiate pe cicluri și programe de studii, cu respectarea prevederilor prezentului ordin.

3. Rectorul instituției de învățământ superior este direct responsabil pentru

managementul calității. El poate delega competențele de conducere operativă a sistemului de asigurare a calității unui prorector, sub a cărui îndrumare își desfășoară activitatea Comisia pentru evaluarea și asigurarea calității, formată din

5-9 membri. Prorectorul este membru de drept al Comisiei.

4. Membrii Comisiei pentru evaluarea și asigurarea calității sunt numiți de Senatul universității. Ei nu pot îndeplini funcții de conducere în cadrul instituției de

învățământ superior – cu excepția prorectorului coordonator – și nici într-o altă instituție de învățământ.

Comisia cuprinde într-un număr relativ egal:

a) reprezentanți ai corpului profesoral; b#%l!^+a? b#%l!^+a?

b) reprezentanți ai celor mai performanți studenți;

c) reprezentanți ai celor mai buni absolvenți;

d) reprezentanți ai angajatorilor.

5. Misiunea Comisiei este aceea de a implementa Hotărârea Senatului cu privire la asigurarea calității și de a elabora Raportul anual cu privire la asigurarea calității.

Comisia propune constituirea de structuri operaționale de monitorizare și evaluare periodică a calității programelor sau activităților la nivelul facultăților și/sau al departamentelor.

6. Activitatea Comisiei pentru evaluarea și asigurarea calității este asistată de un serviciu de specialitate; o parte din posturile acestui serviciu pot fi acoperite în

regim de cumul de activități și de către persoane din corpul profesoral al instituției

de învățământ superior.

7. La nivelul instituției de învățământ superior, sistemul de asigurare a calității cuprinde principii referitoare la următoarele aspecte:

a) politicile, strategiile și procedurile pentru asigurarea calității;

b) metodologiile de aprobare, monitorizare și evaluare periodică a programelor de

studii și a calificărilor acordate;

c) metodologia de evaluare a studenților;

d) asigurarea calității corpului profesoral;

e) evaluarea resurselor de învățare și a sprijinului oferit studenților în formarea lor;

f) organizarea bazei de date care permite autoevaluarea internă;

g) publicarea periodică de informații cu privire la calitatea programelor de studii oferite.

8. Raportul anual cu privire la asigurarea calității reprezintă principalul b#%l!^+a?document care este prezentat când se solicitã evaluarea externă a unui program de studii sau a întregii instituții de învățământ superior. Acest raport este o precondiție

obligatorie pentru orice demers de obținere a finanțării de bază sau a finanțării complementare.

9. Un exemplar este înaintat Direcției Generale a Învățământului Superior,

împreună cu planul strategic de dezvoltare instituțională.

10. Instituțiile de învățământ superior acreditate sau autorizate provizoriu, Direcția Generală a Învățământului Superior, Consiliul Național al Finanțării Învățământului Superior și Consiliul Național al Cercetării Științifice în Învățământul Superior pun în aplicare prevederile b#%l!^+a?acestui ordin.

Ordinul M.E.C. nr. 4492 (MO din 6 iulie 2005) privind promovarea eticii

profesionale în universități

Toate instituțiile de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu au obligația de a elabora, dezbate și adopta până la data de 20 decembrie 2005, propriul Cod de etică universitară.

Codul de etică universitară cuprinde formularea explicită a idealurilor, principiilor și normelor morale pe care consimt să le respecte și să le urmeze membrii comunității academice în activitatea lor profesională. El stabilește standardele de etică profesională pe care o comunitate universitară își propune să le urmeze și penalizările care se pot aplica în cazul încălcării acestora. Codul contribuie la coeziunea membrilor universității și la formarea unui climat universitar bazat pe cooperare și competiție după reguli corecte, la creșterea prestigiului universității.

Codul de etică universitară este un document obligatoriu care întregește carta

universității.

Instituțiile de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze b#%l!^+a?provizoriu au obligația să înființeze, până cel târziu la 1 octombrie 2005, o Comisie de etică universitară, subordonată Senatului universitar, conform prevederilor prezentului ordin.

Comisia de etică universitară are ca principale atribuții:

a) elaborarea Codului de etică universitară;

b) analiza și soluționarea reclamațiilor și sesizărilor referitoare la abaterile de la etica universitară;

c) prezentarea unui raport anual în fața Senatului.

Comisia de etică este formată din 5-9 membri cu prestigiu profesional și autoritate morală, reprezentând, în părți relativ egale, cadrele didactice, studenții și

personalul nedidactic. Reprezentantul Compartimentului juridic al instituției de învățământ superior face parte de drept din Comisia de etică universitară.

Comisia de etică este propusă și aprobată de Senatul universitar. Nu pot fi membri în comisia de etică persoanele care ocupă funcții de conducere în instituția de învățământ superior la nivel de universitate sau facultate. b#%l!^+a?

Probleme ale calității mai sunt cuprinse în: HG 88/2005 privind organizarea

studiilor universitare de licență; OMEC 3235/2005 privind organizarea ciclului de

studii universitare de licență. b#%l!^+a?

Capitolul II

Sistemele de asigurare a calității și funcțiile lor.

Miniștrii educației din țările UE, au stabilit de comun acord în Conferința de la Berlin din septembrie 2003 că „responsabilitatea primară pentru asigurarea calității în învățământul superior aparține fiecărei instituții”.

Fiecare instituție de învațământ superior si nu numai, in baya acestei hotarari trebuie sa isi dezvolte propriul sistem de implemantare a calității. Fiecare sistem trebuie sa aiba doua functii de baza pe care se va construi un sistem de calitate sanatos: funcția internă – de management si asigurare a calității și funcția externă – de asigurare a acesteia.

2.1: Funcții de management și asigurare a calității.

A. Funcția de management al calității

Are ca scop principal orientarea spre performanță a instituției pe toate dimensiunile

activității acesteia și presupune un sistem de organizare adecvat dezvoltării funcției calitate.

Este responsabilitatea managementului să verifice în mod constant aplicarea corectă a sistemului de management al calității și să evalueze rezultatele obținute, avându-se în vedere obiectivele și scopurile propuse. În acest context, managementul definește obiective, având drept referința Politică de Management al Calității:

Satisfacerea exigențelor clienților, oferind întotdeauna servicii ireprosabile;

Revizuirea și optimizarea activitaților organizației și gestiunea proceselor;

Inițierea unor procese adecvate pentru obținerea unei îmbunătățiri continue, b#%l!^+a?

Proiectarea și efectuarea unor activități de formare de calitate, prin aplicarea sistematică a normelor stabilite în cadrul Sistemului de Management al Calității.

Principiile asigurarii calității sunt:

Calitatea, ca o componentă esențială a competitivității pe piață, trebuie să fie urmărită,

monitorizată și îmbunătățită în orice moment;

b. Îmbunătățirea continuă a calității ar trebui să fie îndreptată către prevenirea situațiilor neconforme, analizând și eliminând cauzele diferențelor între rezultatele dorite și cele obținute;

c. Îmbunătățirea calității trebuie să fie facută prin implicarea întregului personal angajat în organizație, care trebuie să fie pe deplin conștient de cerintele calitative legate de activitatea lor în instituția de învățământ;

d. Îmbunătățirea continuă a serviciilor oferite trebuie să fie realizată prin studierea de soluții noi, de noi procese și prin intermediul evaluării unor sisteme noi capabile să răspundă noilor cerințe ale clienților.

Conducerea instituțiilor se angajează:

Să implementeze și să disemineze la toate nivelurile instituției politica de calitate și obiectivele sale, printr-o activitate continua de comunicare,informare, motivare și de formare;

Să monitorizeze în permanență concurența și cerintele beneficiarilor, pentru a evalua nevoile acestora și a planifica strategiile corespunzatoare;

Printr-o analiza sistematica sa verifice in permanenta eficacitatea sistemului de management si functionalitatea sa.

Pentru a corecta abaterile negative sa implementeze actiuni corective ce duc la corectarea acestora.

Să stabilească sursele și mijloacele pentru atingerea nivelelor de calitate.

B. Funcția de asigurare a calității.

Are ca scop să creeze încredere clienților și celorlalte părți interesate externe

universității, cu privire la capacitatea și disponibilitatea instituției de a le satisface cerințele și

așteptările.

Evaluând competența absolvenților, asistența directă acordată mediului economico-social, b#%l!^+a?rezultatele cercetărilor științifice, raportate la standardele existente ori cu produsele similare ale altor organizații din domeniu ; fie evaluând sistemul intern al calității din instituția de învățământ superior în raport cu un standard existent și acceptat de părțile interesate,se creeaza un mediu de incredere atat pentru beneficiari cat si pentru personalul implicat in acest sistem.

Prima oara sunt evaluate rezultatele activității instituției care intră în contact cu mediul extern. Evaluărea si specificitatea sa este extrem de ridicată, pentru programele de studii, temele de cercetare, contractele de consultanță, fiind necesară definirea unui standard și a unei proceduri de analiză separate. Fiecare variație a caracteristicilor produsului (plan de învățământ, soluție tehnică, etc.) determina o alta evaluare a conformității acestuia.

, Datorită unei flexibilități reduse, soluția este scumpă și descurajează îmbunătățirea continuă a produselor instituției de învățământ superior. Datorită preturilor și eforturilor aferente oricărei modificari sau schombari la nivelul institutiei, aceasta evită pe cât posibil modificarea ofertei. În cea de a doua variantă care are ca subiect aspectele organizatorice umane și materiale, este evaluată întreaga instituție de învățământ superior. Aceste aspect au un impact potențial asupra calității produselor sale: politica, strategia și obiectivele organizației, reglementările și procedurile utilizate, intrările, procesele și activitățile aferente, rezultatele și modul în care acestea sunt evaluate în raport cu cerințele și așteptările părților interesate.

Evaluarea institutiei se va face tinand cont de standardul existent și acceptat, și are loc după o procedură instituționalizată. Aceasta urmărește în ce măsură instituția ce se supune evaluarii dispune de un sistem intern de management al calității, dacă acesta este eficace și conform cu standardul amintit.

Avantajele ce deriva din acasta solutie sunt: costuri reduse, evaluarea instituției realizându-se global, la perioade prestabilite (de pildă 5 ani); se fac și vizite periodice de monitorizare (anuale), în cursul cărora se verifică doar prin eșantionare anumite aspecte considerate relevante; este mai eficientă, identificând atât neconformitățile produselor și proceselor, cât și cauzele acestora; astfel conduce la recomandări de îmbunătățire; încurajează flexibilitatea ofertei instituției de învățământ superior și îmbunătățirea continuă a produselor și proceselor acesteia.

Amandoua variantele de realizare a funcției de asigurare a calității nu se exclud reciproc, putând să coexiste acolo unde reglementările sau practicile existente o impun. În oricare din variantele, funcția de asigurare a calității presupune ca: să existe organisme, modele și proceduri instituționale de evaluare externă; instituția de învățământ superior să fie capabilă să prezinte b#%l!^+a?dovezi privind conformitatea produselor sale și/sau a sistemului intern de management al calității cu standardele sau modelele aferente.

Standardele, organismele și procedurile instituționale care se regasesc in reglementările naționale în domeniu, formeaza sistemul național de asigurare a calității.

Un al doilea aspect se referă la obligația instituției de învățământ superior de a dispune de o documentație adecvată care să faciliteze transparența și să permită evaluarea activităților și prestației acesteia.

2.2: Modele pentru sistemele calității în instituția de învățământ superior.

Sistemele calității într-o instituție de învățământ superior se bazează pe existența

unui standard (model) care joacă rolul de referențial sau sistem de criterii în cazul evaluării externe (funcția de asigurare a calității), și de ghid pentru organizarea internă(funcția de

management al calității).

Ca opțiuni pentru instituțiile de învățământ superior pot intra în discuție mai multe

tipuri de modele existente în acest moment în mediul academic. Ele pot fi grupate în modele

„lejere”, nestructurate, și modele cu cerințe concrete și structurate:

Modelele „lejere” se bazează pe vizite colegiale (ale unor grupuri de cadre

didactice din alte universități) urmate de recomandări pentru îmbunătățire. Sunt mai mult

modalități de diseminare a bunelor practici” și mai puțin standarde de asigurare a calității.

Aceste vizite pot sau nu să fie sau nu precedate de întocmirea unui raport de autoevaluare;

Modelele structurate provin din domeniul organizațiilor economice și se bazează pe

un sistem de cerințe, criterii și descriptori care permit o evaluare externă obiectivă a

instituției de învățământ superior.

Alegerea pentru un anumit standard de referinta este o decizie care aparține instituției. Ea trebuie să inceapa cu obiectivele pe care și le-a stabilit ,plecand de la reglementările naționale și de la experiența de care dispune în acest domeniu. O abordare treptată, pe grade de maturitate, pare o opțiune decentă.

2.3: Standardele ISO 9000 b#%l!^+a?

Bazate pe 8 principii fundamentale, standardele ISO 9000:2000

constituie un model orientat spre satisfacerea cerințelor clienților și celorlalte părți interesate prin identificarea, menținerea sub control și îmbunătățirea proceselor din instituție, leadership, un sistem decizional bazat pe măsurarea performanțelor, implicarea responsabilă a personalului în efortul pentru calitate și un parteneriat cu furnizorii benefic ambelor părți.

ISO este o rețea de instituții de standartizare din 156 de țări, cu secretariatul general la Geneva, care coordonează sistemul respectiv.

De la înființarea sa din anul 1947, ISO a emis peste 15.000 de standarde în agricultură, construcții, echipamente tehnice și medicale. Majoritatea certificărilor ISO fac referire la un anumit produs material sau proces de producție.

Standardele din familia ISO 9000 se referă la principiile generale aplicabile unui sistem de management al calității, precum și la întreg vocabularul utilizat în acest domeniu.Managementul calității s-a dovedit a fi util pe mai multe planuri și favorabil pentru o nouă tratare a managementului în general. Implementarea sistemului de management al calității, în conformitate cu documentele de referință ISO 9001:2000, presupune atingerea rezultatului prin îmbunătățirea continuă a proceselor și reducerea costurilor.

Procesul de actualizare a familiei de standarde ISO 9001 a avut drept scop reducerea numărului de standarde.

Astfel cele patru standarde de bază pentru implementarea sistemului calității sunt:

ISO 9000 : Sisteme de management al calității – Principii fundamentale și vocabular.

Acesta definește terminologia uitlizată în cadrul tuturor standardelor din

seria ISO 9000.

ISO 9001 : Sisteme de management al calității – Cerințe, standard care se utilizează pentru certificarea sistemelor de management al calității și constituie baza referentială pentru evaluarea aptitudinii organizației de a îndeplini cerințele clientului;

ISO 9004 : Sisteme de management al calității – Linii directoare pentru îmbunătățirea performanței; are ca scop furnizarea liniilor directoare pentru îmbunătățirea b#%l!^+a?continuă a sistemului de management al calității în beneficiul tuturor părților interesate prin cresterea satisfacției clientului;

ISO 19011 : Linii directoare pentru auditarea sistemelor de management al calității și de mediu – Ghid de auditare a sistemelor calității; (care a înlocuit standardul ISO 10011).

Poziția centrală în cadrul strategiei universității sau oricarei instituții de învățământ de a realiza produse de calitate, este ocupată de standardele din famila ISO 9000:2000

In plus, trebuie remarcat și faptul că, în conformitate cu politica Comitetului Tehnic ISO 176, standardele din seria ISO 9000 sunt deosebit de dinamice, ele fiind îmbunătățite în mai multe rânduri prin revizii succesive. Vechile standarde ISO 9001, 9002 și 9003 ediția 1994 au fost retrase treptat, ele fiind înlocuite cu un nou standard internațional ISO 9001 ediția 2000.

Din titlul acestui standard, s-a scos termenul de “asigurarea calității”, care a fost înlocuit cu termenul “sistemul de management al calității” pentru a sublinia clar rolul managementului în fundamentarea calității, astfel încat organizația să demonstreze capabilitatea de satisfacere a cerințelor clientului.

Standardul ISO 9001 : 2000

Asigurarea calității este“parte a managementului calității” concentrata pe furnizarea încrederii că cerințele referitoare la calitate vor fi îndeplinite”.

Perspectivele pe plan național și internațional privind evoluția standardelor

ISO 9000 din anul 2000 se referă în special la armonizarea și facilitarea relațiilor comerciale

internaționale, prin stabilirea gradului de îndeplinire a criteriilor modelului european al

TQM, de către standardele internaționale ISO 9000.

I. Importanța certificării ISO

Aceasta consta în buna funcționare a unei instituții ce are în intenție să îsi dezvolte eficient activitatea, Certificatul de calitate ISO, un fel de pașaport spre lumea bună a afacerilor, inspiră încredere clienților și furnizorilor unei instituții care vrea să se dezvolte. Atestarea ISO nu privește numai societățile comerciale, ci și instituțiile administrative, spitalele sau instituțiile de învățămînt.

Prin seria de standarde ISO 9000 s-au elaborat tehnicile și metodologiile prin b#%l!^+a?

care se ajunge la formarea competenței și a încrederii în potențialul calitativ al instituției.

Acestea conțin atat cerințele pe care trebuie să le îndeplinească sistemele de

management cât și recomandarile necesare pentru domeniul specific de activitate.

Modalitatea de transpunere în practică este la latitudinea fiecarei instituții care prin proprii specialiștii responsabili, vor implementa această metodologie indiferent de marimea firmei sau de branșa în care activează.

Instrumentul strategic al abordării calității îl constituie manualul calității prin care se prezintă politica în domeniul calității și descrie mijloacele și măsurile luate de o instituție de învățământ referitoare la asigurarea calității. Elaborarea acestui document solicită un efort susținut de documentare, întelegere și investigare a proceselor în conformitate cu reglementările permanent actualizate ISO 9000, din domeniul respectiv de activitate.

Standardizarea este o activitate aflată în relație directă cu asigurarea calității.

Standardele trebuie actualizate periodic pentru a raspunde cerințelor și exigențelor societății privind asigurarea calității.

Standardele care răspund cel mai bine cerințelor armonizării si globalizării

internaționale sunt cele elaborate de Organizația Internațională de Standardizare (ISO).

La ora actuală, ISO a creat mai multe grupuri de standarde dupa cum urmează :

1.Standarde terminologice – reprezentând practic glosare de termeni din

domeniul calitologiei, editate de Organizația Europeană pentru Calitate – EOQ;

2.Standarde generale – dedicate în mod deosebit aspectelor manageriale ale calității (cum este celebra serie ISO 9000);

Standarde metodologice – datorită caracterului lor specific, pot fi clasificate în:

Standarde privind asigurarea metrologică și colectarea datelor de măsurare;

Standarde privind verificarea calității loturilor de produse;

Standarde privind controlul proceselor de execuție

Standarde privind metodele statistice (de exemplu, cunoscuta serie ISO “Interpretarea statistică a datelor” elaborată de TC 69 al ISO) ; b#%l!^+a?

Standarde privind fiabilitatea produselor.

Se poate afirma, că această evoluție spectaculoasă este strâns legată de

adoptarea și de succesul fară precedent pe plan internațional al normativelor din seria ISO

9000, una dintre cele mai mediatizate serii de normative dintre cele elaborate de către

Organizația Internațională de Standardizare (ISO). De mai bine de 50 de ani, ISO a fost

motorul care a susținut industria, comerțul și tehnologia, totul traducându-se în elaborarea

standardelor voluntare.

Astazi, în peste 150 de tări ale lumii au fost acordate certificate ISO 9000 și un

numar foarte ridicat dintre acestea au adoptat standardele ISO 9000 drept standarde

naționale.

Seria ISO 9000 a fost publicată în timp util, pentru a raspunde așteptărilor

crescânde în ceea ce privește standardizarea internațională în sfera calității și generalizarea

adoptarii programelor de certificare a sistemelor calității de către terți.

Seria ISO 9000 cuprinde un ansamblu complet de concepte și directive

generale aplicabile în conducerea calității împreună cu mai multe modele referitoare la

condițiile de asigurare a calității.

În cadrul celei de-a doua revizii a standardelor internaționale din familia ISO

9000 : 2000, s-a avut în vedere asigurarea unei mai bune adaptări la cerințele diferitelor categorii de utilizatori, astfel încat aceste standarde să devină un instrument eficient pentru cresterea capacitații concurentiale a organizațiilor prin :

• Definirea unui singur model de asigurare externă a calității;

• Definirea unui model de asigurare interna a calității orientat TQM;

• Structurarea elementelor sistemului calității în cadrul ambelor modele potrivit ciclului PEVA;

• Orientarea politicii calității catre îmbunătățirea continuă a proceselor organizației și rezultatele acestora, asigurandu-se compatibilitatea cu celelalte politici sectoriale ale organizației, în cadrul politicii sale generale;

• Asigurarea unui sistem informațional eficient, care să permită și îmbunătățirea continuă a b#%l!^+a?rezultatelor obținute;

• Accentul se va pune pe eficacitatea proceselor, în mai mare masură, decât pe documentarea acestora;

• Facilitarea procesului de autoevaluare a masurii în care sunt îndeplinite cerințele prevazute de standardele ISO 9000;

• Asigurarea unei compatibilități sporite cu standardele ISO 14000 referitoare la managementul de mediu;

• Revizuirea și îmbunătățirea calitații standardelor din familia ISO 9000 a avut în vedere compatibilizarea acestora cu TQM.

II. Avantajele implementării ISO

dezvoltarea firmei, construirea unei organizații mai valoroase și mai apreciată, care se bazeaza pe calitate;

recunoasterea generală, pe plan intern, european și internațional a companiilor care obțin certificate ISO;

micșorarea costurilor de producție;

îndeplinirea unei cerințe de multe ori obligatorii, aceea de a participa la licitații;

cresterea nivelului de satisfacție al clienților și partenerilor companiei, datorită produselor și serviciilor de calitate sporită ;

cresterea cotei de piață pe piețele deja existente și posibilitatea intrării pe noi piețe.

O formă prin care o organizația pretinde că a atins nivelul minim, de competență cerut pentru a oferi produse/servicii de calitate o reprezintă certificarea „ISO 9001:2000” sau alte certificări și acreditări. Investiția în competența organizației (în tehnică, tehnologie, în oameni) reprezintă principala condiție a asigurării succesului. Astfel o organizație va continua să se dezvolte, indiferent de mediul de afaceri, dacă managementul său este factorul înbunătățirii continu

III. Cerințele standardului b#%l!^+a?

A. Sistemul de management al calității

1. Cerințe generale: Universitatea creează, documentează, implementează, menține și

îmbunătățește un sistem de management al calității (SMQ). Sunt identificate, descrise, aplicate și

îmbunătățite continuu procesele necesare funcționării instituției și SMQ, inclusiv

criteriile/indicatorii și metodele adecvate de măsurare/monitorizare a performanțelor acestora. Sunt asigurate resursele necesare.

2. Cerințe referitoare la documentație: Documentația SMQ include: politica și obiectivele

instituției referitoare la calitate, un manual al calității, proceduri ale SMQ și ale proceselor

principale ale instituției (învățământ, cercetare-consultanță, comunicare internă-externă), documente necesare instituției pentru a se asigura de eficacitatea planificării, operării și controlului proceselor sale, precum și înregistrările necesare pentru demonstrarea funcționării eficace a instituției și SMQ.

Amploarea documentației SMQ, forma și mediul suport sunt decise de instituție. Sunt stabilite proceduri de menținere sub control a documentelor (elaborare, emitere, aprobare, reactualizare, distribuire, acces) și a înregistrărilor.

B. Responsabilitatea,autoritatea și comunicarea conducerii instituției de învățământ.

Implicare responsabilă în promovarea calității: Conducerea Universității se

implică în mod responsabil în susținerea, promovarea și îmbunătățirea continuă a SMQ prin: comunicarea în cadrul instituției a importanței SMQ și a îndeplinirii cerințelor părților interesate, stabilirea politicii și obiectivelor referitoare la calitate, conducerea analizelor efectuate de management și alocarea resurselor necesare.

Orientare către client: Conducerea instituției se asigură că cerințele clientului și părților interesate sunt determinate și satisfăcute.

Planificare: Conducerea instituției se asigură că obiectivele calității sunt stabilite

pentru funcțiile și la nivelurile relevante, că există și este aplicat un plan de implementare, b#%l!^+a?

menținere și îmbunătățire a SMQ.

Responsabilitate, autoritate și comunicare: Conducerea universității se asigură că

responsabilitățile și autoritatea sunt definite, comunicate și funcționează în cadrul instituției, că

există și funcționează procese adecvate de comunicare, astfel încât întregul personal să cunoască

măsura în care au fost atinse obiectivele calității. Conducerea numește un reprezentant al acesteia

pentru SMQ.

Analiza efectuată de management: Conducerea universității analizează la intervale

planificate funcționarea SMQ și a proceselor considerate relevante. Trebuie menținute înregistrări ale analizelor efectuate de management. Elementele de intrare ale analizei sunt informații referitoare la: rezultatele auditurilor, feedback-ul de la clienți, performanța proceselor și conformitatea produsului, stadiul acțiunilor corective și preventive, acțiuni de urmărire de la

analizele anterioare, schimbări care ar putea să influențeze SMQ și recomandări pentru

îmbunătățire. Elementele de ieșire ale analizei includ necesarul de resurse, decizii și acțiuni

referitoare la îmbunătățirea eficacității SMQ, a proceselor relevante și a produselor instituției.

RESPONSABILITATE.

Instituția trebuie sa implementeze si sa faca demersurile necesare și pentru certificarea Sistemului de management al calității a cărui funcționare și îmbunătățire este in responsabilitatea managementului de la nivelul de conducere cel mai inalt. Structura organizatorică a Universității este documentată în organigrame și în fișele posturilor iar realizarea calității se obține cu participarea întregului personal

Atribuțiile și responsabilitățile in ce privește calitatea vor fi stabilite pe fiecare departament și în funcție de documentele care descriu structura organizatorică.Cele ce fac referire la coordonarea activităților în Universitate sunt stabilite în Carta Universității, Regulamentul intern al organizației și fișele posturilor.

Autoritatea și responsabilitățile managementului de la cel mai înalt nivel precum și ale altor structuri manageriale sunt stabilite pe baza organigramei instituției și sunt cuprinse în fișele posturilor.Institutia de conducere a fiecarei universitati si anume Senatul Universitatii dezbate, analizează și ia hotărâri in ce priveste distribuția responsabilităților, care vor fi realizate, aprobate și comunicate întregului personal al Universității. b#%l!^+a?

Responsabilitățile privind calitatea, se regasesc în regulamentele de funcționare si în fișa postului, și vor fi comunicate prin decizii de numire. Analiza managementului se realizează anual și ori de câte ori se consideră necesar, la nivel de facultăți (de către Consiliul facultății) și la nivel de Universitate (de către Senat).

Structurile manageriale de control si analiza sunt obligate să identifice și să înregistreze problemele relative și să aplice măsuri adecvate cu caracter preventiv pentrua preîntâmpina apariției nonconformităților sau pentru controla procesul neconform identificat până la corectarea neconformității.

AUTORITATE.

Reprezentantul managementului, Rectorul numeste ca reprezentant al managementului pentru calitate pe directorul Departamentului pentru managementul calității, care are calitatea și autoritatea dupa cum urmeaza:

a) Sa se asigure ca în organizație să fie implementat, instituit și menținut în stare de funcționare activă un Sistem de management al calității .

b) Sa se asigure ca procesele necesare sistemului de management al calitatii sunt stabilite, implementate și menținute;

c) Sa informeze regulat managementul de la cel mai înalt nivel al Universității despre funcționarea sistemului de management al calitatii și despre orice necesitate de îmbunătățire a acestuia;

d) Sa asigure în cadrul organizației promovarea cerințelor clientului, prin cunoașterea și însușirea obiectivelor organizației de către tot personalul acesteia, care se dezvoltă pe baza unor metode și mijloace necesare atingerii acestui obiectiv;

e) Sa implementeze o colaborare eficientă cu organismele externe de certificare.

3. COMUNICARE

Rectorul Universității este raspunzator pentru crearea unui sistem adecvat de comunicare internă. Comunicarea internă este reglementată printr-o procedura internă.Toate hotararile Senatului vor fi numerotate si datate si vor fi transmise tuturor compartimentelor Universității. b#%l!^+a?Pentru conformitate, aceste documente sunt semnate de rectorul Universității. Decanii răspund de transmiterea hotărârilor Senatului către departamente.

Pentru comunicarea hotărârilor, dispozițiilor și a altor informații care se referă la eficacitatea sistemului de management al calității către persoanele implicate este responsabil Departamentul pentru managementul calității.

Comunicarea internă se obține prin:

a) transmiterea de documente scrise (dispoziții, note, procese-verbale, rapoarte periodice, circulare etc.);

b) ședințe de informare și instruire a personalului;

c) afișare electronică sau la avizierele Universității. Conținutul comunicării poate fi diferențiat în raport de cerințele structurilor manageriale și situațiile sau condițiile care pot apărea.

Comunicarea, în esența ei, asigură informarea angajaților si beneficiarilor de servicii in ce priveste politica privind calitatea în organizație, schimbările din legislație, relația cu partenerii, evoluția pe piața muncii, atitudinea angajatorilor etc.

C. Managementul resurselor.

1. Asigurarea resurselor: Universitatea determină și pune la dispoziție resursele necesare

pentru implementarea și îmbunătățirea continuă a SMQ, a proceselor relevante și a produselor

instituției.

2. Resurse umane: Personalul implicat în procesele relevante ale universității trebuie să fie

competent din punct de vedere al studiilor, al instruirii, al abilităților și al experienței. Instituția identifică necesitățile de instruire a personalului, planifică și realizează instruirea periodică a

acestuia în domenii adecvate. Trebuie menținute înregistrări privind efectuarea instruirii.

3. Infrastructură: Universitatea identifică, pune la dispoziție și menține infrastructura

(clădiri, spațiu de lucru și utilități asociate, echipamente, software, și servicii suport) necesară

pentru realizarea produselor sale în condiții adecvate.

4. Mediu de lucru: Instituția determină și menține sub control mediul de lucru necesar

pentru a realiza conformitatea cu cerințele.

D. Realizarea produselor.

1. Planificarea realizării produselor: b#%l!^+a?

Universitatea planifică și dezvoltă procesele de realizare a produselor în conformitate cu cerințele și în concordanță cu celelalte procese ale SMQ.

În cadrul planificării realizării produselor, instituția determină, după caz: obiectivele calității, cerințele pentru produs, necesitatea de a stabili noi procese și de a aloca resurse.

Instituția planifică și menține sub control activitățile cerute de verificare, validare, monitorizare, măsurare specifice produselor, precum și criteriile pentru acceptare. Ea stabilește înregistrările necesare pentru a furniza dovezi că procesele de realizare și produsele rezultate satisfac cerințele.

2. Procese referitoare la relația cu părțile interesate: Universitatea identifică și

reactualizează cerințele părților interesate (prin modalități de comunicare adecvate) referitoare la

produse, cerințele legale și reglementare, și analizează dacă are capacitatea să le îndeplinească.

Cerințele se pot referi la: competențele și aptitudinile absolvenților, rezultatele și impactul estimat al cercetării și asistenței directe acordate organizațiilor din mediul economico-social. Trebuie menținute înregistrări ale rezultatelor analizei.

3. Managementul proiectelor: În cazul instituției universitare, proiectarea se referă la:

programele de studiu (pachetul de competențe și abilități asumate, plan de învățământ, specificații privind programe analitice și competențele în etape intermediare, modalitățile de examinare și testare a acestora, etc.), proiecte de cercetare, proiecte de asistență-consultanță.

Instituția identifică etapele procesului de proiectare, precum și modalitățile de analiză,

verificare și validare adecvate fiecărei etape. Ea determină responsabilitățile și autoritatea pentru

acest proces și ține sub control interfețele dintre diferitele grupuri implicate. Universitatea cere

entităților funcționale (discipline, laboratoare, specializări, catedre, facultăți, grupuri și centre de

cercetare) determinarea și analiza cerințelor funcționale și de performanță referitoare la produse, ale cerințelor legale și reglementare. Cerințele trebuie să fie complete, lipsite de ambiguități și

necontradictorii. Trebuie menținute înregistrări privind cerințele determinate ca intrări ale

proiectării.

Se impune analiza periodică a progresului proiectelor, verificarea în momente relevante a

aptitudinii rezultatelor de a satisface cerințele, validarea internă și externă a rezultatului final al

proiectării. În cazul programelor de studiu, validarea internă se realizează prin examenele de licență și lucrarea de diplomă, iar cea externă prin feedback-ul de la angajatori și absolvenți. În b#%l!^+a?cazul proiectelor de cercetare, consultanță-asistență, validarea internă se realizează prin testare (acolo unde este posibil) a rezultatelor, iar cea externă prin impactul generat în mediul economico-social.

4. Parteneriate și controlul intrărilor externe: Universitatea se asigură prin mijloace

adecvate că bacalaureații admiși îndeplinesc condițiile necesare pentru o predare-învățare și

cercetare de calitate. În acest sens trebuie definite criteriile, metodele și procedurile de evaluare a

viitorilor studenți la admitere.

5. Conducerea proceselor de realizare a produselor: Realizarea produselor (serviciilor de

învățământ, cercetare și asistență-consultanță) trebuie să aibă loc în condițiile menținerii sub control a: proceselor, fluxurilor de informații, resurselor fizice utilizate (laboratoare, echipamente, facilități, etc.), metodelor și instrumentelor utilizate în monitorizarea, evaluarea și măsurarea produselor.

Validarea proceselor se face prin utilizarea de indicatori de capabilitate: pe dimensiunea

învățământ se urmărește capacitatea de inserție a absolvenților (măsurată, de exemplu prin: numărul absolvenților angajați în specialitate sau rezultatele chestionării directe a angajatorilor), iar pe dimensiunea cercetare sau asistență-consultanță se urmărește impactul rezultatelor asupra

organizațiilor din mediul economico-social (măsurat fie prin efectul economic, fie prin rezultatele chestionării directe a clienților).

6. Controlul metodelor și instrumentelor de măsurare și monitorizare: Instituția identifică

monitorizările și măsurările care trebuie efectuate în timpul realizării produselor, metodele aferente precum și, dacă este cazul, echipamentele și instrumentele de măsurare adecvate, inclusiv chestionare.

În cazul metodelor de măsurare – monitorizare (examinările studenților, evaluarea

rezultatelor parțiale sau finale ale cercetării, etc.), se pune problema analizei și a actualizării

periodice a acestora precum și a comparării lor cu cele considerate ca fiind de referință la nivel

național sau european .

E. Măsurare, analiză și îmbunătățire

1. Generalități: Universitatea identifică și planifică metode adecvate, implementează

procesele necesare de monitorizare, măsurare, analiză și îmbunătățire, pentru a demonstra b#%l!^+a?

conformitatea produselor ei, eficacitatea proceselor relevante și ale SMQ.

2. Monitorizare și măsurare: Instituția identifică și aplică metode adecvate de

monitorizare a percepției părților interesate asupra satisfacerii cerințelor lor. Chestionarea directă a clienților cercetării, asistenței-consultanței, a angajatorilor, absolvenților și studenților pentru

competența dobândită prin învățământ și a propriilor angajați privind mediul de activitate pot fi

modalități de determinare a gradului de satisfacție al părților interesate.

Universitatea se asigură că este elaborat și implementat un program anual de audituri ori

evaluări interne în conformitate cu o procedură adecvată, astfel încât să poată fi identificată starea SMQ, detectate neconformitățile și identificate oportunitățile de îmbunătățire. Se impune raportarea auditurilor interne și a rezultatelor acestora precum și monitorizarea acțiunilor pentru eliminarea neconformităților detectate și a cauzelor acestora.

Universitatea solicită facultăților, catedrelor etc. identificarea și măsurarea indicatorilor de

performanță privind produsele și procesele relevante, inclusiv ai celor aferente SMQ. Evoluția

acestor indicatori trebuie să demonstreze capabilitatea proceselor de a obține rezultatele planificate și a produselor de a răspunde cerințelor identificate.

Atunci când rezultatele planificate nu sunt obținute, trebuie întreprinse acțiuni corective adecvate. Monitorizarea, măsurarea și înregistrarea caracteristicilor produsului în etapele corespunzătoare de realizare a acestuia poate să reprezinte pe dimensiunea învățământ monitorizarea competenței studenților în etapele de pregătire și cele finale ale absolvenților, iar pe dimensiunea cercetare și consultanță, a rezultatelor obținute în fazele intermediare sau finale.

Notă: Monitorizarea proceselor și produselor trebuie tratată în conexiunea lor.

3. Analiza datelor: Instituția identifică, colectează și analizează datele (rezultate din

activitățile de măsurare și monitorizare sau din alte surse relevante) necesare demonstrării adecvării și eficacității SMQ și evaluării oportunităților de îmbunătățire continuă a eficacității SMQ.

Analiza datelor trebuie să furnizeze informații referitoare la: satisfacția clientului, conformitatea cu cerințele referitoare la produs, caracteristicile și tendințele proceselor și produselor, inclusiv oportunitățile pentru acțiuni preventive.

4. Îmbunătățire: Universitatea se asigură de crearea unui cadru și a mecanismelor de b#%l!^+a?

îmbunătățire continuă a eficacității SMQ și a proceselor relevante, prin utilizarea politicii referitoare la calitate, a obiectivelor calității, a rezultatelor auditurilor, a analizei datelor, a acțiunilor corective și preventive și a analizei efectuate de management.

Instituția asigură mecanisme pentru analiza cauzelor neconformităților, evaluarea nevoii

unor acțiuni corective, realizarea acestora dacă se impun, monitorizarea, evaluarea și înregistrarea rezultatelor obținute, analiza acțiunilor corective întreprinse.

Universitatea se preocupă de crearea unor mecanisme de prevenire care să identifice

neconformități potențiale, să analizeze cauzele acestora, să evalueze efectele lor și oportunitatea

unor acțiuni preventive, să implementeze acțiunile necesare, să înregistreze rezultatele obținute și să analizeze acțiunile preventive întreprinse.

Responsabilitatea deciziei de promovare a acțiunilor preventive revine conducerii instituției și implică alocarea resurselor adecvate.

2.4: Sistemul EQUIS.

Obiective și caracteristici.

EQUIS, elaborat în 1997-1998 de către EFMD, destinat acreditării internaționale a școlilor europene de management, constituie în prezent unul din modelele citate ca fiind o bază potențială în structurarea și evaluarea calității la nivel instituțional.

Obiectivele majore asumate de sistemul EQUIS au fost:

• Să asigure părțile interesate de faptul că instituția de învățământ superior îndeplinește un set

clar definit de standarde privind calitatea;

• Să sprijine instituțiile de învățământ superior să-și îmbunătățească activitatea printr-un

proces de auto-evaluare care să pună în evidență atât punctele tari cât și slăbiciunile instituției; b#%l!^+a?

• Să construiască un sistem de benchmarking ca să permită compararea diferitelor instituții.

• Caracteristicile cheie ale sistemului EQUIS sunt:

• Este un sistem de evaluare/acreditare care se adresează întregii instituții, urmărind

îmbunătățirea continuă ca principală dimensiune. El nu se substituie sistemului național de

acreditare, ci furnizează o recunoaștere a dimensiunii internaționale a instituției respective și a

capacității acesteia de a se afirma ca actor pe piața academică europeană.

• Evaluarea se referă la toate dimensiunile activității instituțiilor de învățământ superior:

învățământ, cercetare și asistență directă adusă comunității.

Standardul EQUIS.

Pentru a fi acreditate EQUIS, instituțiile de învățământ superior (școlile superioare de management) ar trebui să fie capabile să demonstreze faptul că îndeplinesc criteriile de calitate pe trei dimensiuni:

1. Standarde înalte de calitate, la nivel internațional, în toate domeniile definite de modelul EQUIS.

2. Un nivel semnificativ de internaționalizare în sensul definit de modelul EQUIS.

3. Nevoile și așteptările mediului de inserție să fie bine integrate în programele de studii,

activități și procese.

Instituția de învățământ superior este recunoscută oficial de autoritățile publice (acolo unde este cazul) și este percepută ca o instituție de calitate de către piață (participanți, clienți și concurenți).

Criterii generale de calitate.

Misiune

Instituția de învățământ superior are un sens clar articulat al misiunii sale care este împărtășit de către întreaga organizație și recunoscut ca legitim de către piață.

Conducere b#%l!^+a?

Instituția de învățământ superior dispune de o organizare eficace și unitară în conducerea

activităților ei, prezentând un grad semnificativ de predictibilitate privind propriul viitor.

Scopul

Instituția de învățământ superior dispune de cel puțin una și de preferat mai multe din următoarele domenii ale activității educaționale:

• Programe educaționale din prima treaptă universitară.

• Programe educaționale postuniversitare.

• Educație continuă de specialitate.

Strategie

Instituția de învățământ superior are definită o strategie credibilă și coerentă, care reflectă în mod clar și realist propriile-i resurse și constrângeri

Resurse

Instituția de învățământ superior este capabilă să demonstreze viabilitatea și continuitatea

instituțională a strategiei din punct de vedere financiar, cât și din punctul de vedere al asigurării

resurselor fizice și facilităților necesare creării unui mediu educațional de înaltă calitate.

Corpul profesoral

Instituția de învățământ superior recrutează, dezvoltă și conduce corpul său profesoral conform cu obiectivele strategice; dispune de un nucleu de cadre didactice suficient pentru a acoperi disciplinele de bază și a constitui un corp cu competență distinctă.

Corpul profesoral dispune de experiența practică aferentă domeniului lor de competență și predare, și se ține la curent cu cele mai bune practici ale domeniului. Corpul profesoral are oportunitatea de a se angaja în activități de consultanță. În implementarea și evaluarea sistemului EQUIS.

Studenții. b#%l!^+a?

Instituția de învățământ superior recrutează și selectează studenți de înaltă calitate din mediul național/internațional și poate demonstra un plasament de calitate al absolvenților ei.

Instituția de învățământ superior furnizează servicii profesionale eficace studenților ei în domenii cum sunt: admiterea, relațiile internaționale, plasare și consiliere.

În activitatea universitară, studenții sunt element definitoriu. Este obligatoriu ca Aceștia au dreptul la o consultare detaliată in ce priveste procesul de pregătire și activitate universitară. Prezența si ponderea lor ca si organism decizional lor în organismele de conducere are din păcate un caracter mai mult formal din lipsa unei culturi instituționale adecvate, a definirii clare a așteptărilor și cerințelor lor față de instituția universitară. Ei devin astfel participanți pasivi la viața universității sau, masă de manevră pentru grupuri de interese interne sau externe ale universității.

Calitatea înseamnă între altele instruirea studenților și reprezentanților acestora privind metodele si modelele de organizare, relația cu cadrele didactice și universitatea, mijloacele de exprimare a cerințelor și așteptărilor lor. Implicarea studentilor în viața universității, si dezvoltarea în rândurile lor a unei noi culturi sunt obiective principale ale sistemului de management al calității.

Dezvoltarea personală

Instituția de învățământ superior sprijină în mod explicit și eficace dezvoltarea personală a

studenților dincolo de planul profesional, pe dimensiuni care țin de aptitudinile manageriale,

sistemul de valori și etic, leadership, etc.

Programe de studiu (Specializări)

În privința programelor de studiu există un sistem coerent de proiectare, alocare a cadrelor

didactice, administrare și evaluare, care încorporează reacții de la clienți externi (angajatori) și

studenți precum și un proces riguros de monitorizare a evoluției studentului.

Cercetare

Instituția de învățământ superior are definită în mod clar strategia privind cercetarea științifică și publicațiile, prin care corpul profesoral este încurajat să dezvolte domenii distinctive de competență. b#%l!^+a?

Dimensiunea internațională.

Instituția de învățământ superior are o politică clară și articulată pentru internaționalizare și care este urmărită în mod activ.

Internaționalizarea pentru studenți. Dovezile în această privință ar trebui să

includă:

• Recrutarea studenților străini.

• Existența unor programe de schimb academic care să susțină mobilitatea studenților în ambele sensuri.

• preocupare pentru schimbul intercultural în cadrul activităților didactice.

• Punerea la dispoziția lumii academice internaționale a lucrărilor și proiectelor interne.

• Plasamentul internațional al absolvenților.

• Cunoștințele de limbi străine ale absolvenților.

Internaționalizarea corpului profesoral. Dovezile în această privință pot să includă:

• Recrutarea unor cadre didactice din străinătate.

• Experiența internațională a corpului profesoral.

• Capacitatea corpului profesoral de a preda în limba engleză.

• Competența cadrelor didactice în domeniul limbilor străine.

• Implicarea profesorilor invitați.

• Oportunitățile cadrelor didactice proprii de a preda în străinătate ca profesori invitați.

• Implicarea cadrelor didactice în rețele internaționale.

• Participarea la conferințe internaționale.

• Cercetări și publicații de natură internațională.

Internaționalizarea programelor de studii. Dovezile în această privință pot să includă:

• Conținut al cursurilor focalizat spre mediul de afaceri european și mondial;

• Cursuri ținute în limba engleză.

• perspectivă internațională în toate domeniile funcționale de bază.

• Cursuri proiectate și ținute în comun cu instituții de învățământ superior din străinătate. b#%l!^+a?

• Perioade de cursuri și activitate didactică petrecute în străinătate ca parte a programului de studiu.

• Utilizarea de materiale didactice străine.

Legătura cu mediul extern.

Instituția de învățământ superior definite in mod clar strategia în privința relațiilor sale cu mediul extern. Instituția de învățământ superior poate demonstra o importanta orientare spre clienți. În orice situație în care constrângerile reglementare sub care organizația își desfășoară activitatea o permit, sunt cooptate în conducerea instituției de învățământ superior persoane reprezentând mediul de inserție economico-social extern.

Instituția de învățământ dispune de un portofoliu de relatii cu mediul economic si social extern, iar o parte importantă a acestor contacte este cu organizații reprezentative ale mediului național si internațional.

Cerintele si aspiratiile mediului economico-social extern sunt reprezentate în proiectarea programelor de studii. Instituția de învățământ superior urmareste gradul de satisfacție al angajatorilor privind calitatea absolvenților ei.

Programele pentru student încorporează oportunități de a dobândi experiență in mediul economico-social extern, prin activitate practica.

Procesul de acreditare EQUIS Decizia de a începe acreditarea este voluntară, opțiunea aducand termeni de valoare institutiei . Aceasta trebuie să fie conștientă de toate aspectele procesului, pașii, resursele implicate și timpul necesar.

Pașii procesului de acreditare sunt:

a. Depunerea aplicației și judecarea eligibilității Instituția completează chestionarul de aplicație. EQUIS face o primă evaluare a capabilității acesteia de a se conforma criteriilor modelului.

b. Faza de pregătire și consultanță Pentru instituții care nu sunt pregătite pentru acreditare, oricare ar fi stadiul lor de dezvoltare, EQUIS oferă un program alternativ numit EQUIP de asiste nță și consultanță pentru îmbunătățirea calității.

c. Întocmirea raportului de autoevaluare urmărind criteriile din model Este rodul unui audit propriu extensiv, bazat pe Ghidul pentru autoevaluare editat în acest scop, pentru a măsura b#%l!^+a?calitatea activităților instituției în raport cu standardele EQUIS. Acest raport de autoevaluare nu este conceput doar ca o colecție de informații, dar și ca o declarație a obiectivelor și proiectelor viitoare ale instituției pe dimensiunea calitate.

d. Vizita de evaluare a instituției de către comisia delegată. Evaluarea este efectuată de către o comisie de patru auditori. Este de așteptat ca echipa să fie condusă de o persoană familiarizată cu mediul național al instituției, pentru a evita diferențele culturale sau lipsa de înțelegere a celorlalți membri ai echipei.

Doi dintre ceilalți membri ai echipei sunt profesori, cadre didactice din două țări diferite, pentru a asigura o compoziție internațională a echipei. Al patrulea membru este un reprezentant al asociațiilor profesionale din domeniu.

Vizita de audit ține trei zile, pe perioada cărora comisia de audit caută să verifice conținutul și să valideze sau nu concluziile Raportului de evaluare.

e. Decizia finală de acreditare În urma raportului comisiei, organismul de acreditare EQUIS va lua prin vot decizia privind acordarea acreditării. Procedurile EQUIS prevăd vizite de supraveghere, precum și reluarea periodică a procesului de evaluare.

2.5: Sistemul EFQM.

Promovat în 1991 și îmbunătățit în 1997 și 1999 de către EFQM modelul și-a fixat ca scop să ajute organizațiile europene în efortul acestora de îmbunătățire a performanțelor.

Cele 9 principii fundamentale ale EFQM sunt:

Leadership.

Reflectă modul în care conducătorii universității dovedesc prin decizii și comportament o atitudine adecvată excelenței. Se referă la măsura în care conducerea are o viziune clară în privința calității și o reflectă prin misiunea, valorile și obiectivele promovate;

Dovedește un angajament ferm și responsabil în direcția îmbunătățirii continue și în stimularea unei culturi a calității;

Recunoaște, apreciază și stimulează inițiativele de îmbunătățire ale personalului;

Se implică personal și încurajează personalul în promovarea cunoașterii și recunoașterii b#%l!^+a?externe a universității, a capacităților acesteia și viziunii sale despre calitate;

Promovează evaluarea/măsurarea internă și utilizează datele obținute în îmbunătățirea continuă.

Politica și strategia.

Reflectă conținutul obiectivelor universității, modul în care acestea sunt duse la îndeplinire prin strategia acesteia. Se referă la măsura în care universitatea dispune de un plan strategic (al politicilor,) ale cărui obiective au fost formulate și implementate în procese operaționale, iar îmbunătățirea calității face parte din aceste obiective;

Este implementat un proces eficace de desfășurare a acestor politici, iar personalul, studenții și părțile interesate externe sunt implicate în acest proces;

Politicile amintite sunt comunicate, cunoscute și înțelese de întregul personal și de studenți;

Politicile amintite sunt evaluate și îmbunătățite periodic, iar instituția ține seama în această privință de opiniile partenerilor externi.

Managementul personalului.

Reflectă politica universității privind planificarea, formarea, implicarea și motivarea personalului. Se referă la măsura în care obiectivele universității integrează un set de instrumente specifice politicilor de personal;

Planificarea personalului (atât cantitativă cât și calitativă) reflectă obiectivele universității;

Este implementat un sistem de evaluare și motivare a personalului și modul în care acesta este condus;

Se acordă atenție prosperității personalului și sunt realizate investiții în crearea unui mediu adecvat de activitate;

Formarea, consilierea și dezvoltarea profesională sunt părți ale politicii de personal și se urmăresc atât obiectivele instituției cât și cele individuale;

Politica privind personalul este evaluată și îmbunătățită periodic.

b#%l!^+a?

Resurse.

Reflectă modul în care universitatea își gestionează resursele existente în atingerea unor rezultate optime. Se referă la modul în care este realizat managementul informației în universitate, inclusiv în procesele de conducere ale acesteia.

Sunt alocate și utilizate resursele financiare;

Sunt achiziționate și gestionate resursele materiale (echipamente, și alte bunuri) și măsura în care sunt realizate parteneriate în această privință;

Este aplicată tehnologia în îmbunătățirea proceselor de predare, învățare și cercetare;

Sunt documentate și dezvoltate cunoștințele și experiența cadrelor didactice;

Managementul resurselor este evaluat și îmbunătățit.

Managementul proceselor cheie.

Sunt luate în considerare privind învățământul: procesele de proiectare-dezvoltare, execuțieimplementare și susținere a programelor de studiu. Modelul poate fi completat cu procesele aferente cercetării și asistenței-consultanței.

Procesele de proiectare-dezvoltare se referă la: identificarea și analiza cerințelor părților interesate, formularea profilului de pregătire în termeni de viziune educațională, competențe și aptitudini, proiectarea planurilor de învățământ, proiectarea programelor analitice și a celorlalte componente ale formării, proiectarea sistemului de evaluare a studenților, a modalităților de conducere și menținere sub control a programului.

Procesele de susținere au ca scop crearea unui mediu adecvat de predare-învățare. Ele se referă la materiale de învățămînt, biblioteci, baze de date etc. Procesele de implementare-execuție se referă la derularea activităților de învățare și predare, furnizarea cunoștințelor și competenței, consilierea studenților privind dezvoltarea lor profesională. Modelul explicitează criterii pentru evaluarea fiecăruia dintre procesele amintite.

Rezultatele financiare.

Se referă la rezultate care pot fi măsurate în termeni de: venit brut și net, lichidități, costuri/student. Alți indicatori operaționali care pot fi de asemenea aplicați sunt: durata medie de studii, procentul de abandon, proporția studenți/cadre didactice, venitul extrabugetar pe cadru didactic, etc. b#%l!^+a?

Satisfacția clienților.

Presupune definirea tipurilor de clienți, a importanței fiecăruia, identificarea modalităților de chestionare a acestora și de determinare a gradului lor de satisfacție privind prestația universității. Clienții direcți sunt studenții și angajatorii, beneficiarii cercetării și consultanței.

Alte părți interesate externe sunt guvernul, mediul academic național și internațional, organizațiile reprezentând domenii profesionale.

Satisfacția personalului.

Presupune identificarea diferitelor categorii de personal ale universității, a cerințelor și așteptărilor acestora și a modalităților adecvate de măsurare a gradului lor de satisfacere.

Impactul asupra societății.

Presupune identificarea percepției altor părți interesate (cetățeni, organisme și instituții locale și regionale, etc.) decât cele definite la punctul 7 despre măsura în care instituția de învățământ superior, prin prestația ei, are o contribuție relevantă asupra dezvoltării societății.

Adaptarea modelului EFQM la instituțiile de învățământ superior se bucură de o experiență relevantă și de multiple interpretări. Implementarea unui SMQ după modelul EFQM și evaluarea acestuia nu este un proces simplu.

Criteriile amintite au ponderi diverse în evaluarea globală și un număr mare de descriptori (există proceduri de evaluare care folosesc peste 2000 de întrebări). Una din abordările cele mai interesante, riguroase și realiste, adaptarea realizată de Expert Group, propune o evoluție în trepte de maturitate a implementării sistemului.

Ponderea criteriilor precum și descriptorii aferenți diferă în funcție de treapta de maturitate atinsă.

Treptele de maturitate prevăzute sunt:

1. orientarea spre activități;

2. orientarea spre procese;

3. orientarea spre sisteme;

4. orientarea spre lanțuri de sisteme; b#%l!^+a?

5. TQM (Total Quality Management).

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ

PREZENTAREA INSTITUȚIEI DE ÎNVĂȚĂMÂNT SUPERIOR

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ DIMITRIE CANTEMIR

I. DOCUMENTE DE INFIINȚARE ȘI FUNCȚIONARE.

Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir" este o instituție de învățământ superior fondată în anul 1990, din inițiativă particulară, care s-a impus prin calitatea educației, fapt confirmat de acordarea autorizației de funcționare provizorie potrivit H.G. nr. 568/1995 Ulterior, Universitatea a obținut autorizație de funcționare provizorie pentru toate programele de studii universitare de licență, organizate de aceasta. În anul 2002, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” a fost acreditată ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică.

În anul 2010, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir" a fost evaluată instituțional obținând calificativul "Grad de Încredere Ridicat". Cel mai înalt calificativ care se acordă universităților din România , este rezultatul evaluării instituționale de către Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior- ARACIS.

Prin activitatea sa, Universitatea contribuie la realizarea compatibilizării între procesul educațional din România și cel din universitățile de prestigiu europene și din întreaga lume.

Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir" funcționează în baza Constituției României și a legislației românești, respectând principiile înscrise în tratatele și pactele internaționale privind drepturile omului, în Magna Charta Universităților Europene și în Declarația de la Bologna.

Procesul de învățământ și cercetare științifică se organizează și se desfășoară în conformitate cu principiile autonomiei universitare, ale Cartei Universitare și cerințelor sistemului de învățământ superior.

Cererea de specialiști cu înaltă competență profesională este într-o continuă creștere. Într-o societate bazată pe cunoaștere, pe libertate și pe legile unei economii de piață funcționale, învățământul superior constituie furnizorul principal de specialiști cu înaltă calificare.

b#%l!^+a?

II. DOMENIILE DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ ȘI PROGRAMELE DE STUDIU ACREDITATE SAU AUTORIZATE SĂ FUNCȚIONEZE PROVIZORIU.

Domenii de studii

Facultatea de Științe Juridice și Administrative din București are domeniul de licenta dupa cum urmeaza:Drept si Științe Administrative.

Dreptul are ca program de studiu dreptul, iar Știintele Administrative ,Adminitrația publica.,cu forme de învățământ de zi și fară frecvență.

Facultatea de Management Turistic și Comercial din București are domeniul de licență după cum urmează: Administrarea afacerilor ce are ca program de studiu Economia comerțului, turismului și serviciilor, cu forme de învățământ de zi și fară frecvență.

Facultatea de Istorie din București are domeniul de licență după cum urmează : Istorie ce are ca program de studiu Istorie, cu forme de învățământ de zi și fară frecvență.

Facultatea de Relații Economice Internaționale din București are domeniul de licență după cum urmează Economie și afaceri internaționale ce are ca program de studiu Economie și afaceri internaționale, cu forme de învățământ de zi și fară frecvență.

Facultatea de Finanțe, Bănci și Contabilitate din București are domeniul de licență după cum urmeaza : Finanțe ce are ca program de studiu Finanțe și bănci și Contabilitate ce are ca program de studiu Contabilitate și informatică de gestiune cu forme de învățământ de zi și fără frecvență.

Facultatea de Științe Politice din București are domeniul de licenta dupa cum urmeaza: Științe politice ce are ca program de studiu Științe politice si Științe ale comunicării ce are ca program de studiu Comunicare și relații publice cu forme de învățământ de zi.

Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din București are domeniul de licență dupa cum urmează Limba și literatura ce are ca program de studiu: literatura Engleză – Limbi și literaturi moderne (germană, italiană, spaniolă, arabă,japoneză ); Limba și literatura Franceză – Limbi și literaturi moderne (engleză, germană, italiană, spaniolă arabă, japoneză); Limba și b#%l!^+a?literatura Germană – Limbi și literaturi moderne (engleză, italiană, spaniolă arabă,japoneză); Limba și literatura Română – O limbă și literatură străină (engleză, franceză, spaniolă, italiană, arabă, japoneză, rusă, chineză, turcă) Limba și literatura Franceză – O limbă și literatură străină ( rusă, chineză, turcă); Limba și literatura Engleză – O limbă și literatură străină (franceză, rusă, chineză, turcă); Limba și literatura germană – O limbă și literatură străină (franceză, rusă, chineză, turcă); toate cu forme de învățământ de zi.

Facultatea de Marketing are domeniul de licență : Marketing și program de studiu tot Marketing cu forma de învățământ de zi.

Facultatea de Științe ale Educației are domeniul de licență : Științe ale Educației și program de studiu , Pedagogia învățământului primar și preșcolar cu forma de învățământ de zi.

Facultatea de Drept din Cluj-Napoca are domeniul de licență Drept și program de studio tot Drept cu formă de învățământ de zi și seral.

Facultatea de Științe Economice din Cluj-Napoca are trei domenii de licență ,dupa cum urmeaza: Administrarea afacerilor cu program de studiu , Economia comerțului, turismului și serviciilor, Finanțe cu program de studiu Finanțe și bănci și Contabilitate cu program de studiu , Contabilitate și informatică de gestiune. Cu forme de învățământ de zi și seral.

Facultatea de Geografia Turismului din Sibiu are domeniul de licență Geografie și program de studiu tot Geografia turismului cu forma de învățământ de zi și seral.

Facultatea de Management Turistic și Comercial din Timișoara are domeniul de licență Administrarea afacerilor și program de studiu Economia comerțului, turismului și serviciilor cu forma de învățământ de zi și seral.

Facultatea de Management Turistic și Comercial din Constanța are domeniul de licență Administrarea afacerilor și program de studiu Economia comerțului, turismului și serviciilor cu forma de învățământ de zi și seral.

Facultatea de Relații Economice Internaționale din Brașov are domeniul de licenta Economie și afaceri internaționale și program de studiu Economie și afaceri internaționale cu b#%l!^+a?forma de învățământ de zi și seral.

Facultatea de Finanțe, Bănci și Contabilitate din Brașov are domeniul de licență Finanțe și program de studiu Finanțe și bănci cu forma de învățământ de zi și seral și domeniul de licență Contabilitate cu program de studiu Contabilitate și informatică de gestiune cu forma de învățământ de zi.

Facultatea de Management Turistic și Comercial din Sibiu are domeniul de licență

Administrarea afacerilor cu program de studiu Economia comerțului, turismului și serviciilor cu învățământ zi.

Programe de studii universitare de licență

Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” s-a aliniat Procesului Bologna, organizând în cadrul structurii sale 17 facultăți în București, Timișoara, Cluj, Brașov, Sibiu și Constanța, cu programe de studii universitare de licență în următoarele domenii de licență: Administrarea afacerilor, Economie și afaceri internaționale, Finanțe, Marketing, Drept, Istorie, Geografie, Limbi și literaturi străine, Știinte ale educației, Științe politice și Științe administrative.

Universitatea Creștină "Dimitrie Cantemir" asigură specializarea în domeniu sau extinderea și perfecționarea pregătirii atestate prin diploma de licență. prin programele de studii universitare de masterat, pe care le organizează un program de studii universitare de masterat organizat de Universitatea Creștină "Dimitrie Cantemir" are durata de 2-4 semestre și se încheie cu o lucrare de disertație, absolvenților acordându-li-se diploma de masterat. La aceste studii, metodologia de predare-învățare-evaluare este una centrată pe masterand. Nivelul corespunzător de activizare a acestora este asigurat prin includerea strategiile analitice, imperative, euristice și de problematizare. În seminarii se folosesc metodele active participative, metoda proiectelor, dezbaterea, brainstormingul, experimentul, studiul de caz și jocurile de rol. Îndrumarea lucrării de disertație se realizează de către cadre didactice cu experiență. Alegerea temei de disertație se realizează pe baza consultațiilor cu profesorul coordonator, în funcție de importanța și relevanța acesteia pentru programul de masterat urmat, în funcție de competența studentului-masterand în domeniul respectiv, precum și în funcție de interesul general al facultății pentru anumite teme de cercetare .

Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir" funcționează în prezent cu următoarele b#%l!^+a?programe de studii universitare :

Facultatea de Științe Juridice și Administrative din București cu domeniul de licență Drept ,are urmatoarele programe de studiu de master: Dreptul afacerilor; Instituții de drept adminstrativ; Carieră judiciară; Științe penale; Drept european și internațional si Medierea conflictelor toate cu forme de învățământ de zi.

Facultatea de Management Turistic și Comercial din București cu domeniul de licență: Administrarea afacerilor are urmatoarele programe de studiu de master: Managementul afacerilor în turism;Managementul afacerilor în comerț; Administrarea și negocierea afacerilor toate cu forme de învățământ de zi.

Facultatea de Finanțe, Bănci și Contabilitate din București cu domeniul de licență Finanțe cu urmatoarele programe de studiu de master: Finanțe și gestiunea afacerilor; Gestiune și audit financiar și Management financiar-bancar cu forme de învățământ de zi.

Facultatea de Relații Economice Internaționale din București cu domeniul de licență: Economie și afaceri internaționale are doua programe de studiu și anume: Managementul afacerilor internaționale si Integrare și afaceri europene cu forme de învățământ de zi.

Facultatea de Științe Politice din București are domeniul de licență Științe politice și are trei programe de studiu de master: Studii de securitate și apărare; Relații internaționale și comunicare și Economie sociala cu forme de învățământ de zi.

Facultatea de Istorie din București cu domeniul de licență Istorie are programe de studiu de master: Sud-estul european și centrele de putere; Instituții și politici de prevenire a conflictelor și gestionarea crizelor cu forme de învățământ de zi.

Facultatea de Științe Economice din Cluj-Napoca cu domeniul de licență Administrarea afacerilor are program de studiu de master: Managementul afacerilor în turism și comerț, domeniul de licență Finanțe are program de studiu de master Management financiar-bancar, iar domeniul de licență Contabilitate are programe de studiu de master Contabilitatea și auditul afacerilor, toate cu învățământ de zi.

Facultatea de Drept din Cluj-Napoca cu domeniul de licență: Drept are doua programe de studiu de master: Dreptul afacerilor si Științe penale și criminalistică cu forme de învățământ b#%l!^+a?de zi.

Facultatea de Geografia Turismului din Sibiu cu domeniul de licență Geografie are doua programe de studiu de master: Turismul și dezvoltare regional și Turism rural și calitatea mediului ambient cu forme de învățământ de zi.

Facultatea de Management Turistic și Comercial din Timișoara cu domeniul de licență: Administrarea afacerilor are doua programe de studiu de master: Adminstrarea și negocierea în afaceri și Administrarea afacerilor în turism cu forme de învățământ de zi.

Facultatea de Management Turistic și Comercial din Constanța cu domeniul de licență Administrarea afacerilor are program de studiu: Administrarea afacerilor în comerț, turism și servicii cu forma de învățământ de zi.

Facultatea de Finanțe, Bănci și Contabilitate din Brașov cu domeniul de licență Finanțe are program de studiu Managementul financiar-bancar și forma de învățământ de zi.

Performanța va trebui să reprezinte trăsătura fundamentală a propriei activități. Viitorii absolvenți vor fi capabili să desfășoare activități de cercetare științifică, să fundamenteze și să elaboreze studii aprofundate, inclusiv studii specifice specializării prin doctorat, să desfășoare cercetare tematică sectorială cu aplicabilitate în diferite domenii de activitate, să acorde consultanță și asistență de specialitate. Specialiștii astfel formați vor fi capabili să analizeze și previzioneze fenomenele economico-sociale, tendințele și cerințele actuale și potențiale, să își manifeste disponibilitatea de a-și perfecționa pregătirea și de a accede, pe baza rezultatelor concrete și a competenței, de la funcțiile de execuție la cele de analiză și conducere contribuind astfel la progresul organizațiilor din care fac parte. Astfel formați, absolvenții universității vor fi capabili:

Sa stăpânească un limbaj de specialitate care să le ofere capacitatea de a comunica în scris și verbal în cel puțin o limbă străină; să utilizeze sistemele informatice și resursele informaționale ale mediului internet în lucrările de specialitate realizate; să stăpânească metodele și tehnicile de management specifice specializării; să abordeze interdisciplinar și comparativ problemele din domeniile aferente specializării obținute; să își dezvolte capacitatea de analiză și sinteză a resurselor informaționale din diverse surse alternative oferite de literatura de specialitate în vederea formulării de programe, planuri și strategii; să își dezvolte abilitățile de organizare și coordonare a activităților din entitățile în care își desfășoară b#%l!^+a?activitatea; să își dezvolte capacitatea de comunicare, negociere și de lucru în echipă, să își dezvolte capacitatea de adaptare la diferite situații din mediul profesional.

III.OBIECTIVELE UNIVERSITATII

Obiectivul strategic al universității este de a deveni o puternică bază de învățământ, precum și de cercetare științifică,. Obiectivul general al universității îl reprezintă dezvoltarea și afirmarea universității ca formator de specialiști și generator de cunoștințe științifice.

Misiunea Universității Creștine „Dimitrie Cantemir" se realizează prin următoarele obiective: 1.Modernizarea procesului de învățământ;

2. Implementarea managementului universitar strategic

3.Asumarea principiului calității;

4.Dezvoltarea cercetării.

5. Deschiderea către integrarea europeană și euro-atlantică;

6.Realizarea unui mediu academic favorabil abordării problemelor reale ale vieții economice, sociale și politice a țării și dezvoltării cercetării științifice în domeniul științelor politice, juridice, economice, relațiilor internaționale și limbilor străine.

IV.CARTA ȘI REGULAMENTUL UNIVERSITAȚII CRESTINE DIMITRIE CANTEMIR.

Carta Universității Creștine “Dimitrie Cantemir” precizează forma de învățământ superior privat și de cercetare științifică liberă, deschisă și regimul de persoană juridică de drept privat recunoscute prin Sentința Civilă nr.18451/17 decembrie 1997 a Judecătoriei Sectorului 1 București, precum și emblema, sigiliul, ținuta de ceremonie stabilite de Senat. Marca este înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci sub denumirea Universitatea Creștină "Dimitrie Cantemir", iar culorile revendicate sunt albastru și roșu, potrivit Certificatului de înregistrare a mărcii nr. 70948. Durata de protecție a mărcii este de 10 ani, cu începere de la data de 8 iunie2005. În spiritul Cartei, Senatul Universității a adoptat 22 regulamente, 13 proceduri și 7 metodologii privind desfășurarea activității academice, care asigură trecerea de la standardele cerute de procesul de acreditare la standardele de performanță care să ofere absolventului competențe într-un mediu globalizat, caracterizat prin exigență și dinamism . b#%l!^+a?

V.STRUCTURA ȘI MODUL DE ORGANIZARE AL ACIVITAȚII.

1. Formele de învățământ și durata studiilor

Din sistemul universității fac parte 17 facultăți cu 29 programe de studiu de licență și 30 de programe de studii de master. Durata studiilor este de 3-4 ani pentru programele de studii de licență și 1-2 ani pentru programele de master, în funcție de programul de studii respectiv.

2. Personalul de conducere al universității

Rectorul, prorectorii, decanii, prodecanii și directorii de departament au gradul didactic de profesor sau conferențiar universitar, titularizați în învățământul superior în condițiile legii și au norma de bază la universitate.

3. Organele de conducere ale universității

Organele de conducere ale universității, cu indicarea atribuțiilor și modului lor de funcționare, sunt menționate în Carta Universității. Conform Cartei Universitare, organele de conducere ale universității sunt:

a.Președinte

b. Senatul Universității;

c. Rectorul

d. Biroul Senatului Universității

e. Consiliul de administrație

f. Reprezentanții studenților

VI. STUDENȚII

Admiterea se face pe baza mediei de la bacalaureat și a dosarului de înscriere, în condițiile și cu respectarea reglementărilor în vigoare conform Metodologiei privind organizarea și desfășurarea admiterii în ciclurile de studii universitare de licență și masterat . Activitatea profesională a studenților se desfășoară în conformitate cu prevederile Regulamentului privind activitatea de formare profesională a studenților. Studenții de la cursurile de zi sunt organizați într-una sau mai multe serii, în funcție de profil, pentru fiecare an de studiu. b#%l!^+a?

Fiecare grupă are un număr de circa 25-30 studenți, iar seminariile se țin pe grupe. Studenții de la cursurile cu frecvență redusă sunt organizați pe serii și grupe pentru fiecare an de studiu. Rezultatele obținute la învățătură de către studenți se înregistrează cu promptitudine, în timpul facultății și se înscriu corespunzător în registrele matricole. Registrele matricole se completează pe baza cataloagelor cu note și a centralizatoarelor cu note. În registrele matricole se mai introduc date personale privind situația de stare civilă, liceul absolvit și rezultatul obținut la concursul de admitere. Toate evidențele studenților, începând cu înscrierea la facultate, continuând cu prezența, examene etc. sunt informatizate și se constituie în baza de date a fiecărei facultăți.Studenții proveniți de la alte instituții de învățământ superior vor fi preluați cu respectarea normelor legale conform Regulamentului privind activitatea de formare profesională a studenților și a Regulamentului privind desfășurarea activității academice pe baza Sistemului European de Credite de Studiu Transferabile .Studenții sunt încadrați în structurile asociațiilor studențești existente în învățământul superior. De asemenea, sunt beneficiari ai Clubului sportiv. Activitățile culturale ale studenților se desfășoară sub egida Clubului studențesc „Dimitrie Cantemir”. Pentru studenții care au nevoie de cazare, Universitatea asigură locuri în camere corespunzător dotate într-un cămin studențesc modernizat.

VII. PERSONALUL DIDACTIC

Un număr de posturi didactice, constituite conform normelor legale, structura personalului didactic , prezentată pe grade didactice în statele de funcțiuni ale facultăților. Personalul didactic al universității îndeplinește cerințele legale pentru ocuparea posturilor didactice. Personalul didactic care nu are normă de bază în universitate provine în majoritate din învățământul superior de stat sau din cercetare.Toate posturile didactice noi, după autorizarea provizorie, sunt ocupate prin concursuri desfășurate și validate conform reglementărilor în vigoare pe plan național.

VIII. PROCESUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT

Planurile de învățământ cuprind discipline obligatorii, facultative și opționale, corespunzător standardelor pe plan național, pentru învățământul superior, în conformitate cu legislația în vigoare.Fiecare disciplină care se predă în universitate are o programă analitică b#%l!^+a?întocmită de cadrul didactic titular și aprobată de Consiliul Facultății..Procedurile folosite în predarea disciplinelor sunt cele ale cursului oral ,susținut de materiale scrise, seminariile și, după caz, laboratoarele. De asemenea, la majoritatea orelor de curs sunt utilizate mijloacele moderne de predare: videoproiectoare și laptop-uri. Modalitățile și cerințele de examinare la disciplinele de studiu sunt prezentate în Regulamentele aprobate de Senatul universității .

IX. BAZA MATERIALĂ A UNIVERSITĂȚII

Unele investiții au fost realizate din fondul central al universității. Investițiile au fost orientate în special spre construirea și amenajarea de sedii proprii de învățământ și administrative, dotări cu mobilier, fondul de cărți, calculatoare, laboratoare de specialitate, tipografie etc. Suma totală a investițiilor a depășit procentul de 25% din venituri prevăzut de legislația în vigoare.Universitatea dispune de mai multe clădiri construcție proprie sau amenajate. Cea mai mare construcție se află în București, și anume un campus universitar propriu. Toate spațiile în care își desfășoară universitatea activitatea de învățământ, inclusiv laboratoare, biblioteci, decanate, rectorat și administrație sunt corespunzătoare din punct de vedere al mărimii și dotării.

Campusul din Bucuresti dispune de un numar de 9 laboratoare dotate cu calculatoare și echipamente multimedia moderne astfel:

1.Laboratoarele de informatica dispun de un numar de 76 de calculatoare performante, videoproiectoare portabile, table magnetice.

2. Laboratorul de Limbi și Literaturi Straine dispune de un numar de 19 calculatoare performante videoproiector portabil, tablă magnetică.

3. Laboratorul Multimedia dispune de 9 calculatoare performante videoproiector portabil, tablă magnetică, cd player.

4. Sala de Studiu pentru Cadre didactice dispune de 14 calculatoare performante

5. La intrarile D1 si D2 sunt disponibile 4 calculatoare conectate la internet la care au acces studenții din cadrul Universității în afara orelor de curs sau lectura.

6.Laboratorul de criminalistică din București este utilat cu aparate și materiale ce asigură buna desfășurare a orelor.

7.Secretariatele facultăților dispun de calculatoare performante ce asigură accesul la Sistemul informatic integrat de evidență a studenților și masteranzilor . b#%l!^+a?

X. ACTIVITATEA FINANCIARĂ

. Conform statutului de funcționare, Universitatea are ca surse de venituri numai cele rezultate din activități non-profit, taxe de admitere, taxe școlare, taxe de examene, donații și sponsorizări din țară și străinătate.

Universitatea își desfășoară activitatea financiară prin conturi curente și depozite deschise la Banca Comercială Română – filiala sector 3, filiala sector 6 și Banca Română de Dezvoltare. In activitatea financiară s-a avut în vedere, în mod deosebit, asigurarea de condiții optime de desfășurare a procesului de învățământ. Activitatea financiară este coordonată de un compartiment de specialitate condus de un contabil șef cu studii superioare economice. Situațiile financiare anuale sunt întocmite în conformitate cu prevederile legale în vigoare, indicatorii economico-financiari fiind prezentați în notele explicative anexe la bilanț. Situațiile financiare anuale sunt auditate de un auditor extern independent, care – prin raportul de audit – își exprimă opinia cu privire la imaginea fidelă și performanța entității.

XI. CERCETAREA

Senatul organizează anual o sesiune științifică a cadrelor didactice din toate centrele universitare. Activitatea de cercetare științifică din Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir" se află într-o continuă perfecționare și dezvoltare, fiind indisolubil legată de cercetarea românească și mondială.

Valorificarea rezultatelor activității de cercetare științifică s-a făcut pe multiple planuri, dar, în primul rând, prin elaborarea de cursuri și alte materiale practice, cu orientări conceptuale, tematice și ale instrumentarului de cercetare, ancorate la momentul pe care-1 parcurge economia și societatea românească, la cerințele epocii contemporane.Universitatea a trecut la editarea unor publicații științifice periodice, de referință pentru viața științifică universitară, în general: ”Analele Universității", cu seriile Management Turistic și Comercial, Drept, Istorie, Relații Economice Internaționale și Finanțe – Bănci – Contabilitate, precum și volumele care cuprind majoritatea comunicărilor susținute la Sesiunile Științifice anuale, atât la nivelul fiecărei facultăți în parte, cât și la nivelul universității. Senatul Universității Creștine „Dimitrie Cantemir" a adoptat Strategia de cercetare a Universității Creștine „Dimitrie Cantemir" care a fost elaborată pentru un orizont de timp de cinci ani, caracterizându-se prin b#%l!^+a?schimbări majore cu implicații semnificative pentru învățământul universitar românesc și pentru sistemul de cercetare. Principala provocare este reprezentată de integrarea României în Uniunea Europeană, ceea ce conduce la o creștere a competitivității pentru domeniul cercetării.

XII. MANAGEMENTUL ASIGURĂRII CALITĂȚII ÎN UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ”DIMITRIE CANTEMIR”

Managementul calității se integrează firesc în activitatea cadrelor didactice, împreună cu participarea studenților la evaluarea cadrelor didactice și cu evaluarea activității științifice de către colegi. În Universitatea Creștină "Dimitrie Cantemir" managementul calității este guvernat de adeziunea la valori cum ar fi responsabilitatea intelectualilor pentru comunitatea din care fac parte, spiritul critic, spiritul inovator și libertatea academică.Cerințele actuale ale societății legate de globalizare și de perspectiva integrării europene își pun amprenta și asupra domeniului educațional și de formare profesională prin oferirea unui acces larg la educație și cultură, ceea ce oferă membrilor societății o mai mare flexibilitate și mobilitate profesională. În acest context, învățământul superior românesc are de rezolvat o serie de provocări legate în primul rând de legitimarea sa în spațiul european.

Asigurarea calității în educație și cercetare constituie o preocupare permanentă a conducerii Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”, fiind o latură fundamentală a managementului universitar, atât la nivelul Rectoratului, cât și la nivelul facultăților și departamentelor. Accentul deosebit pus pe îmbunătățirea calității procesului educațional s-a manifestat încă din primii ani de la înființarea universității și s-a materializat în acea perioadă în obținerea autorizațiilor de funcționare provizorii pentru toate facultățile universității, iar, mai apoi, prin obținerea acreditării instituționale consacrată în Legea 238/2002 și a acreditării instituționale realizate de către ARACIS, în anul 2010, când universitatea a obținut acreditarea instituțională cu grad de încredere ridicat. Departamentul pentru pregătirea personalului didactic colaborează cu toate structurile universității pentru modernizarea continuă a procesului de învățământ, adică implicit pentru creșterea calității acestuia.Departamentul de informatică este responsabil și de modernizarea metodologiei de informare, predare și evaluare a cunoștințelor studenților.

Sistemul de management al calității este organizat sub conducerea unei Comisii pe universitate, prezidată de Rector, și care dispune de un Birou de calitate care îi asigură secretariatul și logistica. Comisiile de calitate pe facultate întocmesc un raport anual pe baza b#%l!^+a?căruia, dar și în raport de orientarea proprie, se redactează Raportul anual al Comisiei de Calitate pe Universitate. În domeniul managementului calității Universitatea Creștină "Dimitrie Cantemir" pornește de la ideea că învățământul superior este o reflecție permanentă asupra dimensiunii valorice a gândirii, a cercetării, a cunoașterii, a formării tinerilor.

Documentele sistemului de management al calității ale Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”sunt:

1Manualul calității

2Politica în domeniul calității și angajamentul conducerii pentru calitate

3.Obiectivele în domeniul calității

4.Harta proceselor

5.Regulamentele și metodologii

6.Proceduri ale calității și înregistrări cu privire la calitate

7.Planuri și programe de îmbunătățire

Cerințele sistemul de management al calității sunt realizate, prin aplicarea prevederilor Cartei universității, regulamentelor, metodologiilor și a procedurilor calității, menționate mai jos:

A. CARTA UNIVERSITĂȚII

B. REGULAMENTE PRIVIND:

1Activitatea de formare profesională a studenților

2. Desfășurarea activității academice

3 Organizarea și desfășurarea practicii de specialitate

4 Evaluarea multicriterială a cadrelor didactice

5 Organizarea cercetării științifice

6. Organizarea și funcționarea cercetării științifice

7. Organizare și funcționare a Consiliului Cercetării Științifice

8. Organizarea și desfășurarea auditului intern

9. Regulamentul intern

10 Organizarea și funcționarea Comisiei pentru Evaluarea și Asigurarea Calității

11. Organizarea și funcționarea Centrului de Informare, Consiliere și Orientare în Carieră

12 Organizarea și funcționarea Departamentului pentru ID și IFR b#%l!^+a?

13. Organizarea și funcționarea IOSUM

14 Organizarea și funcționarea Comisiei de Etică

15. Organizarea și funcționarea departamentelor

16. Organizarea și funcționarea consiliului facultății

17 Organizarea și funcționarea bibliotecii

18. Organizarea și funcționarea ICSM

19. Activitatea de secretariat

20. Evaluarea anuală a performanțelor academice ale cadrelor didactice pentru menținerea calității de titular

21. Organizarea și funcționarea programelor postuniversitare de formare și dezvoltare profesională continuă

22. Regimul actelor de studii

C.METODOLOGII:

1. Metodologie privind organizarea și desfășurarea admiterii

2. Metodologie privind organizarea și desfășurarea examenelor

3. Metodologie privind orgnaizarea și desfășurarea concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice și de cercetare

4.Metodologie privind acordarea de stimulente de performanță, premii, facilități

5. Metodologie privind alegerea decanilor

6.Metodologie privind recunoașterea perioadelor de studii efectuate în străinătate

7. Metodologia privind acordarea titlurilor onorifice

D. PROCEDURI:

1. Procedura privind inițierea, aprobarea, monitorizarea și evaluarea programelor de studii

2. Procedura privind elaborarea, actualizarea și aprobarea planurilor de învățământ

3. Procedura privind elaborarea, actualizarea și aprobarea programelor analitice și a fișelor de disciplină b#%l!^+a?

4. Procedura privind elaborarea Statelor de funcțiuni ale personalului didactic

5. Procedura privind desfășurarea cursurilor și seminariilor

6. Procedura privind evaluarea pe parcursul semestrului a rezultatelor studenților

7. Procedura privind desfășurarea examenelor

8.Procedura privind evaluarea activităților didactice de către studenți

9. Procedura privind evaluarea satisfacției studenților cu privire la mediul de învățare

10. Procedura privind evaluarea colegială a cadrelor didactice

11. Procedura privind autoevaluarea cadrelor didactice

12. Procedura privind evaluarea cadrelor didactice de către managementul instituției

CONTROLUL MANUALULUI CALITĂȚII

Controlul înregistrărilor este reglementat prin regulamentele elaborate și aprobate de Senat. Înregistrările calității pentru verificarea conformității proceselor privind managementul calității de la Universitatea Creștină “Dimitrie Cantemir” din București, se regăsesc pe formulare tipizate, în registre, în procese verbale, rapoarte, analize etc.

1Modificările sunt ținute sub control prin înscrierea modificării pe Fișa de evidență a reviziilor

2Multiplicarea Manualului Calității se face cu acordul Rectorului.

3 Arhivarea se face de către responsabilul din CEAC și se consemnează în Registrul de evidență documente.

4Difuzarea se face pe bază de „Listă de difuzare”. Difuzarea exemplarelor în evidență se face controlat în interiorul și exteriorul universității, persoanelor cu responsabilități deosebite privind sistemul de management al calității.

5Ținerea sub control a documentelor privind managementul calității este reglementată de regulamentele elaborate și aprobate de Senatul Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”. Difuzarea documentelor privind managementul calității se face numai pentru edițiile în vigoare, modificările documentelor făcându-se în urma analizelor și urmând același regim ca și documentul original. Universitatea Creștină “Dimitrie Cantemir” din București ține sub control următoarele documente: b#%l!^+a?

A. Documente interne: Hotărârea Senatului privind politica și obiectivele calității; Manualul calității; Regulamente;

B. Documente externe: Documente privind cadrul legal de desfășurare a activității în învățământul superior, ca: legi, hotărâri de guvern, ordonanțe, ordonanțe de urgență, ordine ale ministerului educației și cercetării etc., instrucțiuni și reglementări naționale și internaționale aplicabile.

C: Documente ale sistemului de management al calității

Conducerea universității analizează la intervale planificate funcționarea sistemului de management al calității și a proceselor considerate relevante. Trebuie menținute înregistrări ale analizelor efectuate de management.

Elementele de intrare ale analizei sunt informații referitoare la: rezultatele auditurilor, feedback-ul de la clienți, performanța proceselor și conformitatea produsului, stadiul acțiunilor corective și preventive, acțiuni de urmărire de la analizele anterioare, schimbări care ar putea să influențeze sistemul de management al calității și recomandări pentru îmbunătățire.

Elementele de ieșire ale analizei includ necesarul de resurse, decizii și acțiuni referitoare la îmbunătățirea eficacității sistemului de management al calității, a proceselor relevante și a produselor instituției. Analiza sistemului de management al calității efectuată de management la nivel de universitate se face anual, după finalizarea auditurilor interne, înaintea auditului extern desupraveghere sau, ori de câte ori este necesar, la propunerea Rectorului sau a Prorectorului responsabil cu calitatea

Analiza sistemului de management al calității efectuată de management la nivel de facultate/ departament se face anual, la finalizarea auditului intern sau, ori de câte ori este necesar, după caz.

ANALIZĂ ȘI ÎMBUNĂTĂȚIRE

Universitatea Creștină “Dimitrie Cantemir” din București planifică și implementează procese adecvate de monitorizare, măsurare, analiză și îmbunătățire, pentru:

1 A demonstra performanțele procesului didactic;

2 A se asigura conformitatea sistemului de management al calității cu reglementările în b#%l!^+a?vigoare;

3 A îmbunătăți continuu eficacitatea sistemului de management al calității.

4 Satisfacția clientului

AUDITUL INTERN

Pentru creșterea continuă a calității procesului educațional, Universitatea Creștină “Dimitrie Cantemir” din București își planifică și organizează audituri ale calității la intervale planificate pentru:

1 verificarea conformității sistemului de management al calității cu cerințele standardului de referință;

2 identificarea neconformităților

3 verificarea funcționalității sistemului de management al calității precum și identificarea posibilităților de îmbunătățire a eficacității sistemului de management al calității al universității.

În cadrul universității, auditul intern al sistemului de management al calității este efectuat de personal al universității, instruit și atestat în acest scop, sub coordonarea CEAC. Procedura stabilește responsabilitățile pentru etapele procesului de audit intern.

Responsabilii sistemului de management al calității monitorizează toate neconformitățile pentru facultatea/ departamentul pentru care au decizie de numire și consemnează datele în Registrul de evidență a rapoartelor de neconformitate. CEAC monitorizează neconformitățile pentru întreaga universitate și consemnează datele în Registrul centralizator al rapoartelor de neconformitate.

ÎMBUNĂTĂȚIREA SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL CALITĂȚII

1 Îmbunătățirea continuă

Îmbunătățirea continuă a eficacității sistemului de management al calității se realizează prin efectuarea ciclului

Planifică – se stabilesc noi obiective privind calitatea și se propun proiecte pentru realizarea acestor obiective;

Efectuează – prin documentare și instruire se implementează noi procese sau se modifică cele existente;

Verifică – prin măsurarea și monitorizarea proceselor, care se raportează la indicatori de performanță specificați în proceduri aplicabile și a produselor, care se raportează la cerințe specificate; b#%l!^+a?

Acționează – pentru îmbunătățirea continuă a performanțelor proceselor, se raportează și se analizează rezultatele obținute în etapa de verificare, în cadrul analizei efectuate de management.

2 Acțiuni corective

Analiza documentele de intrare și documentele asociate și stabilește cauzele semnalate;

Stabilirea actiunilor corective în vederea eliminării neconformității

Raportul de acțiuni corective/ preventive.

Rapoartele de acțiuni corective/ preventive sunt completate de Comisia de analiză și sunt înregistrate în Registrul rapoarte de acțiuni corective/ preventive

3 Acțiuni preventive.

De fiecare dată când se inițiază și se implementează o acțiune preventivă se parcurg următoarele etape:

Stabilirea obiectivului acțiunii preventive;

Stabilirea acțiunii preventive, a responsabilităților și a termenelor;

Implementarea eficienței acțiunii preventiv;

4.Evaluarea eficienței acțiunii preventive.

Acțiunile preventive implementate vor fi verificate și evaluate periodic prin intermediul auditurilor interne și prin intermediul analizelor efectuate de management. Constatările referitoare la finalizarea acțiunilor preventive sunt efectuate de responsabilul sau comisia de control și completate în rapoarte ce conțin date de intrare pentru analizele de management.

Concluzii privind calitatea în instituția de învățământ superior

Expunerea câtorva din modelele relevante existente în domeniul asigurării/managementului calității în universități pune în evidență atât diferențe cât și similitudini semnificative. b#%l!^+a?

Diferențele au generat abordări contrastante, atât între sistemele naționale ale țărilor europene, cât și între instituții aparținând aceluiași sistem.

O altă problemă care continuă să provoace discuții aprinse este cea legată de specificul instituției de învățământ superior și măsura în care modelele, principiile, regulile aferente asigurării și managementului calității, aplicabile celorlalte organizații din mediul economico-social, sunt adecvate celor din mediul academic. În opinia noastră, independent de specificul ei, universitatea trebuie să-și asume responsabilitatea deplină pentru prestația proprie și pentru măsura în care justifică încrederea și resursele alocate de societate.

În pofida diferențelor de abordare amintite anterior și a specificității instituției de învățământ superior, orice sistem al calității presupune aceleași elementele fundamentale:

• orientarea spre satisfacerea cerințelor și așteptărilor clienților (studenți și angajatori) și celorlalte părți interesate ale instituției de învățământ superior (personalul instituției, instituțiile statului, comunitatea academică, etc.);

• atitudinea proactivă a conducerii instituției în problema calității, care se exprimă în principal prin crearea unui mediu adecvat performanței pe toate dimensiunile activității instituției, precum și sistemul de priorități în alocarea resurselor;

• abordarea problemei calității în termeni strategici: misiune, valori, principii, politici,

strategii, obiective, etc. menținerea sub control și îmbunătățirea continuă a proceselor din instituție;

• implicarea și responsabilizarea personalului;

• identificarea unor indicatori relevanți ai calității și evaluarea/măsurarea acestora;

• documentarea sistemului în vederea furnizării de dovezi obiective care să creeze încredere clienților și părților interesate în capacitatea instituției de a răspunde cerințelor și așteptărilor lor.

Sistemul calității nu constituie un scop în sine, ci un mijloc prin care instituția de învățământ superior este orientată spre performanță.

Prin intermediul acestuia se dezvoltă o cultură a calității în rândurile personalului și studenților.

BIBLOGRAFIE b#%l!^+a?

Rusu, C., Gafițeanu, M., Proceduri de asigurare a calității în învățământul superior din România, Editura Economică.

Rusu, C., Hutu, C., Avasilcăi, S., Rusu, B., Proceduri de asigurare a calității în învățământul superior din România, vol. I, Editura Economică

Popescu, S., Crețu, M., s.a. Bazele managementului calității, Editura Casa Cărții de Știință.

Nica, P., Managementul calității și ierarhizarea universităților românești, Editura Paideia.

http://www.aracis.ro/

http://mams.rmit.edu.au/ianpeczkf7qc1.pdf

Nica, P., Managementul calității și ierarhizarea universităților românești, Editura Paideia

http://en.wikipedia.org/wiki/European_Quality_Improvement_System

https://www.efmd.org/index.php/accreditation-main/equis/equis-governance

https://www.efmd.org/index.php/accreditation-main/equis/equis-key-timings

http://en.wikipedia.org/wiki/ISO_9000

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

=== ВIВLOGRΑFIΕ ===

BIBLOGRAFIE b#%l!^+a?

Rusu, C., Gafițeanu, M., Proceduri de asigurare a calității în învățământul superior din România, Editura Economică.

Rusu, C., Hutu, C., Avasilcăi, S., Rusu, B., Proceduri de asigurare a calității în învățământul superior din România, vol. I, Editura Economică

Popescu, S., Crețu, M., s.a. Bazele managementului calității, Editura Casa Cărții de Știință.

Nica, P., Managementul calității și ierarhizarea universităților românești, Editura Paideia.

http://www.aracis.ro/

http://mams.rmit.edu.au/ianpeczkf7qc1.pdf

Nica, P., Managementul calității și ierarhizarea universităților românești, Editura Paideia

http://en.wikipedia.org/wiki/European_Quality_Improvement_System

https://www.efmd.org/index.php/accreditation-main/equis/equis-governance

https://www.efmd.org/index.php/accreditation-main/equis/equis-key-timings

http://en.wikipedia.org/wiki/ISO_9000

b#%l!^+a? b#%l!^+a?