CALITATEA FACTORILOR DE MEDIU DIN EUROREGIUNEA BIHOR – HAJDU-BIHAR ȘI INFLUENȚA ACESTORA ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAȚIEI [310421]

[anonimizat] : DOMENIUL GEOGRAFIE

TEZĂ DE DOCTORAT

COORDONATORI ȘTIINȚIFICI:

PROF. UNIV. DR. GHEORGHE MĂHĂRA

PROF. UNIV. DR. SÜLI-ZAKAR ISTVÁN

DOCTORAND: [anonimizat]

2008

[anonimizat] : [anonimizat]-BIHAR ȘI INFLUENȚA ACESTORA ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAȚIEI

COORDONATORI ȘTIINȚIFICI:

PROF. UNIV. DR. GHEORGHE MĂHĂRA

PROF. UNIV. DR. SÜLI-ZAKAR ISTVÁN

DOCTORAND: [anonimizat]

2008

CUPRINS

INTRODUCERE/8

Partea I

1. [anonimizat]Ú-BIHAR/12

1.1.Poziția geografică și limitele euroregiunii/12

1.2. Înființarea, [anonimizat]ú-Bihar/15

Concluzii/21

2. SCURT ISTORIC AL CERCETĂRILOR/23

3. CADRUL NATURAL/26

3.1. Structura geologică/26

3.1.1. Unitățile montane/26

3.1.2. Depresiunea panonică/27

3.1.3. Bazinele externe neogene/28

3.2. [anonimizat]ú-Bihar/28

3.2.1. Unitățile montane/30

3.2.2. Unitățile deluroase/35

3.2.3. Unitățile depresionare/37

3.2.4. Unitățile de câmpie/38

3.3. Potențialul climatic/44

3.3.1. Temperatura aerului/45

3.3.2. Precipitațiile atmosferice/49

3.3.3. Vântul/51

3.4. Apele euroregiunii/53

3.4.1. Râurile/53

3.4.2. Lacurile/59

3.4.3. Apele subterane/61

3.5. Elemente biopedogeografice/65

3.5.1. Vegetația/65

3.5.2. Fauna/67

3.5.3. Solurile/68

3.6. Elemente de protecție a mediului înconjurător/70

Concluzii/72

Partea a II-a

4. RESURSA UMANĂ A [anonimizat]Ú-BIHAR/75

4.1. Date demografice generale/75

4.1.1. Evoluția populației/81

4.1.2. Structura populației/87

4.1.2.1. Structura pe sexe/87

4.1.2.2. Structura pe vârste/89

4.1.2.3. Structura profesională/92

4.1.2.4. Structura etnică/93

4.1.2.5. Structura confesională/94

Concluzii/95

Partea a III-a

5. [anonimizat]Ú-BIHAR/97

5. 1. Calitatea mediului înconjurător. Noțiuni introductive/97

5. 2. Calitatea aerului. Probleme generale/99

5.2.1. Surse de poluare/100

5.2.2. Poluanți/104

5.2.3. Evoluția calității aerului/105

5.3. Calitatea apelor. Probleme generale/109

5.3.1. Calitatea apelor de suprafață/109

5.3.1.1. Surse de poluare/109

5.3.1.2. Poluanți/113

5.3.1.3. Evoluția calității apelor/114

5.3.2. Calitatea apelor subterane. Probleme generale/123

5.3.2.1. Surse de poluare/124

5.3.2.2. Indicatori determinați și poluanți/127

5.3.2.3. Starea calității apelor subterane în euroregiune/127

5.3.3. Calitatea apelor potabile/129

5.3.3.1. Surse de poluare și poluanți/130

5.3.3.2. Starea calității apelor potabile și indicatori determinanți/130

5.4. Calitatea solurilor. Probleme generale/131

5.4.1. Surse de poluare/133

5.4.2. Poluanți/137

5.4.3. Starea calității solurilor/137

5.5. Gestionarea deșeurilor/138

5.6. [anonimizat]ú-Bihar/144

5.6.1. Protecția și conservarea mediului. Noțiuni generale/144

5.6.2. [anonimizat] – Hajdú-Bihar cu politicile și strategiile de mediu ale Uniunii Europene/146

5.6.3. Reconstruirea mediului natural și uman în euroregiunea Bihor – Hajdú-Bihar/147

Concluzii/154

6. INFLUENȚA ELEMENTELOR METEOROLOGICI, A FACTORILOR SOCIO-ECONOMICI ȘI A STILULUI DE VIAȚĂ ASUPRA SĂNĂTĂȚII POPULAȚIEI/155

6.1. Influența factorilor meteorologici asupra stării de sănătate a populației din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar/155

6.1.1.Noțiuni generale privind influența factorilor meteorologici asupra stării de sănătate a populației/155

6.1.2. Influența temperaturii aerului asupra organismului uman/158

6.1.3. Aspecte de meteoropatologie în timpul valurilor de căldură sau de frig/164

6.1.4. Influența precipitațiilor atmosferice și a umezelii aerului asupra

organismului /167

6.1.5. Presiunea atmosferică, regimul vântului și efectul acestora asupra stării de sănătate a populației/169

6.1.6. Anotimpurile și influența acestora asupra stării de sănătate a populației/172

6.1.7. Fenomenele meteorologice speciale și efectele acestora asupra

organismului uman/176

6.1.8. Impactul caracteristicilor climatice din vara anului 2007 asupra stării de sănătate a populației Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar. Studiu de caz/178

6.1.8.1. Regimul temperaturii aerului/182

6.1.8.2. Umiditatea aerului/186

6.1.8.3. Presiunea aerului/187

Concluzii/188

6.2. Stilul de viață și nivelul de trai al populației ca elemente de impact asupra stării de sănătate /189

6.2.1. Consumul de alcool/189

6.2.2. Consumul de tutun/191

6.2.3. Activitatea fizică/194

6.2.4. Evoluția veniturilor și a consumului populației din euroregiune/195

6.2.5. Dotările edilitare și înzestrarea localităților euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar/199

Concluzii/204

Partea a IV-a

7. ASPECTE PRIVIND STAREA DE SĂNĂTATE A POPULAȚIEI/207

7.1. Dinamica și evoluția mortalității generale în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar/207

7.2. Dinamica mortalității infantile a euroregiunii/208

7.3. Structura și dinamica deceselor pe principalele cauze în euroregiune/210

7.4. Repartiția teritorială a principalelor cauze de deces/215

7.4.1. Repartiția spațială și dinamica mortalității datorată bolilor aparatului circulator/215

7.4.2. Repartiția spațială și dinamica mortalității datorate tumorilor/218

7.4.3. Repartiția spațială și dinamica mortalității cauzate de boli ale aparatului respirator/221

7.4.4. Repartiția spațială și dinamica mortalității cauzate de boli ale aparatului digestiv/224

7.5. Structura și dinamica morbidității în Euroregiune pe principalele categorii

de boli/227

7.6. Dinamica speranței de viață la naștere în euroregiune/231

Concluzii/233

8. ASPECTE ASUPRA REȚELEI INSTITUȚIILOR SANITARE ȘI ALE SERVICIILOR SANITARE DIN EUROREGIUNEA BIHOR-HAJDÚ-BIHAR/234

8.1. Infrastructura sanitară și resursele umane din rețeaua sanitară/234

Concluzii/242

9. EFECTE ALE DEGRADĂRII STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAȚIEI LA NIVEL GENERAL ȘI CONSECINȚELE ACESTEIA ASUPRA SECTORULUI SOCIO-ECONOMIC/243

Concluzii/247

10. ANALIZA SWOT/248

CONCLUZII GENERALE/251

CÂTEVA SUGESTII PRIVIND POSIBILITĂȚILE DE DEZVOLTARE LA NIVELUL EUROREGIUNII BIHOR-HAJDU-BIHAR/253

SUMMARY/255

Lista tabelelor/258

Lista figurilor/260

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ/266

INTRODUCERE

Teza de doctorat cu titlul „CALITATEA FACTORILOR DE MEDIU DIN EUROREGIUNEA BIHOR – HAJDÚ-BIHAR SI INFLUENȚA ACESTORA ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAȚIEI” reprezintă o analiză teoretico-științifică a calității factorilor de mediu, precum și influența acestora asupra sănătății umane.

Actualitatea cercetării este dată de relațiile transfrontaliere dintre două județe învecinate Bihor și Hajdú-Bihar. Pe lângă factorii politici și cei socio-economici implicați în dezvoltarea acestor relații, un rol esențial îl joacă și starea mediului înconjurător la nivel local, respectiv regional. Și pentru că aceste teritorii învecinate sunt caracterizate și de o complementaritate geografică, credem că starea mediului înconjurător reprezintă una dintre condițiile de bază în dezvoltarea și menținerea cooperării transfrontaliere dintre cele două județe ce constituite Euroregiunea Bihor- Hajdú-Bihar.

De asemenea, problema cheie a dezvoltării relațiilor în euroregiunea studiată constă în remedierea a două situații întâlnite în acest teritoriu de-a lungul timpului, și-anume: necesitatea continuării dezvoltării economice și sociale, dar și protecția și îmbunătățirea stării mediului.

Întrucât protecția, asigurarea și menținerea sau îmbunătățirea calității mediului reprezintă o obligație ce revine tuturor celor care organizează și desfășoară o activitate, iar normele și standardele de mediu existente trebuie respectate de toți, ideea principală care a stat la baza abordării temei, inclusiv a principalelor direcții de studiu ale prezentei teze de doctorat a fost stabilirea, descrierea și eficientizarea interacțiunii dintre societate, instituțiile statului (centrale și locale) din cele două județe și mediul înconjurător.

Activitățile de cercetare „declanșate” în cadrul tezei de doctorat le considerăm a fi deosebit de actuale, iar rezultatele obținute credem că vor contribui la completarea golurilor existente în domeniul geografiei regionale, umane și geografiei medicale.

Referitor la cele două județe ale euroregiunii s-a putut constata că datorită intervenției omului, în unele locuri s-au depășit limitele unui echilibru ecologic, ceea ce ne face să credem că poluarea și degradarea mediului ar putea deveni ireversibile. Aceasta se reflectă și asupra calității vieții populației din acele zone (foste centre industriale, miniere). Consecințele se observă cu precădere la stabilirea parametrilor demografici de bază (mortalitate, morbiditate, natalitate, longevitate medie a vieții).

Scopul și obiectivele cercetării sunt date de însăși actualitatea temei de cercetare: stabilirea situației condițiilor de mediu și evoluția calității acestora, stabilirea elementelor reprezentative pentru geografia populației și asezărilor caracteristice acestui areal, dotarea localităților, nivelul de trai al populației, starea de sănătate a populației în comparație cu factorii de mediu, situația infrastructurii sanitare a euroregiunii, analiza SWOT (S-Strong, W-Weakness, O- Opportunity, T-Threats) etc..

În aceste limite includem și apariția modelului euroregional Bihor – Hajdú-Bihar, scopul constituirii sale fiind acela de a îmbunătăți nivelul acțiunilor comune întreprinse de comunitățile locale și organele administrației publice locale ale celor două județe. Pe lângă multele acțiuni comune întreprinse de la înființarea sa, eficiența cea mai mare este cea referitoare la îmbunătățirea sau menținerea standardelor actuale ale calității mediului înconjurător la nivelul euroregiunii.

În vederea atingerii scopului dat de cercetarea în cauză, și anume analiza stării mediului la nivelul Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar, au fost stabilite următoarele obiective:

– evidențierea particularităților fizico-geografice;

– analizarea calității mediului, a surselor de poluare și a poluanților la nivel euroregional;

– cercetarea și analiza potențialului natural și socio-economic al euroregiunii studiate, importanța structurii sale euroregionale;

– cercetarea evoluției poluării mediului, precum și prevenirea și combaterea acesteia și gestionarea deșeurilor la nivelul euroregiunii;

– starea de sănătate a populației

– caracteristicile infrastructurii sanitare etc..

Suportul teoretic și științific pe care s-a bazat studiul prezentei teze de doctorat a fost stabilit în scopul fundamentării cât mai complete a obiectului cercetărilor și a urmărit atingerea graduală a obiectivelor enunțate în procesul elaborării lucrării de față. Pentru aceasta trebuie să aduc mulțumiri Universității din Oradea, Facultății de Istorie-Geografie care m-a susținut cu o bursă Socrates Erasmus în anul 2005-2006, pe o perioadă de 9 luni la Universitatea din Debrecen, Facultatea de Geografie Umană și Planificarea Teritoriului.

În cercetare a fost utilizată și baza informațională a diverselor instituții românești și maghiare(Agenția de Protecția Mediului din Oradea și Debrecen-TIKOFE, Agenția Județeană de Statistică Oradea și de Direcția de Statististică din Debrecen-KSH, Direcția de Sănătate Publică din Oradea și Debrecen-ANTSZ, Ambulanța Oradea și Debrecen, primăriile și consiliile județene ale celor două reședințe de județ Oradea și Debrecen etc.) cu care am conlucrat pe parcursul efectuării cercetărilor, dar și studiile practice efectuate pe teren în cele două județe, în vederea colectării de date și informații utile. Menționez că în metodologia de cercetare am folosit atât metode clasice specifice geografiei cât și metode și mijloace moderne. Astfel, pentru prelucrarea și analiza datelor, am apelat la informatizare și la tehnica de calcul, la metodologia G.I.S., la informații satelitare, la investigații de teren și la o bibliografie de actualitate.

Noutatea științifică a lucrării constă în studiul detaliat al Euroregiunii Bihor –Hajdu-Bihar, din punct de vedere interdisciplinar, analiza factorilor de mediu cu preponderență a celor meteorologici și influența acestora asupra stării de sănătate a populației etc. În lucrare o atenție deosebită a fost acordată nivelului de armonizare a datelor în domeniul protecției mediului înconjurător și cea a stării de sănătate a populației și elaborarea unor propuneri de amelioare a acesteia.

Semnificația și valoarea aplicativă a lucrării constau în faptul că finalitatea și rezultatele cercetării, precum și concluziile întocmite pot servi ca îndrumător sau ghid pentru reprezentanții organismelor administrației publice locale din cele două județe aflate în studiu, implicate în buna funcționare a Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar, a unităților sanitare, a organismelor de mediu, dar poate servi și drept comentariu științific al problematicii abordate pentru cercetări în domeniul protecției mediului, geografiei regionale, geografiei fizice și umane, geografiei medicale etc..

Lucrarea studiază patru probleme ce vizează cadrul natural al Euroregiunii Bihor-Hajdu-Bihar, aspecte ale populației Euroregiunii, calitatea mediului și impactul acestuia asupra sănătății populației și aspectele stării de sănătate a populației, care cuprinde 272 pagini grupate în 10 capitole, 129 figuri, 64 tabele.

Mulțumiri domnilor profesori universitari dr. Gheorghe Măhăra și dr. Süli-Zakar István, conducătorii științifici ai acestei teze de doctorat, cărora le mulțumesc în mod deosebit pe această cale și este evident că demersul meu științific nu ar fi fost posibil fără sprijinul și îndrumările competente ale celor doi domni profesori de la Universitatea din Oradea și Debrecen.

Mulțumesc tuturor instituțiilor care au avut amabilitatea de a-mi pune la dispoziție toate datele și documentația de care am avut nevoie pentru lucrarea de față, precum și colegilor care m-au sprijinit și m-au ajutat la realizarea acestei lucrări. Nu în ultimul rând recunoștința mea se îndreaptă spre membrii familiei mele, prietenilor care m-au înconjurat cu căldură și înțelegere, oferindu-mi tot sprijinul necesar încă din timpul facultății.

Partea I

1. ELEMENTELE SPAȚIALE ALE EUROREGIUNII BIHOR-HAJDÚ-BIHAR

1.2. Poziția geografică și limitele Euroregiunii

Județul Hajdú-Bihar este situat în estul Ungariei, în cadrul Regiunii de Nord, fiind delimitat în nord de județele Borsod-Abaúj-Zemplén și Szabolcs-Szatmár-Bereg, în sud de județul Békés, dinspre vest de județul Jász-Nagykun-Szolnok, iar în est fiind învecinat cu județul Bihor(România). Distanța de la capitala Ungariei(Budapesta) până la municipiul județului Hajdú-Bihar, Debrecen, este de 220km. Suprafața județului este de 6.211 km2 și ocupă locul al 4-lea între județele țării.

Județul Bihor este situat în partea de nord-vest a României fiind delimitat în nord de județul Satu Mare, în est de județele Sălaj, Cluj și Alba, în sud de județul Arad, iar în vest de granița cu Ungaria. Ocupă locul al șaselea între județele țării, având o suprafață de 7.544 km2. Județul Bihor face parte din regiunea de Dezvoltare Nord-Vest și se află la o distanță aproximativă de 600km față de capitala României(București).

Fig.1. Așezarea geografică a Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar în cadrul arcului carpatic (după Tóth G. Tibor, http://lazarus.elte.hu/hun/maps/)

Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar a fost fondată în octombrie 2002 de către Consiliul Județean Bihor și Autoguvernarea Hajdú-Bihar, la Acordul de înființare aderând și Municipiul Oradea precum și Autoguvernarea Debrecen. Obiectivele generale ale euroregiunii vizează menținerea și dezvoltarea relațiilor de bună vecinătate, identificarea domeniilor potențiale de cooperare transfrontalieră, organizarea și coordonarea acelor activități care promovează colaborarea membrilor în plan social, economic, cultural, educațional, protecția sănătății publice, protecția mediului și turismul, implementarea unor programe concrete în domenii de interes comun, promovarea relațiilor de colaborare la nivelul locuitorilor și al specialiștilor ce activează în diverse domenii de interes comun, promovarea cooperării organizațiilor euroregiunii cu alte organizații de la nivel internațional, sprijinirea membrilor euroregiunii în procesul de pregătire a aderării statelor membre la Uniunea Europeană, prin transmiterea de informații utile, precum și prin elaborarea în comun a unor proiecte ce vizează obținerea de fonduri financiare etc..

Fig. 2. Poziția geografică a Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar, având ca reper harta Ungariei și a României(Ilieș Al., 2003)

În ansamblu, elementele matematice care marchează punctele extreme ale euroregiunii sunt meridianele de 20°50’ și 2248’ longitudine estică, precum paralele de

4623’ și 4758’ latitudine nordică.

Fig.3. Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar(MTA-RKK, 2006, cu completări)

Limita vestică a Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar corespunde Văii Tisei pe linia localităților Polgár, Tiszacsege, Egyek, urmând să traveseze Rezervația Naturală Hortobágy, apoi orașul Püspökladány și Szerep. Această linie separă județele Borsod-Abaúj-Zemplén și Jász-Nagykun-Szolnok.

Fig.4. Limitele geografice și județele învecinate Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar

Limita nordică a euroregiunii, prin care aceasta se delimitează de județul Szabolcs-Szatmár-Bereg, străbate localitățile: Tiszagyulaháza, Tedej, Hajdúdorog, Hajdúhadház, Téglás, Nyíradony și Fülöp. De județul Satu Mare, euroregiunea este despărțită de o linie ce străbate Câmpia Carei – Valea lui Mihai, Câmpia Ierului și Platforma Marghitei până la extremitatea estică a comunei Boianu Mare.

Limita de est este ancorată pe o zonă deluroasă și montană, este sinuoasă deoarece străbate forme de relief diferite. Prin urmare din dreptul localității Boianu Mare limita se îndreaptă spre sud, străbătând Dealurile Dumbrăviței, Dealurile Bistrei, după care urmează culmea Munților Plopiș, cumpăna de ape dintre Valea Drăganului și Valea Iadului, apoi culmea Munților Bihor trecând peste vârfurile Bătrâna(1.579m), Glăvoaia(1.425m), înșeuareaVârtop(1.160m), vârful Bihor(1.849m) până în vârful Piatra Aradului(1428m), care este un triplu punct de graniță între județele Bihor, Alba și Arad. Această linie separă euroregiunea de județele Sălaj, Cluj și Alba. În continuare se desfășoară limita de sud, care o separă de județele Arad și Békés și care urmărește înșeuarea Cristiorului, culmea Munților Codru-Moma, pentru a cobori apoi în Câmpia Crișurilor, cursul inferior al Crișului Negru până în dreptul localității Ant unde intersectează granița cu Ungaria, urmând în continuare Câmpia Bihariei și Câmpia Sárrét, precum și localitățile Körösszakál, Újiráz, Csökmő, Darvas, Biharnagybajom.

Aceste limite încadrează o unitate teritorială bine definită ce însumează o suprafață de 13.746 km2 si o structură fizico-geografică eterogenă(munți, dealuri, depresiuni de tip golf cu aspect de șes și câmpii întinse) cu un potențial economic și industrial mixt și un potențial turistic remarcabil.

1.2. Înființarea, scopurile și caracteristicile Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar

Printre premisele cooperărilor transfrontaliere se află Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.120/1998 pentru ratificarea de către România a Convenției-cadru europene asupra cooperării transfrontaliere a colectivităților sau autorităților teritoriale, adoptată la Madrid, la 21 mai 1980, care constituie cadrul legislativ de desfășurare a acțiunilor de cooperare transfrontalieră de către autoritățile și comunitățile locale din țara noastră. Totodată, România este parte la Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strassbourg, la 15 octombrie 1985, și ratificată de România prin legea nr. 199 din 1997.

Conform prevederilor Convenției de la Madrid, cooperarea transfrontalieră vizează întărirea și dezvoltarea raporturilor de vecinătate între colectivități sau autorități teritoriale ce depind de două sau mai multe părți contractante, precum și încheierea de acorduri și înțelegeri utile în acest scop. Colectivitățile, autoritățile sau organismele desemnate să exercite funcțiile regionale sunt, potrivit legislației române, consiliile județene și consiliile locale(Gabriela- Argentina Popoviciu, 2007).

Cooperarea transfrontalieră presupune în primul rând existența a cel puțin două părți situate de o parte și de alta a unei frontiere care își propun să rezolve împreună o serie de probleme comune a căror efect nu ține cont întotdeuna de o limită politică, trasată de cele mai multe ori arbitrar(Czimre Klára, 2003). Deschiderea granițelor readus din nou în prim plan conceptul de cooperări transfrontaliere, iar în realizarea acestui demers se apelează de regulă la două principii de bază, cum ar fi principiul parteneriatului și cel al subsidiarității(după Al. Ilieș, 2003).

Obiectivele generale ale Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar vizează:

menținerea și dezvoltarea relațiilor de bună vecinătate;

identificarea domeniilor potențiale de cooperare transfrontalieră;

organizarea și coordonarea acelor activități care promovează colaborarea membrilor în plan social, economic, cultural, educațional, ocrotirea sănătății, protecția mediului și turism;

implementarea unor programe concrete în domenii de interes comun;

promovarea unor relații de colaborare la nivelul locuitorilor și al specialiștilor ce activează în diverse domenii de activitate de interes comun;

promovarea cooperării euroregiunii cu alte organizații internaționale;

elaborarea în comun a unor proiecte ce vizează obținerea de fonduri financiare etc..

Cooperarea în cadrul acestei euroregiuni a avut drept rezultat accesarea de către municipalitate, în parteneriat cu partea maghiară, a unor fonduri Phare prin programele de cooperare transfrontalieră (PHARE CBC). În perioada ianuarie-decembrie 2003 s-a derulat proiectul “Pod Cultural Oradea-Debrecen” care a constat în activități și organizare de evenimente menite să apropie și să ofere vizibilitate reciprocă mediului cultural, tradițiilor și vieții artistice din cele două regiuni. De asemenea, la sfârșitul anului 2004 s-a încheiat proiectul “Business Access” care are ca obiectiv facilitarea cooperării între IMM-urile românești și maghiare. Acest proiect a constat în seminarii de informare, workshop-uri și organizarea de întâlniri pentru întreprinzători. Asemănător altor structuri de cooperare transfrontalieră, Euroregiunea Bihor – Hajdú-Bihar are trăsături generale similare acestora, cum ar fi cele referitoare la modul de constituire și de funcționare, dar și o serie de trăsături specifice.

Din punct de vedere structural este o asociere de unități administrativ-teritoriale de același rang, dar include și alte unități de rang inferior, individuale sau în asocieri, existând astfel un cadru de cooperare extins atât pe orizontală, cât și pe verticală.

Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar este o structură constituită prin participare bilaterală la nivel de state, ceea ce-i conferă un grad sporit de funcționalitate, comparativ cu Euroregiunea Carpatica (multistatală) și o concentrare mai puternică pe probleme specifice derivate din poziția contiguă a celor două areale.

Fig.5. Principalele sectoare de pe teritoriul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar

(MTA – RKK, 2006, cu completări)

Consiliul Județean Bihor (România) și Autoguvernarea Locală Hajdú-Bihar (Ungaria) au recunoscut rolul important pe care îl joacă cooperarea transfrontalieră în domeniile de interes comun pentru procesul integrării europene. La nivelul Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar premisele favorabile cooperării transfrontaliere derivă și din faptul că, în special în ultimii ani, perspectiva dezvoltării tranfrontaliere este acceptată de către majoritatea factorilor economici și decizionali.

Drept urmare, constituirea euroregiunii are ca și scop stimularea unor noi căi de cooperare între comunitățile celor două țări, conform obiectivelor stabilite:

-menținerea și dezvoltarea relațiilor de bună vecinătate;

-identificarea domeniilor potențiale de cooperare transfrontalieră, inclusiv cel de protecția mediului;

-organizarea și coordonarea activităților menite să promoveze cooperarea în domeniile stabilite;

-implementarea programelor concrete în domeniile de interes reciproc;

-promovarea colaborării euroregiunii cu alte organizații internaționale și sprijinirea membrilor în procesul de integrare europeană.

Dintre principalele caracteristici politico-geografice ale acestei structuri de cooperare transfrontalieră se impun a fi subliniate următoarele:

– are o poziție privilegiată de partea românească prin includerea parțială a unui sector din frontieră considerată „poarta” României spre Uniunea Europeană;

– sub aspect dimensional este o structură de mărime medie atât în ceea ce privește suprafața cât și numărul locuitorilor fiind, din acest punct de vedere, de tip substatal;

– ca formă este apropiată de cea a unui sistem cu grad ridicat de funcționalitate, fiind asigurată o distribuție echilibrată în teritoriu a localităților și a acestora față de centrele de reședință (Debrecen și Oradea);

– este o structură de cooperare transfrontalieră conturată în bazinul hidrografic al Crișurilor, respectiv Tisei, cu o morfologie caracterizată de o dispunere în trepte a principalelor unități de relief, cu un accent puternic de complementaritate și care, în afara determinării fizico-geografice beneficiază de o compatibilitate la nivelul sistemului de organizare administrativ-teritorială, determinantă pentru dezvoltarea unui sistem transfrontalier funcțional;

– beneficiază de un sistem de căi și mijloace de comunicații favorabil complementarității, ca bază a dezvoltării economice;

– are o bază etnică dominant româno-maghiară cu pondere echilibrată a celor două etnii, la care se mai adaugă, în număr și ponderi reduse, rromi, slovaci, germani etc.;

– are un nivel de dezvoltare economică ridicat pentru partea estică a Europei.

Datorită suportului frontierei de stat dominant terestru, între cele două sisteme teritoriale asociate, există un potențial de comunicații latent și activ ridicat care poate asigura un flux transfrontalier asemănător celui din alte state europene.

Fig.6. Principalele localități și axe de tranzit ale Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar

(sursa: RKK-MTA, 2006, cu completări)

Complexitatea dimensiunii transfrontaliere în regiune este de asemenea, determinată de următoarele aspecte:

– componenta umană caracterizată ca echilibrată numeric, iar sub aspect etnic o structură dominant româno-maghiară materializată printr-o tradiție puternică de conviețuire a majorității și a minorităților locale;

– existența unor importante resurse naturale și edificii antropice;

– complementaritatea cadrului natural și implicit o mare diversitate peisagistică;

– potențialul resurselor umane, care prin prezența universităților din Oradea și Debrecen se caracterizează printr-un înalt grad de specializare;

– conservarea elementului local în dezvoltarea transfrontalieră;

– prezența unor coridoare de transport și căi de comunicații de importanță europeană;

– existența unui număr însemnat de puncte de trecere a frontierei. Astfel, există mai multe drumuri de legătură între localitățile situate de-o parte și de cealaltă a frontierei dintre care trei sunt operaționale pentru trafic în regim internațional: Salonta – Méhkerék (Micherechi), Borș-Ártánd și Valea lui Mihai-Nyírábrány și două pentru trafic ocazional: cum ar fi Săcuieni-Letavertes.

– punctele de trecere a frontierei în regim internațional se află amplasate pe importante coridoare rutiere europene (E 60), care traversează cele două țări pe direcția vest -est;

– pe calea ferată, există trei puncte de trecere a frontierei. Acestea sunt: Salonta-Kötegyán, Episcopia Bihor-Biharkeresztes și Valea lui Mihai-Nyírábrány.

– transportul aerian este deservit în spațiul românesc de aeroportul Oradea, iar în cel maghiar de cel de la Debrecen, ambele asigurând și legături pe rute internaționale.

Există în același timp o serie de diferențieri între cele două areale, predominând cele de natură structurală, cum ar fi:

– în domeniul politico-administrativ: sistemul fiscal, reglementări sociale (prețuri, salarii, contribuții sociale, norme tehnice, monede etc.);

– în domeniul protecției mediului există inadvertențe în privința normelor STAS, din cele două țări;

– în domeniul cultural și social: limba, sărbătorile tradiționale, oferta de produse, proprietatea privată etc.;

– domeniul economic – crearea de filiale, locuri de muncă, șomaj, servicii etc. Se constată, spre exemplu un flux puternic de forță de muncă dinspre România spre Ungaria, îndeosebi pentru lucrările agricole.

– de asemenea, sub aspect comercial, se înregistrează diferențieri, respectiv un flux unidirecțional de mărfuri. Astfel, dacă până în anul 1992 exista un trafic de produse alimentare în special dinspre partea română spre cea maghiară, după această dată și foarte accentuat în ultimii ani sensul s-a inversat. Astfel, se înregistrează un flux puternic de produse de la cele alimentare până la cele electronice dinspre partea ungară spre cea română, aceasta din urmă devenind o însemnată piață de desfacere pentru prima. Situația este rezultatul politicii fiscale diferite la nivelul celor două țări, transpusă în realitate prin mari diferențe de prețuri determinate în mare măsură și de politica de subvenționare a produselor maghiare de către statul maghiar. Acest proces se realizează prin micul trafic de frontieră, ajungându-se în situația ca o mare parte a populației din spațiul românesc să realizeze săptămânal aprovizionarea cu produse alimentare din spațiul maghiar(Gabriela Argentina Popoviciu, 2007).

La nivelul euroregiunii, politicile de promovat trebuie să vizeze, în primul rând, patrimoniul umanității, și anume: protejarea și reabilitarea condițiilor de mediu (aer, apă, păduri etc.), prin reglementări acceptate la nivel mondial, securitatea comună din punct de vedere alimentar, financiar, sanitar etc., protejarea și reabilitarea patrimoniului cultural, precum și altele.

Concluzii

Euroregiunea Bihor – Hajdú-Bihar reprezintă o asociație cu caracter deschis de cooperare transfrontalieră și nu posedă personalitate juridică proprie. În cadrul procesului de cooperare, părțile au drepturi și obligații identice. Prin prezenta cooperare ele și-au exprimat acordul ca acțiunile lor să fie caracterizate prin încredere reciprocă, spirit de colaborare și relații de bună vecinătate.

Stabilirea și atingerea unor obiective comune ce aparțin la două unități administrativ-teritoriale distincte, despărțite de o frontieră de stat, presupun identificarea acestora și realizarea unor alianțe relativ stabile în timp, ceea ce autoritățile locale ale celor două județe au și făcut la finele anului 2002 (11 oct.), când au semnat acordul de colaborare.

Premisele care au stat la baza cooperării transfrontaliere între cele două județe sunt dintre cele mai complexe îmbinându-se cu acest spațiu fizico-geografico-istorico-social.

Coridoarele de transport și căile de comunicație de la nivelul Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar sunt de importanță europeană.

Punctele de trecere a frontierei în regim internațional se află amplasate pe importante coridoare rutiere europene, drumul european E60, care traversează practic cele două țări pe direcția vest -est, urmând ca fluidizarea traficului internațional să se realizeze în viitorul foarte apropiat cu ajutorul autostrăzii aflată în construcție la momentul actual. Alături de aceste puncte de trecere a frontierei se adaugă alte două, de interior, localizate în aeroporturile internaționale de la Oradea și Debrecen, pentru a căror dezvoltare comună s-a găsit eficientă o structură complementară, prin legarea acestora de o arteră rutieră de mare viteză, întrucât distanța dintre cele două infrastructuri aeroportuare este de mai puțin de 60 km. Acest proiect are în vedere și dezvoltarea calității infrastructurii existente pentru a asigura un trafic sigur și rapid al drumurilor europene ce tranzitează teritoriul euroregiunii, dar și eliminarea diferențelor între infrastructura mediului rural și cel urban, modernizarea drumurilor și racordarea lor transfrontalieră.

2. SCURT ISTORIC AL CERCETĂRILOR

În ansamblu, Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar a fost puțin cercetată, însă pe cele două județe constituente luate separat există o serie de studii geografice atât cu caracter general cât și studii ce vizează unele elemente ale mediului înconjurător.

Prezentăm câteva studii geografice cu caracter general care vizează arealul studiat. Dintre sursele bibliografice valoroase cu caracter general pentru descrierea caracteristicii fizico-geografice a arealului studiat putem aminti lucrarea lui Pécsi-Sárfalvi(1960) cu descrierea detaliată geografică a Ungariei, apoi lucrarea realizată de Udvarhelyi. K. și colaboratori(1968), unde prezintă tematic caracteristicile fizico-geografice ale Ungariei, cu o analiză de geografie umană detaliată a Ungariei cu referiri și hărți tematice ale județului Hajdu-Bihar. Pentru partea română, cea mai importantă lucrare este „Geografia României(Vol. I, II, III, IV)” apărută la București(1983-1992), precum și „Enciclopedia Geografică a României”(1982), care descrie extrem de detaliat teritoriul României din punct de vedere fizico-geografic, toate cu valoroase referiri și asupra județului Bihor, îmbogățite cu hărți tematice la nivelul județelor sau al țării în general.

Dintre studiile geografice speciale(locale), care tratează și analizează în detaliu teritoriul ales de noi, adică Euroregiunea Bihor Hajdú-Bihar, putem aminti vechea lucrare a lui Varga G. (1882), Borovszky S. (1901), sau a lui Mendöl T. (1940), care includ arealul studiat, cu caracteristicile sale geografice subliniind și obiceiurile din trecut ale localnicilor. Amintim apoi, monografia coordonată de Süli-Zakar I. (1999), care descrie teritoriul județului Hajdú-Bihar, cu numeroase referiri valorose la nivel de localități. Dintre lucrările importante apărute în România putem aminti pe cea realizată de Berindei I., Pop P. G., Măhăra Gh., Aurora Posea(1977), ce reprezintă un studiu de geografie regională detaliată, privind Câmpia Crișurilor, Crișul Repede, Țara Beiușului apoi studiul realizat de Berindei I., Pop P. G.(1972), aceasta din urmă fiind o bază serioasă pentru a descrie sistematic din toate punctele de vedere teritoriul județului Bihor. Alte studii importante sunt făcute de Hajdú-Moharos J. (1997), sau de Măhăra Gh. pentru Dealurile Banato-Crișane(1996, 2003), și tot de Măhăra Gh. și colab. pentru bazinul Crișului Repede(1999), precum și recentul atlas al zonei metropolitane Oradea de Ilieș Al. și colab. (2007), ce reprezintă hărțile tematice ale acestei zone. Dumiter Aurelia în lucrarea (2007), face o caracterizare geografică completă a orașului Oradea, punând accent pe clima și topoclimatele acestui oraș.

Studii privind calitatea mediului din arealul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar au fost realizate de Csorba P., Kórós Cs., Novák T. (2001), care subliniază diversitatea peisajelor la nivel microteritorial, identificând factorii care accelerează schimbările de mediu, slăbirea sau distrugerea calității terenurilor. O altă lucrare a fost realizată de Szegedi S.(1997), unde s-a prezentat gradul de poluare al solurilor din raza municipiului Debrecen, iar același autor în teza de doctorat (1999), subliniează rolul parcului de mașini în poluarea solurilor și a florei din arealul orașului Debrecen și conexiunile acestora privind ecologia urbană. De asemenea trebuie menționat și grupul de cercetători Borbély-Kiss I., E. Koltay, Gy. Szabó, L. Bozó, K. Tar(1999), care abordează tema poluării mediului aerian în estul Ungariei, cu referire atât la regiunile urbane, cât și la cele rurale. La aceste studii amintim numeroasele articole privind protecția mediului cum ar fi cea realizată de Kerényi A.(1995, 1999) sau de Szabó Gy. și Híj Z. (2006) sau de Fazekas I. ( 2004) care studiază gestionarea deșeurilor din arealul studiat de noi. În județul Bihor printre primele lucrări referitoare la protecția mediului înconjurător sunt cele ale lui Gh. Măhăra (1969, 1976), care prezintă rezultatele cercetări privind gradul de poluare a aerului din spațiul Câmpiei Crișurilor și a arealelor limitrofe. La aceste studii privind protecția mediului amintim articolul realizat de Josan N., Dudaș A. și de Borota D., Nistor S. și. colab.(2003), apoi lucrarea lui Romocea Tamara și colab. (2003), sau cea lui Măhăra Gh. și Linc Ribana(1999), care prezintă factorii ce periclitează calitatea aerului, apei, solurilor, a regimului depozitelor de deșeuri precum și gestionarea acestora etc..

Studii privind starea de sănătate a populației nu sunt la fel de numeroase precum cele fizico-geografice, dar totuși apar lucrări valoroase pentru acest areal realizate de unii cercetători. Unele lucrări privind starea de sănătate a comunității umane au fost realizate de Uzzoli Annamária(2004), unde prezintă discrepanțele teritoriale privind sănătatea populației din Ungaria sau de Pál V. (1999), care analizează regiunile de dezvoltare ale Ungariei din perspectiva caracteristicilor sistemului sanitar. O lucrarea importantă asupra stresului climatic la nivelul județului Hajdú-Bihar este cea a lui Szegedi S.(2002), care are ca temă principală problematica climei urbane. Deasemenea Kircsi Andrea și Szegedi S. (2003) care analizează efectul insulelor de căldură din orașul Debrecen. La nivelul județului Bihor o lucrare de referință în studiul mediului înconjurător este cea a lui Măhăra Gh. (1994), precum și lucrarea din anul 1996, de același autor ce analizează factorii care contribuie la stresul climatic și stabilește prin calcule matematice valorile exacte ale acestuia pe diferitele trepte de relief din județului Bihor. O altă serie de lucrări de geografie medicală sau bioclimatologie umană regăsite în tema studiului nostru sunt cele ale Elenei Teodoreanu (1983, 2002, 2004, 2007), Liliana Dumitrache (2004), și Stașac M.(1998), lucrări ce vizează probleme de geografie medicală.

Privitor la problemele de geografie umană putem afirma cu ușurință că există un număr mult mai mare de studii pe această temă. Dintre acestea amintim lucrarea scrisă de Tóth J.-Vuics T.-Pál V. (1998), ce se prezintă în forma unui curs universitar de geografie umană ce tratează și problemele legate de geografie medicală. O altă lucrare de referință este cea a lui Süli-Zakar I. (1993), care analizează problematica socio-economică a județului Hajdú-Bihar din perspectiva dezvoltării acestuia. Același autor realizează o enciclopedie a județului Hajdú-Bihar (1999), prezintă informații amănunțite și complexe asupra geografiei județului respectiv, la care se adaugă lucrarea lui Baranyi B. (1996) care reprezentă un suport important pentru investigarea reședinței de județ din județul Hajdú-Bihar. În județul Bihor dintre cele mai recente studii de geografie umană amintim lucrările realizate de Al. Ilieș și Stașac M. (2000), Josan N. și Ribana Linc(1994), Bențe F. (1993), lucrări care abordează caracteristica geodemografică a părții de vest a României. Mai amintim studiul lui Szilágyi Ferenc (2005) care cercetează arealul Crișanei din punct de vedere a cultelor.

Lucrarea de față are un aport semnificativ în cercetarea cadrului natural și a potențialului uman a Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar, a stării de sănătate a mediului înconjurător și a populației din acest areal, pe baza prelucrării și analizei datelor statistice.

3. CADRUL NATURAL

3.1. Structura geologică

3.1.1. Unitățile montane

Munții Apuseni au o poziție aparte față de catena alpină, rămânând în afara arcului alpino-carpatic ca o unitate internă a acestuia. Ei aparțin mai multor cicluri tectonice din care ultimul, ciclul alpin, este bine conturat. Cuvertura sedimentară alpină a Munților Apuseni s-a format în două bazine distincte ca procese de sedimentare, ca timp de formare și ca funcție tectono-magmatică, generând două unități geologice diferite: Apusenii de nord și Apuseni de sud. Apusenii de nord includ pe teritoriul județului o parte a Munților Bihor, Codru-Moma, Vlădeasa, Pădurea Craiului și Plopiș. Aici întâlnim un mozaic petrografic alcătuit din roci cristaline, sedimentare și magmatice care din punct de vedere structural-tectonic alcătuiesc două domenii: autohtonul de Bihor-Pădurea Craiului și cel al Pânzei de Codru.

Autohtonul de Bihor-Pădurea Craiului este alcătuit dintr-un fundament cristalin, o cuvertură sedimentară și pe alocuri din roci magmatice. Fundamentul cristalin este rigid, compartimentat de falii, denivelat și acoperit cu petice sedimentare epicontinentale prinse într-o tectonică de șariaj în care este antrenat parțial și fundamentul cristalin, generând astfel sistemul Pânzelor de Codru.

Cuvertura sedimentară cuprinde o suită permomezozoică la care se adaugă un eruptiv reprezentat prin riolite și diabaze permiene. Formațiunile permiene au caracter continental (brecii,conglomerate,cuarțite roșii, gresii cu stratificație torențială) și o colorație roșcată ceea ce indică un climat semideșertic. Se dispun peste cristalin și suportă discordant triasicul inferior. Aceste formațiuni apar în Munții Bihor, Pădurea Craiului și în special Codru-Moma unde au grosimi mari și sunt puternic metamorfozate.

Depozitele mezozoice sunt bine reprezentate prin trei cicluri de sedimentare: triasic, jurasic și cretacic. Depozitele triasice au o mare dezvoltare în Padiș, Munții Bihor-Pădurea Craiului(autohton) și în Codru-Moma(Pânzele de Codru). Triasicul și jurasicul este reprezentat prin faciesuri calcaroase, iar cretacicul prin faciesuri calcaroase și de fliș. Cuvertura sedimentară și mezozoică din Apuseni are o structură de tip jurasian, iar elementele structurale majore din Munții Pădurea Craiului conturează mai multe compartimente tectonice, care în județul Bihor sunt: Grabenul Remeți, zona treptelor antitetice Damiș-Roșia, horstul Cărmâzana, compartimentul Zece Hotare. Menționăm că bauxitele constituie umplutura depresiunilor carstice formate pe suprafața calcarelor neojurasice. Aceste depresiuni au forma neregulată, sunt adânci de câțiva metri, cu pungi, firide, crevase, stâlpi verticali accidentând fundul și pereții depresiunilor. Sistemul Pânzelor de Codru apare în Munții Codru-Moma pe care îi alcătuiește în întregime și în sudul autohtonului de Bihor.

În Paleogen Apusenii de pe teritoriul euroregiunii constituiau un masiv exondat supus eroziunii. Neogenul începând cu badenianul duce la fragmentarea Apusenilor, iar dinspre bazinul Panonic marea a pătruns în regiunile scufundate, formând o serie de golfuri. Activitatea intrusivă a banatitelor a generat fenomene de contact asupra rocilor din fundament. Astfel, în Munții Bihor la contactul banatitelor cu calcarele mezozoice au luat naștere diferite tipuri de skarne, de care se leagă zăcămintele de substanțe minerale utile de la Băița-Bihor.

Cuaternarul în zona montană apare sub formă restrânsă, fiind reprezentat de depozite periglaciare, depozite eluviale carstice și cele de turbă de la Padiș-Cetățile Ponorului și de la Remeți(Coada Lacului).

3.1.2. Depresiunea panonică

Este o unitate structurală ce pătrunde prin intermediul depresiunilor golf în vestul Munților Apuseni. Are un fundament cristalin de vârstă triasică și cretacică puternic fragmentat de falii și compartimentat în blocuri denivelate situate la diferite adâncimi, câteva sute de metri la Tinca, 1.500m la Inand și peste 5.000m la Biharia(Gh. Măhăra, 1977).

Peste soclul cristalin urmează pătura sedimentară care, la nord de Barcău, este formată din depozite în facies de fliș paleogen, iar între Barcău și ridicarea cristalinului de la Inand-Salonta apar numai formațiuni miocene și pliocene. În miocen condițiile de sedimentare devin aproape uniforme. Acum se depun marne, argile cenușii și nisipuri, iar în pliocen apare o monotonie litologică datorită predominării agilelor, marnelor și nisipurilor.

Depozitele cuaternare acoperă întreaga suprafață a depresiunii. Pleistocenul formează depozitele proluviale ale unor largi conuri de dejecție situate la ieșirea râurilor din munte. În pleistocenul superior s-au acumulat argilele roșii în alternanță pe alocuri cu depozite loessoide. În Holocen se formează depozitele de terasă, pe râurile din depresiunile golf și în estul Câmpiei de Vest, alcătuite din pietrișuri, nisipuri grosiere acoperite cu prafuri nisipoase și argile prăfoase. Tot acum se depun nisipurile zburătoare din jumătatea vestică a euroregiunii precum cele din regiunea Valea lui Mihai – Nyírség și depozitele de mlaștină din Valea Ierului.

3.1.3. Bazinele externe neogene

Transgresiunea badeniană duce la formarea bazinelor de sedimentare neogene din vestul Apusenilor reprezentate prin depresiunile Beiușului, Vad-Borod și Barcăului. Depozitele din aceste bazine s-au depus în badenian, sarmațian, panonian și cuaternar. Se constată că în zonele centrale ale bazinelor apar formațiuni mai fine iar la periferia lor mai grosiere. Depozitele de bază sunt alcătuite dintr-un orizont conglomeratic sau grezos peste care se dezvoltă un facies marno-grezos. Uneori apar și calcare oolitice peste care sunt dispuse marne. Extensiunea maximă a apelor este în ponțian, când se depun nisipuri. Insular, formațiunile amintite sunt acoperite de pietrișuri piemontane rezultate din acțiunea rețelei hidrografice care urmărea retragerea înspre vest a Lacului Panonic.

3.2. Relieful euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar

Frămăntârile geologice petrecute de-a lungul timpului au condiționat apariția în alcătuirea teritoriului ocupat de Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar a trei mari unități structurale de relief: munți, dealuri și câmpii. Altfel spus, teritoriul euroregiunii format în decursul timpurilor aparține la trei unități structurale distincte: Munții Apuseni, bazinele neogene marginale și Depresiunea Panonică.

Relieful acestui teritoriu este foarte diversificat, având în vedere succesiunea tuturor treptelor de relief, de la câmpii joase până la vârfuri montane înalte. Teritoriul euroregiunii se suprapune peste o zonă cu o mare varietate a formelor de relief clădite sub forma unui vast amfiteatru cu deschidere spre nord-vest. Se disting trei unități principale: munții cu bogăția și farmecul peisajului lor, dealuri domoale ce înconjoară marginea vestică a munților, despărțite de depresiuni largi care pătrund printre dealuri în munte, ca niște golfuri și o întinsă câmpie aluvionară cu soluri fertile (Fig.7).

Fig.7. Unitățile majore de relief din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Altitudinile acestui teritoriu variază între limite foarte largi: în vest apar altitudinile cele mai joase, de aproximativ 80 m, în cadrul Canalului Sárrét și Hamvas, însă cum pătrundem mai spre est apar cămpii mai înalte subcolinare, dealuri, depresiuni si munți, unde apare și cea mai mare altitudine din acest teritoriu, de 1.849m în vârful Bihorul Mare(Cucurbăta Mare).

3.2.1.Unitățile montane

Munții ocupă partea sud-estică a euroregiunii și se prezintă ca o masă muntoasă lobată de depresiuni golfuri periferice. Subsolul edificiului montan este un adevărat mozaic petrografic de tipuri și vârste diferite. Varietatea petrografică combinată cu tectonica pronunțată și eroziunea diferențială au generat o gamă variată de forme de relief, de la culmi muntoase impozante cu platouri subalpine întrerupte de versanți abrupți, la plaiuri domoale și depresiuni golf. Acestora li se alătură o multitudine de forme carstice ce dau o notă de originalitate morfografiei. În unitatea montană a euroregiunii se înscriu Munții Bihor-Vlădeasa ce reprezintă un nod orografic din care se desprind spre vest Munții Crișurilor(Pădurea Craiului, Codru-Moma) și Munții Plopișului, adevărate horsturi despărțite de depresiuni de tip graben(Beiuș, Oradea-Vad-Borod, Barcăului).

-Munții Bihor-Vlădeasa reprezintă spațiul montan cel mai înalt, cu altitudini cuprinse între 1.200 și 1.800m, culminând în vârful Bihorul Mare (1.849m), constituind axul central cel mai înalt al zonei montane(Fig.8). Au o dispunere meridiană și pătrund pe teritoriul euroregiunii cu latura lor vestică. În funcție de structură, vechimea rocilor și morfologie îi putem împărți transversal în trei compartimente diferite: Bihorul sudic, Bihorul nordic și Munții Vlădeasa.

Bihorul sudic numit și Masivul Biharia reprezintă sectorul sudic al axului central din care în cadrul euroregiunii este cuprinsă partea sa vestică, începând din vârful Piatra Aradului(1.429m), peste vârful Bihor și Piatra Grăitoarei, Pasul Vârtop pe la Crișul Băiței și a Arieșului Mare.

Fig. 8. Vedere de ansamblu de pe vârful Piatra Grăitoarei(1.650m), în ultim plan vârful Cucurbăta Mare cu altitudinea de 1.849m (Foto: Ambrus L. Attila)

Culminează în vârful Bihor(1.849m) numit de localnici și Cucurbăta Mare, ce constituie un splendid punct de belvedere pentru regiunile înconjurătoare. Aici, ca de altfel în întreaga zonă a Munților Apuseni, s-au conservat bine suprafețele de nivelare policiclice și în special ciclul superior Fărcaș –Cârligatele și cel mediu Măguri-Mărișel.

Bihorul nordic reprezintă spațiul cuprins între Biharia și Muntele Vlădeasa. O caracteristică a acestui sector montan o reprezintă diversitatea petrografică, deoarece se succede de la nord la sud sub formă de fâsii din ce în ce mai noi. Astfel în nord în Măgura Vânătă apar conglomerate și gresii urmate spre sud în zona Padișului de calcare masive și dolomite după care se ivesc petice de gresii și șisturi prezente în groapa de la Barsa-Valea Cetăților, pentru ca apoi să apară din nou calcarele în zona Cetățile Ponorului-Valea Galbenei-Valea Sighiștelului. Această structură geologică generează un relief petrografic divers în care nota caracteristică o dă relieful carstic, care se impune în peisaj și care-i conferă zonei un mare potențial turistic. Aici se detașează Cetățile Ponorului unul dintre cele mai grandioase fenomene carstice din Europa. Sunt alcătuite din trei doline-avene uriașe de 180-200m adâncime legate subteran de un curs de apă activ. În zona rocilor necarstificabile se dezvoltă o rețea hidrografică de suprafață care atunci când ajunge în regiunea platourilor carstice se pierde în subteran prin sorburi sau ponoare pentru a reapare la suprafață în văii adânci sub formă de izvoare cu debite mari numite izbucuri(Izbucul Ponor, Izbucul Galbenei).

În masivul Țapu(1.475m) pe gresii roșii-violacee și galbene s-a dezvoltat un imens complex de eroziune torențială, dând Groapa Ruginoasa cu un diametru de cca. 500m și o adâncime de peste 100m (Fig.9.). Pereții acesteia sunt sculptați de o ravinație activă ale cărei canale se unesc la baza gropii, constituind obârșia Văii Seci.

Fig.9. Groapa Ruginoasa(Foto: Ambrus L Attila)

Aici este bine păstrată suprafața de nivelare Măguri-Mărișel, care prezintă două trepte: una superioară situată la 1.200-1.300m și una inferioară la 800-1.100m. Prima treaptă numită carstoplenă, se întâlnește în platourile carstice din Padiș-Cetățile Ponorului. Este dominată de un relief ruiniform cu numeroase văi oarbe a căror apă se pierde în subteran sau văi seci cu fundul plat și înverzit, care se mai numesc „hoance”. Endocarstul abundă în avene renumite(Borțig, Geamăna, Negru) și în numeroase peșteri dintre care unele adăpostesc ghețari, cum sunt: Ghețarul Focul Viu, Ghețarul de la Barsa etc.. Carstoplena Padișului este dominată de o serie de culmi(Măgura Vânătă 1.436m), Piatra Arsă(1.488m) Bisericuța Moțului(1.466m), Vărășoaia(1.441m) etc.

Celei de a doua trepte a suprafeței Mărișel îi corespund culmile muntoase și măgurile de la periferia Depresiunii Beiușului ca: Măgura Fericii(1.104m), Măgura Văratecului, Măgura Gurani(948m), Măgurița(1.038m) și Măgura Băiții(889m).

Munții Vlădeasa reprezintă compartimentul muntos situat la nordul Munților Bihor, până în valea Crișului Repede. Pe teritoriul euroregiunii se cuprinde o parte a interfluviului situat între Cornu-Muntelui-Cârligatele și Crișul Repede și cea a Iadului.

Petrografic sunt constituiți din formațiuni vulcanice banatitice larg răspândite în culmile Buteasa-Cârligatele-Poieni, iar în vest, în culmea Iadului, apar șisturi cristaline și calcare. În relief se remarcă interfluvii înalte de cca. 1.600m largi și cu povârnișuri domoale, care constituie ”golurile subalpine” cu întinse domenii de pășunat. Deasupra acestora se profilează vârfurile: Buteasa(1.792m), Băiței(1.750m), Cârligatele(1.694m) și Poieni(1.627m).

În Vlădeasa relieful este masiv, greoi, cu văi puternic adâncite, iar duritatea rocii generează abrupturi și rupturi de pantă în albia râurilor care dau cascade renumite(Iadolina, Vălul Miresei și Săritoarea Ieduțului). În Grabenul Remeților calcarele și dolomitele au ocazionat dezvoltarea unui relief carstic cu numeroase peșteri iar Valea Iadului este o succesiune de sectoare înguste de chei și defilee, cu abrupturi pitorești despărțite de bazine mai largi ocupate de așezări omenești.

Munții Plopișului sunt situați între Depresiunea Barcăului și Depresiunea Vad-Borod, în partea nord-vestică a Munților Apuseni. Sunt munți joși cu aspect de muncei și constituie peninsula nord-vestică a Munților Apuseni, cu aspect de interfluvii largi. Munții Plopișului reprezintă o culme largă de cristalin, ce se înclină lin de la 900m în sud-est până la 500m în nord-vest. Culmea principală, orientată pe direcția nord-vest – sud-est se menține la altitudini de 700-800m având câteva proeminențe mai importante: Poiana Florilor(705m), Arsura(706m), Văratecul(757m), Dealul Calului(713m), Osoiu(776m) etc.. Din culmea principală coboară un nivel mai jos (650-500m), sub forma unor plaiuri prelungi, adevărate contrafronturi ale muntelui, orientate atât spre valea Barcăului, cât și spre Crișul Repede. Periferia munților este tivită de o trenă de piemonturi și glacisuri în jur de 300m, dar care pot urca uneori la 450-500m, prezentă în general în Dealurile Tășadului-Bistrei, Oradei, Lugașului, Platoul Beznei. Valea Bistrei adâncită epigenetic în Munții Plopișului, îi împarte în două compartimente: nord-vestic, mai puțin extins și cu altitudini mai mici cum este Dealul Lupului(614m), Arsura(705m) și compartimentul sud-estic mai extins și mai înalt (Măgura Mare 918m). Spinarea munților constituie o veritabilă suprafață de nivelare, cu netezimi de câmpie, ocupată pe alocuri de sate împrăștiate. Văi adânci de 100-250m, unele dintre ele cu fundul larg, întrerup înfățișarea monotonă a muntelui și fac, ca atât spre Barcău, cât și spre Crișul Repede, să se desfășoare o serie de culmi, care cad în trepte până la altitudinea de 400m.

Munții Pădurea Craiului sunt plasați între Depresiunea Vad Borod în nord și Depresiunea Crișului Negru în sud. De Munții Bihor-Vlădeasa sunt separați prin Văile Iadei și a Meziadului, iar spre vest sunt limitați de Dealurile Tășadului. Altitudinea munților este cuprinsă între 600 și 800m și reprezintă înclinări domoale spre sud și spre nord-vest și provin probabil din fragmentarea unei suprafețe de nivelare modelată în etapa Fărcaș. Sunt alcătuiți dintr-un fundament cristalin peste care s-au depus formațiuni sedimentare: calcare, gresii și conglomerate. Relieful se prezintă sub forma unor platforme fragmentate într-o serie de culmi și masive izolate sub formă de măguri. La vest de Valea Iadului se profilează o culme mai înaltă și îngustă situată la cca. 1000m, din care se individualizează vârfurile: Piatra Tisei(1.057m), Măgura Beiușele(1.004m), Hodrângușa(1.027m).

În zona centrală a masivului s-a dezvoltat o suprafață extinsă, puternic fragmentată păstrăndu-se azi ca măguri sau culmi puțin alungite: Culmea Ponorașului 858-825m, Dealurile Rujet 844m, Cămârzan, Roșiorului 750m, Crucii 722m etc. Sub acesta apare suprafața Zece Hotare la o altitudine de 600-700m sub formă de interfluvii prelungi ce scad spre Bucuroaia, Vârciorog, Crișul Repede și Crișul Negru până la cca. 500-400m. Pe rocile carbonatice din plartourile carstice: Damiș, Zece Hotare, Vârciorog s-a dezvoltat un amplu relief carstic haotic și confuz cu doline, uvale, depresiuni carstice, gropi, ponoare, izbucuri, peșteri și avene. Aici s-au identificat 680 de cavități dintre care amintim peșterile Șuncuiuș, Vântului, Vadu Crișului, Meziad etc..

Fig. 10. Peisaj din Muntii Pădurea Craiului lângă localitatea Șuncuiuș

( Foto: www.verticaladventure.ro)

Munții Pădurea Craiului dețin câteva superlative carstice: cea mai lungă peșteră din țară: Peștera Vântului peste 32 km, cel mai adânc aven: Avenul din Stanu Foncii (325m), cel mai lung curs de apă subteran: Valea Topei cu Izbucul Aștileu de 11,3 km. La intrarea în depresiunile periferice, râurile permanente s-au adâncit în calcare formând sectoare de chei și defilee sălbatice(Cheile Videi, Albioarei, Mișidului, Brătcuței etc). Însă cel mai impresionant defileu este Defileul Crișului Repede de la Bălnaca-Vadu-Crișului cu Cheile Bălnaca-Șuncuiuș și Șuncuiuș-Vadu Crișului. În defileul de la Vadu Crisului foarte cunoscută este peștera cu același nume, activă, din care iese un pârâu ce drenează apele subterane din Platoul Zece Hotare.

Munții Codru-Moma sunt așezați în partea sudică a județului Bihor, la sud de Depresiunea Crișul Negru. Se desprind din blocul central al Bihorului prin Curmătura Cristiorului pe direcția sud-est spre nord-vest. Constituie cumpăna apelor între Crișul Negru și Crișul Alb. Luat în ansamblu Masivul Codru-Moma prezintă o asimetrie evidentă cu versantul vestic de pe teritoriul județului Arad mai abrupt, iar cel estic mai domol. Sub raport altimetric se menține la altitudini relativ moderate de 600-900m, atingând altitudinea maximă în vârful Pleșu la 1.109m, iar în alte patru vârfuri depăsește de asemenea 1.000m.

Morfologia acestor munți se caracterizează prin prezența a trei culmi principale orientate nord-vest spre sud-est: Culmea Codrului, care este axa principală a masivului ce se ridică ca un zid unitar cu altitudini medii de 900m. Rocile carbonatice prezente în părțile extreme ale masivului în Platoul carstic Dumbrăvița de codru și Platoul Vașcăului(600-700m), este ciuruit de doline, văi seci și depresiuni închise prin care se pierd apele în subteran pentru a reapărea la zi prin izbucuri cum este Izvorul din Boiu de lângă Vașcău sau renumitul izbuc intermitent de la Călugări.

Capătul nord-vestic al Munților Codru-Moma se termină spre Depresiunea Holodului în Măgura Forăului(Răbăganilor) care este un pinten montan alcătuit din gresii în care Crișul Negru și-a tăiat pitorescul defileu de la Borz –Șoimi. Sunt alcătuți din două masive, despărțite între ele printr-o curmătură care s-a format în urma eroziunii regresive a bazinului Văii Moneasa și al Văii Brihenilor. În desfășurarea sa rar depășește altitudinea de 1.000m(Pleșul 1.110m, Dealul Vârfului 1.095m, Vârful Devii 1.041m) în Masivul Codrului, iar Masivul Moma abia depășește 900m (Vârful Momuța 930m). Relieful este reprezentat printr-o culme cu direcție NV-SE, din care se desprind lateral o serie de spinări muntoase, a căror altitudine scade în trepte atât înspre Depresiunea Crișului Negru, cât și înspre cea a Crișului Alb. Alături de calcare care sunt predominante, mai întâlnim roci granitoidale la bază, apoi peste acestea s-au depus conglomerate, calcare negre, dolomite și gresii cuarțitice.

Unitățile deluroase

Această unitate, denumită unitatea Dealurilor Crișene, formează o zonă de tranziție continuă între Munții Apuseni și Câmpia Crișurilor, având o extensiune maximă pe rama dinspre munte a Depresiunilor Barcăului, Vadului și Beiușului. Are lățimi variabile de cca. 500-600m la 200-160m.

Sub raport genetic provin dintr-un piemont de acumulare existent la baza munților supus unui intens proces de eroziune. Structural, în alcătuirea lor există un fundament cristalin reprezentat de blocuri cu dimensiuni diferite situate la adâncimi ce cresc dinspre munte spre câmpie. Peste acesta apar depozite sedimentare grosiere, mai ales neogene, cu structură ușor monoclinală. Relieful este alcătuit din culmi prelungi monoclinale cu o cădere de 2,6-6% și cu spinări largi, netede ori slab ondulate. Culmile sunt separate de văi principale însoțite de lunci largi și de 4-7 nivele de terase sau de depresiuni de câțva kilometri lărgime. Pe povârnișuri apar deplasări în masă și procese de ravenare cu manifestări și intensități variate.

În funcție de masivele muntoase în jurul cărora s-au dezvoltat și de anumite particularități petrografice și morfologice pot fi deosebite mai multe subunități: Dealurile Crasnei, Plopișului, Pădurii Craiului, Bihorului, și Dealurile Codru-Moma. Acestora li se alătură culoarele depresionare ale Barcăului, Crișului Repede și Crișului Negru.

Imediat sub munți se desfășoară ca o treaptă prelungă o serie de culmi cu interfluvii netede, separate de văi largi, însoțite de terase. Acestea alcătuiesc Dealurile Crișene, care însoțesc fără întrerupere poala Munților Apuseni, pătrunzând și în interiorul depresiunilor.

În totalitatea lor reprezintă rezultatul unui proces intens de eroziune, asupra unui piemont de acumulare situat la baza Munților Apuseni. Energia reliefului variază de la caz la caz între 40 și 100m, iar înclinarea povârnișurilor de la 5 pe interfluvii, până la peste 15 pe versanții văilor, dar pot fi întâlnite și înclinări de 30 sau chiar de 45, cum este cazul unor defilee(Uileacu de Beiuș –Șoimi și al Crișțiorului).

În funcție de unitățile muntoase la periferia cărora s-au format și de anumite particularități petrografice, morfologice și genetice, putem să deosebim în cadrul Dealurilor piemontane Crișene următoarele unități:

-Dealurile Crasnei(Toglaciului) sunt situate la nord de Valea Barcăului și pătrund pe teritoriul Euroregiunii prin extremitatea lor vestică numită Dealurile Dumbrăviței(I.O. Berindei, 1972, Posea Gr., 1982)

– Dealurile Plopișului înconjoară dinspre nord, sud și vest Munții Plopiș între valea Barcăului, Crișului Repede și Câmpia Crișurilor. Spre bazinul Barcăului din ele se desprind Dealurile Bistrei, Depresiunea Popești și Dealurile Dernei, după care urmează spre vest și sud Dealurile Oradei, Aleșdului și Dealurile Beznei.

– Dealurile Pădurii Craiului însoțesc munții cu același nume din dreptul Defileului Vadu-Crișului și până în valea Meziadului. Au o dispoziție divergentă spre culoarul Oradea-Borod, Câmpia Miersigului și Culoarul Crișului Negru. Subunitățile sale sunt: Dealurile Dobricionești, Vârciorogului, Dealurile Tășadului, Căprioarei, Cărandului, Drăgeștilor, Ceișoarei, Dealurile Dobreștilor, Dealurile Vălanilor și Dealurile Sălătrucului și Meziadului.

– Dealurile Bihorului însoțesc marginea vestică a Munților Bihor-Vlădeasa între văile Meziadului, Roșiei, Crișului Negru și Curmătura Criștiorului. Văile principale care le drenează le-au fragmentat în mai multe subunități cum sunt: Dealurile Beiușele, Dealurile Buduresei, Dealurile Goruni și Dealurile Lazurilor, acestora li se alătură Dealurile Curmăturii Criștiorului situate în extremitatea sudică a județului Bihor între Munții Bihor și Codru-Moma, alcătuind o șa largă prin care se face legătura între depresiunea Beiuș și Brad-Hălmagiu.

– Dealurile Munților Codru-Moma sau Dealurile Momei și Dealurile Codrului, limitează pe teritoriul județului, marginea estică și nordică a Munților Codru-Moma și cuprind trei subunități: Dealurile Vașcăului sau Dealurile Momei(I.O. Berindei, 1977) sculptate în calcare mezozoice, având un relief carstic, apoi Dealurile Tărcăiței și mai la vest Dealurile Dumbrăviței numite de I.O. Berindei (1977) „Dealurile Codrului”. Acestea se desprind din Munții Codrului spre Culoarul Crișului Negru, Valea Brihenilor, Culoarul Drăgotenilor și Câmpia Călacei.

3.2.3. Unitățile depresionare

Culoarele depresionare au aspect de golfuri în care pătrunde, pe sub rama muntoasă, șirul dealurilor vestice, iar în lungul râurilor, la nivelul luncilor și al teraselor joase pătrunde Câmpia Banato-Crișană.

Se înșiră astfel:

-Depresiunea Barcăului este situată în partea nord-estică a Munților Plopișului. Este străbătută de răul Barcău de la est la vest, în est străjuită de Dealurile Toglacicului(Barcăului), după care se arcuiește treptat către vest, fiind însoțită în nord de fronturi de cueste, dar și de porțiuni depresionare largi. Este alcătuită din formațiuni sedimentare: nisipuri și pietrișuri.

Fig. 11. Imagini din Culoarul Crișului Repede de lângă localitatea Țețchea

( Foto: www.primariatetchea.groupromo.ro)

-Culoarul Crișului Repede (Culoarul Oradea – Borod) este drenat de Crișul Repede și afluentul său, Borodul. În cadrul său s-a dezvoltat Depresiunea Vad-Borod divizată de Defileul de la Vadu-Crișului în două compartimente: Borodul în est și Vadul în vest, care, începând de la localitatea Subpiatra, formează depresiunea intracolinară a Oradiei. Este larg deschis spre câmpie și este modelată în formațiunile neogene, nisipuri, pietrișuri din grabenul cuprins între Munții Plopișului și Munții Pădurea Craiului. Relieful este format din două trepte: dealurile de pe marginea munților și Depresiunea Oradea – Borod dezvoltată la nivelul teraselor.

-Culoarul Crișului Negru este modelat în umplutura neogenă a grabenului respectiv a depresiunii Beiuș-Holod cuprinsă între Munții Pădurea Craiului și Munții Codru-Moma. În cuprinsul său se individualizează și o treaptă înaltă formată din Dealurile Bihorului, iar depresiunile sunt constituite din depresiunea intracolinară Beiuș și depresiunea intracolinară Holod.

3.2.4. Unitățile de câmpie

Unitățile de câmpie ocupă partea vestică a Euroregiunii și sunt reprezentate prin Câmpia Tisei Mijlocii, Câmpia Hajdúság, Câmpia Nirului, Câmpia Crișurilor. Unitățile de câmpie constituie rezultatul procesului de acumulare și eroziune prin divagare a rețelelor hidrografice care coboară din regiunea mai înaltă a județului. Râurile care drenează această câmpie sunt lipsite de terase și au albii instabile. Această câmpie este formată din aluviuni vechi și din depozite loessoide care dau aspectul de câmpuri netede. Aspectele reliefului și particularitățile de geneză permit distingerea în cadrul unității de câmpie a trei subunități distincte:

– câmpia joasă de divagare sub 100m

– câmpia înaltă subcolinară peste 120m

– câmpia intermediară 100-120m

Câmpia joasă de divagare se desfășoară între Canalul Colector Crișuri și Valea Tisei pe teritoriul euroregiunii la o altitudine cuprinsă între 85-100m. Ea se prelungește tentacular în câmpia glacisurilor de-a lungul principalelor râuri. Se mai numește câmpie de divagare sau câmpie aluvială. Suprafața câmpiei este plană și se ridică cu doar 3-5m peste talvegul râurilor care aici sunt îndiguite. Prezintă numeroase albii și meandre părăsite, lacuri, mlaștini și lăcoviști cu fragmente de râuri fără izvor și fără vărsare. Toate acestea dovedesc tinerețea geomorfologică a câmpiei(holocenă). Aici nu se poate vorbi de o cumpănă de ape între râuri deoarece acestea curg aproape de suprafața câmpiei, iar la ape mari chiar mai sus. Cel mai reprezentativ pentru partea de vest a euroregiunii este Alföld-ul și este reprezentat printr-un relief monoton de câmpie care s-a format în urma depunerii aluviunilor de către râul Tisa și de vânt. După altitudine se individualizează două sectoare: unul de peste 100m acoperit cu loess format pe conurile de dejectie, iar compartimentul celălalt sub 100m altitudine cu zone inundabile și mlăștinoase cu exces de umiditate și cu stratul freatic aproape de suprafață. Această unitate cuprinde următoarele subunități:

Câmpia Tisei Mijlocii(Közép-Tisza vidék) care la rândul său cuprinde:

-Lunca inundabilă a Borsodului(Borsodi Ártér) apare în vestul euroregiunii, mai precis de-a lungul Tisei prezentând altitudini cuprinse între 88 și 93 m, are un relief monoton de câmpie însă pe alocuri apar mici dune de nisip cu 5-6m altitudine. Acest teritoriu s-a format pe conurile de dejecție ale Tisei, care în prezent sunt acoperite cu un strat de loess de o grosime de 1,5m și de nisipuri mișcătoare. În formarea și modelarea câmpiei a avut o contribuție majoră râul Tisa în Holocen.

-Câmpia Hortobágy(Hortobágy)apare tot în vestul a euroregiunii, fiind limitată în est de Canalul Colector de Est, precum și de Câmpia Hajdúság. Are un relief plat, tipic de câmpie cu altitudini medii cuprinse între 87-100m, cu o înclinare slabă spre sud. Relieful este monoton, specific câmpiilor aluvionare, însă putem semnala apariția unor movile de nisip, a nisipurilor mișcătoare, precum a numeroaselor meandre părăsite de râul Tisa. La sfârșitul pleistocenului arealul Hortobágy-ului a fost înconjurat de trei conuri de dejecție, iar în continuarea acestora apar acumulări fine de nisip, mâl, argilă și loess care au grosimi cuprinse între 100-200m. Ulterior, în holocen râul Tisa a străbătut acest teritoriu în totalitate, depunând aluviuni și modelându-l într-un relief omogen de câmpie.

Fig.12. Pusta Hortobágyului( Foto: Ambrus L. Attila)

Hortobágyul este cea mai întinsă regiune sărăturată și uscată din Ungaria si prezintă trei compartimente: compartimentul vestic cu altitudini ceva mai mari, cu aspect de câmpie aluvionară, cu relief ondulat (Fig.12.) Compartimentul mijlociu cu altitudini mai coborâte (sub 90m)ce ocupă cea mai mare parte a câmpiei, cu mari acumulări de sărături. Iar în final, compartimentul estic se aseamănă cu compartimentul vestic, aici altitudinile sunt mai ridicate față de compartimentul din mijloc, sărăturile sunt mai rare și pot apărea mici pâlcuri de silvostepă. Este una din cele mai întinse puste/câmpii ierboase din Europa (cu o suprafață de peste 1.400 km2), unde pasc sub cerul liber cirezi de vite sure ungurești, cai, bivoli, turmele de oi de rasă rațcă cu coarnele lor răsucite. Câmpia este declarată Parc Național, parte a patrimoniului mondial din 1999, și are o suprafață de 70.000 de hectare.

– Câmpia Barcău-Crișuri (Berettyó-Körös vidék) este cea mai joasă porțiune din cadrul Euroregiunii care s-a dezvoltat pe un teritoriu aflat într-o zonă subsidență și într-o fază de înmlăștinire, extinsă de-a lungul râurilor Barcău și Crișul Repede. Mai demult, doar micile movile ofereau condiții prielnice pentru locuitorii din regiune, însă cu timpul lucrările hidrotehnice au rezolvat problema excesului de umiditate, rezultând mari suprafețe de teren utilizabil. În urma acestor lucrări hidrotehnice a apărut și o serie de probleme, cum ar fi: densitatea ridicată a canalelor care nu fac față viiturilor sau apelor mari, modificarea caracteristicilor solurilor(sărăturarea și gleizarea)etc. În urma acestora, putem afirma că acest teritoriu nu este cel mai sigur și nu oferă stabilitate din punct de vedere agricol. Această regiune are două mari compartimente: compartimentul Barcău(Berettyó) și compartimentul Crișul(Körös-vidék).

-Compartimentul Barcău(Berettyó) se află în nordul unității și are trei subcompartimente: Nagy-Sárrét, Berettyó-Kálló și Érmellék.

-Compartimentul Crișul(Körös-vidék) la rândul său este prezent cu două subcompartimente: Câmpia Bihariei (Bihari-sík) și Câmpia Kis-Sárrét.

Aceste subunități au altitudini cuprinse între 85 și 140m, s-au dezvoltat în vecinătatea conului de dejecție a Crișului Repede, fiind câmpii de acumulare. Formele de relief caracteristice sunt: meandrele părăsite și dunele de nisip. Dintre rocile sedimentare care predomină la suprafață putem aminti pietrișurile (doar la Ártánd), nisipurile, loessul, mâlul, argila roșie căreia i se datorează procesele de înmlăștinire.

Fig. 13. Harta geografică a Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar

(Gabriela-Argentina Popoviciu, 2007, cu completări)

-Câmpia joasă a Crișurilor. Sectorul nordic situat la nord de Crișul Repede până în lunca Barcăului și limitat de Câmpia Bihariei la est și granița la vest poartă numele de Câmpia Santăului(Gh. Măhăra, 1977), sau a Borșului și Parhidei(Gr. Posea, 1997). Între Crișul Repede-Crișul Negru, Canalul Colector și graniță se numește Câmpia Salontei ce se continuă spre sud cu Câmpia Socodorului și este o creație în întregime a Crișurilor, de unde și numele câmpiei. Reprezintă partea centrală a Câmpiei Banato-Crișene, având o altitudine de 90-100m în extremitatea vestică și 160-180m în est. Condițiile de geneză și particularitățile reliefului permit distingerea a două subunități: câmpia înaltă subcolinară și câmpia joasă de divagare, iar pe alocuri mai apare și o câmpie intermediară.Aspectul general al câmpiei este determinat de suprafața ei orizontală pe care se schițează numeroase albii și meandre părăsite, cursuri divagante, mlaștini, lăcoviști, lacuri. Pantele foarte reduse și drenajul deficitar, prezența materialului fin aluvionar și argilos cu o permeabilitate redusă sunt factorii care participă la conturarea aspectului esențial al acestei câmpii, cu exces de umiditate și cu o predispoziție accentuată de înmlăștinire și sărăturare.

Câmpiile înalte subcolinare se desfășoară ca o fâșie la baza dealurilor între Barcău și Teuz, la altitudini ce scad de la est la vest de la 185m la cca. 120m. Ea corespunde celor patru trepte de glacisuri și de terase pleistocene, motiv pentru care se mai numește câmpia glacisurilor. Altimetric se ridică cu 5-15m peste talveguri. Câmpia înaltă este fragmentată transversal de Barcău, Crișul Repede și Crișul Negru, care individualizează următoarele compartimente:

-Câmpia Barcăului formată dintr-un glacis complex extins între lunca Barcăului, Dealurile Dernei și Bistrei.

-Câmpia Bihariei care continuă glacisul Barcăului la vest de Valea Fâneața Mare, extinzându-se în vestul Dealurilor Oradiei până în lunca Crișului Repede. Pe la baza sa se drenează Crișul Mic(Crișul Mort).

-Câmpia Miersigului înconjoară spre vest culmile piemontane ale Dealurilor Pădurii Craiului, făcând legătura între terasele Depresiunii Crișului Negru și cele ale Depresiunii Vadului. În vest prezintă o treaptă intermediară numită Câmpia Veljurilor(Gh. Măhăra, 1977) sau a Gepiului(Gr. Posea, 1997).

– Câmpia Cermeiului se dezvoltă între Crișul Negru și Crișul Alb, mărginește spre vest dealurile Codrului la sud de Crișul Negru. Este fragmentată de o serie de văi torențiale și vâlcele în numeroase porțiuni plate, cu o înclinare în general de la est spre vest. Este alcătuită din patru generații de glacisuri, situate la nivelul teraselor. Are două trepte, una înaltă numită Câmpia Călacei(Gh. Măhăra, 1977) și alta intermediară Câmpia Cermeiului.

Câmpia intermediară se plasează la altitudine de 100-120m între celelalte două tipuri de câmpii. Corespunde cu poala câmpiei de glacisuri și aici râurile mici au un anumit grad de divagare. Câmpia Someșului pătrunde pe teritoriul Euroregiunii prin subunitățile sale sudice: Câmpia Hajdúság, Câmpia Nirului de sud(Dél- Nyírség), Câmpia Buduslăului, Ierului și Câmpia Carei-Valea lui Mihai.

Câmpia Hajdúság se desfășoară pe teritoriul Ungariei între Lunca inundabilă a Borsodului(Borsodi Ártér) și Câmpia Hortobágy(Hortobágy) în vest, Câmpia Nirului (Nyírség) în nord și est, iar Câmpia Barcău-Crișuri (Berettyó-Körös vidék) o limitează în sud și în est. Are două compartimente (compartimentul Nordic Hajduhát și compartimentul sudic Dél- Hajduság) cu mari suprafețe de loess, datorită unor acumulări de depozite loessoide din trecut.

-compartimentul nordic (Hajdúhát), așezat între Hortobágy în vest și Câmpia Nirului(Nyírség) în est, având altitudini cuprinse între 93-162m, constituie marginea exterioară a unui con de dejecție. Partea lui vestică este reprezentată printr-o terasă spre Hortobágy, iar partea nordică și estică este acoperită cu dune de nisip. Partea sudică este reprezentată prin numeroase văi mai mici avându-și originea în holocen. Roca sedimentară caracteristică pentru întreaga unitate este loessul, însă sub această pătură apar nisipuri acumulate în perioada glaciară.

-compartimentul sudic (Dél-Hajdúság) apare în sudul Hajdúságului, mai precis la sud de unitatea Hajdúhát, având altitudinea medie cuprinsă între 88 și 110m. Relieful este foarte puțin fragmentat, cu aspect monoton de câmpie, totuși partea lui nordică are niște movile de nisip care reprezintă o formă mai interesantă de relief. În sudul compartimentului apar niște cursuri părăsite, care sunt într-o perioadă de acumulare. În subsol apar rezerve importante de gaz metan (cum ar fi la Ebes și la Hajdúszoboszló) peste care s-a depus un depozit sedimentar de 200m și peste care în prezent s-a dezvoltat o cuvertură argiloasă, de loess și aluviuni fluviatile.

Câmpia Valea lui Mihai numită și Câmpia Nirului reprezintă o unitate comună cu Nyírség-ul din Ungaria și este situată pe teritoriul României între graniță și Câmpia Ierului, ocupând sectorul sudic al Câmpiei Carei-Valea lui Mihai. Partea vestică are altitudini de 140-150m, rar ajunge la 160m și este alcătuită din șiruri de dune, azi nivelate și folosite în acest scop pomi-viticol sau plantate cu păduri de salcăm. Partea de est(Câmpia Pișcoltului, Gr. Posea, 1997) are altitudini de 120-130m, este formată din loessuri și soluri fosile și se termină abrupt deasupra Câmpiei Ierului.

Câmpia Nirului de sud(Dél- Nyírség) reprezintă o subunitate vestică de relief a Câmpiei Nirului, fiind localizată pe teritoriul Ungariei, având altitudinile medii cuprinse între 100 -162m. Văile s-au dezvoltat pe direcția NE-SV, apar dune de nisip cu aspect de barcane și microdepresiuni de deflație. Este cea mai variată unitate din partea vestică a euroregiunii. Această regiune este acoperită de un strat de nisipuri zburătoare cu o grosime diferită (1-25m) care s-au dezvoltat în perioadele glaciare.

Câmpia Buduslăului se situează la nord de lunca largă a Barcăului, fiind cuprinsă între Dealurile Crasnei și Câmpia Ierului. Se mai numește Câmpia Marghitei(N. Josan, 1992), și reprezintă partea sudică a câmpiei subcolinare Diosig-Tășnad.

Câmpia Ierului apare în partea nord-estică a euroregiunii și are înfățișarea unui culoar cu altitudini cuprinse între 100 și 125m. Aici procesul de colmatare a dus la formarea unei stratificații inegale și variate în cadrul câmpiei care a creat un microrelief neuniform cu implicații asupra configurației rețelei hidrografice. Câmpia Ierului are aspectul unui culoar jos de 104-125m, situat între Câmpia Valea lui Mihai și cea a Buduslăului. Reprezintă un vechi curs al apelor Barcăului, Crasnei, Someș, Tisa, care până în holocen se îndreptau spre subsidența Crișurilor. În holocenul mijlociu scufundările mai accentuate din Câmpia Someșului(Bodrog) au determinat întoarcerea apelor spre nord, lăsând valea Ierului suspendată sub formă de culoar.

3.3. Potențialul climatic

Caracteristicile climatice din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar sunt condiționate de circulația atmosferică a maselor de aer, de poziția geografică a Euroregiunii și de particularitățile suprafeței subiacente. Astfel, masele de aer dominante sunt cele polar-maritime transportate de circulația vestică. Sunt umede și moderat termic și au frecvența cea mai mare la sfârșitul primăverii și în lunile de vară. Urmează apoi masele de aer polar-continentale, reci și uscate iarna, calde și secetoase vara, apoi cele arctic maritime ce pătrund dinspre Atlanticul de Nord, determinând iarna o vreme geroasă și relativ umedă, iar primăvara și toamna înghețuri. Frecvent, pătrund mase de aer tropical maritime ce vin dispre sud și sud-vest, transportate de ciclonii mediteranieni și de dorsala anticiclonului Azoric, generând o vreme instabilă vara, iar în timpul iernii o vreme cețoasă și cu zăpezi abundente. O frecvență mult mai mică o au masele de aer tropical continentale ce vin din sud și sud-est, dând acele veri fierbinți și uscate cu zile tropicale(Geografia României, vol.I).

Suprafața activă este eterogenă(relief, vegetație, ape,așezări umane etc.) și introduce o multitudine de topoclimate. În cadrul procesului de interacțiune dintre factorii meteorologici(radiativi și dinamici) sau cei geografici locali, un rol deosebit îl are ascensiunea forțată a maselor de aer vestice pe versanții Munților Apuseni, fapt ce provoacă importante nuanțări în valoarea și regimul temperaturii aerului, umezelii atmosferice, precipitațiilor și presiunii aerului.

Din analiza trăsăturilor de ansamblu ale climei, rezultă că acestea sunt condiționate de circulația atmosferică a maselor de aer, de poziția geografică și de modificările pe care le impun particularitățile suprafeței subiacente. Astfel teritoriul Euroregiunii, fiind domeniul de influență a circulației vestice, care transportă mase de aer oceanic, umede și moderat termic, se caracterizează printr-un climat temperat continental moderat.

Menționăm că datele meteorologice prezentate, precum baza de date pentru realizarea hărților climatice provin din Atlasul Geografic al României și Ungariei, precum de pe site-urile oficiale de meteorologice din România și Ungaria( http://www.inmh.ro/index.php și http://www.met.hu/omsz.php).

3.3.1. Temperatura aerului

Temperatura medie multianuală în cadrul euroregiunii crește de la nord la sud și de la est la vest, în funcție de particularitățile reliefului, de la regiuni cu altitudini mai mari spre cele cu altitudini mai joase, și în funcție de latitudine(fig.14.)

În partea central-vestică a Euroregiunii Bihor–Hajdú-Bihar temperatura medie multianuală a aerului are valori cuprinse între 10 și 11C. Pe măsură ce relieful crește în altitudine, valoarea temperaturii scade la 8 – 10C pe Dealurile Marghitei, ale Barcăului, ale Oradiei, precum și pe dealurile situate la periferia munților Pădurea Craiului, Bihorului și Codru-Moma. În munții joși ai Plopișului, ai Pădurii Craiului și ai Codrului-Moma, temperatura medie anuală este mai scăzută, ea fiind cuprinsă între 7-8 C, ca să ajungă în munții Bihorului între 2-7C, iar pe cele mai înalte culmi muntoase chiar sub 2șC. 2

Fig.14. Temperaturi medii multianuale în grade Celsius în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Luna ianuarie relevă o particularitate deosebit de însemnată a regimului temperaturii aerului. În vestul euroregiunii, în Câmpia Hortobágyului, Hajdúság, Nirului apar temperaturi mai scăzute cuprinse între -3 și -2C, iar în est în Câmpia Crișurilor și Dealurile Marghitei, valoarea lunară este cuprinsă între –1 și –2 C. În rest, Dealurile piemontane Crișene au valori cuprinse între –1 și –3 C; munții joși între –2 și –4 C; Munții Bihorului între –4 și –8 C, în timp ce regiunea cea mai înaltă a Masivului Biharea prezintă valori cuprinse între –8 și -10C(fig.15.).

Fig.15. Temperaturi medii absolute ale lunii ianuarie în grade Celsius

Caracterul moderat al climatului temperat continental este subliniat și mai mult de desfășurarea izotermelor lunii iulie, lună caracteristică anotimpului vara. Astfel, prezența maselor de aer vestice, mai răcoroase, nu permit dezvoltarea unor temperaturi ridicate în cadrul câmpiei. În Câmpia Hortobágyului, Hajdúság, Nirului, Crișului Negru, a Crișului Repede și mai puțin în cea a Barcăului întâlnim valori între 21 și 22 C. Valorile încep să scadă în zona de dealuri și în Câmpia Barcăului între 16 și 18 C; în munții joși între 14 și 16 șC , iar în Munții Bihorului între 8 și 14șC(fig.16.).

Fig.16. Temperaturi medii absolute ale lunii iulie în grade Celsius

Demn de remarcat este faptul că cele mai scăzute valori ale temperaturii aerului sunt condiționate de invazia maselor de aer reci, arctice, iar valorile cele mai ridicate din timpul verii de prezența maselor de aer tropical, venit din Africa de nord. Din consultarea datelor meteorologice, rezultă că prima zi cu îngheț poate să apară în prima decadă a lunii octombrie, pe culmile Bihorului, și în prima decadă a lunii noiembrie, în câmpiile înalte. La rândul ei, ultima zi cu îngheț poate să fie în câmpii în ultima decadă a lunii aprilie iar în regiunile de munte în prima decadă a lunii mai.

Maxima termică absolută din euroregiune s-a înregistrat la Oradea în 20.07.2007 fiind de +40,4șC, iar minima termică absolută a fost -30,4șC la Stâna de Vale în data de 24.01.1942.

3.3.2. Precipitațiile atmosferice

Repartiția și regimul precipitațiilor atmosferice sunt strâns legate de valorile umezelii aerului și de gradul de înnorare, care variază în funcție de etajarea reliefului pe verticală. Drept urmare, precipitațiile atmosferice prezintă o creștere sensibilă a cantității lor, pe măsură ce relieful crește în altitudine. Astfel, dacă în Câmpia Hortobágyului, Câmpia Hajdúság, apar cele mai mici cantități de precipitații atmosferice medii anuale: cca. 500mm pe an, înspre Câmpia Barcău-Crișuri, Câmpia Nirului și Câmpia Salontei apare o creștere a acestor valori, media anuală fiind cuprinsă între 500 și 600mm, în restul Câmpiei Crișurilor ea este între 600 și 700mm, în zona de dealuri între 700 și 1000mm, în munți joși între 1.000 și 1.200mm, ca în Munții Bihorului să depășească 1.400 mm/ an(fig.17.).

Aceste valori se datorează prezenței influențelor vestice, care determină o cantitate crescută de precipitații, valorile acestora crescând de la vest spre est în toată euroregiunea, însă mai mult în zona montană. În timpul iernii, precipitațiile cad sub formă solidă, dar masele de aer oceanic nu prea reci pot determina căderea lapoviței în regiunile joase.

Fig.17. Precipitații medii anuale în mm/an în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Numărul anual de zile cu ninsori este cel mai redus în câmpii unde, în medie, se poate vorbi de 15 și 20 zile, iar cel mai mare pe crestele Munților Bihorului de peste 80 de zile. În regiunile de deal și de câmpie, grosimea stratului de zăpadă ajunge la 20- 60cm pentru ca în regiunile de munte să depășescă 1m și să se mențină ca strat continuu până în luna mai.

3.3.3. Vântul

Regimul vântului este determinat de caracterul, succesiunea și frecvența sistemelor barice și a proceselor circulației atmosferice.

O influență deosebită o are orientarea liniilor orografice pe direcția nord-sud(câmpie, dealuri, munte), care orientează în general și direcția curenților de aer, mai ales în estul Euroregiunii. În estul euroregiunii vânturile de sud sunt cele mai frecvente. În partea de vest sunt frecvente vânturile de nord-est și cele de sud-vest. Frecvența lor crește odată cu începutul toamnei, devine dominantă în timpul iernii și se atenuează în perioada de vară. Dominația vântului din sectorul sudic în timpul iernii este condiționată de activitatea ciclonilor din bazinul Adriatic.

Fig. 18. Direcția medie anuală a vânturilor Fig. 19. Direcția medie anuală a vânturilor în vestul euroregiunii (Somogyi-Tiner în estul euroregiunii(după

(după Magyarország a XX században,1986) Județele Patriei: Județul Bihor, 1979)

Din figurile 18. și 19. rezultă o direcție mai echilibrat repartizată pe cele opt direcții în vestul euroregiunii, față de estul acesteia.

În sectoarele de câmpie vântul are frecvența cea mai mică pe toate direcțiile și situațiile de timp calm sunt cele mai numeroase. În altitudine crește frecvența vântului pe toate direcțiile și se intensifică vânturile de vest, care la peste 1.000m altitudine devin dominante(Gh. Măhăra 1977). În apropierea regiunii piemontane, a depresiunilor golf și pe văile montane se pune în evidență o circulație de tip briză.

Fig.20. Viteza medie a vânturilor în m/s în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

(hartă generalizată)

Din fig.20. putem constata că viteza vântului în cadrul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar prezintă o creștere de la vest la est, odată cu creșterea altitudinii. În regiunile de câmpie viteza medie multianuală a vântului este cuprinsă între valori de 2-3m/s, apoi în cadrul Dealurilor Crișene atinge valori mai ridicate de 3-4m/s, iar în regiunile montane se înregistrează cele mai ridicate valori ale vitezei vântului din cadrul euroregiunii, aici atingând viteze de 4-6m/s.

3.4. Apele euroregiunii

3.4.1. Râurile

Densitatea rețelei hidrografice în partea vestică a euroregiunii, adică în județul Hajdú-Bihar este mai scăzută, comparativ cu cea estică. Cele mai importante cursuri de apă sunt: Tisa, Barcău, Hortobágy, Kösely, Kondoros, Ierul, Crișul Repede, Peța, Crișul Negru, etc.

Repartiția, orientarea și regimul lor sunt dictate de condițiile fizico-geografice ale unităților naturale pe care le străbat. Dintre acestea un rol deosebit îl joacă relieful, care fie direct, fie indirect, prin unele modificări aduse climatului și vegetației, datorită etajării pe verticală, impune anumite particularități rețelei hidrografice. Trecerea de la zona montană la cea de câmpie este în general bruscă, fără porțiuni de liniștire a pantei, ceea ce are însemnătate pentru regimul scurgerilor și desfășurarea pe verticală a peisajului natural.

Majoritatea râurilor din bazinul hidrografic al Crișurilor au fost îndiguite pe toată lungimea lor, în timp ce în zona de câmpie omul a intervenit masiv în reglarea circuitului hidrografic încă din secolul al XVIII-lea, când au fost realizate primele sisteme de desecări si de canalizare. Sunt râuri complexe, care străbat marile unități fizico-geografice ale județuluimunte, deal și câmpie, având colectorul principal Tisa și încadrându-se tipului vest-carpatic.

Tisa cel mai vestic râu al Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar, cu o direcție de scurgere de la nord-est la sud-vest, traversează Câmpia Tisei Mijlocii. Constituie pe o anumită lungime granița naturală între județele Hajdú-Bihar și Borsod-Abaúj-Zemplén. În cadru euroregiunii, râul are o lungime de 53 km, cu un debit de cca. 800m3/s, fiind navigabil. A avut un rol major în formarea părții vestice a euroregiunii, deoarece în trecut avea mai multe trasee, lăsând în urmă mai multe meandre, cursuri părăsite, și depozite groase sedimentare.

Fig. 21. Râul Tisa în apropierea localității Tiszacsege(Foto: www.members.chello.hu)

Râul Hortobágy reprezintă o mică oază în mijlocul pustei Hortobágy, asigurând un adăpost perfect pentru flora și fauna care preferă apele de câmpie. Înainte de lucrările hidrotehnice, acesta avea un debit mai mare, în prezent fiind sub 7m3/s, iar lungimea acestuia este de 165 km. Inițial a existat un pod din lemn pe acest râu, însă din cauza inundațiilor produse și a incendiilor generate de secetele puternice ale verii, apărute în pustă, podul a fost schimbat cu un pod modern și rezistent, având numele Podul cu Nouă Găuri(lung de 167,3 m), acesta reprezintă și o atracție turistică pentru cei care vizitează Hortobágyul. Râul are un curs leneș cu albii foarte joase, aproape invizibile, pe alocuri acoperite de o vegetație higrofilă. În prezent, râul Hortobágy asigură legătură între Canalul Colector de Vest, Canalul Colector de Est și Barcău.

Canalul Colector de Vest are o lungime de 70 de km și un debit variabil între 4 – 12,5 m3/s, lățimea albiei este cuprinsă între 10-25 m, traversând Hortobágyul.

Canalul Colector de Est traversează Alföldul cu Câmpia Hortobágy și Hajdúság, de fapt desparte cele două unități, constituind linia de separare între cele două unități. Are o direcție N-S cu o lungime de 98 de km și un debit variabil cca. 15m3/s. Lățimea albiei este de 25-30m, iar adâncimea medie a apei de 3-4m.

Râul Kösely străbate în cea mai mare parte Câmpia Hajdúság, prin cei doi afluenți ai săi Kondoros și Tócó care aduc ape poluate din nord, din arealul orasului Debrecen, transportând apele în râul Hortobágy prin Canalul Hortobágy –Berettyó. Volumul maxim scurs pe anotimpuri se înregistrează în februarie-aprilie, iar cel minim în august-octombrie. Fenomenele de îngheț se înregistrează în fiecare iarnă și au o durată medie de 50 zile, iar podul de gheață are o frecvență medie de producere de 60-70% din totalul iernilor și durează cca. 25 de zile.

Fig. 22. Râul Hortobágy( Foto: Ambrus L. Attila)

Ierul pătrunde pe teritoriul județului în aval de Andrid și reprezintă cel mai tipic râu de câmpie din euroregiune. Străbate Câmpia Ierului pe direcția NE-SV, apoi se varsă în Barcău. Caracterul lui de câmpie este condiționat de panta redusă de scurgere, care determină apariția în lunca largă a râului a unui complex de bălți. Are un debit la intrarea și ieșirea din județ de 1,75 m3/s la Andrid și respectiv 3 m3/s la vărsarea în Barcău la Pocsaj, pe teritoriul Ungariei.

Barcăul își are izvoarele în zona nord-estică a Munților Plopișului, pătrunde pe teritoriul euroregiunii după ce a străbătut Defileul de la Marca. Străbate de la est la vest depresiunea asimetrică a Suplacului, străjuită de Dealurile Bistrei și ale Toglacicului, după care taie în curmeziș Câmpia Barcăului, printre maluri joase pe care le poate depăși la ape mari. În apropierea frontierei de stat este îndiguit, după care își continuă traiectoria pe teritoriul Ungariei. Aici este legat de râul Hortobágy printr-un canal.

Cei mai însemnați afluenți îi primește din sud, cum ar fi: Valea Bistra, Valea Ghepișului cu izvoarele în Munții Plopișului, Valea Fânațelor, Valea Almașului si a Bihariei cu izvoarele în Dealurile Oradiei. Din nord Barcăul primește: Valea Inotului, Valea Egherului, Valea Rece și Valea Sânnicolaului, și Kálló al căror aport de ape în colector este neînsemnat. Debitele medii anuale sunt de 2,40 m3/s la intrare în euroregiune și de 10 m3/s la ieșire. Volumul maxim scurs pe anotimpuri se înregistrează în februarie-aprilie(40-50%), iar cel minim( în august-octombrie(7-9%). Fenomenele de îngheț se înregistrează în fiecare iarnă și au o durată medie de 50 zile, iar podul de gheață are o frecvență medie de producere de 60-70% din totalul iernilor și durează cca. 25 de zile.

Crișul Repede pătrunde în euroregiune în aval de Negreni, cu aspect de râu de munte, datorită defileului sălbatic pe care l-a sculptat. În acest sector de defileu, excepțional de pitoresc, râul își poartă apele vijelios datorită pantei accentuate de scurgere. Numeroase sunt cazurile când în albia râului apar repezișuri, care sunt condiționate fie de unele rupturi de pantă din lungul profilului longitudinal, fie de apariția locală a unor modificări în duritatea rocilor intersectate. În aval de Vadu Crișului, râul străbate pe la poalele Munților Plopișului, Depresiunea asimetrică a Vadului, iar de la Oradea, Câmpia de Vest și apoi pe teritoriul Ungariei, Câmpia Tisei. În cadrul depresiunii, panta de scurgere este destul de accentuată, ceea ce îi permite să aibă un curs destul de repede, apoi de la Oradea valoarea ei scade, ceea ce imprimă râului un curs leneș printre maluri joase. Acest ultim aspect ca și în cazul Barcăului și Ierului, permite ca la ape mari să producă inundații, ceea ce a impus ca în arealele de câmpie să fie indiguit. Are un debit la postul hidrologic Vadu Crișului de 19,6 m3/s, iar la Oradea 23,1 m3/s, iar pe teritoriul Ungariei atinge 40 m3/s.

Fig. 23. Râul Crișul Repede la Oradea (Foto: Ambrus L. Attila)

Cursul actual al Crișului Repede s-a format în urma unor captări regresive și prezintă un bazin hidrografic asimetric, deoarece afluenții săi cei mai importanți îi primește de pe partea stângă. Astfel, din Munții Bihorului primește cel mai însemnat afluent Valea Iada, care își are izvoarele la cca 1.600 m altitudine, sub vârful Poieni, având o suprafață bazinală de 223 kmp și o lungime de 44 km. Este un râu tipic de munte, cu pantă de scurgere accentuată și debit însemnat. Din Munții Pădurea Craiului primește: Valea Brătcuței cu o suprafață bazinală de 45 kmp și o lungime de 12 km, și care aduce un volum însemnat de ape, datorită alimentării sale dintr-o zonă carstică. Tot aici în Depresiunea Bratca, Crișul Repede mai primește doi afluenți mai importanți, tot pe stânga: Mișidul și Izbândișul și un mic afluent pe dreapta: Valea Beznei. Aval de Șuncuiuș, Crișul Repede pătrunde în defileul epigenetic de la Vadu Crișului, unde în albia râului apar o serie de izvoare carstice, apoi străbate Câmpia de Vest, colectând Cropanda, Medeșul, Chicicul sau Baba, Tăsadul și apele pârâului Peța.

Fig.24. Pârâul Peța la Oradea(Foto:Ambrus L. Attila)

Crișul Negru izvorăște din Masivul Biharea, râul străbate până la frontieră, Depresiunea Beiușului, o zonă de defileu, apoi Depresiunea Holodului și Câmpia de Vest, iar apoi o parte din teritoriul județului Békés din Ungaria. Este alimentat de un bazin colector cu o suprafață de cca. 4.450 kmp, cu un aspect asimetric, condiționat de afluenții ce coboară din Munții Bihorului și din Pădurea Craiului, mult mai viguroși decât cei ce-și adună apele din Munții Codru-Moma.

Astfel, din Munții Bihorului, colectorul primește Crișul Băiței, cu o suprafață bazinală de 70 kmp, cu izvoarele în Masivul Bihariei; Crișul Pietros cu o suprafață bazinală de 123 kmp, care prin afluentul său Valea Galbena colectează apele din zona Padișului și Valea Nimăeștilor cu izvoarele în partea nordică a Bihorului central. Debitul mediu anual este de 2,3 m3/s la Suști și 30,1 m3/s la Zerind.

Volumul maxim și minim de scurgere se înregistrează în februarie–martie, respectiv august-octombrie. Fenomene de îngheț se produc în 70-90% din ierni și au o durată medie de 25-35 zile. Podul de gheață apare rar, odată la 2-3 ani și durează 20-30 zile.

Datorită mărimii bazinelor colectoare, a pantei accentuate de scurgere din sectoarele lor superioare, a gradului mare de acoperire cu vegetație, a substratului petrografic impermeabil și mai ales datorită cantității mari de precipitații care cad, aportul de ape în Crișul Negru este deosebit de însemnat. Din Munții Pădurea Craiului, Crișul Negru primește ca afluenți: Văile Roșia și Holodul, ultimul având o suprafață bazinală de 515 kmp, apoi tot ca afluenți de dreapta trebuie semnalați și cei ce își adună apele din Dealurile Pădurii Craiului: Valea Râpa și Valea Gurbediului, dar aceste două râuri participă într-un mod redus la alimentarea cu ape a Crișului Negru. Din partea stângă, Crișul Negru primește o serie de afluenți din Munții Codru-Moma. Astfel, din Codru-Moma, mai ales din zona carstică a Vașcăului, un aport însemnat de ape îl aduc în colector Valea Brihenilor și Izvorul Boii. Ultimul colectează apele pârâului Ponor ce se pierd printr-un sorb, ca să apară apoi sub forma unui izvor vocluzian la Vașcău. La rândul lor, Valea Tărcăița și Valea Finișului aduc ape în colector din Munții Codrului. În general aportul afluenților de stânga este mai redus, cauza ar putea fi suprafața redusă a bazinelor colectoare. Panta accentuată de scurgere, precum și numeroasele repezișuri imprimă râului un caracter tipic de munte în sectorul superior, apoi în zona depresionară a Holodului, cât și în Câmpia de Vest, panta redusă de scurgere imprimă râului un curs leneș cu maluri joase, care erau frecvent depășite la ape mari, ceea ce a condiționat necesitatea realizării unor diguri pe o lungime de cca. 52km.

Fig.25. Hidrografia Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar

Tuturor acestor tipuri de râuri le sunt caracteristice anumite trasee în plan geografic. Se constată trasee aproape rectilinii în zona montană datorită pantelor pronunțate, care permit o scurgere rapidă. Traseele devin tot mai sinuoase în zona de deal din cauza micșorării pantei și foarte sinuoase în zonele de câmpie unde panta este foarte redus permițând râurilor crearea a numeroaselor meandre. Regimul scurgerii este determinat de modul complex de combinare a surselor de alimentare ale râurilor, mod dependent de regimul factorilor climatici ai scurgerii, prin intermediul condițiilor fizico-geografice din bazinele hidrografice.

Principalii factori care influențează scurgerea în cadrul euroregiunii sunt cei fizico-geografici: relieful, structura geologică, solul, vegetația, dar mai ales clima.

Scurgerea cea mai bogată din an se realizează în mod frecvent în lunile februarie și aprilie. Acest lucru se explică prin intensificări treptate ale topirii zăpezilor, rolul important în acest sens avându-l temperaturile aerului care se află în creștere. Pentru râurile montane scurgerea medie cea mai bogată se realizează în mod frecvent în luna aprilie. Tot în această perioadă este posibilă apariția unor debite maxime, care au ca rezultat producera viiturilor. Scurgerea lunară cea mai scăzută din perioada multianuală din an se produce în mod frecvent în lunile de vară – toamnă, respectiv lunile iulie, septembrie, octombrie și februarie, în mare măsură datorită condițiilor climatice specifice.

3.4.2. Lacurile

Suprafețele lacustre din euroregiune se află la altitudini diferite, de la cca 75-90m până la 1.800m altitudine. Din punct de vedere genetic, ele sunt de origine naturală sau antropică. În categoria lacurilor naturale se încadrează cele mai multe tipuri genetice, având drept urmare diversificarea paletei peisagistice introduse în cadrul natural. În a doua categorie de lacuri intră lacurile de origine antropică sau lacurile de acumularelacuri de baraj, care au devenit o componentă organică în peisajul montan și colinar al județului.

Din categoria lacurilor naturale putem aminti pe cele din luncile părăsite ale Tisei: Lacul Kadarcs, Lacul Kungyörgy, Pince-lápos, Nagydarvas-fenék, Kisdarvas-fenék etc., apoi Lacul Simian și Lacul Vășad fiind lacuri instalate intre dunele de nisip, localizate în Câmpia Ierului și Barcăului, Lacul Peța din dreptul stațiunii Băile 1 Mai, la nord-vest de Oradea, și care constituie un important obiectiv turistic cultural-științific, datorită apelor sale termale (temperatura apei variază între 26 și 30C, în funcție de anotimp), florei și faunei termofile (Nymphea lotus var. thermalis, Melanopsis parreyssi și Scardinius racovitzae), motiv pentru care a fost declarat monument al naturii.

Fig. 26. Lacul Peța și Nymphea lotus var. thermalis(Foto:Ambrus L. Attila)

Lacurile din bazinul hidrografic al Crișul Negru: Lacul Șerpilor și Lacul Stuf, cantonate în zona de câmpie a Salontei și lacul nival Tăul Mare din Masivul Biharea. Un caz particular în cadrul județului Bihor îl prezintă existența lacurilor carstice propriu-zise din regiunea Padișului. Cele mai reprezentative sunt în Platoul Padiș: Lacul Vărășoaia și Lacul de la Râtul Ponor care are un caracter temporar. Lacurile carstice subterane se găsesc în peșterile axate pe un râu subteran, uneori se întălnesc mai multe lacuri cu dimensiuni mici, de la 20 m la 70 m lungime. Cel mai tipic se găsește în Platoul Padiș – Cetățile Ponorului, unde pe un râu subteran lung de 2 km, se găsesc 14 lacuri, din care cel mai mare are 70m lungime.

Cele mai reprezentative sunt lacurile de origine antropică sau lacurile de acumularelacuri de baraj, care formează o categorie aparte, și care au apărut în special după anul 1960 devenind o componentă organică în peisajul regiunii. Principalele lacuri de acumulare sunt de la vest la est: acumularea Vidi-éri tározó(68 ha), acumularea Látókép-tározó(60ha), acumularea Borsós, acumularea Nagy-lápos, acumularea Szálka-lápos în Câmpia Hortobágy și Hajdúsag, acumularea Leșu, acumularea Bulz pe Valea Iadului, afluent al Crișului Repede, Simian, Galoșpetreu, Vășad spre Valea lui Mihai, cu dimensiuni reduse, apoi acumularea Tileagd(S:503ha, Vol.: 52,2 mil.m3) și Lugaș(S.: 538ha, Vol.: 63,5mil.m3) pe Crișul Repede, iar în construcție este acumularea de la Săcădat pe același râu.

Principalele heleștee sunt: la Hortobágy lacurile Hortobágy și Körösvidék (din cele 28 de heleștee care ocupă o suprafață totală 32.500ha); apoi din Câmpia de Vest Lacul Cefa (cu o suprafață de 410 ha, repartizat pe 12 bazine), Lacul Marțihaz, Lacul Mădăraș(amenajat pe 3 bazine), Lacul Inand(repartizată pe 9 bazine), Lacul Homorog și Lacul Tămașda(repartizate pe 7 bazine).

3.4.3. Apele subterane

Apele subterane au o mare varietate, existența lor fiind strâns legată de constituția litologică, structură și tectonică, în funcție de condițiile climatice și de particularitățile drenării și dinamicii lor. În acest sens pot fi deosebite ape freatice și ape de adâncime.

Apele freatice sunt situate în apropierea suprafeței terestre, din această cauză ele nu au presiune hidrostatică – într-o zonă activă din punct de vedere al bilanțului hidrologic. Dinamica apelor cu caracter freatic, precum și poziția lor în cadrul structurii teritoriului impun deosebirea a trei categorii de manifestare: ape suprafreatice, ape freatice propriu-zise și ape de stratificație fără presiune.

Apele suprafreatice sunt răspandite aproape pe întreaga suprafață a teritoriului, fiind legate de prezența păturii de sol sau a depozitelor deluviale în cadrul cărora ele se acumulează. Fiind cantonate în zona de aerație, apariția și dinamica lor este în funcție de condițiile meteorologice, respectiv de perioadele anului bogate în umiditate, când cantitatea precipitațiilor depășește evaporabilitatea. Drept urmare, în Câmpia Crișurilor și în zona Dealurilor Piemontane Crișene, caracterizate printr-o umiditate variabilă, apele suprafreatice apar mai ales primăvara, iar ele dispar într-o oarecare măsură începând cu luna aprilie-mai, pentru a se dezvolta din nou în timpul toamnei. În schimb, regiunea montană cuprinsă în zona de umiditate bogată, prezintă ape suprafreatice aproape tot timpul anului.

Apele freatice propriu-zise sunt cantonate în zonele de luncă, terase și conuri de dejecție din depresiuni și în zonele joase, situate la adâncimi mici. Ele sunt prezente deasupra celui mai superficial strat impermeabil și au un regim, care depinde în mare măsură de condițiile climatice, iar zona de alimentare coincide cu aria lor de răspândire.

Apele de stratificție fără presiune hidrostatică pot fi întâlnite în regiunea Dealurilor Piemontane Crișene și în spațiul muntos, unde văile râurilor s-au adâncit mult în depozitele sedimentare, condiționând un drenaj adânc. Fiind situate la adâncimi mai mari ca în cazurile precedente, regimul lor depinde în mai mică măsură de condițiile climatice, alimentându-se din apele freatice propriu-zise.

Apele de adâncime se întâlnesc în zonele cu roci poroase permeabile, în rocile fisurate și în cele carstice. Cantonate în depozite nisipoase, acoperite de depozite mai dure(marnoase și argiloase) prin forare, apele de adâncime devin ascensionale și chiar arteziene. Regimul lor depinde de structura geologică, de posibilitățile de alimentare din pânzele freatice superioare și în foarte mică măsură de condițiile climatice. Din categoria apelor de adâncime se disting apele termale de la Debrecen, Hajdúszoboszló, Hajdúböszörmény, Berettyóújfalu, Biharnagybajom, Komádi, Körösszegapáti, Hencida, Sárrétudvari, Balmazújváros, Oradea, Băile Felix, Băile 1 Mai, Răbăgani, Marghita, Tămășeu, Chislaz, Săcueni, Balc etc. O serie de foraje executate la Oradea au stabilit că aceste ape, cu o temperatură până la 87C (la gura sondei), sunt rezultatul gradientului geotermic scăzut, care la Oradea este de numai 24,5 m. Apele de suprafață pătrund în substrat până în zona calcarelor triasice fisurate, de unde apoi, vin spre suprafață. De aici concluzia că apele termale n-au nici o legătură cu unele fenomene eruptive.

În anul 1925, în Ungaria, la Hajdúszoboszló, în urma prospecțiunilor pentru hidrocarburi la adâncimea de 1.091m împreună cu gaze naturale a izbucnit la suprafață apă termală de 73° C, al cărui efect benefic s-a dovedit la scurt timp. S-a observat că apa are acțiuni benefice pentru sănătate. Rănile se vindecau mai repede și s-au ameliorat durerile reumatice Această știre a stârnit interesul oamenilor de știință. În urma analizelor s-a constatat că apa termală conține iod, brom, sare iodată etc.. Analizele au arătat că apa conține bitumen și ostrogen, precum și diferiți indicatori radioactivi cum ar fi: titan, vanadiu, cupru, zinc, argint, stronțiu, bariu, și plumb. Efectele benefice ale băilor: poliartrită, artrite, spondiloză, nevralgii, neurite, tratamente ale paraliziilor rezultate ale hemoragiilor cerebrale sau alte tipuri de     paralizii, mialgii, cure suplimentare ale traumatismelor provenite din accidente, fracturi – ajută la formarea callusului, unele forme al arterosclerozei, afecțiuni ginecologice, sterilitate, afecțiuni dermatologice (eczeme, psoriazis, prurit). Contraindicații: nu sunt indicate băile pentru cei care au următoarele afecțiuni, inflamații acute, tumori, hipertensiune, boli contagioase, boli contagioase dermatologice, sarcina.

Când s-a intrat în posesia analizelor, orașul Hajduszoboszló a hotarât să construiască ștrandul. La un an și jumăte, pe 26 iulie 1927 s-a deschis ștrandul de nisip. De atunci au trecut peste șapte decenii în care ștrandul s-a dezvoltat precum și turismul.
  În perioada de schimbare și anume în anul 1991 s-a transformat în societatea pe acțiuni unde acționar majoritar este primăria. Pe la mijlocul anilor 90 s-a început și îmbutelierea apei minerale, acum se va deschide agenția de turism și se va construi un camping. În anul 2000 în Ungaria se construiește primul parc acvatic cu finanțare Phare. Apoi, din bunăvoința programului Szechenyi se investesc 2,5 miliarde de Ft. în anii 2001-2002 când se modernizează ștrandul, se mărește Aquaparcul, se amenajează noi săli de tratament, mărind astfel capacitatea de tratament, la bazinul de înot se construiește o piscină pentru cursuri de înot, piscine termale, saună. Cele mai vizibile îmbunătățiri s-au realizat pe teritoriul ștrandului, deoarece pe lângă schimbarea completă a infrastructurii, se construiesc piscine noi conform normelor europene, dintre care una unicat în Europa, Marea Mediterană artificială cu diferite efecte.

Fig. 27. Stațiunea termală cu Aquaparc de la Hajdúszoboszló-stânga(Foto: http://ro.hungarospa.biz) și Aquaparcul din stațiunea Felix- dreapta (Foto: www.bihon.ro)

Băile Felix aflate la o altitudine absolută de 140 m, beneficiază de cel mai important izvor artezian “ Bálint “, forat la 1885, care are un debit de 17 mii l de apa termală /zi, cel mai mare debit de apă termală din România. Aceste ape sunt bicarbonatate, calcice și magneziene, ușor radioactive și cu o cantitate mică de CO.

Stațiunea Băile Felix are: izvoare de ape minerale termale (20-48°C), oligotermale, radioactive, conținând sulf, calciu, sodiu, descoperite la începutul mileniului și nămol sapropelic. Stațiunea beneficiază de baze de tratament moderne, având toate dotările necesare pentru băi în cadă sau bazin cu ape minerale, kinetoterapie în bazine cu apă minerală termală, împachetări cu nămol cald, fizioterapie, inhalații și aerosoli etc., care permit un tratament eficient chiar și în anotimpurile reci.

Fig. 28. Stațiunea Băile Felix(Foto: www.turismbaile1mai.com)

Renumită prin efectul binefăcător al apelor sale în calmarea durerilor articulare și musculare și a nevralgiilor reumatice, stațiunea este recomandată în tratamentul bolilor reumatismale inflamatorii (poliartrită, spondiloza reumatoidă, urmări ale unui reumatism articular grav), al bolilor degenerative (spondiloza, artroza, poliartroza, sciatică lombară), și al diartrozelor (tendonită, tendomiotită, periartrită scapulohumerală, etc.) al bolilor sistemului nervos central și periferic (semipareze, parapareze, etc.), al bolilor ginecologice (metrosalpingita cronică, dereglări minore pubertale și de menopauză), al stărilor post-traumatismale (urmare a unor operații ale articulațiilor, oaselor și mușchilor, urmare unor fracturi, entorse și luxații etc.), al dereglărilor endocrine etc. Există aici numeroase săli de gimnastică, saună, bazine de înot, precum și aquaparcul dat în folosință în vara anului 2008 etc..

La Băile 1 Mai se găsesc cca. 30 de izvoare termale cu temperaturi între 28,0 și 42,0C, unele cunoscute de pe vremea romanilor. Stațiunea este alimentată din izvorul artezian “Izbuc “, realizat prin foraj în 1885 și din izvorul mezotermal de 28,0C captat în anul 1928. În stațiune există și un lac termal cu nămol sapropelic și turbă utilizat pentru împachetări.

Tot în cadrul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar apar și ape minerale care se pot folosi în scopuri curative, cum ar fi: pe Valea Plopii, afluent al Văii Iadului, la cota de 1.170 m, iese la suprafață “ Izvorul Minunilor “, cu un bazin hidrografic de 28,3 km2, care se dezvoltă pe calcare triasice cu faciesuri dolomitice și intruziuni vulcanice. Apa se încadrează în categoria apelor plate obișnuite, fiind neutră, stabilă din punct de vedere bacteriologic, având o radioactivitate în limitele concentrațiilor normale. Aceasta apă a fost omologată în grupa rezervelor de substanțe utile, deoarece s-a dovedit a fi superioară celorlalte categorii de ape potabile. Astăzi, “ Izvorul Minunilor “ este captat și printr-o aducțiune subterană care ajunge la Rieni, unde apa este îmbuteliată și redată consumului.

La Tinca în legătură cu formațiunile cristaline și tortoniene, apar ape minerale de tipul: bicarbonatate, calcice, magneziene, sodice, carbogazoase, alkaline, feruginoase cu o mineralizare cuprinsă între 2,45 și 5,25 g /l. Mineralizarea cea mai mare o are izvorul nr. 3, care este și artezian.

La Tămășeu din anul 1890 se exploatează apă minerală, care la ora actuală este cunoscută sub numele de “ Lithinia “ și care se afla pe locul 11. în clasamentul mondial al apelor minerale, când pe locul 10. se afla celebra apă de la Vichy. Aceasta apă minerală are gust bun, dar și calități curative datorate conținutului în litiu, care au fost stabilite încă din 1890 de medicul American W. H. Whitehead.

3.5. Elementele biopedogeografice

3.5.1. Vegetația

Etajarea climatului în funcție de desfășurarea reliefului impune la rândul său și o etajare deosebit de evidentă în repartiția vegetației. Astfel în cadrul Euroregiunii se desfășoară de pe cele mai înalte culmi muntoase ale Bihorului până în Câmpia Crișurilor o vegetație subalpină, o vegetație a domeniului forestier și o vegetație de silvostepă și stepă.

Fig. 29. Harta vegetației euroregiunii

Vegetația subalpină este prezentă pe cele mai înalte culmi ale Munților Bihor. Speciile dominante sunt: iarba stâncilor (Agrostis rupestris) și părușca(Festrica supina); apar gramineele ca păiușul pestriț(Festuca violecea), țăpoșica (Nardus stricta), firuța (Poa media), mai apare pătrunjelul de munte (Tigusticum mutelcina), ridichioara (Sierersia montana), jneapănul (Pinus montana)etc..

Vegetația domeniului forestier are extensiunea cea mai mare și se poate împărți în trei etaje mari: etajul coniferelor, etajul fagului și etajul stejarului.

Din etajul coniferelor fac parte: pădurile de molid (Picea excelsa ), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), bradul (Abies alba), iar în cadrul parterului pădurii apar muschi verzi, merișorul, afinul (Vaccinium myrtillus), păiușul roșu (Festuca rubra var. fallax) etcEtajul fagului reprezentat prin pădurile pure de fag (Fagus silvatica), iar diseminat mai apare: gorunul(Quercus petraea), carpenul (Carpinus betulus), ulmul (Ulmus campestris), frasinul (Frasinus excelsior), alunul (Corylus avellana), cornul (Cornus mas) și altele.

Etajul stejarului. Existența acestui etaj de la o altitudine de 70 m până la 500 m este legată de prezența unui climat mai blând. Dintre speciile dominante amintim gorunul(Quercus petrea), păducelul(Crataegus monogyna), sângerul(Cornus sanguinea), cornul(Cornus mas), stejar pedunculat (Quecus robur) etc..

Stratul ierbaceu este foarte bogat și este reprezentat prin coada cocoșului (Polyonatum officinale), laptele cucului (Euphoria anygdaloides), sănișoara (Sanicula europaea), apoi mai apar păiușuri stepice formând pajiștile de pe locul fostelor păduri.

Vegetația de silvostepă avea cândva o largă răspândire în Câmpia joasă a Crișurilor, dar activitatea de desțelenire a omului a dus la modificări esențiale în componența floristică. Este formată din pâlcuri de păduri de foioase și pajiști stepice. Dintre esențele moi legate de existența luncilor amintim prezența plopului (Populus alba) și a salciei (Salix alba), iar dintre esențele tari gorunul (Quercus petraea), cerul (Quercus cerris ), ulmul (Ulmus foliacea), frasinul, carpenul și altele.

Vegetația de stepă apare reprezentativ la Hortobágy: păiușul de nisip (Festuca vaginata), secara de pădure(Secale silvestre), păiușul de livadă (Festuca sulcata) etc.. Alături de acestea se mai întâlnesc: păiușul(Festuca pseudovina), pelinița(Artemisia austriaca), pelinul maritim(Artemisia maritima), iarba câmpului (Agrostis alba) mușețelul (Matricaria chamomilla).

Vegetația azonală și intrazonală

Pe terenurile mai umede pot fi întâlnite pajiști cu Plantago tenuiflora, Puccinellia distaus, Eleocharis palustris, dar și asociații cu specii de Achillea.

De-a lungul malurilor se întâlnește o vegetație mezohigrofilă scundă, alcătuită din Juncus bufonius, Ranunculus repens ș.a. În apa mai puțin adâncă apar hidrofitele ca Rumex palustris, Poa palustris, Elocheris palustris. Următoarea zonă este constituită din plantele înalte, în următoarea succesiune: pipirig, papură și trestie. Spre centrul lacului, cu ape mai adânci apar hidrofitele: Ceratophyllum submersum, C. demersum, Najas marina, iar pe suprafața apelor plutesc specii de lintiță ș.a..

3.5.2. Fauna

Poziția geografică a euroregiunii condiționează prezența elementelor faunistice terestre central-europene în regiunea deluroasă și muntoasă, și a elementelor panonice în arealul câmpiei. Ele constituie zone și etaje faunistice ce corespund aproximativ, cu zonele și etajele de vegetație.

Fauna alpină este reprezentată prin prezența următoarelor animale: rozătoare, păsări (vara), fâșa de munte(Anthus spinoletta spinoletta), fluturașul de piatră(Tichodroma muraria m.), reptile–vipera comună (Vipera berus), șopârla de munte(Laceota vivipara) și diferite specii de gasteropode etc..

Fauna pădurilor. Mamifere ca cerbul(Cereus elaphus carpathicus ), ursul(Ursus arctos), râsul (Lynx lynx) în munții județului Bihor sunt destul de rar întâlnite. În regiunile calcaroase mai apare jderul de piatră (Martes foina ), iar în pădurile de foioase: șoarecele gulerat(Apodermus tauricus ), veverița(Sciurus vulgaris fuscoater ), lupul(Canis lupus), jderul de pădure(Martes martes), mistrețul (Sus scrofa), căprioara(Capreolus capreolus), iepurele (Iepus europaeus) etc.. Pădurile adăpostesc însă o bogată faună de păsări, astfel semnalăm: cocoșul de munte(Tetrao urogallus ), buha (Bubo bubo), corbul (Corvus corax), mierla (Turdus merule ), fazanul (Phasianus colchinus) etc..

Fauna silvostepei și stepei din vestul Euroregiunii este mai puțin bogată și variată ca cea a pădurilor. Mamiferele caracteristice sunt rozătoarele ca: popândăul (Citellus citellus), hărciogul(Cricetus cricetus), orbetele(Spalax leucodon hungaricus), iepurele(Lepus europeanus) etc.. Păsările mai răspândite sunt prepelița (Coturnix c.), graurul(Sturnus vulgaris), ș.a. la care trebuie să adaugăm prezența diferitelor reptile și insecte. La Hortobágy se găsește un parc de animale din pustă, turmele trăind în libertate; parcul de animale este reprezentat prin vite sure, bivoli de casă, capre lăsate liber, porci de rasa mangalița, cai din rasa Nonius.

În cazul faunei acvatice, o însemnătate deosebită o au peștii. Astfel, în pâraiele mici de munte întâlnim păstrăvul indigen(Salmo trutta fario), păstrăvul curcubeu (Salmo irideus), zglăvoaca (Cattus gabio), cicarii (Sudontomyzon denfordi) etc. În râurile mari de munte apare lipanul (Thymallus thymallus), mreana de munte (Barbus meridionalis petenyi)ș.a. În râurile care străbat dealurile piemontane caracteristici sunt poduțul (Chondrostona nasus), cleanul(Leuciscus cephalus), mreana (Barbus barbus) iar în râurile de câmpie mai des întâlniți sunt crapul(Cyprinus carpio), știuca( Erox lucius ), bibanul soare(Leponis gibbosus) ș.a. În apele regiunilor calcaroase, deci cu un areal limitat, merită să semnalăm prezența racului de munte(Astacus torrenticum) și elementul endemic din pârăul Peța(Melanopsis parreyssi).

3.5.3. Solurile

Etajarea condițiilor fizico–geografice a impus un înveliș de sol foarte variat și complex. Pe acest teritoriu întâlnim următoarele categorii de soluri:

– solurile etajului montan apar în cele mai înalte părți ale euroregiunii, respectiv ale Munților Bihorului. În general profilul solurilor este subțire, nediferențiat, format din acizi fulvici și în mică proporție din acizi humici, ceea ce le conferă un grad ridicat de aciditate. Cele mai răspândite tipuri sunt: cambisoluri(districambosol), spodosoluri și umbrisoluri în diferite grade de podzolire.

– solurile etajului de dealuri acoperă regiunile colinare ale Euroregiunii, prezentând următoarele etaje:

-solul montan brun acid în zona montană înaltă, pe rocile acide, solurile montane brune de pădure apar în zonele ocupate de fag, solurile brune de pădure apar de la altitudine de 150 până la 700 m. Principalele însușiri ale acestora ar fi acumularea de humus forestier de tip mull, levigarea sărurilor solubile, gradul ridicat de saturație în baze, grosimea redusă a profilului și prezența rocilor scheletice.

– solurile de câmpie apar în zonele mai joase, dar ferite de o umiditate excesivă. Aici are loc o spălare mai profundă a sărurilor solubile, de aici rezultând un profil puternic dezvoltat și în plus un orizont intermediar lipit de carbonați. Caracteristic condițiilor din silvostepă și stepă sunt cernisolurile (cernoziomuri, cernoziomul levigat, faeoziomuri).

Solurile intrazonale și cele azonale apar ca niște petice în interiorul unei zone de sol. În acest sens semnalăm prezența: hidrosolurilor, erodosolurilor, regosolurilor, pelisolurilor, aluviosolurilor, a solurilor halomorfe, rendzinelor etc.

Fig. 30. Harta solurilor din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Rendzinele apar în Munții Pădurea – Craiului și Codru Moma ocupă suprafețe extinse, fiind condiționate de prezența calcarelor, de clima umedă a zonei forestiere și se întâlnesc în condiții de relief accidentat.

Lăcoviștile apar în Câmpia Nirului și în Câmpia Salontei. Excesul de umiditate determină înmlăștinirea acestor soluri datorită prezenței apei freatice la mică adâncime. Solurile halomorfe- solonețurile apar mai ales la Hortobagy, în Câmpia Salontei în sectoarele cu drenaj deficitar și stratul freatic mineralizat. În această categorie se încadrează și solonceacurile.

Solurile de luncă cuprind aluviunile și aluviosolurile care s-au format în cadul luncilor din bazinele Tisei, Ierului, Barcăului, Crișului Repede și Crișului Negru(fig.30). Aceste soluri sunt neevoluate, au fost depuse recent în care procesul de solificare încă nu a început să se manifeste.

3.6. Elemente de protecție a mediului înconjurător

Numeroasele frumuseți și rarități naturale prezente pe teritoriul euroregiunii pentru a putea fi ocrotite au fost puse sub protecția legii, fiind declarate rezervații naturale sau monumente ale naturii.

Rezervații naturale: Rezervația Biosferei de la Hortobágy cu Podul cu șapte găuri, arcuind peste râul Hortobágy la marginea comunei Hortobágy. Restaurantul caracteristic pustei, Hortobágyi csárda (Hanul Hortobágyi) vechi de aproape de 300 de ani, oferă mâncăruri păstorești originale. În Muzeul Păstorilor (piața Petőfi) se poate afla cum și unde locuiau, cum se îmbrăcau, cum își preparau mâncarea, ce fel de obiecte confecționau (și cum le decorau) păstorii din Hortobágy, trăind iarna și vara sub cerul liber. Fauna și flora fără seamăn a pustei maghiare, arta ei populară, uneltele populare meșteșugărești caracteristice sunt expuse de Șopronul din Hortobágy (piața Petőfi), vizitatorii având prilejul să-i vadă pe "locatarii" parcului de animale din pustă (vite sure, bivoli de casă, capre lăsate liber, porci de rasa mangalița).

Fig. 31. Parcul și animalele din pustă( Foto: Ambrus L. Attila)

La o distanță de doi kilometri de comuna Hortobágy se găsește Máta, unde se poate vizita renumita herghelie din Hortobágy: creșterea cailor din rasa Nonius are o tradiție de 300 de ani. De la ghereta paznicului heleșteului Parcului Național din Hortobágy (drumul 33, kilometrul 67) se deschide o priveliște asupra universului acvatic extrem de bogat, iar de la ghereta paznicului din Szálkahalma (drumul 33, kilometrul 79) poate fi observată lumea păsărilor pădurilor și ale lacurilor.

O altă rezervație naturală este Defileul Crișului Repede în care este protejat relieful carstic, vegetația și Cascada Vadul Crișului, Lacul Peța de la Băile 1 Mai cu apă termală (temperatura apei variază între 26 și 30C, în funcție de anotimp), cu floră și faună termofile (Nymphea lotus var. thermalis, Melanopsis parreyssi și Scardinius racovitzae), motiv pentru care sunt declarate monumente al naturii.

Zona Padișului cu relieful său carstic este inclusă Parcului Natural Apuseni, ce cuprinde peșteri din județele Bihor, Alba, Cluj și Arad. De aici fac parte și Cetățile Ponorului, unul dintre cele mai grandioase fenomene carstice din Europa, apoi Cetatea Rădesei și Izvorul Someșului Cald -o peșteră luminată prin perforarea tavanului său de numeroase avene, Valea Galbena cu Izbucul Galbenei, cu numeroase chei și cascade, precum marmite de eroziune, abrupturi calcaroase de la Pietrele Boghii, cascada Săritoarea, Bohodeiului, Valea Sighiștelului cu un complex de peșteri-avene cu gheață- și alte fenomene carstice.

Fig.32. Cetățile Ponorului-stânga-și avenul Focul Viu-dreapta- (Foto: Ambrus L. Attila)

Rezervații fosilifere: punctul fosilifer de pe Dealul Șomleu cu resturi de vertebrate fosile termofile din prima perioadă interglaciară, depozitul triasic cu reptile fosile Valea Lionii, calcarele cu hipuriți din Valea Crișului de vârstă cretacică.

Fenomene carstice: Izbucul intermitent de la Călugări, Peștera cu apă din Valea Leșului, Peștera Vântului, Meziad, Peștera Urșilor etc.

Arborete: Pădurea Mare de la Debrecen, Parcurile dendrologice sau arborete rare de la Bagamér, Berettyóújfalu, Téglás, Pocsaj, Monostorpályi, Kismarja, Hajdúböszörmény, Hajdúbagos, Bakonszeg, Álmosd, Sâmbăta, Batăr, Cadea, Valea lui Mihai sau din incinta Universității din Oradea etc..

Fig. 33. Pădurea Mare din Debrecen(Foto: Ambrus L. Attila)

Plante ocrotite declarate monumente ale naturii: liliacul sălbatic de pe Valea Iadului(Syringa josikaea), Bujorul sălbatic(Peonia officinalis) de pe Dealul Păcău-Borz, alunul turcesc(Corilus colurna) din parcul Muzeul Țării Crișurilor, tisa(Taxus baccata) din Oradea, Gynko biloba din curtea Universității din Oradea.

Animale ocrotite prezente: speciile de acvile, ulii, șoimi, cocoșul de munte, ciocănitoarea, toate speciile de păsări cântătoare, corbul, păsările de baltă, cerbul, râsul, liliecii, cârtițețe, aricii etc..

Rezervații peisagistice: Rezervația peisagistică de la Hajdúság și din Câmpia Bihariei(din sud-estul unității Câmpiei Hajdúság), Érmellék, Berettyó –Kálló, Valea Ierului, etc..

Concluzii

Un cadru natural și peisagistic complementar, care încadrează o mare varietate de forme de relief, de la zona de câmpie, predominant existentă în partea maghiară, la dealuri și zona muntoasă ce depășește 1.800 m în partea română a euroregiunii, determinând o diversitate în utilizarea terenurilor, drept pentru care și sectoarele economice întâlnite în Euroregiune sunt diversificate.

Se poate observa o etajare verticală climatică pe teritoriul euroregiunii dată de creșterea altitudinii reliefului de la vest la est.

În partea vestică a euroregiunii studiate densitatea rețelei hidrografice este mai mică, față de partea estică.

Resurse turistice naturale importante și areale ce constituie rezervații naturale se găsesc pe teritoriul ambelor județe.

Partea a II-a

4. RESURSA UMANĂ A EUROREGIUNII BIHOR-HAJDU-BIHAR

Pentru a putea aprecia starea de sănătate a populației euroregiunii, prezentăm o analiză detaliată a demografiei acestui areal.

4.1. Date demografice generale

Evoluția demografică este puternic influențată de factorii economico-sociali. Se constată că populația celor două județe prezintă foarte multe similitudini, aproape din toate punctele de vedere. O importanță majoră o prezintă primele decenii din secolul al XX-lea, deoarece atunci apare o explozie demografică în cele două județe, însă în acea perioadă acestea erau unite, formând un singur județ. Județul Hajdú-Bihar a fost creat după al doilea război mondial, prin unirea județelor Hajdú și Bihar, ambele fiind alcătuite la rândul lor din districte, a căror existență este semnalată undeva la mijlocul sec. al XIX-lea, iar după Tratatul de la Trianon, o mare parte a județului Bihar a fost atribuită României, și anume o parte a județului Bihor de astăzi.

Pentru aceste decenii ale începutului de secol XIX, reprezentativă este dezvoltarea infrastructurii, a economiei, a agriculturii și nu în ultimul rănd a vieții culturale. Specifică perioadei este scăderea foarte lentă a sporului natural și creșterea putin mai alertă a ratei de mortalitate. După anul 1920 și până la al doilea război mondial, se observă un ritm mai lent în creșterea sporului natural. În timpul războiului, în cadrul populației nu apar tendințe de spor ridicat, ci doar după terminarea celui de al dolea război mondial, apare astfel o perioadă de stagnare în cadrul evoluției demografice. Începând cu anii 1960 și până în anii 1980 apare o tendință pozitivă, fapt datorat și instaurării perioadei de liniște politică, dar și datorită unor intervenții politice în demografia celor două județe. Însă în prezent, apare o ușoară scădere a natalității, care se continuă de mai mulți ani, după schimbarea regimului politic de la finele anilor 80, tendință similară și celorlate state ale Europei. Problemele care atrag atenția sunt însă îmbătrănirea populației, creșterea mortalității, numărul din ce în ce mai mic al familiilor, precum și creșterea numerică a divorțurilor.

În continuare, vom prezenta unele aspecte geodemografice ale populației Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar, pe baza datelor furnizate de Agenția de Statistică Debrecen și Oradea.

Din tabelul nr.1. putem observa că există diferențieri privind numărul orașelor și a comunelor, cât și a densității populației între județele din această euroregiune. Cu toate că județul Hajdu-Bihar are teritoriul mai mic cu 1.333 km2, precum și un număr mai redus al populației cu 48.328 de locuitori față de județul Bihar, densitatea populației este mai ridicată cu 9 loc/ km2 în județul Hajdú-Bihar, față de județul Bihor, care are o mare parte din suprafața sa situată în zona montană slab populată.

Fig. 34. Orașele din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Numărul localităților din care este alcătuit județul Hajdú-Bihar se ridică la 82 (21 orașe și 61 comune), a căror populație este de 547.357 de locuitori, cu o densitate de 88 locuitori/km2, iar cel mai mare oraș al său este chiar reședința sa, Debrecen, care are aproximativ 205.000 locuitori la nivelul anului 2005. Totodată, Debrecen-ul reprezintă și cel de-al doilea mare oraș al țării, el nefiind doar un centru turistic, ci și un serios centru economic și de afaceri din această parte a Ungariei.

Fig.35. Populația locativă raportată la nivelul anului 1991, comparativ cu anul 2004, în procente(%), (MTA-RKK, 2006, cu completări)

Numărul localităților din județul Bihor se ridică la 100 (10 orașe și 91 comune), a căror populație este de 595.685 de locuitori, cu o densitate de 79 locuitori/km2, iar cel mai mare oraș de aici este Oradea, care are aproximativ 206.000 locuitori la nivelul anului 2005. Oradea reprezintă un mare, centru turistic, economic și de afaceri din vestul țării.

Fig. 36. Bilanțul migratoriu în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar la nivelul anului 2004

(MTA- RKK, 2006, cu completări)

La nivelul anului 2001 populația în județul Hajdú-Bihar avea cca. 552.478 locuitori, ajungând în anul 2004 la 549.400 de locuitori, iar la nivelul anului 2005 urmând să scadă la cifra de 547.357 de locuitori.

Figura nr. 35. redă foarte explicit situația populației locative raportată la teritoriul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar, tendințele dinamicii demografice, inegalitățile teritoriale, din anul 1991, comparativ cu 2004. Rezultă că în jurul marilor orașe apare o tendință de aglomerare demografică, pe teritoriul celor două județe, însă în sudul județului Hajdu-Bihar și în sudul și partea central sudică a județului Bihor constatăm o diminuare a densității populației în intervalul amintit mai sus.

Diminuarea demografică este predominantă în arealele rurale, cauza fiind dată de lipsa punctelor polarizatoare, a investițiilor, a lipsei locurilor de muncă, care toate duc la scăderea șanselor unui trai mai bun al populației, ceea ce crează anumite mobilități teritoriale care duc la unele aglomerări de populație în anumite areale sau la depopularea altora.

Din fig.36. rezultă apariția unor areale cu concentrări mai mari sau mai mici ale populației datorită mobilităților teritoriale cauzate de inegalitățile dezvoltării teritoriale. Este evident că în vecinătatea orașelor importante apare o densitate mai mare, cum este cazul în regiunile înconjurătoare ale celor două reședințe de județ Debrecen și Oradea. În cadrul județului Hajdu-Bihar, discrepanțele teritoriale privind mobilitatea teritorială a populației sunt mai puțin evidente din cauza reliefului și a condițiilor climatice de câmpie. Totuși se poate semnala că în arealul pustei și a celui învecinat din Hortobagy apare un deficit migratoriu, pe când Bihor apare o dinamică mai activă în vestul acestuia, între Oradea- Salonta, și mai puțin activă în regiunile montane din estul județului.

Populația municipiilor și orașelor din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar în anul 2005

Tabel 1

Valoarea densității, expresie a repartiției populației în arealul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar este de 83,5 loc/km2, fiind mai ridicată în arealul maghiar de 88 loc/km2 față de 79 loc/km2 în cel românesc(fig.37). Densități mari ale populației euroregiunii se înregistrează preponderent în regiunile urbane, totuși se constată o diferențiere teritorială din acest punct de vedere în județul Hajdú-Bihar unde arealele cu densități mai mari sunt mai reprezentative față de județul Bihor, fapt ce se poate explica prin numărul dublu al orașelor din județul Hajdú-Bihor, față de județul Bihor. La aceasta se poate adăuga diferențele privind nivelul de trai, precum și migrațiile care pot contribui la o astfel de diferențiere teritorială a densității populației(fig. 36, 37).

Fig.37. Densitatea populației în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar(MTA-RKK, 2006, cu completări)

Fig. 38. Raportul urban-rural în Euroregiunea Bihor – Hajdú-Bihar

În privința raportului urban-rural(fig.38) se constată un procentaj mai ridicat al populației urbane în județul Hajdu-Bihar(63%), comparativ cu județul Bihor(57%).

Diferențe apar în ceea ce privește rețeaua de localități și potențialul lor demografic. Pe de o parte, partea română are doar 9 orașe (exceptând Oradea) de dimensiuni mici, sub 25.000 locuitori și un număr de 90 de comune cu populație ce depășește în unele cazuri 10.000 locuitori. În partea ungară, numărul centrelor urbane este de 20 (fără Debrecen) și de asemenea cu populație redusă (majoritatea sub 10.000 locuitori), la care se adaugă 64 de localități rurale, cu predominarea celor de dimensiuni reduse, sub 2.000 de locuitori. Repartiția populației pe teritoriul județului permite identificarea unor comunități specifice urbane și rurale, însă delimitarea lor este din ce în ce mai dificilă în contextul accesului larg la informație și resurse, la educație și cultură(vezi tabelul nr.2 și 3).

4.1.1. Evoluția populației

Situația localităților din punct de vedere administrativ o prezentăm sub formă de tabel, având ca sursă de informație situația statistică dată de Agenția de Statistică Debrecen din județul Hajdú-Bihar și Oradea-județul Bihor.

Populația municipiilor și orașelor din județul Hajdú-Bihar Tabel 2

Fig.39. Evoluția populației în județul Hajdú-Bihar în perioada 1900-2005

Evoluția populației județului Hajdú-Bihar și distribuția acesteia pe cele două medii urban-rural pe perioada 1900-2005 Tabel 3

Fig. 40. Distribuția populației județului Hajdú-Bihar după tipul de localitate (urban/rural), perioada 1900-2005

Din graficul nr.40. putem constata că în perioada 1930-2005 populația mediului rural a scăzut în județul Hajdú-Bihar, iar pentru populația mediului urban se constată o creștere numerică continuă. Din tabelul 2. și 3. putem constata că, evoluția populației județului Hajdu-Bihar este în creștere, de la 364.900 de locuitori în anul 1900 ajungând la 547.357 de locuitori la nivelul anului 2005. Tendința este asemănătoare pentru populația urbană, însă în cadrul populației rurale apare un regres începând din anii 2000. Totuși, trebuie amintit faptul că apar anumite orașe care în ultimele decenii au înregistrat o scădere demografică cum ar fi: Hajdúnánás, Püspökladány, Balmazújváros, Biharkeresztes, Nyiradony, Komádi etc. Explicația cea mai plauzibilă ar fi lipsa locurilor de muncă, fiind regiuni cu număr de investitori puțini, populația fiind nevoită să abandoneze orașele mici în favoarea orașelor mai mari.

Județul Bihor, situat în partea de vest a României, ocupă locul al șaptelea ca mărime între județele țării, având o suprafață de 7.544 km2, limita vestică a județului este dată de frontiera de stat dintre țara noastră și Ungaria.

Populația municipiilor și orașelor din județul Bihor Tabel 4

Fig.41. Evoluția populației în județul Bihor în perioada 1900-2005

Evoluția populației județului Bihor și distribuția acesteia pe cele două medii urban-rural în perioada 1900-2005 Tabel 5

Fig. 42. Distribuția populației județului Bihor după tipul de localitate (urban/rural) în perioada 1900-2005

Din graficul nr.42. putem constata că în perioada 1900-2000, numărul populației județului Bihor a cunoscut o tendință de creștere, cel puțin până la schimbarea regimului politic din 1989, iar în perioada 2000-2005 numărul populației a început să scadă, această scădere a fost valabilă atât pentru populația mediului urban, cât și pentru populația mediului rural. Explicația ar putea fi pusă pe seama restructurărilor economico-politico-sociale ale județului, cât și ale țării. Tendința este asemănătoare atât în evoluția populației urbane, cât și la nivel rural, însă în cadrul populației rurale apare un regres începând cu anii 2000, tendință ce continuă și în zilele noastre. Totuși, trebuie amintit faptul că în ultimele două decenii s-a înregistrat o scădere demografică în toate orașele și municipiile înclusiv Oradea. Explicația cea mai plauzibilă ar fi sporul natural scăzut și migrațiile pentru muncă în străinătate.

Despre potențialul uman al Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar, concluzia noastră este susținută de Acordul de înființare a euroregiunii, care recunoaște importanța colaborării transfrontaliere în domeniile de interes comun în procesul de integrare europeană și dorește să contribuie la găsirea unor noi resurse de dezvoltare prin promovarea cooperării și cunoașterii reciproce între colectivitățile locale din cele două state.

Cuprinderea în arealul euroregiunii a unei populații totale de cca. 1.143.042 de locuitori la nivelul anului 2005, poziționează această structură, corespunzător normelor europene, în categoria celor cu un potențial optim sub aspectul resurselor umane și al gestionării acestora.

Dintre aspectele favorabile asocierii dintre cele două județe, amintim suprafețele aproximativ egale, alături de repartiția echilibrată a populației la nivelul celor două județe: 52,0% în Bihor și 48% în Hajdú-Bihar; densitatea populației cu valori apropiate și existența a două centre urbane cu rol polarizator, Debrecen (204.300 de locuitori) și Oradea (206.223 de locuitori).

Sporul natural din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Tabel 6.

Fig.43. Evoluția sporului natural a populației din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Sporul natural reprezintă la modul cel mai simplu balanța dintre nașteri și decese. Ca și ceilalți indici, despre care vom vorbi în cele ce urmează, acesta este puternic influențat de vârstă.

Fig. 44. Sporul natural în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar la nivelul anului 2004(MTA-RKK, 2006, cu completări)

Evoluția teritorială a natalității de pe teritoriul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar, prezintă valori ridicate ce apar mai degrabă în zonele metropolitane și rurale, și nu așa cum ne așteptam în incinta orașelor mari(MTA-RKK, 2006). Valori 0‰ și chiar sub 0‰ apar atât în orașe, cât și în anumite regiuni rurale puternic afectate de fenomenul de îmbătrănire demografică, depopulare, migrații, etc.(fig.44). Analizând sporul natural al populației Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar, după tabelul 6. și fig.43, 44, putem concluziona următoarele:

– în cazul celor două județe, sporul natural a început să scadă după primele decenii ale secolului XX;

– după schimbarea regimului politic, scăderea e și mai bruscă;

– valorile sporului negativ au fost mai evidente în cazul județului Bihor, până în 2005 în comparație cu județul Hajdú-Bihar.

Așadar, evoluția populației la nivel de euroregiune este în descreștere. Conform datelor obținute, am aflat că populația masculină descrește în mod constant începând cu anii ‘90, în timp ce populația feminină crește într-o proporție destul de mare. În cazul bărbaților, scăderea înregistrată corespunde prelungirii școlarității și mai ales creșterii vârstei de încetare a activităților. Și în cazul femeilor se manifestă aceste efecte, dar ele sunt dominate de faptul că un număr tot mai mare de femei între 24 și 54 de ani sunt active.

În zonele urbane, problemele de mediu afectează în mare măsură calitatea vieții cetățenilor. Analiza aspectelor demografice, inclusiv a celor referitoare la populație, zonele de locuit și spațiile ocupate, evidențiază o tendință de degradare a mediului în zonele urbane a celor două județe ale euroregiunii studiate.

Responsabilitatea pentru calitatea mediului în zonele urbane și pentru luarea măsurilor de îmbunătățire a calității acestuia revine autorităților locale. Din raportul de mediu al euroregiunii se constată că aceste obiective își îndreaptă atenția către principalele sectoare de activitate: transport, industrie, energie. Și în mediul rural am înregistrat o oarecare tendință de depopulare. O consecință a acestui fapt este dată de abandonarea terenurilor agricole, acțiune ce reprezintă un pericol mai deosebit pentru zonele cu valoare ridicată de conservare a naturii.

4.1.2. Structura populației

4.1.2.1. Structura pe sexe

Urmărind structura pe sexe a populației Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar(fig. 45.), constatăm că există areale în care predomină populația de sex feminin, cum ar fi în sectoarele Debrecen, Hajduszoboszló, Püspökladány, Oradea și Beiuș. Areale cu cel mai mic procent de populație de sex masculin apar în arealele orașelor Polgár, Hajdúböszörmény, Hadházi, Derecske și Létavértes.

Fig. 45. Ponderea populației de sex feminin în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar în anul 2004(MTA-RKK, 2006, cu completări)

În continuare, să vedem evoluția populației după structura pe sexe între anii 1992 și 2005, atât în cifre absolute, cât și în procente.

Structura pe sexe a populației Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar Tabel 7

Fig. 46. Ponderea sexelor în cadrul județului Hajdú-Bihar la nivelul anului 2005

Fig. 47. Ponderea sexelor în cadrul județului Bihor la nivelul anului 2005

De-a lungul perioadei analizate, putem constata o creștere a populației de sex feminin, în defavoarea sexului opus în tot cuprinsul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar (tabel 7. și fig.46, 47.). Aceste diferențe după un interval de timp pot să dispară, însă nu va apărea un echilibru stabil între cele două sexe, deoarece la vârsta a treia va apărea un excedent în cadrul sexului feminin.

4.1.2.2. Structura pe vârste

Structura pe vârste are de asemenea o importanță majoră pentru întreaga societate, în primul rând în viața economică. Din datele prezentate(tabelul 8., fig.48) putem constata că scade într-un ritm alert numărul tinerilor în cadrul populației, adică grupa de vărstă cuprinsă între 0-14 ani, și care ar asigura continuitatea comunității pe termen mai lung. Celelalte două grupe(15-59 și peste 60 ani) prezintă o tendință firească de creștere, ceea ce necesită regândirea sistemul de pensii și pe cel sanitar, care vor avea consecințe serioase în viitorul apropiat, dacă situația nu se va schimba.

a).b).

Fig. 48. Piramida vârstelor în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar la nivelul anului 2001 pentru județul Hajdú-Bihar(a). și 2002 pentru județul Bihor(b). (MTA-RKK, 2006, cu completări)

Din fig.48. rezultă unele caracteristici pentru populația acestui areal, așa cum urmează:

-cele două piramide sunt extrem de asemănătoare, nu degeaba fiind vorba de două teritorii vecine, la bază se îngusteză, rezultând un deficit de populație tânără, care va duce cu timpul la agravarea îmbâtrănirii demografice;

-se observă și anumite diferențe, cum ar fi: în județul Bihor se nasc mai mulți copii de sex masculin, însă în județul Hajdu-Bihar aceștia ajung să fie dominanți la o vârstă mai înaintată, decât în Bihor, apoi putem semnala un exces mai mare de populație de sex feminin în cadrul grupei de vârstă de peste 75 de ani pe teritoriul județului Hajdu-Bihar, față de județul Bihor.

Populația reprezintă elementul central în definirea și structurarea oricărei strategii pentru o dezvoltare socio-economică durabilă. În momentul de față, mai mult ca niciodată, Euroregiunea are nevoie de o viziune realistă asupra dezvoltării sale economice și sociale pentru următoarele decenii, iar populația este factorul major al acestei viziuni. Instrumentele folosite în elaborarea programelor și strategiilor de dezvoltare economică și socială sunt proiectările demografice. Reînnoirea unei populații are la bază un principiu foarte simplu: o femeie trebuie să aducă pe lume, în medie, doi copii pentru a se asigura simpla înlocuire a generațiilor și stabilitatea numărului populației.

Structura pe grupe de vârstă a populației la nivelul celor două județe și la nivelul euroregiunii

Tabel 8

Fig.49. Reprezentarea grafică a structurii pe vârste a populației euroregiunii la nivelul anului 2005(a-județul Hajdú-Bihar; b- județul Bihor )

În orice model de prognoză demografică, numărul copiilor depinde de două variabile: numărul femeilor aflate la vârste fertile și ratele de fertilitate (adică numărul de născuți la 1000 de femei de o anumită vârstă). În momentul de față, Euroregiunea are o structură pe vârste deteriorată care nu mai poate fi ameliorată până în 2020. Deoarece după 1990 natalitatea a scăzut, chiar dacă fertilitatea ar crește imediat și s-ar menține constantă în următorii 10-15 ani, declinul demografic nu va mai putea fi stopat decât în a doua jumătate a secolului. De aceea, este nevoie de măsuri imediate pentru ca sistemul de asigurări sociale, cel medical și sistemul de educație să poată face față tuturor acestor schimbări.

4.1.2.3. Structura profesională

Din analiza structurii profesionale se constată o schimbare similară a populației celor două județe. După schimbarea regimului politic, de la sfârșitul anilor 1980, se schimbă tendința care domina anterior. Adică, scade numărul celor care au lucrat în sectorul primar în favoarea sectorului secundar și terțiar.

Structura profesională a populației din Euroregiunea Bihor- Hajdú-Bihar Tabel 9

Fig 50. Evoluția structurii profesionale a populației din euroregiune

În zilele noastre un rol aparte îl au sectoarele din comerț și servicii, în cadrul lor găsindu-și loc de muncă peste 60% din locuitorii județului Hajdú-Bihar și doar cca. 30% din populația județului Bihor(după anuarele statistice). Rata șomajului în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar, este moderată, sub 10%, comparativ cu celelate unități teritoriale ale continentului european(MTA-RKK, 2006).

Se constată că în anul 2001 în sectorul terțiar în județul Hajdú-Bihar a lucrat 60,4% din populație, iar din județul Bihor doar 28,7%, urmat de sectorul secundar cu un procentaj de 30,7% din cadrul populației județului Hajdú-Bihar și 26,2% din județul Bihor. Populația ocupată în sectorul primar era prezentă cu doar 8,9% în județul Hajdú-Bihar, pe când în județul Bihor procentul era de 45,1% din totalul populației. Se poate afirma că și județul Bihor va avea o asemenea structură în viitorul apropiat.

4.1.2.4. Structura etnică

În structura etnică apar diferențieri nete, deoarece vorbim de două județe încadrate în două țări diferite.

În județul Hajdú-Bihar de-a lungul ultimelor decenii se constată o scădere numerică a populației de naționalitate maghiară. Crește numărul populației minoritare, de exemplu numărul rromilor, de la 382 de persoane în 1980 la 10.836 în 2001, putem vorbi de o explozie demografică în cadrul acestora.

În Bihor, dinamica demografică a românilor este asemănătoare cu cea a maghiarilor din județul Hajdú-Bihar. Din graficul nr.51. reiese că problema rromiilor ar trebui să fie mai acută în județul Bihor, deoarece aici apar într-un procent de 5,01%, față de județul Hajdu-Bihar cu un procent de 1,96% din totalul populației.

Structura populației după naționalitate și religie reflectă o componentă relativ eterogenă, lucru care îi permite asigurarea în bune condiții a cadrului de implementare a politicilor referitoare la cooperarea regională și transfrontalieră(fig.51).

Fig. 51. Structura etnică a euroregiunii în anul 2005

De asemenea, în privința structurii etnice a euroregiunii și aici se înregistrează asemănări semnificative, raportul dintre etniile prezente fiind aproximativ egal.

Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar este, din punct de vedere cultural, un punct de reper în peisajul multicolor al viețuirii pe aceste meleaguri. Particularitățile specifice acestei zone sunt datorate în special așezării sale geografice, fiind zona cu cele mai multe și mai dense tranzitări în și dinspre Europa.

4.1.2.5. Structura confesională

Cuvântul „religie” vine din limba latină, fie din re-legio (re-citire, referindu-se la repetarea scripturilor, după Cicero) fie din (re-ligio – a lega , a reconecta, a reface legătura cu Dumnezeu). Confesiunea poate fi definită ca un sistem bazat pe încercările oamenilor de a explica universul și fenomenele lui naturale, adesea implicând una sau mai multe zeități sau alte forțe supranaturale, sau ca un sistem de căutare a scopului sau înțelesului vieții. Comparând datele din tabelul nr. 10. putem observa următoarele: în partea estică a euroregiunii, adică în județul Bihor predomină confesiunea ortodoxă, reformată, romano-catolică și penticostală, iar în partea vestică, în județul Hajdú-Bihar predomină cea reformată și religia romano-catolică, urmată de cultul greco-catolic. Diferențierea semnificativă ar fi între cele două județe ale Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar, cei fără confesiune predomină net în vestul euroregiunii(tabel 10).

Structura confesională a euroregiunii Tabel 10

Ponderea populației în cadrul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar este cea de religie ortodoxă, urmată de cea de religia reformată și apoi de cea romano-catolică.

În concluzie, după prezentarea acestor date, ne putem da seama că avem de a face cu două județe extrem de asemănătoare aproape din toate punctele de vedere: populație, suprafața teritoriului, evoluția demografică, etc.

Concluzii

Pe teritoriul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar apare o componentă umană echilibrată numeric, reprezintă un potențial deosebit. Conform datelor statistice se constată un regres cantitativ al numărului de locuitori în ultimii ani(2000-2004), datorat în primul rând sporului natural cu valori negative, a emigrațiilor și o îmbătrânire trepatată a populației Euroregiunii.

Din punct de vedere al distribuției teritoriale a celor două comunități minoritare, maghiarii din Bihor conviețuiesc în special în partea nord-vestică a județului, în timp ce românii din Hajdú-Bihar sunt localizați în câteva din localitățile aflate în apropierea frontierei.

Pe teritoriul Euroregiunii predomină populația maghiară urmată de cea română, iar dintre confesiunile predomină religia ortodoxă, urmată de cea de religia reformată și apoi de cea romano-catolică.

Partea a III-a

5. CALITATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR ÎN EUROREGIUNEA BIHOR-HAJDÚ-BIHAR

5.1. Calitatea mediului înconjurător. Noțiuni introductive

Omul prin activitățile sale poate determina deteriorarea conexiunilor dintre elementele mediului înconjurător, ceea ce crează dezechilibre în cadrul geosistemului, reflectate în apariția unor fenomene negative printre care amintim schimbări ale topoclimatelor, apariția fenomenului de poluare și deteriorarea stării de sănătate a biosferei.

Studiul de față vizează starea de sănătate a mediului din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar pe baza analizei comparative a unor poluanți atmosferici din cele două județe din Ungaria și România. Realitatea zilelor noastre arată că secolul XX este perioada celor mai mari descoperiri și transformări ale civilizației omenești, dar și cu cele mai complexe și uneori nebănuite efecte asupra vieții.

Mediul înconjurător apare ca o realitate pluridimensională, care include nu numai mediul natural, dar și activitatea și creațiile omului, acesta ocupând o dublă poziție: de "component" al mediului și de "consumator", de beneficiar al mediului. Astfel, notiunea de "mediu înconjurător" cuprinde de fapt, toate activitățile umane în relația om-natură, în cadrul planetei Terra.

Între factorii din mediul natural există relații de interdependență. Intensificarea sau diminuarea acțiunii unui factor induce modificări ale ansamblului de factori din sistemul dat Factorii interni sau genetici pot avea o influență decisivă in producerea unor boli sau afecțiuni, acestea mai sunt numite și boli genetice. Factorii externi care acționează direct cu organismul uman se mai numesc și factori de mediu sau factori ecologici. În această privință, starea de sănătate nu este altceva decât interrelația dintre cele două mari categorii de factori amintite mai sus, în care este greu de identificat ponderea fiecăruia.

Factorii de mediu acționează asupra organismului pe o perioadă indelungată cu o intensitate mai redusă, ceea ce determină o acțiune cronică sau îndelungată, adică necesită perioade lungi de timp pentru a produce modificări în starea de sănătate. În sfârșit, mai trebuie menționat că acțiunea factorilor de mediu asupra organismului uman și asupra sănătății s-ar putea să aibă efecte negative și asupra descendenților, asupra informației genetice sau putând ajunge chiar la mutații și malformații congenitale.

Asigurarea unei calități corespunzătoare a mediului, protejarea lui – ca necesitate a supraviețuirii și progresului – reprezintă o problemă de interes major și certă actualitate pentru evoluția socială. În acest sens, se impune păstrarea calității mediului, diminuarea efectelor negative ale activității umane cu implicații asupra acestuia.
Poluarea și diminuarea drastică a depozitelor de materii regenerabile în cantități și ritmuri ce depășesc posibilitățile de refacere a acestora pe cale naturală, au produs dezechilibre serioase ecosistemului planetar. Protecția mediului este o problemă majoră a ultimului deceniu dezbătută la nivel mondial, fapt ce a dat naștere numeroaselor dispute între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare.

Fig.52. Efecte directe și indirecte ale poluării mediului(după Barnea M., 1989)

Presiunea activității omului asupra mediului natural crește foarte rapid. Se intensifică dezvoltarea industrială, schimburile, circulația mărfurilor, iar spațiul ocupat, parcurs și utilizat pentru activitățile umane este din ce în ce mai vast. Această evoluție își pune amprenta în mod nefavorabil asupra mediului și a componentelor sale. .
Un alt factor care dăunează mediului este modernizarea transporturilor, accesibilitatea lejeră în spațiile verzi. Comportamentul individului poluează mediul într-o măsură mai mare sau mai mică, fie sub forma activității cotidiene, fie a consumurilor turistice.
Prin dezvoltarea activității umane sunt afectate toate componentele mediului în proporții diferite. În consecință, conservarea funcțiilor igienico-sanitare, recreativă și estetică ale elementelor componente ale mediului natural constituie garanția unei dezvoltări continue a societății umane.

5.2. Calitatea aerului. Probleme generale

Atmosfera este constituită dintr-un amestec de gaze, în care se găsesc în suspensie diferite particule solide și lichide. Cercetătorii au precizat că proporția de azot atinge 79,25, iar cea de oxigen 20,8%, la care se adaugă cantități mici de dioxid de carbon 0,03% , heliu cu 0,01%, amoniac, vapori de apă, hidrogen, heliu, neon, cripton, xenon, ozon etc.(Gh., Măhăra, 2001).

Principalele elemente constante ale atmosferei până la cca. 80-100 km altitudine sunt azotul, care temperează acțiunea oxidantă a oxigenului și este un important element nutritiv pentru plante, mai este folosit și de diferite ramuri industriale și oxigenul care, după cum se știe, întreține viața și se presupune că la fiecare cca. 3.000 de ani plantele reînnoiesc în întregime oxigenul liber din atmosferă prin fotosinteză.

Elementele variabile sunt dioxidul de carbon care provine din procesele de ardere, următorul element este ozonul care dă naștere la ozonosferă având rolul de a absorbi radiațiile ultraviolete cu lungime de undă scurtă protejând viața de pe Pamânt, la care se adaugă prezența vaporilor de apă care pătrund în atmosferă prin procesele de evaporare și evapotranspirație.

Suspensiile din atmosferă pot fi suspensii solide(pulberi), iar după origine pot fi naturale(organice și minerale) sau antropice la care se adaugă prezența suspensiilor lichide și gazoase(Gh., Măhăra, 2001).

Studiul de față vizează starea de sănătate a aerului din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar pe baza analizei comparative a unor poluanți atmosferici din cele două județe din Ungaria și România.

Pentru realizarea acestui studiu s-a urmărit evoluția cantitativă a concentrației doar a trei tipuri de poluanți (NO2, SO2 și pulberi sedimentabili) pe perioada 1995-2002 deoarece în ambele județe ale Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar se urmăresc în principiu doar aceste trei elemente. Datele necesare sunt furnizate de Agenția Județeană de Protecția Mediului Înconjurător din Oradea și Debrecen, precum și de la Direcția de Statististică din Debrecen.

Principalul impediment al cercetării a constat în faptul că noxele analizate sunt exprimate în unități de măsură diferite și pe perioade diferite și totodată diferă și tipul noxelor monitorizate în cele două județe ale euroregiunii. Ca urmare, pentru ca valorile să poată fi comparate, a fost necesar ca tipul noxelor urmărite să fie identice, acestea să fie aduse la aceeași perioadă de timp și exprimate în aceeași unitate de măsură(mg/m3/24 h) pentru gaze și g/m2/lună pentru pulberii sedimentabili.

5.2.1. Surse de poluare

Poluarea aerului se datorează prezenței în atmosferă a substanțelor străine de compoziția normală, care determină o impurificare a sa, numită poluare atmosferică. Aceste impurități sau poluanți prezenți sub formă de suspensii lichide, solide sau gazoase sunt dăunătoare vieții și fiind nocive, mai poartă denumirea de noxe.

Trebuie remarcat faptul că, în procesul de poluare a aerului un rol important îl au factorii climatici cum ar fi: inversiunile de temperatură, calmul atmosferic, umezeala aerului și precipitațiile atmosferice, vântul sau stratificația termică a aerului pe verticală.

Dispersia poluanților în atmosfera liberă mai depinde și de dinamica maselor de aer. În anticiclonii reci, cu mase de aer arctice subpolare, cu mișcări adiabatice descendente și inversiuni termice pronunțate, poluanții emiși pot stagna în straturile inferioarea ale atmosferei, de la contact cu suprafața terestră. De exemplu, în masele de aer rece, ajunse deasupra continentelor de la latitudini mijlocii, în timpul sezonului rece, grosimea straturilor de reținere a poluanților poate să coboare la 1-2 km sau chiar câteva zeci sau sute de metri. Dimpotrivă, în zonele de întâlnire a maselor de aer de pe fronturile artic/antarctic, polar sau subtropical poluanții fini sunt antrenați până în startosfera inferioară de către curenții ascendenți puternici, care iau naștere în regiunile respective(Ciulache, S.,2004, și A.,A., Tiscovschi, 2006).

Sursele principale de poluare ale aerului sunt cele antropice, și anume: complexele energetice, industria metalurgică, chimică, a materialelor de construcții, gazele de eșapament ale autovechiculelor, coșurile casnice și arderea deșeurilor, praful ridicat din demolări și transporturi, aerosoli pulverizați din spray-uri, la care se adaugă experiențele nucleare, centralele atomoelectrice etc. Dintre sursele naturale de poluare mai importante sunt erupțiile vulcanice și incendiile pădurilor sau a turbăriilor.

Sursele principale de impurificare ale aerului prin gaze și pulberi sedimentabile se ridică la un număr de 29 în Hajdu-Bihor și 31 în județul Bihor, deci la un total de 60 de surse în cadrul euroregiunii. Acestea sunt prezentate în tabelele de mai jos, după cum urmează:

Surse de poluare a aerului din Hajdú-Bihar

Tabel 11.

Surse de poluare și poluanți ai aerului din județul Bihor

Tabel 12.

Fig.53. Repartiția surselor majore de poluare a aerului din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Din tabelele 11. și 12. reiese că poluanții cei mai nocivi provin de la întreprinderile industriei chimice și a cimentului, materialelor de construcții, la care se adaugă transporturile și activitățile casnice în județul Bihor și de la agricultură, industria materialelor de construcții, centrala electrică, transporturile și activitățile casnice, activițăți de prelucrare a petrolului etc., în județul Hajdu-Bihar.

5.2.2. Poluanții

Principalii poluanți ai aerului sunt în număr de cca. 40, dintre care cei mai nocivi și mai răspândiți sunt:

– particulele solide de aerosoli provenite din fabricarea cimentului, termocentrale, motoare Diesel, șantiere de construcții, demolări, coșurile casnice etc.;

– derivații oxigenați ai sulfului(SO2, SO3) provin din arderea cărbunilor, rafinării de petrol, termocentrale, autovehicule etc.;

– hidrocarburile și oxizii de azot sunt emiși de eșapamentele autovehiculelor, de coșurile industriilor, a termocentralelor etc.;

– oxidul de carbon este poluantul cel mai răspândit al aerului și provine în 60% de la autovehicule, petrochimice etc.;

– metalele sunt prezente în aer sub formă de pulberi, picături de soluții, vapori de săruri și compuși organo-metalici. Cel mai răspândit este plumbul care este adaos antidetonant al benzinei, apoi nichelul, titanul, beriliul, staniul, arsenul, mercurul etc..

Calitatea aerului din perimetrul arealelor urbane constituie o problemă majoră a zilelor noastre, datorită complexității sale și datorită urbanizării tot mai susținute. Trebuie precizat că gradul de poluare a aerului depinde în mare măsură de fenomenele meteorologice, cum ar fi: stratificația termică a aerului, precipitații, vânturi etc. (Ciulache, S., 2004).

Poluanții monitorizați și analizați în lucrare, pe aceeași perioadă de timp și deci prezentați comparativ pe cele două județe au fost NO2, SO2 și pulberii sedimentabili. Pe harta alăturată sunt marcate localitățile care contribuie cu un procentaj ridicat la poluarea aerului, având anumite funcții industriale. Se observă o creștere a unităților poluatoare ale aerului de la est la vest, acestea fiind mai numeroase în regiunile de câmpie și din ce în ce mai reduse în arealele deluroase și în cele montane.

Datele analizate provin de la Agenția de Protecția Mediului din Debrecen(TIKOFE), Direcția de Statistică- Debrecen(KSH) și de la Agenția de Protecția Mediului, Oradea și redau situația calității generale a aerului din Euroregiune, pe baza unor puncte de monitoring din cele două județe.

5. 2. 3. Evoluția calității aerului

Urmărind evoluția diferitelor noxe în cadrul euroregiunii pe perioada 1995-2002, constatăm unele fluctuații atât spațiale cât și temporale(tabel 13).

Mersul calității aerului în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar în perioada 1995-2002 Tabel 13

Fig. 54. Evoluția NO2 în perioada 1995-2002 Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Oxizii azotului N2O(oxidul nitros), NO(monixid de azot), NO2(dioxidul de azot), N2O3(trioxidul de azot), N2O4(teraoxidul de azot), N2O5(pentaoxidul de azot) etc. sunt compuși ai azotului cu oxigenul, gaze incolore mai grele dacât aerul deoarece sunt un produs final al procesului de ardere al combustibililor, totodată fiind și una din substanțele de bază în desfășurarea lanțului de reacții care conduce la formarea smogului oxidant. Oxizii de azot acționează în primul rând asupra pulmonului, cauzând congestie pulmonară și edem pulmonar acut sau chiar pneumonie sau diverse forme de scleroză, cum ar fi de exemplu fibroza pulmonară, emfizem, bronșectazia etc.(A.,A., Tiscovschi, 2006).

Conținutul în NO2 pe perioda 1995-2002 indică o concentrație mai mare în județul Hajdú-Bihar, comparativ cu județul Bihor, având valori cuprinse între 0,0158-0,0296mg/m3 în județul Hajdú-Bihar și 0,0074-0,0159mg/m3 în județul Bihor(fig.54). Tendințele în mersul acestora în perioada amintită sunt similare și se remarcă o creștere în ambele județe prin mijlocul anilor 1990, după care urmează a scădere a concentrației medii de NO2 în euroregiune, iar din anul 2001 în județul Hajdu-Bihar se remarca din nou o creștere, care o punem pe seama procesului de ardere al combustibililor, precum și a creșterii numărului de autoturisme.

Conform STAS-urilor în vigoare( 0,0700 mg/m3 în județul Hajdu-Bihar și 0,100 mg/m3 județul Bihor) aceste valori se încadrează în CMA.

Oxizii de sulf(SO2, SO3) au asupra organismului uman o acțiune iritantă, cu precădere asupra căilor respiratorii superioare, la poarta de intrare în aparatul respirator. În foarte mică măsură pot produce leziuni la nivelul căilor respiratorii inferioare și mai ales la nivelul alveolelor pulmonare. Oxizii sulfului produc manifestări caracteristice de iritație a căilor respiratorii, ca salivație puternică, expectorație, tuse, spasme ale căilor respiratorii cu dificultăți în respirație etc.(A.,A., Tiscovschi, 2006). Dioxidul de sulf(SO2) emanat în atmosferă în perioada amintită și care poate genera în anumite condiții ploi acide, are o concentrație mai mare în județul Bihor față de județul Hajdú-Bihar, în special în perioada anilor 1995-1998, după care concentrația acestei noxe în cele două județe să se echilibreze(fig. 55).

Acestea se mențin între valorile de 0,0022-0,0118 mg/m3 în județul Hajdú-Bihar și 0,0016-0,0387 mg/m3 în județul Bihor.

Fig. 55. Evoluția SO2 în perioada 1995-2002 în cadrul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar

În județul Bihor, cauza concentrațiilor în descreștere, la fel ca și în cazul NO2, o punem pe seama evacuării noxelor în cantități tot mai mici de către întreprinderile care sufereau o restructurare complexă, după schimbarea regimului politic din 1989, după care urmează și desființarea CET-ului 2, precum a schimbării combustibililor utilizați în CET-ul 1. Conform STAS-urilor in vigoare( 0,0700 mg/m3 în județul Hajdu-Bihar și 0,250 mg/m3 județul Bihor) aceste valori se încadrează în CMA.

Praful sedimentabil este în cea mai mare parte de origine terestră și provine din intensificarea construcțiilor civile ce au avut loc după anul 1990, la care se adaugă funinginea și cenușa spulberată de vânt din haldele termocentralelor. Iarna concentrația mai mare de pulberi sedimentabili din atmosferă, ca și a altor noxe se datoresc intensificării arderilor de combustibili clasici pentru încălzit (termocentrale și coșuri casnice) precum și prezenței inversiunilor termice din aer, care se opun dispersiei poluanților, mai ales în depresiunile golf și în câmpiile joase.

Fig.56. Evoluția pulberilor sedimentabili în perioada 1995-2002 în cadrul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar

Pulberile sedimentabile la nivelul euroregiunii au o repartiție relativ uniformă pe perioada analizată, remarcând însă valori ceva mai ridicate în județul Bihor(fig.56). Acestea se mențin între valorile de 3,71-5,63 g/m2/lună în județul Hajdú-Bihar și 4,50-6,0 g/m2/lună în județul Bihor. Pulberi (sedimentabili sau în suspensie) care acționează la nivelul căilor respiratorii ce prezintă mecanisme de protecție față de efectele nocive ale poluanților (mucus, epitelii ciliate, etc), pot afecta căile respiratorii prin apariția de inflamații, rinite, faringite, laringite, bronșite sau alveolite. Dacă acțiunea poluantului este de lungă durată pot apărea afecțiuni cronice ca broho-pneumopatia cronică nespecifică.

Conform STAS-urilor in vigoare( 0,0500 mg/m2/lună în județul Hajdú-Bihar și 0,170 mg/m2/lună județul Bihor) aceste valori se încadrează în CMA.

În concluzie, calitatea aerului atmosferic din cadrul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar este afectată de același tip principal de noxe(NO2, SO2 și pulberii sedimentabili) emanate de peste 60 de surse de poluare prezente în cele două județe ale euroregiunii, gradul de poluare al mediului aerian prin noxele analizate depășește doar în unele situații accidentale C.M.A.-ul prevăzut de normele existente la ora actuală.

Pentru îmbunătățirea calității aerului ar fi necesar un efort comun al factorilor de decizie din cele două județe pentru a se impune o monitorizare amănunțită și permanentă a surselor de poluare și a poluanților prin utilizarea unei metodologii unitare la nivelul euroregiunii, conform cerințelor U.E. în vederea luării unor măsuri pentru reducerea cantităților de noxe din atmosferă. Din cauza scăderii activităților industriale, a restructurării și nu în ultimul rând a schimbării tehnologiilor putem constata faptul că și poluarea aerului a scăzut treptat de-a lungul anilor, mai precis din 1990 încoace pe teritoriul întreg al Euroregiunii. În prezent, din totalul emisiilor cca. 76% sunt produse de automobile, apoi 16% de încălzirea locuințelor, și cca 8% de emanațiile industriale ( Szabó Gy., 2006). Așadar, în loc de dioxidul de carbon, plumb și monoxid de carbon mai nou predomină oxizii de azot. În mersul pulberilor sedimentabili putem spune că apare un maxim în lunile de vară, perioadă când apar și cele mai frecvente depășiri ale C.M.A.-ului, fapt datorat atât condițiilor meteorologice, cât și a unor activițăți agricole mai intense față de celelalte perioade ale anului.

În domeniul protecției aerului, tehnologii industriale și practici agrotehnice specializate se orientează din ce în ce mai mult către reducerea cantităților de noxe și confinarea lor la surse, către menținerea emisiilor poluante în limitele capacității naturale de dispersie, către amplasarea surselor de noxe în conformitate cu dinamica naturală a aerului favorabilă dispersiei. De asemenea, o formă indirectă, dar extrem de importantă a protecției aerului, este menținerea formațiunilor vegetale capabile să regleze în regim natural caracteristicile fizice, compoziția chimică și dinamica aerului(Irina Ungureanu, 2005).

5.3. Calitatea apelor. Probleme generale.

O apă este considerată poluată când compoziția sau starea sa fizică, ori chiar estetică, sunt modificate direct sau indirect de acțiunile omului, în așa măsură încât nu se mai pretează a fi utilizată în stare naturală. Poluarea este fenomenul prin care apa se încarcă cu substanțe străine dăunătoare vieții. Aceasta își modifică compoziția sa naturală, atunci când conține elemente străine ce au efect dăunător asupra plantelor și animalelor.

5.3.1. Calitatea apelor de suprafață

5.3.1.1. Surse de poluare

Dintre sursele de poluare, în principal cea industrială este mai agresivă. Cele mai poluante sunt industria alimentară și cea chimică. Abatoarele consumă o medie zilnică de 500 l apă pentru fiecare animal sacrificat, care apoi e deversată în mediu. În țările dezvoltate, industria alimentară provoacă 20-25 % din întreaga poluare, iar industria chimică 30% deversând cele mai diferite substanțe toxice, uneori producând poluări deosebit de grave, dacă apele nu sunt epurate înainte de deversare. Rafinăriile și în general petrochimia, răspândesc hidrocarburi, iar pelicula de petrol impiedică reoxigenarea și dezechilibrează capacitatea de autoepurare a apelor. Industria mai deversează și ape încălzite, producând o poluare termică.

Poluarea agricolă se realizează prin pesticide, îngrășăminte chimice și dejecții animaliere. Pesticidele sunt folosite în scopul de a distruge activitatea insectelor dăunătoare, a rozătoarelor, ciupercilor etc.. Unele din aceste substanțe se degradează lent, acumulându-se în unele plante sau animale consumate de om. Unele îngrășăminte chimice pot fi dăunătoare: de exemplu azotații în surplus se pot uni cu materiile organice în fermentație, dând azotiți care distrug fauna acvatică.

Poluarea urbană se manifestă prin evacuarea apelor menajere, fie prin canale, în râuri sau oceane, fie infiltrate în pânza freatică. Canalele colectează conținutul instalațiilor sanitare, al bucătăriilor, încărcate cu reziduri organice, cu bacterii patogene, cu detergenți etc.

Principalele surse de impurificare a apelor din cadrul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar se ridică la un număr de 33 în Hajdú-Bihar și 21 în județul Bihor, deci la un total de 54 de surse în cadrul euroregiunii.

Datele analizate provin de la Agenția de Protecția Mediului din Debrecen(TIKOFE) și de la Agenția de Protecția Mediului, Oradea. Acestea sunt prezentate în tabelele 14 și 15 după cum urmează:

Surse de poluare ale apelor de suprafață din județul Hajdú-Bihar Tabel 14

Surse de poluare ale apelor de suprafață din județul Bihor Tabel 15

Pe harta alăturată sunt marcate localitățile care contribuie cu un procentaj ridicat la poluarea apelor, având anumite funcții industriale(fig. 57).

Fig.57. Surse majore de poluare a apelor din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Se observă o creștere a unităților poluatoare ale apelor de la est la vest, acestea fiind mai numeroase în regiunile de câmpie și din ce în ce mai reduse în arealele deluroase și în cele montane cu excepția unor areale puternic industrializate sau miniere.

5.3.1.2. Poluanți

Poluarea apelor este deteminată de următoarele grupe de agenți: biologici, chimici, fizici și organici. Amintim în continuare principalele surse de poluare ai apelor:
a)poluarea apelor datorată agenților biologici (microorganismele). Apa a fost din totdeauna un purtător potențial de agenți patogeni, care de multe ori au provocat epidemii.
Apa transportă microorganisme ce pot transmite hepatita, gastroenterite, etc..
Industriile alimentare, industria hârtiei sunt factori de poluare din acesta categorie;

b)poluarea chimică se produce prin deversarea în apă a diferitor produse: azotați, fosfați, insecticide, reziduuri ce conțin plumb, cupru, zinc, crom, nichel, mercur, dar mai ales hidrocarburile;
c)poluarea apei cu substanțe organice de sinteză datorită industriilor detergenților, insecticidelor și pesticidelor; .
d)agenți fizici de poluare sunt: .
-substante solide care infectează apele prin deversarea materialelor minerale insolubile provenite de la carierele sau minele unde se extrag anumite substanțe;
-poluarea termică a apei datorită centralelor electrice construite în apropierea apelor și a deversării apelor industriale calde sau a apelor termale. Ridicarea temperaturii apei aduce daune intolerabile florei și faunei acvatice, scade conținutul de oxigen dizolvat și implicit scade capacitatea apei de autoepurare. .
-poluarea radioactivă, care apare în prezența unor materiale radioactive legate de exploatarea minereurilor radioactive sau de industriile ce folosesc energia atomică;
e)substanțele organice care poluează apele sunt de origine naturală: țiței, hidrați de carbon, biotoxine marine; .
iar cele de origine antropică provenin din industria chimică organică sau petrochimică: hidrocarburi (benzen, eteri din petrol, acetonă, cloroform, esteri, benzină), hidrocarburi halogenate (pesticide), detergenți, substanțe aromatice (vopsele de anilină).
Detergenții au devenit substanțe aproape indispensabile vieții oamenilor și totusi 75% dintre aceștia sunt poluanți. Bineînteles că pe termen scurt cel mai mult au de suferit fauna și flora acvatică. Poluarea râurilor și lacurilor, poate distruge fauna și flora instantaneu, sau de-a lungul timpului. De exemplu, fluorul se acumulează în oase și dinți, prea mult fluorid în apă putând cauza probleme ale oaselor și dinților. Compuși precum diclordifeniltricloretanul (DDT-ul), PCB-urile și dioxinele sunt mai solubili în grăsimi decât în apă. Astfel, aceste substanțe se găsesc în concentrații mici în apă, însă în concentrații mai mari în insecte și alge și în concentrații și mai mari în pești, păsări și oamenii care se hrănesc cu pește. Apele reziduale provin din întrebuințările casnice sau sunt rezultatul unor procese industriale.

5.3.1.3. Evoluția calității apelor

Poluanții monitorizați și analizați în lucrare, în județul Hajdu-Bihar au fost: NH4(amoniu), NO2(nitriți), NO3(nitrați), precum și unii indicatorii cum ar fi valoarea pH-ului, cantitatea de oxigen dizolvat etc. În afară de aceștia pentru râurile de pe teritoriul județului Bihor, s-au analizat și alți indicatori sau poluanți chimici care diferă de la un râu la altul. Ca urmare este foarte dificil de realizat un paralelism al tuturor noxelor din apă din cele două județe din cauza unui monitoring diferit și deci a lipsei unora din datele de observație.

Caracteristicile fizico-chimice ale apelor râurilor județului Hajdú-Bihar sunt analizate comparativ pe perioada 1970-1990 și pe cea a anului 2000. Pentru județul Bihor, perioada analizată diferă de la un râu la altul. Ca metodologie de lucru menționăm că substanțele poluante analizate nu sunt întotdeauna aceleași în cele două județe din cauza unui monitoring diferit existent în cele două țări, precum și a unităților poluatoare cu caracteristici diferite.

Pentru apele de pe teritoriul județului Hajdú-Bihar s-au utilizat datele de observație provenite din arhiva Agenției de Protecția Mediului din Debrecen(TIKOFE), iar pentru cele din județul Bihor sursa datelor de informație au fost Apele Române, Direcția Crișuri-Oradea și Agenția de Protecția Mediului, Oradea.

După cum se poate observa din fig. 58., urmărind evoluția calității apelor Canalului Colector de Vest între localitățile Ujtitkos și Ujszentmargita prezintă o ușoară ameliorare privind concentrația de NO2 și NO3. Oxigenul dizolvat în apă, NH4 și valoarea Ph-ului s-au menținut la aceleași valori. Calitatea generală a apelor Canalului Colector de Vest se încadrează în totalitate în categoria cursurilor degradate.

Caracteristicile fizico-chimice ale Canalului Colector de Vest

Tabel 16

Fig.58. Situația caracteristicilor fizico-chimice ale apelor în Canalului Colector de Vest între localitățile Újtitkos și Újszentmargita la nivelul anului 2000

Caracteristicile fizico-chimice ale apei Canalului Colector de Est Tabel.17

Fig.59. Situația caracteristicilor fizico-chimice ale apelor în Canalului Colector de Est între localitățile Tiszavasvári și Balmazújváros la nivelul anului 2000

Urmărind evoluția calității apelor Canalului Colector de Est între localitățile Tiszavasvári și Balmazújváros, se poate observa o scădere a oxigenului dizolvat în apă, la nivelul anului 2000(6,3 mg/l) comparativ cu perioada 1970-1990( 9,2 mg/l), precum și o creștere a valorilor de NH4 și NO2. Tot în cadrul acestui canal se observă o îmbunătățire a calității apei de la Tiszavasvari și Balmazujvaros, scăzând valorile concentrațiilor de NH4, NO2 și NO3(fig. 59). Calitatea generală a apelor Canalului Colector de Est se încadrează în totalitate în categoria a II-a de calitate.

Caracteristicile fizico-chimice ale apei râului Hortobágy Tabel 18

Fig.60. Situația caracteristicilor fizico-chimice ale apelor râului Hortobágy între localitățile Görbeháza și Apavára

Evoluția calității apelor râului Hortobágy prezintă o îmbunătățire în privința pH-ului, însă se constată o creștere a concentrației de NO2, NO3 și NH4 în dreptul punctelor de colectare din ambele localități(fig. 60). Calitatea generală a apelor râului Hortobágy se încadrează în totalitate în categoria a II-a de calitate.

Comparând valorile calității apelor din râul Kondoros pe perioada 1970-1990 și comparativ cu anul 2000(fig. 61), putem afirma că situația calității apelor s-a îmbunătățit la nivelul elementelor analizate cum ar fi pH-ul, cantitatea de oxigen dizolvat și NH4, dar trebuie să amintim că în ceea ce privește concentrația valorilor de NO2 și NO3 acestea s-au dublat. Cauza o constituie în mod probabil creșterea cantitățiilor de impurități deversate în râu, provenite din zona urbană a orașului Debrecen.

Caracteristicile fizico-chimice ale apei râului Kondoros Tabel 19

Fig.61. Evoluția caracteristicilor fizico-chimice ale apelor râului Kondoros la Debrecen în perioada 1970-2000

Calitatea generală a apelor râului Kondoros se încadrează în marea majoritate în categoria a II-a de calitate, cu excepția sectorului situat în aval de Debrecen până la confluența cu râul Toco, care este situat în categoria de curs degradat(fig.66).

Analizând principalii parametri de calitate a apelor râului Ier la stația Sălard din județul Bihor(fig. 62), se vede că situația este îmbucurătoare la nivelul perioadei analizate deoarece se constată o oarecare îmbunătățire la unele elementelele analizate. Faptul se datorează restructurării economico-industriale precum și a fenomenului de autoepurare a apelor.

Caracteristicile fizico-chimice ale apei râului Ier la Sălard Tabel 20

Fig.62. Evoluția calității apelor râului Ier la Sălard

Calitatea apelor râului Barcău a fost analizată la nivelul anului 2000, cu ajutorul datelor celor trei stații hidrometrice care sunt la Suplacu de Barcău, Marghita și Berettyoújfalu(fig. 63). În cursul aceluiași an, de la izvor spre vărsare am constatat următoarele: pH-ul a înregistrat o scădere, iar cantitatea oxigenului dizolvat în apă prezintă o fluctuație, cu cele mai scăzute valori la Marghita, ca apoi valoarea acestuia să se tripleze la Berettyóújfalu.

Caracteristicile fizico-chimice ale apei râului Barcău Tabel 21

Fig.63. Situația caracteristicilor fizico-chimice ale apelor râului Barcău din amonte spre aval în anul 2000

Cantități considerabile de amoniu și de fosfați apar doar la nivelul localității Marghita, nitrații prezintă o creștere semnificativă spre vest, datorită extinderii terenurilor agricole pentru care se utilizează îngrășămintele chimice.Calitatea generală a apelor râului Barcău se încadrează în categoria a II-a de calitate în aval de Marghita, însă în amonte de orașul Marghita este un curs degradat din cauza deversărilor petroliere.

În subbazinul Crișul Repede sursele de poluare sunt reprezentate de localitățile: Aleșd, Tileagd, Oradea de unde ajung în apa râului produse chimice, pigmenți anorganici, halogenuri de alchil, diferite uleiuri etc.. În afara poluanților prezentați(cum ar fi plumbul, amoniul, zincul care prezintă o tendință de scădere), un alt agent de poluare este temperatura, atât ca sursă naturală (pârâul Peța cu alimentare geotermală) cât și ca sursă antropică cauzată de debitele apelor de răcire a termocentralei din Oradea: C.E.T. I, ceea ce determină un regim termic al râului cu cel puțin 7….12,0C mai ridicat decât în mod natural. Interesant este că în urma creșterii temperaturii apei se accelerează procesele de autoepurare pe toată perioada anului, iar în timpul iernii, apa încălzită împiedică apariția gheții și permite menținerea unui număr mai mare de specii acvatice decât în restul apelor(Măhăra Gh. și colab.,1999).

Caracteristicile fizico-chimice ale apei râului Crișul Repede Tabel 22

Fig. 64. Unele caracteristici fizico-chimice ale râului Crișul Repede între localitățile Ciucea și Tărian

Apele uzate fac ca în aval de Oradea apa să se încadreze doar în categoria a II-a de calitate.

Caracteristicile fizico-chimice ale apei râului Crișul Negru Tabel 23

Fig.65. Unele caracteristici fizico-chimice ale râului Crișul Negru la Zerind

Aruncând o privire asupra mersului calității apelor râului Crișul Negru între localitățile Cărpinet și Zerind în perioada 1995-2003(fig. 65), putem constata următoarele: pH-ul apelor în ambele localități este în creștere, cantitatea oxigenului dizolvat în apă este în scădere de la izvor spre vărsare, reziduurile fixe, sulfații, amoniul,azitiții, cianurile și fierul se dublează la nivelul orașelor față de izvor, clorurile prezintă o tendință de scădere. Categoria generală a apei Crișului Negru, precum și a afluenților săi se încadrează în categoria a II-a de calitate.

Tipuri de poluanți evacuați în bazinul hidrografic Crișuri în perioada 1996-2000(t/ an) după Apele Române-Dir. Crișuri, Oradea Tabel 24

Studiind evoluția cantităților de poluanți evacuați în bazinul hidrografic Crișuri, putem constata că situația calității apelor în intervalul 1996-2000 prezintă o îmbunătățire treptată, fapt explicat de numeroasele restructurări economico-industriale la nivelul numeroaselor intreprinderi și unități, precum si de implementarea unor tehnologii moderne și nepoluante.

În ceea ce privește apa lacurilor de acumulare, aceasta se menține în limitele de calitate, deoarece aici nu există surse importante de impurificare, exceptând turismul. Cea mai actuală poluare a fenomenului turistic asupra hidrografiei se realizează prin: utilizarea neigienică a apelor în procedurile de agrement (apa este folosită de turiști pentru spălarea vaselor cu detergenți, a hainelor, spălarea autoturismelor etc.), sau poluarea chimică rezultată în urma utilizării a diferitelor tipuri de ambarcațiuni etc.. Deși poluarea apelor de către turiști este minoră, ea nu trebuie neglijată pentru că în timp are loc efectul cumulativ al acestei poluări.

Fig. 66. Categoriile de calitate ale apelor de suprafață

Categoria de calitate a apelor de suprafață în cadrul euroregiunii este redată în figura nr.66 unde putem constata că mare parte a apelor de suprafață a Euroregiunii Bihor-Hajdu-Bihar se încadrează în categoria II-a de calitate, cum ar fi: Tisa, Canalul Colector Hortobágy, Tócó, Canalul Sárrét, Ier, Barcau, Crișul Repede în aval de Oradea, Crișul Negru în aval de Beiuș. Dintre cursurile care se încadrează în categoria I-a putem aminti doar Crișul Repede în amonte de Oradea și afluentul acestuia: Valea Iadului, apoi Crișul Negru în amonte de orașul Beiuș. Cele mai degradate cursuri sunt: Canalul Colector de Vest, râul Kösely ale cărui ape de calitate inferioară se datorează deversării apelor menajere ale orasului Debrecen, apoi Barcăul în amonte de Marghita, care se situează în afara categoriilor de calitate fiind un curs degradat cauzat de evacuarea produselor petroliere de la unitățile de extracție și prelucrare a petrolului. În aval de Marghita calitatea apelor se „îmbunătățește„ iar de aici calitatea cursului de apă se încadrează în calitatea II-a. Apele Ierului, Crișului Repede în aval de Oradea, ale părâului Peța și Canalului Colector Crișuri se încadrează în categoria a II-a de calitate a apelor. În concluzie, putem spune că exceptând apele din zona montană și cele ale Crișului Repede până la Oradea, sau ale Crișului Negru până la Beiuș, care se încadrează în categoria I de calitate, toate celelalte ape sunt de categoria a II-a sau unele chiar în cea de ape degradate. Se poate afirma că apele din regiunile mai joase din partea central vestică și din partea vestică a Euroregiunii se încadrează în categoria a II-a de calitate, iar o mică parte din euroregiune, mai precis partea estică, montană, a acestuia beneficiează doar de ape care intră în categoria I-a de calitate a apelor.

5.3.2. Calitatea apelor subterane. Probleme generale.

În condițiile în care calitatea apelor constituie o problemă prioritară pe plan mondial, iar singura sursă de ape nepoluate o reprezintă rezervorul de ape subterane, menținerea acestei rezerve reprezintă o condiție vitală pentru omenire. Apa subterană este o sursă bună de apă potabilă datorită proprietăților de purificare ale solului. Fenomenul de poluare apare uneori și în cazul apelor subterane, deși acestea sunt mai protejate decât apele de la suprafață.

Cea mai mare parte a apei potabile din România și Ungaria provine din rezervoarele de ape subterane, iar o parte din izvoare. Doar o cantitate foarte mică este luată direct din apele de suprafață. Apele subterane curate reprezintă, deci, o condiție extrem de importantă pentru alimentare cu apă potabilă. Dacă nivelul apelor subterane scade drastic, aceasta ar putea conduce la o lipsă acută de apă potabilă. Poluarea freaticului este cel mai adesea un fenomen aproape ireversibil și are consecințe grave asupra folosirii rezervei subterane la alimentarea cu apa potabilă. Depoluarea surselor de apă din pânza freatică este extrem de anevoioasă, dacă nu chiar imposibilă.

5.3.2.1. Surse de poluare

Printre cei mai mari poluatori ai apei potabile se numără agricultura intensivă, care duce la poluarea resurselor de ape subterane din regiunile respective cu nitrați și pesticide. Industria chimică poluează apa cu o mulțime de substanțe chimice. Fabricile producătoare de P.V.C. și industria celulozei și hârtiei, care încă mai folosește tehnologia albirii cu clor, poluează foarte tare mediul înconjurător cu un amestec de organocloruri otrăvitoare, cancerigene și care rezistă timp îndelungat în mediu. Din depozitele de gunoaie, diferiți poluanți se scurg în rezervoarele de ape subterane: acizi, poluanți organici, metale grele etc. Apa poate fi poluată cu nitrați și din țevile deteriorate. Dacă țevile sunt constituite din plumb, atunci acest metal otrăvitor poate ajunge în apa potabilă. Pe lângă acestea, apa din fântânile particulare poate fi poluată dacă țevile de canalizare sunt blocate sau nu funcționează în mod corespunzător. Toate aceste surse de impurificare ale apelor subterane se regăsesc în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar, cu precădere de la zona montana spre cea de câmpie. Acestea sunt prezentate în tabelele 25 și 26:

Surse de poluare a apelor subterane din județul Hajdú-Bihar Tabel 25

Surse de poluare a apelor subterane din județul Bihor Tabel 26

Fig.67. Surse majore de poluanți ai apelor subterane din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Principalele surse de impurificare a apelor subterane din cadrul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar se ridică la un număr de 33 în Hajdú-Bihar și 22 în județul Bihor, deci la un total de 55 de surse în cadrul euroregiunii.

Datele analizate provin de la Agenția de Protecția Mediului din Debrecen(TIKOFE) pentru județul Hajdu-Bihar, pentru județul Bihor sursa datelor fiind Apele Române, Direcția Crișuri-Oradea și Agenția de Protecția Mediului, Oradea.

5.3.2.2. Indicatori determinanți și poluanți

Indicatori determinanți și analizați în lucrare pentru determinarea stării calității apelor subterane au fost: pH, reziduu fix, CCO-Mn, Cl, SO4, NO2, NO3, HCO3, Ca, Mg, Na, K, Fe, Mn, NH4, fosfați, duritatea totală, temperatură, alcalinitate totală, alcalinitate parțială, oxigen dizolvat, cupru, crom, arsen, floruri, CBO5, Zn și fenoli.

5.3.2.3. Starea calității apelor subterane în Euroregiune

În cea mai mare parte a euroregiuni predomină apele cu conținut ridicat de Na-Ca, urmate de cele bogate în Ca-Mg și cele Ca-Mg-Na și cele bogate în Fe.(fig.68).

Trebuie să amintim faptul că în unele regiuni pe lângă această compoziție, apar și alte elemente, care modifică specificul chimic al acestora, cum ar fi:

– în partea sud-estică a județului Hajdú-Bihar apar ape cu conținut arsenic (0,050-0,100 mg/l), care pot depăși CMA.-ul doar în condiții locale pe areale relativ restrănse;

– în afara regiunii Nyírség, peste tot apele sunt contaminate cu gazul metan(10-100Nl/m3);

-chiar și apele de adâncime mare pot conține amoniac(chiar peste 2 mg/l);

-conținutul de fier al apelor este în general între 0,3-0,6 mg/l, dar apar valori mai ridicate cum ar fi regiunea Hortobágy și Nyírség unde valoarea acestora ajunge la 2mg/l.

În general în vestul Euroregiunii, în județul Hajdú-Bihar analizele efectuate pe probele de apă recoltate din foraje scot în evidență depășirea unor indicatori la: arseniu, bor, nitriți, amoniu, fier și mangan(Szabó Gy.- Híj Z., 2006).

În cursul anului 2005 s-a monitorizat în județul Bihor un număr de 85 de foraje, frecvența de monitorizare a probelor fiind de 1- 2 recoltări/an. Analizele efectuate pe probele de apă recoltate din cele 85 de foraje scot în evidență depășirea unor indicatori (duritate totală, mangan, fosfați, azotați, fenoli, amoniu, Ca, substanțe organice exprimate prin CCO-Mn, rez. fix, pH și depășiri cu caracter izolat la: fier, magneziu, sodiu).

Fig. 68. Caracteristicile fizico-chimice ale apelor subterane

În concluzie, putem spune că apele subterane prezintă variații din punct de vedere al calității fizico-chimice, totuși fenomenul de poluare apare uneori și în cazul apelor subterane, deși acestea sunt mai protejate decât apele de la suprafață. În anumite regiuni, cum ar fi în imediata vecinătate a orașelor, ele suferă modificări din cauza deversărilor și a infiltrațiilor, iar în alte părți apar modificări din cauza substratului, rocilor sau a diferitelor tipuri de resurse ale subsolului. Totuși, se impune implementarea unui sistem de monitorizare, deoarece diferitele deșeuri, modificări în parametri fizico-chimici ale apelor subterane pot constitui pericole serioase pentru comunitatea umană, care este deservită din apele subterane.

Protecția apelor începe de la sursele cele mai agresive, apele uzate(din industrie, agricultură, așezări umane ș.a.) fiind trecute prin stații de epurare cu structuri complexe(treptele mecanică, chimică, biologică). O altă formă de protecție este controlul consumului, care merge în unele situații până la raționalizări stricte(Irina Ungureanu, 2005).

5.3.3. Calitatea apelor potabile

Apa este cel mai important aliment și este și de neînlocuit. Aceste afirmații nu sunt figuri de stil, ci citate din standardele de apă din țări dezvoltate. Omul se poate lipsi în extremis de apă pentru alte folosințe, dar nu și de apa de băut. Rezistă timp destul de îndelungat fără mâncare, dar foarte puțin fără apă. De aceea pentru om cea mai importantă apă a fost, este și va fi apa potabilă. Pentru a o cunoaște vom vedea mai întâi de ce este așa de importantă apa în organismul uman, apoi care sunt necesitățile omului și ce influență are apa asupra stării lui de sănătate.

Apa este un constituent fundamental și indispensabil al organismului uman. Proporția de apă din organism variază după vârstă: de la peste 97 % la embrionul de 7 zile, scăzând treptat la 80 % la nou-născut, 60-65 % la adult și 50-55 % la vârstnic. Procentul de apă variază după intensitatea proceselor metabolice. Acest fapt se reflectă și în proporția diferită a apei din țesuturi: smalț dentar 0,2 %, dentină 10 %, țesut osos 22 %, țesut adipos 20 %, țesut cartilaginos 55 %, mușchi striați 75 %, ficat 75 %, rinichi 80 %, creier 85 %, plasmă sangvină 90%. Procentul de apă din organism depinde de sex: în medie 52 % la femei și 63 % la bărbați. La obezi, procentul de apă poate scădea astfel până la 40 %. În organismul uman, apa totală (60% din greutatea corporală) se repartizează în mai multe compartimente: apa intracelulară (40 %) și apa extracelulară (20 %), aceasta la rândul ei reprezentată de apa circulantă sau intravasculară (4- 4,5 %), apa interstițială (15 % – majoritatea legată în geluri) și apa transcelulară (1%).

5.3.3.1. Surse de poluare și poluanți

În condițiile influenței crescute a factorului antropic asupra stării igienice a surselor de apă, de mare importanță este calitatea apelor potabile. Astfel, trebuie monitorizate cu atenție calitatea apelor destinate consumului public deoarece compoziția lor chimică poate suferi modifări în urma contactului cu:

produșii secundari dezinfecției sau altor procedee de tratare a apei pentru potabilizare;

prin contaminarea apei cu plumb în rețelele de distribuție;

fertilizanții și pesticidele din agricultură;

efluenții industriali și apele uzate menajere sunt evacuate in apele de suprafața, de cele mai multe ori fără tratare sau cu un tratament minimal, contribuind și la poluarea apelor subterane;

poluarea cu nitrați a apei de băut poate avea consecințe grave, chiar fatale asupra copiilor mai mici de un an; în organism nitrații sunt reduși la nitriți care odată absorbiți se combină cu hemoglobina pentru a forma methemoglobina, acesta este incapabilă de a fixa și transporta oxigenul de la plămân către țesuturi, conducând la anoxie manifestată prin cianoză, asfixie și chiar deces. Agricultura și condițiile de igienă sunt principalele cauze de creștere a nitraților în apa folosită în scop potabil;

accidentele de poluare din surse punctuale sau nepunctuale reprezintă astăzi, pe plan mondial și local, o cauză frecventă de poluare chimică a apei cu posibile consecințe acute sau cronice asupra sănătății populației din teritoriul afectat.

5.3.3.2. Starea calității apelor potabile și indicatori determinanți

La Oradea procentul de potabilitate este de 76%, depășirile de 24% se datorează depășirii indicatorului Cl liber, care în ciuda faptului că s-a dovedit a fi cancerigen, totuși, fiind mult mai eficient și de durată, și mai puțin costisitor decât alternativa folosirii ozonului, este încă folosit. În continuare vom prezenta starea calității apei potabile din municipiul Oradea în comparație cu cea de la Debrecen. După analiza datelor(fig.27), se evidențiază următoarele: calitatea apei potabile se încadrează în limitele admise, cel puțin la nivelul anului 2003 și nu s-au semnalat nici depășiri de calitate.

Caracteristici fizico-chimice ale apei potabile din Euroregiune în anul 2007

Tabel. 27

Calitatea apelor potabile la nivelul celor două orașe reședință din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar, se încadrează în limitele admise ale calității apelor. Diferențe apar doar la anumite concentrații a unor elemente cum ar fi: amoniu, nitriti, nitrați care sunt mai mari în apele potabile din Debrecen față de cele din Oradea. Pentru ameliorarea acestei situații în viitor vor fi efectuate lucrări de îmbunătățire a calității apelor potabile de aici. La nivelul orașului Oradea concentrația de fier este mai mare față de Debrecen, însă se încadrează și el în limitele admise de calitate. Doar duritatea totală a apelor potabile prezintă diferențe semnificative la nivelul municipalităților, având valori mai mari la Debrecen, ceea ce conduce la depuneri pe conducte pe care le pot obtura.

5.4. Calitatea solurilor. Probleme generale

Solul este un ecosistem bogat, dar fragil, e stratul afânat, moale și friabil, ce se găsește la suprafața scoarței Pământului și care împreună cu atmosfera învecinată constituie mediul de viață al plantelor. Este cel de-al treilea factor după atmosferă și hidrosferă care trebuie protejat cu atenție deoarece ele susțin viața pe planetă. Este alcătuit din material mineral provenit din dezagregarea și alterarea rocilor, material organic provenit din transformarea resturilor vegetale, apa provenită din precipitațiile atmosferice sau irigații și din aer. Proporția in care aceste componente se găsesc în sol determină gradul de fertilitate a solului.

Etajarea condițiilor fizico–geografice a impus un înveliș de sol foarte variat și complex. Deci există o varietate de soluri cu caractere diferite pe acest teritoriu de peste 13.000km2. Totuși dintre solurile care ocupă suprafețe importante, mai ales cele de câmpie putem enumera cernoziomurile din Câmpia Hajdúság și Câmpia Crișurilor, solurile nisipoase din Câmpia Nirului-Valea lui Mihai, apoi solonețurile din Câmpia Hortobágy, din vestul euroregiunii.

În ceea ce privește poluarea prin intermediul agenților poluanți din atmosferă, se observă anumite particularități. Spre exemplu, ca regulă generală, solurile cele mai contaminate se vor afla în preajma surselor de poluare. Pe măsură însă ce înălțimea coșurilor de evacuare a gazelor contaminante crește, contaminarea terenului din imediată apropiere a sursei de poluare va scădea ca nivel de concentrare a poluanților, dar regiunea contaminată se va extinde în suprafață. Nivelul contaminării solului depinde și de regimul ploilor. Acestea spală în general aerul atmosferic de agenții poluanți și îi depun pe sol, dar în acelasi timp spală și solul, ajutând la vehicularea agenților poluanți spre emisari. Trebuie totuși amintit că ploile favorizează și contaminarea în adâncime a solului. Într-o oarecare măsură poluarea solului depinde și de vegetația care îl acoperă, precum și de natura însăși a solului. Lucrul acesta este foarte important pentru urmărirea persistenței pesticidelor și îngrășămintelor artificiale pe terenurile agricole.

Interesul economic și de protejare a mediului cere ca atât îngrășămintele, cât și pesticidele să ramână cât mai bine fixate în sol. În realitate, o parte din ele sunt luate de vânt, alta este spălată de ploi, iar restul se descompune în timp, datorită oxidării în aer sau acțiunii enzimelor secretate de bacteriile din sol. Experiența a arătat că persistența pesticidelor mai depinde și de natura solului: ea este mai mică în solurile cu conținut anorganic mai bogat (nisipuri, argile) decât în substanțe organice.

Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deșeuri este un proces ce poate fi considerat temporar, dar care în termenii conceptului de “dezvoltare durabilă”, se întinde pe durata a cel puțin două generații dacă se însumează perioadele de amenajare (1-3 ani), exploatare (15-30 ani), refacere ecologică și postmonitorizare (15-20 ani).

În termeni de biodiversitate, un depozit de deșeuri înseamnă eliminarea de pe suprafața afectată acestei folosințe a unui număr de 30-300 specii/ha, fără a considera și populația microbiologică a solului. În plus, biocenozele din vecinătatea depozitului se modifică în sensul că: în asociațiile vegetale devin dominante speciile ruderale specifice zonelor poluate; unele mamifere, păsări, insecte părăsesc zona, în avantajul celor care își găsesc hrana în gunoaie (șobolani, ciori). Deși efectele asupra florei și faunei sunt teoretic limitate în timp la durata exploatării depozitului, reconstrucția ecologică realizată după eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic inițial, evoluția biosistemului fiind ireversibil modificată.

5.4.1. Surse de poluare

Solul este poluat direct prin deversări de deșeuri pe terenuri urbane sau rurale, sau din îngrășăminte și pesticide folosite pe terenurile agricole, precum și indirect, prin depunerea agenților poluanți ejectați inițial în atmosfera și apoi depuși de apa de ploaie pe sol prin transportul agenților poluanți de către vânt, sau prin infiltrare în sol a apelor contaminate.
Datele analizate provin de la Agenția de Protecția Mediului din Debrecen(TIKÖFE) și de la Agenția de Protecția Mediului, Oradea.

Cele mai importante surse de poluare a solurilor din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar, fiind în total de cca. 54 de unități poluatoare, adică 33 de unități în județul Hajdú-Bihar și un total de 21 în județul Bihor, sunt redate în tabelele 28 și 29.

Surse de poluare ale solurilor din județul Hajdú-Bihar

Tabel 28

Surse de poluare ale solurilor din județul Bihor

Tabel 29

Fig.69. Poluatori majori ai solurilor din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Areale cu solurile cele mai poluate se ridică la un număr de 5 în județul Hajdu-Bihar și 11 în județul Bihor(tabel 30).

Arealele cu solurile cele mai poluate din Euroregiunea Bihor- Hajdú-Bihar

Tabel 30

Din tabelele prezentate 28, 29 și 30, precum și din fig. 69 putem constata că sursele de poluare a solurilor sunt multiple și dispersate în teritoriu. Cele mai reprezentative unități poluante totalizează un număr de peste 54, dar trebuie menționat faptul că acestea sunt surse majore și pe lângă acestea mai apare un număr foarte ridicat în vecinătate sau în interiorul așezărilor umane fie de tip urban sau rural.

5.4.2. Poluanți

Deșeurile, dar mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru sănătate datorită conținutului lor în substanțe toxice precum metale grele (plumb, cadmiu), pesticide, solvenți, uleiuri uzate. Problema cea mai dificilă o constituie materialele periculoase (inclusiv nămolurile toxice, produse petroliere, reziduuri de la vopsitorii, zguri metalurgice) care sunt depozitate în comun cu deșeuri solide orășenești. Această situație poate genera apariția unor amestecuri și combinații inflamabile, explozive sau corozive; pe de altă parte, prezența reziduurilor menajere ușor degradabile poate facilita descompunerea componentelor periculoase complexe și reduce poluarea mediului. Un aspect negativ este acela că multe materiale reciclabile și utile sunt depozitate împreună cu cele nereciclabile; fiind amestecate și contaminate din punct de vedere chimic și biologic, recuperarea lor este dificilă.

5.4.3. Starea calității solurilor

În partea vestică și central-vestică a Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar principala resursă naturală sunt solurile, care permit dezvoltarea unei agriculturi eficiente. În cadrul euroregiunii, mai mulți factori periclitează calitatea solurilor, cum ar fi: eroziune-deflația, excesul de apă, acidifierea, sărăturarea și poluarea solului(Várallyai Gy., 1997, Szabó Gy., 2002).

Factorii care periclitează calitatea solurilor Tabel 31

Fig .70. Factorii care periclitează calitatea solurilor în cadrul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar

Legat de mersul calității solurilor, putem spune că paralel cu extinderea spațiilor locuibile, a dezvoltării industriale și apariția parcurilor industriale vor fi afectate din ce în ce mai multe teritorii și implicit soluri. În ultimul timp o mulțime de normative se referă la menținerea calității solurilor, la diminuarea folosirii excesive a îngrășămintelor chimice, la folosirea îngrășămintelor naturale, precum și la practicarea unei agriculturi ecologice etc..

Caracterul de rezultantă al solului a impus protecției sale un caracter extrem de complex. Întrucât atât elementul său organic, cât și partea anorganică sunt frecvent agresate, iar disfuncțiile pedologice, substanțele străine și toxice înglobate în sol îl degradează acestea devin agresori ai comunităților vii și prin ele, ai omului.

5. 5. Gestionarea deșeurilor

Depozitarea deșeurilor urbane și industriale, în cadrul sau în apropierea zonelor rezidențiale prezintă un important impact sanitar. Amelioarea tehnicilor de gestionare a acestora, în ultimii ani, a dus însă la reducerea consecințelor expunerii populației la acestea. Riscurile microbiologice rezultate ca urmare a depozitării gunoaielor sub cerul liber, precum și riscurile toxice, legate de eliminare necontrolată a deșeurilor periculoase sau de zonele industriale contaminate amenință sănătatea oamenilor și a mediului, acestea afectând solul și apele subterane. Colectarea unor deșeuri periculoase provenind din activitățile industriale direct pe sol sau în așa -numitele iazuri de oxidare determină, prin fenomenul de spălare, contaminarea apelor de suprafață și subterane, inclusiv cele destinate aprovizionării populației. Astfel, gestionarea neadecvată a deșeurilor urbane și industriale poate avea un impact negativ și pe termen lung asupra sănătății.

Deșeurile toxice, sub formă solidă, lichidă sau gazoasă pot cauza moartea, îmbolnăvirea sau rănirea oamenilor, sau distrugerea mediului, dacă sunt tratate, depozitate, transportate în mod necorespunzător, sau părăsite. Substanțele sunt considerate deșeuri periculoase dacă sunt inflamabile, corozive, reactive sau toxice. Amestecurile, reziduurile sau materialele care conțin reziduuri toxice sunt considerate de asemenea reziduuri toxice.

Deșeurile toxice sunt generate de aproape fiecare industrie, iar industriile care nu produc deșeuri toxice ele însele, folosesc însă produse ale industriilor care produc deșeuri.
Industria nu este singură care generează deșeuri. Agricultura produce deșeuri ca pesticide, ierbicide și materialele folosite în aplicarea lor. Fluoriții reziduali sunt produse secundare ale producerii de fertilizatori pe bază de fosfați. Pânã și nitrații solubili rezultați în urma folosirii bălegarului ca îngrășământ se pot dizolva în apa din pânzele freatice și contamina fântânile, cauzând probleme de sănătate.

Gestionarea deșeurilor se desfășoară din ce în ce mai modern, colectarea selectivă a deșeurilor este mai frecventă în vestul Euroregiunii și mai puțin organizată în partea estică a acesteia(tabel 32). Per ansamblu, colectarea deșeurilor urmează cerințele U.E., totuși putem semnala neregularități în unele regiuni mai indepărtate de municipii sau cele rurale unde colectarea și depozitarea deșeurilor se desfășoară cu unele greutăți, iar consecința acestora este poluarea mediului ambiant(aer, sol, ape subterane, peisajul etc.). După Szabó Gy. și Híj Z.(2006) dintre depozitele de deșeuri de aici peste 90% nu beneficiază de un strat protector izolator în adâncime care să protejeze mediul de diferite infiltrații din depozite. O altă problemă ce trebuie semnalată este faptul că depozitele nu sunt monitorizate permanent și nu există o bază de date care să arate situația actuală sau în trecut.

În cele ce urmează prezentăm evoluția cantităților de deșeuri produse în Euroregiune în perioada 1999-2004 pe tipuri de deșeuri. Din tabelul nr. 33 se poate observa varația cantitativă a deșeurilor urbane sau municipale de la 267,092 t în anul 1999 la 353,360 t în anul 2004. În cea ce privește originea acestor deșeuri se poate vorbi de două mari categorii și anume deșeuri municipale ce reprezintă aproximativ 29% din valoarea totală a deșeurilor, la care se adaugă deșeurile de producție cu un procentaj de 71% din valoarea totală a deșeurilor din euroregiune. Referitor ca cantitatea totală a nămolului rezultat de la epurarea apelor uzate orășenești putem spune că din punct de vedere cantitativ se observă o scădere de la 4,3 00 t în 1999 la 3,295 în anul 2004. Evoluția cantitativă a deșeurilor rezultate din construcții și demolări arată o creștere de la 25,288 t în perioada 1999 la 50,073 t în 2002, după care urmează a scădere cantitativă a acestor deșeuri la 32,950 t în anul 2004 la nivelul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar.

Volumul deșeurilor anuale din euroregiune(Fazekas, I., 2004) Tabel 32

Evoluția cantităților de deșeuri generate în perioada 1999-2004 pe tipuri de deșeuri și origine, (sursa: Agenția de Protecția Mediului Oradea – pentru partea română; Institutul Național de Statistică,– pentru partea maghiară) Tabelul 33

Compoziția medie a deșeurilor menajere în Euroregiunea Bihor – Hajdú-Bihar(sursa: Agenția de Protecția Mediului Oradea – pentru partea română; Institutul Național de Statistică,– pentru partea maghiară) Tabelul 34

Volumul total mediu al deșeurilor anuale din euroregiunea studiată este redată în figura nr.71. din care rezultă o diferențiere între cele două județe. Astfel se observă că în județul Hajdú-Bihar volumul deșeurilor anuale este mai scăzut cu cca. 150-200 m3 față de județul Bihor.

Fig .71. Volumul deșeurilor anuale din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Din tabelul 35. reiese că stațiile de transfer sunt mai numeroase în estul Euroregiunii(6), aproape dublu față de vestul acesteia(4), iar situația se egalează când vorbim despre numărul depozitelor de deșeuri, din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar (Gabriela Argentina Popoviciu, 2007). Toate acestea sunt reprezentate cu ajutorul figurii nr. 72.

Numărul suprafețelor de colectare din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

(Fazekas, I., 2004) Tabel 35

În cadrul euroregiunii unele depozite au fost dezafectate și desființate, în schimb au fost înființate alte două depozite în 1993 la Debrecen și în 2005 la Oradea(tabel 36, 37).

Date generale despre depozitele municipale de deșeuri nou înființate din cadrul euroregiunii

( Fazekas, I., 2004) Tabel 36

Date generale despre depozitele municipale de deșeuri recent desființate din cadrul euroregiunii (Fazekas, I., 2004) Tabel 37

Fig. 72. Depozite de deșeuri și stații de transfer la nivelul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar (Gabriela-Argentina Popoviciu, 2007, cu completări)

Cele două depozite nou înființate au foarte multe elemente caracteristice comune, dar și unele diferențele care ar fi: depozitul de deșeuri din Oradea a fost înființat recent, deci este mai modern, având o capacitate mai mare de stocare, populația deservită este cu ceva mai mare la Oradea decât la Debrecen, ca și numărul localităților deservite, cel din Oradea ocupă o suprafață mai mică.

Din analiza datelor referitoare la depozitele de deșeuri desființate putem constata următoarele: cel de la Debrecen a funcționat timp de 43 de ani, iar cel de la Oradea 30 de ani. Cu toate acestea cantitatea deșeurilor la momentul desființării era asemănătoare, probabil din cauza numărului mai mare de localități deservite, iar un alt aspect important este faptul că la Oradea a început procesul de exploatare a gazelor pe când la Debrecen nu, cu toate că la Debrecen înființarea și desființarea a avut loc mai devreme, desființarea depozitului din Debrecen a fost urmată de o recultivare, proces care nu s-a întâmplat la Oradea, a cărui explicație este data recentă de desființare a depozitului(2005). Problemele cu care se confruntă gestionarea deșeurilor în euroregiune pot fi sintetizate astfel:

– depozitarea pe teren descoperit;

– depozitele existente sunt uneori amplasate în locuri sensibile (în apropierea locuințelor, a apelor de suprafață sau subterane, a zonelor de agrement);

– depozitele de deșeuri nu sunt amenajate corespunzător pentru protecția mediului, conducând la poluarea apelor și solului din zonele respective;

– terenurile ocupate de depozitele de deșeuri sunt considerate terenuri degradate, care nu mai pot fi utilizate în scopuri agricole;

– colectarea deșeurilor menajere de la populație se efectuează neselectiv; ele ajung pe depozite ca atare, amestecate, astfel pierzându-se o mare parte a potențialului lor util (hârtie, sticlă, metale, materiale plastice); toate aceste considerente conduc la concluzia că gestionarea deșeurilor necesită adoptarea unor măsuri specifice, adecvate fiecărei faze de eliminare a deșeurilor în mediu. Respectarea acestor măsuri trebuie să facă obiectul activității de monitorizare a factorilor de mediu afectați de prezența deșeurilor.

5.6. Legislația și instituționalizarea protecției și conservării mediului la nivel general și în cadrul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar

Protecția mediului este o problemă majoră a ultimului deceniu dezbătută la nivel mondial, fapt ce a dat naștere numeroaselor dispute între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare. Acest lucru a impus înființarea unor organizații internaționale ce au ca principale obiective adoptarea unor soluții de diminuare a poluării și creșterea nivelului calității mediului în ansamblu. O atenție sporită este acordată mediului și în cadrul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar.

5.6.1. Protecția și conservarea mediului. Noțiuni generale

Este extrem de util ca în perioada contemporană să se intensifice participarea reală a populației, la conceperea și aplicarea actului legislativ privitor la protecția mediului înconjurător. Astfel se realizează o cooperare benefică în acțiunea de protecție a mediului între legiutor și cadrul instituțional de aplicare a legii și comunitatea umană.

Cu baza în constituțiile statelor și în Declarația Universală a Drepturilor Omului, legislația de protecție și conservare se concretizează în legi, decrete cu putere de lege, hotărâri și ordonanțe ale guvernelor, tratate și convenții internaționale ratificate. Instrumentele de reglementare, între care cele mai larg răspândite sunt standardele de mediu și instrumente economice(taxe,subsidii, permise comercializabile de emisii, sisteme de colectare-refinanțare)asigură eficiența legilor. Adoptarea și aplicarea lor, formularea directivelor cadru, inițierea unor programe pe plan internațional, subregional, regional etc. revine infrastructurilor interne și externe specializate.

Pe plan intern, atât în Ungaria cât și în România, Parlamentul inițiează și dezbate proiecte de protecție, adoptă legi, veghează la aplicarea lor și inițiază măsuri punitive pentru încălcarea acestora. Guvernul promovează inițiativele legislative primite de la ministerele implicate în probleme de protecție și conservare și emite hotărâri de organizare și funcționare a ministerelor respective, precizându-le atribuțiile în domeniu. Organul central al administrației publice este Ministerul Mediului, cu atribuții principale, acesta stabilește prioritățile programelor de cercetare, de control al calității(aerului, apei, solului, ecosistemelor etc.), al poluării de fond și accidentale etc., efectuează studii, elaborează prognoze, proiecte și urmărește aplicarea lor. În teritoriu acționează prin infrastructura sa specializată, Agențiile Județene de Protecția Mediului, la care se adaugă o serie de oragne ale administrației publice locale care acționează ca organe cu competențe speciale.

Pe plan extern, cele mai reprezentative instituții ale protecției și conservării mediului aparțin O.N.U., ca organism neguvernamental reunind organizații din 80 de țări.

Ratificarea unor documente cadru elaborate de către aceste organisme, activitățile filialelor subregionale și naționale, eforturile de aliniere la standardele de calitate a protecției și conservării din comunități state determină atitudini și acțiuni naționale și internaționale solidare, care exprimă conturarea treptată a unei poziții raționale a societății umane față de problemele geosistemului(Irina Ungureanu, 2005).

În cazul problemelor de protecție și conservare, o aserțiune logică reamintește că nu poate fi protejat eficient decât ceea ce este foarte bine cunoscut. Pentru ca atitudinea conștientă și responsabilă a societății umane față de geosistem să se manifeste prin efecte calitative și concrete, ea trebuie să beneficieze de un potențial uman specializat și de infrastructură aferentă. Pentru întreaga societate, o serie de sărbători comune au devenit repere educative excepționale, cum ar fi: Ziua Pământului(22 aprilie), Ziua Internațională a Mediului(5 Iunie), Ziua Internațională a Stratului de Ozon(16 septembrie), Ziua Internațională a Apei(22 martie) etc. care implică în fiecare an multe persoane. Trebuie menționat faptul că aceste acțiuni în general educative se adresează preponderent copiilor și tinerilor. În desfășurarea acestui proces vast de educație pentru protecția și conservarea naturii un volum important de informație este vehiculat atât în cadre educaționale, cât și prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă.

Legislația europeană de mediu constituie astăzi un punct de reper pentru numeroase state în elaborarea legislației naționale de mediu și reprezintă un model de colaborare supranațional realizată cu succes.

De la Stockholm (1972), la Rio de Janeiro (1992) dreptul internațional al mediului a parcurs drumul de la apariție, la afirmarea deplină, la constituirea sa ca un domeniu nou, deosebit de dinamic al cooperării internaționale și reglementării internaționale. Instaurarea unei noi ordini ecologice mondiale, având în vedere centrul său de dezvoltare durabilă, presupune construirea unei noi solidarități la nivelul comunității internaționale a statelor și în interiorul acestora, în spiritul unei „codezvoltări” a țărilor și conform sintagmei „a gândi global, a acționa local”.

Majoritatea statelor în tranziție din Europa Centrală și de Est, printre care Ungaria și România, se confruntă la momentul actual cu efectele industrializării în mod evident, fără adoptarea unor măsuri minime de prevenire și protecție a mediului. Folosirea masivă a surselor de energie, bazate pe consumul de cărbune și petrol, echipamente și utilaje învechite, folosirea unor materiale deosebit de nocive, poluarea atmosferei și a apelor cu deșeuri industriale și agricole se adăugă marilor și dificilelor probleme ale perioadei de tranziție și le agravează în mod considerabil.

5.6.2. Starea actuală în domeniul armonizării legislative, la nivelul Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar, cu politicile și strategiile de mediu ale Uniunii Europene

Elaborarea legislației naționale de protecție a mediului din cele două țări, în conformitate cu reglementările europene în materie, a avut la bază o serie de principii care au structurat ansamblul de prevederi, reglementări, directive și instrucțiuni de aplicare care permit realizarea unui control eficient al relațiilor interactive din societatea umană. Astfel, o serie de principii europene se regăsesc deja în spiritul și litera legilor naționale ale celor două țări.

Spre exemplu, în plan național, legislația de mediu a celor două țări, precum și aplicarea ei se bazează pe principiul european conform căruia protecția mediului înconjurător este un element esențial al politicii economice și politice a statului, pe principiul utilizării suverane de către stat a resurselor sale naturale, fără să se aducă însă prejudicii mediului din alte state, al priorității sănătății și bunăstării populației față de alte scopuri ale utilizării resurselor, al apărării factorilor naturali prin utilizarea responsabilă a resurselor în funcție de nevoi, în interesul generațiilor prezente și viitoare, al participării populației la protecția și ameliorarea mediului său de viață, al interzicerii oricăror forme de poluare și al obligării poluatorului să suporte costurile daunelor produse.

Având baza în constituțiile celor două state și în Declarația Universală a Drepturilor Omului, legislația de protecție și conservare a mediului din cele două țări se concretizează în legi, decrete cu putere de lege, hotărâri și ordonanțe ale guvernelor, tratate și convenții internaționale ratificate. Instrumentele de reglementare asigură, în ambele țări, eficiența legilor.

Un prim pas spre armonizarea legislațiilor din cele două țări și a întăririi relațiilor dintre acestea, îl constituie Tratatul de înțelegere, cooperare și bună vecinătate încheiat între România și Ungaria, la Timișoara (1996), conform căruia cele două țări consimt asupra ideii că această formă de cooperare bilaterală reprezintă de fapt obiectul cooperării internaționale și normalizarea cooperării lor va reprezenta o contribuție importantă la integrarea lor în structurile europene. Pe lângă toate dispozițiile cuprinse în Tratatul de la Timișoara, există și reglementări ce vizează domeniul de protecție a mediului. Astfel, se înscriu următoarele: „Părțile contractante vor coopera, la nivel bilateral, subregional și regional, în scopul prevenirii, reducerii și eliminării poluării care afectează teritoriile lor respective și al îmbunătățirii condițiilor pentru securitatea lor ecologicã”, precum și: „În cazul unui dezastru ecologic ori al unui accident care poate să aibă un asemenea efect, sau în cazul unui asemenea pericol, părțile contractante se vor informa fără întârziere asupra situației apărute și asupra măsurilor de urgență luate”.

Principalele elementel ale legislației environmentale europene se regăsesc în sistemul legislativ național al celor două țări sau urmează să se regăsească, în funcție de termenele de implementare care le-a fost acordat. Astfel, principalele capitole, în materie de mediu și protecție a sa, ratificate de cele două țări până la momentul actual, se referă la următoarele:

-politici de mediu cu caracter general;

-protecția și calitatea aerului, inclusiv poluarea transfrontalieră și impactul acesteia;

-protecția și calitatea apelor;

-protecția zonelor umede de importanță națională;

-substanțe toxice, periculoase, deșeuri, accidentele industriale și biotehnologiile;

-poluarea de orice fel(Gabriela-Argentina Popoviciu, 2007).

5.6.3. Reconstruirea mediului natural și uman în Euroregiunea Bihor – Hajdú-Bihar

Aria Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar este una complexă, în sensul că, geografic, cuprinde toate elementele definitorii ale reliefului, de la munte, deal, până la câmpie. Dar nu numai acest aspect – complementaritatea și unitatea reliefului face viabil și operațional sistemul de regionalizare instituit de Uniunea Europeană și la care cele două județe au consimțit să adere. Mai pot fi adăugate și alte caracteristici și particularități comune pe care cele două județe le dețin, anume: comunitatea de limbă și cultură; istorie comună; tradiții și obiceiuri asemănătoare; activități și sectoare economice axate cu precădere pe aceleași domenii, în special agricultură și servicii; comunități aparținând altor etnii decât cele română și maghiară aflându-se într-un raport aproximativ egal pe ambele teritorii; localități înfrățite, ierarhizarea la nivelul Uniunii Europene a acestor localități ca fiind – marea majoritate – de tip rural în ambele județe; existența resurselor naturale ș.a. Acestea credem că reprezintă cele mai importante caracteristici care contribuie cu succes la constituirea și menținerea Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar ca atare, toate acestea fiind, până la urmă, nu doar suport material la înființarea Euroregiunii ca unitate administrativ-teritorială, ci chiar motivații pentru dezvoltarea comună a celor două județe și, implicit, la îmbunătățirea calității vieții locuitorilor lor. Credem că acest lucru nu este posibil decât printr-o politică regională constructivă, comună, elaborată de autoritățile din cele două județe. Se impune aici sprijinul nu doar al populației existente, ci și a guvernelor statelor aparținătoare. Această politică trebuie să aibă în vedere, în primul rând, îmbunătățirea calității mediului înconjurător și a factorilor săi de la nivelul Euroregiunii sau, cel puțin, menținerea parametrilor actuali.

Există însă și unele probleme. Astfel, sunt localitățile dezavantajate în care a fost desființată aproape în totalitate industria, ramura economică în care marea majoritate a populației își desfășura activitatea. Drept urmare, localitățile în cauză nu au reușit să se susțină singure și nici nu au fost ajutate să se dezvoltate sau ajutorul care li s-a dat a fost ineficace și insuficient.

Autoritățile de la nivelul Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar sunt conștiente însă de faptul că revitalizarea zonelor rurale prin reconstruirea mediului uman și natural în comunitățile afectate este o problemă nu tocmai ușor de rezolvat. Aceasta deoarece micile comunități nu sunt suficient de dispuse pentru a rezolva aceste probleme. De aceea, recunoașterea importanței unei regiuni comune este esențială, iar calea spre aceasta este cooperarea bazată pe valorile, caracteristicile și aspirațiile comune, pe care le-am stabilit deja că există. Așadar, politica de reconstrucție trebuie să fie una eficientă, care să includă strategii de dezvoltare, bazate pe o largă cooperare și punerea unui mai mare accent pe resursele locale existente și pe extinderea unei mai largi valorificări a posibilităților locale. Comunitățile locale vor trebui să vadă aceste provocări drept oportunități. În acest context, misiunea politicii instituite de Euroregiune va fi aceea de a sprijini revitalizarea zonelor rurale prin încurajarea încrederii în sine a comunităților locale și prin creșterea potențialului dezvoltării susținute. Autoritățile locale consideră esențial pentru comunitățile din Euroregiunea Bihor – Hajdú-Bihar să învețe să-și pună în valoare capacitățile și priceperile și aceasta nu se poate face decât dacă programul de reconstrucție a mediului natural din localitățile rurale defavorizate va avea în vedere următoarele:

– să încurajeze planul de dezvoltare unitară a comunităților rurale;

– să încurajeze dezvoltarea comunităților pe bază locală și regională, care ia în considerare caracteristicile generale ale regiunii și se bazează pe resursele umane și naturale existente;

– să stimuleze eforturile indigene de dezvoltare a comunității și promovarea inițiativelor populației locale;

– să încurajeze un mod integrat de dezvoltare locală, respectiv regională, cu alte cuvinte o dezvoltare care să ia în considerare aspectele sociale, culturale, economice și de mediu ale regiunii;

– să întărească parteneriatul și să creeze o rețea între diferite organizații nonguvernamentale locale și regionale, inclusiv administrația locală și sectorul de afaceri existent;

– să întărească capacitățile organizaționale și de management ale organizațiilor nonguvernamentale locale/regionale și ale administrațiilor locale.

Rolul și implicarea autorităților locale și a celor guvernamentale în planurile, respectiv strategiile privind îmbunătățirea calității mediului înconjurător trebuie să fie obligatoriu. Ceea ce este și mai important de semnalat îl reprezintă cooperarea transfrontalieră între aceste organizații de la nivelul întregii Euroregiunii aflate în studiu, cooperare ce vizează cu precădere domeniul reconstrucției ecologice a Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar.

Astfel, încă de la înființarea Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar (2002), în diverse publicații românești și maghiare, precum și pe agenda de lucru a celor două consilii locale județene, au fost semnalate diverse activități comune privind starea mediului din arealul geografic studiat. La început, aceste activități (expoziții, târguri, schimburi culturale, conferințe, concursuri) au avut caracter mai mult educativ, economic și cultural, în vederea cunoașterii mai amănunțite a populației, a problemelor existențiale din fiecare județ și a nevoilor culturale din cele două județe. Apoi, odată cu trecerea timpului și cu constatările comune făcute de o parte și de cealaltă, pe lângă continuarea acestui gen de activități s-au stabilit și alte tipuri de activități, prioritare fiind cele ce vizează îmbunătățirea condițiilor de mediu din Euroregiune.

Vom aminti în acest sens un prim pas făcut în comun de administrația celor două județe. Este vorba de adoptarea celui mai important document ce prezintă direcțiile dezvoltării durabile. Acesta conține o serie de aspecte legate de mediu. Este vorba de Agenda 21, adoptată la Summit-ul Mondial de la Rio de Janeiro (1992) ca instrument de promovare a dezvoltării durabile, care propune soluții locale în vederea echilibrării a trei domenii importante ale vieții: cel economic, cel social și cel al mediului înconjurător.

Agenda Locală 21 a celor două județe constituite în Euroregiunea Bihor – Hajdú-Bihar a fost elaborată în anul 1997 de către Autoguvernarea Hajdú-Bihar și în 2002 de Consiliul județean Bihor. La începutul anului 2003 aceasta a fost armonizată de către autoritățile administrativ-teritoriale ale celor două județe, în vederea elaborării unui plan comun de dezvoltare regională, numit Planul de acțiune al Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar(Raportul de mediu al Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar/2003). Ideea care a stat la baza uniformizării obiectivelor cuprinse în Agenda 21 a celor două județe a fost documentul intitulat “Concepția și programul de dezvoltare a regiunii transfrontaliere româno-ungare”, elaborat prin programul PHARE CBC în anul 2000, document care reliefează în cuprinsul său necesitatea colaborării strategice a celor două județe, bazată pe relații directe bilaterale, adaptate la strategia de dezvoltare a regiunii.

În baza protocolului încheiat și a obiectivelor cuprinse în Programul de acțiune – Agenda 21 a Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar, s-au stabilit următoarele priorități cu accent pe mediu:

– Încurajarea implicării societății civile, a cetățenilor municipiului, în acțiuni de protejare și conservare a habitatului în care locuiesc sau își desfășoară activitatea;

– Reciclarea deșeurilor refolosibile, inclusiv a materialelor plastice;

– Identificarea celor mai bune soluții la nivel de regiune pentru compostarea deșeurilor organice, care reprezintă 40% din cele depuse la gropile de gunoi, iar pentru aceasta separarea la sursă a deșeurilor organice de celelalte deșeuri;

– Responsabilizarea populației privind deșeurile stradale și cele ce provin din spații verzi și parcuri;

– Poluarea atmosferei și chestiuni legate de ocrotirea apelor în regiune;

– Problemele actuale ale agriculturii în zonă și dificultățile acestui sector în zona maghiară cu precădere;

– Posibilități de dezvoltare a turismului pe teritoriul Euroregiunii și de investiții în zonă, în ceea ce privește domeniul turismului de afaceri și turismului agrar, ca și turismului montan din județul Bihor.

Pe parcursul celor 3 ani (2002-2005) și având drept punct de plecare obiectivele Programului de acțiune comun de la nivelul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar, au fost derulate un număr de 19 proiecte de colaborare, dintre care 13 sunt pe probleme de mediu. 7 proiecte (tabel 38) dintre cele 13 au drept specific „îmbunătățirea calității factorilor de mediu și a agriculturii” și se referă strict la reconstrucția ecologică a celor două județe din Euroregiunea Bihor – Hajdú-Bihar(Gabriela Argentina Popoviciu, 2007).

Proiectele derulate la nivelul Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar, vizând domeniul reconstrucției ecologice (sursa: Raportul de mediu al Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar/2003 ) Tabel 38

După cum se poate observa, chiar și titlurile proiectelor comune derulate emit puncte de vedere ale instituțiilor implicate despre impactul anumitor factori asupra mediului înconjurător și a sănătății populației. Drept urmare a acestor proiecte și puncte de vedere comune, în cuprinsul acestor proiecte au fost elaborate măsuri de reconstrucție ecologică care vizează ambele județe ale Euroregiunii.

De asemenea, proiectele în cauză au la bază dezvoltarea relațiilor de cooperare între instituțiile guvernamentale și neguvernamentale care activează în domeniul mediului înconjurător.

Organizațiile guvernamentale și neguvernamentale din cele două județe ale Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar, aflate în parteneriat la proiectele privind îmbunătățirea calității mediului înconjurător și, implicit, a oamenilor și a comunităților din care face parte, consideră important pentru dezvoltarea durabilă a comunităților doar dacă se urmăresc îndeaproape obiectivele Programului de acțiune local – Agenda 21 Locală a Euroregiunii -, și dacă se pun în aplicare aceste obiective prin:

– elaborarea și implementarea planului comunitar de acțiune, cuprinzând proiecte și activități identificate și asumate de către membrii unei comunități locale;

– dezbaterea și îmbunătățirea continuă a strategiei;

– promovarea și dezvoltarea sentimentului de apartenență la comunitatea locală;

– stimularea și încurajarea inițiativelor personale de interes comunitar.

Jumătate din suprafața de teren a Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar este cultivată. Fie și numai acest fapt subliniază importanța agriculturii pentru mediul natural al acestei regiuni, deci și necesitatea derulării sau propunerii de proiecte despre agricultură, în special cea ecologică. După cum se cunoaște, între cultivarea pământului și natură se exercită o profundă influență reciprocă, căci de-a lungul secolelor, cultivarea pământului a contribuit la crearea și întreținerea unei varietăți de habitaturi seminaturale valoroase. Și exemplele cele mai edificatoare în acest sens în cazul euroregiunii sunt ariile protejate și zonele umede de la Rădvani (Cefa – Bihor) sau Hortobágy (Hajdú-Bihar), care adăpostesc o varietate bogată de animale și plante sălbatice.

În acest spirit, la nivelul autorităților locale și a celorlalte organizații, asociații și instituții din cadrul Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar, pe lângă măsurile de mai sus sau a procesului de conștientizare a populației despre starea mediului comunității în care trăiește, au mai fost făcute și alte recomandări legate cu preponderență de zonele agrare și a celor foste exploatări miniere, de genul:

-replantării perdelelor forestiere în vederea eliminării sau reducerii poluării atmosferice în zonele critice sub acest aspect, anume: cele din jurul C.E.T.-urilor Oradea și Debrecen, Holcim Aleșd – fabrica de ciment, întreprinderea chimică Sinteza S.A., Schela de extracție produse petroliere Suplac, Rafinăria Suplac, Exploatarea minieră Băița, Depozitul de reziduuri radioactive Băița,  haldele de zgură și cenușă ale C.E.T. I Oradea și Debrecen, alte halde de deșeuri industriale (Sinteza, Cemtrade etc.), dar și pentru ameliorarea calității solurilor în aceste zone în care nu doar aerul este viciat, ci și solul;

-întreținerea marginilor șoselelor, drumurilor, rambleelor de cale ferată și a malurilor râurilor cu vegetație spontană autohtonă;

-stabilirea de către specialiști, împreună cu ecologi, a politicii specifice locului care trebuie aplicată, în special în sectorul agriculturii, pentru evitarea distrugerii sistematice a covorului vegetal al solului prin folosirea necorespunzătoare de îngrășăminte;

-de asemenea, trebuie stabilită o strategie de protecție a naturii în zonele agrare, deoarece este prioritară restaurarea zonelor deja antropizate ori, acolo unde există deja, se impune conservarea biodiversității;

-pentru dezvoltarea unei agriculturi durabile, autoritățile din cele două județe se gândesc pentru zonele cu precădere agrare, în vederea refacerii solurilor și a habitatelor, să implementeze una din măsurile mai noi ale Uniunii Europene, anume aceea a „înghețării terenurilor agricole” pentru un anumit timp, în vederea refacerii de la sine, datorită fenomenului de pârloagă, a biodiversității existente anterior.

Majoritatea problemelor existente se datorează inexistenței sistemelor de salubrizare, exploatării iraționale, nedurabile a resurselor (pădure, pășune, teren arabil, apă) și lipsei unui sistem de informare, educație și conștientizare ecologică și civică la nivelul locuitorilor. Și poate de aceea cele mai multe dintre proiectele derulate, după cum se poate observa în coloana „Rezultate” a tabelului 38, au în vedere conștientizarea populației asupra problemelor arătate(Raportul de mediu al Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar/2003).

Concluzii

Starea mediului de la nivelul Euroregiunii Bihor–Hajdú-Bihar este una asemănătoare, în sensul că înregistrează tipul de poluare locală, provenită de la industria existentă. Sectoarele cele mai poluante sunt cele datorate exploatărilor petroliere și de minerit, industriei de prelucrare a minereurilor și petrolului, termoenergeticii, industriei chimice, de prelucrare a lemnului și celulozei, metalurgiei, industriei electrotehnice și construcțiilor de mașini, industriei cimentului, transporturilor, gospodăriei comunale și agriculturii.

Calitatea mediului este determinată de calitatea principalilor factori de mediu de la nivelul Euroregiunii Bihor–Hajdú-Bihar – aer, apă, sol -, ca și de starea bunurilor materiale existente și de sănătatea populației. În urma măsurătorilor efectuate de Agențiile de Protecția Mediului a celor două județe-părți se pot constata următoarele:

Poluarea aerului nu depășește limitele admisibile și prezintă tendințe de ameliorare, cu excepția pulberilor sedimentabile. Cu toate acestea, este utilă emiterea de soluții corespunzătoare, în vederea diminuării poluării atmosferei prin reglementări care să conducă la ameliorarea calității aerului, acestea trebuind a fi determinate de măsurile ameliorării regimului fonic, vegetației și solului (plantații de perdele fono-absorbante, devierea traficului greu, fluidizarea circulației rutiere, mărirea suprafețelor cu zone verzi ș.a.).

Calitatea apelor s-a îmbunătățit, datorită restrângerii activităților economico-sociale și a aplicării diferitelor normative și legi. Apele de suprafață existente la nivelul Euroregiunii studiate sunt încadrate aproape în totalitate în categoria I-a și a II-a de calitate (ape ce pot fi potabilizate în vederea consumului de către populație și animale).

Calitatea solurilor Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar este dată de intervențiile defavorabile și practicile agricole neadaptate etc.. Există soluri puternic sărăturate (partea maghiară, zona Hortobágy), alcaline (partea română, zona Băița) sau mlăștinoase, care au utilizare limitată pentru producția agricolă. Solurile Euroregiunii sunt, în marea lor majoritate considerate a fi fertile, cu excepția arealelor montane.

În ceea ce privește volumul total mediu al deșeurilor anuale din euroregiunea studiată rezultă că în județul Hajdî-Bihar volumul deșeurilor anuale este mai scăzut față de județul Bihor, stațiile de transfer sunt mai numeroase în estul Euroregiunii, față de vestul acesteia, iar situația se egalează când vorbim desau utilizare limitatapre numărul depozitelor de deșeuri.

6. INFLUENȚA ELEMENTELOR METEOROLOGICI, A FACTORILOR SOCIO-ECONOMICI ȘI A STILULUI DE VIAȚĂ ASUPRA SĂNĂTĂȚII POPULAȚIEI

6.1. Influența factorilor meteorologici asupra stării de sănătate a populației din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

6.1.1. Noțiuni generale privind influența factorilor meteorologici asupra stării de sănătate a populației

Instabilitatea crescândă a vremii din ultimii ani, în multe părți ale lumii, manifestarea tot mai acută a unor fenomene recurente, precum El Niño, și vizibila schimbare a climei terestre datorată, în mare parte, creșterii susținute a concentrației gazelor cu efect de seră, atrag din ce în ce mai mult atenția opiniei publice asupra faptului că vremea și clima devin importanți factori de risc patologic, cu rol epidemiologic crescând în planul sănătății umane(Nicoleta Ionac, S. Ciulache, 1998).

Sănătatea este rezultatul acțiunii dintre om și mediu, interacțiunea factorilor de mediu, care pot duce la o adaptare a omului la mediul înconjurător. Profesorul dr. Sergiu Mănescu(1984), consideră că sănătatea, ca și boala, recunoaște o serie de factori care o determină, factori care pot fi denumiți factori etiologici ai sănătății, adică se poate vorbi de o etiologie a sănătății, așa cum vorbim de o etiologie a bolilor. Factorii care acționează asupra organismului pot fi externi și interni. Mediul climatic acționează printr-un proces complex de factori permanenți, totuși relația sa cu organismul uman este greu de stabilit.

Dintre toți  factorii fizici de stress fiziologic, factorii atmosferici sunt cei mai agresivi din cauza ridicatei lor variabilități temporale și amplei lor extinderi spațiale. De exemplu, dacă ființa umană are posibilitatea reală de a se feri de acțiunea nocivă a unei ape infestate sau sol iradiat prin părăsirea zonei contaminate, nu același lucru se poate face și în cazul unui mediu hipotermic sau hipertermic, climat arid sau umed și vreme stabilă sau instabilă, deoarece orice comportament cultural ar adopta, el nu poate învinge influențele invizibile pe care aerul ce-l înconjoară le exercită asupra sa la orice latitudine și în orice anotimp. Din acest motiv, el trebuie să-și evalueze dimensiunea meteorosensibilă pentru a se feri de acțiunea restrictivă a vântului, temperaturii și umezelii aerului, precipitațiilor atmosferice, duratei de strălucire a Soarelui sau presiunii atmosferice, în vederea unei cât mai bune ”aclimatizări” în mediul climatic în care este nevoit să-și desfășoare existența și activitatea.

Factorii meteorologici pot fi și factori de stres asupra organismului uman. Atmosfera este un constituent semnificativ al mediului înconjurător, cu care organismul uman este în contact permanent și obligat să asigure echilibrul necesar funcțiilor sale vitale. Ca urmare, în orice moment al vieții, omul trebuie considerat o parte integrantă a mediului ambiant, a naturii luată în ansamblu. Orice neglijență legată de acest adevăr simplu, dar absolut, are repercusiuni nebănuite și mai ales neașteptate. Organismul uman se caracterizează, în general, printr-un mare grad de adaptare, chiar la schimbări importante și rapide ale parametrilor meteorologici (temperatură, vânt, umiditate, presiune atmosferică, radiație solară etc.), ea este promptă pâna la o anumită limită, când nu mai reușește să mențină homeostazia, echilibrul. Adaptarea fiziologică este considerabil dependentă de vârstă, sex, constituție genetică, de starea de sănătate prezentă și cea trecută, trecutul patologic etc. Mulți oameni au constatat însă, din proprie experiență, că anumite condiții de vreme pot avea un efect direct, destabilizator asupra stării de sănătate la un anumit moment. Astfel, la persoanele care prezintă tulburări vegetative, efectul direct poate fi resimțit prin excitabilitate, insomnie, oboseală, incapacitate de concentrare, depresie, anxietate, amețeală, cefalee, toate fiind manifestări ale meteorosensibilității.

Civilizația, luată în ansamblu, a avut două efecte majore: pe de o parte, îmbunătățirea sistemului de viață, iar pe de altă parte, reducerea treptată, dar sigură a capacității de adaptare. Ca urmare, viața la oraș, care se desfășoară, de regulă, într-o foarte mică măsură în aer liber, impune anumite măsuri de precauție elementare, a căror nerespectare conduce la o sensibilizare progresivă a organismului, la diminuarea capacității de adaptare peste pragul critic. Este vorba  de un regim de viață din care să nu lipsească mișcarea în aer liber, sportul, grădinăritul, excursiile la sfârșitul săptămânii etc..

Omul societății moderne, expus unui regim de viață mult mai diferit de cel al generațiilor anterioare, implicat în activități din ce in ce mai complexe, bombardat de o mulțime de informații, aflate în creștere exponențială, trebuie să găsească un nou echilibru între ceea ce îi oferă mediul înconjurător și ceea ce poate realiza organismul din punct de vedere al adaptării. Obținerea unui asemenea echilibru pentru fiecare individ în parte constituie un obiectiv permanent al medicinii preventive moderne, vizând, de fapt, întreaga populație. Tratamentul, odihna și turismul într-un mediu diferit de cel de acasă sau de la locul de muncă, în toate anotimpurile poate de asemenea contribui la starea de sănătate și de creștere a capacitătii de adaptare a organismului uman, respectiv de scădere a meteorosensibilității. De cele mai multe ori schimbarea de decor, schimbarea aerului și a sistemului de viață duc la diminuarea stresului, in cel mai fericit caz, chiar la inlăturarea lui, la refacerea organismului prin stimularea funcțiilor sale vitale. Este adevărat că, prin alegerea greșită a unei localități balneoclimaterice sau a perioadei în care se efectuează un anume tratament, se poate obține un efect invers celui așteptat;  afecțiuni mai vechi ce se reactivează sau se acutizează, agravându-se uneori pînă la deces. În cadrul biometeorologiei medicale se urmăresc schimbările provocate în organismul uman de oscilațiile neregulate ale factorilor meteorologici pentru a preciza măsura în care organismul este influențat favorabil, precum și condițiile în care este provocată decompensarea fiziologică.

Cunoașterea mecanismelor care stau la baza reacției organismului la diferiți factori și agenți meteorologici ajută la explicarea exacerbării simptomelor sau declanșarea crizelor în reumatism, astm bronșic, spasm coronarian, colică renală, epilepsie, migrena, schizofrenie, glaucom și multe alte stări morbide și reprezintă o parte însemnată a domeniului interdisciplinar denumit meteoropatologie. Explicația acestor modificări care pot fi interpretate și ca o lipsă de adaptare, constă în faptul că omul este un produs al zonelor de clima tropicală, unde a apărut și a trăit la început, iar după migrarea sa în zonele temperate și reci adaptarea nu s-a efectuat complet și definitiv. Pe de altă parte, schimbările de vreme ce au loc și la trecerea de la un anotimp la altul, care au provocat și provoacă întotdeauna reacții ale organismului, au amplitudini, viteze și sensuri ce supun organismul la eforturi de adaptare.

Acțiunea nocivă a factorilor atmosferici este generată în principal de temperaturi excesive, de umiditate prea mare sau prea mică, de radiațiile solare. Efectele acestor factori sunt înregistrate de sistemul nervos central și de cel vegetativ. Teste cutanate cu adrenalina și acetilcolina au pus în evidență diferențe mari în reactivitatea sistemului simpatic și parasimpatic în timpul schimbărilor de vreme. De asemenea, s-a constatat că activitatea glandelor endocrine cunoaște fluctuații importante, iar diureza și conținutul de hemoglobină din sânge cresc sub acțiunea maselor reci de aer polar. Acestea sunt numai cîteva exemple menite să readucă în actualitate necesitatea de a respecta mediul înconjurător, de a ne armoniza cu el, de a aprecia corect importanța factorilor meteorologici.

6.1.2. Influența temperaturii aerului asupra organismului uman

Temperatura reprezintă cel mai important factor climatic cu acțiune patogenă deoarece valoarea și variabilitatea sa determină reacții fiziologice care stimulează sau, dimpotrivă, limitează capacitatea de efort a organismului uman și, în plus, oferă condiții propice pentru dezvoltarea agenților patogeni. În mod normal, organismul uman este înzestrat cu un sistem propriu de reglare termică ce face ca acesta să aibă o temperatură internă constantă (37,5șC), permițându-i să efectueze activități motrice independente de temperatura ambientală(homeotermie). Din literatura de specialitate rezultă că mecanismul termoreglării umane funcționează pe principiul termostatului, controlând permanent abaterile temperaturii corporale interne față de pragul fiziologic de referință: 37șC în zona centrală și 35șC în zona periferică cutanată. În acest sens, cel mai important rol revine zonei centrale homeoterme reprezentată de cei doi centri nervoși pereche (cald-rece) de reglare termică din hipotalamus, care reglează cuantumul producției calorice obținute în urma arderilor. Prin urmare, în cazul în care temperatura corporală scade sub valoarea medie standard tolerată de organism (37șC), se declanșează mecanismul termogenezei care determină intensificarea arderilor metabolice în scopul prevenirii răcirii extreme a organismului (valoarea sa termică minimă fiind de 24șC). Dimpotrivă, în situațiile în care temperatura internă crește peste valoarea medie admisă (maximul atingându-se la 40-41,5șC), se activează mecanismul de termoliză care favorizează intensificarea transferului de căldură spre zona cutanată și, de aici, spre mediul extern. Sistemul pulmonar are rol funcțional în cazul pierderilor externe de căldură prin procesele de respirație. Cantitatea de căldură eliberată la nivelul epiteliilor pulmonare este cu atât mai mare cu cât ritmul respirației este mai alert și devine critică dacă temperatura aerului scade la valori negative (apreciindu-se că la –40șC pierderea calorică a plămânilor reprezintă 1/5 din pierderea totală).

În fine, zona cutanată periferică(pielea) reglează schimburile calorice cu exteriorul prin mecanisme de feed-back fiziologic care-i permit continua evaluare a toleranței termice a organismului uman, funcționând ca tampon termic(împiedicând încălzirea sau răcirea excesivă a nucleului metabolic bazal), conductor termic(facilitând transferul de căldură prin procese de conducție și convecție), comutator al stratului de țesut adipos(impunând eficiența termoizolatoare a acestuia) și organ efector al termolizei. Prin acțiunea conjugată a celor trei elemente ale sistemului de termoreglare umană, căldura metabolică este menținută permanent în limite fiziologice normale în vederea asigurării ”confortului termic” necesar întreținerii funcțiilor vitale ale organismului uman(Nicoleta Ionac, 2000).

Această stare corespunde zonei de neutralitate termică, în care întreaga cantitate de căldură produsă prin procesele metabolice oxidative este absorbită de mediul aerian înconjurător, fără a fi necesară intervenția mecanismelor de termoreglare. În realitate, pragul fiziologic de confort termic depinde
atât de factori obiectivi (temperatura și umezeala aerului împreună cu viteza vântului), cât și de factori subiectivi(sexul, vârsta, starea de sănătate și experiența climatică trecută a  indivizilor expuși unui anumit mediu climatic). În primul caz, starea de confort  termic se individualizează între valorile  de  18,5 – 19,5ș C  și  22,5 – 23,5șC ale temperaturii aerului măsurată la termometrul umed și, respectiv uscat, dar dacă ținem cont și de influența umezelii aerului, atunci limitele acesteia se deplasează spre valori de disconfort cu atât mai accentuate cu cât temperatura și conținutul în vapori de apă ai aerului inspirat sunt mai mari. În plus, în ecuația deterministă intervine și influența vântului care, prin valorile ridicate ale vitezei sale, scade pragul confortului termic prin amplificarea senzației de frig. De altfel, relația corelativă dintre cei trei factori meteorologici de influență este sugestiv exprimată prin intermediul unor indici bioclimatici, cum ar fi cel al temperaturii echivalent-efective (TEE) care reprezintă temperatura percepută în realitate de organismul uman, sau cel al puterii de răcire a aerului, care exprimă acțiunea combinată a temperaturii aerului și vitezei vântului asupra bilanțului caloric al organismului uman, ale căror valori se calculează pe baza unor metode numerice sau grafice, permițând stabilirea gradului de reactivitate termică a omului în funcție de suma condițiilor atmosferice prevalente. În acest sens, tabelul 34. surprinde doar câteva dintre posibilele relații de echivalență dintre temperatura și umezeala aerului sau viteza vântului necesare organismului uman pentru a resimți starea de confort termic corespunzătoare temperaturii efective (TEE) de 20ș C (Teodoreanu E. și colab., 1984).

În al doilea caz, starea de confort termic a subiecților umani din diverse medii climatice depinde inevitabil și de factori subiectivi, care variază amplu de la o persoană la alta pentru același moment sau de la un moment la altul pentru aceeași persoană. În ansamblu însă, se consideră că, atâta timp cât zona de confort termic pentru un grup de oameni reprezintă media zonelor individuale de confort ale tuturor membrilor grupului, pragul de confort termic trebuie astfel stabilit încât el să înglobeze nu numai influențele obiective, cât și pe cele subiective care sunt însă greu cuantificabile. Din acest motiv, limitele zonei de confort termic devin destul de flexibile, ele variind între valorile de 16,5 și 20,5ș C ale temperaturii echivalent efective (TEE), corespunzătoare celor de 18,5 și 24,5șC ale temperaturii aerului uscat. Sub aceste valori globale de confort termic predomină disconfortul prin răcire, exprimat prin stresul hipotermic, iar deasupra lor, disconfortul prin încălzire, exprimat prin stresul hipertermic.

Relațiile de echivalență dintre temperatura, umezeala aerului și viteza vântului corespunzătoare TEE de 20șC(Nicoleta Ionac, 2000) Tabel 39

Temperatura frigorafului(tabel 39) redă sensibilitatea termică, în funcție de temperatura integrală totală a pielii omului. Însă utilizarea lui este destul de dificilă, necesitând înregistrări multianuale.

La o temperatură normală în cameră, temperatura suprafeței pielii, este în general următoarea: suprafața abdominală, 33,6°C, la frunte, 33,1°C, la piept 32,8°C, iar în axilă 36°C. Cu creșterea temperaturii mediului, creșterea temperaturii este mai mare în părțile mai reci ale corpului. Ritmul biologic al temperaturii prezintă o variație zilnică, cu un maxim după amiază și un minim dimineață, la ore oarecum controversate.

Senzația de căldură în funcție de temperatură (Hentschel, 1969) Tabel 40

Factorii care pot modifica temperatura corpului sunt: umezeala mare, care accentuează senzația de frig, vântul puternic, imbrăcămintea etc. Termoreglarea depinde și de vârstă, fiind mai defectuoasă la vârstnici și copii, precum și de afecțiuni, fiind cunoscută capacitatea termoreglatoare redusă la reumatici sau astmatici.Se cunosc o mulțime de influențe exercitate de starea vremii asupra sănătății umane, din care prezentăm doar câteva cu ajutorul tabelului nr. 41.

Influențele exercitate de starea vremii asupra sănătății(Nicoleta Ionac, 2000) Tabel  41

Mecanismul aclimatizării este un proces fiziologic complex, care depinde de mediul termic, iar expunerea treptată la stresul termic ușurează această adaptare. Oamenii sănătoși, expuși la fluctuații puternice de timp, beneficiează de un control eficient al temperaturii pielii și se adaptează mai ușor la frig iarna și la căldură vara. În general însă efectul acelorași factori meteorologici este diferit vara și iarna. Repetarea stimulilor se acompaniază cu o schimbare gradată a răspunsului la aceștia, prin obișnuință, proces invers procesului de domesticație, care semnifică inadaptarea prin protecție exagerată la condițiile de mediu.

Stresul rece declanșează deci, mecanismul de creștere a cantității de căldură, produsă în organism prin intensificarea arderilor metabolice, contracții involuntare ale mușchilor striați, prin utilizarea proteinelor alimentare pentru termoreglarea chimică. Diminuarea pierderilor de căldură în mediu se face prin vasoconstricție prin concentrarea sângelui, apa trecând în țesuturile organelor, prin veșminte calde, prin gimnastică, suprafața de iradiere se reduce prin ghemuirea corpului.

Stresul cald antrenează radiația, convecția, conducția și evaporarea la nivelul pielii. Se realizează vasodilatație cutanată, crește volumul de sânge din corp prin trecerea în vase a lichidelor din țesuturile diferitelor organe, dar transpirația antrenează un dezechilibru hidromineral și creșterea miscărilor respiratorii. Căldura activează agenții patogeni, favorizând creșterea frecvenței maladiilor infecțioase intestinale. Hipertermia se declanșează atunci când temperatura mediului depășește temperatura internă a corpului(Elena Teodoreanu, 2002).

După Tromp(1963), la bărbați se înregistrează un maxim principal al temperaturii corpului în jur de ora 15 și un maxim secundar la ora 20,30 și un minim la ora 6, iar la femei maximul apare la ora 22,30 și minimul la 4,30. Diferența între seară și dimineață este în medie de 0,12°C la bărbați și 0,06 °C la femei. Trebuie amintit faptul că ciclul menstrual produce o creștere a temperaturii rectale cu cca. 0,6°C în perioada fertilă, dar o schimbare bruscă de vreme poate modifica acest ritm.

În ultimii ani s-au înregistrat printre alte „paroxisme climatice” (Besancenot, 1997), unele valuri de căldură, greu de suportat de o mare parte din populația de pe teritoriul căreia s-au produs, determinând, alături de alte evenimente extreme, ideea unei dereglări climatice, în sensul unei „încălziri globale”, idee vehiculată și acceptată sau nu de specialiști.

Trebuie să mai precizăm că adaptarea la marile variații climatice este mai bine suportată de oamenii maturi și sănătoși. Copiii mici, vârstnicii și persoanele cu diferite afecțiuni se adaptează mai greu la schimbările de mediu, uneori manifestându-se anumite simptome de boală, în diferite faze de gravitate.

Oricum, este clar că variațiile mari de temperatură și, în cazul care ne interesează, valurile de căldură, s-au produs de-a lungul timpului, în cele mai diferite perioade. Efectele lor negative cele mai puternice sunt însă resimțite în lunile de vară. În ultimul secol sunt înregistrate, la stațiile meteorologice, valuri de călduri excepționale, asociate uneori cu perioade de secete distrugătoare(Elena Teodoreanu, 2002). Acestea au determinat creșterea morbidității și mortalității în spațiul geografic unde s-au produs. Astfel în iulie 1987, în Grecia, timp de peste cinci zile s-au înregistrat temperaturi maxime de peste 40șC (și maxima absolută de 43,6șC), ceea ce a determinat peste 2 000 de decese datorate căldurii(Mayer 1987, Besancenot, 1997). La începutul lunii august 2003, un aer foarte cald, mediteranean, staționat pe teritoriul Europei occidentale, timp de peste 12 zile a determinat maxime absolute la peste 70 de stații, (valori chiar de peste 40șC), care au fost urmate de peste 15 000 de decese peste medie, în mare parte la Paris, în special în rândul persoanelor vârstnice, prin deshidratare, șoc de căldură, hipertermie, dar și prin afecțiuni cardiovasculare și respiratorii. În total în Europa de vest și centrală au fost atribuite acestui val de căldură peste 35.000 de decese(Acot, 2004). Specialiștii au subliniat la Simpozioanele Internaționale de Climatologie din 2004, 2005, 2006, în numeroase articole, aceste particularități ale verii anului 2003.

În afară de aceste valuri de căldură, datorate unei circulații atmosferice cu componentă sudică, sud-vestică și sud-estică predominantă, în condiții anticiclonale stabile, sau în cazul unor fronturi calde, rapide, bioclimatologii mai consemnează unele cazuri speciale, locale, îndeosebi în anumite spații și perioade din an, în care temperatura ridicată are efecte negative asupra populației. Astfel, pelerinajul anual de la Meca, desfășurat în plină vară în anii ’50, format din mulțimi imense de oameni, majoritatea vârstnici, la temperaturi care depășeau uneori 45 – 48șC (dar de obicei cu umezeală redusă), se solda cu mai mult de 1000 de spitalizări și 700 decese, din care 450 prin șoc caloric. Situația s-a remediat când între 1960 și 1980 s-a hotărât efectuarea pelerinajului în perioade mai reci ale anului. După 1980, pelerinajul s-a reluat vara, dar cu măsuri suplimentare de protecție contra căldurii și radiației solare(Besancenot, 1997). Un alt exemplu este cel constatat la Djibouti, în Africa, la marginea Oceanului Indian, unde s-au înregistrat accidente grave prin șoc caloric, în rândul militarilor francezi, chiar dacă era vorba de oameni relativ tineri, în condițiile unui aer fierbinte și umed.

Temperatura aerului reprezintă cel mai important factor climatic de acțiune patogenă deoarece valoarea și variabilitatea sa determină reacții fiziologice care stimulează sau dimpotrivă, limitează capacitatea organismului uman și în plus oferă condiții propice pentru dezvoltarea agenților patogeni. S-a constatat că persoanele în vârstă și cele cu diferite afecțiuni, precum și copiii mici se adaptează mai greu la schimbările climatice, uneori manifestându-se anumite simptome de boală sau chiar decese.

6.1.3. Aspecte de meteoropatologie în timpul valurilor de căldură sau de frig

Organismul uman reacționează la variațiile termice prin mecanismele de termoreglare dintre care cele mai importante sunt transpirația și frisonul.

Transpirația scade temperatura pielii și implicit temperatura internă. Însă o transpirație prelungită, fără un aport permanent de lichid, determină, cum am menționat, pierderea de lichid și de elemente minerale din organism, antrenând o senzație de slăbiciune și de oboseală, eventual hipotensiune, concomitent cu hipertermie(creșterea temperaturii interne), simptome care se pot remedia relativ ușor, la oamenii sănătoși, dar chiar și la cei mai sensibili, prin hidratare, ventilație, odihnă sau prin ieșirea din mediul stresant. Este posibilă însă și dezvoltarea unei litiaze renale, prin concentrarea urinei, în special la persoane sedentare, cu alimentație bogată în proteine animale (carne, ouă, lactate) și alimente bogate în oxalați (ciocolata), ale cărei efecte se pot resimți și mai târziu (Besancenot, 1992).

În cazul în care stresul se prelungește se pot produce accidente: colapsul caloric și sincopa calorică (aceasta din urmă fiind o formă ceva mai ușoară decât prima), care se caracterizează prin creșterea temperaturii corpului, creșterea frecvenței cardiace, hipotensiune arterială, uneori mai severă, (din pricina reducerii cantității de lichid din organism, prin transpirație), dureri de cap, greață, vărsături, adinamie (scăderea forței fizice), apatie, lipotimie (stare de leșin).

Șocul caloric este caracterizat în special prin încetarea totală a transpirației, eventual febră, uneori mare, puls foarte rapid, pierderea cunoștinței.

Toate acestea sunt urgențe medicale, resimțite în special de oameni neantrenați la temperaturi ridicate (dar care se pot produce și la muncitori care lucrează în industrii ce pot degaja, la un moment dat, cantități mari de căldură, condiții în care metabolismul crește foarte mult), sau persoane care fac efort fizic în condiții de caniculă, bolnavi cu afecțiuni cardiovasculare, și care pot face infarct de miocard sau accident vascular cerebral, sau cu afecțiuni respiratorii (pneumonii), bolnavi cu afecțiuni renale, diabet sau maladii psihice, bătrâni, în special îmbrăcați în haine închise la culoare, la care albedoul este foarte redus și copiii foarte mici, mai ales prematuri, sugari, la care starea de dezhidratare este accentuată eventual și de un vânt uscat(Elena Teodoreanu, 2007).

Este evident că în oraș, cazurile de „rău de căldură” sunt mai numeroase și mai dramatice, decât în afara lui, orașul, ca o adevărată „insulă de căldură”, adăugând la temperatura naturală de advecție a masei de aer cald, temperatura locală a pereților clădirilor și a asfaltului, mai ales în cazul orașelor cu puține grădini, parcuri, alei de copaci.

Cea mai mare frecvență se înregistrează în rândul femeilor de vârsta a treia sau a patra (Besancenot, 1997), atât ca efect al tulburărilor hormonale survenite după 50 de ani și care se manifestă, printre altele, în scăderea nivelului metabolismului calciului, (cu efecte și în activitatea cordului, dar și prin tulburări de sudație), frecvență mare explicată și prin faptul că se înregistrează o „feminizare” a populației vârstnice, dat fiind speranța de viață mai redusă a populației masculine. Accidentele produse necesită măsuri de tratament, chiar înainte de venirea medicului, în special prin încercările de coborâre a temperaturii corpului, prin comprese cu apă rece, ventilație, hidratare, clinostatism (culcarea bolnavului) etc..

În cazul în care, la temperatura ridicată, se adaugă și expunerea la radiație solară, se poate produce insolație, cu tulburări de circulație sangvină, dureri de cap, fotofobie, hipertensiune arterială etc. (Voiculescu, 1984)

În afară de manifestările individuale provocate de temperatura ridicată, se mai pot produce manifestări digestive, uneori chiar epidemii, determinate de dezvoltarea agenților infecțioși (bacterii sau viruși), dar și a vectorilor care transmit bolile (țânțari, muște) care, în condiții de temperatură ridicată și cantitate mare de vapori de apă în atmosferă, proliferează rapid. Dacă în condițiile unor politici sanitare internaționale eficiente, de eradicare, bolile cu transmitere prin tegumente (piele) și mucoase sunt astăzi relativ mai rare în ultimele decenii, în zona temperată (malaria, diferite febre, bolile tropicale), în schimb bolile cu poarta de intrare prin tractul gastrointestinal, transmise prin apă, hrană, obiecte contaminate, lipsă de igienă personală pot prezenta o exacerbare în perioadele calde și umede ale verii (diferite forme de hepatite, salmoneloze, botulism, dizenterie, meningită virală etc.).

În timpul verii se constată o frecvență crescută a crizelor la bolnavii psihici, dar aceste manifestări sunt puse mai degrabă pe seama radiației puternice (a radiației luminoase din spectrul solar, care impresionează retina, transmițând stresul actinic la hipotalamus – parte din creier – și care influențează sistemul nervos vegetativ). Se mai poate să crească numărul afecțiunilor respiratorii sau oto-rino-laringologice, ca urmare a apei, sucurilor reci sau a înghețatei, precum și a aerului mai rece din instalațiile de climatizare, aer uneori contaminat cu bacterii sau viruși.

Iarna, în timpul valurilor de aer cald, se observă o creștere a cazurilor de viroze, în special respiratorii, care de obicei se diminuează la scăderea temperaturilor la valori normale pentru acea perioadă a anului.

Primăvara și toamna, perioadele cu temperaturi peste medie, deși uneori sunt resimțite ca un inconfort termic, prelungesc, de fapt, timpul de desfășurarea a curelor naturiste, fie prin aero- și helioterapie, fie chiar prin hidroterapie, în bazine amenajate sau chiar în mare, când temperatura mării permite talasoterapia.

Stresul hipotermic se resimte în cazul expunerii îndelungate a organismului uman la frig, iar efectele sale pot fi contracarate sau diminuate prin reacții specifice de apărare și control. Dintre acestea, termogeneza reprezintă cel mai eficient mijloc de luptă împotriva frigului, prin sporirea producției interne de căldură. Ea se realizează fie prin contracții musculare involuntare (frisonul), fie prin contracții voluntare (exercițiul fizic), dar primul se declanșează reflex și se desfășoară în două etape: reflexul de protecție, care constă în contracția reflexă a vaselor sanguine din mușchi și limitarea alimentării lor cu oxigen și glicogen care, prin reflexul energetic, sunt dirijate spre grupele de mușchi aflate în contracție de repaus, pentru a preveni amorțirea acestora. Astfel, prin acțiunea inhibitivă a frigului, cel puțin aparatul locomotor va înregistra efecte patogene manifestate prin scăderea generală a acuității mișcărilor, limitarea vitezei de reacție, diminuarea capacității de coordonare a grupelor de mușchi și reducerea vitezei de alternare dintre timpii de contracție și cei de repaus. De fapt, aceste disfuncționalități fiziologice se declanșează nu numai ca urmare a intensificării termogenezei, ci și ca rezultat al procesului de amplificare a izolării termice a organismului uman, exprimat prin modificarea sistemului de circulație a sângelui și reducerea conductibilității termice din țesuturile celulare superficiale. Din nefericire, în cazul în care cele două mecanisme specifice de termoreglare împotriva frigului nu au randamentul necesar, organismul uman este expus unor riscuri termice cu efecte ireversibile, de tipul degerăturilor sau stării hipotermice.

Degerăturile apar cel mai frecvent în cazurile în care, la temperaturi negative ale aerului, vaporii de apă, acumulați pe suprafața pielii în urma proceselor de transpirație, condensează brusc, determinând scăderea rapidă a temperaturii zonei expuse. În studiile fiziologice efectuate se arată însă că degerăturile nu se datorează numai temperaturii scăzute a aerului, ci și efectului adjuvant produs prin intensificarea vântului. Repartiția spațială a riscurilor de producere a degerăturilor conturează un areal permanent în regiunea arctică, în lunile noiembrie-martie și în cea antarctică, în lunile aprilie-septembrie.

Hipotermia se instalează în urma expunerii prelungite la frig, atunci când temperatura corporală scade sub limita pragului intern minim admis (37șC). În această situație, organismul începe să reacționeze violent: frisoanele dobândesc intensitatea maximă, funcțiile fiziologice se degradează și scade voința de a supraviețui, favorizând instalarea stării de epuizare fizică. Majoritatea subiecților își pierd cunoștința atunci când temperatura lor internă coboară la 31șC, iar la 30șC manifestă rigiditate musculară. Din acest moment, prin acumularea dioxidului de carbon în sânge, apar tulburări ale ritmului cardiac, în urma cărora inima își încetează travaliul, iar moartea intervine atunci când temperatura internă scade sub 24șC.

Utilizarea informației meteorologice sau climatice în domeniul sănătății publice necesită, însă, o oarecare cunoaștere a principalelor mecanisme de influență biometeorologică sau bioclimatică, motiv pentru care aceasta trebuie considerată drept utilă parte-componentă a strategiilor educaționale de gen pe termen lung, în scopul formării unui mediu cultural de constantă și largă preocupare pentru optima protecție și permanenta conservare a sănătății umane. Iar cunoașterea se obține, mai întâi, prin introducerea informației relevante din punct de vedere meteorologic și medical în mesajele regulate de gen către marele public și apoi, prin acceptarea treptată a acestei informații, de către masa receptoare, drept cerință și ingerință cotidiană de adaptare a comportamentului. Pentru aceasta se impune însă o paradigmatică schimbare a concepției, în sensul acceptării și dezvoltării caracterului multidisciplinar al buletinelor despre starea vremii, în scopul formării unei percepții corecte și atitudini conștiente cu privire la riscurile vremii și climei asupra sănătății umane(S. Ciulache, Nicoleta Ionac, 1998).

Influența precipitațiilor atmosferice și a umezelii aerului asupra organismului

Precipitațiile atmosferice nu constituie factori patogenetici în sine, dar prin repartiția spațială diferită a cantităților lor medii anuale și ampla lor variabilitate temporală, ele pot impune comunităților umane stresuri suplimentare, influențând în mod direct volumul și structura producției agricole, care constituie principala sursă de obținere a hranei necesare existenței și dezvoltării umane și nu în ultimul rând constituie  principalul  factor  adjuvant de  declanșare, întreținere și agravare a stărilor morbide de orice fel.

În cadrul Euroregiunii Bihor-Hajdu-Bihar, numărul zilelor cu precipitații scade mult de la munte spre câmpie, fiind cuprins între 85-90 de zile la câmpie, 100-106 zile în regiunile depresionare și 120 -200 zile la munte. La Stâna de Vale numărul zilelor cu precipitații ajunge la un total mediu anual de 192,6 de zile dintr-un an(52,7% din zile), iar la Oradea și Debrecen sunt un număr de 131,3. Cele mai puține precipitații cad în intervalul ianuarie-martie, datorită predominării regimului anticiclonal și lipsei convecției termice, luna cea mai secetoasă fiind februarie la toate stațiile(80,4 mm la Stâna de Vale, 27,8 mm la Borod, 27mm la Oradea și Debrecen sau la Hortobagy).

Începând din martie, precipitațiile cresc progresiv până în iunie când apare principalul maxim anual: 205 mm la Stâna de Vale, 102 mm la Borod și 87 mm la Oradea și valori asemănătoare la Debrecen(Măhăra,Gh., și colab.1999).

O vreme cu precipitații întreține o umezeală ridicată, care influențează organismul uman prin încetinirea evapotranspirației, evaporației cutanate. Asociată cu temperatura, se apreciază o umezeală psihologică(Licht, 1964), cu atât mai greu de suportat cu cât temperatura este mai ridicată sau prea scăzută.

Umezeala caldă, în afara faptului că reduce evaporarea și deci pierderea de căldură, favorizează proliferarea insectelor, vectori ai paraziților și microbilor(o explicație a bolilor infecțioase din țările tropicale).

Umezeala rece a fost admisă ca o cauză a durerilor reumatice, deși în prezent se consideră că aceste dureri sunt mai degrabă un răspuns la schimbări complexe de vreme. De asemenea se constată agravarea crizelor la astmatici. Umezela rece face, ca prin creșterea capacității pielii de a absorbi vaporii de apă, să crească conductivitatea termică a pielii. Hainele uscate se pot umezi în timp, creând și accentuând disconfortul termic.

Umezeala mare, fie ea caldă sau rece, întreține adevărați „aerosoli microbieni” (Licht, 1964), cu o putere de diseminare și penetrare respiratorie mare, superioară aerosolilor uscați, pentru diferite maladii virotice contagioase, în primul rând pentru gripă.

Ploaia și zăpada spală și purifică atmosfera poluată chimic și microbian, dar poluează astfel solul și antrenează agenții infecțioși în stratul de apă subterană, în izvoare și puțuri. Ploaia și zăpada pot determina la pacienții sensibili stări psihice inconfortabile (Elena Teodoreanu, 2002). Totuși, trebuie menționat faptul că zăpada este și un factor esteto-peisagistic tonifiant pentru sistemul nervos, iar stratul de zăpadă, o condiție ambientală pentru antrenare și călire termică, prin sporturi de iarnă sau chiar numai pentru aeroterapie, eventual asociată cu helioterapie.

6.1.5. Presiunea atmosferică, regimul vântului și efectul acestora asupra stării de sănătate a populației

Aerul este un fluid compresibil care exercită o presiune permanentă asupra Terrei, aceasta având la nivelul mării valoarea de 1 kg/cm2. Acest parametru este influențat de temperatură și de altitudine. Presiunea scade odată cu altitudinea conform unei legi logaritmice, la început mai repede și apoi din ce în ce mai încet, datorită rarefierii aerului. În general, în partea inferioară a troposferei scade cu un milibar(mbar) la fiecare 8 km. Presiunea atmosferică este mai ridicată în regiunile cu temperaturi scăzute și mai redusă acolo unde se înregistrează temperaturi mai mari.

Această stare meteoropatologică cuprinde un ansamblu de reacții fiziologice induse ca urmare a expunerii într-un mediu hipobaric, caracteristic atmosferei marilor înălțimi. Intensitatea lor este determinată de nivelul hipoxiei (insuficienței respiratorii de oxigen) care variază în funcție de valoarea presiunii parțiale a oxigenului din aerul inspirat (pO2), ce își modifică trăsăturile pe măsura scăderii altitudinale a presiunii atmosferice. Astfel, în condițiile hipoxiei progresive de altitudine, componentele sistemului nervos  generează primele simptome de disfuncționalitate fiziologică, treptat, afectând echilibrul funcțional al întregului organism.

În acest sens, s-a constatat că, la altitudini medii (2.000 m), sistemul nervos central și analizatorii se găsesc într-o stare de hiperexcitabilitate, atât în timpul zilei, cât și în  timpul nopții. Aceasta se datorează creșterii pragului de hiperexcitabilitate a simțurilor cutanate (manifestată prin creșterea sensibilității tactile a întregii suprafețe corporale), amplificării gradului de sensibilitate gustativă,  scăderii perioadei de latență a contracției musculare și accentuării funcțiilor și reflexelor analizatorului vizual. Pe de altă parte însă, această stare de hiperexcitabilitate corticală are și efecte adverse datorate atenuării funcției de echilibru, scăderii pragului de reacție la substanțe inhibitorii sau accentuării insomniei și viselor terifiante care generează cefaleea nocturnă, exacerbată de somn.

La altitudini mai mari de 2.000 m, starea de hiperexcitabilitate nervoasă se atenuează treptat, pentru ca, la altitudini cuprinse între 4.000 și 6.000 m să-și inverseze manifestările, transformându-se într-o stare de hipoexcitabilitate somatică și vegetativă, caracterizată prin creșterea cronaxiei oculare (timpul de reacție al ochiului uman necesar adaptării la lumină sau întuneric), diminuarea câmpului vizual stereoscopic, anularea sensibilității cutanate la presiune, dispariția simțului gustativ și, nu în ultimul rând, atenuarea funcțiilor auditive și vestibulare ca urmare a profundelor modificări biochimice (scăderea glucozei) produse la nivelul creierului.

De asemenea, activitatea motorie devine deficitară în sensul că: ritmul execuțiilor se diminuează, lipsa de coordonare afectează precizia gesturilor, iar accesele de tremurături se intensifică. Pe acest fond neuro-motor profund inhibat, apar manifestări de tip astenic, reprezentate prin oboseală mintală, scăderea capacității de memorare, diminuarea pragului percepției senzoriale care, în final, degenerează într-o stare de stupoare, prostație, letargie, paralizie, comă, iar dacă anoxia (lipsa oxigenului inspirat) continuă, se instalează moartea.

La nivelul aparatului respirator, efectul hipoxiei, datorat scăderii altitudinale a presiunii parțiale a oxigenului (pO2), se combină cu cel al coeficientului respirator, datorat modificării proporției de amestec a gazelor din compoziția aerului inspirat, ca urmare a scăderii  altitudinale a presiunii atmosferice. Din această cauză, la început se declanșează mecanismul de restructurare a funcției respiratorii, caracterizat prin modificarea amplitudinii și frecvenței respirației (hiperventilația), iar apoi, pe măsura accentuării hipoxiei și hipocapniei (scăderii conținutului de CO2 din sânge), se activează mecanismele de reglare a respirației tisulare, care modifică procesele de difuziune și transport celular al gazelor.

Scăderea în altitudine a presiunii atmosferice înseamnă și o scădere a presiunii gazelor din aerul atmosferic, iar pentru organismul uman, este importantă în special scăderea presiunii parțiale a oxigenului.

În aceste condiții, cum am arătat, organismul uman reacționează prin creșterea volumului respirator, bradicardie cu reducerea pulsului, în prima fază, urmată de o fază cu tahicardie, creșterea debitului cardiac, a cantității de hemoglobină și fier. Se înregistrează, de asemenea, variații ale metabolismului, ale colesterolului, stimularea secreției de corticoizi, modificări în activitatea sistemului nervos. Adaptarea la presiunea scăzută de la mare altitudine duce deci la modificări în sistemul respirator, circulator, endocrin, etc.

Variația presiunii atmosferice în timp cuprinde două aspecte: variații periodice, diurnă și anuală, ambele cu amplitudini nesemnificative din punct de vedere fiziologic și, de asemenea, variații neperiodice, ca efect al circulației atmosferice, al trecerii formațiunilor anticiclonice și depresionare, acestea însoțite de obicei, de fronturi atmosferice, care pot ajunge sau depăși variații de -/+ 15 mb în 24 de ore și care antrenează și modificări ale celorlalți parametri climatici, având efecte meteorotrope apreciabile Se admite că variațiile mari ale presiunii atmosferice, determină variații ale presiunii sanguine, dar, în general, efectele patologice constatate, în aceste perioade de instabilitate meteorologică, în sistemul circulator, respirator, endocrin, nervos, sunt legate și de variațiile termice, hidrice etc., însemnate, care se asociază, de obicei, scăderilor accentuate ale presiunii atmosferice.

După cum se știe, presiunea aerului se asociază temperaturii și umidității, elemente care influențează starea de sănătate a omului. Ea are efecte meteotrope apreciabile. Se știe că variațiile mari ale presiunii aerului determină variații ale presiunii sanguine afectând sistemul nervos mai ales în cazul scăderilor accentuate ale presiunii.

Mișcările aerului contribuie la stabilirea confortului sau disconfortului termic, în

procesul termoreglării.

De repartiția presiunii atmosferice depinde direcția și intensitatea vântului, iar acțiunea lui asupra organismului uman este redată în tabelul nr. 42.

Relația dintre viteza vântului și presiunea exercitată de acesta (Elena Teodoreanu, 2002)

Tabel 42

Efectul vântului în termoreglare se vede prin măsurarea temperaturii pielii. Cu cât crește viteza vântului, crește paralel și presiunea exercitată asupra organismului uman. La o temperatură ridicată a aerului, în condiții de vânt, confortul crește, la o temperatură scăzută, crește senzația de disconfort prin frig. Vântul stimulează nervii cutanați, crește presiunea sângelui, poate provoca atacuri anginoase sau extrasistole, are o influență nefavorabilă asupra tuberculozei pulmonare. Vântul influențează nu numai bilanțul termic al corpului, dar dă naștere și la tulburări respiratorii, uneori chiar la viteze mici prin presiunea pe care o exercită direct.

6.1.6. Anotimpurile și influența acestora asupra stării de sănătate a populației

Organismul uman este oarecum sensibil la schimbările de vreme, la fronturi, precum și la schimbarea anotimpurilor. Trebuie menționat totuși faptul că persoanele vârstnice și bolnavii cu afecțiuni cardiovasculare, reumatice, respiratorii, nervoase sunt cele mai vulnerabile la asemenea schimbări. Acestea se referă în general la variațiile puternice și neperiodice ale elementelor meteorololgice, în funcție de circulația atmosferică generală. Totuși putem afirma că încă din antichitate s-a stabilit că în sezonul rece predomină bolile aparatului respirator, iar în cel cald, bolile aparatului digestiv. Cu timpul, cercetările au semnalat diferențe în frecvența bolilor, în funcție de evoluția nivelului de trai, de vârstă, de tipul de boală sau de regiunea geografică.

Masako Momiyama(citat de Elena Teodoreanu, 2002) arată pe un calendar de aproape 60 de ani(1906-1961), cuprinzând cinci perioade de câte cinci ani, o involuție a frecvenței bolilor de inimă, atacurilor cerebrale, cancer, nefrite și deplasarea lor din lunile de la sfârșitul toamnei și începutul iernii, către sfârșitul iernii, spre primăvară. Analiza pe grupe de vârstă a evidențiat o frecvență maximă între 0-4 ani și peste 70 de ani la pneumonie, bronșite și gastrite, enterite( cu o mortalitate de 250-500 cazuri la 100.000 loc.), o frecvență a bolilor de inimă ( 1000-2000 de cazuri) și hemoragie cerebrală(>2000 de cazuri) la persoane vârstnice, în perioada noiembrie-aprilie, o frecvență mai mare(50-100 de cazuri) a tuberculozei, în comparație cu celelalte boli, la grupa de vârstă 30-39 de ani etc.

Relația dintre climă și organismul uman rezultă cu pregnanță din tabelul 43., care redă multiplelele transformări sanguine sub influența modificărilor climatice.

Influența climei asupra caracteristicilor sângelui(Tromp, 1980) Tabel 43.

Variabilitatea climatică are un impact foarte mare și asupra unor funcții fiziologice ale omului(tabel 44).

Influența climei asupra unor funcții fiziologice(Tromp, 1980) Tabel 44

Foarte concludentă este relația dintre caracteristicile factorilor și elementelor meteorologice și diferite tipuri de boli, relație sintetizată în tabelul 45.

Relația dintre boli și factorii meteorologici(orientativ și în funcție de morbiditate după Bololoi, 2005) Tabel 45

Fenomenele meteorologice speciale și efectele acestora asupra organismului uman

Toate formele de hidrometeori: ploaie, lapoviță, zăpadă, măzăriche, burniță, ceață prezintă o caracteristică generală: umezeală mare și insolație redusă, iar efectele lor asupra organismului fiind asemenea cu cele menționate în legătură cu tensiune mare a vaporilor de apă și umezeală relativă mare și anume modificări în procesul de termoreglare, scăderea temperaturii cutanate, încetinirea evaporației cutanate și pulmonare, efect emolient asupra mucoaselor respiratorii etc. Se produce, de asemenea, exacerbarea numărului de germeni patogeni și creșterea frecvenței maladiilor infecțioase.

Fenomenele orajoase, fulger, tunet, trăsnet, grindină au efecte legate îndeosebi de traversarea fronturilor reci, cu toate aspectele biometeorologice caracteristice. Pot avea influență asupra sistemului nervos prin spectaculozitatea lor. Aici se pot încadra și sfericii(unde electromagnetice rezultate dintr-o descărcare electrică –fulger-în atmosferă), ale căror efecte fiziologice nu sunt suficient cercetate, dar de care se leagă variațiile mari de potențial al câmpului electric al solului. Influența câmpului electric asupra organismului nu este foarte clară, Missenard(1937), care consemnează că în câmp pozitiv, vegetația și animalele cresc normal, iar într-un câmp nul sau negativ generațiile se degenerează treptat și devin sterile. Orășenii care trăiesc în câmp nul sau negativ sunt mai sensibili la schimbările vremii decât cei care stau în mediul rural. Se admite că există o acțiune a câmpurilor electrostatice asupra sistemului nervos central prin modificarea activității electrice corticale sau a excitabilității terminațiilor nervoase. Efectele acestuia sunt: reducerea indicelui de vâscozitate sanguină, limfocitoză etc.(Dumitrescu, 1976). Se consideră, de asemenea, că există legături între tulburările câmpului electric atmosferic, la creșterea frecvenței impulsurilor electromagnetice din atmosferă, și durerile la amputații, înrăutățirea simptomatologiei patologice în general, creșterea frecvenței nașterilor, a accidentelor, a mortalității(Hentschel, 1978). Ridicarea bruscă a tensiunii câmpului electric în timpul furtunilor, poate determina simptome patologice la cardiaci și, în general la persoane meteorosensibile. Ele sunt detectate cu 2-3 zile înainte de înrăutățirea vremii și sunt asociate cu simptomele obișnuite în aceste cazuri: dureri cardiace,articulare, crize de astm etc.

Trăsnetul provoacă deces, atunci când atinge omul, prin hiperemie, edem pulmonar, sincopă reflexă(Piery, 1934). Furtuna prezintă un sindrom complex: dureri musculare, articulare, osoase, cefalee, iritabilitate, insomnie, creșterea temperaturii la unii subiecți(Fraioli et. co.,1983 ).

Fenomenele optice, în general, pot avea efecte asupra organismului uman prin modificări de câmp electromagnetic, dar din păcate aceste probleme sunt prea puțin studiate. În general se apreciază că, pătrunderea unei mase de aer rece și uscat, legată de un anticiclon care antrenează o scădere a temperaturii, o creștere a presiunii atmosferice, a potențialului electric și a numărului de ioni, conduce la o reacție a organismului, manifestată prin hipertensiune arterială, creșterea ph-ului, uneori dureri anginoase, hiperglicemie, hipercolesterolemie, reactivitatea sistemului muscular si a sistemului nervos. Substanțele oxidante aduse de masele reci determină o stare de liniștire a organismului, calm, somn adânc, uneori apatie. Masele de aer cald, umed, determină fenomene inverse, de vasodilatație, pH scăzut, retenție de apă în țesuturi, permeabilitate mărită a pereților capilari. Ele pot antrena proliferarea microorganismelor și producerea de infecții, scăderea glicemiei etc.. Psihic, apare o nervozitate, urmată de oboseală, insomnie. Unele din datele obținute sunt contradictorii, în special datorită complexității acestor relații sau datorită condițiilor geografice speciale și a neuniformității datelor statistice.

6.1.8. Impactul caracteristicilor climatice din vara anului 2007 asupra stării de sănătate a populației Euroregiunii Bihor-Hajdu-Bihar. Studiu de caz.

Acest studiu de caz din euroregiune analizează elementele climatice din Euroregiunea Bihor-Hajdu-Bihar, respectiv din cele două centre de județ Oradea și Debrecen, din luna iulie, 2007, lună considerată foarte călduroasă, comparativ cu luna iulie a anului 2006, considerată normală din punct de vedere termic. Studiul face o corelație între elementele climatice(temperatură, presiunea aerului, umiditatea aerului) și gradul de mortalitate din luna iulie 2007, constatând dependența mortalității de aceste elemente în cele două orașe amintite.

Fig.73. Harta evenimentelor climatice pe glob în luna iulie, 2007(www.noaa.gov/)

În vara anului 2007, Europa centrală s-a confruntat cu un val de căldură ce a determinat temperaturi record ale aerului și secete importante și care au avut impact asupra stării de sănătate a populației din Euroregiunea investigată. Concomitent cu acesta, în alte puncte ale globului s-au produs răciri ale aerului sau precipitații abundente(fig.73.), motiv pentru care aceste temperaturi ridicate din Europa Centrală nu le considerăm un indiciu al încălzirii globale, ci ca o variabilitate a climei ce produce un risc și care poate apărea în oricare perioadă istorică. Pentru a pune în evidență efectele încălzirii aerului din această vară, am analizat și interpretat datele climatice înregistrate la stațiile meteorologice de la Oradea și Observatoriul Agrometeorologic de la Universitatea din Debrecen, unele date au fost obținute de la Agenția Meteorologică din Ungaria, din luna iulie, 2007, când s-au atins valorile maxime absolute ale temperaturii, comparativ cu cele ale aceleiași luni iulie din anul 2006, an considerat normal din punct de vedere termic(tabel 46). De asemenea, am identificat gradul de mortalitate din cele două centre de județ – Oradea și Debrecen – pe baza datelor statistice provenite de la direcțiile sanitare județene și primăriile celor două orașe(tabel 47).

Date meteorologice caracteristice pentru luna iulie a anilor 2006 și 2007 pentru Oradea și Debrecen Tabel 46

Numărul deceselor înregistrate la Oradea și Debrecen în luna iulie 2006 și 2007

Tabel 47

Aceste date le-am introdus în hărți și grafice, rezultând o creștere a mortalității în a treia decadă a lunii iulie 2007 sub influența temperaturilor foarte ridicate ale aerului și a presiunii și umidității foarte scăzute. Pentru explicarea cauzală a acestor fenomene climatice de risc, am apelat la analiza hărților satelitare sinoptice și de temperatură(fig.74,75).

În luna iulie a anului 2007, în spațiul Europei Centrale și de Sud a pătruns o masă de aer tropicală care a schimbat caracteristicile normale ale elementelor climatice și care a avut un impact negativ asupra mediului și a stării de sănătate a populației.

Fig. 74. Repartiția temperaturii aerului în Europa în luna iulie 2007

(sursa: www.wetterzentrale.de)

Fig. 75. Harta sinoptică a spațiului european în data de 20 iulie, 2007

(sursa: www.wetterzentrale.de)

6.1.8.1. Regimul temperaturii aerului

Urmărind evoluția zilnică a valorilor maxime de temperatură din luna iulie a anului 2007, comparativ cu cea a anului 2006, constatăm existența unor valuri termice record atât la Debrecen, cât și la Oradea în a treia decadă a lunii iulie 2007(fig.76,77).

Fig.76. Evoluția temperaturii maxime la Debrecen în luna iulie 2006 și 2007

Fig.77. Evoluția temperaturii maxime la Oradea în luna iulie 2006 și 2007

Fig.78. Valorile termice maxime la Debrecen și Oradea în luna iulie 2007

Temperatura maximă a aerului la Oradea a fost de 40.4șC, și s-a produs în data de 20.07.2007, iar la Debrecen valoarea maximă s-a înregistrat în aceași zi și a fost de 38,3șC. Menționăm că aceste valori ale temperaturilor maxime au avut o abatere pozitivă, față de valoarea medie a temperaturilor zilnice ale acestei luni, ceea ce rezultă din fig.80 și 81.

Aceste valori s-au produs în condiții sinoptice(fig.74.,75.) în care în spațiul european s-a extins dorsala anticiclonului Azoric, la periferia estică a acestuia pătrunzând mase de aer tropical din sud-vestul Asiei și nordul Africii, determinând în regiunea noastră valuri de căldură care au dat valori termice maxime în jurul datei 20 iulie, 2007(fig.79).

Fig.79. Anomaliile termice din spațiul european din perioada 15-22 iulie, 2007

(sursa: http://www.noaa.gov/)

Fig.80. Abaterea temperaturii maxime a aerului de la valori medii ale lunii iulie 2007 la Debrecen

Fig.81. Abaterea temperaturii maxime a aerului de la valori medii ale lunii iulie 2007 la Oradea

Anomaliile termice pozitive au depășit 7-10 șC, față de situațiile normale în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar(fig.80, 81.). De regimul termic depind și celelalte caracteristici climatice ale aerului cu impact asupra sănătății oamenilor. Astfel, odată cu creșterea temperaturii, scade presiunea și umezeala aerului și invers(fig.82, 83).

Fig.82. Evoluția temperaturii maxime și a presiunii minime la Debrecen și Oradea în iulie 2007

Fig.83. Evoluția temperaturii maxime și a umidității la Debrecen și Oradea în iulie 2007

Din figurile 82. și 83. rezultă un mers invers al temperaturii, presiunii și umidității aerului la Debrecen și Oradea. Întrucât omul este un meteosensibil, caracteristicile climatice extreme își pun amprenta asupra sa, creând stresuri bioclimatice însoțite de creșterea mortalității.

Prezentând relația dintre temperatură și mortalitate, rezultă că în a treia decadă(20-26) din luna iulie 2007, când valorile termice au fost cele mai mari (38,3-40.4șC) și numărul deceselor a fost maxim, între 14 și 19 decese zilnic la Debrecen și între 11 și 15 decese zilnic în perioada respectivă la Oradea(fig. 84, 85). Trebuie precizat un lucru interesant, cu toate că cele mai ridicate temperaturi au fost înregistrate la Oradea, cele mai multe cazuri de deces s-au produs la Debrecen, din cauza duratei mai mari a valului de căldură în județul Hajdú-Bihor.

Fig.84. Relația dintre temperatură și mortalitate la Debrecen în luna iulie 2007

Fig.85. Relația dintre temperatură și mortalitate la Oradea în luna iulie 2007

Din datele prezentate care reflectă evoluția temperaturii la Debrecen și Oradea, comparativ cu evoluția deceselor înregistrate în luna iulie din anul 2007, în cele două municipalități, reiese că există o creștere directă între temperatură și numărul de decese. Din informațiile medicale rezultă că temperaturile ridicate din vara anului 2007, au afectat mai mult persoanele vârstnice și copiii, precum și pe cei cu afecțiuni cardiace, reumatice sau astmatici a căror capacitate de termoreglare este redusă.

6.1.8.2. Umiditatea aerului este un alt element meteorologic cu impact asupra stării de sănătate.

Din evoluția zilnică a umidității relative a aerului din luna iulie a anului 2006 și 2007, rezultă valori mai mici în 2007, comparativ cu iulie 2006(fig.86, 87.), se constată că paralel cu creșterea temperaturii scade umiditatea relativă a aerului(fig.88.) ceea ce duce la creșterea stresului pulmonar și a numărului deceselor.

Fig.86. Evoluția umidității relative la Debrecen în luna iulie 2006 și 2007

Fig.87. Evoluția umidității relative la Oradea în luna iulie 2006 și 2007

Fig.88. Influența umidității aerului asupra mortalității din Debrecen și Oradea în luna iulie a anului 2007

6.1.8.3. Presiunea aerului se asociază temperaturii și umidității, elemente care influențează starea de sănătate a omului. Ea are efecte meteotrope apreciabile. Se știe că variațiile mari ale presiunii aerului determină variații ale presiunii sanguine afectând sistemul nervos mai ales în cazul scăderilor accentuate ale presiunii.

Mersul zilnic al presiunii aerului în iulie 2006 și iulie 2007 la Debrecen și Oradea este redat în fig.89. din care rezultă o evoluție similară în cele două orașe.

În luna iulie a anului 2007 când în decada a I-a și în a III-a a lunii presiunea atmosferică a avut valori mici, acestea s-au resfrânt asupra mortalității din cele două orașe ale Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar.

Fig.89. Evoluția presiunii aerului din Debrecen și Oradea din luna iulie 2006 și 2007

Condițiile meteorologice extreme din decada a treia a lunii iulie 2007, au influențat puternic numărul deceselor din cadrul celor două municipalități(fig.90, 91). Numărul mai mare al deceselor la Debrecen, credem că s-a datorat faptului că valul de căldură a persistat mai mult, datorită reliefului de câmpie predominant, a lipsei suprafețelor acvatice și a unor pâlcuri de de vegetație arborescentă.

Fig.90. Evoluția mortalității generale la Debrecen și Oradea din luna iulie 2007

Fig.91. Evoluția mortalității generale la Debrecen și Oradea din luna iulie 2006 și 2007

Evoluția mortalității generale în Euroregiunea Bihor-Hajdu-Bihar din luna iulie 2006 și 2007 arată o creștere semnificativă în a treia decadă a perioadei studiate, luna iulie 2007 față de aceeași perioadă a anului 2006.

Concluzii

Elementele meteorologice au un impact important asupra organismului uman, exemplificat prin valurile de căldură, care au apărut îndeosebi în cursul verii anului 2007, în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar, și care la rândul lor influențează presiunea și umiditatea relativă a aerului, provocând un discomfort termic și pulmonar, mărind numărul deceselor. Aceasta este mai ușor de suportat de oamenii tineri, sănătoși, antrenați, dar mai greu, de bolnavi, bătrâni, copii mici. Pentru aceștia din urmă, avertizările meteo și prognozele meteomedicale, precum și măsurile elementare de protecție și evitare a expunerii îndelungate la căldură și soare, pot reduce riscurile provocate de neadaptarea la stresul bioclimatic, iar un sistem eficient de protecție sanitară și salvare, contribuie la depășirea acestor perioade, până când timpul reintră în valorile normale pentru care organismul este adaptat.

Stilul de viață și nivelul de trai al populației ca elemente de impact asupra stării de sănătate

Stilul de viață, nivelul de trai și de educație, activitatea fizică etc. a populației sunt alte elemente cu impact asupra stării de sănătate a omului care se adaugă celor ale mediului natural. Cum în cadrul Euroregiunii nu există date statistice publicate care să prezinte influența acestora asupra sănătății, ne-am propus să prezentăm, pe baza unor informații medicale, efectul unor practici nesănătoase cum sunt consumul de alcool, fumatul, lipsa exercițiilor fizice, structura consumului alimentar etc. asupra sănătății populației cu scopul de a conștientiza populația asupra riscurilor acestora.

6.2.1. Consumul de alcool

Consumul de substanțe psihotrope (psihoactive) a devenit, în ultima vreme, o preocupare majoră de sănătate publică, cu importante consecințe economice și sociale. Indiferent de statutul lor legal, toate aceste tipuri de substanțe, precum alcoolul, narcoticele, amfetaminele, drogurile sau solvenții volatili au consecințe inimaginabile asupra sănătății trupești și sufletești a individului uman.

Fig. 92. Influențele exterioare care influențează dispoziția psihică

(Internet: http://challenger010.tripod.com/id3.html)

Alcoolul reprezintă însă cea mai importantă amenințare, fiind responsabil pentru moartea a peste 750.000 de persoane anual și pentru îmbolnăvirea a circa 3,5% din populația totală a Globului. De fapt, alcoolul poate afecta sănătatea și bunăstarea umană atât în mod direct, studiile efectuate în acest sens arătând că persoanele care beau mai mult de 4 pahare de alcool pe zi (coniac și/sau bere mai degrabă decât vin) sunt foarte vulnerabile la tuberculoză sau cancer oral, orofaringian, laringian și gastric sau hepatic; cât și în mod indirect, prin faptul că acesta alterează grav condiția psihică a consumatorului, impunându–i chiar evoluția spre comportamente agresive (omucideri, sinucideri, accidente, etc.). În plus, alcoolul exercită și numeroase efecte la distanță care amenință nu numai sănătatea consumatorului său, ci și pe cea a membrilor familiei sale, prin violență și ruină financiară sau morală.După cum se poate remarca din figurile nr. 92. și 93., consumul unor substanțe apare ca una din posibilitățile care ne stau la îndemână pentru a ne modifica dispoziția și emoțiile.

Efecte dăunătoare ale alcoolului asupra organismului uman sunt de așteptat în timp cu mare probabilitate dacă doza medie zilnică depășește aproximativ 40 de grame de alcool pur. După ce alcoolul a fost băut, acesta ajunge în stomac și în intestine de unde prin absorbție este preluat de sânge și transmis prin aparatul circulator în tot organismul.

Fig. 93. Efectele alcoolului asupra organismului (Internet: http://challenger010.tripod.com/id3.html)

După cum se poate observa din fig.93., alcoolul afectează toate organele omului,
deși rinichii și plămânii sunt bine irigați de sânge, pericolul de a fi lipsiți de oxigen nu este atât de mare, fiind astfel mai puțin vulnarabili
la alcool. Organele care sunt întotdeauna afectate de abuzul de alcool sunt ficatul și creierul. Din punct de vedere al efectului general al alcoolului asupra organismului și a ficatului, acesta este în primul rând un toxic celular ducând chiar la ciroză și deces. El acționează ca o otravă pentru celule datorită efectului sau higroscopic, adică alcoolul în concentrații mari sustrage apa. Pe de altă parte, alcoolul este un factor de stres pentru tot organismul producând o creștere a tensiunii arteriale și sub influența sa sunt eliberate în organism, prin circulația sanguină, în măsura mult mai mare, substanțe ca lipide, zaharuri și cortizon.
Abuzul de alcool duce de asemenea la malnutriție, lipsind organismul de proteine, minerale și vitamine. Excesul de etanol are ca efect reducerea progresivă a capacității intestinului subțire de a resorbi substanțe ca proteine și vitaminele A, B1 si C, acidul floric și mai târziu sodiu și apa. Incapacitatea progresivă a intestinului subțire de a absorbi substanțe vitale este responsabilă și de tulburările nervoase de origine somatică. S-au observat la alcoolici concentrații sanguine scăzute de calciu, fosfați și vitamina D, care se asociază cu pierderea însemnată de masa osoasă. Ca urmare, crește pericolul apariției fracturilor.
Cel mai important organ afectat la fiecare abuz de alcool este creierul. Celulele nervoase nu se regenerează. La fiecare consum puternic de alcool se distrug câteva mii. Deoarece omul dispune de câteva miliarde de neuroni, distrugerea acestora se face resimțită abia după câtva timp și este observată mai ales de cei din jurul alcoolicului.

6.2.2. Consumul de tutun

Fumatul în sine este un obicei larg răspândit în întreaga lume, fiind practicat în egală măsură de bărbați și femei, copii și adulți și afectând viața și sănătatea a milioane de oameni. El are la bază multiple cauze, dar cea mai importantă se referă la dependența la efectul drogant al nicotinei existentă în toate formele de prezentare comercială a produselor obținute din frunze de tutun. În plus, impactul său major asupra comportamentului individual a fost determinat și de industrializarea și comercializarea tutunului sub formă de țigări care sunt relativ ieftine, ușoare și deci eficiente din punct de vedere economic, putând fi ținute în gură fără a folosi mâinile care, între timp, pot presta alte activități. Datorită acestora fumatul, este recunoscut drept un important factor de risc al sănătății umane, în numeroase țări adoptându–se severe măsuri legislative de prevenire și control a consumului de tutun prin implementarea unor politici de taxare, programe educaționale de promovare a unei atitudini publice sanogene și, nu în ultimul rând, prin adoptarea unor măsuri ferme de interzicere a fumatului în diferite locuri publice.

Țigările produse în America și Europa între anii 1933–1940 conțineau aproximativ 33–49 mg de gudron și <1–3 mg de nicotină fiecare, pentru ca cele produse mai târziu, să–și reducă concentrația de gudron la 23–48 mg în anii 1950 și la 16 mg de gudron și 1,5 mg nicotină între anii 1960–1970 din cauza masivei orientări a fumătorilor tineri spre țigările mai ”ușoare”.

Cei aproximativ 4.000 de aerosoli identificați în fumul de țigară sunt solizi precum nicotina, nitrozamina, cadmiul, nichelul, zincul, și PAH–urile (hidrocarburile policiclice aromate) sau gazoși, conținând monoxid de carbon, dioxid de carbon, amoniac, formaldehidă, benzen etc. În funcție de activitatea lor biologică, pot fi clasificați în agenți asfixianți, iritanți, ciliatoxici, mutageni, cangerigeni, inhibitori, neurotoxici, activi din punct de vedere farmacologic. Bineînțeles, acțiunea lor nocivă se exercită în primul rând asupra căilor respiratorii superioare, dar mulți compuși ai fumului de pipă, de exemplu, se dizolvă în salivă, fiind absorbiți direct de mucoasa cavității bucale care, în prezența alcoolului cu puternic efect solvent, poate suferi grave leziuni mutagene. Spre deosebire de curentul principal de dispersie a fumului de țigară, cel secundar se formează într–o atmosferă cu temperaturi de combustie ceva mai coborâte (500–6.000 șC) și conține în suspensie particule sedimentabile cu un diametru aerodinamic mediu mai mic de 0,2 mm. În ansamblu, compoziția chimică a ”fumului secundar” este aproximativ aceeași cu cea din ”fumul principal”, numai că unele elemente chimice pot atinge concentrații mult mai ridicate pe fiecare gram de tutun consumat prin combustie, acest lucru fiind valabil pentru mulți compuși cancerigeni cum ar fi N–nitrozodimetilamina sau N–nitro–zodietilamina care condensează pe cilii căilor respiratorii, producând nuclee edemice ce, mai târziu, vor degenera în cancer pulmonar.

De altfel, se știe că tutunul, prin numeroșii săi compuși toxici, afectează în mod direct sănătatea umană, fiind cauza unei game foarte variate de boli ce pot avea caracter acut sau cronic.

Reacțiile tabagice acute se manifestă prin inflamarea căilor respiratorii superioare și dezvoltarea edemelor bronșice ca urmare a inhalării substanțelor iritante prin sinusurile paranazale. Dacă acești compuși toxici pătrund în bronhiile pulmonare, atunci este posibilă și formarea edemului pulmonar, toate aceste tipuri de reacții patogene depinzând numai de gradul lor de solubilitate. Astfel, dacă vaporii toxici inhalați sunt puțin solubili, atunci ei pătrund până în bronhiile pulmonare, producând iritația și inflamația mucoasei bronșice, responsabilă pentru apariția unei expectorații excesive (tuse) ce trădează bronșita acută. Dacă, dimpotrivă, gazele fumului de țigară sunt insolubile, atunci ele au șansa de a pătrunde foarte adânc în sistemul pulmonar, producând astmul, care este o boală manifestată prin inflamația cronică a plămânilor, hiper–reactivitate bronșică și dispnee paroxistică aceasta, în timp, degenerând în edem pulmonar

Reacțiile tabagice cronice reprezentate de bolile pulmonare obstructive cronice (COLD = chronic obstructive lung disease) se manifestă prin bronșită acută, bronșită obliterantă toxică, emfizem pulmonar și fibroză care formează laolaltă grupul specific al bolilor datorate fumatului, cu un coeficient de risc de 20–36% pentru fumătorii peste 50 de ani ce consumă mai mult de 20 de țigări pe zi, față de 3,31% cât se atinge în rândul nefumătorilor de aceeași vârstă. De altfel, în SUA, rata mortalității provocată de bolile COLD între anii 1979–1993 a crescut cu peste 122% în rândul femeilor și numai cu 14% în rândul bărbaților, ca urmare a creșterii exagerate a prevalenței fumătorilor în rândul populației feminine, ceea ce arată că riscurile COLD nu pot fi deloc neglijate.

În cazul bronșitei cronice, definită drept starea patologică manifestată prin tuse convulsivă și expectorații cu spută timp de cel puțin trei luni consecutive într–un singur an, s–a demonstrat de fapt, că substanțele iritante conținute în fumul de țigară nu numai că irită mucoasele căilor respiratorii prin care acestea sunt inhalate în plămâni, dar și modifică proprietățile fizice și chimice ale structurilor ciliare, producând grave dezechilibre ale mecanismelor mucociliare de epurare, ceea ce presupune reducerea severă a posibilității plămânilor de a se apăra și conserva. Cancerul pulmonar este, de cele mai multe ori, o consecință directă a fumatului, compușii toxici ai tutunului putând însă produce și alte forme de cancer cum ar fi cele ale laringelui, faringelui, esofagului, pancreasului, rinichilor și vezicii urinare. Studiile efectuate în 1991 în SUA au arătat că fumatul, în general, este responsabil pentru evoluția a peste 25 de boli canceroase cu rate ale mortalității cuprinse între 12,3% și 91,5%.

Fumatul determină, de fapt, creșterea cu peste 200–400 % a riscului de infarct deoarece nicotina pătrunde în sânge și determină creșterea tensiunii arteriale odată cu stimularea terminațiilor nervoase activate de acetilcolină, ceea ce înseamnă că inima suportă o activitate și presiune mult mai intense. În plus, monoxidul de carbon conținut în fumul de tutun sporește concentrația carboxihemoglobinei din sânge, afectând grav schimburile de oxigen ale miocardului, în acest caz fiind utilă observația că fumătorii de ”sheesha” (pipa de apă) înregistrează întodeauna niveluri mai ridicate de carboxihemoglobină în sânge decât ceilalți fumători obișnuiți. De aceea, din toate aceste motive cumulate, și nu numai, s–a constatat că fumătorii se îmbolnăvesc mai repede și mai des decât nefumătorii, cei dintâi având nevoie de concedii medicale cu 23% mai numeroase decât cei din urmă.

În concluzie, fumatul este un important factor de risc al sănătății umane și o cauză majoră a morbidității și mortalității și în cadrul Euroregiunii Bihor-Hajdu-Bihar, ceea ce reclamă organizarea unor ample campanii educaționale pentru conștientizarea oamenilor asupra pericolelor care îi amenință pe fumători și nefumători deopotrivă.

La ora actuală atât în România cât și în Ungaria s-au emis unele hotarâri la nivel național care interzic fumatul în spațiile publice, numai că acestea se respectă doar parțial iar măsurile coercitive lipsesc aproape în totalitate.

6.2.3. Activitatea fizică

Activitățile sau exercițiile fizice de orice natură oferă oamenilor de toate vârstele o bună condiție fiziologică, psihologică și socială, iar dacă acestea sunt efectuate în mod regulat, chiar dacă au o intensitate moderată sau redusă, nu pot decât să diminueze riscul mortalității premature, în general, și să prevină apariția unor boli precum hipertensiunea arterială, cancerul de colon, diabetul zaharat și osteoporoza, în special. Cu toate acestea, stilul de viață din ce în ce mai sedentar adoptat de anumiți oameni, combinat cu utilizarea crescândă a tehnologiei moderne în activitățile cotidiene au determinat diminuarea, dacă nu chiar încetarea totală a activităților sau exercițiilor fizice prestate nu numai de bătrâni, ci și de copii atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare.

Conform datelor statistice, sedentarismul, exprimat prin lipsa activităților fizice, este un stil de viață adoptat de peste 60% din populația Globului; cel mai alarmant semn în acest sens fiind faptul că ponderea orelor de activitate/educație fizică din structura programelor de învățământ s–a redus dramatic în școlile de toate gradele. De exemplu, raportul Directorului General pentru Sănătate și Activități Fizice din SUA a arătat că ponderea orelor de educație fizică a scăzut de la 42% în 1991 la 25% în 1995; tendința spre inactivitate accentuându–se pe măsura înaintării în vârstă și devenind predominantă în rândul femeilor. Studiile efectuate în același scop în Europa au scos în evidență faptul că numai 3 (12%) din cele 25 de țări componente au planuri de învățământ care să conțină cel puțin 2 ore de educație fizică pe săptămână atât în ciclul primar, cât și în cel gimnazial.

Lipsa activității fizice se poate exprima la fel de sugestiv și prin intermediul altui indicator, cum ar fi cel al numărului de ore de vizionare la televizor, care variază amplu de la o țară la alta, sau de la un individ la altul, în funcție de nivelul de trai sau de gradul de ocupație profesională și preferințe culturale. Cu toate acestea, procentul copiilor sub 13 ani care petrec mai mult de 4 ore zilnic în fața televizorului este de–a dreptul copleșitor(25–30 %), ceea ce înseamnă că sedentarismul este aproape un stil de viață obișnuit în rândul acestei grupe de vârstă.

Lipsa activităților sau exercițiului fizic însoțită de o alimentație necorespunzătoare poate conduce, pe fondul unei ușoare predispoziții genetice, la obezitate, definită printr–un index al masei corporale (acesta fiind la rândul său exprimat prin raportul dintre greutatea redată în kg, și pătratul înălțimii, exprimat în metri, al unui individ). Estimările efectuate în anii 1990 au arătat că obezitatea caracterizează 10–25% din populația țărilor dezvoltate și peste 40% din femeile unor țări din Europa. Cu toate acestea, tendințele de evoluție pe plan mondial sunt foarte eterogene; populațiile din țările dezvoltate preferând să adopte un stil de viață mult mai activ și mai sănătos prin acordarea unei atenții deosebite activităților fizice alternative la servici sau în rândul comunității din care fac parte, în timp ce populațiile din țările subdezvoltate, în absența unor ”politici” speciale de promovare a sportului, optează pentru un mod de viață mai tradițional, în care accentul se pune numai pe ocupațiile existențiale esențiale. De aceea, sedentarismul și obezitatea pe care o produce, constituie importante handicapuri ale civilizației moderne, stilul activ de viață fiind singurul în stare să ofere o dezvoltare armonioasă și sănătoasă a speciei umane. În general aceeași situație o întâlnim și în cadrul celor două județe ale Euroregiunii Bihor-Hajdu-Bihar cu toate că în ultimii ani au apărut unele dotări sportive și de agrement. Așa sunt Aquaparcurile de la Hajduszoboszlo și Băile Felix sau Aquaticum din Debrecen, școli de echitație, noile mini terenuri de sport din parcurile orașelor, bazinul olimpic din Oradea, ștrandurile cu apă termală din Debrecen, Hajduszoboszlo, Puspokladany, Kaba, Polgar, Oradea, Felix, 1 Mai, Marghita etc. precum și amenajarea unor pârtii de schii în Munții Apuseni etc. care stimulează activitatea fizică a unei părți a populației.

6.2.4. Evoluția veniturilor și structura consumului alimentar al populației

După anul 1990, odată cu explozia inflației și diminuarea veniturilor reale ale populației, dinamica structurii cheltuielilor totale de consum ale gospodăriilor semnifică o deteriorare accentuată a calității vieții și o creștere a tensiunilor în planul distribuției veniturilor spre consum. În mod tradițional, oamenii au dirijat o mare pondere a veniturilor lor spre achiziționarea de produse alimentare.

Alimentația reprezintã domeniul în care se fac cele mai grave erori. Omul modern se hrăneste într-un mod nesănătos, mănâncă prost si mult. Aceasta are efect nefast asupra sistemului osos, a scheletului si asupra aparatului motor, în special asupra părții inferioare a corpului. Cu cât excesul în greutate este mai mare, cu atât creste si procentajul persoanelor care suferă de maladii coronariene (angină pectorală, infarct miocardic, arteroscleroza), sau cu afecțiuni cancerigene, cum ar fi cancerul intestinelor. Statisticile aratã cã peste 30% dintre obezi mor din cauza bolilor de ficat sau a diabetului.

După informațiile Academiei Științifice Ungare-Centrul de Studii Regionale (MTA-RKK) din anul 2006, din studiile realizate asupra stării economice a populației din Euroregiunea Bihor –Hadú-Bihar, s-a observat o diferențiere a valorilor PIB-ului între țările Europei de Vest și cel din țările recent aderate(fig.94). Acest lucru reflectă nivelul de trai al populației, în consumul de alimente, calitatea și cantitatea acestora, în starea de sănătate etc. Populația Euroregiunii se situează pe penultimele locuri în cadrul țărilor Europei, din punct de vedere al PIB-ului calculat pe cap de locuitor.

În ultimele decenii, în cadrul procesului general de modernizare a societății, s-au conturat o serie de disparități între urban și rural în ceea ce privește calitatea vieții și premisele dezvoltării umane. În perioada de tranziție, în cazul mai multor produse alimentare, dintre care unele chiar de strictă necesitate, cantitățile medii consumate au scăzut sub valorile aferente perioadei anilor ’80. Acest fapt a decurs din diminuarea accesului la consum al majorității populației prin creșterea prețurilor la produsele alimentare, conjugată cu diminuarea veniturilor reale ale majorității populației.

Datele Centrul Național de Statistică(CNS) din Romania atestă că, după anul 1998, consumul a scăzut sub limitele minime aferente anilor anteriori anului ’90, la numeroase produse de bază, precum carnea și produsele din carne, laptele și produsele din lapte, zahărul și produsele din zahăr, legumele și fructele proaspete. De exemplu, de la consumul mediu/locuitor/an de 61 kg carne și produse din carne, aferent anului 1990, în anul 1999 media consumului a scăzut la 40,2 kg (deci cu mult și sub nivelul de 50,2 kg cât s-a consumat în anul 1989).

Fig. 94. prezintă câțva indicatori socio-economici pentru Europa Centrală, realizați de O.N.U. pentru anul 2004, cum ar fi: Indicele Dezvoltării Umane(Human Developement Index), Indicele PIB-ului(GDP index), Indicele Duratei de Viață(Life Expectancy Index) sau Indicele Educațional(Education Index). Toate acestea având valori diferite între țările Europei Centrale sau Central Vestice și țările Europei Central Estice și Europa de Sud, iar această diferențiere a valorilor indicatorilor reflectă într-un fel și vechimea aderării la U.E.. Cu privire la Indicele Dezvoltării Umane(Human Developement Index) constatăm valori de 0,86 pentru Ungaria și 0,80 pentru România. În ceea ce privește Indicele PIB-ului(GDP index) Ungaria are valori de 0.86, iar România înregistrează valoarea de 0,74. Privitor la Indicele Duratei de Viață(Life Expectancy Index) se constată valori de 0,80 pentru Ungaria și 0,78 pentru România, iar Indicele Educațional(Education Index) pentru Ungaria este de 95, iar pentru România 90.

Fig. 94. Indicatori socio-economici pentru Europa Centrală, Sudică și Estică în anul 2004(http://maps.grida.no/region/geoceurope, O.N.U., 2006)

Cu un consum mediu de 3,35kg de carne și preparate din carne/ lună/persoană, în anul 1999, România se situa cu mult sub consumul aferent anului 1998 al Ungariei (4,8kg lunar/persoană), al Poloniei (5,5kg lunar/persoană) sau al Slovaciei (5,5kg lunar/persoană) (CNS, 2000). Consumul mediu lunar de pâine al românilor a fost dintre cele mai ridicate comparativ cu nivelul european. Acesta se situa în jurul valorii de 10kg lunar/locuitor, în anul 1998. După anul 1998, datele statistice indică însă, odată cu scăderea consumului la celelalte produse alimentare de larg consum, o oarecare diminuare a consumului chiar și la pâine, ceea ce înseamnă că și acest produs a devenit prea scump pentru o serie de consumatori(tabelul 48, 49).

Menționăm că datele prezenate provin de la Centrul Național de Statistică Ungară-Budapesta(KSH) și București (CNS).

Consumul de alimente în Regiunea de Dezvoltare de Nord a Ungariei Tabel 48

Fig.95. Evoluția consumului de alimente în Regiunea de Dezvoltare de Nord a Ungariei

Consumul de alimente in Regiunea de dezvoltare Nord-Vest-România Tabel 49

Fig.96. Evoluția consumului de alimente în Regiunea de dezvoltare Nord-Vest-România

Fig.97. Consumul de alimente în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar în anul 2000

Fig.98. Consumul de alimente în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar în anul 2005

Așadar, în anul 1999, consumul alimentar al unei persoane a înglobat, în medie, 2.644 calorii zilnic, din care 78,4% de proveniență vegetală. Acest tip de consum a fost accesibil însă doar populației cu venituri mai mari, populația alcătuită majoritar din familii cu mai mulți copii suferind, practic, în urma unui deficit caloric – dacă avem în vedere că în principiu pragul de supraviețuire este de 2500 calorii pentru o persoană pe zi. Aportul caloric principal s-a obținut pe baza consumului de pâine și produse cerealiere (45,4%), grăsimi(15,9%), carne și preparate din carne (8,4%), lapte și produse lactate (7,9%), cartofi și fasole (6,5%). Ca urmare a carențelor și deficiențelor alimentare ale populației, în anul 1999 în structura morbidității domină cazurile noi de îmbolnăviri ale aparatului respirator și ale aparatului digestiv.

6.2.5. Dotările edilitare și înzestrarea localităților Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar

Pentru sănătatea umană, condițiile de locuire prezintă o importanță foarte mare, o locuință inadecvată constituind cel mai adesea un factor de deterioarea a stării de sănătate. Principalele probleme de locuință se referă la deficiențele de echipare ale acestora și la disconfortul psihologic sau stresul provocat de zgomotul preceput în interiorul locuinței. Problemele de ordin sanitar referitoare la locuință sunt lipsa sistemelor de încălzire, insalubritatea, calitatea aerului din interiorul acestora, viciile de construcție.

Fig.99. Numărul persoanelor pe un apartament în 2004 din euroregiune(MTA-RKK, 2006, cu completări)

Dacă studiem nivelul de trai al populației nu putem trece peste condițiile de locuire ale acesteia, deoarece stilul de viață, nivelul de trai, condițiile de viață, șansele în viitor sunt puternic limitate de calitatea și caracteristicile locuințelor în care trăim. În mod surprinzător, locuințele supraaglomerate nu apar în cele două reședințe de județ(fig.99), cum ar fi de așteptat, ci într-un fel dispersate aproape uniform pe teritoriul euroregiunii. Cu toate acestea se poate constata că în Oradea numărul persoanelor pe un apartament, la nivelul anului 2004 era mai ridicat, față de Debrecen. Numărul locuințelor la nivelul anului 2004 în județul Hajdu-Bihar a fost de 217.776, astfel încât la 100 de locuințe reveneau 252 de locuitori, care depășea nivelul mediu din Ungaria(242), iar de cealaltă parte a graniței, în județul Bihor, erau 233.029 de locuințe, revenind astfel la 100 de locuințe 256 locuitori.

Fig.100. Așezări care dispun de apă potabilă în 2004 din euroregiune(MTA-RKK, 2006, cu completări)

Dotarea așezărilor cu apă potabilă constituie un factor important pentru sănătatea și comfortul populației, deoarece se știe că apa, care este esențială vieții și care este consumată zilnic de mai multe ori sub diferite forme, poate determina apariția unor boli, sau chiar și extinderea unor maladii în teritoriu. Dotarea așezărilor cu apă potabilă este rezolvată pentru toate comunele din cadrul județului Hajdú-Bihar, însă pe teritoriul județului Bihor 29 de comune nu beneficiază de apă potabilă, cele mai multe aflându-se în bazinul hidrografic al Crișului Repede sau în teritoriul numit Țara Beiușului(fig.100).

Fig.101. Situația așezărilor dotate cu sistem de canalizare în 2004 în euroregiune(MTA-RKK, 2006, cu completări)

Sistemul de canalizare contribuie la menținerea igienei și la păstrarea calității optime a mediului înconjurător în care trăiește populația. Din fig. nr. 101. reiese că la capitolul așezări dotate cu sisteme de canalizare, la nivelul anului 2004, în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar, județul Hajdú-Bihar prezintă dotări net superioare față de județul Bihor, unde exceptând câteva orașe, restul localităților nu prea beneficiază de sisteme de canalizare.

Fig.102. Așezări dotate cu gaz metan în 2004 în euroregiune (sursa: MTA-RKK, 2006, cu completări)

Această discrepanță teritorială se poate explica prin faptul că în județul Hajdú-Bihar numărul orașelor este net superior județului Bihor, fapt ce implică și diferențele de dotare a localităților, deoarece un oraș presupune o cu totul altă rețea edilitară față de așezările rurale. În continuare prezentăm o hartă care redă situația așezărilor dotate cu gaz metan, la nivelul anului 2004, în Euroregiunea Bihor–Hajdú-Bihar(fig.102.). Rezultă, că în partea vestică a Euroregiunii, în județul Hajdú-Bihar, în toate localitățile este introdus gazul metan, pe când în est, în județul Bihor acest proces este în fază incipientă.

Concluzii

Factorii de mediu sau factorii ecologici au o influență mult mai mare și mai puțin cunoscută asupra sănătății. Sănătatea, ca si boala, recunoaste o serie de factori etiologici ai sănătății la care se adaugă și nivelul de trai sau obiceiurile.

Fumatul, alcoolul, grăsimile, lipsa activităților fizice sau pur și simplu stilul de viață sunt importanți factori de risc ai sănătății umane și o cauză majoră a morbidității și mortalității și în cadrul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar, ceea ce reclamă organizarea unor ample campanii educaționale pentru conștientizarea oamenilor asupra pericolelor care îi amenință.

Stresul se regăsește în împrejurimile noastre ca și celelalte elemente poluante ale mediului și se poate descrie ca un ansamblu de reacții al organismului uman față de acțiunea externă a unor agenți cauzali: fizici, chimici, biologici și psihici, iar la urma urmei acesta poate determina apariția diferitelor boli, începând de la gastrită până la tumori. Din partea factorilor meteorologici apare stresul numit stresul bioclimatic, care exprimă gradul de solicitare biologică impus de un anumit tip de mediu climatic asupra organismului uman atacat simultan, la nivelul pielii și al plămânilor.

Legat de alimentație, se știe că omul modern, se hrănește într-un mod nesănătos. Aceasta are efect asupra sistemului osos, a scheletului și asupra aparatului motor, în special asupra pãrții inferioare a corpului. Cu cât excesul în greutate este mai mare, cu atât crește si procentajul persoanelor care suferă de maladii coronariene (angină pectorală, infarct miocardic, ateroscleroză), sau cu afecțiuni cancerigene, cum ar fi cancerul intestinelor. Statisticile aratã cã peste 30% dintre obezi mor din cauza bolilor de ficat sau a diabetului.

Ca urmare a carențelor și deficiențelor alimentare ale populației, în anul 1999 în structura morbidității dominau cazurile noi de îmbolnăviri ale aparatului respirator și ale aparatului digestiv.

Dacă studiem nivelul de trai al populației nu putem trece peste condițiile de locuire ale acesteia, deoarece stilul de viață, nivelul de trai, condițiile de viață, șansele în viitor sunt puternic limitate de calitatea și caracteristicile locuințelor în care trăim. La sfârșitul cercetării am constatat următoarele:

– locuințele supraaglomerate nu apar în cele două reședințe de județ, ci într-un fel dispersate aproape uniform pe teritoriul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar;

– dotarea așezărilor cu apă potabilă este rezolvată pentru toate comunele din cadrul județului Hajdú-Bihar, însă pe teritoriul județului Bihor 29 de comune nu beneficiează de apă potabilă, cele mai multe aflându-se în bazinul hidrografic al Crișului Repede sau în teritoriul numit Țara Beiușului;

– așezările dotate cu sisteme de canalizare, la nivelul anului 2004 în Euroregiune sunt superioare în județul Hajdú-Bihar față de județul Bihor, unde exceptând câteva orașe, restul localităților nu beneficiază de sisteme de canalizare;

– în vestul euroregiunii, în județul Hajdú-Bihar, în toate localitățile este introdus gazul metan, pe când mai la est, în județul Bihor acest proces este în fază incipientă.

Factorii de mediu acționează asupra organismului pe o perioadă îndelungată cu o intensitate mai redusă, ceea ce determină o acțiune cronică sau îndelungată, adică necesită perioade lungi de timp pentru a produce modificări în starea de sănătate. În sfârșit, mai trebuie menționat faptul că acțiunea factorilor de mediu asupra organismului uman și asupra sănătății s-ar putea să aibă efecte negative și asupra descendenților acestora, fie asupra informației genetice fie putând ajunge chiar la mutații și malformații congenitale.

Partea a IV-a

7. ASPECTE PRIVIND STAREA DE SĂNĂTATE A POPULAȚIEI

Pentru a evidenția situația populației Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar sub aspectul stării de sănătate, o analiză a evoluției celor mai importanți indicatori ai acesteia, așa cum sunt mortalitatea generală și infantilă sau speranța de viață la naștere, a particularităților modelului general de mortalitate sau morbiditate este imperios necesară. Analiza în mod special a unor situații locale, va facilita înțelegerea unor fenomene generale și în același timp, va arăta neuniformitatea evoluției unor indicatori, precum și diferențierile sau inegalitățile înregistrate în repartiția spațială a valorilor acestora.

Menționăm că toate datele statistice prezentate în acest capitol provin de la Direcția de Sănătate Publică din Debrecen și Oradea, precum și de la Agenția de Statistică din județul Hajdú-Bihar, Debrecen și Agenția de Statistică din județul Bihor, Oradea.

7.1. Dinamica și evoluția mortalității generale a Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar

În Europa, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea , dar cu precădere în secolul XX, mortalitatea a prezentat o reducere deosebit de importantă datorită scăderii numărului bolilor infecțioase și parazitare, a bolilor acute respiratorii, ca urmare a progresului socio-economic, sanitar și cultural, a îmbunătățirii condițiilor de mediu, de viață și de muncă.

Analizând evoluția mortalității generale în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar în perioada 1990-2005, pe baza datelor se constată că aceasta are un mers oscilant crescând până în anul 1996. Acestă creștere este mai accentuată în județul Bihor(14.8‰) și mai scăzut în județul Hajdú-Bihor(12,1 ‰), după care urmează o scădere până în anul 2000(11,1‰ în Bihor și 13,1 ‰ în județul Hajdú-Bihar), urmată din nou de o creștere în ambele județe(tabel 50, fig. 103). Considerăm că, rata mortalității în arealul studiat este influențată, pe lângă alți factori, și de calitatea mediului înconjurător, a stilului de viață și calitatea acesteia.

Rata standardizată a mortalității generale în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar Tabel 50

Fig.103. Evoluția mortalității generale în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar(‰)

Dacă vrem să facem o comparație la nivelul celor două țări învecinate, România și Ungaria, putem spune că cele două județe analizate mai sus prezentau foarte bine starea țării. La nivelul României se înregistrează o tendință de creștere de la valoarea 10,6%o în anul 1996 la 14,8 %o, după care apare o ușoară tendință de scădere la nivelul țării a mortalității generale. În perioada analizată, Ungaria atinge cele mai ridicate valori în anul 1995, rata mortalității generale fiind de 12,3%o, după care, ca și în cazul României, apare o tendință de scădere ușoară și continuă, atingând în anul 2005 valoarea de 10%o.

Analizând evoluția mortalității generale a ambelor județe, putem afirma că s-a înregistrat un ușor progres, privind valorile statistice anuale macroteritoriale, dar totuși ambele țări și județe sunt pe unul din ultimele locuri din Europa, privind rata mortalității generale.

7.2. Dinamica mortalității infantile a euroregiunii

Mortalitatea infantilă reprezintă numărul deceselor din cadrul populației aflate sub vârsta de 1 an la 1.000 de născuți vii. Rata se calculează pe total țară, pe mediile urban și rural, pe județe sau provincii istorice. Analiza aprofundată a mortalității infantile cere detalierea ei în: mortalitate endogenă și mortalitate exogenă, mortalitate neonatală și postnatală, pe cauze de deces. Mortalitatea infantilă este influențată de un complex de factori de natură sanitară, educațională, economică și socială, fiind un indicator care reflectă gradul de dezvoltare al unei țări și în ultimă instanță poate chiar și calitatea vieții. Din datele statistice publicate anual de direcțiile sanitare județene reiese că următoarele cauze sunt responsabile pentru decesul sugarilor: cauze prenatale în 37% din cazuri, urmate de bolile aparatului respirator (30%) apoi de anomaliile congenitale (20%).

Mortalitatea infantilă în județele Hajdú-Bihar și Bihor Tabel 51

Fig. 104. Evoluția mortalității infantile în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Urmărind evoluția mortalității infantile în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar (tabel 51, fig. 104.), diferențele sunt semnificative între cele două județe. Din anul 1985, în partea vestică a Euroregiunii apare o scădere importantă, de la 23%o în anul 1980 la 5,6%o în anul 2005, tendință care se continuă și în zilele noastre, iar în partea estică a Euroregiunii se observă o tendință discretă de scădere a valorilor de mortalitate infantilă, de la 28,2%o în anul 1980 la 17%o în anul 2005, cu creșteri semnificative(34,2%o și 33,2%o) în perioada anilor 1997-1999.

Faptul că vin pe lume copii nedoriți, în lipsa educației contraceptive, se va reflecta în continuare prin nivelul ridicat al mortalității infantile în județul Bihor. Abandonul copiilor, imediat după naștere, în maternitate, sau, ulterior, în spitale sau pe stradă, motivat adesea prin lipsa oricăror posibilități materiale pentru creșterea acestora, arată că un număr mare de copii sosește pe lume în cadrul unor familii sărace, cu mulți descendenți, sau sunt născuți de mame foarte tinere sau necăsătorite, fără posibilități financiare sau de instruire. Aceste situații contribuie la creșterea riscului de deces al copiilor în primul an de viață. Nu în ultimul rând, situația precară a multor unități sanitare, lipsite de dotarea minimă corespunzătoare, ca și eficiența redusă a programelor de îmbunătățire a sistemului sanitar, în domeniul protecției copilului, sunt de asemenea responsabile de nivelul încă ridicat al mortalității infantile din județul Bihor.

Eficiența cheltuielilor pentru asistența pediatrică depinde de măsura în care resursele alocate sunt bine orientate, atât spre medicina curativă, cât și spre cea preventivă. În acest sens, educația sanitară, hrana mamei, controlul efectuat pe toată durata sarcinii sunt componente esențiale în programele de prevenire a mortalității materne și infantile.

Nivelul atins de mortalitatea infantilă este foarte important, aceasta influențând, alături de mortalitatea generală, speranța de viață la naștere sau durata medie a vieții. Valorile ridicate ale acestui indicator constituie o premisă nefavorabilă în aprecierea stării de sănătate a unei populații.

7.3. Structura și dinamica deceselor pe principalele cauze în euroregiune

Structura deceselor în funcție de ponderea principalelor cauze redă modelul general de mortalitate al unei populații. Analiza acestui model, precum și a schimbărilor care s-au produs în cadrul lui, este foarte importantă, aceasta relevând progresele care s-au făcut în domeniul sanitar, dar și în plan economic sau cultural, starea de sănătate fiind influențată de un complex de factori de natură diferită și nu numai de calitatea asistenței medicale.

În evaluarea dinamicii deceselor, putem constata că principala cauză de deces o constituie bolile aparatului circulator. Acestea includ, în principal, bolile cerebrovasculare și accidentele cardiovasculare. Principalii factorii de risc sunt: hipertensiunea arterială, hipercolesterolemia, consumul de tutun, sedentarismul, obezitatea, stresul, precum și alți factori care țin de mediul social sau profesional de calitatea mediului înconjurător. Deoarece bolile aparatului circulator au o frecvență mai ridicată în cadrul populației vârstnice, în explicarea acesteia trebuie căutate cauze strâns legate de alimentație, stil de viață, de caracteristicile elementelor meteo-climatice, comportament sanitar, care, în ultimă instanță, țin de educație, de standardul de viață, de orientarea programelor și politicilor sanitare, și nu în ultimul rând, de politica economică care generează, susține sau descurajează anumite comportamente față de sănătatea personală în cadrul unor segmente importante ale populației.

Mortalitatea cauzată de tumorile maligne se situează pe locul al doilea atât în cadrul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar, cât și în toate țările europene. Factorii de risc asociați tumorilor nu sunt exact cunoscuți. Fumatul, consumul de alcool, dieta, obezitatea, stresul, anumiți contaminanți ai mediului, radiația solară și ionizantă, comportamentul sexual, stilul de alimentație, genele moștenite sau factori care țin de profesiune, de mediul social au un rol important apariția acestei boli. Cele mai frecvente sunt tumorile bronhopulmonare, urmate de tumorile sânului, ale stomacului, ale colului uterin și leucemie. Numărul deceselor datorat acestor boli este mai redus în perioada dinainte de anul 1990, ca urmare a subdepistării sau a depistării relativ tardive comparativ cu perioada următoare(Liliana Dumitrache, 2004).

Mortalitatea cauzată de bolile aparatului respirator ocupă un loc important in ierarhia cauzelor de deces. Aici se includ bolile acute respiratorii și bolile obstructive cronice. Dintre factorii de risc enumerăm fumatul, calitatea mediului aerian, situația vaccinărilor, rezistența scăzută a organismului ca urmare a alimentației dezechilibrate, factori asociați profesiunii și nu în ultimii rând factorii de mediu. Intensele campanii de vaccinări au dus la scăderi importante ale ratei mortalității și totuși în prezent nivelul ridicat al mortalității datorate bolilor respiratorii în țările dezvoltate se datorează reapariției în forme noi, a unor boli considerate eradicate, produse de viruși rezistenți la antibiotice.

Bolile aparatului digestiv constituie de asemenea o cauză foarte importantă de deces, cele mai numeroase decese datorându-se hepatitei cronice și cirozei ficatului. Între factorii de risc asociați acestor boli, este recunoscut consumul de alcool și droguri, fumatul, dieta, ocupația și mediul social generator de comportamente nesănătoase, sau chiar unele boli de ficat tratate insuficient în trecut. Diferențele remarcate în structura mortalității cauzată de anumite boli, între țările vest-europene și cele este europene, se pun pe seama decalajului existent în procesul de tranziție epidemiologică, dar și a unor cauze recente, care țin de deteriorarea condițiilor de viață și a asistenței sanitare în majoritatea țărilor central-est-europene. Alimentația, creșterea consumului de alcool și de tutun după anul 1990, pe fondul deteriorării condițiilor de viață, ar putea explica numărul mare de decese.

Decesele cauzate de bolile infecțioase și parazitare s-au redus considerabil în ultimele decenii. Aceste sunt strâns legată de condițiile de viață și locuire, de existența și calitatea apei curente în gospodării, de modul de depozitare al gunoaielor, de igiena locuinței și a alimentației, precum și de persoanele cu care se intră în contact. Acești factori pot avea un impact pronunțat, mai ales la vârsta copilăriei. Stilul de viață, accesul la mijloacele de prevenire (vaccinări) ca și eficiența măsurilor de profilaxie sunt de asemenea factori care pot influența incidența acestora. Necunoașterea și nerespectarea unor norme minime de igienă în păstrarea sau prepararea hranei în gospodării, ineficiența controlului sanitar-veterinar, în cazul unor unități de preparare și desfacere a alimentelor, ca și pedepsele blânde aplicate celor vinovați, contribuie la proliferarea acestor boli.

Principalele boli infecțioase și parazitare sunt: boli diareice acute, hepatită virală, tuberculoză, rujeolă, gripă, dizenterie, sifilis, tuse convulsivă, scarlatină, toxiinfecții alimentare, rujeolă, erizipel, trichineloză, salmoneloză și leptospiroza. Bolile infecțioase cele mai grave care necesită un tratament îndelungat și respectarea unui anumit regim de viață sunt tuberculoza, hepatita virală, SIDA, etc. (Liliana Dumitrache, 2004).

Decesele datorate unor cauze externe( diferitele accidente) reprezintă o categorie destul de vastă care cuprinde diferite tipuri de accidente, care din păcate ocupă un loc reprezentativ în cadrul cauzelor de mortalitate, depășind decesele datorate bolilor infecțioase și parazitare, ale aparatului digestiv sau chiar respirator.

Făcând o analiză pe o perioadă mai lungă(1990-2005) pentru județul Hajdú- Bihar și pentru județul Bihor, legată de evoluția mortalității datorată principalelor cauze de deces în cadrul teritoriului Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar, constatăm următoarele:

Decesele cauzate de bolile aparatului circulator se situează în vîrful piramidei cauzelor de deces la nivelul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar. În județul Hajdú-Bihar se înregistrează o ușoară creștere a cazurilor în perioada analizată, de la 654 decese la 100.000 de locuitori în anul 1990, la 673 decese la 100.000 de locuitori în anul 2005. În județul Bihor se înregistrează la fel o creștere de la 800 decese la 100.000 de locuitori în anul 1990, la 853 decese la 100.000 de locuitori în anul 2005(tabel 52, fig. 105).

În evoluția deceselor cauzate de tumorile maligne, situația este alarmantă pe întreg teritoriul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar. Cazurile sunt din ce în ce mai numeroase de la an la an, cu un ritm de creștere mai mic în județul Bihor, față de județul învecinat. În județul Hajdú-Bihar se înregistrează o ușoară creștere a cazurilor în perioada analizată, de la 272 decese la 100.000 de locuitori în anul 1990, la 323 decese la 100.000 de locuitori în anul 2005. În județul Bihor se înregistrează la fel o creștere de la 169 decese la 100.000 de locuitori în anul 1990, la 216 decese la 100.000 de locuitori în anul 2005(tabel 52).

Mortalitatea pe principalele cauze în județele Hajdú-Bihar(a) și Bihor(b) Tabel 52

a).

b).

a).

b).

Fig. 105. Evoluția mortalității pe principalele cauze în județul Hajdú-Bihar(a) si Bihor(b)

Mortalitatea datorată bolilor aparatului respirator se situează pe locul al treilea în județul Bihor și pe locul al cincilea în județul Hajdú-Bihar. Din fericire, pe întreg teritoriul Euroregiunii aceste cauze de decese înregistrează o scădere în ultimele două trei decenii. În județul Hajdú-Bihar se înregistrează o diminuare a cazurilor în perioada analizată, de la 63 decese la 100.000 de locuitori în anul 1990, la 44 decese la 100.000 de locuitori în anul 2005(fig.105). În județul Bihor se înregistrează la fel o descreștere de la 90 decese la 100.000 de locuitori în anul 1990, la 83 decese la 100.000 de locuitori în anul 2005.

Mortalitatea datorată bolilor aparatului digestiv ocupă un loc „respectabil”, în cadrul cauzelor de deces al populației euroregiunii, situându-se pe locul al treilea în județul Hajdú-Bihar. În județul Hajdu-Bihar se înregistrează o ușoară creștere a cazurilor în perioada analizată, de la 60 decese la 100.000 de locuitori în anul 1990, la 68 decese la 100.000 de locuitori în anul 2005. În județul Bihor se înregistrează la fel, o creștere de la 58 decese la 100.000 de locuitori în anul 1990, la 70 decese la 100.000 de locuitori în anul 2005.

– Evoluția mortalității cauzate de bolile infecțioase și parazitare înregistrează, în perioada analizată, o tendință de scădere pronunțată în partea vestică a Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar, adică în județul Hajdú-Bihar de la 13 decese la 100.000 de locuitori în anul 1990, la 2 decese la 100.000 de locuitori în anul 2005. În județul Bihor se înregistrează la fel o scădere importantă de la 14 decese la 100.000 de locuitori în anul 1990, la 8 decese la 100.000 de locuitori în anul 2005.

– Decesele datorate unor cauze externe(accidente) ocupă un loc reprezentativ în cadrul cauzelor de mortalitate. În județul Hajdú-Bihar se înregistrează o scădere a cazurilor în perioada analizată, de la 119 decese la 100.000 de locuitori în anul 1990, la 79 decese la 100.000 de locuitori în anul 2005. În județul Bihor se înregistrează la fel o descreștere seminicativă de la 91 decese la 100.000 de locuitori în anul 1990, la 59 decese la 100.000 de locuitori în anul 2005(tabel 52).

7.4. Repartiția teritorială a principalelor cauze de deces

Analiza repartiției spațiale a mortalității datorate principalelor cauze relevă puternice inegalități spațiale, determinate de structura diferită a populației și de intensitatea diferită a acțiunilor anumitor factori de risc. La nivelul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar, structura deceselor în funcție de principalele cauze redă în linii mari modelul general de mortalitate, evidențiind pe primul loc ca pondere, bolile aparatului circulator și tumorile.

7.4.1. Repartiția spațială și dinamica mortalității datorată bolilor aparatului circulator

Bolile aparatului circulator constituie, după cum rezultă din analizele anterioare, principalele cauze de deces, atât la nivel național, regional, cât și județean. Totuși, în profil teritorial, intensitatea acestora este diferențiată, fapt redat de variațiile teritoriale ale ratei medii multianuale a deceselor datorate acestor boli. Astfel, analiza dinamicii mortalității, în profil județean, arată tendințele de evoluție a acestui fenomen, ca și nivelul atins în anumite perioade. Analiza mortalității datorate acestor boli evidențiază areale în care intensitatea acestui fenomen este mai ridicată sau mai coborâtă, prezentând un mers oscilator în perioada 2000 și 2005(tabel 53).

Decese cauzate de bolile aparatului circulator în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar, (cazuri la 100.000 de locuitori) Tabel 53

Fig. 106. Evoluția deceselor cauzate de bolile aparatului circulator în județul Hajdú- Bihor

Fig. 107. Evoluția deceselor cauzate de bolile aparatului circulator în județul Bihor

Figurile 106 și 107 pun în evidență rate mari ale deceselor datorate bolilor aparatului circulator, cu o creștere în anul 2005 față de anul 2000 la Balmazújváros, Hajdúböszörmény, Hajdúszoboszló, Polgár, Beiuș și Valea lui Mihai. Tendințe de scădere se înregistrează la Debrecen, Berettyóújfalu, Derecske-Létavértes, Püspökladány, Oradea, Ștei, Salonta, Săcuieni și la Aleșd. În estul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar, mai precis în județul Bihor se constată o stagnare de-a lungul perioadei analizate la Marghita(fig.108.).

Fig.108. Repartiția și evoluția deceselor cauzate de bolile aparatului circulator pe teritoriul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar

Cauza principală care determină aceste diferențieri în evoluția și dinamica mortalității datorate bolilor aparatului circulator este considerată îmbătrănirea demografică, reflectată prin ponderea relativ ridicată a populației vârstnice care înregistrează și cele mai numeroase cazuri de deces. Totuși, trebuie amintit faptul că, în unele cazuri, nivelul mortalității prin aceste boli poate să atingă niveluri foarte mari, deoarece comportamentul nesănătos, fumatul, consumul excesiv de alcool, dieta bogată în grăsimi sau sedentarismul contribuie substanțial la creșterea mortalității.

7.4.2. Repartiția spațială și dinamica mortalității datorate tumorilor

Tumorile, responsabile de un număr mare de decese mai ales în ultimii ani, constituie, după cum s-a menționat deja, a doua cauză principală de mortalitate. Repartiția teritorială a acestora relevă de asemenea numeroase diferențieri între regiuni, județe sau localități, diferențieri care pot însă reflecta uneori o mai bună diagnosticare a bolii. Subdepistarea tumorilor este considerată, de altfel, una dintre cauzele nivelului relativ redus al mortalității prin aceste boli.

Din evoluția deceselor cauzate de bolile tumorale rezultă în general o recrudescență a acestora în județul Hajdu-Bihar și o diminuare a mortalității în județul Bihor(fig. 109, 110). Astfel, rate mari ale deceselor datorate bolilor tumorale, cu o creștere în anul 2005 față de anul 2000 semnalăm la Balmazújváros, Hajdúböszörmény, Hajdúszoboszló, Berettyóújfalu, Hajdúböszörmény, Polgár, Püspökladány, Oradea, Salonta și la Marghita. Tendințe de scădere se înregistrează la Debrecen, Derecske-Létavértes, Beius, Ștei, Valea lui Mihai, Săcuieni și la Aleșd(fig.111.). În ansamblu, dinamica mortalității prin tumori în profil teritorial reflectă în linii mari evoluția generală a acesteia la nivel național. Variațiile teritoriale ale deceselor datorate tumorilor au la bază cauze cunoscute în etiologia acestor boli, stilul de viață, care se reflectă în atitudini și practici cotidiene, cu impact asupra sănătății, genele moștenite, precum și sedentarismul, fumatul, obiceiurile dietare, alimentația bogată în grăsimi, săracă în fibre, consumul de băuturi spirtoase etc.Având în vedere localizările preponderente ale tumorilor maligne, la plămâni în cazul bărbaților și la sân în cazul femeilor, putem spune că un număr ridicat de decese se datorează fumatului(responsabil de 87% din cancerele de plămâni) sau ocupației, în cazul unor locuri de muncă expuse agenților poluanți, dar și depistării tardive, datorită nerespectării controlului medical periodic, situație caracteristică femeilor. În cazul acestora din urmă, multe decese ar fi evitate dacă afecțiunile ar fi descoperite din timp, formele de cancer de sân și cervical având în acest caz procente ridicate de vindecare.

Decese cauzate de tumori în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

(cazuri la 100.000 de persoane) Tabel 54

Fig. 109. Evoluția deceselor cauzate de bolile tumorale în județul Hajdú-Bihar

Fig 110. Evoluția deceselor cauzate de bolile tumorale în județul Bihor

Fig.111. Repartiția și evoluția deceselor cauzate de bolile tumorale pe teritoriul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar

Faptul că femeile nu se adresează serviciilor medicale se datorează lipsei de informare și instruire, dar și altor cauze, care țin de standardul de viață și de educația sanitară, de calitatea asistenței medicale, ce depinde de existența echipamentelor și instrumentelor necesare diagnosticării sau intervențiilor medicale și nu în ultimul rând, de competența și atitudinea personalului sanitar. Apelul tardiv la serviciile medicale și ca urmare descoperirea unor afecțiuni în stadii finale, se datorează și modului de organizare a sistemului sanitar din vechiul regim, constituit pentru tratarea bolilor și nu pentru prevenirea acestora, a lipsei de educație serioasă a populației, în sprijinul protejării și menținerii sănătății. Remarcabile sunt unele campanii de prevenire a cancerului duse de diferite organizații prin intermediul mass-mediei. Totuși, în lipsa unor măsuri eficiente, aceste acțiuni rămân doar la nivelul superior informativ al populației. Aceasta arată că în viitor, pentru a avea o populație mai sănătoasă, trebuie să se acorde o atenție ridicată educației sanitare, un sprijin financiar serios sistemului sanitar, dotat cu echipamente de ultimă generație și suficiente ca număr în scopul menținerii sănătății și prevenirii bolilor.

7.4.3. Repartiția spațială și dinamica mortalității cauzată de boli ale aparatului respirator

Analiza repartiției spațiale a mortalității datorate bolilor aparatului respirator evidențiază aspecte diferite față de cele menționate anterior, decesele determinate de aceste afecțiuni având o intensitate diferită de la un loc la altul.

Decese cauzate de bolile aparatului respirator în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar(cazuri la 100.000 de persoane) Tabel 55

Lipsa mijloacelor financiare pentru cumpărarea medicamentelor, lipsa de informare, lipsa asistenței medicale sau accesul dificil la acestea, ca urmare a posibilităților economice reduse ale familiilor, constituie de fapt cauza multor decese prin aceste boli. Statisticile arată că există o relație foarte strânsă între sărăcie și bolile aparatului respirator.

Fig. 112. Evoluția deceselor cauzate de bolile aparatului respirator în județul Hajdú- Bihar

Fig. 113. Evoluția deceselor cauzate de bolile aparatului respirator în județul Bihor

Acest lucru reiese și din fig. 112 și 113, care pun în evidență o tendință negativă în evoluția acestor decese cauzate de bolile sistemului respirator, aproape în fiecare localitate analizată de pe teritoriul euroregiunii. Cele mai ridicate rate ale deceselor cauzate de bolile sistemului respirator apar în arealele orașelor Hajdúböszörmény, Polgár, Püspökladány, apoi la Oradea, Aleșd, Salonta, Aleșd, Ștei, Beiuș și la Marghita. Trebuie amintit faptul că, la Debrecen, Balmazújváros, Berettyóújfalu, Derecske-Létavértes, Salonta, Valea lui Mihai și la Săcuieni apare o diminuare a deceselor în anul 2005 față de anul 2000(fig.114).

Fig.114. Repartiția și evoluția deceselor cauzate de bolile aparatului respirator pe teritoriul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar

Efectul altor factori, cum ar fi expunerea la agenți poluanți sau la consumul de tutun, ar putea fi de asemenea diminuat prin aplicarea cu strictețe a unor norme ecologice și prin descurajarea fumatului în rândurile populației.În explicarea diferențierilor constatate în repartiția și dinamica mortalității prin aceste boli, trebuie luate în considerare cauzele care duc la apariția acestora: scăderea imunității organismului, ca urmare a dietei neadecvate, cu conținut scăzut de vitamine și proteine, este de cele mai multe ori precondiția esențială, la acestea adăugându-se fumatul și expunerea la agenți poluanți, favorizate, fie de ocupație, fie de condițiile de locuit.

Scăderea veniturilor reale ale populației după schimbarea regimului politic spre sfârșitul anilor 1980, a dus la sărăcirea unei părți importante a populației, în special a familiilor modeste, cu mulți copii, sau a pensionarilor. Acest fapt s-a reflectat și în structura consumului alimentar, în ultimii ani, ponderea cerealelor(carbohidrați) crescând, în detrimentul produselor din carne, a lactatelor sau a fructelor. Din fericire, această tendință a structurii consumului de alimente se schimbă după anul 2000-2005.

Ameliorarea situației s-ar mai putea realiza prin îmbunătățirea asistenței medicale, dar până când nu vor fi aplicate politici economico-sociale serioase direcționate spre arealele cu un nivel ridicat al sărăciei și categorii defavorizate ale populației, nu se vor înregistra progrese semnificative în ameliorarea mortalității cauzate de bolile aparatului respirator.

7.4.4. Repartiția spațială și dinamica mortalității cauzată de boli ale aparatului digestiv

În repartiția spațială a mortalității datorată bolilor aparatului digestiv, se remarcă de asemenea diferențieri, însă mai puțin pregnante decât în cazul celorlalte boli. Factorii recunoscuți în etiologia bolilor digestive sunt dieta, consumul de alcool, și tutun, la care se adaugă stresul, factorii de mediu, în special calitatea apei potabile și a alimentelor. Și în cazul acestor decese, un număr important îl reprezintă ”decesele evitabile”, fie prin profilaxie primară, fie prin profilaxie secundară(Liliana Dumitrache, 2000).

Decese cauzate de bolile aparatului digestiv în Euroregiune(cazuri la 100.000 de persoane) Tabel 56

Fig. 115. Evoluția deceselor cauzate de bolile aparatului digestiv în județul Hajdú- Bihar

Fig. 116. Evoluția deceselor cauzate de bolile aparatului digestiv în județul Bihor

Creșterea consumului de alcool, pe fondul nemulțumirilor din viața de zi cu zi, dieta dezechilibrată, calitatea îndoielnică a apei de băut sau pentru gătit, situații des întâlnite mai ales în mediul rural, contribuie la creșterea îmbolnăvirilor prin aceste boli. Apoi, lipsa asistenței medicale și a medicamentelor, nerespectarea unui regim de viață și o medicație neadecvată determină creșterea numărului deceselor prin bolile aparatului digestiv. În afara antecedentelor patologice ale bolnavului sunt de reținut și antecedentele ereditare ale familiei, cum ar fi: ulcerul, cancerul digestiv, etc..

Fig.117. Repartiția și evoluția deceselor cauzate de bolile aparatului digestiv în euroregiune

În ceea ce privește modul de alimentație, pentru buna desfășurare a digestiei sunt esențiale mesele regulate la ore fixe, mestecarea completă a hranei, relaxarea psihică, deoarece unele boli digestive au o componentă nervoasă. Sunt importante felul și variația alimentației, cu evitarea consumului exagerat sau de lungă durată a unui singur aliment, precum și modul de preparare a mâncării, cu condimente sau nu, ingerată caldă sau rece, suficient sau insuficient preparată termic, asociată cu băuturi alcoolice sau nealcoolice.

Bolile digestive ocupă un loc important în mortalitatea generală. Ponderea mare pe care o au aceste boli în patologia generală, fac necesară cunoașterea lor în stadiile cât mai incipiente, pentru tratarea și prevenirea complicațiilor lor. Una din condițiile necesare depistării, diagnosticării și tratării corecte ale bolilor digestive este prezentarea bolnavului la medic atât la apariția simptomatologiei de debut, cât și pentru controlul periodic al unor afecțiuni diagnosticate, ce trebuie urmărite.

Este necesară cunoașterea factorilor de mediu, factorilor toxici și alimentari ce pot genera sau agrava aceste boli. Efectele nocive ale alcoolului asupra stomacului, ficatului, pancreasului, ale tutunului asupra esofagului, stomacului, efectul ulcerogen al unor medicamente, efectul nociv al alimentelor incomplet pregătite, al meselor neregulate, al stresurilor, impun cunoașterea acestor factori și evitarea lor în profilaxia bolilor digestive. Din evoluția deceselor cauzate de bolile aparatului digestiv rezultă rate mari ale deceselor datorate bolilor aparatului digestiv, cu o creștere în anul 2005 față de anul 2000 la Hajdúszoboszló, Püspökladány, Oradea, Ștei, Valea lui Mihai și la Marghita. Tendințe de scădere se înregistrează la Debrecen, Berettyóújfalu, Derecske-Létavértes, Hajdúböszörmény și Polgár în județul Hajdú-Bihar, urmate de Beius, Salonta, Aleșd din județul Bihor(fig. 117).

7.5. Structura și dinamica morbidității în euroregiune pe principalele categorii de boli

Structura morbidității constituie un element important în evaluarea stării de sănătate a populației, cauzele de îmbolnăvire, și importanța acestora fiind diferite de la țară la țară, de la județ la județ, sau de la regiune la regiune, în funcție de o serie de factori, cum sunt: nivelul de dezvoltare economică, condițiile sanitare, nivelul de educație și stilul de viață al populației sau condițiile de mediu.

Aceste inegalități pot să apară și în cadrul aceleiași comunități, ca urmare a diferențierilor determinate de statutul economic sau social, de nivelul de instruire, de condițiile de mediu și nu în ultimă instanță, de comportamentul alimentar și sanitar individual, ca și de răspunsul fiecărui organism la acțiunea unor factori externi.

Diferențierile acestea au fost subliniate în diverse studii, de diverși cercetători, studii realizate mai ales în statele industrializate, unde datorită schimbărilor care s-au produs în modelul de sănătate, nivelul mortalității a scăzut, în timp ce nivelul morbidității a crescut.

Trecerea de la un regim de mortalitate ridicată la unul de morbiditate ridicată subliniază necesitatea considerării morbidității în evaluarea stării generale de sănătate, nivelul mortalității generale sau al mortalității specifice pe cauze de deces nemaifiind suficient de relevante.

Schimbările care s-au produs în structura morbidității în statele vest-europene indică finalizarea procesului de tranziție epidemiologică, ceea ce presupune un declin al bolilor infecțioase, parazitare, și ale tractului digestiv și o creștere a bolilor degenerative și a celor induse de mediu.

Analiza structurii morbidității pe teritoriul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar arată câteva modificări în profilul epidemiologic al populației, dar care nu sunt suficiente pentru a putea vorbi despre încheierea „tranziției sanitare”. Mai mult, schimbările înregistrate după 1990, arată că acest proces este poate mult mai complex și diversificat în țara noastră decât a fost altădată în țările occidentale.

Astfel, modelul general de morbiditate diferă mult de modelul general de mortalitate. Dacă, în cazul mortalității, identificăm ca principale cauze bolile aparatului circulator, urmate de tumori, boli ale aparatului respirator și digestiv, cauzele de îmbolnăvire sunt cu totul altele, pe primul loc situându-se bolile aparatului respirator, urmate de bolile aparatului digestiv, de bolile infecțioase și parazitare, și cele ale sistemului nervos( tabel 57).

Numărul bolilor aparatului respirator sunt în creștere în structura morbidității Euroregiunii, fapt ce se datorează creșterii îmbolnăvirilor la copii(0-5 ani), în special a pneumoniilor, dar și a creșterii numărului bolilor respiratorii obstructive cronice ca urmare a fumatului, care a cunoscut o creștere, sau a expunerii la agenții poluanți, atât în interiorul și exteriorul locuinței, cât și la locul de muncă. Conform studiilor efectuate, poluarea intensă a mediului este responsabilă de circa 10% din bolile respiratorii cronice obstructive, cum sunt astmul sau bronșita asmatiformă.

Bolile aparatului digestiv situate pe locul al doilea pe scala morbidității, se reduc treptat ca importanță. Reducerea ponderii acestor boli în structura generală a morbidității nu se datorează neaparat scăderii incidenței îmbolnăvirilor prin boli digestive, ci poate fi în corelație cu creșterea importanței altor boli, precum cele ale aparatului respirator sau circulator.

Situația morbidității din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar (cazuri la 100.000 loc.)

Tabel 57

Fig.118. Dinamica morbidității din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Bolile infecțioase prezintă o tendință de scădere de-a lungul anilor, din cauza campaniilor de vaccinare. Alături de înrăutățirea condițiilor de viață și de tendințele de dezagregare socială, responsabil de această recrudescență a bolilor infecțioase este și sistemul sanitar ale cărui resurse au devenit din ce în ce mai reduse.

Tumorile, care constituie a doua cauză principală de deces în euroregiune, se regăsesc în procent foarte scăzut în structura morbidității. Acest fapt se datorează mai ales slabei diagnosticări sau subdepistării, ponderea lor putând fi mult mai mare.

Din tabelul 57, fig. 118. reiese foarte clar situația morbidității pe teritoriul euroregiunii analizate în perioada 1990 și anul 2000. Trebuie precizat faptul că, pe teritoriul județului Hajdú-Bihar, îmbolnăvirile aparatului circulator(de la 6.522 cazuri la 100.000 de locuitori la 6.720 cazuri la 100.000 de locuitori) și cele tumorale prezintă rate în creștere(de la 2.710 cazuri la 100.000 de locuitori la 3.230 cazuri la 100.000 de locuitori), iar bolile aparatului respirator (de la 63.000 cazuri la 100.000 de locuitori la 44.000 cazuri la 100.000 de locuitori),bolile aparatului digestiv(de la 59.000 cazuri la 100.000 de locuitori la 16.800 cazuri la 100.000 de locuitori), dintre bolile infecțioase și parazitare amintite: TBC-ul(de la 90 cazuri la 100.000 de locuitori la 27 cazuri la 100.000 de locuitori) și accidentele(de la 1.200 cazuri la 100.000 de locuitori la 700 cazuri la 100.000 de locuitori) arată o tendință în scădere în intervalul 1990 și 2005.

În cadrul județului Bihor, îmbolnăvirile aparatului respirator(de la 30.840 cazuri la 100.000 de locuitori la 58.600 cazuri la 100.000 de locuitori), ale aparatului circulator(de la 2.429 cazuri la 100.000 de locuitori la 3.170 cazuri la 100.000 de locuitori), și cele tumorale(de la 2.290 cazuri la 100.000 de locuitori la 3.700 cazuri la 100.000 de locuitori), dintre bolile infecțioase și parazitare amintite: TBC-ul(de la 48 cazuri la 100.000 de locuitori la 80 cazuri la 100.000 de locuitori) prezintă rate în creștere, iar bolile aparatului digestiv(de la 24.041 cazuri la 100.000 de locuitori la 12.000 cazuri la 100.000 de locuitori), și accidentele(de la 3.555 cazuri la 100.000 de locuitori la 2.400 cazuri la 100.000 de locuitori) arată o tendință în scădere în intervalul 1990 și 2005.

Accidentele, cu toate că s-au introdus foarte multe normative și restricții, ocupă un loc semnificativ în cadrul cauzelor de morbiditate, ca și în cadrul celor de mortalitate(fig.118).

Ponderea ridicată încă a bolilor infecțioase și a bolilor aparatului digestiv, de care cu siguranță se moare mai puțin astăzi, după cum arată tabloul general al mortalității, dar care totuși sunt prezente și ating vârstele tinere și adulte, reprezintă una dintre cauzele de deces, cu valori ridicate în județul Hajdú-Bihar, sau a TBC-ului în Bihor. Ponderea acestor boli ar putea fi încă și mai mare în structura morbidității, dacă avem în vedere și acele cazuri care nu se adresează medicului, și ca atare nu apar în statistici. La acestea se pot adăuga de asemenea foarte multe erori de diagnosticare.

În concluzie, putem spune că pe teritoriul județului Hajdú-Bihar, îmbolnăvirile aparatului circulator și cele tumorale prezintă rate în creștere, iar bolile aparatului digestiv, bolile aparatului respirator, apoi dintre bolile infecțioase și parazitare amintite: TBC-ul și accidentele, arată o tendință în scădere în intervalul 1990 și 2005. În cadrul județului Bihor, îmbolnăvirile cauzate de bolile aparatului respirator, ale aparatului circulator, dintre bolile infecțioase și parazitare amintite: TBC-ul și cele tumorale prezintă rate în creștere, iar bolile aparatului digestiv, și accidentele arată o tendință în scădere în intervalul 1990 și 2005.

7.6. Dinamica speranței de viață la naștere în Euroregiune

Speranța de viață a unei populații într-o perioadă de timp (unul sau câțiva ani calendaristici) constituie un valoros indicator de caracterizare a nivelului de dezvoltare economică și socială atins de respectiva populație. Deși ea are la bază informațiile asupra mortalității populației, nu întotdeauna legătura dintre diferiții indicatori ai mortalității și speranța de viață apare atît de simplă și directă cum lasă să se întrevadă analiza sumară a datelor disponibile. Se constată uneori o lipsă de concordanță in evoluția indicatorilor mortalității și numai o abordare combinată a acestora permite relevarea legăturii organice dintre mortalitate și speranța de viață.

Evoluția duratei medie de viață a populației din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar a fost analizată pe perioada anilor 1970, 1980, 1990, 1995, 2000 și 2005(tabel 58.).

Durata medie de viață a populației din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Tabel 58

Fig. 119. Durata medie de viață a populației feminine din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 120. Durata medie de viață a populației masculine din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 121. Durata medie de viață a populației din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

După cum se știe, durata medie de viață a femeilor este net superioară populației masculine, oriunde am studia-o. Acest lucru apare și la nivelul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar. Dacă aruncăm o privire asupra evoluției duratei medie de viață a populației feminine a euroregiunii(fig.119, 121), putem constata că prezintă o tendință de creștere continuă de-a lungul celor trei decenii studiate. În anul 1970, durata medie de viață a populației feminine în cadrul județului Hajdu-Bihar a fost 72,1 ani, iar în județul Bihor 69,6 ani, deci exista o diferență de 2,5 ani acum trei decenii între partea vestică și cea estică a euroregiunii. Această diferență crește la nivelul anului 1995 la o valoarea de 3,2 ani, apoi în anul 2005 va atinge 3,5 ani. Deci, cu toate că durata medie de viață a populației feminine este în creștere, județul Bihor se află la o anumită distanță privind durata medie de viață.

Durata medie de viață a populației masculine arată o altă tendință. La nivelul anului 1970 populația masculină în partea vestică a euroregiunii avea o durată medie de viață de 66,3 ani, iar în estul Euroregiunii, în județul Bihor de 64,8, deci o diferență de 1,5 ani. În anul 1980 media este de 65,5 ani în vestul euroregiunii, iar mai la est 65,2 ani, rezultând o diferență de doar 0,3 ani între cele două județe învecinate. În 1990 se inversează situația și datele statistice arată că în estul euroregiunii, adică în județul Bihor, durata medie de viață a populației masculine este de 65,5 ani, depășind astfel județul situat mai la vest, unde se înregistra numai 65,1 ani pentru populația masculină, deci diferența între cele două județe aproape că a dispărut. Urmărind datele în continuare, vom constata că diferența dintre cele două județe crește până în anul 2005, când ajunge la valoarea de 1.4 ani în favoarea județului Hajdú-Bihar(fig. 120, 121.).

Nivelul la care se află speranța de viață la naștere la un moment dat este rezultatul ansamblului de factori economici, sociali, sanitari și culturali care, direct sau indirect, cu o intensitate mai mare sau mai mică, acționează asupra mortalității, constituind astfel un excelent indicator al gradului de dezvoltare atins de o populație.

Concluzii

Analizând evoluția mortalității generale în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar în perioada 1990-2005 se constată o tendință oscilatorie în ambele județe.

În privința evoluției mortalității infantile în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar, diferențele sunt semnificative între cele două județe, în defavoarea județului Bihor.

La nivelul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar, structura deceselor în funcție de principalele cauze redă în linii mari modelul general de mortalitate, evidențiind pe primul loc ca pondere, bolile aparatului circulator și tumorile.

Modelul general de morbiditate diferă mult de modelul general de mortalitate. Dacă, în cazul mortalității, identificăm ca principale cauze bolile aparatului circulator, urmate de tumori, cauzele de îmbolnăvire sunt cu totul altele, pe primul loc sunt bolile aparatului respirator, urmat de bolile aparatului digestiv.

În ceea ce privește durata medie de viață a populației feminine cât și masculine aceasta este în creștere în ambele județe.

8. UNELE ASPECTE PRIVIND REȚEAUA INSTITUȚIILOR SANITARE ȘI ALE SERVICIILOR SANITARE DIN EUROREGIUNEA BIHOR-HAJDÚ-BIHAR

8.1. Infrastructura sanitară și resursele umane din rețeaua sanitară

Între factorii determinanți ai stării de sănătate a populației este firesc ca serviciile sanitare să aibă o contribuție importantă. Trebuie menționat că menținerea sănătății constituie nu numai o problemă de asistență medicală, ci și una cu un profund caracter social, fiind parte integrantă în ansamblul condițiilor economico-sociale.

Importanța și necesitatea rețelei instituțiilor sanitare, precum și a serviciilor sanitare este resimțită de fiecare individ al societății contemporane, beneficiari ai acesteia fiind atât persoanele care apelează la serviciile instituțiilor publice, cât și societatea în ansamblu, deoarece acțiunile și măsurile care duc la creșterea speranței de viață la naștere, la eradicarea unor boli sau la diminuarea mortalității au un impact serios la nivelul întregii societăți.

Infrastructura sanitară și personalul medico-sanitar reprezintă baza sistemului sanitar, activitatea de asistență sanitară fiind susținută de acestea, de asemenea, calitatea acestora condiționează în mare măsură calitatea serviciilor sanitare. Aceste lucruri pot determina în anumite cazuri o mișcare a populației în teritoriu(migrația sanitară), care are la bază diverse motive care țin de realitatea obiectivă sau de cea subiectivă. Cele mai cunoscute cauze care stau la baza acestor mișcări sunt determinate de investigarea, diagnosticarea sau tratamentul unor boli în cadrul clinicilor specializate. Aceste mișcări sunt strâns legate și dependente de situația economică, socială, culturală sau psihologică a bolnavului. În cadrul acestori migrații sanitare, un rol aparte îl dețin cele efectuate pentru investigarea și tratamentul medicamentos al unor boli, de intervențiile chirurgicale practicate în spitale sau în centre medicale specializate. Aceste mișcări sunt generate de mai mulți factori, dar cauza principală care le determină este legată de dezechilibrele existente în repartiția și calitatea resurselor sanitare. Cele mai frecvente sunt: distribuția inadecvată a resurselor sanitare și a personalului medical în teritoriu, în special în orașele mari-municipii- unde apare infrastructura și aparatura cea mai performantă și a personalului ultra specializat și cu renume, chiar dacă uneori implică costuri financiare în plus.

Serviciile de sănătate sunt puternic influențate de către normele și valorile care stau la baza societății în cadrul căreia funcționează, reflectând într-un anumit fel valorile culturale și sociale ale membrilor societății. Aceste valori fundamentale, deși integrate în afara structurilor formale ale sistemului sanitar, definesc adesea caracterul și capacitatea acestuia.

Nevoile individuale de asistență medicală pot fi uneori satisfăcute pe baza bunurilor private-asistență medicală cu plată- sau pe seama serviciilor publice de specialitate, prestate în mod gratuit.

Lipsa posibilităților de plată a unor categorii sociale face necesară satisfacerea într-o măsură determinată, fără plată sau cu plată redusă, a nevoilor societății care nu se poate realiza întotdeauna în sistem privat, recurgându-se astfel și la prestațiile efectuate de diferite unități publice specializate, care sunt subordonate autorităților, acestea din urmă având rolul de a maximiza eficiența și rentabilitatea serviciilor și unităților prestatoare. Activitatea de prevenire și tratare a unor boli în care serviciile sanitare au rolul cel mai important, implică eforturi financiare publice majore. Amintim în acest sens, hotărârea Ministerului Sănătății prin care populația României a fost obligată să-și facă gratuit analizele medicale în anul 2007-2008 în scopul depistării unor eventualale afecțiuni. Se apreciază că cu cât nivelul de dezvoltare al unei țări este mai ridicat, cu atât cheltuielile pentru sănătate sunt mai mari, rezultând o infrastructură și aparatură performantă.

Efectele cheltuielilor pentru sănătate se resimt la nivel macro-economic, activitatea de ocrotire a sănătății contribuind în mod specific la asigurarea forței de muncă și a bunăstării generale. Eficiența cheltuielilor pentru sănătate se concretizează prin mai multe categorii de efecte, și anume: efecte medicale, sociale și economice.

Pentru realizarea acestui capitol s-a urmărit situația cantitativă a poziționării stațiilor de ambulanță și a spitalelor de pe teritoriul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar, la care se adaugă și resursele umane din sistemul sanitar de pe teritoriul euroregiunii din cursul anului 2005.

Datele necesare au fost furnizate de Stația de Ambulanță Debrecen și Oradea, Agenția Județeană de Sănătate Publică Oradea și Debrecen, precum și de Direcția de Statistică Bihor-Oradea și deDirecția de Statistică Hajdu-Bihar-Debrecen.

Analizând repartiția teritorială a spitalelor regionale în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar din anul 2005,(fig. 122) se poate concluziona că spitalele sunt mult mai numeroase în estul euroregiunii(15), față de vestul euroregiunii(3). Infrastructura, calitatea căilor de comunicație, sau condițiile fizico-geografice pot îngreuna câteodată accesul rapid la solicitări, apoi la unitățile spitalicești, la care se adăugă faptul că spitalele din centrele mici ale euroregiunii nu beneficiază de standardele adecvate, ci doar cele din municipii.

Fig.122. Repartiția teritorială a spitalelor regionale în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar în 2005

Numărului medicilor de familie la 1.000 de persoane în anul 2005(fig.123), indică faptul că la nivelul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar există o lipsă a medicilor de familie în 13 localități ale județului Hajdu-Bihar și 12 localități ale județului Bihor. Interesant este faptul că după cercetările Academiei Ungare-Centrul de Studii Regionale(MTA-RKK, 2006), cei mai mulți medici de familie, calculați la 1.000 de locuitor nu apar nici la Oradea, nici la Debrecen, ci în arealele rurale.

Fig.123. Numărul medicilor de familie la 1000 de persoane în anul 2005(sursa MTA-RKK, 2006, cu completări)

Fig. nr.123. redă situația teritorială a medicilor de familie la 1.000 de locuitori, la nivelul anului 2005 cu mici diferențe teritoriale, care se pot pune pe seama caracteristicilor fizico-geografice ale reliefului sau pe diferența minoră cauzată de structura și organizarea sistemului sanitar.

Situația resurselor umane din sistemul de sănătate al euroregiunii Tabel 59

Fig. 124. Situația resurselor umane din sistemul de sănătate al euroregiunii în anul 2005

Analizând situația resurselor umane din sistemul de sănătate al euroregiunii la nivelul anului 2005(fig. 124.), constatăm că numărul total al medicilor este mai scăzut în județul Bihor(1.185), față de Hajdú-Bihar(1.877), precum și numărul de locuitori ce revin unui medic este mai redus în județul Hajdú-Bihor(291), față de județul Bihor(502). Numărul locuitorilor ce revine unui medic de familie este mai redus în județul Hajdú-Bihar(258) față de județul Bihor(337).

Numărul paturilor din spitale Tabel 60

Fig.125. Evoluția numărului paturilor din spitalele euroregiunii

Numărul paturilor din spitale calculate la 1.000 de locuitori în perioada 2000-2005

Tabel 61

Fig. 126. Evoluția numărului paturilor din spitalele euroregiunii, calculate la 1000 de persoane

Stațiile de ambulanță și resursele umane din euroregiune la nivelul anului 2005

Tabel 62

Fig. 127. Numărul stațiilor de ambulanță, al mașinilor și al medicilor în cele două județe și Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Urmărind cu atenție evoluția numărului de paturi din spitalele euroregiunii putem constata că există un număr mai mare de paturi până în anul 2002 inclusiv, cu pondere mai mare în județul Bihor, după care urmează o stagnare și chiar o reducere a numărului acestora în cadrul aceluiași județ(fig.126). Pe ansamblu la nivelul anului 2005, numărul mediu de paturi la 1.000 de locuitori în cadrul euroregiunii era de 80.

Un alt element care indică nivelul dotărilor sanitare îl reprezintă numărul stațiilor de ambulanță a căror repartiție este redată în fig. 128. Din analiza acesteia rezultă un număr total de 20 de stații de ambulanță, din care în județul Bihor 6, iar în Hajdú-Bihar 14, la nivelul anului 2005. După ce am constatat diferențele teritoriale apărute în domeniul repartiției stațiilor de ambulanță în cadrul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar, observăm că și infrastructura și resursele umane din cadrul stațiilor de ambulanță din cele două județe diferă foarte mult. Numărul mașinilor de ambulanță și a medicilor care le deservesc este mai mare în Bihor, față de Hajdu-Bihar( tabel 62, fig.128).

Fig.128. Repartiția teritorială a stațiilor de ambulanță din euroregiune

La nivelul euroregiunii se constată un număr total de 141 de mașini deservite de 46 de medici, dintre care foarte mulți sunt medici rezidenți.

Concluzii

Este evident că în unele cazuri sistemul sănătății publice necesită o restructurare a sectorului de asistență medicală sau în anumite areale o regândire a strategiilor serviciilor de sănătate.

Numărul total al medicilor este mai scăzut în județul Bihor(1.185), față de Hajdú-Bihar(1.877), iar numărul de locuitori ce revin unui medic este mai redus în județul Hajdú-Bihar(291), față de județul Bihor(502).

Numărul locuitorilor ce revine unui medic de familie este mai redus în județul Hajdú-Bihar(258) față de județul Bihor(337).

Numărul mașinilor de ambulanță și a medicilor care le deservesc este mai mare în Bihor, față de Hajdú-Bihar.

Urmărind cu atenție evoluția numărului de paturi din spitalele Euroregiunii se constată un număr maxim de paturi în anul 2002, cu pondere mai mare în județul Bihor, după care urmează o stagnare și chiar o reducere a numărului acestora în cadrul aceluiași județ.

Stațiile de ambulanță și numărul spitalelor relevă diferențe semnificative, privind repartiția teritorială în arealul Euroregiunii.

Pentru îmbunătățirea situației din sistemul sanitar ar fi necesar un efort comun al factorilor de decizie din cele două județe, pentru a se impune o politică sanitară, care să motiveze cadrele din sectorul sanitar, pentru a ridica moralul și calitatea acestui sector de servicii, deoarece sănătatea populației este cel mai important factor pentru dezvoltarea umană durabilă.

9. EFECTE ALE DEGRADĂRII STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAȚIEI LA NIVEL GENERAL ȘI CONSECINȚELE ACESTEIA ASUPRA SECTORULUI SOCIO-ECONOMIC

Pentru activitatea economică, populația reprezintă o resursă importantă, ea asigurând forța de muncă din toate domeniile vieții socio-economice. Va trebui să luăm în considerare atât numărul populației, cât și evoluția sa, precum și raporturile între grupele de vârstă (raportul între grupe de la 0-60 ani și peste 60 de ani). Acest raport reliefează tendințele de îmbătrânire sau întinerire demografică a unei populații dintr-un anumit teritoriu.

Raportul Comisiei pentru Macroeconomie și Sănătate din cadrul Organizatiei Mondiale a Sănătății a demonstrat că protejarea și îmbunătățirea sănătății este și un scop în sine, pentru că „finanțarea sănătății este o investiție economică”, dar și un mijloc de a atinge obiectivele de dezvoltare economică si de reducere a sărăciei.

Studiile arată ca muncitorii care sunt mai sănătoși sunt mult mai productivi din punct de vedere fizic și mental, au salarii mai mari și lipsesc mai puține zile din motive de boală. Creșterea productivității muncii determină încurajarea investițiilor, controlând îmbolnăvirile endemice și epidemice; oamenii care trăiesc mai mult își fac economii pentru pensionare, iar aceste economii, la rândul lor, furnizează fonduri pentru investiții; copiii sănătoși au un potențial cognitiv mai ridicat. Pe măsura ce starea de sănătate se îmbunătățește, procentele de absenteism și de retrageri din școli scad, progresele din sănătate și educatie duc la o scădere a ratei mortalității și la un raport de dependență scăzută și, nu în ultimul rând, o scădere a îmbolnăvirilor pe plan național duce la o creștere a veniturilor din taxe și impozite.

Meritele reale ale Comisiei pentru Macroeconomie și Sănătate sunt acelea că au calculat intervențiile medicale necesare pentru a salva oamenii de la moartea cauzată de boli curabile și care pot fi prevenite cu ușurință. Comisia a analizat de asemenea impactul pe care îl vor avea salvarea a 8 milioane de vieți și reducerea a 330 milioane Ani de Viață Ajustați la Incapacitate (Disability Adjusted Life Years) asupra economiei și a ajuns la concluzia că suma economisită astfel ar depăși cheltuielile pentru intervențiile medicale de cel puțin 3 ori.

Un grup de lucru de la Centrul European de Studii Politice (CEECs) a analizat recent starea de sănătate din țările membre UE. S-a constatat că importanța sănătății în procesul de extindere a UE nu este adecvat tratată în comparație cu „acquis”-ul comunitar. Un studiu recent arată că în următorii 20 de ani, țările recent aderate la UE trebuie să asigure o rată de creștere economică importantă care înseamnă pentru Ungaria și România 7,3% anual pentru a putea atinge 75% din media europeană a PIB-ului.

Nici o țară nu a ajuns la o dezvoltare durabilă fără să investească substanțial și eficient în educația și sănătatea poporului său. Există dovezi clare că reformele bazate pe economia de piață pot accelera dezvoltarea. Dar, dacă aceste reforme nu sunt însoțite de investiții în capitalul uman, este foarte probabil ca dezvoltarea să eșueze. Cheltuielile pentru sănătate trebuie să crească de la nivelul actual până la 8,5% din PIB. Sărăcia este o cauză majoră a bolilor și a morții premature și este probabil principalul factor în împiedicarea/stânjenirea dezvoltării economice. Relația dintre sărăcie și boală nu funcționează într-o singură direcție. Deși pentru mult timp s-a considerat doar că sărăcia duce la boală, noi perspective arată și reversul fenomenului, adică boala duce la sărăcie.

Populația este expusă unei palete variate de factori de mediu prin intermediul aerului, apei, alimentelor sau a materialelor cu care intră in contact. Expunerea are loc de asemenea într-o varietate de medii: rezidențial, industrial, ocupațional în timpul transportului, în interiorul și exteriorul locuinței.

Factorii de mediu acționează asupra organismului prin diferite moduri și pot fi grupați în factori fizici, ca temperatura, umiditatea aerului etc, sau calitatea acestora, factori chimici, care sunt prezentați prin diferite elemente sau substanțe chimice existente în natură ori sunt sintetizate de om, factori biologici – bacteriile, virusurile etc; factori sociali – sunt rezultatul acțiunii omului asupra mediului sau al interrelațiilor dintre oameni.

Fig. 129. Schema interrelațiilor dintre factorii de mediu și structura genetică în apariția unor boli (Barnea, M., Barnea, Elena, 1989),

Trebuie precizat că este foarte greu de stabilit cu exactitate cauzele unor îmbolnăviri și de unde s-a pornit, deoarece, după cum am văzut, factorii de risc sunt de mai multe feluri –ei acționează împreună sau simultan și în grup – și nu se poate preciza care are o pondere mai accentuată în producerea unei îmbolnăviri. În continuare enumerăm principalii factori de mediu și efectele lor potențiale asupra stării de sănătate a populației.

Principalii factori de mediu și efectele potențiale ale acțiunii lor asupra stării de sănătate a populației( după Penser a l’Europe de demain, Centre Europeen de l’Environment de l’OMS., 1999)

Tabel 63

Datele acumulate până în prezent arată că cel mai important „predictor” al stării de sănătate, al unei națiuni nu este starea serviciilor de sănătate, deși are un rol determinant, ci PIB-ul pe cap de locuitor. De asemenea, relația între PIB-ul pe cap de locuitor și speranța de viață la naștere este foarte puternică. Creșterea PIB/cap de locuitor ca și a proporției utilizată pentru sănătate (până la 8,5% din PIB) nu va reuși să acopere nevoile sistemului sanitar la un nivel similar cu cel din UE.

Înainte de 1989, atât în România și Ungaria, cât și în celelalte țări ale „lagărului socialist” sectorului sanitar i se acorda o slabă atenție și era subfinanțat, fiind considerat un sector neproductiv. Această orientare a continuat de fapt și după 1989, deși în mod retoric sănătatea a fost considerată prioritate și se continuă și în zilele noastre.

În ultimii ani OMS acordă o atenție mare sistemului ocrotirii sănătății, inclusiv întăririi sistemelor de sănătate la nivel teritorial regional.
Sarcinile principale ale supravegherii epidemiologice sunt constatarea diagnosticului epidemiologic, a pronosticului stărilor nefavorabile, determinarea și aplicarea calitativă a măsurilor adecvate la nivel de populație, modificarea structurală și funcțională a Centrelor de Medicină Preventivă. .
O sarcină importantă a supravegherii epidemiologice este asigurarea volumului necesar și calitativ de informație cantitativă inițială pentru realizarea diagnosticului epidemiologic. La etapa actuală a crescut semnificativ rolul informației privind măsurile de dirijare, planificare, pronosticare a populației și stării sanitaro-epidemiologice a celor două țări, inclusiv datele despre morbiditatea generală, infecțioasă și parazitară, morbiditatea profesională, morbiditatea cu pierderea temporară a capacității de muncă, intoxicațiile alimentare, caracteristica igienică a factorilor de risc care influențează sănătatea colectivităților și societății, indicatorii privind aplicarea legislației de asigurare a bunăstării sanitaro-epidemiologice a populației și de activitate etc. Un element important este crearea în Centrele de Medicină Preventivă a secțiilor de colectare, sistematizare, depozitare și analiza metodologică a informației, dotate cu echipament contemporan de calcul.

Concluzii

Populația este expusă unei palete variate de factori de mediu prin intermediul aerului, apei, alimentelor sau a materialelor cu care intră in contact. Contactul ocazional cu anumiți agenți contaminanți poate avea efecte neglijabile, dar expunerea prelungită la aceștia poate avea implicații serioase. Contribuția acestor surse nu este întotdeauna clară, ca și corelația dintre expunere și efectele acestora în lipsa unor studii epidemiologice pertinente.

Pentru activitatea economică, populația reprezintă o resursă importantă, ea asigurând forța de muncă din toate domeniile vieții socio-economice.

Studiile arată că muncitorii care sunt mai sănătoși sunt mult mai productivi din punct de vedere fizic și mental, au salarii mai mari și lipsesc mai puține zile din motive de boală. Creșterea productivității muncii determină încurajarea investițiilor, controlând îmbolnăvirile endemice și epidemice; oamenii care trăiesc mai mult își fac economii pentru pensionare, iar aceste economii, la rândul lor, furnizează fonduri pentru investiții; copiii sănătoși au un potențial cognitiv mai ridicat. Pe măsură ce starea de sănătate se îmbunătățește, procentele de absenteism și de retrageri din școli scad, progresele din sănătate și educație duc la o scădere a ratei mortalității și la un raport de dependență scăzută și, nu în ultimul rând, o scădere a îmbolnăvirilor pe plan național duce la o creștere a veniturilor din taxe și impozite.

10. ANALIZA SWOT

SWOT vine din limba engleză de la inițialele cuvintelor Strenghts(puncte tari), Weaknesses(puncte slabe), Opportunities(oportunități) și Threats(amenințări).
Analiza SWOT este de fapt o tehnică prin care se pot identifica punctele tari și slabe și se pot examina oportunitățile și amenințările unui proiect, ale unei acțiuni sau ale unei persoane și poate fi utilizat ca element de realizare a bilanțului.
În general, există două moduri în care poate fi utilizată o analiză SWOT: în scopuri profesionale sau personale. În scop personal, analiza SWOT poate fi utilizată pentru a monitoriza cariera unei persoane, notând abilitățile și problemele pe care aceasta le are. În context profesional, analiza SWOT poate fi utilizată pentru a măsura profitabilitatea unei afaceri sau a unui proiect. Acesta este un proces foarte simplu care poate oferi întelegere foarte profundă a problemelor potențiale și critice care pot afecta o afacere sau un proiect. În această idee prezentăm un tabel sintetic al analizei SWOT al euroregiunii(tabel 63).

Analiza SWOT a Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar (după Süli-Zakar.,I., 2008 cu modificări)

Tabel 64

CONCLUZII GENERALE

Euroregiunea Bihor – Hajdú-Bihar reprezintă o asociație de cooperare transfrontalieră cu o poziție strategică bună, iar procesul de cooperare se bazează pe încredere reciprocă și spirit de colaborare.

Prezintă un cadru natural și peisagistic complementar, cu toate cele trei tipuri de relief major, de unde rezultă o mare diversitate privind utilizarea terenurilor și a sectoarelor economice.

Apare o etajare climatică dată de creșterea altitudinii reliefului de la vest la est, care este reflectat în zonalitatea biopedogeografică și în regimul hidrologic al râurilor.

În vestul Euroregiunii rețeaua hidrografică este mai puțin densă, față de partea estică.

Prezintă resurse naturale importante, rezervații naturale și un potențial turistic extrem de valoros.

Componenta umană este echilibrată numeric, cu tradiții puternice de conviețuire între majoritatea și minoritățile locale. Se constată regresul numeric al acesteia, sporul natural în scădere și îmbătrânirea populației Euroregiunii.

Componenta demografică are un potențial al forței de muncă ridicat de peste 60%, cu o densitate a populației mai mare în zonele de câmpie și în jurul centrelor urbane și mai mică în zona Munților Apuseni.

Populația activă ocupată în sectorul primar în județul Bihor ocupă un procent mare(45%), pe când în județul Hajdú-Bihar numai 8,9 %, procentul mic fiind un indicator de progres economic.

Starea mediului de la nivelul Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar este una asemănătoare în ambele județe existând surse de poluare similare, provenite de la industria existentă, de la gospodăriile comunale și de la agricultură.

Poluanții din mediu, cu mici excepții, nu depășesc C.M.A.-ul, prevăzută de S.T.A.S.-urile în vigoare.

Elementele cadrului natural și în special cele meteorologice au un impact important asupra organismul uman, așa cum rezultă din analiza de caz din vara anului 2007 privind influența valului de căldură asupra mortalității populației.

Din datele prezentate rezultă unele aspecte ale stilului de viață nesănătos, unele carențe alimentare și de confort al locuințelor care trebuiesc cunoscute de factorii de decizie ai județelor în vederea luării unor măsuri de remediere.

Legat de dotarea edilitară și înzestrarea comunală a locuințelor pe teritoriul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar se constată diferențieri teritoriale, între estul și vestul acesteia, care se explică prin numărul diferit al orașelor de pe teritoriul celor două județe analizate.

Analizând evoluția mortalității generale în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar în perioada 1990-2005 se constată o tendință oscilatorie în ambele județe.

În privința evoluției mortalității infantile în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar, diferențele sunt semnificative între cele două județe în defavoarea județului Bihor.

La nivelul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar, în structura deceselor apare ca pondere bolile aparatului circulator și tumorile.

Referitor la morbiditatea Euroregiunii, putem preciza că în județul Hajdú-Bihar, îmbolnăvirile aparatului circulator și cele tumorale prezintă rate în creștere, iar bolile aparatului digestiv, bolile aparatului respirator, cele infecțioase și parazitare, TBC-ul și accidentele arată o tendință de scădere în intervalul 1990 și 2005. În cadrul județului Bihor, îmbolnăvirile cauzate de bolile aparatului respirator, aparatului circulator, cele infecțioase și parazitare, TBC-ul și cele tumorale prezintă rate în creștere, iar bolile aparatului digestiv și accidentele arată o tendință în scădere în intervalul 1990 și 2005.

În ceea ce privește durata medie de viață a populației se constată o tendință continuă de creștere a acesteia.

În sistemul sanitar al Euroregiunii infrastructura și resursa umană sunt încă deficitare.

Pentru dezvoltarea acestui areal, populația reprezintă o resursă importantă, ea asigurând forța de muncă din toate domeniile vieții socio-economice, iar sănătatea acesteia și nivelul de trai sunt esențiale în premisele dezvoltării.

Concluzia este una evidentă și anume că pentru activitatea economică oamenii sănătoși sunt mai rentabili mai productivi, au venituri mai mari, un aport mai mare la bugetul comunității locale, stimulând astfel dezvoltarea social-economică.

CÂTEVA SUGESTII PRIVIND POSIBILITĂȚILE DE DEZVOLTARE LA NIVELUL EUROREGIUNII BIHOR-HAJDÚ-BIHAR

Dezvoltarea și aplicarea unei politici de dezvoltare în comun.

Accentuarea unei colaborări transfrontaliere în domeniul turismului și protecției mediului.

Integrarea resurselor turistice naturale precum și a celor antropice din Euroregiune în circuitul turistic transfrontalier și internațional.

Punerea în practică a unor proiecte care se bazează pe poziția strategică a Euroregiunii.

Dezvoltarea unei politici de mediu în comun și sincronizarea privind monitoringul calității acestuia.

Creșterea gradului de recirculare/reciclare și reintegrare a deșeurilor în natură în condiții ecologice la care se adaugă colectarea selectivă a deșeurilor.

Organizarea de conferințe, simpozioane, cursuri de specialitate, schimburi de experiență și întâlniri între specialiștii în domeniu, acțiuni de conștientizare a populației despre starea actuală a mediului înconjurător și despre posibilitatea îmbunătățirii acestuia.

Identificarea problemelor de ordin comun în ceea ce privește implementarea legislativă de orice fel, inclusiv cea environmentală.

Creșterea rolului polarizator a Euroregiunii în cadrul celor două țări.

Apariția unei politici de marketing, care să amelioreze emigrările și sporul natural în scădere.

Atragerea capitalului extern printr-un sistem fiscal stimulator și infrastructură dezvoltată.

Dezvoltarea calității serviciilor în toate segmentele economice.

Sprijinirea de către guvern și autoritățile locale a agriculturii și asociațiilor familiale.

Perfecționarea sistemului informațional între diversele instuții ale Euroregiunii.

Organizarea unor campanii cu teme diferite, cum ar fi: consumul de tutun sau de alcool, importanța stilului de viață, campanii de vaccinare, importanța activităților sportive și a petrecerii timpului liber în natură etc..

Măsuri pentru ridicarea moralului și calitatea sectorului sanitar, deoarece sănătatea populației este cel mai important factor pentru dezvoltarea umană durabilă.

Stabilirea unei cooperări prin normative încheiate între cele două județe în cazuri de urgentă.

The Quality of the Environmental Factors in the Bihor-Hajdú-Bihar Euro-region

(Summary)

The present study deals with an actual interdisciplinary subject-matter and analyses the aspects of the increase of the quality of the environment and the state of health of the population on the territory analyzed. Four important subjects are discussed and these divide the paper into four parts: the situation of the environment of the Bihor-Hajdú-Bihar Euro region, the aspects of the population of the euro region, the quality of the environment and its impact on the health of the population and the analysis of the data connected to population. The study consists of 272 pages in 10 chapters and it includes 129 images, 64 tables and a bibliography.

The first part (chapters 1, 2, 3) includes a short introduction followed by the presentation of the territorial elements of the euro region, their characteristics and the causes of their apparition. In what follows I will present the state of the research regarding the region studied providing a list of the studies on general geographic matters (monographers, encyclopedias etc.), local scientific studies on geography, studies and researches dealing with the quality of the environment of the euro region and papers on population and health.

In my research I tried to make use of not only the well-known methods but also of some new ways and tools. As a result in processing and analyzing the data available I managed to use the facilities provided by the computer, the G.I.S. method, satellite data, the data of practical researches and a bibliography referring to my subject.

In the first part of the study I focus on the analysis of the characteristics of the environment in the euro region. According to this I present the structure of the relief and geological aspects starting from the mountains through the region of the Kőrös Rivers to the Hortobágy.After this follows the analysis of the components of the climate (temperature, precipitation, winds) since these constitute an important resource for mankind but are also potential factors of danger.

In the hydrological analysis of the region I also deal with surface waters (rivers, lakes) and with underground waters (mineral and thermal waters) focusing on their beneficent impacts on health in various baths (Hajdúszoboszló, Félix bath, Biharfüred, Tenke, Papptamási). I also deal with the importance of the biopedogeographic (flora, fauna, soil) factors in the region.

At the end of this chapter I present the natural reserves as means of environment protection and at the same time as having a high potential for tourism (Hortobágy National Park, the pass of the Sebes Körös is a protected area, Pece-lake, Western Mountains National Park, paleontological nature reserves, protected animals, plants and areas etc.). The analysis of the natural environment shows a sophisticated sense of analyzing and summarizing the geographical factors and phenomena.

The second part of the paper (chapter 4.) presents the human resources of the territory. This part deals with the division of towns, the density of the population, its state between the years 1900 and 2005 and its division between the countryside and towns. The comparison of the data from the two counties and general inherences about the region, like the analyses of the division of the population from different points of view (structure, sexual division, age, employment or ethnical and religious aspects) were also included in the present study. Evaluating the data regarding the density of the population I have come to the conclusion that it is a more or less balanced factor, the lab our potential is high (above 60%), more people live on the plain regions around the towns than in the Western Mountains.

It is a negative aspect that the natural growth of the population is decreasing while the migration of the lab our force is increasing especially in the eastern part of the region. To this we may add the fact that the number of the active population involved in agriculture and sylviculture is higher in Bihor County while it is decreasing in Hajdú-Bihar which is and important pointer of economic development.

The third part of the study (chapters 5, 6) deals with the quality of the environmental factors and their impact on health. This part includes the analysis of the air, waters (both surface and underground waters, drinking waters) and of the soil. In each case the polluting factors, the major pollutants and their concentration were all mentioned. Towards the end I present the evolution and quality of the three major elements (air, water, soil). I also present some aspects of dealing with the litter for instance quantity development, garbage storing or data regarding different types of garbage.

In the study I present some legal aspects as well as the process of the institutionalization of environment protection in general and in the Bihor – Hajdú-Bihar Euro-region in particular. At the same time I included the analyses of the attempts of legal reconciliation in the EU environment protection laws and strategies. From this presentation we may get acquainted with the actions taken for the protection of the environment of the euro region and for the enforcement of the environment protection laws.

The study also deals with the impact of meteorological and socio-economic aspects and of the lifestyle on the population of the euro region (chapter 6). I discuss the changes in time and space of the temperature and of meteorological components which might either cause serious discomfort or on the contrary, it might have beneficial impacts. I present the impact of the temperature, precipitation, humidity and of the changes of seasons on human organism (both positive and negative). Here I focus on medical geography and bioclimatology: I present the relations between the climate, thermic deposits, respiratory and other illnesses (snuffles, influenza, pneumonia, bronchitis, physiological mutations, and deaths). For this I used the data regarding the changes of climate in the summer of 2007. In the summer of 2007 a body of hot air reached Central-Europe including the region analyzed by me. For the account of the impacts of the hot spell I evaluated the data from the Meteorological Bureau of Nagyvárad and the Agro meteorological Observatory of the University of Debrecen for July, 2007. In this period extreme values were measured as opposed to July, 2006, when the temperatures were regarded as normal. Towards the end of this chapter I reach the conclusion that as a result of the high temperatures the blast and the humidity of the air diminished which resulted in the increase of death rate as compared to July, 2006. (table 74, images 90, 91).

Chapter 6 also presents some other aspects that influence health: lifestyle or socio-economic factors. On basis of international statistics I present the impacts of consuming alcohol, smoking or jogging as well as some pieces of advice worth to consider. In determining the health of the population the changes of the income and the rate of living estimated by the consummation of edibles play an important role. I analyze these data applying them to the euro region which results in the numerous graphics and thematic maps that demonstrate the similarities or differences between the two counties. (images 101, 102). The presented data reflect upon the fact that unhealthy lifestyle, eating habits and the quality of the habitation are such important determining factors that the legislative powers of both counties must ponder while searching for suitable solutions. It is important to state that besides the medical care, the GDP also determines the general state of health of the population.

The fourth and last part of the study (chapters 7, 8, 9) is based on the processing of the statistical data available from the medical units of the two counties. These data show the changes in the death rate, the ratio of vascular and respiratory illnesses, illnesses of the digestive system and of the formation of tumors and their role in mortality. I also analyzed the major causes of the illnesses, their ratio and frequency, as well as the ratio of live births. All the results are illustrated with the help of tables, graphics and maps which on one hand show the territorial division of the phenomena and on the other hand they may be of practical use for the medical units.

The presentation of the medical infrastructure of the euro-region and the human resources in the medical sector represent an important part in the study (chapter 8). The maps and graphics demonstrating these also try to point out the practical value of this study. This chapter is followed by a part that presents the deterioration of the health of the population and its socio-economic impacts (chapter 9).

The major conclusion that derives from the above presented situation is that healthy people are more profitable, they are more prolific, have higher incomes, highly contribute to the budget of the local community so they facilitate socio-economic development.

The evaluation is closed by an S.W.O.T analysis summarizing the weak and strong points of the euro-region and lists the possibilities of development and their obstacles.

The study ends with conclusions and a possible picture of the future that includes suggestions for environment protection and the improvement of the health of the population in the euro-region that might be useful in the cooperation between the two counties.

Lista tabelelor

Tabel 1. Populația municipiilor și orașelor din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar în anul 2005

Tabel 2. Populația municipiilor și orașelor din județul Hajdú-Bihar

Tabel 3. Evoluția populației județului Hajdú-Bihar și distribuția acesteia pe cele două medii urban-rural în perioada 1900-2005

Tabel 4. Populația municipiilor și orașelor din județul Bihor

Tabel 5. Evoluția populației județului Bihor și distribuția acesteia pe cele două medii urban-rural în perioada 1900-2005

Tabel 6. Sporul natural din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Tabel 7. Structura pe sexe a populației Euroregiunii Bihor- Hajdú-Bihar

Tabel 8. Structura pe grupe de vârstă a populației la nivelul celor două județe și la nivelul euroregiunii

Tabel 9. Structura profesională a populației din Euroregiunea Bihor- Hajdú-Bihar

Tabel 10. Structura confesională a euroregiunii

Tabel 11. Surse de poluare a aerului din Hajdú-Bihar

Tabel 12. Surse de poluare și poluanți ai aerului din județul Bihor

Tabel 13. Mersul calității aerului în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar în perioada 1995-2002

Tabel 14. Surse de poluare ale apelor de suprafață din județul Hajdú-Bihar

Tabel 15. Surse de poluare ale apelor de suprafață din județul Bihor

Tabel 16. Caracteristicile fizico-chimice ale Canalului Colector de Vest

Tabel.17. Caracteristicile fizico-chimice ale apei Canalului Colector de Est

Tabel 18. Caracteristicile fizico-chimice ale apei râului Hortobágy

Tabel 19. Caracteristicile fizico-chimice ale apei râului Kondoros

Tabel 20. Caracteristicile fizico-chimice ale apei râului Ier la Sălard

Tabel 21. Caracteristicile fizico-chimice ale apei râului Barcău

Tabel 22. Caracteristicile fizico-chimice ale apei râului Crișul Repede

Tabel 23. Caracteristicile fizico-chimice ale apei râului Crișul Negru

Tabel 24. Tipuri de poluanți evacuați în bazinul hidrografic Crișuri în perioada 1996-2000

Tabel 25. Surse de poluare a apelor subterane din județul Hajdú-Bihar

Tabel 26. Surse de poluare a apelor subterane din județul Bihor

Tabel 27. Caracteristici fizico-chimice ale apei potabile din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar în anul 2003

Tabel 28. Surse de poluare a solurilor din județul Hajdú-Bihar

Tabel 29. Surse de poluare a solurilor din județul Bihor

Tabel 30. Arealele cu solurile cele mai poluate din Euroregiunea Bihor- Hajdú-Bihar

Tabel 31. Factorii care periclitează calitatea solurilor

Tabel 32. Volumul deșeurilor anuale din Euroregiune

Tabel 33. Evoluția cantităților de deșeuri generate în perioada 1999-2004 pe tipuri de deșeuri și origine, la nivel de Euroregiune

Tabel 34. Compoziția medie a deșeurilor menajere în Euroregiunea Bihor – Hajdú-Bihar

Tabel 35. Numărul suprafețelor de colectare din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Tabel 36. Date generale despre depozitele municipale de deșeuri nou înființate din cadrul euroregiunii

Tabel 37. Date generale despre depozitele municipale de deșeuri recent desființate din cadrul euroregiunii

Tabel 38. Proiectele derulate la nivelul Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar, vizând domeniul reconstrucției ecologice

Tabel 39. Relațiile de echivalență dintre temperatura, umezeala aerului și viteza vântului corespunzătoare TEE de 20șC

Tabel 40. Senzația de căldură în funcție de temperatură

Tabel  41. Influențele exercitate de starea vremii asupra sănătății

Tabel 42. Relația dintre viteza vântului și presiunea exercitată de acesta

Tabel 43. Influența climei asupra caracteristicilor sângelui

Tabel 44. Influența climei asupra unor funcții fiziologice

Tabel 45. Relația dintre boli și factorii meteorologici

Tabel 46. Date meteorologice caracteristice pentru luna iulie a anilor 2006 și 2007 pentru Oradea și Debrecen

Tabel 47. Numărul deceselor înregistrate la Oradea și Debrecen în luna iulie 2006 și 2007

Tabel 48. Consumul de alimente în Regiunea de Dezvoltare de Nord a Ungariei

Tabel 49. Consumul de alimente in Regiunea de dezvoltare Nord-Vest-România

Tabel 50. Rata standardizată a mortalității generale în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Tabel 51. Mortalitatea infantilă în județele Hajdú-Bihar și Bihor

Tabel 52. Mortalitatea pe principalele cauze în județele Hajdú-Bihar(a) si Bihor(b)

Tabel 53. Decese cauzate de bolile aparatului circulator în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar,

Tabel 54. Decese cauzate de tumori în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Tabel 55. Decese cauzate de bolile aparatului respirator în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Tabel 56. Decese cauzate de bolile aparatului digestiv în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Tabel 57. Situația morbidității din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Tabel 58. Durata medie de viață a populației din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Tabel 59. Situația resurselor umane din sistemul de sănătate al euroregiunii

Tabel 60. Numărul paturilor din spitale

Tabel 61. Numărul paturilor din spitale calculate la 1.000 de locuitori în perioada 2000-2005

Tabel 62. Stațiile de ambulanță și resursele umane din euroregiune la nivelul anului 2005

Tabel 63. Principalii factori de mediu și efectele potențiale ale acțiunii lor asupra stării de sănătate a populației

Tabel 64. Analiza SWOT a Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar

Lista figurilor

Fig. 1. Așezarea geografică a Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar în cadrul arcului carpatic

Fig. 2. Poziția geografică a Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar, având ca reper harta Ungariei și a României

Fig. 3. Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 4. Limitele geografice și județele învecinate Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 5. Principalele sectoare de pe teritoriul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 6. Principalele localități și axe de tranzit ale Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 7. Unitățile majore de relief din Euroregiune

Fig. 8. Vedere de ansamblu de pe vârful Piatra Grăitoarei(1650m), în ultim plan vârful Cucurbăta Mare cu altitudinea de 1849m

Fig. 9. Groapa Ruginoasa

Fig. 10. Peisaj din Munții Pădurea Craiului lângă localitatea Șuncuiuș

Fig. 11. Imagini din Culoarul Crișului Repede de lângă localitatea Țețchea

Fig. 12. Pusta Hortobágyului

Fig. 13. Harta geografică a Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar

Fig. 14. Temperaturi medii multianuale în grade Celsius în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 15. Temperaturi medii absolute ale lunii ianuarie în grade Celsius

Fig. 16. Temperaturi medii absolute ale lunii iulie în grade Celsius

Fig. 17. Precipitații medii anuale în mm/an în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 18. Direcția medie anuală a vânturilor în vestul Euroregiunii

Fig. 19. Direcția medie anuală a vânturilor în estul Euroregiunii

Fig. 20. Viteza medie a vânturilor în m/s în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar(hartă generalizată)

Fig. 21. Râul Tisa în apropierea localității Tiszacsege

Fig. 22. Râul Hortobágy

Fig. 23. Râul Crișul Repede la Oradea

Fig. 24. Pârâul Peța la Oradea

Fig. 25. Hidrografia Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 26. Lacul Peța și Nymphea lotus var. thermalis

Fig. 27. Stațiunea termală cu Aquaparc de la Hajdúszoboszló și Aquaparcul din stațiunea Felix

Fig. 28. Stațiunea Băile Felix

Fig. 29. Harta vegetației Euroregiunii

Fig. 30. Harta solurilor din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 31. Parcul de animale din pustă

Fig. 32. Cetățile Ponorului(stânga) și avenul Focul Viu(dreapta)

Fig. 33. Pădurea Mare din Debrecen

Fig. 34. Orașele din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 35. Populația locativă raportată la nivelul anului 1991, comparativ cu anul 2004,

Fig. 36. Bilanțul migratoriu în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar la nivelul anului 2004

Fig. 37. Densitatea populației în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 38. Raportul urban-rural în Euroregiunea Bihor – Hajdú-Bihar

Fig. 39. Evoluția populației în județul Hajdú-Bihar în perioada 1900-2005

Fig. 40. Distribuția populației județului Hajdú-Bihar după tipul de localitate (urban/rural), în perioada 1900-2005

Fig. 41. Evoluția populației în județul Bihor în perioada 1900-2005

Fig. 42. Distribuția populației județului Bihor după tipul de localitate (urban/rural) în perioada 1900-2005

Fig. 43. Evoluția sporului natural a populației din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 44. Sporul natural în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar la nivelul anului 2004

Fig. 45. Ponderea populației de sex feminin în populația euroregiunii în anul 2004

Fig. 46. Ponderea sexelor în cadrul județului Hajdú-Bihar la nivelul anului 2005

Fig. 47. Ponderea sexelor în cadrul județului Bihor la nivelul anului 2005

Fig. 48. Piramida vârstelor în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar la nivelul anului 2001 pentru județul Hajdú-Bihar(a) și 2002 pentru județul Bihor(b).

Fig. 49. Reprezentarea grafică a structurii pe vârste a populației euroregiunii la nivelul anului 2005(a-județul Hajdu-Bihar; b- județul Bihor )

Fig. 50. Fig 50. Evoluția structurii profesionale a populației din euroregiune

Fig. 51. Structura etnică a euroregiunii în anul 2005

Fig. 52. Efecte directe și indirecte ale poluării mediului

Fig. 53. Repartiția surselor majore de poluare a aerului din Euroregiunea Bihor- Hajdú-Bihar

Fig. 54. Evoluția NO2 în perioada 1995-2002 în cadrul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 55. Evoluția SO2 în perioada 1995-2002 în cadrul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 56. Evoluția pulberilor sedimentabili în perioada 1995-2002 în cadrul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 57. Surse majore de poluare a apelor din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 58. Situația caracteristicilor fizico-chimice ale apelor în Canalului Colector de Vest între localitățile Újtitkos și Újszentmargita la nivelul anului 2000

Fig. 59. Situația caracteristicilor fizico-chimice ale calității apelor în Canalului Colector de Est între localitățile Tiszavasvári și Balmazújváros la nivelul anului 2000

Fig. 60. Situația caracteristicilor fizico-chimice ale apelor râului Hortobágy între localitățile Görbeháza și Apavára

Fig. 61. Evoluția caracteristicilor fizico-chimice ale apelor râului Kondoros la Debrecen în perioada 1970-2000

Fig. 62. Evoluția calității apelor râului Ier la Sălard

Fig.63. Situația caracteristicilor fizico-chimice ale apelor râului Barcău din amonte spre aval în anul 2000

Fig. 64. Unele caracteristici fizico-chimice ale apelor râului Crișul Repede între localitățile Ciucea și Tărian

Fig. 65. Unele caracteristici fizico-chimice ale râului Crișul Negru la Zerind

Fig. 66. Categoriile de calitate ale apelor de suprafață

Fig. 67. Surse majore de poluanți ai apelor subterane din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 68. Caracteristicile fizico-chimice ale apelor subterane

Fig. 69. Poluatori majori ai solurilor din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihor

Fig. 70. Factorii care periclitează calitatea solurilor în cadrul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 71. Volumul deșeurilor anuale din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 72. Depozite de deșeuri și stații de transfer la nivelul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 73. Harta evenimentelor climatice pe glob în luna iulie, 2007

Fig. 74. Repartiția temperaturii aerului în Europa în luna iulie, 2007

Fig.75. Harta sinoptică a spațiului european în data de 20 iulie, 2007

Fig. 76. Evoluția temperaturii maxime la Debrecen în luna iulie 2006 și 2007

Fig. 77. Evoluția temperaturii maxime la Oradea în luna iulie 2006 și 2007

Fig. 78. Valorile termice maxime la Debrecen și Oradea în luna iulie, 2007

Fig. 79. Anomaliile termice din spațiul european din perioada 15-22 iulie, 2007

Fig. 80. Abaterea temperaturii maxime a aerului de la valori medii ale lunii iulie 2007 la Debrecen

Fig. 81. Abaterea temperaturii maxime a aerului de la valori medii ale lunii iulie 2007 la Oradea

Fig. 82. Evoluția temperaturii maxime și a presiunii minime la Debrecen și Oradea în iulie 2007

Fig. 83. Evoluția temperaturii maxime și a umidității la Debrecen și Oradea în iulie 2007

Fig. 84. Relația dintre temperatură și mortalitate la Debrecen în luna iulie 2007

Fig. 85. Relația dintre temperatură și mortalitate la Oradea în luna iulie 2007

Fig. 86. Evoluția umidității relative la Debrecen în luna iulie 2006 și 2007

Fig. 87. Evoluția umidității relative la Oradea în luna iulie 2006 și 2007

Fig. 88. Influența umidității aerului asupra mortalității din Debrecen și Oradea în luna iulie, anul 2007

Fig. 89. Evoluția presiunii aerului din Debrecen și Oradea din luna iulie 2006 și 2007

Fig. 90. Evoluția mortalității generale la Debrecen și Oradea din luna iulie 2007

Fig. 91. Evoluția mortalității generale la Debrecen și Oradea din luna iulie 2006 și 2007

Fig. 92. Influențele exterioare care influențează dispoziția psihică

Fig. 93. Efectele alcoolului asupra organismului

Fig. 94. Indicatori socio-economici pentru Europa Centrală, Sudică și Estică pentru anul 2004

Fig. 95. Evoluția consumului de alimente în Regiunea de Dezvoltare de Nord a Ungariei

Fig. 96. Evoluția consumului de alimente in Regiunea de dezvoltare Nord-Vest-România

Fig. 97. Consumul de alimente în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar în anul 2000

Fig. 98. Consumul de alimente în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar în anul 2005

Fig. 99. Numărul persoanelor pe un apartament, la nivelul anului 2004, cu privire la Euroregiunea Bihor –Hajdú-Bihar

Fig.100. Așezări care dispun de apă potabilă, la nivelul anului 2004 în Euroregiunea Bihor –Hajdú-Bihar

Fig.101. Situația așezărilor dotate cu sistem de canalizare la nivelul anului 2004 în Euroregiunea Bihor –Hajdú-Bihar

Fig. 102. Așezări dotate cu gaz metan, la nivelul anului 2004, în Euroregiunea Bihor –Hajdú-Bihar

Fig. 103. Evoluția mortalității generale în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 104. Evoluția mortalității infantile în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 105. Evoluția mortalității pe principalele cauze în județul Hajdú-Bihar(a) și Bihor(b)

Fig. 106. Evoluția deceselor cauzate de bolile aparatului circulator în județul Hajdú-Bihar

Fig. 107. Evoluția deceselor cauzate de bolile aparatului circulator în județul Bihor

Fig. 108. Repartiția și evoluția deceselor cauzate de bolile aparatului circulator pe teritoriul Euroregiunii

Fig.109. Evoluția deceselor cauzate de bolile tumorale în județul Hajdú-Bihar

Fig 110. Evoluția deceselor cauzate de bolile tumorale în județul Bihor

Fig.111. Repartiția și evoluția deceselor cauzate de bolile tumorale pe teritoriul Euroregiunii

Fig. 112. Evoluția deceselor cauzate de bolile aparatului respirator în județul Hajdú-Bihar

Fig. 113. Evoluția deceselor cauzate de bolile aparatului respirator în județul Bihor

Fig.114. Repartiția și evoluția deceselor cauzate de bolile aparatului respirator pe teritoriul Euroregiunii

Fig. 115. Evoluția deceselor cauzate de bolile aparatului digestiv în județul Hajdú-Bihar

Fig. 116. Evoluția deceselor cauzate de bolile aparatului digestiv în județul Bihor

Fig. 117. Repartiția și evoluția deceselor cauzate de bolile aparatului digestiv în Euroregiune

Fig. 118. Dinamica morbidității din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 119. Durata medie de viață a populației feminine din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 120. Durata medie de viață a populației masculine din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 121. Durata medie de viață a populației din Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 122. Repartiția teritorială a spitalelor regionale în Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar în 2005

Fig. 123. Numărul medicilor de familie la 1.000 de persoane în anul 2005

Fig. 124. Situația resurselor umane din sistemul de sănătate al euroregiunii în anul 2005

Fig. 125. Evoluția numărului paturilor din spitalele euroregiunii

Fig. 126. Evoluția numărului paturilor din spitalele euroregiunii, calculate la 1.000 de persoane

Fig.127. Numărul stațiilor de ambulanță, al mașinilor și al medicilor în cele două județe și Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar

Fig. 128. Repartiția teritorială a stațiilor de ambulanță din euroregiune

Fig. 129. Schema interrelațiilor dintre factorii de mediu și structura genetică în apariția unor boli

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Acot P. (2004), Histoire du climat du Big bang au catastrophes climatiques, Edit. Perrin, Paris.

Ambrus, A.,L.,(2005),: Bihar megye egészségföldrajzi mutatói 1970 és 2003 között, in

Tájak-Régiók-Települések, Edit. Didakt Kft., Debrecen.

Ambrus, A.,L.,(2006),: Calitatea apei potabile in municipiul Oradea în perioada 1980 -2003, Revista Profesorilor de Geografie, Oradea.

Ambrus, A.,L.,(2006),: Some aspects on the Bihor- Hajdú-Bihar Euroregion

population, Analele Universității din Oradea, Oradea.

Ambrus, A.,L.,(2007),: Calitatea aerului din orasul Debrecen(Ungaria), Revista Profesorilor de Geografie, Geographica, Oradea.

Ambrus, A.,L.,(2007),: Bihar megye legjelentősebb gyógyturizmussal kapcsolatos üdülő-telepei, in Határok és a határon átnyúló(CBC) kapcsolatok szerepe a kibővült Európai Unió keleti perifériáján, University of Debrecen, Debrecen.

Ambrus, A.,L.,(2007),: The quality of waters from Bihor county, in the Regional development in the romanian-hungarian cross-border space from national to european perspective, University of Debrecen, Debrecen.

Ambrus, A.,L.,(2008),: Some aspects of the sistem of medical institutions and of medical services in the Bihor-Hajdu-Bihar Euroregion, Universitatea din Oradea, in press

Ambrus, A.,L.,(2008),: A short description of the Bihor-Hajdu-Bihar Euroregion, Eurolimes, Oradea, in press

Ambrus, A.,L., et. co.(2008),: Aspects on air quality in Oradea, city near the Hungaryan border, in Határok és a határon átnyúló agglomerációk, University of Debrecen, Debrecen, in press

Apostol, L.,(1987), Considerații privind rolul precipitațiilor în depoluarea atmosferei într-un areal urban, SCGGG, Seria Geografie, Tom XXXIV, Ed. Academiei, București.

Baranyi, B.,(1996), Adalékok a jelenkori Debrecen társadalomrajzához, Tanulmányok Debrecen városföldrajzából, KLTE TT, Debrecen.

Barnea, M., Barnea, Elena,(1989), Bolile respiratorii și factorii de mediu-Profilaxie, Ed. Medicală, București.

Bențe, Fl. (1993), Probleme geografice privind populația județului Bihor, Analele

Universității, Tom III, Oradea.

Berindei, I. O., Pop Gr.P. Pop, (1972), Județul Bihor, Editura Academiei R.S.R.,București.

Berindei, I., Măhăra, Ghe., Pop, P. Gr., Posea Aurora, (1977), Cercetări în Geografia României. Câmpia Crișurilor și Crișului Repede, Depresiunea Beiușului, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

Besancenot J. P (1974), Premières données sur le stress bioclimatique moyens en France, Annales de Géogr., nr. 459, LXXXIII, sept. -oct., Paris.

Besancenot J. P (1997), Les grands paroxysmes climatiques et leurs répercussions sur la santé, Presse thermale et climatique, 134, nr. 4, Paris.

Besancenot J. P (2001), Climat et santé, col. Médecine et société, Presses Univ. de France, Paris.

Besancenot, Jean-Pierre(2007), Conditions météorologiques, pollution atmosphérique
et accidents athérothrombotiques-L'exemple de Dijon, Colocviul Internațional de Climatologie, Presented in Tunis.c

Bololoi, I.(2005), Relația dintre boli și factorii meteorologici, Rezumatul tezei de doctorat, București.

Borbély, I., Kissa, *, E., Koltaya, G. Y. Szabóa, L. Bozób and K. Tar(1999), Composition and sources of urban and rural atmospheric aerosol in eastern Hungary, , Kossuth Lajos University(Journal of Aerosol Science), Debrecen.

Borota, D., Dudaș, A., and. Co. (2003), The evaluation of metal content in soil in the western industrial zone of Oradea Town- in The Environmental and socio-economic impact of industrial tailing ponds, International Conference, Oradea.

Borovszki, S.,(1901), Magyarország vármegyéi és városai: Biharvármegye és Nagyvárad, Budapest.

Ciulache S., (1971) Topoclimatologie si microclimatologie, Edit. Univ., Bucuresti.

Ciulache, S.,(1980), Orașul și clima, Editura șiințifică și Enciclopedică, București.

Ciulache S., Ionac Nicoleta, (1995) Fenomene atmosferice de risc ,E. S. Bucuresti.

Ciulache S.,Ionac Nicoleta, (2003) Dicționar de Meteorologie și Climatologie, Editura “Ars Docendi”, București.

Ciulache, S.,(2004), Influența condițiilor meteorologice și climatice asupra poluării aerului, Com Geogr., V, Editura Universității București.

Csorba P. – Kórós Cs. – Novák T. (2001): Debrecen egyedi tájérték katasztere, Debreceni Szemle, Debrecen.

Czimre, Klára,(2003),: Euroregionális fejlődés az Eu csatlakozás küszöbén különös tekintettel Magyarország eurorégióira, Studia Geographica, Debreceni Egyetem, Debrecen.

Dumiter, Florina, Aurelia,(2007), Clima și topoclimatele orașului Oradea, Editura Universității din Oradea, Oradea.

Dumitrache, Liliana,(2004),: Starea de sănătate a populației României. O abordare geografică, Editura Univers Enciclopedic, București

Dumitrescu, I.,Fl., (1976), Omul și mediul electric, fenomene bioelectrice de suprafață, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

Fazekas, I., (1999): Települési szilárd hulladék elhelyezés és környezeti hatása Hajdu-Bihar megyeben, in: Szakanyag- Hajdú-Bihar megye területfejlesztésének környezetvédelmi háttere, Debrecen.

Fazekas, I., (2004): A települési szilárdhulladék-gazdálkodás helyzete Hajdú-Bihar megyében, Debreceni Szemle XII. évf. 1.szám, Debrecen

Fraioli, A.,e. Co.(1983), La meteoropatie: aspetti fisiopatologici, La clinica termale, XXXVI, 3-4 Maggio-Agosto.

Gâștescu, P.,(2000), Managementul mediului, Editura Sfinx, București.

Hajdu-Moharos, J.,(1997), Partium A Kapcsolt Részek. A királyhágómellék földrajzi

leirása, Királyhágómelléki Református Egyházkerület, Nagyvárad.

Hentschel, G.,(1969), Bioklimatische Arbeits- und Bewertungsunterlegen fur die

Klimatherapeutische Praxis, Abhandunglen des Meteorogischen Dienstes der DDR

nr. 92(Band XII), Akad. Verlag, Berlin.

Hentschel G. (1974), Mensch – Wetter und Klima, Veb Verlag Volk und Gesundheit, Berlin.

Hentschel, G.,(1978), Das Bioclima des menschen, Veb Verlag Volk und Gesundheit, Berlin.

Ilies, A., Stasac, M.,(2000), Studiul geografic al populatiei, Editura Universitatii din Oradea.

Ilieș, A.,(2003), România între milenii. Frontiere, areale frontaliere și cooperare transfronatlieră, Editura Universității Oradea, Oradea.

Ilieș, A.,(2007), Atlasul zonei metropolitane Oradea, Stiefel, Oradea.

Ionac, Nicoleta.,(1998), Clima și comportamentul uman, Editura Enciclopedică, București.

Ionac, Nicoleta., (2000),: Mic tratat de geografie medicală, Edit. Univ. Din Bucuresti.

Josan, N., (1992),: Dealurile sau Câmpia Marghitei?; Analele Univ. din Oradea, An II, Fascicula Geografie, Oradea.

Josan, N., Bălteanu, D., and co. (2003), The Environmental and socio-economic impact of industrial tailing ponds-International Conference, Oradea.

Josan, N., Nistor, S., Borota, D.,(2003),: Analiza preliminară a conținutului de metale

grele în apă și sol în bazinul hidrografic al Crișului Negru, Analele Univ. din

Oradea, Seria Geografie Tom XIII, 2003, Oradea.

Kerényi, A.,(1995)., Általános környezetvédelem – Globális gondok, lehetséges megoldások, Mozaik Oktatási Stúdió, Szeged.

Kerényi, A.,(1999), Regionális környezetvédelem-Európa környezeti állapota, Kossuth Egyetem Kiadó, Debrecen.

Kircsi Andrea, Szegedi S.(2003): The Development of the Urban Heat Island Studied on Temperature Profiles in Debrecen. Acta Climatologica et Chorologica Universitas Szegediensis, Tom. 36-37, Szeged.

Kopp, M.,-Skrabski,Á.,(2000): Pszichoszociális tényezők és egészségi állapot, 2000, XLIII-2-3, Budapest.

Licht S, (1964), Medical climatology, Elisabeth Licht Publ., New Heaven.

Man, T., Josan, N., and co. (2003), The present status of industrial tailing ponds in the Crișuri watershed in The Environmental and socio-economic impact of industrial tailing ponds-International Conference, Oradea.

Mayer, H., Hoppe, P.(1987), Thermal comfort of man indifferent urban environments, Theoretical Applied Climatol., 38(1).

Măhăra,Gh.,(1969): Contribuții la studiul nocivității atmosferice în orașul Oradea, Lucrări științifice, vol.III, Oradea.

Măhăra.,Gh.,(1976): Poluarea aerului și apelor din spațiul Câmpiei Crișurilor și a zonelor limitrofe, Buletinul Soc. de Științe Geografice din R.S.R., seria IX, vol. IV(LXXIV), București.

Măhăra,Gh.,(1977), Câmpia Crișurilor-studiu fizico-geografic, în volumul „Câmpia Crișurilor, Crișul Repede,Țara Beiușului. Cercetări în Geografia României. Editura Științifică și Enciclopedică, București.

Măhăra,Gh.,(1994): Contribuții la stabilirea stresului bioclimatic in depresiunile golf din vestul Munților Apuseni, Analele Univ. din Oradea, Seria Geografie Tom IV, 1994, Oradea.

Măhăra,Gh.,(1996): Dealurile Banatului și Crișanei- aspecte geografice, Analele Universității din Oradea, Tom VI, Oradea.

Măhăra,Gh.,(1996): Stresul bioclimatic pe versantul vestic al Munților Apuseni, Revista Geografică, Institutul de geografie al Academiei Române, TII-III, București.

Măhăra,Gh., Linc, Ribana,(1999): L’ impact écologique du tourisme dans le bassin

hidrographique de Crisul Repede, Analele Univ. Din Oradea, Lucrările Simpozionului

Internațional „ Turism și dezvoltare teritorială”, Seria Geografie,Tom IX, Oradea.

Măhăra, Gh., si colab.,(1999): Potențialul turistic al bazinului hidrografic Crișul Repede, Editura Universității din Oradea, Oradea.

Măhăra,Gh.,(2001): Meteorologie, Editura Univ. din Oradea, Oradea.

Măhăra.,Gh.,(2003): Județul Bihor, studiu fizico-geografic, manuscris.

Măhăra, Gh., Dudaș, A., Gaceu, O.,(2003): Dynamics of the atmosphere and air impact on air pollution due to the waste dumps situated close to the western industrial platform of Oradea -in The Environmental and socio-economic impact of industrial tailing ponds-International Conference, Oradea.

Măhăra,Gh.,(2003): Unitățile și subunitățile geografice ale dealurilor Banatului si

Crișanei, Analele Univ. din Oradea, Seria Geografie Tom XIII, 2003, Oradea.

Măhăra Gh., Suli-Zakar,I., Ambrus A.,(2007), Debrecen és Nagyvárad határon átívelő agglomeráció környezeti aspektusai in Határok és a határon átnyúló(CBC) kapcsolatok szerepe a kibővült Európai Unió keleti perifériáján, Debrecen.

Mănescu, S., (1984), Tratat de igienă, Editura Medicală, București.

Missenard, A.,(1934), L’ homme et le climat, Libr. Plon, Paris.

Mendöl,T.,(1940), Hajdú Vármegye és Debrecen földrajza In Vármegyei Szociográfiák, XII. kötet, Budapest.

Moldovan, Fl.(2003), Fenomene climatice de risc, Ed. Echinox, Cluj-Napoca.

Pál, V.(1998): Kistérségek egészségföldrajzi vizsgálatának problémái. Geográfus Doktoranduszok III. Országos Konferenciája. Konferencia kiadvány, Debrecen.

Pál, V.(1999): Régiók egészségügyi helyzetének komplex elemzése. In: Táj és ember – geográfus szemmel. Geográfus Doktoranduszok IV. Országos Konferenciája. Szegedi Tudományegyetem, Szeged.

Penser A.(1999): A l’Europe de demain, Centre Europeen de l’Environment de l’., OMS

Petrea, Rodica (2001): Pedogeografie, Editura Universității din Oradea, Oradea.

Petrea Rodica, Ilieș Dorina, (2003): Tailing ponds in the Ștei-Nucet area- in The Environmental and socio-economic impact of industrial tailing ponds-International Conference, Oradea.

Petrea, D. (2005): Obiect, metodă și cunoaștere geografică, Ed. Univ. din Oradea, Oradea.

Pécsi, M., Sárfalvi, B., (1960), Magyarország földrajza, Akadémiai Kiadó, Budapest.

Piery, M.,(1934), Traite de climatologie biologique et medicale, I-III, Ed. Masson, Paris.

Posea,Gr.,(1997), Câmpia de Vest a României, Editura ”Fundația România de Mâine”, București.

Popoviciu, Gabriela-Argentina, (2007): Starea mediului în Euroregiunea Bihor-Hajdu-Bihar, în contextul aderării la Uniunea Europeană, Rezumatul tezei de doctorat, Universitatea din Oradea, Oradea.

Romocea, Tamara, and co. (2003): The impact of the SC Sinteza SA tailings pond on surface and groundwater quality- in The Environmental and socio-economic impact of industrial tailing ponds-International Conference, Oradea.

Somogyi-Tiner(1986), Magyarország a XX században, Budapest.

Süli-Zakar,I., Béres., Cs.,(1993), Hajdú-Bihar megye térbeli társadalmi-gazdasági

fejlődés lehetőségei és problémái, Debrecen.

Süli-Zakar,I.,(1999), Hajdú-Bihar megye kézikönyve, Csiszér Bt.-Ceba Kiadó, Debrecen.

Süli-Zakar,I.,(2008), Kárpátok Eurorégió, 15 év a határokon átivelő kapcsolatok fejlesztéséért, Debrecen, Kossuth Egyetemi Kiadó,Debrecen.

Stașac, M. (1998), Probleme de geografie medicală cu privire asupra mortalității infantile în județul Bihor, Lucrările Simpozionului Național de Geografie al Univ. din București.

Stașac, M. (2000), Unele aspecte referitoare la evoluția așezărilor rurale din Câmpia

Crișurilor, Analele Universității din Oradea, Seria Geografie, Oradea.

Szabó Gy. (1996), Nehézfémek a talajban – Földrajzi Közlemények CXX. (XLIV.) 4. sz., Budapest.

Szabó Gy. (2002), Anthropogen Effects on Soils in Hungary, Oldenburger Geoökologische Studien – Band5., ed: Gernot Jung (Hrsg.).

Szabó, Gy., Hij, Z.,(2006): A környezetvédelem regionális vonatkozásai az Észak-alföldi régió példáján, Debreceni Szemle-Kúltura és Tudomány 2006/3, Debrecen.

Szegedi S. (1999), Közlekedési eredetű nehézfémek Debrecen talajaiban és növényzetében, ennek talajtani összefüggései és városökológiai hatásai. Doktori értekezés. Kossuth Lajos Tudományegyetem Alkalmazott Tájföldrajzi Tanszék, Debrecen.

Szegedi S.(2002): A városi környezet kutatása: városklíma mérések Debrecenben. in: Debreceni Szemle 2002. 4. sz., Debrecen.

Szegedi S. – Kircsi A.(2003) The effect of the Synoptic Conditions on the Development of the Urban Heat Island in Debrecen, Hungary. Acta Climatologica et Chorologica Universitas Szegediensis, Tom. 36-37, Szeged.

Szilágyi,F.,(2005),: Bihor megye felekezeti földrajza, Studia Geographica, Debreceni Egyetem, Debrecen.

Tar K.-Szegedi S., (2003): Relationship between the Stability of Wind Directions and the Mean Wind velocities under Various Weather Conditions In: Időjárás vol. 107, Budapest.

Teodoreanu, Elena (1983), Muzele și vremea, Edit. Albatros, București.

Teodoreanu, Elena, Swoboda, Mariana, Voiculescu, Camelia, Enache, L., (1984), Bioclima stațiunilor balneoclimatice din Riomânia, Edit. Sport Turism, București.

Teodoreanu, Elena (2002), Bioclimatologie umană,Edit. Academiei Române, București.

Teodoreanu, Elena, (2004), Geografie medicală, Editura Academiei Romane, Bucuresti.

Teodoreanu, Elena,(2004),: Aspecte de geografie medicală în județul Bihor, Analele Univ. din Oradea, Seria Geografie Tom XIV, Oradea.

Teodoreanu, Elena,(2007),: Valurile de căldură și sănătatea (manuscris).

Tișcovschi, A., A.,(2006), Clima și poluarea aerului în Dobrogea de Sud(Rezumat al tezei de doctorat), Editura Universitară București.

Tóth, J.,Vuics,T., Pál, V.,(szerk),(1998), Általános Társadalomföldrajz I, Dialóg Campus Kiadó, Budapest-Pécs.

Tromp, S.W. (1963), Medical biometeorology.Weather, climate and the living organism, Elsevier Publishing Company, Amsterdam/London/New York.

Tromp, S.W. (1974), Progress in biometeorology, vol. part 1 A, Part 1 B, Swets et Zeitlinger BV, Amsterdam.

Tromp, S.W.(1980), Aspects medicaux de la biometeorologie humaine, Spectrum International, vol. 23, nr.4.

Udvarhelyi, K.,és tsai,(1968), Magyarország természeti és gazdasági földrajza, Tankönyvkiadó, Budapest.

Ujvari, I.,(1972), Geografia apelor României, Edit. Științifică, București.

Ungureanu, Irina(2005), Geografia Mediului, Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași.

Uzzoli Annamária (2000): Az egészségügyi kockázati tényezők szerepe. In: Molnár Judit (szerk.): „Földrajz az egész világ” c. konferencia kiadvány. Geográfus Doktoranduszok V. Országos Konferenciája. Miskolci Egyetem, Miskolc.

Uzzoli Annamária (2004): Az egészségi állapot társadalmi-területi különbségei Magyarországon. Doktori értekezés. Kézirat. ELTE TTK Regionális Földrajzi Tanszék, Budapest.

Varalljai, Gy.,(1997), A termőtalaj funkciói, MTA folyóirat, Budapest.

Varga, G.(1882), Hajdú megye leirása, Budapest.

Voiculescu Camelia (1984), Aspecte de climatoterapie, in vol. Bioclima stațiunilor balneoclimatice din România, autori Teodoreanu Elena et all., Edit. Sport-Turism, București.

Zamfirescu, A.M.,(2000), Unele aspecte teoretice ale îmbătrânirii populației, Revista Română de Statistică, 2000/5, București.

Zamfir, Gh., (1975), Poluarea mediului ambiant, Editura Junimea, Iași.

Zamfir, Gh., (1979), Efectele unor poluanți și prevenirea lor, Editura Academiei Romane, Bucuresti.

*** (1966) Clima R.S.R, Date climatologice , vol. II, CSA Inst. Meteorologic, București.

***(1982) Enciclopedia Geografică a României, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

*** (1983), Geografia României, vol I, Editura Academiei RSR, București.

*** (1984), Geografia României, vol II, Editura Academiei RSR, București.

***(1987), Geografia Romăniei, vol III, Editura Academiei RSR, București

*** (1992), Geografia României, vol IV, Editura Academiei RSR, București.

(1997-2006), Acordul de Asociere al Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar; Statutul de constituire a Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar; Raportul de mediu al Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar/2003 – Biroul Euroregiunii Bihor – Hajdú-Bihar din cadrul Consiliului Județean Bihor, Oradea.

***KSH.,(1998) Egészségügyi és szociális statisztikai évkönyv, Budapest.

***KSH., Népszámlálás 2001, 6.Területi Adatok, 6.9. Hajdú-Bihar Megye , I, II. Kötet, Budapest.

***(2002), Primăria Municipiului Oradea -Agenda Locală 21, Oradea.

*** KSH., (2003), Környezetstatisztikai adatok 2001, Budapest.

***KSH., (2003), Egészségügyi Statisztikai Évkönyv, Budapest.

***TIKOFE., (1991-2004), Tiszántúli Környezetvédelmi Felügyelőség működési területének környezeti állapota, Debrecen.

*** ÁNTSZ(2005), Észak-Alföldi Regionális Népegészségügyi Jelentés, Országos Epidemiológiai Központ, Budapest.

* * * (2005), Raportul de țară asupra stării mediului – I.C.I.M. București.

***(2006) A Hajdu-Bihar-Bihor Euroregió helyzetfeltáró tanulmánya, Magyar Tudományos Akadémia, RKK Debreceni osztálya, Debrecen – Academia Științifică Ungară-Centrul de Studii Regionale (MTA-RKK), Debrecen.

*** Apele Române-Direcția Crișuri, Oradea.

*** Agenția Județeană de Protecția Mediului Înconjurător din Oradea, Oradea.

*** Date statistice de la Arhiva Meteorologică Oradea, Oradea.

*** Date statistice de la Observatoriul Agrometeorologic de la Universitatea din Debrecen, Debrecen.

*** Date statistice de la Agenția Meteorologică din Ungaria, Budapest.

*** Date statistice de la Agenția de Sănătate Publică Oradea.

*** Direcția de Statististică din Debrecen(KSH).

*** Date statistice de la Primăria orașului Debrecen.

Internet:

http://www.noaa.gov/

www.wetterzentrale.de

www.euroregio.hu

http://mek.oszk.hu/02100/02185/html/102.html

http://www.inmh.ro/index.php

http://www.met.hu/omsz.php

www.matarka.hu

www.primariatetchea.groupromo.ro

http://lazarus.elte.hu/hun/maps/

www.mentok.hu

www. ambulantabihor.ro

www.wikipedia.ro

www.verticaladventure.ro

www.members.chello.hu

http://ro.hungarospa.biz

www.turismbaile1mai.com

http://challenger010.tripod.com/id3.html

http://maps.grida.no/region/geoceurope

www.bihon.ro