Calitatea de Comerciant In Raporturile Juridice Comerciale

CAPITOLUL I

Reglementarea calitatii de comerciant

Sectiunea 1

Conceptia Codului comercial roman privind raporturile comerciale .

Potrivit Codului comercial roman , subiecte ale raporturilor comerciale pot fi atat comerciantii cat si necomerciantii . Dreptul comercial roman avand la baza sistemul obiectiv dispune ca oricarei persoane care savarseste fapte obiective de comert , i se aplica prevederile legislatiei comerciale , indiferent daca persoana care le savarseste are sau nu calitatea de comerciant. Sau , altfel spus , poate fi subiect al unui raport comercial atat un comerciant cat si un necomerciant daca acesta savarseste una sau mai multe din faptele de comert enumerate in art. 3 Cod com .

Daca faptele de comert obiective sunt savarsite cu caracter profesional de catre o persoana avand comertul ca o profesiune, obisnuita , aceasta persoana dobandeste in temeiul art. 7 Cod com. calitatea de comerciant . In virtutea acestei calitati , art. 4 Cod com. prezuma ca fiind fapte de comert , pe langa cele enumerate in art. 3 Cod com. , celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant , daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi acel articol.

Daca insa savarsirea faptelor de comert obiective de catre o persoana are caracter accidental , raportul juridic care se naste este supus legilor comerciale , dar persoana care le-a savarsit; pastreaza calitatea de necomerciant . (art. 9 Cod com. )

Daca savarsirea faptelor de comert obiective , de catre o persoana , are caracter intamplator , raportul juridic generat de un astfel de fapt va fi supus legii comerciale , fara insa ca persoana in cauza sa dobandeasca statutul de comerciant. Situatia este aceeasi in cauza in care actul incheiat este o fapta de comert numai pentru una din partile actului juridic , raportul juridic va fi supus reglementarii dreptului comercial , fara ca , prin aceasta , persoana pentru care actul nu este fapta de comert , sa devina comerciant . Incheierea unui act care numai pentru contractant reprezinta o fapta de comert , atrage , de asemenea , aplicarea legii comerciale intregului raport juridic nu insa si calitatea de comerciant pentru partea contractanta .

Cu toate ca subiecte ale raporturilor comerciale pot fi atat comerciantii , cat si necomerciantii , totusi , in principal activitatea comerciala se realizeaza de catre comercianti . Aceasta calitate il indreptatea pe ilustrul comercialist I .L. Georgescu sa afirme :

“comerciantul este cel mai de seama actor al vietii economice si juridice” .

Avand in vedere rolul comerciantilor in activitatea comerciala , Codul comercial precizeaza notiunea de comerciant si reglementeaza statutul juridic al comerciantilor.

Sectiunea 2

Definitia comerciantului.

Spre deosebire de faptele de comerț , care nu au o definiție legala , comerciantul este definit in art. 7 Cod Com. , astfel : “ Sunt comercianți aceia care fac fapte de comerț , avand comerțul ca o profesiune obișnuita , si societățile comerciale “ Deci sunt comercianti atat persoanele fizice care savarsesc fapte de comert ca profesiune obisnuita  , si societatile comerciale ‘’. Deci sunt comercianti atat persoanele fizice care savarsesc fapte de comert ca profesiune obisnuita – comercianti individuali – cat si persoanele juridice – comercianti colectivi. Codul Comercial defineste comerciantul persoana fizica nu prin apartenenta sa la un anumit grup profesinal – sistemul obiectiv – , ci prin actele si operatiunile , faptele de comert pe care le savarseste cu caracter profesional . In ceea ce priveste persoanele juridice , Codul comercial se rezuma la a preciza ca  : " au calitatea de comerciant si societatile comerciale "  . In consecinta vor avea calitatea de comerciant persoanele juridice care imbraca forma societatilor comerciale , potrivit legii nr . 31/1990. Precizarea notiunii de comerciant prezinta un interes deosebit.

Persoana care dobandeste statutul de comerciant , beneficiaza de un regim juridic diferit de acela al necomerciantilor.Astfel , calitatea de comerciant produce unele consecinte juridice asupra raporturilor juridice , la care persoana fizica participa , astfel :

in vederea protejarii intereselor participantilor la activitatile

comerciale, legea stabileste anumite obligatii profesionale ale

comerciantilor : inmatricularea in registrul comertului , obligatia de a tine

anumite registre comeciale , respectarea regulilor privitoare la concurenta

loiala.

actele comerciale incheiate de comerciant sunt supuse unor reguli

speciale , diferite de regimul juridic al actelor civile . Codebitorii sunt prezumati a fi solidari intre ei (art. 42 C.Com) ; dovada drepturilor comerciale se poate face cu orice mijloc de proba admis de lege (art. 46 C.Com).

comerciantii – individuali sau colectivi – pot participa la

constituirea unor camere de comert , destinate a le promova si apara interesele.

in cazul incetarii platilor pentru datoriile comerciale, comerciantul

poate fi declarat in stare de faliment (L. 64/1995 modificata )

pentru profitul realizat din activitateacomerciala , comerciantii

sunt supusi impozitului catre stat (Legea nr.12/1991 privind impozitul pe profit )

instituirea “prezumtiei de comercialitate“ pentru toate

operatiunile savarsite de un comerciant , ce vor fi supuse legilor comerciale . (Art. 4 Ccom . )

Intru-cat activitatea comerciala cuprinde , atat activitatea de producere a marfilor si serviciilor , cat si activitatea de circulatie (distributie ) a marfurilor , notiunea de comerciant este o notiune generica ; ea desemneaza orice persoana fizica sau juridical care desfasoara , in mod profesional , o activitate comerciala indiferent de obiectul acesteia .

Sectiunea 3

Categorii de comercianti.

Din interpretarea art 7 cod com rezulta doua categorii de comercianti:

persoanele fizice (comerciantii individuali)

societatile comerciale (comercianti colectivi)

Acestea sunt principalele categorii de comercianti , dar potrivit art. 1 alineat 2 din legea 26/1990 , la acestea se mai adauga regiile autonome si organizatiile cooperatiste . O situatie aparte o au micii comercianti .

A . Comerciantii persoane fizice .

Persoanele fizice au calitatea de comerciant daca savarsesc fapte de comert cu caracter profesional in concepria Cod com. , comerciantul persoana fizica este definit nu prin apartenenta sa la un anumit grup profesional , ci prin actele si operatiunile , adica prin faptele de comert pe care le savarseste in mod profesional . Persoana fizica are calitatea de comerciant atat in cazul cand savarseste fapte de comert cu caracter profesional in mod independent , cat si in cazul cand realizeaza aceasta activitate in cadrul unei asociatii familiale in conditiile Decretului de lege nr 34/1990 , sau al unei asociatii in participatiune , in conditiile art 251 Cod comercial .

B . Societatile Comerciale .

Societatile comerciale au calitatea de comerciant , astfel art 7 Cod comercial prevede in terminis ca pe langa persoanale fizice , au calitatea de comerciant si societatile comerciale . Au aceasta calitate toate cele cinci categorii de societati comerciale reglementate prin legea nr 31/1990 : societatea in nume colectiv ; societatea in comandita simpla ; societatea pe

actiuni , societatea in comandita pe actiuni si societatea cu raspundere limitata .

Prin lege nu se prevad conditii pentru ca societatile comerciale sa dobandeasca calitatea de comerciant si aceasta deoarece , spre deosebire de persoanle fizice , care , in principiu , au vocatia oricarei profesiuni , in cazul societatilor comerciale acestea au o unica finalitate : de a se constiuti in scopul desfasurarii unei activitati comerciale . Societatea comerciala dobandeste calitatea de comerciant din momentul constituirii ei , independent de savarsirea vreunui faopt de comert . Societatea este comerciala numai daca obiectul ei , prevazut obligatoriu in actul constitutiv , este acela de a savarsi unul sau mai multe fapte de comert .

C . Regiile autonome .

Regiile autonome sunt organizate in ramuri strategice ale economiei nationale , fiind personae juridice care functioneaza pe baza de gestiune

economica si autonomie financiara.

Ele sunt proprietare ale bunurilor din patrimoniul lor , iar activitatea desfasurata trebuie sa-si acopere cheltuielile din veniturile realizate si “sa obtina profit” .

Pe de alta parte , art 1 alin 2 din Legea nr 26/1990 privind registrul  comertului prevede in mod expres ca regiile autonome au calitatea de comerciant .

Regiile autonome sunt supuse unor reglementari care sunt aplicabile societatilor comerciale si anume : legea impozitul lui pe profit , legea privind organizarea si functionarea controlului financiar , legea contabilitatii . Calitataea de comerciant a regiilor autonome se dobandeste din momentul infiintarii lor prin hotararea guvernului sau , respectiv , prin decizia organului administratiei publice locale . D . Organizatiile cooperatiste .

Potrivit legilor lor organice , organizatiile cooperatiste desfasoara o

activitate de producere si desfacere de marfuri si prestari de servicii .

Organizatiile cooperatiste isi desfasoara activitatea pe baza principiilor gestiunii economice si beneficiaza de personalitate juridica . Ele fiind comerciante , sunt supuse obligatiilor care revin comerciantilor si dobandesc calitatea de comerciant de la data infiintarii lor in conditile legii .

Potrivit art 10 din legea nr 103 /1996 , cooperativa de consum pentru a functiona are obligatia de a se inmatricule la Registrul Comertului de unde rezulta calitate sa de comerciant , pe cale de consecinta , fiindu-I aplicabile dispozitiile art 1 din Legea nr 64/1995 republicata .

Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Calarasi , creditoarea « R » – SA – Agentia Calarasi , prin lichidator S.C. « S » – S.A a solicitat , in contradictoriu cu debitoarea « K » deschiderea procedurii reorganizarii juridice si a falimentului .

In motivarea actiunii , reclamanata a aratat ca a acordat debitoarei , prin contractul de credit nr 9/1996 , un credit de 12.460.000 lei pe termen de 3 luni si ca in present creanta sa este de 66922439 lei , reprezentand

credit restant , dobanzi si cheltuieli de judecata .

Prin sentinta civila nr 408/2000 Tribunalul Calarasi a respins cererea creditoarei .

Pentru a pronunta aceasta sentinta , s-a retinut ca dispozitiile Legii nr 64/1995 , republicata , nu sunt aplicabile debitoarei , intrucat aceasta este o cooperativa de consum si ca atare , ii sunt aplicabile dispozitiile Legii nr 109/1996 .

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea .

Curtea a admis recursul creditoarei , a casat sentinta si in fond , a admis cererea creditoarei de incepere a prodedurii prevazute de Legea nr 64/1995 , republicata si a trimis cauza la aceeasi instanta pentru indeplinirea formalitatilor legale .

S-a retinut ca , potrivit art.10 din Legea nr 109 /1996 , cooperativa de consum , pentru a functiona are obligatia de a se inmatricula la Registrului Comertului de unde rezulta calitatea de comerciant a acesteia si pe cale de

consecinta ii sunt aplicabile dispozitiile art 1 din Legea nr 64 / 1995 , republicata . “Sectia comerciala , decizia nr 886 / 2000 .”

Micii comercianti .

Art. 34 Cod comercial prevede ca dispozitiile Codului comercial privind registrele comerciale nu se aplica colportorilor , comerciantilor care fac micul trafic ambulant , carausilor sau acelora al caror comert nu iese din cercul unei profesiuni manuale . Pornind de la aceste dispozitii legale , unii autori au considerat ca legea ar consacra o categorie a micilor comercianti , distincta de cea a marilor comercianti , in conceptia Codului commercial , volumul operatiunilor comerciale nu are relevanta asupra regimului juridic al comerciantilor.

In realitate , dispozitiile art 34 Cod commercial nu fac altceva decat sa scuteasca pe comercianti care desfasoara activitatile mentionate in inde de comert . Societatea este comerciala numai daca obiectul ei , prevazut obligatoriu in actul constitutiv , este acela de a savarsi unul sau mai multe fapte de comert .

C . Regiile autonome .

Regiile autonome sunt organizate in ramuri strategice ale economiei nationale , fiind personae juridice care functioneaza pe baza de gestiune

economica si autonomie financiara.

Ele sunt proprietare ale bunurilor din patrimoniul lor , iar activitatea desfasurata trebuie sa-si acopere cheltuielile din veniturile realizate si “sa obtina profit” .

Pe de alta parte , art 1 alin 2 din Legea nr 26/1990 privind registrul  comertului prevede in mod expres ca regiile autonome au calitatea de comerciant .

Regiile autonome sunt supuse unor reglementari care sunt aplicabile societatilor comerciale si anume : legea impozitul lui pe profit , legea privind organizarea si functionarea controlului financiar , legea contabilitatii . Calitataea de comerciant a regiilor autonome se dobandeste din momentul infiintarii lor prin hotararea guvernului sau , respectiv , prin decizia organului administratiei publice locale . D . Organizatiile cooperatiste .

Potrivit legilor lor organice , organizatiile cooperatiste desfasoara o

activitate de producere si desfacere de marfuri si prestari de servicii .

Organizatiile cooperatiste isi desfasoara activitatea pe baza principiilor gestiunii economice si beneficiaza de personalitate juridica . Ele fiind comerciante , sunt supuse obligatiilor care revin comerciantilor si dobandesc calitatea de comerciant de la data infiintarii lor in conditile legii .

Potrivit art 10 din legea nr 103 /1996 , cooperativa de consum pentru a functiona are obligatia de a se inmatricule la Registrul Comertului de unde rezulta calitate sa de comerciant , pe cale de consecinta , fiindu-I aplicabile dispozitiile art 1 din Legea nr 64/1995 republicata .

Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Calarasi , creditoarea « R » – SA – Agentia Calarasi , prin lichidator S.C. « S » – S.A a solicitat , in contradictoriu cu debitoarea « K » deschiderea procedurii reorganizarii juridice si a falimentului .

In motivarea actiunii , reclamanata a aratat ca a acordat debitoarei , prin contractul de credit nr 9/1996 , un credit de 12.460.000 lei pe termen de 3 luni si ca in present creanta sa este de 66922439 lei , reprezentand

credit restant , dobanzi si cheltuieli de judecata .

Prin sentinta civila nr 408/2000 Tribunalul Calarasi a respins cererea creditoarei .

Pentru a pronunta aceasta sentinta , s-a retinut ca dispozitiile Legii nr 64/1995 , republicata , nu sunt aplicabile debitoarei , intrucat aceasta este o cooperativa de consum si ca atare , ii sunt aplicabile dispozitiile Legii nr 109/1996 .

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea .

Curtea a admis recursul creditoarei , a casat sentinta si in fond , a admis cererea creditoarei de incepere a prodedurii prevazute de Legea nr 64/1995 , republicata si a trimis cauza la aceeasi instanta pentru indeplinirea formalitatilor legale .

S-a retinut ca , potrivit art.10 din Legea nr 109 /1996 , cooperativa de consum , pentru a functiona are obligatia de a se inmatricula la Registrului Comertului de unde rezulta calitatea de comerciant a acesteia si pe cale de

consecinta ii sunt aplicabile dispozitiile art 1 din Legea nr 64 / 1995 , republicata . “Sectia comerciala , decizia nr 886 / 2000 .”

Micii comercianti .

Art. 34 Cod comercial prevede ca dispozitiile Codului comercial privind registrele comerciale nu se aplica colportorilor , comerciantilor care fac micul trafic ambulant , carausilor sau acelora al caror comert nu iese din cercul unei profesiuni manuale . Pornind de la aceste dispozitii legale , unii autori au considerat ca legea ar consacra o categorie a micilor comercianti , distincta de cea a marilor comercianti , in conceptia Codului commercial , volumul operatiunilor comerciale nu are relevanta asupra regimului juridic al comerciantilor.

In realitate , dispozitiile art 34 Cod commercial nu fac altceva decat sa scuteasca pe comercianti care desfasoara activitatile mentionate in indeplinirea unei obligatii profesionale , aceea de a tine registrele comerciale. Aceasta scutire este determinate de volumul redus al operatiunilor comerciale si este conceputa ca o masura de protectie a unor comercianti care , in general , nu au o pregatire adecvata pentru a tine registrele comerciale cerute de lege .

Potrivit art. 9 C. Com. nu are calitatea de comerciant , persoana care , in mod accidental face o operatiune de comert , dar este supusa legilor si jurisdictiei comerciale pentru toate contestatiile ce se pot ridica din aceasta operatiune . Imputernicitii sau auxiliarii comerciantului si anume : presupusii , comisii pentru negot , comsii calatori pentru negot nu au calitatea de comercianti , ca de altfel , nici administratorii unei societati comerciale , aceasta calitate apartine , dupa caz , comerciantului sau societatii comerciale in numele carora ei savarsesc fapte de comert . Apartenenta la o societate comerciala in nume colectiv nu confera asociatului calitatea de comercianti , nici asociatii comanditati nu devin comercianti .

Nu au calitatea de comerciant persoanele fizice care exercita profesiuni liberale si anume : medicii , arhitectii , avocatii , meseriasii , agricultorii .

Medicii nu sunt comercianti nici atunci cand isi desfasoara activitatea in cabinete private , nici atunci cand infiinteaza policlinici , spitale sau sanatorii private . Activitatea medicului , de a acorda ingrijiri medicale bolnavilor , nu este act de comert pentru ca nu este prevazuta in

art 3 al Cod com. si nu poate fi inclusa in nici unul din actele de comert enumerate de punctele 1 – 2 ale art .

Un spital sau un cabinet medical unde se acorda ingrijiri medicale bolnavilor nu poate fi considerat intreprindere de furnituri , in sensul art 3 pct 5 al C. com , deoarece prestatiile de alimente , medicamente si cazare ce se fac bolnavilor nu sunt decat “ un mijloc indispensabil si accesoriu profesiunii medicale si aceasta indiferent de natura ingrijirii , indiferent daca este vorba de sanatorii de chirurgie , de boli pulmonare , de boli interne.”

Practica judiciara a decis in mod constant ,de la inceputul secolului si pana azi,ca medicina nu este comert.Medicii care au obtinut autorizatii pe baza dispozitiilor art.25 din Decretul – lege nr. 54/1990 isi pot exercita profesiunea in mod independent , fara a fi considerati comercianti si fara a fi obligati sa se inscrie in registrul comertului dar si fara a putea angaja personal salariat cu contract de munca.Pentru utilizarea unui asemenea personal salariat este posibila incheierea unor contracte civile de locatiune a lucrarilor in conformitate cu prevederile art. 1470 , pct. 1 ., 1471 si 1478 Cod civil.

Avocatii

Avocatura acorda asistente juridica persoanelor fizice si juridice , in scopul apararii drepturilor si intereselor legitime ale acestora , cu respectarea legii si a ordinii de drept .Fiind o profesiune libera , avocatura nu este comert pentru ca nu se incadreaza in dispozitiile art. 3 al Cod com.

Meseriasii sunt persoane care ,pe baza cunostintelor dobandite prin scolarizare sau practica , executa anumite operatiuni de prelucrare si transformare a obiectelor muncii sau presteaza anumite servicii . Caracteristica activitatii pe care ei o presteaza consta in munca sa personala calificata asupra materiei ori in prestarea unor servicii .In cazul cand o persoana desfasoara o activitate personala limitata la exerxitarea meseriei sale , pe baza comenzilor clientilor si cu materialele acestora , activitatea respectiva are caracter civil si in consecinta , este supusa legii civile .In aceasta situatie , calitatea de comerciant a meseriasului este exclusiva.

Dar , daca meseriasul cumpara el materiale si executa anumite marfuri pe care le vinde clientilor sau meseriasul nu lucreaza singur , ci ajutat de alte persoane , se pune din plin problema daca , in acest caz, dobandeste sau nu calitatea de comerciant. Dupa unii autori , meseriasul nu devine comerciant , nici intr-o astfel de situatie , chiar daca efectueaza operatiuni comerciale , aceasta intru-cat asemenea operatiuni ar fi accesorii exercitiului meseriei .

Dupa o alta opinie , cat timp meseriasul se limiteaza la exercitarea meseriei sale ,el nu are calitatea de comerciant. Dar , din moment ce savarseste si fapte de comert , in conditiile prevederilor art. 7 C. com. , meseriasul dobandeste si calitatea de comerciant.

Deci ,el este considerat comerciant , in cazurile in care cumpara marfuri in vederea prelucrarii si revanzarii . Potrivit unei pareri recent exprimate in literatura juridica , de scutirea prevazuta de art. 1 , alin.3 al Legii nr. 26 / 1990 ar trebui sa beneficieze numai meseriasii care se limiteaza la exercitiul meseriei lor .De indata ce exercitarea meseriei este insotita de savarsirea unor fapte de comert obictive cu caracter profesional , meseriasul a devenit comerciant si , in aceasta calitate , este obligat sa se inmatriculeze in registrul comertului .

Agricultorii sunt persoane care se ocupa cu cultivarea pamantului . Ei nu desfasoara o activitate care sa aiba tangenta cu cea a comerciantului .Art. 5 din Codul Comercial prevede ca nu sunt considerate fapte de comert aceste operatii . Asa cum s-a precizat in literatura juridica , intru-cat vanzarea produselor agricole nu este o fapta de comert , ci un act juridic civil , inseamna ca agricultorii nu au calitatea de comercianti.

Ca si in cazul meseriasilor , prin art . 1 din Legea nr. 26 /1990 se prevede ca agricultorii nu au obligatia de a se inmatricula in Registrul Comertului.

In literatura juridica s-a exprimat parerea ca in acest caz n-ar fi vorba de “o scutire “ de obligatia de inmatriculare , ci de o” excludere “ a acestei obligatii , deoarece art. 5 Cod Comercial , prevede in mod expres ca agricultorii nu au calitatea de comercianti

In masura in care un agricultor ar savarsi fapte de comert , in conditiile art. 7 Cod Comercial , cumparand de exemplu , produse agricole pentru revanzare si ar desfasura aceasta activitate ca o profesiune , el devine comerciant si ca atare , va avea obligatiile acestuia , printre care si aceea de a se inmatricula in Registru Comertului .

Spre deosebire de comerciant , meseriasul , agricultorul , cel care exercita o profesiune liberala nu cumpara spre a revinde . Deci , in principiu , se poate spune ce este comerciant cel care face in mod obisnuit acte de comert , adica cumpara spre a revinde.

Pentru a fi comerciant trebuiesc indeplinite anumite conditii pentru dobandirea calitatii de comerciant si anume :

– sa savarseasca acte obiective de comert

– sa savarseasca aceste acte in nume propriu;

– sa savarseasca aceste acte nu numai in nume propriu , dar si ca o profesiune obisnuita .

In temeiul Cod com. , calitatea de comerciant se dobandeste in mod diferit , dupa cum este vorba de o persoana fizica sau societate comerciala . Deosebirea se explica prin caracterele specifice celor doua categorii de subiecte participante la raporturile comerciale .

Dovada calitatii de comerciant se face in conditii diferite , dupa cum este vorba de o persoana fizica sau de o persoana societate comerciala. Asa cum calitatea de comerciant se dobandeste , ea se si pierde ori inceteaza in anumite conditii . In privinta incetarii calitatii de comrciant trebuie sa se tina seama de conditiile in care aceasta calitate este dobandita.

CAPITOLUL 2

Calitatea de comerciant

Sectiunea 1

Conditii pentru dobandirea calitatii de comerciant.

Dupa cum rezulta din dispozitiile art. 7 din Cod Comercial roman , sunt comercianti :” aceia care fac fapte de comert avand comertul ca profesiune obisnuita “. Din acest fapt rezulta ca pentru a avea calitatea de comerciant , persoana fizica trebuie sa indeplineasca doua conditii : savarsirea de fapte de comert si exercitarea comertului ca profesiune obisnuita . Unii autori au adaugat si o a treia conditie si anume aceea ca faptele de comert sa fie savarsite in nume propriu “..Aceasta conditie este necesara pentru a delimita pe comerciant de “ auxiliarii “ folositi de acesta in activitatea comerciala .

Alti autori au considerat ca ar mai trebui adaugata si o a patra conditie si anume “cea a capacitatii , sau existenta autorizatiei administrative , atunci cand legea prevede o astfel de cerinta.

Toate aceste opinii care adauga elemente in plus la lege , au fost criticate , aratandu-se ca nu sunt necesare , intru-cat ele rezulta implicit din aplicarea principiilor generale. Calitatea de comerciant impune conditia capacitatii persoanei in cauza , dar ea priveste savarsirea actelor juridice in general si nu reprezinta o conditie spaciala pentru dobandirea calitatii de comerciant.

Autorizatia administrtiva este necesara pentru exercitarea comertului , dar nu constituie o conditie pentru dobandirea calitatii de comerciant .Aceasta calitate se dobandeste numai prin savarsirea faptelor de comert .

Deci , pentru a fi comerciant se cere, prin urmare , indeplinirea urmatoarelor conditii :

1.sa se savarseasca fapte obiective de comert ;

2.sa savarseasca aceste fapte in nume propriu ;

3.sa savarseasca aceste fapte nu numai in nume propriu , dar si ca o profesiune obisnuita .

1. Savarsirea unor fapte de comert obiective – constituie principala conditie pentru ca o persoana sa dobandeasca calitatea de comerciant . Faptele de comert obiective sunt prevazute in art. 3 din Codul Comercial . Dupa ce persoana a dobandit calitatea de comerciant , toate actele si faptele juridice ale comerciantului sunt “prezumate a fi comerciale “ conform art.4 din Codul Comercial si vom avea atunci acte de comert subiective.

De la actele obiective de comert , ajungem la calitatea de comerciant si de la comerciant la actele subiective de comert .

Actele obiective de comert sunt baza , fara de ele nu poate concepe calitatea de comerciant ,dupa cum fara un comerciant nu se poate concepe acte subiective de comert.

Calitatea de comerciant se dobandeste prin savarsirea de fapte de comert obiective , numai in masura in care aceste fapte au acest caracter pentru persoana care le savarseste .Daca , insa , o persoana savarseste fapte de comert mixte , nu devine comerciant , daca pentru ea , actele juridice incheiate au caracter civil.

Totodata , savarsirea faptelor obiective de comert trebuie “sa fie efectiva “ , nefiind sufucienta simpla intentie de a deveni comerciant. Imprejurarea ca o persoana are o firma inscrisa , la registrul comertului , nu ii ofera acesteia ,prin ea insasi , calitatea de comerciant , care poate fi dobandita numai daca persoana in cauza “savarseste efectiv fapte obiective de comert.Savarsirea efectiva de fapte de comert nu trebuie inteleasa numai ca o actiune directa , acest lucru putandu-se realiza si indirect , prin intermediul unei alte persoane , de exemplu a unui prepus.

Savarsirea faptelor de comert trebuie inteleasa in sens juridic , adica asumarea de catre persoana respectiva a raspunderii pentru urmarile actelor savarsite fie direct , fie indirect prin interpusi.

Savarsirea faptelor de comert obiective trebuie sa aiba si “caracter licit”. De exemplu , imprumuturile cu dobanzi camataresti , practicate si in tara noastra de grupari mafiote , nu confera calitatea de comerciant celui care se ocupa de asemenea operatiuni . Actele si operatiunile contrare ordinii publice si bunelor moravuri sunt nule si , ca atare , nu produc efete juridice.

Desi importanta , savarsirea de fapte de comert obiective nu constituie o conditie suficienta pentru dobandirea calitatii de comerciant , mai este necesar ca savarsirea de fapte de comert sa aiba caracter de profesiune.

2. Savarsirea faptelor de comert cu caracter de profesiune.

Cea de-a doua conditie impusa de Codul Comercial roman pentru dobandirea calitatii de comerciant , este aceea ca “exercitarea faptelor de comert sa se faca ca profesie obisnuita “. Considerarea ca faptele de comert se exerxita ca profesiune obisnuita , inseamna ca persoana respectiva se indeletniceste , in mod obisnuit , cu savarsirea acestor activitati . O persoana poate savarsi una sau mai multe fapte de comert obiective , se cere insa ca faptele de comert sa fie de natura ca , prin savarsirea lor , sa asigure posibilitatea exercitarii unei profesiuni . Unii autori au in vedere numai “actele constitutive de comert sau esentiale “ sau actele de comert fundamentale sau care sunt comerciale prin natura lor intrinseca .” In practica judiciara s-a statuat insa cu fermitate ca savarsirea unor fapte de comert obiective conexe , cum ar fi emiterea de cambii , chiar repetata , nu ar putea atribui calitatea de comerciant , deoarece aceasta operatiune nu poate constitui prin ea insasi exercitarea unei profesiuni.

Profesiunea reprezinta un mijloc de satisfacere a unor interese proprii , un izvor de obtinere a resurselor necesare existentei atat a comerciantului , cat si a familiei sale .

Legea registrului comertului nu modifica dispozitiile art.7 C.Com. ci creeaza numai o prezumtie ca , cel care este inscris in registrul comertului este comerciant. Aceasta prezumtie poate fi combatuta si ca atare , persoana respectiva nu este considerata comerciant daca nu face acte de comert cu titlu profesional . De asemenea , faptul ca un comerciant nu si-a radiat firma nu inseamna ca aceasta mai are calitatea de comerciant , cand el nu a mai facut acte de comert in conformitate cu art. 7 C Com. Neradierea firmei apare numai ca o neglijenta a acestuia , care nu impiedica sa se stabileasca ca nemai facand acte de comert , el nu mai este comerciant.

Curtea de casatie , dec. Nr. 3263 /1943, in “Practica judiciara in materie comerciala” , cit . asupra pag.129

Deci, savarsirea faptelor de comert cu caracter profesional se face cu scop de castig. In consecinta , “scopul castigului “ , desi neconsacrat de lege , trbuie adugat conditiilor cerute de lege pentru ca exerxitarea mai multor acte comerciale , in sine , nu constituie “ profesiune’ , deoarece profesiunea consta in exercitarea actelor in asa mod , incat sa formeze o ocupatie permanenta , sa fie un exeritiu atat de des si consecutiv , incat sa constituie , o conditie speciala de existenta si de viata sociala . Profesiunea este starea unei persoane care face din repetarea unor acte ocupatiunea vietii sale si de la care ea cere resursele existentei sale sociale “.

Tot doctrina releva faptul ca numai practica efectiva a comertului , ca profesie , acorda calitatea de comerciant unei persoane . Simpla notorietate publica si anume aceea ca o persoana pentru ca cineva sa devina comerciant . De altfel , si prin art. 9 Cod Com. o operatiune de comert nu poate fi considerata comerciant , cu toate ca operatiunea in sine este supusa legilor comerciale .

Savarsirea izolata a unor fapte de comert obiective , are drept efect nasterea unor raporturi juridice supuse legilor comerciale . Dar , prin savarsirea acestor fepte de comert nu a avut caracter profesional.

Conditia privind caracterul profesional al savarsirii faptelor de comert nu trebuie sa fie vorba de o activitate exclusiva a persoanei respective si nici macar de o activitate principala a acesteia .o persoana poate sa exercite mai multe profesiuni . Deci , indiferent daca este singura sau una dintre profesiunile exercitate sunt principale sau secundare , esential este ca savarsirea faptelor de comert sa intruneasca cerintele unei profesiuni.

Intru-cat caracterul profesional sau accidental al savarsirii faptelor de comert este considerat a fi o chestiune de fapt , el poate fi dovedit , in caz de litigiu , prin orice mijloc de proba admis de lege . Un indiciu al caracterului profesional al savarsirii faptelor de comert il poate constitui existenta unei intreprinderi , adica o organizatie sistematica a factorilor de productie : resurse naturale , capital , munca , de catre intreprinzator pe riscul sau , in vederea obtinerii unui profit . Existenta intreprinderilor poate rezulta din mai multe imprejurari de fapt , cum ar fi : existenta unui local in care se desfasoara activitatea , are o firma , are angajati auxiliari , face publicitate activitatii sale.

In sensul Codului Comercial , comeciantul este numai acela care face acte de comert , avand comertul ca o profesiune obisnuita . Faima de comerciant , care nu este insa corespunazatoare unei situatii obiective de fapt , nu-i acorda acestuia calitatea de comerciant , ci numai practica efectiva a comertului ca profesiune obisnuita .

( Curtea de casatie , dec . nr. 1432/1939, in “ Practica judiciara in materie comerciala “ , cit supra p.127)

O conditie esentiala a calitatii de comerciant este exercitarea actelor de comert in mod profesional .Exercitarea multor acte comerciale in sine nu constituie profesionalitate , deoarece profesionalitatea consta in exercitarea actelor in asa mod incat sa formeze o ocupatie perseverenta , sa fie un exercitiu asa de des si consecutiv incat sa constituie oarecum o speciala conditie de existenta si de viata sociala. Profesiunea este starea unei persoane care face din repetarea unor anumite acte , ocupatiunea vietii sale si de la care ea cere resursele existentei sale sociale . Nu exista insa profesiune , in sensul Codului Comercial , cand o persoana , ca incercare , atrasa de ocazii favorabile sau pentru a-si realiza un venit incidental , incheie mai multe acte comerciale , chiar si un timp mai indelungat necesar realizarii.( Curtea de Casatie , dec.1826 /1936 , in “ practica judiciara in materie comerciala “ , cit supra p.127).

3.Savarsirea faptelor de comert in nume propriu.

In afara celor doua conditii expres si explicit , prevazute de art. 7 din codul comercial roman , doctrina juridica mai mentioneaza si pe o a treia conditie si anume : “ savarsirea faptelor de comert sa se faca in nume propriu “ . Deci , in opinia autorilor care sustin indeplinirea acestei conditii , o persoana nu devine comerciant decat daca savarseste fapte de comert obiective cu caracter profesional , in nume propriu , independent si pe riscul sau .Se sustine ca aceasta conditie asigura delimitarea din punct de vedere juridic a comerciantului de auxiliarii folositi de acesta in activitatea sa , acestia fiind numai reprezentati ai sai .Reprezentantii comerciantului savarsesc , si ei , fapte de comert in nume propriu , angajeaza numele , raspunderea si patrimoniul sau in raporturile juridice cu tertii . In ceea ce ii priveste pe auxiliarii comerciantului ,acestia .atata timp cat actioneaza in cadrul insarcinarii primite de la comerciantul in numele caruia savarsesc faptele de comert, au numai statutul de auxiliari , raspunderea revenind comerciantului care i-a imputernicit .Astfel, prepusul este insarcinat cu comertul patronului sau , fie in locul unde acesta il executa , fie in alt loc; comisul pentru negot este insarcinat sa vanda marfurile in interiorul localului unde se exercita comertul . Comisii calatori pentru negot sunt reprezentanti insarcinati cu exercitarea comertului in alte localitati

In toate cazurile , intrucat reprezentatii savarsesc fapte de comert nu in nume propriu , ci in numele si pe seama altuia , ei nu au calitatea de comerciant , aceasta calitate apartine celui care le-a dat imputernicirea . Situatia este asemanatoare si in cazul administratorilor unei societati comerciale .Potrivit legii, administratorul incheie toate actele juridice cerute de aducerea la indeplinire a obiectului societatii . Obligatiile si raspunderile administratorului sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si de cele sociale prevazute de legea societatilor comerciale. Deci , si administratorii incheie actele juridice in numele si pe seama societatii , nu in nume propriu , calitatea de comerciant o are societatea comerciala.

In doctrine s-a discutat in legatura cu calitatea de comerciant a asociatilor societatii in nume colectiv. Potrivit legii , acestia raspund pentru obligatiile sociale nelimitat si solidar . In conceptia traditionala s-a considerat ca asociatii societatii in nume colectiv au ei insisi calitatea de comerciant . Aceasta opinie se baza pe faptul ca in firma societatii comerciale este cuprins numele unuia dintre asociati , ceea ce ar insemna ca asociatul exercita personal comertul prin intermediul societatii . Apoi , s-

a invocat si faptul ca asociatii sunt declarati in faliment odata cu societatea , in cazul incetarii platilor pentru datoriile comerciale ale societatii .

Asociatii societatii in nume colectiv exercita comertul pentru societate , iar nu in nume propriu . Avand personalitate juridica , societatea in nume colectiv are calitatea de comerciant.

In ceea ce priveste declararea in faliment a asociatilor odata cu societatea , ea a fost considerata ca expresia cea mai adecvata a raspunderii nelimitate si solidare a acestor asociati pentru obligatiile sociale . Trebuie aratat ca in conceptia Legii nr. 64/1995 , procedura reorganizarii juridice si a falimentului aplicata societatii in nume colectiv si societatii in comandita nu se extinde si asupra asociatilor . Potrivit art. 27 din lege , cererile creditorilor privind aplicarea procedurii fata de aceste societati raman fara efect fata de asociatii societatilor in cauza .

In concluzie , asociatii din societatea in nume colectiv si asociatii comanditati din societatea in comandita nu dobandesc prin simpla calitate de asociat sa aiba calitatea de comerciant dobandita anterior . Potrivit legii , societatea poate fi constituita nu numai de catre necomercianti , ci si de comercianti sau de necomercianti impreuna cu comercianti.

O problema controversata este cea legata de calitatea de comerciant in cazul savarsirii faptelor de comert prin persoane interpuse – prete – nom de exemplu , exercitarea comertului de catre debitorul supus procedurii falimentului prin intermediul altei persoane .

Intr-o opinie , calitatea de comerciant , o are persoana interpusa – mandatul prete-nom , deoarece , ceea ce intereseaza este numele sub care se savarsesc faptele de comert.

Dupa o alta opinie , trebuie sa prevaleze realitatea si , deci , calitatea de comerciant o are adevaratul stapan al afacerii –mandatul prete-nom.

Opinia se bazeaza pe faptul ca si in dreptul comun , actul este nul , daca fraudeaza legea . In sfarsit , dupa o alta opinie ,calitatea de comerciant o are atat persoana interpusa ,cat si persoana care exercita in realitate activitatea comerciala . In activitatea comerciala ,tertii au in vedere persoana cu care intra in raporturi juridice , bazandu-se pe creditul pe care aceasta il are in activitatea pe care o desfasoara.

Sectiunea 2

a . Dobandirea calitatii de comerciant.

Potrivit Codului Comercial ,calitatea de comerciant se dobandeste in mod diferit , dupa cum este vorba de o persoana fizica sau societate comerciala. Deosebirea se explica prin caracterele specifice celor doua categorii de sibiecte participante la raporturile comerciale.

2.1. Dobandirea calitatii de comerciant de catre persoana fizica .

Referitor la conditiile cerute pentru dobandirea calitatii de comerciant de catre persoana fizica , in doctrina nu exista un punct de vedere unitar. Astfel , pentru a dobandi calitatea de comerciant exista mai multe puncte de vedere legate de conditiile necesare dobandirii calitatii de comerciant astfel:

pentru a dobandi calitatea de comerciant ,persoana fizica trebuie sa indeplineasca doua conditii :

sa savarseasca fapte de comert si sa savarseasca faptele de comert ca profesiune obisnuita ;

in opinia altui autor , conditiile ce trebuiesc indeplinite sunt :

prima conditie este ca persoana fizica sa faca una sau mai multe fapte de comert, prevazute de art 3 C Com sau de leg. Com. Speciale , avnd in vedere caracterul enuntiativ al enumerarii .

– a doua conditie consta in efectuarea faptelor de comert ca profesiune obisnuita

Realizarea acestei conditii impune o anumita ritmicitate in savarsirea faptelor de comert obiective , in interval rezonabil de timp care sa conduca la ideea de ocupatie si care sa justifice motivatiile practicarii aceteia.

Ca un corolar al acestei conditii se impune a fi indeplinita si o a treia conditie si anume savarsirea de catre persoana fizica a faptelor de comert in nume propriu .

Asupra unor probleme primordiale , ca dobandirea calitatii de cimerciant , nu exista concordanta de opinii in doctrina , cu toate ca articolul 7 si ansamblul celorlalte dispozitii ale codului comercial sunt destul de clare in aceasta privinta .Astfel , pe cand unii autori mai cer conditia ca exercitiul comerutlui sa se faca “ in nume propriu “, altii angajarea raspunderii nelimitate a subiectului . In realitate , aceste doua conditii noi , adaugate celor precedente, nu aduc nimic nou, ci se deduc din principiile generale ale dreptului fara a fi necesare si caracteristice rofesiunii comerciale si tuturor activitatilor desfasurate in viata juridica a societatii .Prin urmare , numai acela care va lua asupra sa riscul raspunderii nelimitate fata de mediul juridic va fi comerciantul . Persoana fizica va dobandi calitatea de comerciant numai dupa ce indeplineste urmatoarele conditii :

1 . savarsirea unor fapte de comert ;

2 . savarsirea faptelor de comert cu caracter de profesiune ;

3 . savarsirea faptelor de comert in nume propriu;

Potrivit art 7 C. com “sunt comercianti aceia care pot face fapte de comert ,avand comertul ca o profesiune obisnuita , si societatile comerciale”.Art 1 alin 2 legea 26 / 1990 : “in sensul prezentei legi , comerciantii sunt personae fizice care exercita in mod obisnuir acte de comert , societatile comerciale , regiile autonome , si organizatiile cooperatiste . Prevederile alin 1 nu se aplica meseriasilor si taranilor care isi desfac produsele din gospodaria proprie 1.

Din analiza textelor citate rezulta ca , pentru dobandirea calitatii de comerciant persoana fizica , sunt cerute trei conditii :

– exercitiul de fapte de comert obiective de natura a constitui subiectul unei profesii comerciale , potrivit cu acceptiunea pe care o are aceasta notiune intr-un context social si economic determinant . Savarsirea de fapte de comert nu trebuie sa fie inteleasa in manifestarea ei materiala directa ci in sens juridic , de asumare a raspunderii pentru efectele juridice ale actelor de comert .

– exercitiul acestor activitati trebuie sa fie permanent sistematic , savarsit ca profesiune si nu doar intamplator si ocazional . Profesionalismul nu inseamna ca activitatea comerciala trebuie sa fie singura activitate a acelei persoane , nici macar nu se cere ca aceasta activitate sa fie principala activitate a persoanei .

In concluzie , doua elemente alcatuiesc aceasta conditie :

– un element de fapt : exercitiul sistematic de fapte de comert omogene .

– un element subiectiv : intentia de a deveni comerciant .

Ambele se cer a fi intrunite . Manifestarea intentiei , de exemplu prin achizitionarea unui fond de comert , neurmata de efectivul exercitiu al comertului , nu confera calitatea de comerciant . Daca insa este urmata de asemenea acte , se considera dobandirea calitatii de comerciant din momentul achizitionarii fondului.

– exercitiul comertului trebuie sa se faca in scop de castig.

Astfel , de exemplu , nu vor fi comercianti urmatoarele persoane :

– sotia care vinde marfuri in magazinul sotului .

– capitanul de vas , care il reprezinta pe armator .

asociatii societatilor comerciale , in nume colectiv , in comandita , cu raspandirea limitata .actionarii societatilor pe actiuni , pentru ca toate societatile sunt persoane juridice si deci subiecte de drept .

Ambele se cer a fi intrunite . Manifestarea intentiei , de exemplu prin achizitionarea unui fond de comert . Problema persoanelor interpuse apare in cazurile in care anumite incompabilitati sau decaderi impiedica o persoana sa foloseasca propriul sau nume , de exemplu avocati , magistrati .

Faptul ca legi speciale interzic anumitor categorii de persoane exercitiul comertului nu impiedica dobandirea calitatii de comerciant daca el totusi exercita comertul .

Cei care exercita comert cu prima fixa : tutun , timbre , sunt comercianti pentru ca efectueaza fapte de comert .

Inscrierea in registrul comertului – legea 26 / 1990 “comerciantii au obligatia ca , inainte de inceperea comertului , sa ceara inmatricularea in registrul comertului” , neurmata de exercitiul efectiv al comertului , nu confera calitatea de comerciant .

In dreptul italian ca si in dreptul german , calitatea de comerciant se dobandeste prin inscrierea in registrul comertului .

2.2 Dobandirea calitatii de comerciant de catre persoane juridice .

A . Dobandirea calitatii de comerciant de catre societatile comerciale .

Potrivit art 7 Ccom , pe langa persoanele fizice , au calitatea de comerciant si societatile comerciale . In prezent trebuie sa admitem ca sunt avute in vedere societatile comerciale reglementate de Legea nr 31 / 1990 :societatea in nume colectiv , societatea in comandita simpla , societatea pe actiuni , societatea in comandita pe actiuni si societatea cu raspundere limitata .

Spre deosebire de cazul persoanelor fizice , pentru care sunt prevazute conditiile dobandirii calitatii de comerciant , in cazul societatilor comerciale , art 7 Ccom se multumeste cu precizarea ca ele au calitatea de comerciant , fara sa arate in ce conditii dobandesc aceasta calitate . Deosebirea de reglementare juridica se explica prin specificul celor doua categorii de comercianti .

Societatea comerciala are o unica finalitate ; ea se constituie in scopul de a desfasura o activitate comerciala ; societatea este comerciala numai daca obiectul ei , prevazut obligatoriu in actul constitutiv , consta in savarsirea unei sau mai multor fapte de comert obiective . Exercitarea activitatii comerciale este ratiunea de a fi societati comerciale . In consecinta , pentru a dobandi calitatea de comerciant , societatea comerciala trebuie sa se constituie cu respectarea conditiilor prevazute de lege in acest sens .

Prin urmare , presoana fizica dobandeste calitatea de comerciant prin exercitarea comertului cu caracter profesional , pe cand societatea comerciala dobandeste aceasta calitate ab origine , prin insasi constituirea ei , independent de savarsirea vreunei fapte de comert . In calitatea sa de comerciant , societatea comerciala are toate obligatiile profesionale prevazute de lege pentru comercianti .

Societatile in nume colectiv si societatile in comandita simpla se constituie prin contract de societate , incheiat in forma autentica si inainte de a incepe activitatea comerciala trebuie sa ceara inscrierea in registrul comertului .

Dobandirea personalitatii juridice se face prin inmatriculare . Inmatricularea este dispusa de judecator care in prealabil verifica indeplinirea conditiilor prevazute de art. 3 .Prin judecator se intelege judecatorul unic al judecatoriei sau judecatorul delegat de registrul comertului .

Deoarece nici Legea nr 31 /1990 , nici Legea nr 20 / 1990 nu cintin nici o reglementare in aceasta privinta , credem ca in ambele ipoteze judecatorul trebuie sa pronunte o hotarare motivata , atacabila cu recurs la trebunalul judetean . In cazul radierilor , incheierea judecatorului delegat poate fi atacata la tribunalul judetean in termen de 15 zile de la pronuntare .

Societatile comerciale pe actiuni , cele in comandita pe actiuni si cele cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut , ambele avand continutul prevazut de art . 3 din lege . Functionarea lor este supusa autorizarii instantei in a carei raza teritoriala isi va avea sediul societatea , iar sentinta la registrul comertului . Si in aceste cazuri , societatea este persoana juridica din ziua inmatricularii in registrul comertului .

In cazul tuturor celor cinci forme de societati comerciale , calitatea de comerciant o au societatile comerciale si nu membrii acestora . Asociatii pt fi comercianti in numele si pe societatea lor , ca subiect de drept distincte , daca au acest titlu exercita comertul in mod profesional , dar simpla lor apartenenta la o societate nu le confera , prin ea insasi , calitatea de comerciant .

Societatile comerciale cu capital integral de stat , care pot adopta conform art 16 Legea nr. 15/1990 sub forma societatii pe actiuni sau forma societatii cu raspundere limitata , se infiinteaza si dobandesc printr-un act administrativ individual : hotararea guvernului sau decizia prefecturii judetene , dupa cum sunt unitati de interes national sau interes local . Pe baza actului de infiintare se inscriu in registrul comertului , iar actul de infiintare se publica in Monitorul Oficial .

B . Regiile autonome.

Potrivit art 135 din Constitutia Romaniei revizuita , proprietatea publica apartine statului sau unitatilor sale administrativ-teritoriale .Bogatiile de orice natura ale subsolului , caile de comunicatie , Spatiul aerian , apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosote in interes public , plajele , marea teritoriala , resursele naturale ale zonei economice si platoul continental , precum si alte bunuri stabilite de lege , fac obiectul exclusiv al proprietatii publice .

Bunurile proprietate publica sunt inalienabile . In conditiile legii , ele pot fi date in administrarea regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concensionate sau inchiriate . Referitor la regiile autonome , infiintate in temeiul Legii nr 14/1990 , se pune problema de a sti daca ele au sau nu calitatea de comerciant .

Potrivit Legii nr . 15 /1990 , regiile autonome se organizeaza si functioneaza in ramurile strategice ale economiei nationale : industria de armament , energetica , exploatarea minelor si a gazelor naturale , posta si transporturi feroviare . Ele sunt persoane juridice si functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara . Prin activitatea desfasurata , regiile autonome trebuie sa-si acopere cheltuielile din veniturile realizate si sa obtina profit .

Avand in vedere toate aceste caracteristici , concluzia care se impune este aceea ca regiile autonome au calitatea de comerciant . In sprijinul acestei concluzii pot fi invocate si dispozotiile art 1 alin 2 din Legea nr 26/1990 , care prevad ca , in sensul acestei legi , sunt comercianti si regiile autonome .

Calitatea de comerciant a regiei autonome se dobandeste din momentul infiintarii sale , dupa caz , prin hotarare a guvernului sau prin decizia organului administratiei publice locale . Deoarece au calitatea de comerciant , regiile autonome sunt supuse unor reglementari care sunt aplicabile si societatilor : legea impoziltului pe profit , legea privind organizarea si functionarea controlului financiar , legea contabilitatii .

C . Organizatiile cooperatiste .

Potrivit legii organizatiile cooperatiste desfasoara o activitate de producere si desfacere de marfuri , de prestari de servicii . Intrucat prin desfasurarea acestei activitati se urmareste obtinerea de profit , ea are un caracter comercial . In consecinta , organizatiile cooperatiste au calitatea de comerciant .

Art. 1 si 2 din Legea nr. 26 / 1990 mentioneaza si organizatiile cooperatiste in categoria comerciantilor , care au obligatia de a se inmatricula in registrul comertului . Organizatiile cooperatiste pot dobandi calitatea de comerciant fie prin inmatricularea lor in registrul comertului , fie prin construirea lor in societati comerciale si apoi inmatricularea sub aceasta forma .

D . Asociatiile si fundatiile .

Potrivit legii , scopul infiintarii asociatiilor si fundatiilor este desfasurarea unei activitati dezinteresate : activitate culturala , sportiva , caritabila , iar nu obtinerea unui profit .Deci , asociatiile si fundatiile nu au calitatea de comerciant . Cu toate ca nu au calitatea de comerciant , asociatiile si fundatiile pot savarsi anumite fapte de comert . Mai mult , art. 47 din O.G nr 26 / 2000 recunoaste asociatiilor dreptul de a infiinta societati comerciale ; de exemplu , o asociatie organizeaza un restaurant pentru membrii sai sau participa la construirea unei societati comerciale .

In toate cazurile , raporturile juridice izvorate din savarsirea faptelor de comert sunt supuse legilor comerciale .

E . Statul si unitatile sale administrativ-teritoriale.

Art 8 C. com prevede ca „statul , judetul si comuina nu pot avea calitatea de comercianti .Aceasta conceptie a Codului comercial era pe deplin justificata la data adoptarii sale , cand activitatea statului si a unitatilor sale administrativ-teritoriale privea numai serviciile publice . De

multa vreme , insa , statul a intervenit in activitatea economica , mai ales acolo unde initiativa particulara s-a dovedit mai putin fructuoasa : transporturi , posta , telefon , telegraf . Mai mult , statul a monopolizat exploatarea unor bogatii sau industrii . In toate aceste activitati , statul se manifesta ca orice agent economic , in raporturile juridice la care participa.

Pornind de la faptul ca statul savarseste , pe langa actele de autoritate , necesare functionarii serviciilor publice si acte c caracter privat , in doctrina s-a considerat ca el este subiect al raporturiloe comercoale . Deci , cu toate ca nu are calitatea de comerciant , statul poate savarsi anumite fapte de comert si ,ca urmare , raporturile juridice care iau nastere sunt supuse legilor comerciale .

Concluzia este deopotriva valabila si pentru unitatile administrativ- teritoriale . De remarcat ca savarsirea de fapte de catre stat si unitatile sale administrativ-teritoriale priveste numai serviviile publice de gestiune privata , adica serviciile publice industriale si comerciale .

Sectiunea 3

Dovada calitatii de comerciant

In cazul unui litigiu , se poate pune problema existentei calitatii de comerciant a uneia dintre partile litigiante . Potrivit legii sarcina probei revine partii care formuleaza anumite pretentii . Deci , cel care invoca ori neaga calitatea de comerciant a unei persoane fizice sau a unei societati comerciale trebuie sa faca dovada . O astfel de dovada se poate face cu orice mijloace de proba admise de legea comerciala . Dovada calitatii de comerciant se face in conditii diferite dupa cum este vorba de o persoana fizica ori o societate comerciala .

A . Dovada calitatii de comerciant a unei persoane fizice .

In cazul persoanei fizice , intrucat calitatea de comerciant se dobandeste prin savarsirea faptelor de comert obiective cu caracter profesional , inseamna ca aceasta calitate se poate proba numai prin prezentarea unor dovezi din care sa rezulte ca persoana in cauza a savarsit efectiv una sau mai multe fapte de comert prevazute de art . 3 Ccom ca profesiune obisnuita in nume propriu . Deci , calitatea de comerciant nu se considera probata cu dovezi privind existenta autorizatiei administrative de exercitare a comertului , inmatricularea in registrul comertului , titulatura de comerciant folosita in anumite inscrisuri , dobandirea nui fond de comert , plata unor impozite pe profit . Toate aceste elemente sunt simple prezumtii , care pot fi combatute cu proba contrara . Ele ar putea fi folosite numai impreuna cu alte mijloace de proba din care rezulta exercitiul efectiv al comertului de catre persoana in cauza .

B . Dovada calitatii de comerciant a societatii comerciale

In cazul societatii comerciale , calitatea de comerciant se dobandeste prin insusiconstruirea societatii . Deci , calitatea de comerciant a societatii comerciale se poate proba priun dovedirea constituirii societatii in conditiile prevazute de lege .

Un mijloc de dovada care ar putea fi folosit este copia certificata de pe inregistrarea in registrul comertului a societatii comerciale .

In cazul regiei autonome si organizatiei cooperatiste , calitatea de comerciant se poate proba , in mod asemanator , prin dovedirea infiintarii lor in canditiile stabilite de lege , putandu-se foolosi copia certificata de pe inmatricularea in registrul comertului .

Sectiunea 4

Incetarea calitatii de comerciant

Asa cum calitatea de comerciant se dobandeste , ea se si pierde ori inceteaza in anumite conditii . In privinta incetarii calitatii de comerciant , trebuie sa se tina seama de conditiile in care aceasta calitate este dobandita.

1 . Incetarea calitatii de comerciant a persoanei fizice .

In cazul persoanei fizice , de vreme ce calitatea de comerciant se dobandeste prin savarsirea unor fapte de comert obiective cu caracter profesional , inseamna ca persoana in cauza inceteaza sa mai aiba calitatea de comerciant in momentul in care nu mai savarseste fapte de comert ca profesiune .

Trebuie observat ca incetarea savarsirii faptelor de comert poate sa fie temporara si , deci , ea sa fie reluata . Pentru a avea efectul incetarii calitatii de comerciant , trebuie ca incetarea savarsirii faptelor de comert sa fie efectiva si din ea sa rezulte intentia de a renunta la calitatea de comerciant .

Conditiile pentru incetarea calitatii de comerciant persoana fizica sunt :

a. inregistrarea unei cereri de radiere din registrul comertului si efectuarea radierii .

b. incetarea faptica a exercitiului comertului .

Calitatea de comerciant poate produce efecte juridice si dupa incetarea comertului . Astfel comerciantul retras din comert va putea fi declarat in faliment pentru datoriile comerciale cantractate anterior .

Decretul-Lege nr 54 / 1990 mai prevede in art 28 din final si posibilitatea autorizatiei , in doua situatii :

a. incalcarea prevederilor autorizatiei .

b. incalcarea dispozitiilor legale privind desfasurarea activitatii .

In cazul unui comerciant persoana fizica retragerea autorizatiei de exercitare a comertului antreneaza si pierderea calitatii de comerciant .

Litigiile avand ca obiect retragerea autorizatiei sunt competenta tribunalelor judetene , care pot fi sesizate in cel mult 10 zile de la retragerea autorizatiei .

2. Incetarea calitatii de comerciant a persoanelor juridice .

A . Societatile comerciale .

In cazul societatii comerciale , intrucat dobandirea calitatii de comerciant este legata de insasi construirea societatii comerciale ca persoana juridical , inseamna ca aceasta calitate se pierde in momentul cand societatea inceteaza sa mai existe ca persoana juridical . Intrucat dobandirea de catre societatea comerciala a calitatii de comerciant nu esete legala de savarsirea faptelor de comert , ci exclusiv de construirea societatii , incetarea activitatii societatii nu duce la pierdera calitatii de comerciant .

Societatile comerciale isi inceteaza existenta prin dizolvare sau ca o consecinta a fuziunii .

I . Dizolvarea societatilor comerciale .

Dizolvarea societatilor comerciale poate avea loc in urmatoarele situatii :

A . Dizolvarea oricarei societati comerciale se produce prin efectul legii in urmatoarele situatii :

1. expirarea durateri societatii stabilita prin contract si statut daca exista.

2. imposibilitatea atingerii scopului sau , dinpotriva , apuizarea actiunii de realizare a acestui scop . Exemple :

– importul unui produs si interzicerea importarii lui .

– terminarea construirii unei lucrari .

3. falimentul .

4. reducerea capitalului social sau micsorarea capitalului social sub minimul legal , daca asociatii nu decid completarea lui.

B . Dizolvarea oricarei societati comerciale se mai poate produce si prin vointa asociatilor , exprimata prin hotararea adunarii generale .

Situatii aplicabile unora dintre formele de societati comerciale :

a. Societatile pe actiuni cu capital privat se dizolva prin efectul legii atunci cand numarul actionarilor s-a redus sub cinci si acest numar minim de asociati nu a fost completat in timp de 6 luni .

b. Societatile in nume colectiv si cele ci raspundere limitata se dizolva prin efectul legii si ca o consecinta a urmatoarelor situatii : falimentul , incapacitatea , excluderea , retragerea sau moartea unuia dintre asociati cand , datorita acestor cauze , numarul asociatilor s-a redus la unul singur si nu exista clauza de continuare ci mostenitorii .

c . Societatea in comandita simpla sau in comandita pe actiuni cand are un singur comanditat , dizolvarea ei se produce prin efectul legii ca urmare a urmatoarelor situatii :

– incapacitatea , excluderea , retragerea sau falimentul unicului asociat comanditat .

– moartea unicului asociat comanditat, daca nu exista clauza de continuare a acesteia

cu mostenitorii .

C . Societatea in comandita simpla cu un singur asociat comanditar :

– se dizolva prin moartea unicului asociat comanditar .

– se desfiinteaza prin retragerea , excluderea sau falimental singurul comanditar .

Potrivit legii , dizolvarea societatii nu atrage dupa sine pierderea automata a personalitatii juridice a societatii . Intr-o astfel de situatie , societatea nu mai poate face operatiuni comerciale noi , dar poate face operatiunile necesare lichidarii . Aceasta inseamna ca , practic , personalitaea juridica a societatii inceteaza odata cu ultima operatiune de lichidare .

II Fuziunea societatilor comerciale – se poate produce in doua modalitati :

– prin absortie , antrenand incetarea existentei uneia dintre cele doua societati care au fuzionat .

– prin crearea unei noi societati , avand drept efect incetarea existentei ambelor societati comerciale care au fuzionat .

Potrivit art 174 Legea 31 / 1990 putem considera ca fuziunea este posibila si intre

societati comerciale avand forme diferite . Obligatoriu este sa se respecte puritatea formei societatii supravietuitoare sau nou – nascute , hibridarea fiind contrara legii .

Fuzionarea se hotareste de fiecare societate in parte ci respectarea procedurii de modificare a contractului de societate si a statului .

B . Regiile autonome .

Infiintate conform Legii nr . 15 /1990 , regiile autonome isi inceteaza existenta in acelasi mod in care sunt infiintate adica tot prin hotararea guvernului sau prin decizia prefecturii judetene .

C . Cooperatiste .

Organizatiile cooperatiste isi inceteaza existenta prin hotararea adunarii generale de dizolvare sau de reorganizare ca societate comerciala .

CAPITOLUL III

Conditiile de exercitare a activitatii comerciale .

Sectiunea 1

Principiul libertatii comertului .

Constitutia din 19 octombrie 2003 stabileste ca economia Romaniei este o economie de piata . Deci , economia tarii se bazeaza pe proprietatea privata si se dezvolta prin actiunea legii cererii si a ofertei . In aceste conditii de organizare a economiei , statul este obligat sa asigure libertatea comertului , protectia concurentei loiale , crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie potrivit art 135 din Constitutie . Statornicind ca dreptul la munca nu poate fi indragit , Constitutia dispune ca alegerea profesiei este libera (art 41) , iar exercitiul acestei libertati poate fi restrans , numai prin lege si numai daca se impune , dupa caz , pentru apararea sigurantei nationale , a ordinii , a sanatatii ori a moralei publice , a drpturilor si libertatilor cetatenilor (art 33 ) .

Daca alegerea profesiei este libera , inseamna ca orice persoana are libertatea sa exercite o profesie comerciala , in functie de dorintele si interesele sale . Accesul liber la profesiunile comerciale cunoaste anumite limite , stabilite de lege , care au un fundament diferit . Astfel , legea stabileste anumite conditii speciale privind capacitatea persoanei fizice de a desfasura o activitate comerciala .Prin lege sunt instruite unele incapacitati , care sunt menite sa protejeze anumite persoane , punandu-le la adapost de consecintele grave ale unei profesiuni comerciale.

Apoi , legea stabileste anumite incompatibilitati, decaderi si interdictii din dreptul de a face comert , precum si anumite autorizatii pentru a desfasura o activitate comerciala . Ele au ca scop protectia interesului general , adica respectarea ordinii publice si a bunelor moravuri.

Sectiunea 2

Capacitatea persoanei fizice ceruta pentru a fi comerciant .

Cu privire la capacitate , trebuie facuta distinctie intre capacitatea persoanei fizice de a face acte de comert izolate si capacitatea ceruta pentru

a fi comerciant . Codul comercial nu cuprinde dispozitii speciale privindn

capacitatea de face acte de comert izolate . In consecinta , pentru incheierea acestor acte se cer a fi indeplinite conditiile generale ale dreptului civil referitoare la incheierea actelor juridice .

In ceea ce priveste capacitatea de a fi comerciant , Codul Comercial cuprinde unele dispozitii speciale in art. 10-12 care se refera la minor si la

femeia casatorita . De mentionat , insa , ca dispozitiile art. 10-12 C. Com. privind incapacitatea femeii casatorite , au fost abrogate prin legea din 20 aprilie 1932 referitoare la ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate.

Capacitatea deplina a persoanei fizice de a-si asuma obligatii savarsind acte juridice –capacitatea de exercitiu – incepe dela data cand persoana devine majora , adica la implinirea varstei de 18 ani sau cand minorul se casatoreste , dobandind asfel capacitatea deplina de exercitiu.

Datorita faptului ca art. 10 din C. Com . care prevedea ca varsta minima pentru recunoasterea capacitatii de a fi comerciant.

I . Minorul. Nu are capacitatea de a fi comerciant persoanacare are conditia juridica de minor .

Incapacitatea de a fi comerciant priveste pe orice minor . Ea se refera nu numai la minorul sub 14 , care este lipsit de capacitate de exercitiu , ci la minorul care a implinit aceasta varsta , care are capacitate de exercitiu restransa .

In literatura de specialitate au fost exprimate mai multe puncte de vedere in ceea ce priveste capaciotatea minorului de a fi comerciant , astfel :

– un prim punct de vedere afirma ca , daca in materie civila , minorul de 16 – 18 ani poate incheia anumite acte juridice , in materie comerciala , aceasta categorie de minori nu este acceptata a dobandi calitatea de comerciant si nu poate face fapte de comert nici daca ar avea incuviintarea reprezentantilor legali

– un al doilea punct de vedere prevede ca parintii sau in lipsa lor tutorele pot

continua comertul in interesul unui minor dar numai cu autorizarea instantei , autorizare ce va fi publicata in conditiile legii . In aceasta situatie indeplinirea obligatiilor profesionale ce revin comerciantilor se vor analiza in persoana reprezrntantilor minorului iar consecintele neindeplinirii sau indeplinirii lor defectuase se rasfrang tot asupra acestora . In opinia altui autor minorul poate exercita comertul personal dar se mai poate ca reprezentantul legal sa exercite comertul pentru minor . In ambele cazuri , legea prevede anumite abilitari , precum si anumite publicitati , fara indeplinirea carora minorul nu devine comerciant . De aici rezulta doua ipoteze :

1 . minorul exercita personal comertul

2 . comertul este exercitat de reprezentantul legal in numele minorului.

1 . Conditiile cerute pentru ca minorul sa exercite personal comerul pentru ca minorul sa poatea exercita personal un comert , sa fie deci comerciant , se cere indeplinirea urmatoarelor conditii :

a . minorul trebuie sa fie emancipat potrivit dreptului civil . In dreptul civil emanciparea este de doua feluri :

– emanciparea de drept care are loc prin casatoria minorului

– emanciparea expresa adica acordata de tata , sau in lipsa de tata de catre mama. Cand au murit ambii parinti , emanciparea se acorda de consiliul de familie .

b . minorul trebuie sa aiba 18 ani impliniti .

Codul de comert tinand seama ca emanciparea prin casatorie poate avea loc si la o varsta mai mica , femeia se poate casatori la 15 ani , nu s-a multumit sa vada ca minorul spre a deveni comerciant trebuie sa fie emancipat , ci a cerut in plus varsta minima de 18 ani .

c . autorizarea speciala de a face comert .

Aceasta autorizare este necesara , fie ca emanciparea a fost de drept , fie ca emanciparea s-a acordat expres . Cel care emancipeaza pe un minor , ii da acestuia puterea de a-si administra singur averea lui .

Dar pentru a face actele necesare unui negot , legiuitorul mai cere ca acela , care emancipeaza un minor sa-si dea seama daca minorul , pe langa administrarea averii , poate face comert , adica poate sa exercite acte , ce depasesc cadrul actelor de simpla administratiune . De aceea legea cere o autorizare speciala prin care , fie parintii , fie consiliul de familie si tribunalul sa precizeze , ca minorul poate face comert .

Autorizarea aceasta de a face comert poate sa fie :

– generala , de a face orice comert .

– speciala , de a face numai anumite acte de comert .

Daca autorizarea este generala , minorul va putea face orice operatiune necesara oricarui comert . Daca este speciala – autorizare pentru o anumita ramura de negot – minorul nu va putea face decat actele referitoare la acel negot , pentru care a fost autorizat in mod legal .

Autorizarea data de tribunal , pentru continuarea comertului in numele minorului constituie un mijloc de ocrotire al intereselor legitime ale minorului . Autorizarea continuarii comertului , pe care o da instanta , va trebui publicata in Monitorul Oficial .

d . publicarea actelor de emancipare si autorizare .

Un minor chiar daca este emancipat si are 18 ani , nu poate incepe negotul sau decat dupa ce au fost indeplinite dispozitiunile articolului 10 Ccom , in ceea ce priveste publicarea actelor de emancipare si autorizarea de a face comert .Legea prevede ca actele de emancipare , precum si in circumscriptia caruia minorul isi va stabili sediul principal al comertului sau . La acest tribunal , actele de emancipare si actele de autorizare vor fi transcrise intr-un registru special .

Primul act , care trebuie transcris in registrul pentru comercianti , este actul de emancipare si actul de autorizare a minorului de a face comert.

Pe langa transcriere , legea mai cere tot prin art.10 , publicarea si afisarea actelor de emancipare si autorizare . Afisarea se face in sala tribunalului , in sala comunei , in care comerciantul isi va exercita comertul in localul bursei celei mai apropiate , daca nu exista o bursa in chiar acea comuna .Actele mentionate se vor publica in foaia anunturilor judiciare a localitatii in care minorul isi va exercita comertul sau. Transcrierea , afisarea si publicarea , se vor face prin ingrijirea grefierului tribunalului.

La dosar se vor pastra procesele verbale constatatoare ca s-au indeplinit afisierele , de asemenea , la dosar se va pastra un exemplar din foaia anunturilor judiciare , in care s-au publicat emanciparea si autorizarea de a face comert.

Inainte de a indeplini conditiile enumerate mai sus, minorul nu poate dobandi calitatea de comerciant. Orice acte de comert , pe care le-ar face minorul nu sunt valabile , inainte de a se indeplini toate cele patru conditii enumerate.

A.Efectele indeplinirii conditiilor .

Un minor autorizat de a face comert , este deplin capabil intocmai ca si u ,major pentru toate actele cu referinta la comertul sau. El va putea face acte de administratiune , dar si acte de instrainare a bunurilor sale mobile si imobile. Totodata , va putea vinde ,va putea sa ipotecheze , codul comercial nu pune nici o limita privitoare la actele pe care minorul le savarseste in legatura cu comertul sau. Sistemul codului nostru este imperfect , pentru ca ii da minorului o capacitate deplina egala cu aceea a

majorului , numai pentru actele referitoare la negotul sau si atunci poate sa nasca o indoiala daca un act este sau nu cu referinta la negot , pe cand minorul emancipat si autorizat sa faca comert , ar trebui sa fie asimilat in totul majorului.

De aici rezulta distinctia , ca minorul poate sa vanda imobile , daca vanzarea este in legatura cu negotul sau , dar nu poate sa le vanda , daca nu este in legatura cu acest negot.Aceasta dispozitiune a codului va trebui sa fie modificata in sensul ,ca minorul emancipat si autorizat sa faca comert , va fi socotit de catre legiuitor ca deplin capabil in toate domeniile , nu numai in domeniul dreptului comercial.

B.Revocarea autorizarii date minorului de a face comert.

Autorizarea de a face comert poate sa fie revocata , caci se poate , ca minorul sa nu corespunda asteptarilor .Se poate intampla , ca minorul , incepand sa-si exercite profesia , sa arate ca nu este un om priceput sau ca-si risipeste avutul sau.In acest caz legea pune la dispozitia persoanelor , care l-au autorizat , posibilitatea de a revoca autorizarea cum minorul a inceput sa exercite comertul , sau nu si-a inceput comertul .

Daca minorul nu a inceput inca comertul sau , revocarea se face numai printr-o daclaratiune , care trebuie sa fie transcrisa , afisata si publicata potrivit art.10 .Daca minorul a inceput sa exercite comertul , legea prevede ,ca revocarea nu se mai poate face decat pe cale judecatoreasca , adica revocarea trebuie sa fie ceruta de la tribunal si tribunalul in camera de consiliu, trebuie sa asculte si pe minor.

Revocarea fie ca se da fara interventia justitiei , fie ca se da cu interventia justitiei , nu poate vatama drepturile celor de-al treilea , ce decurg din obligatiunile nascute mai inainte ca revocarea sa le fie opozabila.

C. Conditiile pentru ca minorul emancipat sa faca acte de comert izolate

In conceptia Codului Comercial, incapacitatea minorului priveste inceperea unui comert. Minorul nu are capacitatea de a incepe un comert.Legea permite insa combinarea comertului in numele minorului. Se au in vedere acele cazuri in care s-ar afla minorul , de a fi titularul unui de comert dobandit pe cale succesorala .In masura in care , in asemenea cazuri , comertul ar fi profitabil , continuarea comertului in numele minorului constituie un mijloc de ocrotire al acestuia . De aceea , art. 13 C. Com prevede posibilitatea continuarii comertului in numele minorului , prin intermediul parintilor sau , dupa caz, al tutorelui.

Continuarea comertului in numele minorului se face cu autorizatia instantei , care trebuie publicata in Monutorul Ofidial si inregistrata in registrul comertului. Persoana imputernicita sa continue comertul in numele minorului poate savarsi toate actele necesare exercitarii comertului.

Sunt excluse , desigur , actele care ar contraveni scopului continuarii comertului , de exemplu : vanzarea fondului de comert.Intrucat comertul este continuat in numele minorului , doctrina a decis ca , prin savarsirea faptelor de comert , minorul dobandeste calitatea de comerciant , iar nu parintele sau tutorele .

Stim ca puterea parinteasca este atributiunea tatalui si a mamei . Cat timp sunt amandoi laolalta , tatal este reprezentantul familiei , el isi da consimtamantul ori de cate ori autoritatea paterna este chemata sa se manifeste . Daca tatal a murit , este absent , sau interzis , atunci mama exercita puterea parinteasca ,iar daca lipsesc ambii parinti , atunci tutorul poate fi autorizat de a continua un comert in interesul unui minor.Autorizarea trebuie sa fie data parintilor de catre tribunalul civil, iar tutorelui de catre consiliul de familie si omologata de catre tribunal.Actul de autorizare dat fie parintilor , fie tutorelui , va fi transcris , afisat si publicat .

In cazul incetarii platilor , minorul va fi suppus procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului .Dar , sanctiunile penale pentru pentru infractiunile savarsite in cursul procedurii se aplica reprezentarului , deoarece ele privesc persoana care a comis infractiunea.

In codul comercial sunt dispozitii speciale pentru persoana falitului: comerciantul falit este inscris pe lista falitilor si daca nu a fost reabilitat , nu mai poate sa intre in localul de bursa , nu poate fi nici alegator , nici eligibil la Camerele de Comert , nu poate fi alegator nici la alegerile pentru Parlament.

Minorului nevinovat nu i se pot aplica sanctiunile din materia falimentului.

O problema se pune in legatura cu capacitatea de a fi comerciant a minorului care a implinit varsta de 16 ani.Ar trebui sa i se recunoasca acestui minor capacitatea de a fi comerciant , de vreme ce , potrivit art. 10 din Decretul nr. 31 /1954 , minorul de 16 ani poate sa incheie contractul de munca ori sa intre intr-o organizatie cooperatista , fara a avea nevoie de incuviintarea parintilor sau a tutorelui.Cu toate ca legea recunoaste acestui minor , capacitatea de a incheia actele mentionate , fara incuviintarea ocrotitorului legal , consideram ca dispozitiile citate nu pot justifica recunoasterea capacitatii de a fi comerciant unui minor care a implinit varsta de 16 ani .

Concluzia se bazeaza , in primul rand , pe deosebirile care exista intre conditia juridica a salariatului sau a membrului organizatiei cooperatiste si cea a comerciantului .Salariatul ori membrul organizatiei cooperatiste se afla intr-un raport de subordonare si are dreptuirle si obligatiile rezultate din raportul de munca , pe cand comerciantul isi asuma personal obligatii prin actele juridice pe care le incheie , cu consecinte grave pentru patrimoniul sau , inclusiv aplicarea procedurii falimentului in cazul in cazul incetarii platii.

In al doilea rand , solutia se bazeaza pe dispozitiile art. 10 C. Com., care , pentru recunoasterea capacitatii de a fi comerciant unui minor cereau , pe langa conditiile emanciparii si autorizarii si conditia ca minorul sa fi implinit 18 ani.Deci , in conceptia Codului Comercial , varsta minima pentru recunoasterea capacitatii de a fi comerciant era 18 ani. Cu toate ca , in perioada actuala , aptitudinile si cunostintele tinerilor sunt superioare comparativ cu epoca adoptarii Codului Comercial ,totusi consideram ca incapacitatea de a fi comerciant a minorului , indiferent de varsta , continua sa-si pastreze valentele sale de mijloc de protectie a minorului.

II. Femeia maritata

O problema se pune in legatura cu capacitatea femeii minore casatorite .Potrivit legii , femeia se poate casatori la implinirea varstei de 16 ani si cu dispensa , la implinirea varstei de 15 ani, si prin casatorie , dobandeste calitatea deplina de exercitiu.Cu toate ca , prin casatorie , femeia minora dobandeste deplina capacitate de exercitiu , socotim ca ea nu poate avea capacitatea de a fi comerciant , pana la implinirea varstei de 18 ani .

Asa cum am aratat , recunoasterea deplinei capacitati de exercitiu minorei casatorite se intemeiaza pe principiul egalitatii care trebuie sa existe intre soti in timpul casatoriei .Aceasta ratiune a legii nu este cu nimic incalcata , sub aspectul care se discuta ,deoarece, nici barbatul nu are capacitate de a fi comerciant inainte de implinirea varstei de 18 ani .

Potrivit Codului Comercial roman , femeia maritata nu poate fi comercianta , decat cu autorizarea sotului . Autorizarea poate fi expresa sau tacita .Cand comertul femeii este notoriu , consimtamantul se prezuma afara numai daca sotul nu-i interzice exercitarea comertului si in cazul acesta interzicerea trebuie sa fie expresa si publicata potrivit celor cuprinse in art.10.

Autorizarea , ca si la minori , poate fi generala sau numai pentru o ramura de comert .Trebuie facuta distinctie intre sotia comercianta si sotia comerciant.

Sotia unui comerciant , chiar daca face o fapta de comert, cu ocazia exercitiului comertului barbatului sau , nu devine prin aceasta comerciala.Ca sa fie si ea comerciala , trebuie ca pe langa comertul barbatului sa aiba si ea un comert propriu .Dupa dreptul comercial , barbatul este suveran sa acorde sau sa refuze autorizarea .In dreptul civil, cand barbatul refuza ,fara just motiv ,sa dea autorizarea sa pentru un act pe care femeia vrea sa-l faca , femeia se poate adresa justitiei , pentru a capata autorizarea .In acest caz, femeia someaza pe barbat sa-si dea consimtamantul si daca barbatul refuza , sotia cheama pe barbat inaintea tribunalului civil , unde acesta expune cauzele refuzului sau. Tribunalul apreciaza , si ,daca gaseste ca refuzul barbatului nu este justificat , acorda el aceasta autorizare.

In dreptul comercial, barbatul este suveran in a acorda sau a refuza autorizarea .In art.15 Codul Comercial, se spune cand femeia poate sa fie autorizata de justitie de a face comert, de aici rezulta ca tribunalul nu poate sa cheme pe barbat si sa aprecieze daca motivele invocate de acesta nu sunt intemeiate si in contra vointei lui, sa dea autorizare de a face comert.

Temeiul acestei deosebiri dintre codul civil si codul comercial este ca , pe cand autorizarea in civil se da pentru un singur act , in materie comerciala , autorizarea e generica si implica mari riscuri.Este vorba ca femeia sa imbratiseza profesiunea de comercianta ; de o profesiune care desface oarecum pe femeie de caminul conjugal si trece dintr-o categorie sociala in alta categorie sociala.

III. Persoana pusa sub interdictie

Conform prevederii art. 14 C. Com. , persoana pusa sub interdictie nu poate fi comerciant si nici continua comertul. Neavand discernamant , din cauza alienatiei ori debilitatii mintale, persoana in cauza este pusa sub interdictie. In consecinta , ea nu va mai putea incheia acte juridice , inclusiv actele juridice pe care le reclama activitatea comerciala .Legea interzice acestei persoane sa inceapa ori sa continue un comert .Deoarece legea interzice si continuarea comertului , insemna ca , in cazul in care persoana sub interdictie ar dobandi pe cale succesorala un fond de comert , parintele ori tutorele nu ar putea continua comertul in numele interzisului .In consecinta , fondul de comert apartinand interzisului va fi supus lichidarii. Solutia legii se explica prin aceea ca interzisul este o persoana care este lovita de o infirmitate iremediabila , lipsita de speranta de a putea desfasura o activitate comerciala.

Trebuie aratat ca art. 14 C.Com. mai prevedea ca nu poate fi comerciant si nici continua comertul “cel pus sub consiliu judiciar”Aceasta incapacitate privea pe risipitor care, odata pus sub consiliu judiciar, era lipsit de capacitatea de a incheia acte juridice.Institutia punerii sub consililiu judiciar a fost suprimata , prin abrogarea art. 445 si 458-460 C. Civil,in temeiul art. 49 din Decretul privitor la persoane fizice si persoane juridice.

Persoana pusa sub curatela.

Potrivit art.152 C.Fam. , curatela se poate institui daca, din cauza batranetei , a bolii sau a unei infirmitati fizice , o persoana , desi capabila , nu poate sa-si administreze bunurile sau sa-ai apere interesele in conditii multumitoare si din motive temeinice , nu-si poate numi un reprezentant.De asemenea , se poate institui curatela , daca din cauza bolii sau din alte motive , o persoana , desi capabila , nu poate , nici personal , nici prin reprezentant , sa ia masurile necesare in cazurile a caror rezolvare nu sufera o amanare.

Instituirea curatelei consta in numirea de catre autoritatea tutelara a unei persoane in calitate de curator , cu sarcina de a reprezenta interesele persoanei in cauza .In cazurile in care se instituie curatela , se aplica regulile de la mandat .Autoritatea tutelara poate da instructiuni curatorului in locul celui reprezentat , in toate cazurile in care acesta din urma nu este in masura sa o faca.

Asa cum rezulta din art. 153 C.Fam. , prin instituirea curatelei , in cazurile mentionate , nu se aduce nici o atingere capacitatii celui pe care curatorul il reprezinta .Aceasta inseamna ca , strict juridic , persoana pusa sub curatela nu este lipsita de capacitatea de a fi comerciant .Desi , teoretic , poate sa inceapa ori sa combine un comert , practic , exercitarea comertului este dificil de realizat , deoarece implica asistenta permanenta a curatorului ,ceea ce nu este de natura sa satisfaca exigentele profesiunii de comerciant.

Punerea sub curatela a unei persoane , in conditiile art.152 C.Fam. , ne apare , daca nu de lege lala, cel putin de lege ferenda, ca o incapacitatede a fi comerciant.

Sectiunea 3

Restrictiile privind exercitarea activitatii comerciale

3.1.Incompabilitati, Decaderi, Interdictii, Autorizatii

Incidenta materiei dreptului comun

Incompabilitati.

Activarea comerciala are, prin definitie , un caracter speculativ , in sensul ca ea urmareste obtinerea unui profit.Acest caracter face ca activitatea comerciala sa nu poata fi exercitata de persoanele care au anumite functii sau profesii legate de interesele generale ale societatii .Existand o incompabilitate de interese , legea interzice persoanelor care au asemenea functii sau profesii sa exercite comertul cu caracter profesional .Scopul urmarit prin instituirea acestor incompabilitati este sa asigure demnitatea si prestigiul functiei sau profesiei in cauza.

Astfel , prin chiar constitutia Romaniei adoptata prin referendum la 19 octombrie 2003 , se prevede ca functia de judecator este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata , cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior (art.125) .O prevedere identice exista si in privinta procurorilor (art.132) si judecatorilor Curtii Constitutionale (art.144).Din generalitatea dispozitiilor constitutionale rezulta ca persoanele care au functiile de judecator , procuror sau judecator al Curtii Constitutionale nu pot exercita profesiunea de comerciant.

Prin legea numarul 188 / 1999 sunt stabilite anumite compatibilitati pentru functionari publici astfel functionarii nu pot detine functii in regiile autonome , societatile comerciale sau in alte unitati cu scop lucrativ.

Tot astfel , functionarii publici nu pot exercita la societati comerciale cu capital privat activitati cu scop lucrativ care au legatura cu atributiile ce le revin din functiile publice pe care le detin si nu pot fi mandatori ai unor persoane in ceea ce priveste efectuarea unor acte in legatura cu functia publica pe care o indeplinesc . Reglementand intre calitatea de functionar public pe care o indeplinesc . Reglementand intre calitatea de functionar public si calitatea de comerciant . Incompatibilitati reglementate de lege impun recunoasterea si a unei atare incompatibilitati . Cat timp o persoana are calitatea de functionar public , ea nu poate desfasura o activitate comerciala in calitate de comerciant . Solutia este impusa de necesitatea protejarii prestigiului functiei publice . In virtutea acelora si considerente nu pot exercita profesiunea de comerciant ofiterii si diplomatii .

In mod traditional , se considera ca exista incompatibilitate si ion privinta celor care exercita profesiuni liberale , precum : avocatii , notarii publici , medicii , arhitectii . In actele normative recente problema este reglementara mai nuantat . Astfel , exercitarea profesiei de avocat este incompatibila cu „ exercitarea nemijlocita de fapte materiale de comert „ ( art 12 lit c din Legea nr 51 / 1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat ) . Deci , avocatul poate avea calitatea de comerciant cu excluderea savarsirii nemijlocite a unor fapte materiale de comert .

Exercitarea profesiei de notar public este incompatibila cu desfasurarea unor activitati comerciale , direct sau prin persoane interpuse . Din aceste dispozitii legale rezulta ca profesia de notar .

Exercitarea profesiei de medic este incompatibila cu comertul de produse farmaceutice . Concluzia care se impune este ca comertul poate desfasura activitate comerciala , in calitate de comerciant , fiindu-i interzis numai comertul cu produse farmaceutice .

Avand in vedere ratuinile incompatibilitatilor instituite de lege , sanctiunea incalcarii lor nu poate fi decat profesionala si disciplinara . Persoana care nu respecta dispozitiile legale privind incompatibilitatea si exercita o profesiune comerciala urmeaza sa fie destituita din functia ce detine , ori , dupa caz , sa fie exclusa din organizatia profesionala din care face parte .

Sanctiunea disciplinara aplicata pentru incalcarea incompatibilitatilor prevazute de lege nui are efecte asupra valabilitatii actelor de comert savarsite . Daca persoana care nu respecta incompatibilitatea savarseste fapte de comert cu titlu profesional in conditiile art 7 Ccom , ea dobandeste calitatea de comerciant . Deci , spre deosebire de incapacitate , incompatibilitatea nu impiedica pe cel care exercita comertul sa devina comerciant . In calitate de comerciant , persoana in cauza are toate obligatiile profesionale care revin comerciantilor . Mai mult , in cazul incalcarii platilor pt datoriile comerciale , ea poate fi supus procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului .

Decaderile.

Desfasurarea activitatii comerciale impune respectarea de catre comercianti a dispozitiilor legale in care s eabate de la cadrul legal , savarsind fapte grave , comerciantul in cauza va fi decazut din dreptul de a exercita profesiunea de comerciant.

In acest sens prin legea nr 12 /1990 modificata prin Legea nr 42 / 1991 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite , s-au prevzut faptele care constituie activitati comerciale ilicite , precum si sanctiunile contraventionale sau penale care se aplica pentru savarsirea acestor fapte . Asigurarea legalitatii si moralitatii activitatii comerciale , precum si protejarea demnitatii profesiunii comerciale , impun ca , in cazul savarsirii unor fapte grave , comerciantii sa fie decazuti din dreptul de a exercita o profesiune comerciala . Intrucat sanctiunea decaderii din dreptul de a exercita o profesiune comerciala constituie o decadere din drepturile unei persoane , ea nu poate intervine decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege .

De remarcat ca Legea nr 12 /1990 , desi stabilise sanctiuni penale pentru anumite fapte ilicite savarsite de un comerciant , ea nu reglementeaza sanctionarea comerciantului cu decaderea dion dreptul de a exercita profesia de comerciant . Art 5 din Legea nr 12 / 1990 , dispune ca hotaririle de condamnare penala pronuntate imppotriva comerciantului care se face vinovat de faptele penale legate de savarsirea activitatilor comerciale , se comunica la registrul comertului in vederea efectuarii , in acest registru a „mentiunii de condamnare” . Mentiunea referitoare la condamnarea comerciantului , in registrul comertului , atrage „decaderea din dreptul de a mai exercita profesia de comerciant” . Pentru ca decaderea din calitatea de comerciant sa poata sa produca efecte , este obligatoriu ca , in cuprinsul hotararii de condamnare penala sa se prevada in mod expus , „decaderea din dreptul de a exercita profesia de comerciant” , ca pedeapsa complementara pe langa pedeapsa principala – inchisoare .

Trebuie observat ca nedemnitatea de a exercita o profesie comerciala nu poate rezulta din singurul fapt al aplicarii unei sanctiuni penale , pentru savarsirea de catre comerciant a uneia dintre faptele prevazute de art 1 lit l – p din Legea nr 12 / 1990 . Este necesar ca , hotararea penala sa prevada expres sanctiunea decaderii din dreptul de a exerciata profesia comerciala . In absenta unei reglementari exprese in acest sens in Legea nr 12 /1990 , consideram ca instanta judecatoreasca ar putea dispune sanctiunea decaderii din dreptul de a exercita profesia comerciala ca o pedeapsa complementara in conditiile legii penale .

Dar , legea comerciala contine , totusi si unele dispozitii explicite , prin care este prevazuta in mod expres decaderea din dreptul de a exercita profesiunea de comerciant . Un astfel de caz este reglementat in materia falimentului . Potrivit art 881 Ccom in prezent abrogat , comerciantul vinovat de bancruta simpla se pedepseste cu inchisoarea de la 15 zile pana la 2 ani si deosebit de aceasta va fi declarat incapabil de a exercita profesiunea de comerciant si i se va interzice dreptul de intrare in localurile bursei . Decaderea se aplica si comerciantului condamnat pentru bancruta frauduloasa .

Trebuie subliniat un lucru si anume ca intrucat sanctiunea decaderii din dreptul de a exercita profesiunea de comerciant constiuiwe o decadere din drepturile apartinand unei persoane , ea nu poate interveni decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege in art 53 din Constitutia Romaniei .

Interdictiile.

In anumite cazuri , exercitarea activitatii comerciale este supusa unor interdictii . Astfel , Decretul – Lege nr 54 / 1990 a stabilit conditiile privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative de catre persoanele fizice in mod independent ori in asociatii cu scop lucrativ – fara personalitate juridica sau asociatii familiale . Prin Hotararea Guvernului nr 201 /1990 , data in aplicarea Decretului Lege nr 54 /1990 , au fost stabilite categoriile orientative de activitati care pot fi organizate precum si categoriile de activitati care sunt sustrase liberei initiative .

Pentru ocrotirea unor interese generale ale societatii , de ordin economic , social sau moral , anumite activitati nu se pot exercita pe baza liberei initiative : prospectarea si extractia carbunelui , a minereurilor feroase , nemetalifere , a sarii si gazelor naturale , prelucrarea tutunului , fabricarea spirtului , fabricarea si comercializarea de droguri si narcotice , practicarea jocurilor de noroc , remedii secrete – vrajitorie , ghicitori .

Prin incalcare a legii privind organizarea si desfasurarea activitatilor economice pe baza liberei initiative se sanctioneaza in conditiile legii . Prin Hotararea Guvernului nr 1323 /1990 au fost stabilite , in temeiul art 218 din Legea nr 31 / 1990 , activitatile care , potrivit legii penale , constituie infractiuni sau sunt contrare unor alte dispozitii legale cu caracter imperativ , activitatile care constiuie , in conditiile stabilite de lege , monopol de stat , fabricarea sau comercializarea de droguri sau narcotice in alt scop decat medicament , imprimarea hartilor cu caracter militar . Incalcarea dispozitiilor legale mentionate atrage dupa sine nulitatea contractului de societate .

Autorizatiile .

Desfasurarea de catre persoanele fizice , in mod independent ori in cadrul unei asociatii familiale , a unor activitati comerciale permise initiativei private , este conditionata de existenta unei autorizatii administrative , eliberate de organele administratiei pulice locale . In conditiile reglementarii actuale a administratiei publice locale , cuprinsa in Legea nr 69 / 1991 , competenta eliberarii autorizatiei apartine primarului localitatii – comunei , orasului sau municipiului – pe teritoriul careia urmeaza sa se desfasoare activitatea comerciala . Primarul emite avizele , acordurile si autorizatiile .

Scopul autorizatie este sa asigure verificarea dfe catre organul administrativ a indeplinirii conditiilor cerute de lege pentru exercitatrea Activitatilor comerciale pe baza liberei initiative . Organul competent exercita numai un control de legalitate , el nefiind indreptatit sa aprecieze oportunitatea eliberarii autorizatiei . Pentru prestarea de servicii de catre persoanele fizice , autorizatia se elibereaza pe baza atestarii capacitatii profesionale de catre organele stabilite de lege si cu acordul organizatiei profesionale specifice activitatii pentru care se cere autorizatia . In cazul in care organul administrativ refuza nejustificat eliberarea autorizatiei , solicitantul este in drept sa se adreseze instantei judecatoresti , in conditiile Legii nr 29 / 1990 privind contenciosul administrativ .

Incalcarea prevederilor autorizatiei sau a dispozitiilor legale privind desfasurarea activitatii comerciale poate atrage , in conditiile legii , suspendarea sau , dupa caz , retragerea autorizatiei . In privinta societatilor comerciale , Hotararea Guvernului nr 1323 /1990 stabileste anumite activitati care pot face obiectul activitatii unei societati comerciale numai cu avizul organelor competente : fabricarea , utilizarea sau comercializarea de echipamente care folosesc spectrul de frecvente radioelectrice si fabricarea sau comercializarea de aparatura utilizata in activitatea de interceptare de convorbiri telefonice sau codificare . Nerespectarea cerintelor legale privind avizul organelor competente are drept consecinta nulitatea contractului de societate .

Prin lege se stabilesc unele restrictii speciale privind exercitarea activitatii comerciale pentru persoanele care savarsesc acte de comert pentru altul ori au calitatea de asociat intr-o societate comerciala . Astfel , Presupusul nu poate , fara invoirea expresa a patronului , sa exercite comert pe cont propriu , in aceeasi ramura de comert in care isi indeplineste insarcinarea .

Asociatii din societatea in nume colectiv si asociatii comanditati din societatea in comandita simpla nu pot lua parte , ca asociati cu raspundere nelimitata , in alte societati concurente sau avand acelasi obiect , nici sa faca operatiuni in contul lor sau al altora , in acelasi fel de comert sau intr-unul asemanator , fara consimtamantul celorlalti asociati .

In ambele cazuri , lipsa consimtamantului cerut de lege nu afiseaza valabilitatea actelor comerciale savarsite cu incalcarea legii , insa presupusul , respectiv asociatul datoreaza despagubiri .

Sectiunea 4 .

Protectia consumatorului .

Notiunea de protectie a consumatorilor .

In societatea moderna , o componenta importanta a protectiei sociale a cetatenilor o reprezinta protectia acestora in calitate de consumatori . Dezvlotarea si diversificarea pietei produselor si serviciilor , ca si conditiile in care se perfecteaza raportulri juridice , in care predomina contractele de adeziune , reclama masuri adecvate de protejare a consumatorilor , in privinta dobandirii de produse si servicii de calitate . In acest scop , consumatoriloe trebuie sa li se asigure o informare corecta , dreptul de alegere si o aparare corespunzatoare in cazul incalcarii drepturilor lor . Aceasta cerinta si-a gasit expresia in Ordonanta Guvernului nr 21 / 1992 privind protectia consumatorilor .Reglementarea cuprinde elementele esentiale ale protectiei , prin precizare drepturilor consumatorilor si obligatiilor acelora care ofera produsele si serviciile , precum si a atributiilor care revin organelor care asigura protectia consumatorilor .

In conceptia legii , obiectul protectiei este consumatorul , care este definit ca orice persoana fizica care dobandeste , utilizeaza ori consuma , ca destinatar final , produsele obtinute de la agenti economici sau care beneficiaza de servicii prestate de acestia .

Prin agent economic , legea intelege orice persoana fizica sau juridica care produce , importa , transporta , depoziteaza sau comercializeaza produse ori parti din acestea , ori presteaza servicii . Potrivit legii , agentii economici – comerciantii – trebuie sa ofere pe piata produse si servicii de calitate , cu proprietatile si caracteristicile care le confera acestora aptitudinea de a satisface necesitatile exprimate sau implicite . Drepturile consumatorilor . Potrivit art 3 din ordonanta , consumatorii au ca principale drepturi urmatoarele :

A . dreptul de a fi protejati impotriva riscului de a achizitiona un produs sau de a fi presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata , sanatatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile si interesele legitime ;

B . dreptul de a fi informati complet , corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor , astfel incat decizia pe care o adopta in legatura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor lor , precum si de a fi educati in calitatea lor de consumatori.

C . dreptul de a avea acces la piete care le asigura o gama variata de produse si servicii de calitate .

D . dreptul de a fi despagubiti pentru prejudiciile cauzate de calitatea necorespunzatoare a produselor si serviciilor .

E . dreptul de a se organiza in asociatii pentru protectia consumatorilor , in scopul apararii intereselor lor .

Prin ordonanta se stabilesc caile si mijloacele prin care se asigura protectia vietii , sanatatiii si securitatii consumatorilor , protectia intereselor economice ale consumatorilor , precum si informarea si educarea consumatorilor .

Organele care asigura protectia consumatorilor .

Ca expresie a obligatiei sale , prevazute de art 47 din Consitutia Romaniei revizuita , privind asigurarea protectiei sociale a cetatenilor , art 1 din ordonanta prevede ca statul protejeaza cetatenii in calitatea lor de consumatori , asigurand cadrul necesar accesului neangradit la produse si servicii , informarii lor complete despre caracteristicile esentiale ale acestora , apararii si asigurarii drepturilo si intereselor legitime ale persoanelor fizice impotriva unor practici abuzive , participarii acestora la fundamentarea si luarea deciziilor ci ii intereseaza in calitate de consumatori . Indatoririle statului in domeniul protectiei consumatorilor se realizeaza de catre Oficiul pentru Protectia Consumatorilor , care este organ de specialitate al administratiei publice centrale , subordonat guvernului . Un anumit rol in asigurarea protectiei consumatorilor il au asociatiile pentru protectia consumatorilor . Aceste asociatii se constituie potrivit legii ca persoane juridice , non profit , al caror scop unic este apararea drepturilor si intereselor legitime ale membrilor lor sau ale consumatorilor in general .

Nerespectarea obligatiilor privind protectia consumatorilor atrage raspunderea agentilor economici in culpa . In primul rand , agentii economcici raspund fata de consumatori pentru orice deficienta privind calitatea produselor si serviciilor , in cadrul termenului de garantie si pentru eventualele vicii ascunse constatate in cursul duratei medii de utilizare . In al doilea rand , pentru incalcarea obligatiilor stabilite de ordonanta , agentii economici sunt sanctionati contraventional sau penal , dupa caz.

Sectiunea 5

Rolul Camerelor de Comert si Industrie in Desfasurarea Activitatii Comerciale

Camerele de comert si industrie sunt organizatii profesionale ale comerciantilor . Potrivit legii , comerciantii –persoane juridice si persoane fizice – pot constitui camere de comert si industrie a caror menire este promovarea intereselor membrilor lor , pentru dezvoltarea comertului si a industriei , corespunzator cerintelor economiei de piata . Camerele de comert si industrie sprijina interesele membrilor lor in raportuirle cu autoritatile romane si cu organismele din strainatate . Regimul juridic al acestor organizatii profesionale ale comerciantilor este reglementat prin Decretul – lege nr. 139 /1990 privind camerele de comert si industrie din Romania .

A . Constituirea camerelor de comert si industrie.

Camerele de comert si industrie sunt organizate la nivel teritorial si la nivel national . Camerele de comert si industrie teritoriale s-au constituit in resedintele de judet si in municipiul Bucuresti din initiativa comerciantilor care isi desfasoara activitatea in unitatea adminstrativ –teritoriala respectiva. Ele au dobandit personalitate juridica prin recunoasterea infiintarii lor de catre guvern . Camerele de comert si industrie teritoriale se organizeaza si functioneaza potrivit statutului lor, aprobat de adunarea generala a membrilor lor. La nivel national s-a constituit Camera de Comert si Industrie a Romaniei , care , potrivit art. 9 din decretul –lege , este o organizatie neguvernamentala de utilitate publica , cu caracter autonom si cu personalitate juridica. Scopul constituirii sale este promovarea comertului si a industriei romanesti , pe plan intern si extern si sprijinirea intereselor comerciantilor romani in raporturile cu autoritatile din tara si cu organismele specializate din strainatate. Membrii Camerei de Comert si Industrie a Romaniei sunt comerciantii- persoane juridice si persoane fizice 0 care adera la statutul camerei , precum si camerele de comert si industrie teritoriale . Camera de Comert si Industrie a Romaniei functioneaza potrivit statutului , aprobat de adunarea generala a membrilor sai. Din 1997 , in structura Camerei de Comert si Industrie a Romaniei a fost inclusa si Camera de comert si industrie a municipiului Bucuresti , astfele incat in prezent functioneaza Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti . Camerele de comert si industrie apar ca structuri asociative , bazate pe initiativa membrilor lor , al caror scop este promovarea intereselor de grup ale comerciantilor . Sub acest aspect , ele sunt organizatii autonome si nu au caracter guvernamental. Prin activitatile pe care le realizeaza , aceste organizatii promoveaza si interesele generale , care privesc organizarea si desfasurarea activitatii comerciale . De aceea , sub acest aspect , camerele de comert si industrie apar ca organizatii de utilitate publica pe care organele centrale si locale de stat trebuie sa le sprijine , in vederea realizarii obiectivelor lor.

B . Atributiile camerelor de comert si industrie.

Principalele activitati pe care le realizeaza camerele de comert si industrie sunt urmatoarele :

a . sprijina dezvoltarea activitatii comerciale si industriale a membrilor lor. b . tin registrul comertului , pentru asigurarea evidentei comerciantilor . Aceasta atributie este indeplinita de catre oficiul registrul comertului , care functioneaza pe langa camera de comert si industrie teritoriala . La nivel national , s-a infiintat Oficiul National al registrului comertului , care functioneaza pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a municipiului Bucuresti.

c . desfasoara activitati de informare si documentare comerciala .

d . sprijina realizarea proiectelor de dezvoltare a comertului si industrie in unitatea administrativ – teritoriala .

e . sprijina activitatile de specializare profesionala a membrilor .

f . organizeaza , la cerere, arbitrajul ad-hoc. In prezent , pe langa camerele de comert si industrie teritoriale functioneaza curti de arbitraj . Pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a municipiului Bucuresti functioneaza Curtea de Arbitraj Comercial International .

g . organizeaza si administreaza targuri si expozitii , efectueaza activitati de reclama comerciala . Potrivit legii , Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti indeplineste si anumite activitati care ii sunt proprii :

a . efectueaza studii , ofera informatii si acorda consultanta privind comertul romanesc .

b . organizeaza targuri internationale ale Romaniei si participarea tarii la targuri si expozitii in strainatate .

c . emite , pe baza de documentatie certifivate privind evenimentele ce pot fi considerate cazuri de forta majora .

Camera de comert si industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti poate sa constituie unitati si societati comerciale privind activitatea de targuri si expozitii , reclama comerciala .

Sectiunea 6

Sanctionarea operatiunilor comerciale ilicite .

Incalcarea dispozitiilor legale privind desfasurarea activitatii comerciale atrage dupa sine raspunderea persoanei in culpa . Regimul juridic al acestei raspunderi este reglementat prin Legea numarul 12/1990 privind protejarea pupulatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite.

Potrivit acestei legi , raspunderea pentru savarsirea unor activitati comerciale ilicite este , in functie de gravitatea abaterii , o raspundere contraventionala sau penala .

Raspunderea contraventionala .

Potrivit articolului 1 din lege constituie activitati comerciale ilicite si atrag raspunderea contraventionala urmatoarele fapte :

a . efectuarea de acte sau fapte de comert de natura celor prevazute in Codul comercial sau in alte legi , fara indeplinirea conditiilor stabilite de lege . Sunt avute in vedere cazurile cand o persoana fizica savarseste fapte de comert in mod profesional fara autorizatia administrativa prevazuta de Decretul-Lege numarul 54 / 1990 sau o societate comerciala inainte de a dobandi calitatea de comerciant , adica anterior inmatricularii in registrul comertului .

b . vanzarea ambulanta a oricaror marfuri in alte locuri decat cele autorizate de primarii sau prefecturi .

c . conditionarea unor marfuri de cumpararea altor marfuri .

d . expunerea spre vanzare sau vanzarea de marfuri sau orice alte produse fara specificarea termenului de valabilitate ori cu termenul de valabilitate expirat .

e . efectuarea de acte sau fapte de comert cu bunuri a caror provenienta nu este dovedita , in conditiile legii .

f . cumpararea de marfuri sau produse in scop de revanzare , de la unitatile de desfacere cu amanuntul , de alimentatie publica , cantine .

g . omisiunea intocmirii si afisarii , in unitate , la locurile de desfacere sau servire , de catre agentii economici a preturilor si tarifelor .

Aceste fapte sunt contraventii , daca nu au fost savarsite in astfel de conditii incat sa fie considerate , potrivit legii penale , infractiuni si se sanctioneaa cu amenzile prevazute de articolul 2 din lege . Contraventiile se constata de catre functionarii din aparatul propriu de specialitate al consiilor locale , organele Garzii financiare , organele controlului financiar si ale politiei . Marfurile care au servit ori au fost destinate sa serveasca la savarsirea contraventiei , daca nu sunt ale contravenintului sau ale agentului economic , precum si sumele de bani si lucrurile dobandite prin savarsirea contraventiei se confisca si se valorifica in conditiile legii .

Veniturile obtinute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activitatile mentionate , precum si incasarile in intregime din vanzarea marfurilor a caror provenienta nu este dovedita se confisca si se fac venit la bugetul administratiei publice centrale .

Raspunderea penala .

Potrivit articolului 3 din lege , constituie infractiune si se sanctioneaza penal :

a . acumularea de marfuri de pe piata interna in scopul creerii unui deficit pe piata si revanzarii lor ulterioare sau al suprimarii concurentei loiale .

b . depasirea , de catre agentii economici cu capital majoritar de stat , a nivelurilor maxime de preturi de vanzare cu ridicata sau de tarife stabilite prin hotarari ale guvernului .

c . falsificarea ori substituirea de marfuri sau orice alte produse , precum si expunerea spre vanzare sau vanzarea de asemenea bunuri , cunoscand ca sunt falsificate sau substituite .

d . vanzarea cu lipsa la cantar sau masuratoare .

Capitolul IV

Obligatiile profesionale ale comerciantilor

Exercitarea unei activitati comerciale impune existenta unor conditii care sa asigure cadrul juridic corespunzator .In acest scop , legea instituie anumite obligatii in sarcina acelora care desfasoara activitatea comerciala ca profesiune , adica a comerciantilor.Intrucat aceste obligatii sunt strans legate de exercitarea profesiunii comerciale , elesunt denumite obligatii profesionale ale comerciantilor .

Prin instituirea obligatiilor profesionale ale comerciantilor se urmareste:

– apararea intereselor publice

– garantarea creditului comercial

– protejarea intereselor comerciantilor , precum si a tertilor cu care acestia intra in relatii de afaceri.

Astfel, comerciantii au obligatia sa indeplineasca anumite formalitati de publicitate , in vederea aducerii la cunostinta celor interesati a existentei unui nou comerciant , precum si a unor acte si fapte din activitatea comerciantilor.Aceasta obligatie a comerciantilor se realizeaza , in principal , prin publicitatea in registrul comertului.

Apoi , pentru a asigura o buna organizare si desfasurare a activitatii desfasurate , precum si un control asupra acesteia , comerciantii sunt obligati sa tina anumite registre comerciale sau de contabilitate , cu respectarea cerintelor legii.

Desfasurarea activitatii comerciale in conditiile normale impune obligatia pentru fiecare comerciant sa actioneze pentru atragerea clientelei , in limitele unei concurente licite , cu respectarea legii.

In Codul comercial mai sunt prevasute si alte obligatii ale comerciantilor , dar care au devenit implicabile.Avem in vedere obligatia de publicare a contractului de casatorie si a separatiei pe patrimoniu .Aceste obligatii erau legate de reglementarea din trecut a regimului matrimonial al sotilor –regimul dotal , seoparatia de patrimonii- care si-a incetat existenta prin intrarea in vigoare a Codului familiei. In prezent unele elemente privind starea civila si averea comerciantului fac obiectul publicitatii prin registrul comertului.

Sectiunea 1

Publicitatea prin registrul comertului

Prin publicitate se intelege orice forma de comunicare facuta in cadrul unei activitati comerciale , industriale , artizanale sau unei profesiuni liberale , in scopul de a promova furnizarea de bunuri ori de servicii , inclusiv de imobile , de drepturi si de obligatii .Doctrina identifica

publicitatea comerciala prin finalitatea ei de a atrage atentia clientelei asupra bunurilor sau serviciilor oferitepe piata de catre un agent economic .In acest sens , s-a scris , cu deplina justificare , ca ea este „arta si industria tentatiei . Cu alte cuvinte , publicitatea nu se reduce la o informatie in sensul clasic al termenului , ea cauta sa sugereze , sa convinga , sa obtina adeziunea .

Stadiul actual de proliferare multiforma a reclamei a fost precedat , inca inainte ca principiul libertatii pietei sa fi beneficiat de recunoastere oficiala si de raspandire in lume , de inceputuri mai mult sau mai putin modeste , cu profil substantial diferit .De la simple anunturi s-a ajuns in zilele noastre , la organizarea de campanii publicitare , fiind utilizate mediile de comunicare cele mai moderne , precum cinematograful , radioul si televiziunea . Incepand din secolul al XII-lea , epoca in care economia tarilor accidentale era puternic dominata de sistemul strict reglementat al breslelor , targurilor constituiau principalul mijloc practic de a pune in contact producatorii din regiuni diferite , inlesnind cunoasterea reciproca dintre mestesugari si schimburile utile pentru valorificarea muncii artizanale .Targurile , ca modalitate de publicitate pe an , in acelasi loc din oras , respectiv in aceiasi regiune .In secolul al XIV-lea devenisera vestite targurile de la Lyon si Geneva sau mai in urma Leipzig –Germania ,Sinigaglia –Italia , Medina del Campo- Spania .De-aia printr-o ordonanta din 1669 afisajul a fost ingadiut pe teritoriul Frantei .Cu timpul , afisele comerciale au fost utilizate tot mai fercvent de catre producatorii de marfuri .Ca efect in 1722 a luat nastere o corporatie noua , alcatuita din persoane specilalizate in activitatea de afisaj.

Incepand din anii 20 tehnica publicitatii s-a imbogatit cu un nou si puternic instrument –radioul , iar din 1970 , televiziunea s-a alaturat celorlalte medii de informare spre a da o noua dimensiune publicitatii solicitate de catre agentii economici.

Inregistrarea in registrul de comert creeaza prezumtia calitatii de comerciant a persoanei inregistrate .Impotriva acestei prezumtii este admisibila proba contrara , atat din partea persoanei inregistrate , cat si a tertilor interesati. (Curtea de Casatie Franceza , dec. Nr. 21/1981, in Tribuna Economica ,”Economia de piata ,institutii si mecanisme „,vol.V-VI,1992,pag.293)

1.1.Rolul publicitatii prin registrul comertului.

Pentru a putea intelege mai cu usurinta trasaturile juridice ale reglementarii registrului comertului, in Romania , este necesara incadrarea sa in legislatia comparata.

Simpla inscriere a unei firme comerciale nu atribuie in mod necesar si calitatea de comerciant a aceluia care a cerut aceasta inscriere .

(Curtea de Casatie , dec.nr.1532/1935, in „Practica judiciara in materie comerciala „, cit. supra ,pag.129)

Inscrierea unei forme comerciale stabileste numai intentia unei persoane de a exercita comert; dobandirea calitatii de comerciant atarna nu de inscrierea firmei , ci de indeplinirea conditiilor prevazute de art.7 C.com., adica de anumite fapte pe care trebuie sa le dovedeasca cel ce invoca aceasta calitate .(Curtea de Casatie , dec. Nr. 1583/1926, in „Practica Judiciara in materie comerciala „ , cit. supra , p. 129)

1 . Sistemul dreptului germano – elvetian.

a . Rol creator al calitatii de comerciant

In legislatia germana si elvetiana , registrul comertului a conservat vigoara sa medievala .Inscrierea confera calitatea de comerciant , independent de exercitiul efectiv al comertului . Si in sistemul dreptului german , calitatea de comerciant se dobandeste prin exercitiul efectiv al unei operatiuni comerciale , denumite fundamentale , in afara oricarei inscrieri .

b . Rol de publicitate cu efecte de oposabilitatea fata de terti

Aceasta are loc cu deosebire in ce priveste dobandirea unui drept exclusiv asupra numelui comercial – firma – si pentru a asigura perpetuitate firmei , adica transmisiunea sa – odata cu fondul de comert – fara necesitatea pentru dobanditor de a mentiona raportul de succesiune . Registrul de comert a devenit astfel un instrument eficace pentru progresul si expansiunea comertului in aceste tari , caci mentinand firma veche se mentine si creditul pe care aceasta este legata , prin intemeietorii sai . Aceste efecte sunt proprii si dreptului elvetian . Desi incadrul acestui drept nu se consacra formal , o disciplina speciala si organica pentru comercianti , realizandu-se o unificare a dreptului obligational , nu se ignora nici existenta comerciantilor si nici unele indatoriri speciale , prevazute pentru ei . Calitatea de comerciant se dobandeste in dreptul elvetian prin inscriere in registrul comertului si in mod corelativ se pierde prin radierea din registru . Registrul comertului asigura si in aceasta tara o protectie speciala numelui comercial , impiedicand uzurparea .

In ce priveste insa instrionarea firmei , dreptul elvetian nu se indeparteaza de cel german , obligand pe subdobanditor sa arate calitatea sa de succesor . Pentru toate inscrierile efectuate in registrul comertului , codul elvetian prevede opozabilitatea fata de terti .

2 . Sistemul cazierului juridic .

In troducerea in Franta a unui organ complet de publicitate pentru viata comerciala a avut loc inainte de razboiul mondial . Prin legea din 18 martie 1919 , aceasta reforma a fost realizata , insa , cu caracter diferit decat acela al dreptului german . In locul unui organ creator de stat comercial si cu efecte de publicitate , legea franceza atribuie registrului comertului rolul de organ de documentare , sau , cum a fost denumit in lucrarile pregatitoare , prin analogie cu cazierul penal , un cazier din viata unui comerciant . Mentiunile se fac dupa declaratiile partilor fara nici o cercetare prealabila si fara dovedirea veracitatii lor . Legea franceza , nu confera registrului nici rolul de a atribui calitatea de comerciant celui inscris , nici efecte de oposabilitate fata de terti a mentiunilor facute .

O modificare s-a realizat , totusi , in ce priveste conceptia de baza a legii din 1919 . Sub influenta lucrarilor societatii de studii legislative , care preconizeaza concentrarea tuturor dispozitiilor privitoare la publicitate , atat acelor referitoare la comerciantul persoana fizica , cat si a celor privind societatile comerciale , prin legea din 28 martie 1931 , s-a modifcat art. 2 din codul de comert in sensul ca autorizarea minerului de a face comert precum si publicarea regimului matrimonial al comerciantului , vor trebui sa se faca la aceasta data in registrul comertului , evident cu efecte juridice de opozabilitate . Reforma s-a marginit aici , fara sa afecteze structural institutia .

3 . Sistemul dreptului Roman.

Legea romana din 10 aprilie 1931 a fost vadit influentata de concetia legii franceze . Uniunea camerelor de comert care a elaborat proiectul – inscrierea firmelor si infiintarea unui registru de comert , anteproiect Bucuresti 1928 – precum si expunerea de motive a legii , iar confruntarea textelor vadeste o corespondenta destul de fidela .

a . registrul comertului trebuia sa devina un organ de publicitate care sa infaptuiasca o centralizare a informatiilor de natura sa dea posibilitatea tertilor sa le documenteze cat mai fidel de posibilitatile de credit ale unui comerciant .

b. legiuitorul roman , abrogand vechea lege a firmelor din 6 iunie 1913 , a mentinut dispozitia concretizata in actualul articol 16 , potrivit caruia “inmatricularile si mentiunile sunt opozabile celor de al treilea din elementul inmatricularii si mentiunii lor in registrul comertului” . Cine are obligatia de a cere inscrierea nu poate opune celui de al treilea actele neinscrise . Aceste acte pot fi opuse cand cel de-al treilea trebuie de drept sa aiba cunostiinta de ele .Potrivit acestui text mentiunile din registru nu au numai rostul de a permite oricui – caci registrul este public – sa se documenteze asuipra situatiei comerciantului , ci produc si un efect juridic de fond , opozabilitatea fata de terti . Legea romana transforma registrul comertului intr-un organ de publicitate legala , avand avantajul de a centraliza aceasta publicitate , risipita in textele codului comercial .

Publicitatea prin registrul comertului este reglementata prin legea 26 / 1990 privind registrul comertului . In scopul simplificarii formalitatilor necesare a inceperii unei activitati comerciale , prin ordonanta de urgenta a Guvernului nr 76 / 2001 a fost adoptata o procedura noua privind inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor . Potrivit reglementarii legale , comerciantii sunt obligati sa se inmatriculeze in registrul comertului si tot odata sa ceara inscrierea in acelasi registru a unor mentiuni privind actele si faptele prevazute de lege .

Inregistrarile impuse de lege au drept scop sa asigure , prin intermediul registrului comertului , o evidenta privind existenta si activitatea comerciantilor . Aceasta evidenta are un caracter strict profesional si este organizata pentru ocrotirea intereselor generale ale societatii , ale tertelor persoane si intereselor comerciantilor insisi .

Importanta si implicatiile economice si sociale pe care le are activitatea comerciala , impun instituire unui cadru juridic corespunzator , care sa asigure buna desfasurare a acestei activitati . Recunoscand libertatea comertului , statul stabileste , in interesul societatii , regulile dupa care se desfasoara activitatea comerciala . Intre aceste reguli sunt si cele referitoare la inmatricularea comerciantilor intr-o evidenta oficiala , care sa cuprinda datele esentiale necesare cunoasterii comerciantilor si a unor acte si fapte ale acetora , cu implicatii pentru activitatea comerciala . Prin centralizarea acestor date , registrul comertului constituie o banca de date oficiala privitoare la comercianti la care poate apela orice interesat .

Pentru tertele persoane care ar dori sa stabileasca rapotul de afaceri cu un anumit comerciant , registrul comercial reprezinta o sursa de informatii sigura asupra bonitatii comerciantului respectiv .

Prin inmatriculare si inscrierea in registrul comertului a mentiunilor prevazute de lege se asigura opozabilitatea acestora fata de terti . Sub acest aspect , registrul comertului reprezinta instrumentul publicitatii legale a activitatii comerciale . Prin inregistrarile operate in reghistrul comertului se asigura protectia firmei comerciale a emblemei si altor drepturi ale comerciantului .

1 . 2 . Organizarea publicitatii prin reghistrul comertului

Legea nr 26 / 1990 reglementeaza organizarea publicitatii prin registrul comertului , organele insarcinate sa realizeze publicitatea si documentele care asigura publicitatea .

A . Structura organizatorica

Registrul comertului se tine de catre oficiul registrului comertului care este organizat in fiecare judet si in municipiul bucuresti , pe langa camera de comert si industrie teritoriala .

a . registrul local

Spre deosebire de legiuitorul francez , care a organizat registrul comertului pe langa tribunalul comercial sau tribunalul civil , acolo unde nu exista un tribunal comercial , legea romana , abrogand vechea lege a firmelor din 1913 , care si ea prevedea tinerea registrului firmelor pe langa tribunalul comercial , a stabilit trecerea noului registru comercial pe langa camerele de comert

S-a creat astfel un oficiu special pe langa aceste camere , denumit , oficiul registrului comertului pus sub controlul unui judecator , care se deleagfa annual de presedintele tribunalului , in circumscriptia caruia isi are sediul Camera de Comert si de industrie .

Prin legea 8 din 8 mai 1934 pentru organizarea si reglementarea comertului de banca pe langa fiecare oficiu al registrului comertului , s-a infiintat un registru a societatilor bancare , care reprezinta organul legal de publicitate pentru aceasta ramura de comert . Registrul societatilor bancare a inlocuit astfel registrul comertului . Din cercetarea legii si regulamentului sau rezulta ca registrul comertului se compune dintr-un registru analitic , la randul sau impartit in doua parti , o parte rezervata societatilor si o parte comerciantilor persoane fizice . Fiecarui comerciant inmatriculat i se rezerva o pagina , in care sunt trecute , in rubrici deosebite , mentiunile cerute de lege . La oficiul registrului comertului din Bucuresti unde numarul celor inmatriculati este mare , pentru a fi mai usor de consultat , registrul este reprezentat pein fise detasabile .

Registrul comertului este public , oricine va putea obtine , pe cheltuiala sa , copii dupa inscrierile si documentele , ce au insotit sau justificat , mentiunile si inmatricularile , de asemeni , va putea obtine certificate ca un anumit act este trecut in registru .

b . Oficiul central al registrului comertului .

Ca si legea franceza , legea romana a infiintat , pe langa registrele de pe langa Camerele de Comert care are un caracter regional , un registru central al comertului , care concentreaza toate datele cuprinse in registrele oficiilor judetene .

Pentru centralizarea datelor , la registrul central , comerciantul care inmatriculeaza sau care efectueaza o mentiune nu are nici o indatorire . Oficiile Camerelor de Comert , sunt indatorate ca , din oficiu , sa comunice , in termen de o luna , toate inmatricularile operate . Registrul central nereprezentand decat o repetare a unor inmatriculari , deja efectuate , in registrele comertului locale , nu are decat un rol de centralizare materiala . Efectul juridic al opozabilitatilor a fost operat prin inscrierea in registrul comertului .

La nivel national , se tine registrul central al comerului de catre Oficiul National al Registrului Comertului , care functioneaza pe langa Camera de Comert si industrie a Romaniei . Activitatea oficiului este strans legata de activitatea camerelor de comert si industrie , care sunt organizatii profesionale ale comerciantilor . Prin aceasta organizare se asigura o larga accesibilitate la informatiile privind pe comercianti si activitatea lor . Inregistrarile in registrul comertului se fac de catre oficiile teritoriale ale registrului comertului , in conditiile legii .

Controlul legalitatii inregistrarii in registrul comertului se exercita de catre justitie printr-un judecator al tribunalului delegat la oficiul registrului comertului . Orice inregistrare efectuata in registrul comertului se comunica , in termen de 15 zile , Oficiciului National al Registrului Comertului .

Pentru indeplinirea procedurii privind inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor , in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr 76 / 2001 , in cadrul camerelor de comert si industrie teritoriale s-a constituit un birou unic pentru obtinerea inregistrarii si autorizarii functionarii comerciantilor .

Biroul unic este format din reprezentanti ai oficiului registrului comertului si ai institutiilor care elibereaza avizele , autorizatiile si / sau acordurile necesare autorizarii functionarii comerciantilor .

B . Cuprinsul registrului comertului

Evidenat comerciantilor si a activitatii desfasurate de comercianti se tine la fiecare oficiu al registrului comertului .

Registrul comertului este alcatuit din :

a . registrul pentru inregistrarea comerciantilor persoane fizice

b . registrul pentru inregistrarea persoanelor juridice . Acest registru este impartit in :

– registrul pentru inregistrarea societatilor in nume colectiv .

– registrul societatilor in comandita simpla si a societatilor cu raspundere limitata .

– registrul societatilor in comandita pe actiuni si a celor pe actiuni .

– registrul pentru inregistrarea regiilor autonome .

– registrul pentru inregistrarea organizatiilor cooperatiste .

c . cartotecile fiselor comerciantilor . Cartotecile sunt formate din fise pentru fiecare comerciant . Datele cuprinse in aceste fise permit elaborarea de studii si rapoarte privind evolutia comertului la nivel de judet sau la nivel national ,

precum si ca mijloc de documentare privind activitatea desfasurata pe o anumita perioada de timp , de Camerele de Comert si industrie .

d . repertoriul alfabetic al comerciantilor inregistrati . Acesta este subaimpartit in

repertoriul alphabetic pentru comercianti persoane fizice si repertoriul alphabetic al comerciantilor persoane juridice .

e . dosarele coemrciantilor cuprind toate actele depuse in legatura cu inregistrarea sau cu orice alta mentiune efectuata in registrul comertului .

C . Documentele de publicitate

Registrul comertului este alcatuit dintr-un registru pentru inregistrarea comerciantilor persoane fizice si un alt registru pentru inregistrarea comerciantilor persoane juridice . Pentru fiecare an se deschide un registru . Registrele se tin in sistem computerizat .

Oficiul registrului comertului tine si dosare pentru fiecare comerciant , cu actele depuse cu ocazia inregistrarilor in registrul comertului . Inregistrarile efectuate in registru vor fi evidentiate si in dosarul comerciantului .

Modul de tinere a registrelor , precum si de efectuare a inregistrarilor sunt stabilite prin normele emise de Camera de Comert siindustrie a Romaniei si Ministerul Justitiei .

D . Caracterul publicitatii efectuate prin registrul comertului .

Potrivit art 4 din Legea nr 26 / 1990 , registrul comerului este public . Deci , orice persoana interesata poate lua la cunostinta de inregistrrile cuprinse in registrul comertului. In acest sens , legea prevede ca oficiul registrului comertului este obligat sa elibereze , pe cheltuiala solicitantului , copii certificate de pe inregistrarile efectuate in registrul comertului , ca si pe actele prezentate la efectuarea inregistrarilor . Oficiul registrul comertului are obligatia sa elibereze certificate care sa ateste ca un anumit act sau fapt este sau nu inregistrat . Potrivit legii , actele mentionate pot fi cerute si eliberate si prin corespondenta .

1 . 3 . Efectuarea inregistrarilor in registrul comertului .

1 . Obligatiile comerciantilor privind inregistrarea in registrul comertului .

Potrivit art 1 din Legea nr 26 /1990 , comerciantii au obligatia ca , inainte de inceperea comertului , sa ceara inmatricularea in registrul comertului , iar in cursul exercitarii si la incetarea comertului , sa ceara inscrierea in acelasi registru a mentiunilor privind actele si faptele a caror inregistrare este prevazuta de lege .

Inmatricularea si efectuarea mentiunilor in registrul comertului sunt obligatii care revin exclusiv comerciantilor . In sensul legii nr 26 / 1990 , comerciantii sunt persoanele fizice care exercita in mod obisnuit acte de comert , societatile comerciale , regiile autonome si organizatiile cooperatiste .

In privinta persoanelor fizice sunt avute in vedere persoanele care au calitatea de comerciant , in conditiile art 7 Ccom , adica savarsesc fapte de coemrt obiective in mod profesional si in nume propriu . Referitor la societatile comerciale , legea vizeaza atat societatile comerciale constituite in baza Legii nr 31 / 1990 , inclusiv societatile cu participare de capital strain , cat si societatile comerciale constituite in conditiile Legii nr 15 / 1990 .

2 . Inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantului .

Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr 76 / 2001 a fost reglementata o procedura unica de inregistrare si autorizare a functionarii comerciantilor .

Prin autorizarea functionarii comerciantilor , ordonanta intelege obtinerea avizelor , autorizatiilor si / sau acordurilor strict necesare pentru inceperea activitatii acestora .

Inregistrarea si autorizarea functionarii coemrciantului se realizeaza in baza unei cereri tip , adresate biroului unic din cadrul camerei de comert si iondustrie teritoriale . Aceasta cerere este formularul unic in temeiul caruia se obtine inregistrarea si autorizarea functionarii coemrciantului .

In cazul societatilor comerciale , la care se anexeaza : dovada efectuarii varsamintelor in conditiile actului constitutive , actele care probeaza dreptul de proprietate asupra aporturilor in natura la capitalul social si certificatul constatator al sarcinilor care greveaza bunurile immobile obiect al aporturilor ; actele constatatoare ale operatiunilor incheiate in contul societatii si aprobate de asociati in conditiile legii .

Cererea de inregistrare si autorizare a functionarii comerciantului trebuie facuta in termen de 15 zile , daca legea nu prevede alt termen . Termenul curge de la o data diferita : de la data autorizarii exercitarii comertului , in cazul comerciantilor personae fizice ; de la data incheierii actului constitutiv in forma prevazuta de lege , in cazul societatilor comerciale ; de la data actului de infiintare , in cazul regiilor autonome si organizatiilor cooperatiste .

In temeiul cererii se obtin si avizele , autorizatiile si acordurile de la institutiile competente , necesare autorizarii functionarii comerciantului . Pe baza incheierii judecatorului delegat si a avizelor , autorizatiilor si / sau acordurilor institutiilor competente , camera de comert si industrie teritoriala este obligata ca , in termen de 20 de zile de la inregistrarea cererii , sa elibereze certificatul de inregistrare a comerciantului , care cuprinde si codul unic de inregistrare . Certificatul de inregistrare a comerciantului este insotit de o anexa care cuprinde , dupa caz , avizele , autorizatiile si / sau acordurile necesare pentru autorizarea functionarii comerciantului .

Eliberarea certificatului de inregistrare si a anexei acestuia da dreptul comerciantului in cauza sa inceapa activitatea comerciala . Neobtinerea unuia sau mai multor avize , autorizatii si / sau acordari atrage dupa sine neeliberarea certificatului de inregistrare .

3 . Inregistrarea mentiunilor in registrul comertului .

Dupa inmatricularea comerciantului , in cursul exercitarii comertului , pot interveni unele acte sau fapte privitoare la comerciant , care modifica elementele consemnate in registrul comertului . Toate aceste modificari trebuie aduse la cunostinta celor interesati . In acest scop , legea prevede obligatia comerciantului de a cere inscrierea in registrul comertului a unor mentiuni privind actele si faptele intervenite in cursul exercitarii si la incetarea comertului .

Art 21 din Legea nr 26 / 1990 prevede ca se vor inregistra in registrul comertului mentiuni referitoare la :

a . actele juridice care au ca obiect fondul de comert , precum si actele care aduc modificari inmatricularilor sau mentiunilor ori care fac sa inceteze firma ori fondul de comert .

b . modificari privind numele , cetatenia , data si locul nasteii reprezentantului . Daca dreptul de reprezentare priveste numai o anumita

sucursala ori filiala , mentiunea se va face numai un registrul unde este inscrisa sucursala sau filiala .

c . drepturile de proprietate industriala de care dispune comerciantul , ori drepturile asupra firmei , emblemei si alte semne distinctive prevazute de lege asupra carora comerciantul are un drept .

d . hotararea de divort a comerciantului , precum si cea de impartire a bunurilor comune , pronuntate in cursul exercitarii coemrtului , in conditiile legii .

e . hotararea de punere sub interdictie a comerciantului sau de instituire a curatelui acestuia , precum si hotararea prin care se ridica aceste masuri .

f . deschiderea procedurii de reorganizare judiciara sau faliment , dupa caz , precum si inscrierea mentiunilor corespunzatoare .

g . hotararea de condamnare a comerciantului pentru fapte penale care il fac nedemn de a exercita aceasta profesie .

h . orice modificare privitoare la actele , faptele si mentiunile inregistrate .

La incetarea activitatii comerciale , coemrciantul este obligat sa ceara oficiului registrului comertului radierea inmatricularii din registrul comertului . Radierea , nu poate avea loc in cazul suspendarii activitatii comerciale , ci numai la incetarea acesteia .

Cu privire la societatile coemrciale , radierea poate interveni numai dupa terminarea operatiunilor de lichidare a societatii . Cererea de inregistrare in registrul comertului a mentiunilor privind actele si faptele aratate trebuie facuta de comerciant in termen de cel mult 15 zile de la data actelor si faptelor supuse obligatiei de inregistrare . Inregistrarea mentiunilor se poate face si la cererea persoanelor interesate . In acest caz , termenul este de cel mult 30 de zile de la data cand aceste persoane au cunoscut actul sau faptul supus inregistrarii .

Prin reglementarea de catre lege a posibilitatii inregistrarii mentiunilor si la cererea altor persoane sau din oficiu , comerciantul nu este scutit de obligatia de a cere efectuarea mentiunilor . Nerespecatarea acestei obligatii atrage consecintele prevazute de lege .

4 . Procedura efectuarii inregistrarilor in registrul comertului .

Potrivit art 6 din Legea nr 26 / 1990 . inregistrarea in registrul comertului a inmatricularii si a mentiunilor privind actele si faptele prevazute de lege se face numai in baza unei incheieri a judecatorului delegat sau , dupa caz , a unei hotarari judecatoresti definitive , in afara de cazurile in care legea prevede altfel .

Instantele judecatoresit sunt obligate sa trimita oficiuluii registrului comertului , in termen de 15 zile de la data cand au ramas definitive , copii legalizate de dispozitivul hotararilor definitive , si de pe incheierile ce se refera la acte si mentiuni a caror inregistrare este ceruta de lege . In aceste hotarari si incheieri , instantele judecatoresti vor dispune si efectuarea inregistrarilor in registrul comertului .

Judecatorul delegat va putea sa decida asupra inregistrarilor solicitate numai dupa ce , in prealabil , au fost parcurse anumite formalitati .

Cererea de inmatriculare sau de inscriere a unei mentiuni in registrul comertului si actele anexate sunt verificate de catre agentul oficiului registrului comertului , care certifica , pe cerere , semnatura comerciantului , respectiv a reprezentantului acestuia , precum si respectarea prevederilor legale privind continutul cererii . Cererea , impreuna cu actele anexate si cu registrul in care au fost date semnatura si specimenul de semnatura , se prezinta judecatorului delegat de sediul oficiului , pentru a decide asupra inregistrarii .

Constatand ca sunr indeplinite conditiile prevazute de lege , judecatorul delegat va dispune prin incheiere inmatricularea comerciantului , respectiv inregistrarea mentiunii solicitate , in registrul comertului . In temeiul incheierii date , agentul oficiului va inscrie in registrul comertului toate datele din cererea care a facyut obiectul incheierii .

Inregistrarea se opereaza in registrul comertului in termen de 24 de ore de la data incheierii judecatorului delegat ; in cazul inmatricularii unei societati comerciale , inregistrarea se face in termen de 24 de ore de la data la care incheierea judecatorului delegat a devenit irevocabila .

Prin inregistrare in registrul comertului a unei cereri de inmatriculare , comerciantul dobandeste un doc unic de inregistrare sub care va figura in registrul comertului . Oficiul registrului comertului va elibera comerciantului o dovada a inregistrarii efectuate , care va fi , dupa caz , certificatul de inregistrare sau certificatul de inscriere a mentiunii .

Incheierile judecatorului delegat privitoare la inmatriculare sau inregistrarea mentiunilor in registrul comertului sunt supuse numai recursului .

5 . Controlul legalitatii inregistrarilor in registrul comertului .

Inregistrarile in registrul comertului se fac in baza unei incheieri a judecatorului delegat sau , dupa caz , a unei hotarari judecatoresti definitive . Dar , completarea registrului cu datele din cererea la care se refera incheierea , respectiv hotararea judecatoreasca definitive , se face de catre agentii oficiului registrului comertului . Potrivit art 8 din Legea nr 26 / 1990 , legalitatea operatiunilor effectuate de oficiul registrului comertului face obiectul unui control efectuat de catre judecatorul delegat .

Potrivit legii , controlul efectuat de judecatorul delegat nu apara de raspundere personalul oficiului care executa operatiunile in registrul comertului pentru conformitatea acestora cu legea .

1 . 4 . Efectele inregistrarilor in registrul comertului .

In sistemul Legii nr 26 / 1990 , inmatricularea si mentiunile in registrul comertului au un rol de publicitate , cu efecte opozabile tertilor .

Este obligat sa ceara inmatricularea orice comerciant mai inainte de a incepe exercitiul efectiv al comertului sau , in caz de succesiune , sub orice forma in dreptul de proprietate asupra unui fond de comert , de la data achizitiei acestuia .

Prin urmare vor fi indatorati , sub sanctiunile prevazute de lege :

a . comerciantii personae fizice , indiferent de nationalitate , care se vor inscrie in registrul comertului pe langa oficiul Comerei de Comert si industrie , in circumstanta careia urmeaza sa exercite acest comert .

b . comerciantii persoane fizice , romani sai straini , care au un asezamant comercial in strainatate si infiinteaza in tara o sucursala sau o agentie . Inmatricularea se va face in registrul comertului din circumscriptia Camerei de Comert si industrie , unde va fi situata sucursala sau agentia .

c . societatile nationale – acele societati care se constituie si au sediul in tara.

d . societatile comerciale straine , care isi stabilesc in tara o sucursala sau agentie . Prin societati straine , trebuie inteles acele societati care nu se constituie si nu au sediul in tara .

Cererea va trebuie facuta , in termen de o luna de la constituirea societatii si va fi insotita de actele de constituire si statutele societatii legal publicate . Secretarul Camerei de Comert si judecatorul registrului comertului vor trebui sa verifice toate acestea .

Inmatricularea in registrul comertului nu produce efecte constitutive cu privire la calitatea de comerciant , in privinta comerciantului persoana fizica . Aceasta calitate se dobandestte , potrivit art 7 Ccom , prin savarsirea faptelor de coemrt . In privinta societatilor comerciale , inmatricularea in registrul comertului are ca efect dobandirea personalitatii juridice .

Intrucat au un rol de publicitate , inregistrarile facutre in registrul comertului , cu respectarea legii , sunt prezumate a fi cunoscute de catre terti , fara ca acestia sa poata opune necunoasterea lor . Potrivit legii , persoana care are obligatia de a cere o inregistrare nu poate opune tertilor

acte sau fapte neinregistrate pot fi opuse tertilor daca se face dovada ca ele erau cunoscute de acestia .

Inmatricularea si mentiunile sunt opozabile tertilor de la data efectuarii lor in registrul comertului . Data inregistrarii in registrul comertului este data la care inregistrarea a fost efectic operata in registru .

Dupa inmatricularea in registrul comertului , comerciantul este obligat sa mentioneza pe toate documentele folosite in activitatea comerciala , codul unic de inregistrare .

1 . 5 Calea de atac impotriva inregistrarilor efectuate in registrul comertului.

Radierea inregistrarilor .

Trebuind sa corespunda in orice moment cu starea reala , legiuitorul prescrie ca orice modificare a unei date din registrul comertului trebuie sa faca obiectul unei mentiuni in acest registru .

Potrivit legii , radierea intervine in urmatoarele trei cazuri .

a . in caz de incetare a comertului , adica in cazul cand comerciantul inceteaza activitatea sa comerciala . Simpla suspendare temporara neintovarasita de intentia de a renunta , nu poate reprezenta un temei pentru radiere .

b . in caz de deces al comerciantului , chiar daca fondul de comert trece in patrimonial unui mostenitor ca universalitate , schimbandu-se titularul – caci fondul de coemrt nu este subiect ci obiect de drept – urmeaza sa se opereze inmatricularea unui nou comerciant .

c . in caz de dizolvare a unei societati comerciale . In acest caz administratorii sunt indatorati sa ceara dizolvarea din momentul in care una din cauzele de dizolvare , a operat . Cand este vorba de disolutie deplin drept , administratorii trebuie sa solicite radierea din chiar acel moment , cand , insa , dizolvarea trebuie pronuntata de societate – adunarea asociatilor sau adunarea generala – sau de justitie interventiei deciziei sociale sau hotaririi judecatoresti .

Radierea trebuie sa fie facuta in primul caz de comerciant iar in cel de al doilea caz de mostenitori . Daca ea nu este ceruta , poate fi facuta din oficiu de judecatorul oficiului registrului , in baza unei incheieri . Legea cuprinde insa o lacuna greu de implinit de interpret , prin aceea ca nu prevede un termen special , ceea ce a si provocat , in practica ,

dificultatile de aplicare , facand ca registrul comertului sa poarte povara unor inmatriculari , care nu corespund realitatii .

Autorul I.L. Georgescu , considera ca trebuie aplicat art 13 din lege , asimiland radierea cu mentiunea , caci in fond ele nu sunt deosebite decat prin denumire , dar nu prin efecte . Prin urmare , practica judecatoreasca ar trebui indrumata in acest sens , urmand sa se aplice si sanctiunile prevazute de art 29 pentru nefacerea radierii in termen .

Nu trebuie , insa , sa se acorde importanta radierii pe placul pierdeii calitatii de comerciant . Lasata la cererea partii sau la vointa judecatorului oficiului , radierea nu antreneaza sa faca pierderea calitatii de comerciant , fiindca am aratat ca aceasta calitate se dobandeste si se pierde numai prin exercitiu sau neexercitiu efectiv al comertului .

Inregistrarile in registrul comertului privind un anumit comerciant pot fi pagubitoare pentru alti comercianti sau chiar pentru necomercianti . De aceea , potrivit art 25 din Legea nr 26 / 1990 , avand continutul dat prin Legea nr 248 / 2001 , orice persoana fizica sau juridica , prejudiciata printr-o inmatriculare ori printr-o mentiune in registrul comertului , are dreptul sa ceara anularea sau modificarea titlului in baza careia s-a facut inmatricularea sau mentiunea , precum si radierea acestuia .

Aceasta cale este exclusa daca cel prejudecat dispune de alte cai legale de atac pentru a inlatura incalcarea drepturilor sale , de exemplu : anularea hotararii adunarii asociatilor privind modificarea actului constitutiv in baza careia s-a facut mentiunea in registrul comertului .

Cererea se depune si se mentioneaza in registrul comertului in care s-a facut inmatricularea comerciantului . In termen de 3 zile de la data depunerii , oficiul registrului comertului inainteaza cererea tribunalului in a carui raza teritoriala se afla sediul comerciantului .

Tribunalul se pronunta asupra cererii prin hotarare , cu citarea partilor . Hotararea judecatoreasca de solutionare a cererii poate fi atacata numai cu recurs , in termen de 15 zile de la pronuntare , pentru partlie prezente , si de la comunicare , pentru partile lipsa . Hotararea judecatoreasca irevocabila se comunica oficiului registrului comertului pentru a fi mentionata in registru si publicata in Monitorul Oficial .

1 . 6 Sanctiunile nerespectarii obligatiilor privind efectuarea inregistrarilor in registrul comertului .

Nerespectarea de catre comerciant a obligatiilor legale privind inmatricularea si inscrierea mentiunilor in registrul comertului atrage dupa sine sanctiunile prevazute de lege . Aceste sanctiuni sunt civile sau penale , in functie de obligatia incalcata .

Amenzile civile .

Se sanctioneaza cu plata amenzi civile , comerciantul care nu respecta dispozitiile legii si termenul prevazut pentru inmatricularea sau inregistrarea unei mentiuni in registrul comertului ori pentru depunerea semnarii ori a unor acte cerute de lege .

Amenzile civile sunt supuse regimului de drept comun al amenzilor civile prevazut de Codul de Procedura civila si se aplica de instanta judecatoreasca pe a carei raza teritoriala s-a savasit fapta .

Sanctiunile penale .

Potrivit legii , se sanctioneaza cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda , daca , potrivit legii , fapta nu constituie o infractiune mai grava , persoana care cu rea – credinta , a facut declaratii inexacte , in baza carora s-a operat o inmatriculare ori s-a facut o mentiune in registrul comertului : instanta care pronunta hotararea de condamnare va dispune si rectificarea ori radierea inmatricularii ori a mentiunii inexacte.

Competent sa judece infractiunile este judecatorul oficiului. Pentru toate infractiunile cu caracter penal , legiuitorul investeste cu dreptul de judecata sectiunea tribunalului din care face judecatorul delegat , pe langa registrul comertului , la sesizarea acestuia.

Tribunalul se pronunta , in urma citarii partilor si dupa ascultarea judecatorului delegat.

Sectiunea 2

Organizarea si tinerea contabilitatii activitatii comerciale

2.1 Obligatia organizari si conducerii contabilitatii.

A doua indatorire profesionala a comerciantilor este tinerea unei contabilitati regulate , adica a unui complex de documente , in care se inregistreaza operatiunile cu caracter patrimonial , efectuate in cursul exercitiului si se face si recapitularea lor periodica . Necesitatea insemnarii in anumite documente si consevarea lor a fost simtita din primele timpuri in care activitatea umana a luat o oarecare amploare .

Dreptul roman , obliga pater familias , care avea , sub conducerea sa , un numar insemnat de persoane sa tina unele socoteli zilnice . Se poate afirma , cu mai multa precizie , dupa Gaius , ca bancherii aveau indatorirea legala de a tine registre , care puteau fi folosite ca mijloc de proba , atat in favoarea cat si in defavoarea lor, iar aceasta prerogativa descindea din calitatea publica a oficiului lor.

De o contabilitate , in intelesul modern al cuvantului nu se poate vorbi decat in perioada statutara italiana .In marile cetati comerciale , medievale , in care a inflorit dreptul comercial , intalnim si o contabilitate regulata , cu aspectul unei indatoriri profesionale si sub controlul autoritatii .Unele statute acordau registrelor valoarea unor acte autentice si forta executorie , in aceleasi conditii ,in care faceau pentru actele autentice , ceea ce arata ce credit se acorda comerciantului , ca membru al unei bresle , in aceasta vreme , precum si morala inalta , care domnea in aceste organizatii.

Ordonanta franceza asupra comertului terestru din 1673 a prevazut formal obligatia tinerii unui registru , in care sa se treaca operatiunile comertului , cambiile emise , datoriile si creantele precum si cheltuielile particulare . Codul de comert francez din 1807 a sporit regizarea ordonantei , prevazand reguli amanuntite privind tinerea registrelor , care apoi cu variatiuni de conceptie au trecut in legiuirea europeana .

In anul 1887 , cand Romania a adoptat codul de comert italian ,ea avea in vigoare codul de comert francez , n-a facut decat sa conserve , amendand cu ajutorul celui italian , sistemul codului comercila francez , intemeiat pe trei idei principale : obligativitatea tinerii unor anume registre , dupa anumite norme si sub controlul autoritatii judecatoresti.

Contabilitatea comerciala prezinta un triplu inteles :

a) ofera comerciantului – persoana fizica sau societate comerciala

posibilitatea de a fi la curent cu mersul operatiunilor comertului sau , putand , in orice moment sa stabileasca activul si pasivul patrimoniului sau si facultatea de a se folosi si de registre , ca mijloace de proba , in favoarea sa .

b) da tertilor posibilitatea de a se prevala de continutul registrelor ca mijloc

de proba , pentru litigiile ce s-ar naste din operatiunile lor

c) un interes public , deoarece reprezinta un mijloc de control al

corectitudinii , cu care comerciantul si-a desfasurat activitatea si un interes fiscal . In caz de faliment , comerciantul care nu a tinut o contabilitate regulata , in conformitate cu dispozitiile legii , este culpabil de bancruta si i se aplica sanctiunile corespunzatoare .

Potrivit legii , fiecare comerciant este obligat sa tina anumite

registre de contabilitate , in care sa consemneze operatiunile cu caracter patrimonial efectuate in cursul exercitarii comertului si sa se faca recapitularea lor periodica prin intocmirea inventarului si bilantului .

Registrele de contabilitate reprezinta principalul instrument de

cunoastere , gestiune si control al patrimoniului comerciantului si al rezultatelor obtinute in activitatea comerciala.

Prin inregistrarile cuprinse in registre , ca si prin recapitularile

periodice realizate prin inventar si bilant , comerciantul poate fi la curent cu mersul activitatii sale si sa ia masurile corespunzatoare .

Registrele de contabilitate prezinta interes si in raporturile

comerciantilor cu tertii . Potrivit legii , aceste registre pot fi folosite ca mijloace de proba in litigiile dintr ecomercianti privind raporturile comerciale . Prin intermediul regitrelor de contabilitate se poate exercita un control asupra corectitudinii desfasurarii activitatii comerciantilor . Totodata , pe baza inregistrarilor dintre aceste registre , organele fiscale stabilesc impozitele ce urmeaza a fi achitate de catre comercianti .

Registrele de contabilitate asigura furnizarea informatiilor necesare stabilirii patrimoniului national , precum si intocmirii balantelor financiare si a bilantului pe ansamblul economiei nationale.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 82/1991 , obligatia de a organiza si

tine contabilitatea proprie revine regiilor autonome , societatilor comerciale , institutiilor publice , unitatilor cooperatiste , asociatilor si celorlalte persoane juridice , precum si persoanelor fizice care au calitatea de comerciant . Cu privire le activitatea comerciala , organizarea si tinerea contabilitatii constituie o obligatie a comeciantilor . Acestia sunt , potrivit art.7 Cod Comercial persoanele fizice care savarsesc fapte de comert obiective in mod profesional si in nume propriu si societatile comerciale , precum si persoanele juridice care au calitatea de comerciant Art. 34 Cod Comercial prevede ca dispozitiile privitoare la registrele comerciantilor nu se aplica colportorilor , comerciantilor care fac micul trafic ambulant , carausilor sau acelora al caror comert nu iese din cercul unei profesiuni manuale .

Potrivit doctrinei , aceste persoane , denumite “ mici comercianti “ , sunt scutite de obligatia de a tine registrele comerciale , datorita volumului redus de activitate si insuficientei lor pregatiri pentru indeplinirea unei asemenea obligatii .

Intrucat obligatia privind organizarea si tinerea contabilitatii are caracter general , in masura in care persoanele prevazute de art. 34 C. Com. , ele au si oblig . profesionala care revine tuturor comerciantilor , cu facilitatile pe care legea le acorda .

2.2 Organizarea si conducerea contabilitatii.

Raspunderea pentru organizarea si tinerea contabilitatii ,potrivit legii , revine persoanei care are obligatia gestionarii patrimoniului .Contabilitatea se tine in limba romana si in moneda nationala . Contabilitatea operatiunilor efectuate in valuta se tine atat in moneda nationala , cat si in valuta . Contabilitatea terbuie condusa in partida dubla , inregistrarile in contabilitatile efectuandu-se cronologic , potrivit planurilor de conturi si normelor emise de Ministerul Economiei si Finantelor . Ca urmare a dublei inregistrari , pentru cunoasterea situatiei financiare , se face diferenta intre cele doua partide : debit si credit si se obtine soldul.

Fiecare operatiune patrimoniala este supusa unei duble inregistrari : la activ si la pasiv , reprezentata intr-un cont in registru . Cu cat activitatea comerciala este mai complexa , cu atat numarul de conturi este mai mare . Planul de conturi general cuprinde noua clase , fiecare clasa continand subdiviziuni de conturi.

Inregistrarile in contabilitate se fac cronologic si sistematic , potrivit planurilor de conturi si normelor emise in conditiile legii . Orice operatiune patrimoniala se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un inscris care sta la baza inregistrarilor in contabilitate , dovedind astfel calitatea de document justificativ.

Inregistrarea in contabilitate a bunurilor mobile si imobile se face la valoarea de achizitie , de productie sau la pretul pietei dupa caz . Creantele si datoriile se inregistreaza in contabilitate la valoarea lor nominala. Comerciantii au obligatia sa efectueze inventarierea generala a patrimoniului : la inceputul activitatii , cel putin o data pe an pe parcursul functionarii sale , in cazul fuziunii sale sau incetarii activitatii . Ministerul Finantelor poate sa scuteasca de obligatia inventarierii anuale.

Evaluarea elementelor patrimoniale are o importanta deosebita pentru stabilirea unei situatii reale , deoarece , pe baza bilantului , se stabilesc beneficiile si implicit dividendele pentru asociati.

Obiectul contabilitatii patrimoniului il constituie reflectarea in expresie baneasca a bunurilor mobile si imobile , disponibilatile banesti , titlurile de valoare , drepturile si obligatiile comerciantului , precum si miscarile si modificarile intervenite in urma operatiunilor patrimoniale efectuate , cheltuielile , veniturile si rezultatele obtinute de acesta.

Modul de tinere a contabilitatii este diferit , in functie de categoria bunurilor . Contabilitatea mijloacelor fixe se tine pe categorii si pe fiecare obiect de evidenta . In cazul valorilor materiale , contabilitatea se tine cantitativ si valoric sau numai valoric . Valoarea actiunilor emise sau a altor titluri , precum si varsamintele efectuate in contul capitalului subscris se reflecta distinct in contabilitate.

Contabilitatea clientilor si furnizorilor , a celorlalte creante si datorii se tine pe categorii , precum si pe fiecare persoana fizica sau juridica . Contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli , dupa natura lor . Profitul sau pierderea se stabileste lunar; repartizarea profitului se inregistreza in contabilitate pe destinatie , potrivit legii.

Comerciantul nu este obligat sa conduca personal contabilitatea , acest lucru putand fi realizat prin reprezentantul sau.

Potrivit legii , contabilitatea este condusa , de directorul financiar – contabil , contabilul sef sau alta persoana imputernicita sa indeplineasca aceasta functie . Contabilitatea comerciantilor poate fi tinuta si de persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de contabil autorizat sau expert contabil .

Raspunderea pentru organizarea si tinerea contabilitatii revine administratorului sau altei persoane care are obligatia gestionarii patrimoniului . In cazurile in care contabilitatea nu se tine de persoane autorizate , raspunderea revine comerciantului .

Registrele de contabilitate

Art. 20 din legea nr. 82 /1991 prevede ca principalele registre ce se folosesc in contabilitate sunt : registrul – jurnal ; registrul inventar si registrul cartea mare. Legea da dreptul Ministerului Finantelor de a excepta de la folosirea unora din aceste registre de catre persoanele obligate sa organizeze si sa tina contabilitate proprie .

Art. 22 C. Com. prevede ca registre obligatorii pentru comercianti : registrul jurnal , registrul-inventar si registrul copier.

Intre aceste reglementari exista unele asemanari si anume , ambele pastreaza registrul –jurnal si registrul inventar. Deosebirile intre cele doua reglementari privesc felurile registrelor si obligativitatea tinerii registrelor.

Cu privire la obligativitatea tinerii registrelor , trebuie observat ca, potrivit art. 22 C. Com. , registrul –jurnal , registrul inventar si registrul copier erau considerate obligatorii.

Noua reglementare consacra un registru care nu este reglementat in Codul Comercial – registrul Cartea Mare.Acest registru s-a folosit in trecut , in absenta unei consacrari in Codul Comercial, dar ca registru facultativ.

Registrul -jurnal .

In cest registru , “ comerciantul este dator sa inscrie ,pe fiecare zi, ce are sa ia si ce are sa dea , toate operatiunile comertului sau , conventiile , acceptiunile sau girurilor efectelor comerciale si in general , tot ce primeste si plateste sub orice titlu , trecand la fiecare finit de luna si sumele intrebuintate pentru cheltuielile casei sale “- art. 23 C. Com. In principiu , ele trebuie trecute in registru in ordinea efectuarii lor .

Desi textul legii romane prevede inregistrarea operatiunilor “ pe fiecare zi” , de unde se deduce ca oparatiunile efectuate in cursul aceleiasi zile ar trebui sa fie trecute in registru , cel mai tarziu la finele aceleiasi zile , totusi jurisprudenta romana tinand seama de realitatile comertului roman , a dat textului o interpretare larga , intemeiata pe spiritul dispozitiei”.

Marile intreprinderi au mai multe jurnale , corespunzand diferitelor ramuri de comert . Fiecare va trebui vizat si parafat deoarece din punct de vedere juridic , ele reprezinta in singur registru.

In registrul jurnal, trebuie trecute si cheltuielile facute de comerciant cu nevoile sale proprii sau cum le denumeste legiuitorul “ cheltuielile casei sale “. Mentinerea lor are drept scop , sa permita , a se vedea in eventualitatea unui faliment , daca comerciantul nu a facut cheltuieli exegerate in detrimentul creditorilor sai.

Cheltuielile personale nu trebuie trecute in fiecare zi ci global la fiecare sfarsit de luna. Deci, prin inregistrarile pe care le cuprinde , registrul jurnal constituie o oglinda a actelor juridice pe care comerciantul le-a savarsit in activitatea sa , in ordinea succesiunii lor.

Registrul inventar.

In principiu , comerciantul raspunde , pentru obligatiile comertului sau , cu intregul patrimoniu intocmai ca orice necomerciant . Aceasta ar fi de natura sa-l scuteasca de facerea unui inventar al bunurilor , asa cum este scutit necomerciantul . In acest registru , comerciantul copiaza inventarul patrimoniului sau si este obligat sa efectueze inventarierea generala a patrimoniului la termenele stabilite de lege .

Inventarul va trebui sa cuprinda averea sa mobila si imobila precum si datoriile sale active si pasive . Prin urmare , de o parte intregul activ independent de componenta sa ,de alta parte pasivul , privitor nu numai la bunurile afectate , ci la toate bunurile care compun patrimoniul sau general .

Bunurile si datoriile trebuie evaluate , adica exprimate in bani , Codul da urmatoarele criterii de evaluare atat pentru comerciantii persoane fizice cat si pentru societati si reprezinta , un proces insemnat fata de legea comerciala italiana si franceza :

a) toate efectele si datoriile active , adica toate creantele , trebuie evaluate dupa pretul curent la epoca facerii inventarului ;

b) datoriile active greu de incasat se vor pretui dupa probabilitate , iar creantele in privinta carora exista siguranta ca nu se pot incasa , se vor inscrie numai pentru memorie.

Jurisprudenta romana nu a avut prilejul sa se pronunte decat in materie fiscala , unde este usor de inteles ca interesul evaluarii la pretul zilei pentru a spori venitul impozabil este evident.

Textul roman prevede ca inventarul va fi copiat intr-un registru special si va fi semnat de comerciant pentru a fi prezentat pentru viza tribunalului , astfel incat intocmirea lui in foi volante , chiar facuta la timp , nu este de natura sa satisfaca conditiile legii

Registru cartea-mare.

Acest registru se tine de comerciantii care au o activitate cu volum mare si cu o complexitate ridicata . Cartea mare este un registru de conturi personificate , iar contabilitatea se face in partida se face in partida dubla , in sensul ca fiecare operatiune comerciala da nastere unei duble inregistrari . Toate registrele de contabilitate se utilizeaza in stricta concordanta cu destinatia acestora si se prezinta in mod ordonat si completate , pentru a permite in orice moment , identificarea si controlul operatiunilor patrimoniale efectuate . In cazul in care sunt utilizate sisteme de prelucrare automata a datelor , comerciantul are obligatia sa asigure respectarea normelor contabile , stocarea , pastrarea sub forma suportilor tehnici si controlul datelor inregistrate in contabilitate.

Bilantul contabil .

Comerciantul este obligat ca pe baza inregistrarilor din registrele de contabilitate , sa intocmeasca bilantul contabil.

In conceptia legii , bilantul contabil este documentul oficial de gestiune al comerciantului si trebuie sa constituie o imagine fidela , clara si completa a patrimoniului , a situatiei financiare si a rezulatatelor obtinute de comerciant .

Bilantul contabil se compune din: bilant , contul de profit si pierderi , anexe si raportul de gestiune .

Bilantul contabil , se intocmeste obligatoriu anual , precum si in cazul fuziunii ori incetarii activitatii comerciale . Exercitiul financiar incepe la 1 ian. si se incheie la 31 dec . cu exceptia primului an de activitate cand acesta incepe de la data inmatricularii comerciantului in registrul comertului. La intocmirea bilantului contabil trebuie ca posturile inscrise in bilant sa corespunda cu datele inregistrate in contabilitate , puse de acord cu situatia reala a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarierii .

Legea interzice compensarile intre conturile ce se inscriu in bilant si intre veniturile si cheltuielile din contul de profit si pierderi . Dupa aprobarea sa , bilantul contabil se publica in conditiile stabilite de lege , un exemplar se depune pana cel tarziu la 15 aprilie anul urmator , la directia generala judeteana a finantelor publice , respectiv a municipiului Bucuresti . Bilantul contabil anual se pastreaza timp de 50 de ani.

2.3. Sanctiunile pentru nerespectarea dispozitiilor legale privind organizarea si conducerea contabilitatii.

Nerespectarea de catre comerciant a obligatiilor care ii revin cu privire la organizarea si conducerea contabilitatii se sanctioneaza in functie de gravitatea faptei , cu amenzi contraventionale ori sanctiuni penale , in conditiile legii 82/1991.

Amenzile contraventionale.

Fapte considerate contraventii sunt prevazute in art. 38 din legea nr. 82/1991. Constituie contraventie nerespectarea normelor cu privire la : utilizarea si tinerea registrelor de contabilitate , arhivarea si pastrarea documentelor justificative si a documentelor contabile , efectuarea inventarierii patrimoniului , intocmirea , verificarea , certificarea si depunerea bilantului contabil. Aceste incalcari ale legii se sanctioneaza cu amenda. Sanctiunile penale

Constituie infractiuni de fals intelectual si se pedepseste in conditiile legii efectuarea cu stiinta de inregistrari inexacte , precum si omisiunea cu stiinta a inregistrarilor in contabilitate avand drept consecinta denaturarea veniturilor si cheltuielilor , rezultatelor financiare si elementelor patrimoniale care se refera la bilantul contabil.

Sectiunea 3

Exercitarea comertului in limitele cincurentei licite

3.1.Libertatea concurentei in economia de piata .

In economia de piata , forma moderna de organizare a activitatii economice, agentii economici actioneaza in mod liber pe baza proprietatii private si in concordanta cu legea cererii si ofertei.

Intre agentii economici care produc aceleasi marfuri ori servicii exista o lupta permanenta pentru atragerea clientelei pentru marfurile si serviciile oferite pe piata .Deci , o componenta intrinseca a economiei de piata o constituie libera competitie , concurenta dintre agentii economici .

Concurenta este definita , ca o confruntare intre agentii economici pentru castigarea si conservarea clientului , in scopul rentabilizirii

proprietatii activitatii .

Constitutia Romaniei revizuita prevede in art. 135 ca statul trebuie sa asigure “libertatea comertului , protectia concurentei loiale , crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie “.

Prin legi speciale sunt stabilite limitele in care trebuie sa se amnifeste libera concurenta , precum si consecintele pe care le au incalcarile acestor limite legale.

Consecinta licita si concurenta ilicita

In economia de piata , exercitarea concurentei constituie un drept al oricarui agent economic .Ca orice drept recunoscut si protejat de lege , dreptul la concurenta trebuie exercitat cu buna credinta , fara sa se incalce drepturile si libertatile celorlalti agenti economici si cu respectarea legii si a bunelor moravuri . Numai daca exercitarea concurentei are loc in aceste limite , concurenta este licita sau loiala si deci , ea este ocrotita de lege.

In cazul exercitarii abuzive a dreptului la concurenta , a folosirii de mijloace nepermise de lege pentru atragerea clientului , concurenta este ilicita si in consecinta , este interzisa.

Concurenta este protejata de lege sub un dublu aspect

1. pe de o parte , legea reprima intelegerile si practicile anticoncurentiale , monopoliste , care pericliteaza existenta concurentei. Aceasta protectie face obiectul Legii nr. 21 /1996 asupra concurentei

2. pe de alta parte , legea are in vedere sanctionarea folosirii unor mijloace nelicite de atragere a clientelei. Aceasta protectie face obiectul Legii nr. 11 /1991 privind combaterea concurentei neloiale

Ansamblul normelor legale care urmaresc protectia impotriva practicilor anticoncurentiale si impotriva compartimentului abuziv al agentilor economici in atragerea clientelei formeaza dreptul concurentei comerciale

3.2. Protectia impotriva practicilor anticoncurentiale si a concentrarilor economice.

Interdictia practicilor anticoncurentiale

Legea interzice intelegerile anticoncurentiale si abuzul de pozitie dominanta. Art. 5 din legea nr. 21/1996 interzice orice intelegeri , exprese ori tacite , intre agentii economici sau asociatii de agenti economici, precum si orice decizii de asociere sau practici concentrate intre acestia , care au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea , impiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata romaneasca sau o parte a acesteia.

Legea are in vedere intelegerile referitoare la :fixarea concentrata in mod direct sau indirect , a preturilor de vanzare sau de cumparare , a tarifelor , rabaturilor , adaosurilor , precum si a oricaror alte conditii comerciale inechitabile , limitarea sau controlul productiei , distributiei ,dezvoltarii tehnologice sau investitiilor , aplicarea in privinta partenerilor comerciali , a unor conditii inegale la prestatii echivalente , provocand , in acest fel , unora dintre ei , un dezevantaj in pozitia concurentiala; limitarea sau impiedicarea accesului pe piata si a libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti economici , precum si intelegerile de a nu cumpara de la sau de a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila.

Prin art. 6 din legea nr. 21/1996 este interzisa folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante detinute de catre unul sau mai multi agenti economici pe piata romaneasca sau pe o parte substantiala a acesteia , prin recurgerea la fapte anticoncurentiale , care au ca obiect sau pot avea ca efect efectuarea comertului ori prejudicierea consumatorilor .

Practicile abuzive pot consta in : impunerea , in mod direct sau indirect a preturilor de vanzare sau cumparare , a tarifelor sau a altor clauze contractuale inechitabile si refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari ; realizarea de importuri fara competitive de oferte si tratative tehnico- comerciale uzuale , in cazul produselor si tarifelor in economie.

Limitarea concentrarii economice

Nevoile dezvoltarii sau ale consolidarii activitatii comerciale pot impune gruparea unor agenti economici pentru a realiza cooperarea si specializarea in activitatea comerciala.

Potrivit art. 11 din legea nr. 21/1996 , concetrarea economica se realizeaza prin orice act juridic , care , fie opereaza transferul proprietatii sau al folosintei asupra totalitatii ori a unei parti a bunurilor , drepturilor unui agent economic ori unei grupari de agenti economici de a exercita , direct sau indirect , o influenta determinata asupra unui alt agent economic sau mai multor alti agenti econom

Cu privire la regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat , Legea nr. 15/1990 permite asocierea intre acesti agenti economici sau cu terte persoane fizice sau juridice , romane sau straine , in scopul crearii de noi societati comerciale in conditiile Legii nr. 31 /1990 , precum si asocierea pe baza de comert de asociere , fara realizarea unei entitati cu personalitate juridica . Dreptul de asociere trebuie exercitat drept rezultat obstacularea concurentei. De aceea , potrivit art. 13 din legea 21/1996 , sunt interzise concentrarile economice care , avand ca efect crearea sau consolidarea unei pozitii dominante , conduc sau ar putea conduce la restrangerea , inlaturarea sau denaturarea semnificativa a concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia.

1.Sanctionarea practicilor anticoncurentiale si a incalcarii limitelor legale ale concentrarii economice .

Nerespectarea dispozitiilor legii 21/1996 atrage dupa sine raspunderea civila , contraventionala sau penala.

a. Raspunderea civila.

Potrivit legii , actele juridice cu catacter monopolist sunt sanctionate cu nulitatea . Astfel , orice angajamente , conventii sau clauze contractuale , fie exprese ori tacite , publice sau oculte , care se raporteaza la o practica anticoncurentiala prohibita sunt nule de drept.

Apoi , instanta judecatoreasca poate dispune invalidarea contractelor sau clauzelor contractuale prin intermediul carora se exploateaza abuziv pozitia dominanta ori se realiozeaza o concentrare creatoare de profit dominanta .In cazul in care prin practica anticoncurentiala s-a produs un prejudiciu , persoana vinovata raspunde pentru repararea integrala a prejudicilui cauzat.

b. raspunderea contraventionala.

Anumite abateri de la dispozitiile legii sunt constatate contraventii si se sanctioneaza cu amneda : omisiunea notificarii unei concentrari economice ; furnizarea de informatii inexacte sau incomplete ; incheierea unor operatiuni de concentrare economica cu incalcarea prevederilor legii; incalcarea dispozitiilor legale care interzice intelegerile care au ca obiect sau pot avea ca efect practici anticoncurentiale si folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante prin recurgerea la fapte anticoncurentiale .

c. raspunderea penala.

Legea califica drept infractiune participarea frauduloasa si in mod determinant a unei persoane fizice la conceperea , organizarea sau realizarea practicilor monopoliste avand drept scop incheierea de intelegeri anticoncurentiale sau abuzul de pozitie dominanta.

3.3 Protectia impotriva concurentei neloiale.

Concurenta neloiala este o forma de concurenta ilicita . Ea consta in savarsirea de catre comerciant , in scopul atragerii clientelei , a unor acte si fapte care contravin legii , bunelor moravuri in activitatea comerciala si a loialitatii profesionale.

Actele si faptele considerate de lege manifestari ale concurentei neloiale

In doctrina , actele si faptele care constituite manifestari ale concurentei neloiale se clasifica in patru categorii:

a. Confuzia;

b. Denigrarea;

c. Dezorganizarea ;

d. Acapararea clientelei prin oferirea unor avantaje.

a. Prin cofuzie – se intelege orice act prin care un comerciant folosete o firma , emblema sau o desemnare speciala ori a unor ambalaje de natura a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant .

Legea nu cere existenta intentiei de a prejudicia . In aceeasi categorie intra si producerea in orice mod , importul , exportul , depozitarea , punerea in vanzare sau vanzarea unor marfuri purtand mentiuni false privind brevetele de inventii , originea si caracteristicile marfurilor , precum si cu privire la numele producatorului sau comerciantului ,in scopul de a induce in eroare pe ceilalti comercianti si pr beneficiari.

b. Denigrarea – consta in comunicarea sau raspandirea , de catre un comerciant , de afirmatii mincinoase asupra unui concurent sau marfurilor sale, afirmatii de natura sa dauneze bunului mers al activitatii comerciantului.

c.Dezorganizarea – act de concurenta neloiala ce consta in destabilizarea activitatii comerciantului rival. El poate consta in oferirea serviciilor de catre salariatul exclusiv al unui comerciant ori acceptarea unei asemenea oferte , ori in dezvaluirea de catre salariatul unui comerciant a unor date secrete privind activitatea acestuia catre un concurent , din sau in oferirea , promiterea mijlocit sau nemijlocit de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia , pentru ca prin purtarea neloiala sa poata afla procedeele sale industriale.

D . Acapararea clientelei prin oferirea unor avantaje.

Acest act de concurenta neloiala consta in incheierea unor contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau executarea unei prestatii in mod avntajos , cu conditia aducerii de catre client a altor cumparatori , cu care comerciantul ar urma sa incheie contracte asemanatoare . In aceasta categorie intra si incheierea de contracte prin care cumparatorul ar urma sa primeasca un premiu , care depinde exclusiv de tragerea la sorti sau de hazard.

2.Sanctionarea actelor si faptelor de concurenta neloiala .

Potrivit legii nr. 11/1991, comerciantii sunt obligati sa isi exercite activitatea cu buna credinta si potrivit uzantelor cinstite. Incalcarea acestei obligatii atrage raspunderea civila , contraventionala ori penala, in conditiile legii.

a.Raspunderea civila.

In cazul savarsirii unui act de concurenta neloiala , comerciantul vinovat va putea fi obligat sa inceteze sau sa inlature actul respectiv. In caz de urgenta , masurile pot fi luate prin ordonanta presedentiala , in conditiile art. 581 si 582 C.pr.civ.

Dreptul la actiune se prescrie in termen de 1 an .Acest termen curge de la data la care pagubitul a cunoscut ori ar fi trebuit sa cunoasca prejudiciul si pe cel care l-a cauzat , dar nu mai tarziu de 3 ani de la data savarsirii faptei.

b. Raspunderea contraventionala.

Savarsirea unui act sau fapt prevazut de art. 4 lit. a-j din legea nr.11/1991, constituie contraventie , daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat sa fie considerate , potrivit legii penale infractiuni. Contraventia se sanctioneaza cu o amenda al carei cuantum este diferentiat , in functie de abaterea savarsita.Sanctiunea se poate aplica si persoanelor juridice.

Contraventia se constata , la sesizarea partii vatamate de catre persoanele anume imputernicite de camerele de comert si industrie teritoriale sau de inspectia comerciala de stat. Amenda este aplicata de agentul constatator odata cu constatarea contraventiei.

c.Raspunderea penala.

Constituie infractiune de concurenta neloiala savarsirea faptelor prevazute de art. 5 , lit a, b, din legea nr. 11 /1991. Aceasta infractiune se pedepseste cu inchisoarea de la o luna la 2 ani sau cu amenda .Actiunea penala se pune in miscare la plangerea partii vatamate ori la sesizarea camerei de comert si industrie teritoriala sau a altei organizatii profesionale.

Actiunile izvorand dintr-un act de concurenta neloiala sunt de competenta tribunalului locului savarsirii faptei sau in a carei raza teritoriala se gaseste sediul paratului sau inculpatului ,in lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului paratului sau inculpatului.

Concluzii

Dreptul comercial raspunde unor nevoi reale , care pot fi satisfacute printr-o reglementare speciala a activitatii comerciale. Dreptul comercial , ca un drept particular si ca subramura a dreptului privat , trebuie sa isi gaseasca izvorul in Codul Comercial si in legile comerciale speciale , iar nu intr-o reglementare unica , cea a Codului Civil. Rolul dreptului comercial in reglementarea raporturilor comerciale , in perioada formarii economiei de piata in tara noastra, reclama perfectionarea Codului Comercial , la nivelul standardelor moderne existente in alte tari. Dreptul comercial este partea cea mai vie a dreptului privat , el este un laborator in care se experimenteaza solutiile juridice pentru a fi adaptate la cerintele economice.

Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt aplicabile raporturilor juridice izvorate din savarsirea actelor juridice , faptelor si operatiunilor , considerate de lege fapte de comert, precum si raporturilor juridice la care participa persoanele care au calitatea de comerciant.

Istoria dreptului comercial este strans legata de istoria comertului si implicit a dezvoltarii societatii omenesti. Tinand seama de marile etape si caracteristicile lor , dezvoltarea dreptului comercial poate fi impartita in urmatoarele epoci , in raport cu natura scrisa sau cutumiara a normei:

a.epoca veche , care cuprinde comertul si regulile dreptului comercial ale civilizatiei vechi , corespunzand cu perioada pe care istoria o desemneaza cu termenul de antichitate.

b. perioada statutara sau a dreptului comercial cutumiar , de esenta profesionala sau corporativa.

c. perioada codificarii , cuprinzand spatiul dintre publicarea marilor ordonante pana in zilele noastre, caracterizata prin trecerea de la dreptul cutumiar la dreptul scris.

Potrivit conceptiei clasice a dreptului comercial , exista doua sisteme care permit stabilirea sferei dreptului comercial . Intr-un sistem , denumit sistemul subiectiv , dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comerciantilor. Deci , dreptul comercial este un drept profesional , el se aplica tuturor persoanelor care au calitatea de comerciant.Sistemul subiectiv a stat la baza primelor codificari a dreptului comercial , de la inceputul secolului al XIX-lea.

Dupa un alt sistem , denumit sistemul obiectiv , dreptul comercial cuprinde normele juridice aplicabile comertului , adica acelor acte juridice , fapte si operatiuni , calificate de lege ca fapte de comert , indiferent de persoana care le savarseste .In acest sistem normele dreptului comercial se aplica unei categorii de acte juridice , fapte si operatiuni –fapte de comert- iar nu unei categorii de persoane –comerciantii .Acest sistem a fost inspirat de ideile revolutiei franceze din 1789 si a stat la baza Codului Comercial francez din 1807.

Prin urmare , dreptul comercial are ca obiect normele juridice ale dreptului comercial , ca si normele juridice ale dreptului civil apartin dreptului privat , ele privesc actele de afaceri si nu actele de putere.

Desi s-a recunoscut caracterul particular al dreptului comercial, in doctrina s-a discutat daca el trebuie sa fie un drept autonom sau trebuie sa se integreze in dreptul civil , in vederea realizarii unui drept privat unitar.

Teza unitatii dreptului privat se bazeaza pe mai multe argumente:

a. divizarea dreptului privat , in drept civil si drept comercial , da

nastere la dificultati de interpretare , deoarece aceeasi institutie juridica este guvernata de doua categorii de norme juridice : unele cuprinse in codul civil , iar altele in codul comercial . Aceasta divizare a dreptului privat creeaza dificultati si instantelor judecatoresti , care trebuie sa se pronunte asupra caracterului civil sau comercial al litigiului .

b. dreptul comercial nu beneficiaza de principii generale proprii ,

motiv pentru care la calificarea unor institutii se apeleaza la explicatii precum : exceptie de la dreptul comun , institutie anormala . Mai mult , in dreptul comercial sunt folosite aceleasi notiuni si categorii ca si in dreptul civil : contract , persoana juridica , obligatie , prescriptie .

c. prin recunoasterea uzurilor ca izvor de drept in materie comerciala

, se ajunge la o delegare a atributiilor legislative comerciantilor , deoarece uzurile se nasc din practica comerciantilor .

d. in unele tari , cum sunt Italia , Elvetia , s-a realizat o

“comercializare” a dreptului civil , nemaiavand o reglementare autohtona a dreptului comercial . In acest fel au fost simplificate raporturile juridice la care participa persoanele fizice si persoanele juridice .

Aplicarea legii comerciale unor raporturi juridice dintre comercianti si

necomercianti este impusa de necesitatea ca raportul juridic sa fie reglementat unitar , nefiind posibil ca un raport juridic sa fie guvernat in acelasi timp de doua reglementari , una comerciala pentru comerciant si alta civila pentru necomerciant . Raporturile comerciale si civile nu au omogenitate de natura si scop , asa cum pretind adeptii unitatii dreptului privat . Evolutia economico-sociala nu a realizat o uniformitate a activitatii comerciantilor si necomerciantilor , astfel incat activitatile lor sa fie supuse aceleiasi reglementari juridice .

Cu toate ca subiecte ale raporturilor comerciale pot fi atat comerciantii cat si necomerciantii , totusi , in principal , activitatea comerciala se realizeaza de catre comercianti . Avand in vedere rolul comerciantilor in activitatea comerciala , codul comercial precizeaza notiunea de comerciant si reglementeaza statutul juridic al comerciantilor . Articolul 7 cod comercial prevede ca “sunt comercianti aceia care fac fapte de comert avand comertul ca profesiune obisnuita si societatile comerciale” . Deci , comerciantul poate fi definit ca orice persoana fizica si juridica care desfasoara activitate comerciala , adica savarseste fapte de comert cu caracter profesional . Comerciantii pot fi atat persoane fizice cat si persoane juridice .

Pentru a fi comerciant o persoana trebuie sa dobandeasca mai intai calitatea de comerciant . Aceasta se dobandeste in mod diferit , dupa cum este vorba de o persoana fizica sau o persoana juridica .

Pentru a dobandi calitatea de comerciant o persoana fizica trebuie sa indeplineasca anumite conditii si anume :

1 . savarsirea de fapte de comert obiective .

2 . savarsirea faptelor de comert ca profesiune .

3 . savarsirea faptelor de comert in nume propriu .

Odata dobandita calitatea de comerciant , persoana fizica trebuie sa faca dovada acesteia . Dovada calitatii de comerciant poate fi facuta prin toate mijloacele legale de proba inclusiv martori si prezumtii . Hotararea judecatoreasca prin care se stabileste existenta sau inexistenta acestei calitati are efect relativ si nu o autoritate de lucru judecat cu efecte erga omnes .

Asa cum calitatea de comerciant se dobandeste , ea se si pierde ori inceteaza in anumite conditii . In privinta incetarii calitatii de comerciant , treubie sa se tina seama de conditiile in care aceasta calitate este dobandita . In cazul persoanei fizice de vreme ce calitatea de comerciant se dobandeste prin savarsirea unor fapte de comert obiective cu caracter profesional , insemna ca persoana in cauza inceteaza sa mai aiba calitatea de comerciant in momentul in care nu mai savarseste fapte de comert ca profesiune . In cazul societatii comerciale , intrucat dobandirea calitatii de comerciant este legata de insasi constituirea societatii comerciale ca persoana juridica , inseamna ca aceasta calitate se pierde in momentul cand societatea inceteaza sa mai existe ca persoana juridica . Societatea comerciala isi inceteaza existenta prin dizolvare si lichidare .

De asemenea , comerciantul trebuie sa indeplineasca si anumite conditii de exerciatare a activitatii comerciale si anume :

1 . principiul libertatii comertului .

2 . capacitatea persoanei fizice ceruta pentru a fi comerciant .

3 . restrictii privind exerciatarea activitatii comerciale .

4 . protectia consumatorului .

5 . rolul camerelor de comert si industrie in desfasurarea activitatii comerciale .

6 . sanctionarea operatiunilor comerciale ilicite .

Orice comerciant are anumite obligatii profesionale . Acestea sunt :

– publicitatea prin registrul comertului .

– organizarea si tinerea contabilitatii a activitatii omerciale .

– exercitarea comertului in limitele concurentei licite .

Frecventa tranzactiilor comerciale reclama reguli simple lipsite de

formalism , precum si o mare libertate pentru comerciant in incheierea actelor juridice .

Comerciantul , incheie frecvent acte juridice , iar rapiditatea incheierii acestora este pentru el o conditie a succesului . El trebuie sa dispuna de o mare libertate de miscare , putand apela la forme simple de perfectare a raporturilor juridice – telefon , telex , fax sau intelegeri verbale – si beneficiind de posibilitatea de a dovedi actele juridice prin orice mijloace de proba .

Rolul tranzactiilor comerciale in realizarea intereselor comerciantilor inplica o mai mare punctualitate in executarea obligatiilor asumate . Interconexiunea raporturilor juridice la care participa comerciantii impune o respectare riguroasa a obligatiilor contractuale .

BIBLIOGRAFIE