Calitatea Apelor Potabile de Suprafata Si Subterane ale Satului Calfa a Raionul Anenii Noi

Economie

Calitatea Apelor Potabile de Suprafata Si Subterane ale Satului Calfa a Raionul Anenii Noi

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins

INTRODUCERE

Scopuri si obiective

Capitolul I.Starea ecologică a resurselor acvatice din Republica Moldova.

1.1 Calitatea apelor potabile din Republica Moldova

1.2 Surse de aprovizionare cu apă potabilă

1.3 Surse de poluare a apei potabile

1.4 Surse de poluare a apelor subterane

1.5 Apovizionarea cu apă centralizată în Republica Moldova

Capitolul II.Materiale și Metode.

2.1. Materialele utilizate

2.2. Metodele utilizate la determinarea calitații apei

Capitolul III. Calitatea apei poatbile de suprafață și subterană a satului Calfa raionul Anenii Noi.

3.1. Caracteristica generală a s. Calfa raionul Anenii Noi.

3.2. Calitatea apei r. Bîc pe perioada anilor 2012-2013.

3.3. Calitatea apelor potabile subterane ale satului Calfa a raionului Anenii Noi

3.4. Calitatea apelor râului Bic pe porțiunea satului Calfa a raionului Anenii Noi

3.5 Determinarea nivelului de poluarea a apelor potabile ale s. Calfa rn. Anenii Noi

Concluzii

BIBLIOGRAFIE

Introducere

Astăzi pe Terra este o creștere rapidă a populației, astfel crește și necisitatea de apă potabilă pentru existența acestora.Dupa cum știm situația actuală privind apa potabilă este foarte gravă, apa potabilă este foarte puțină sau în genere lipsește.

În Rebublica Moldova o problemă prioritră este situația resurselor acvatice subterane.Aceste ape sunt larg răspîndite pentru alimentarea centralizată a populației a unor înterprinderi și instituții publice.Deasemenea o bună parte din populația rurală se alimentează cu apa din fîntîni, deși calitatea acestora nu corespunde standardeor de apă potabilă. Principala sursă de poluare a apelor subterane fiind factorul antropic, de cele mai dese ori prin activitațile sale gospodărești neraționale.

S-a constat ca populația țarii consumă apa cu concentrații supranormative de poluanți și substante străine, deasemenea fiind problemă apelor freatice.

Totodată, sunt poluate principalele surse de aprovizionare a populației republicii cu apă potabilă rîul Nistru si Prut, constituind o problemă majoră.

Criteriul curățeniei apei trebuie să coincidă cu gradul condițiilor optimale pentru deșeuri organice vegetale și animale pentru că numai în așa condiții se va petrece dezvoltarea vieții pe pămînt, dezvoltarea normală a proceselor formării biodiversității.

Scopul lucrării: este de a determina calitatea apelor potabile de suprafață și subterane ale satului Calfa a raionul Anenii Noi.

Obiectivele lucrării:

Studierea situației ecologice a apelor de suprafață și subterane din Republica Moldova;

Determinarea calității apelor râului Bâc pe porțiunea satului Calfa a raionul Anenii Noi;

Determinarea calității apelor potabile subterane din satul Calfa a raionul Anenii Noi;

Stabilerea indicilui de poluare a apelor potabile de suprafață ale satul Calfa a raionul Anenii Noi;

Evidențierea claselor de calitate a apelor potabile din satul Calfa a raionul Anenii Noi;

CAPITOLUL I.STAREA RESURSELOR ACVATICE DIN REPUBICA MOLDOVA

1.1 Calitatea apelor potabile din Republica Moldova.

În Rebublica Moldova asigurarea populației cu apă potabilă este una din cele mai imperioase probleme sociale și de sănătate publica. Apa folosită în alimentație determină pînă la 20-25% din cazurile de boli diareice acute si de hepatita virală A(HVA) si circa 25-30% din bolile somatice.

Substanțele chimice din apă, alături de fermenți, hormoni, vitamine, participă direct la dezvoltarea metabolizmului în organizm in calitatea de catalizatori biologici ai proceselor chimice din țesuturile organizmului.

Cercetarile efectuate in cadrul Academiei de Știinte a Moldovei, al Centrului Național Știintifico-Practic de Medicină Preventivă si al Universitații de Stat de Medicină si Farmacie ”Nicolae Testemițanu”demonstrează că în tară noastră apele subterane sunt supramineralizate,au o duritate sporită și sunt poluate cu nitrati. Ca factor ce influentează asupra sănătații populației are importanță nu doar compoziția generală a apei potabile, dar si fiecare substanță chimică în parte. Au fost prelevate probe ale apei fîntînilor si izvoarelor din 5 zone ale republecii si s-a efectuat analiza chimică a lor, în urma căreia s-a stabilit nivelul urmatorilor indicatori: nitrati, fluor, reziduul fix, sulfații(SO4), clorurile(Cl) [1].

În Republica Moldova cca 40% din populație(rurala) se alimentează cu apă din straturile subterane cu presiunea hidrostatică (6 200 sonde) și din primul strat acvatic(fară presiune)(cca 250 mii fîntîni și izvoare),ceea ce asigură 1811 mii m3/zi rezerve confirmate și 444 mii m3/zi-rezerve cercetare, neconfirmate-cca 54 mii/zi și resurse de perspectivă – cca 864 mii m3/zi.

O valoare deosebită pentru republică o au din straturile acvifere freatic și de adîncime. Din cantitatea totală de ape subterane administrative pe teritoriul republicii doar 50% pot fi utilizate în scopuri potabile fără tratare prealabilă.[2]

Rezervele de apă potabilă nu se măresc, dar consumul ei crește în permanență. Conform datelor UNEP, consumul apelor dulci în perioada anilor 1990-1995 s-a majorat de 6 ori. Actualmente deficitul apei potabile este unul din factorii principali, ce reține dezvoltarea social-economică a mai multor țari. Circa 20% la sută din populația Terrei nu are acces la apă potabilă calitativă, iar in jur de 50 la suta sunt lipsiți de condițiile sanitare de trai cuvenite. Actualmente nu exista nici o țară, care nu s-ar confrunta cu probleme ce țin de cantitatea și calitatea apelor dulci și a apelor potabile, devenite demult obiect de cumpărare și vânzare. În Europa asemenea țări dezvoltate cum ar fi Germania, Olanda si Danemarca poartă tratative cu Suedia in vederea asigurărilor cu apă potabilă pură. Hong-Kong este aprovizionat cu apă potabilă prin apeducte din China [17,18].

Pentru Republica Moldova la fel este caracteristic deficitul de ape dulci. Din cauza condițiilor climaterice pe teritoriul țării noastre se formează ape, care în mare parte sunt necalitative pentru consum din punct de vedere al componenței chimice a lor. Principalele surse de alimentare cu apă potabilă centralizată in republică sunt râurile Nistru și Prut și apele din orizonturile subterane (apele arteziene). În mod centralizat apa este pompată la stațiile de tratare a apei. Acolo este supusă tratării cu diverse substanțe solubile și insolubile, se dezinfectează și ulterior prin apeduct se distribuie consumatorilor din localitățile urbane. Dar in condițiile situației economice instabile apar multiple probleme economice, care influențează calitatea apei potabile. În afară de aceasta, toate apeductele sunt în mare parte uzate, renovarea fiind efectuată în proporții mici [20,19].

În urma investigațiilor, efectuate în trimestrul IV al anului 2010 de către Direcția Monitoring al Calității Mediului din cadrul Serviciului Hidrometeorologic de Stat, au fost depistate 88 depășiri ale CMA în probele de apă din 24 secțiuni a 11 râuri, bazinul de acumulare Dubăsari și lacul Beleu. Situația se prezintă după cum urmează:

– cu ioni de amoniu s-au depistat 18 depășiri ale CMA în râurile Bîc, Răut, Lunga, Cogâlnic și Ichel, inclusiv 4 cazuri de poluare înaltă (PÎ – 10-100 CMA) cu maxima de 65,6 CMA, în Bîc, secțiunea s. Calfa, în luna octombrie.

– cu nitriți s-au depistat 32 depășiri ale CMA în râurile Nistru, Prut, Bîc, Lunga, Răut, Cubolta, Botna, Ichel, Cogâlnic și lacul Beleu, inclusiv 4 cazuri de PÎ cu maxima de 32,2 CMA în râul Lunga, secțiunea Ceadâr Lunga, în punctul hidrometric, în luna octombrie.

– cu nitrați s-au depistat 6 depășiri ale CMA în râul Lunga, cu valoarea maximă de 3,9 CMA, secțiunea Ceadâr Lunga, în amonte, în luna noiembrie.

– cu produse petroliere s-au depistat 22 depășiri ale CMA, în râurile Nistru, Ciuhur, Răut, Bîc, Cubolta, Ichel, Cogâlnic, Gârla Mare și bazinul Dubăsari cu maxima de 9,4 CMA, în râul Lunga, secțiunea Ceadâr Lunga, în punctul hidrometric, în luna octombrie.

– cu compușii zincului s-a depistat 1 depășire a CMA în râul Cubolta cu maxima de 1,9 CMA, secțiunea s.Mărășești, în luna noiembrie.

– cu CBO5 s-au depistat 2 depășiri ale CMA cu maxima de 7,5 mgO2/l PÎ în râul Bîc, secțiunea mun. Chișinău, în aval (or. Sângera), în luna decembrie.

– cu fenoli s-au depistat 6 depășiri ale CMA în râurile Prut, Nistru, Bîc și Ichel cu maxima de 3,0 CMA în râul Nistru, secțiunea or. Soroca, în amonte, în luna decembrie, și în râul Bîc, secțiunea mun. Chișinău, în aval (or. Sângera), în luna octombrie.

– cu detergenți anioni-activi s-au depistat 2 depășiri ale CMA în râul Bîc, cu maxima de 1,6 CMA, secțiunea mun. Chișinău, în aval (or. Sângera), în luna noiembrie.

Comparativ cu aceeași perioadă a anului 2009 s-a înregistrat o majorare a frecvenței de repetare a numărului de depășiri ale CMA pentru fenoli, iar pentru nitriți, nitrați, oxigen dizolvat, CBO5, ioni de amoniu, produse petroliere, detergenți anioni-activi, compușii zincului s-a înregistrat o micșorare a numărului de depășiri.[22]

1.2Surse de aprovizionare cu apa potabila.

Apa prezintă cea mai importantă, limitată și vulnerabilă resursă naturală disponibilă în prezent. Potrivit ultimelor studii, o treime din populația lumii trăiește fără acces la apă de calitate, încălzirea globală și creșterea demografică vor accentua și mai mult lipsa de apă potabilă (3,4).

Rețeaua hidrografică a Republicii Moldova este reprezentată prin 3621 râuri și pâraie (inclusiv 7 – cu lungimea de peste , iar alte 247 – peste ). Lungimea sumară a râurilor depășește . Fluviul Nistru, bazinul hidrografic al căruia constituie 57% din teritoriul țării, cu un debit anual de circa 10 km3, marchează pe o porțiune de frontiera dintre Republica Moldova și Ucraina. Râul Prut, bazinul căruia constituie 24% din teritoriu, cu debitul anual de circa 2,4 km3 pe o porțiune de marchează hotarul între Republica Moldova și România. În afară de acestea, pe teritoriul țării există 3532 de lacuri și bazine de acumulare cu o suprafață totală de 333 km2 și cu un volum de acumulare de 1,8 km2. Predomină lacuri mici cu suprafața de cca. 0,2 km2. Cele mai mari lacuri naturale sunt situate pe cursul de jos al râului Prut (Beleu, Manta). Cele mai mari lacuri de acumulare artificiale sunt Costești – Stînca (735 mln.m3) – pe râul Prut și Dubăsari (277,4 mln.m3) – pe fluviul Nistru. În calitate de apă potabilă se folosesc apele de suprafață și subterane constituite din orizonturi acvifere și freatice adânci. Principala sursă de aprovizionare cu apă este râul Nistru, căruia îi revin 54%. Râului Prut îi revin 16%, altor surse de apă de suprafață – 7 %, apelor subterane – 23 %. Republica Moldova mai este aprovizionată cu apă și din cele peste 5 000 sonde și din circa 130 mii de fântâni cu alimentare din pânza freatică [5,6,7]

Râurile Prut și Nistru reprezintă principalele artere al Republicii Moldova, apa cărora este folosită conform necesităților populației. Calitatea apei acestor râuri după indicii hidrochimici (IPA) pe parcursul anilor 2007 – 2010 corespunde claselor II-III (curată – moderat poluată), iar în anul 2010, comparativ cu anul 2009, s-a ameliorat în toate secțiunile, unde se efectuează observații multianuale cu excepția secțiunilor: or. Ungheni și s. Valea Mare pe r. Prut și or. Vadul lui Vodă pe r. Nistru unde situația nesemnificativ s-a înrăutățit [8,9,10].

O apă curată ne oferă șansa la o viață mai sănătoasă, dar calitatea apei reflectă și comportamentul unei națiuni față de apă și a fiecăruia dintre noi, în direcția protejării și conservării calității ei. Relația dintre om și viață, dintre curățenia apelor și sănătatea omului, a unei familii, a unei comunități sau a unei societăți este corespondentă.

Sănătatea umană este influențată de consumul apei de o calitate înaltă. În același timp, un comportament adecvat față de apă, influențează pozitiv calitatea ei. Mai mult, nivelul dalitatea apei acestor râuri după indicii hidrochimici (IPA) pe parcursul anilor 2007 – 2010 corespunde claselor II-III (curată – moderat poluată), iar în anul 2010, comparativ cu anul 2009, s-a ameliorat în toate secțiunile, unde se efectuează observații multianuale cu excepția secțiunilor: or. Ungheni și s. Valea Mare pe r. Prut și or. Vadul lui Vodă pe r. Nistru unde situația nesemnificativ s-a înrăutățit [8,9,10].

O apă curată ne oferă șansa la o viață mai sănătoasă, dar calitatea apei reflectă și comportamentul unei națiuni față de apă și a fiecăruia dintre noi, în direcția protejării și conservării calității ei. Relația dintre om și viață, dintre curățenia apelor și sănătatea omului, a unei familii, a unei comunități sau a unei societăți este corespondentă.

Sănătatea umană este influențată de consumul apei de o calitate înaltă. În același timp, un comportament adecvat față de apă, influențează pozitiv calitatea ei. Mai mult, nivelul de calitate foarte bună a apelor ridică standardul de viață al unei națiuni, deoarece calitatea bună a apei dovedește modul în care această națiune s-a comportat față de apă de-a lungul istoriei sale și în același timp, o responsabilizează în prezent și în viitor să conserve și să protejeze calitatea apelor prin aplicarea unor politici durabile de gospodărire a apelor [11,12].

După o perioadă de scădere bruscă a consumului apei în deceniul precedent,captarea totală a pelor din bazinele naturale în perioada anilor 2001-2005 s-a stabilit un volum de 850-870 mil.m3/an,inclisiv din sursele subterane-132-138mil.m3,din care au fost utiliyate în sectorul agricol și pentru necesitațile gospodărești și potabile 155-166mil.m3/an.Scăderea consumului total de apă este cauzat de reducerea activitații industriale și a consumului de apă pentru irigații,precum și de majorarea permanentă a costurilor,contorizarea consumului individual si,drept urmare,economisirea apei utiliyate de populație.

În prezent dispun de sisteme centralizate de alimentare cu apă potabilă 1032 localitați dintre care 3 municipii,52 orase (100%) și 977 localitați rurale (66%).Din totalul de 5,589 mln. locuitori ai republicii Moldova beneficiaya de apa din reteaua publica 1,994 mil. persoane,inclusiv 1,136 mil. din mediul urban și 858 mii din mediul rural.[21].

Aprovizionarea populației cu apă potabila de calitate raminîne problema nr. 1 de sanatate in Republica Moldova mai ales în localitațile unde cantitativ apa este în de ajuns,însa calitativ ea preyinta mare pericol pentru consum.O grava situatie se atestă în raioanele Hincești,Fîlești,Ungheni,Călărași etc.Populația din aceste zone fiind nevoita sa consume apă cu un conținut sporit de fluor,de regula,se îmbolnăvește de fluroză,lucru demostrat și in cadrul studiului,efectuat in comun cu savanții din Ucraina.

Deci,ceea ce trebuie sa înțelegem clar cu referință la sitiația din Republica Moldova este că la noi,spre deosebire de multe alte regiuni ale Terrei nu insuficiența apei creeaya probleme,ci calitatea ei.[23]

Rețelele de distribuție a apei potabile au o lungime totală de aproximativ 9 000 km., din care cel puțin 3 700 km sunt într-o stare tehnică de degradare avansata. Restul rețelelor ar putea fi cam in aceeasi stare tehnica.. se transpune în 5 defecțiuni/km de retea și indica gradul de deterioare a retelelor la nivel national, . Din 271 stații de pompare existente , 226 prezinta un grad de uzaura avansat [25].

Lipsa aprovizionării centralizate cu apă potabilă duce la un consum mai mic de apă pentru necesități menajere (în special igienă personală). Pe de altă parte în cazul creșterii accesului la surse centralizate de apă potabilă va duce la creșterea consumului și deci și a impactului acestor ape asupra calității apelor subterane. Aceasta în cazul daca nu este asigurat și sistemul de canalizare, ca parte obligatorie pentru sistemul de alimentare cu apă [26].

1.3 Surse de poluare a apelor potabile naționale

Surse de poluare a apelor naturale din Republica Moldova in prezent sunt calitativ și cantitativ mai puține,comparativ cu anii 1970-1980 si începutul anilor 1990.Principalele surse de poluare a apelor de suprafață sunt scurgerile de ape meteorice din teritoriile gunoiștilor,stațiile PECO,diferitor depozite,cîmpuri agricole,șeptelul casnic,suprafețe neamenajate ale diverselor înterprinderi în funcțiune sau în stagnare etc.;devărsările neorganizate ale apelor uzate din sectorul casnic unde circa 70% din ele se stochează în hazanele neîmpermiabile sau nimeresc în apele naturale evacuările de ape uzate din instalațiile de epurare insuficient epurate sau neepurate provenite din sectorul casnic și industrial; impactul negativ în rezultatul axploatarii Nodului Hidroenergetic Novodnestrovsk ce a căuzat modificarea regimului termic si hidrobiologic al apelor r.Nistru de pe teritoriul Republicii Moldova.O sursă importantă de poluare a apelor sînt poluările secundare provenite din sedimentele acumulate în apele de suprafată cu scurgerile de ape meteoritice [13].

Poluarea naturală este în general de amploare mai redusă ca cea artificială.Acestă poate fi intermitentă sau accidentală și se extinde asupra tuturor surselor de apă, respectiv: apele meteotice,de suprafată si subterane.

Poluarea artificială nivelul poluării artificiale este determinat de nivelul dezvoltării demografice, urbanistice, rurale, industriale si agrozootehnice,acestea si multe altele reprezintă și sursele artificiale de poluare.După datele publicate de Organizația Mondilă a Sănătații(OMS), rezultă ca sursele de poluare agrozootehnice sunt mai poluate decît cele menajere [14].

Poluarea chimică se înregistrează cel mai fregvent și se realizează cu o mare varietate de substanțe organice ușor degradabile sau anorganice din care o mare parte au o persistentă îndelungată.Efectele ecologice, rezultate ale poluării chimice, duc la perturbări în dezvoltarea biocenozelor: distrugerea sau întîrziere dezvoltarii microorganizmelor etc., afectarea procesului de autoepurare și ca consecință se accentuează poluarea [15].

Poluarea biologică reprezintă poluarea mediului cu microorganizme. Sursa de poluare o constituie de cele mai dese ori apele reziduale, exceretii patologice,etc.

Sursele de poluare a apelor pot fi de natură organizată și neorganizată. Sursele organizate includ apele reziduale comunale (menajere), industriale si agrozootehnice. Apele menajere sunt poluate chimic (substanțe organice, compuși ai azotului, detergenți etc.) și bacteriologic. Aceste surse sunt de obicei cunoscute si supravegheate, iar deversările lor pot fi estimate cu destulă precizie.

În Republica Moldova sunt monitorizate sursele organizate de poluare și anume poluarile provenite de la utilizatorii de apă primari și cei racordați la sistemele de canalizare centralizate. Investigările efectuate de laboratoarele IES asupra altor surse (apele meteorice, deversări de ape reziduale fără preepurare, gunoiști s.a. demonstrează ca acestea sunt mai periculoase pentru mediul înconjurator decât sursele organizate.

La depozitul de deșeuri solide Crețoaia, de exemplu, lichidul format în stocul deșeurilor infiltrându-se prin talpa și corpul barajului, poluează pînza freatică, care are un conținut ce depașește de 100-1000 CMA pentru diverși poluanți organici. . Deversările neorganizate ale apelor uzate din sectorul casnic (cca 70% din ele se evacuează în haznale permeabile și în cursuri de apă) poluează și ele apele naturale.

Alte surse potențiale de poluare sunt câmpurilor de filtrare ale fabricilor de zahăr , namolurile depozitate pe platformele de uscare ale instalațiilor de epurare si gunoiul de grajd de la complexele animaliere rămase în funcțiune. Cu regret impactul acestor surse de poluare asupra mediului nu se monitorizează. Lipsește rețeaua de observații și investigații de laborator asupra pânzei freatice din zona de amplasare a obiectivelor nominalizate. Lipsa datelor factologice sistematice nu permite evaluarea pertinența a situației, urmată de măsuri de combatere a poluării ceea ce provoacă degradarea continuă a calitații apelor de suprafață și subterane.

Din an în an scade gradul de încărcare a capacitaților disponibile a stațiilor de epurare biologică a apelor (SEB) în funcțiune.

Pentru epurarea apelor uzate pâna în anii 90 au fost construite peste 580 stații de epurare biologică (SEB). În anul 2003 au funcționat 104. În 2003 stațiile de epurare au fost folosite doar la o treime din capacitate, fiind epurate doar 198 mii m 3 /zi, la o capacitate totală de 614 mii m 3 /zi.

Din instalațiile de epurare amplasate în bazinul r. Nistru mai funcționează cu încadrare la cerintele autorizațiilor de mediu doar SEB Florești, Bălți. În 2003 au fost frecvențe cazurile când s-a depistat conținutul redus de oxigen în apele r. Bâc în aval de mun. Chișinau (dupa SEB SA Apa-Canal). S-a redus, aproximativ de 2 ori, eficienta de epurare a instalațiilor municipale după prabusirea la 30.XI. 2002 a pereților în bazinele de aerare. În 2002-2003 s-au efectuat lucrări de retehnologizare a sistemului de aerare care v-a contribui la o epurare mai eficientă.Volumul apelor uzate evacuate în râurile Nistru, Bîc, Prut și Răut s-a redus fată de 1990 corespunzător de 3,9; 2,3; 5,6 și 3 ori; s-au format 703 mln.m3 de ape uzate, inclusiv 560 mln.m3 ape evacuate fără epurare folosite pentru racirea turbinelor Centralei electrice din Dnestrovsk [24].

În rezultatul controalelor s-a stabilit că multe sonde se aﬂă în stare deplorabilă,calitatea apei nu corespunde normelor sanitare, la unele este depășit termenul de exploatare (mai mult de 25 ani, de exemplu, în com. Pepeni, raionul Sîngerei, s. Ciucur Mingir, raionul Cimișlia, s. Corten, raionul Taraclia etc.) și debitele de apă din sonde nu asigură în de ajuns necesitățile consumatorilor. O bună parte din ele se aﬂă într-o stare avariată, altele au fost abandonate sau lichidate fără respectarea normelor în vigoare. Apariția sondelor fără stăpân a fost generată de trecerea la noile relații economice, reorganizarea agenților economici și/sau divizarea lor în întreprinderi mici după lichidarea colhozurilor și sovhozurilor și repartizarea terenurilor [12].

Se poate vorbi și despre poluare controlată și necontrolată. Poluarea controlată (organizată) se referă la poluarea datorată apelor uzate transportate prin rețeaua de canalizare și evacuate in anumite puncte stabilite prin proiecte. Poluarea necontrolată (neorganizată) provine din surse de poluare care ajung in emisari pe cale naturală, de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie [18].

1.4 Surse de poluare a apelor subterane naționale

În Republica Moldova, practic înreag populație rurală și partial cea din lacalitațile urbane este aprovizionată din sursele subterane, ceea ce denotă că cantitatea și calitatea ei depind de aproape toată populația.[13]

Apele freatice reprezintă un sistem complicat și dinamic ca rezultat al interacțiunii diferitor componenți geologici: gaze, roci, organisme vii.

Apele freatice se acumulează deasupra primului strat impermiabil, care se pote afla la o adîncime de la 1 pina la 100 de metri fiind ușor accesibile, straturile freatice sunt foarte des folosite de oameni pentru alimentare cu apă.[16]

Alimentarea și răspindirea apelor freatice se limitează, de regulă, la bazinele rîurilor mici. Distanța de la locul de alimentare pîna la locul ieșirii la suprafata a apelor freatice sub formă de izvoare în văile rîurilor și ale afluienților acestora constituie de la cîteva sute de metri pîna la citîva kilometri. Deci apele freatice sunt supuse poluării, sursele de poluare fiind diferite.

Sursele de poluare a pelor freatice sunt legate, în fond, de activitatea gospodarească a populației. Factori care poluează fîntînile și izvoarele pot fi terenurile agricole, fermele, gospodăriile particulare, locurile de păstrare a chimicatelor și îngrășămintelor, înterprinderile mici, gunoșitile. Apele poluate migrează în jos pe relief și se răspîndesc și se răspîndesc pe distanțe mari. Fîntînile de pe relieful mai jos sunt poluate mai puternic în comparație cu cele situate pe relieful mai înalt.

Un factor important care influentează asupra poluării apelor freatice este cultura utilizarii fîntînilor.

Toate investigațiile calitații apelor freatice au stabilit existența unui conținut înalt de nitrați în apa fîntînilor și izvoarelor din localitațile și de pe terenurile agricole în comparație cu apa fîntînilor și izvoarelor din pădure.[1]

Apele freatice sunt extrem de vulnerabile fată de impactul antropogen. Din totalul prizelor de apă numai 20.0% corespund normativelor sanitare și igienice. Spectrul poluanților naturali și artificiali este foarte larg: compușii cu azot, pesticide, seleniu, fluor, sulfati, etc. Valorile mineralizării și duritații totale depășesc de 2.0-5.0 ori si mai mult normativele internaționale. În ultimii ani poluarea bacteriană se plasează pe primul loc, drept confirmare a majorării impactului antropogen. Conform estimarilor concernului "Apele Moldovei" 1.5 mln. oameni din țară folosesc apa freatică poluată cu nitrați, cu o mineralizare și duritate sporită.[24]

1.5 Apovizionarea cu apă centralizată în Republica Moldova

Apa joacă un rol central pentru dezvoltare. Contribuția serviciilor de aprovizionare cu apă și canalizare la dezvoltare este cu mult mai vastă decît impactul acestora asupra bunăstării gospodăriilor populației. Apa constituie un factor cheie al producției industriale, al generării energiei și al agriculturii. Apa susține mediul ambiant, iată de ce nu doar cantitatea de apă disponibilă este de o importanță majoră, ci și calitatea ei, adecvarea pentru utilizarea propusă. Din acest motiv, trebuie să fie controlate atât serviciile de canalizare, cât și activitățile economice care pot polua apa și o pot face ne-corespunzătoare pentru utilizarea propusă.

Beneficiile potențiale generale ale unei infrastructuri AAC bune depășesc cu mult îmbunătățirea sănătății și vieții oamenilor. Aceasta constituie un precursor al dezvoltării economice. Acordarea serviciilor de calitate, inclusiv siguranța aprovizionării, calitatea apei la robinet, presiunea suficientă și constantă în rețeaua de aprovizionare, controlul eficient al poluării apei și tratarea pot stimula investițiile economice, industriale și comerciale. Investițiile necesare în infrastructura publică din sectorul AAC prin însăși volumul lor de sute milioane EURO pot fi un magnet pentru atragerea sectorului privat atât în proiectare și constricții, cât și în exploatare.

În prezent, Republica Moldova are 1032 localități cu sisteme centralizate de aprovizionare cu apă potabilă, incluzand 3 municipalități și 52 orașe (100%). În țară există aproximativ 2000 sisteme de alimentare cu apă înregistrate, din care 50% sunt considerate ca fiind in stare tehnica satisfăcătoare (dar de cele mai multe ori sunt în stare precara ), 44% necesită reabilitare completă, 1% trebuie abandonate, iar pentru 5% din sisteme nu există date disponibile.

În prezent, 623 localități au sistem centralizat de administrare a apei uzate, inclusiv 3 municipalități, 52 orașe și 556 localități rurale. După starea tehnică, rețelele de canalizare din aceste localități se impart in:

25% – stare satisfăcătoare

13% – necesită reparații

40% – necesită renovare totală

15% – sunt foarte deteriorate

7% – în proces de construcție.

În prezent, 977 localități rurale sau 66% dispun de sisteme centralizate de alimentare cu apă. Principalele surse de apă în zonele rurale sunt apele subterane extrase manual din fântânile 39 private sau publice. 565 localități sunt dotate cu sisteme centralizate de colectare a apei uzate. În majoritatea zonelor rurale această infrastructură este învechită, abandonată și ne-funcțională. 49% din populație locuiește în zonele unde clădirile nu au racord la rețelele de canalizare.
[25]

CAPITOLUL II.MATERIALE SI METODE

2.1. Materialele utilizate

Selectarea punctelor de prelevare a probelor de apă a fost efectuată în conformitate cu principiile internaționale de monitoring a calității apelor potabile. Punctul de colectare a apelor potabile depinde în primul rând de poziționarea sursei de poluare. Prelevarea probelor de apă potabilă din râu, de exemplu, se recomandă a fi efectuată până și după sursa de poluarea (localitatea rurală, întreprindere industrială etc.).

Probele de apă colectate din fântânile au fost selectate după criteriul regional. Astfel, apa potabilă analizată a ținut să acopere regiunile de Nor, Sud, Est și West a s. Calfa

În cele din urmă, prezentăm informația referitor la punctele de colectarea apei potabile din fântânile supuse analizei.

Fântâna codificată cu nr. 1 – este amplasată in regiunea de Nord a s.Calfa. Această fântână are o adâncime de 18 m, din apa fântânii date se alimentează aproximativ 15 familii. Fântâna este situată in apropierea uneigospodarii omenești. Fântâna este acoperită,are capac și este bine îngrijită. În apropierea ei nusunt amplasate gunoisti neautorizate (fig.2.1.1).

Fig.2.1.1Făîntina situata în regiunea de Nord a s.Calfa

Fântâna codificată cu nr. 2 – este amplasată in regiunea de Vest a s. Calfa. Această fântână are o adâncime de 21 m, din apa fântânii date se alimentează aproximativ 10 familii. Fântâna este situată linga strada centrală. Fântâna este acoperită,are capac și este bine îngrijită. În apropierea ei nu sunt gunoisti neautorizate (fig 2.1.2).

Figura 2.1.2.Fintina situata îi regiunea de vest a s. Calfa.

Fântâna codificată cu nr. 3 – este amplasată in regiunea de Est a s.Calfa. Această fântână are o adâncime de 18 m, din apa fântânii date se alimentează 13familii. Fântâna este situată la o distanță de 10 m de la gospodăriile omenești. Fântâna este acoperită,are capac și este bine îngrijită.În apropierea ei nu sunt gunoisti neautorizate (fig. 2.1.3).

Figura 2.1.3.Fintina situata îi regiunea de est a s. Calfa.

Fântâna codificată cu nr. 4 – este amplasată in regiunea de Sud a s.Calfa. Această fântână are o adâncime de 20 m, din apa fântânii date se alimentează 20de familii. Fântâna este situată la o distanță de 10 m de la gospodăriile omenești. Fântâna este acoperită și are capac dar nu prea este ingrijită. În apropierea ei este amplasat un loc neautorizat de depozitare a diferitor deseuri de diferita origine.(fig. 2.1.3)

Figura 2.1.4.Fintina situata îi regiunea de sud a s. Calfa

2.2. Metodele utilizate la determinarea calității apei

Metoda fotocolorimetrică

Metodele fotocolorimetrice se bazează pe transformarea fluxului luminos in energie electrică prin intermediul celulelor fotoelectrice, care înlocuiesc astfel ochiul omenesc.
Principiul folosirii fotocolorimetrelor cu acțiune directă este următorul: fluxul luminos cu intensitatea I0 este trimis printr-o cuvă sau printr-o eprubeta care conține soluția de analizat. Fluxul cu intensitatea I, care a reușit sa treacă prin cuvă fără sa fie absorbit, cade pe o celula fotoelectrică. Celula fotoelectrică transformă energia luminoasă în energie electrică, care se măsoară cu un galvanometru sensibil.După cum a arătat A. G. Stoletov energia electrică care i-a naștere în celula fotoelectrică este direct proporțională cu intensitatea energiei luminoase [11,31].

Metoda titrimetrică

Titrarea este o operație complexă, desfășurată prin adăugarea de cantități (volume) mici de reactiv în soluția de substanță supusă analizei. Substanța care se analizează poartă denumirea de titrat sau analit, iar reactivul titrant.

În analiza volumetrică se folosesc numai acele reacții care îndeplinesc condițiile:

sunt cantitative (practic complete) – conform stoechiometriei reacției – și conduc la un produs de reacție stabil, cu compoziție definită și fără reacții secundare;

decurg cu viteză mare (viteza se poate mări prin ridicarea temperaturii, adăugare de catalizatori):

punctul de echivalență se poate observa și stabili exact;

reactivul este stabil în timp.

2.2.1. Modalitatea de colectare a probelor de apă

Condițiile de prelevare și transport ale probelor sunt o etapă important în analiza apei pentru obținerea unor rezultate exacte, întrucât calitățile inițiale ale acesteia se pot modifica, dacă colectarea sau transportul nu au fost efectuate corespunzător. Probele de apă trebuie să reflecte întocmai condițiile de la locul prelevării, asigurându-se păstrarea maximă a conținutului salifer și a gazelor în apă.

Factorii care pot interveni în modificarea calităților apelor sunt numeroși. Printre aceștia menționăm: nerespectarea regulilor de spălare sterilizare a materialului folosit și a condițiilor de prelevare, manipulare și transport. Nu se admite pătrunderea în probă a impurităților. Acești factori pot modifica proprietățile apei și conduce la aprecieri false asupra calităților ei.

În unele cazuri, se poate colecta o singură probă într-un loc anumit, rezultatul fiind suficient pentru aprecierea apei studiate (ape subterane adânci cu compoziție stabilă).

In alte surse însă, de cele mai multe ori, calitatea apei se schimbă atât în diferite puncte ale obiectivului, cât și în perioadele diferite de timp, situații în care prelevarea unei singure probe de apă este insuficientă. In asemenea cazuri se folosesc o serie de colectări, în care probele individuale se iau într-o anumită corelație, în serie.

Colectarea în serie se poate efectua la adâncimi diferite într-un anumit sector al bazinului de apă, la anumite intervale de timp, încât să se poată urmări schimbarea calității apei, în funcție de timp sau debit. Uneori colectarea se face în locuri diferite, în cazul studierii râurilor, fluviilor, ținându-se cont de viteza de curgere a apei.

Probele colectate pot fi de două feluri: probe simpleși probe medii. In cazul probelor simple, colectarea întregii cantități necesare de apă se face o singură data (se cunoaște compoziția apei într-un singur loc, în momenlul respectiv).

Proba medie constă din amestecul mai multor probe simple, luate din același loc, dar la anumite intervale de timp, sau luate concomitent din locuri diferite ale bazinului cercetat. Această probă oferă informații asupra compoziției medii a apei, compoziției medii pe o anumită perioadă de timp (pe oră, zi, schimb de lucru etc.) sau compoziției medii atât într-un loc determinat, cât și într-un anumit interval de timp.

Ea se obține prin amestecarea probelor simple în astfel de proporții, încât volumul final al probei medii să corespundă cerințelor analizei. Se pot amesteca părți egale din probele colectate la intervale egale de timp (debit de apă constant). Cu cât intervalul dintre probele simple este mai mic, cu atât proba medie este mai apropiată de realitate. Proba medie nu trebuie realizată pe o perioadă mai mare de 24 ore și nu trebuie să fie păstrată mai mult decât timpul permis.

Rezultatele cele mai bune se obțin prin prelevarea probelor de apă în sistem automat, metoda care pune în evidență caracteristicile apei în fiecare perioadă a zilei. Această metodă este în prezent utilizată pe larg în țările unde este accesibilă achiziționarea unor astfel de aparate [27].

Modul de colectare a apei este următorul: din rețeaua de distribuire apa se colectează după ce s-a curățit robinetul cu un tampon curat și se lasă să curgă apa stagnată din conducta aproximativ 10 min.: din rezervoare probele de apă se colectează din punctul de ieșire din rezervor; din fântâni apa se scoate cu găleata propriei fântânii, de la o adâncime de 10- sub oglinda apei și se toarnă în flaconul de colectare. Se pot folosi și sondele de colectare. Din fântânile cu pompă proba de apă se prelevă după o pompare prealabilă de 5-10 min.

Pentru analizele bacteriologice, colectarea se face cu precauție pentru a nu contamina proba de apă. Cantitatea de apă necesară variază de la 500 ml până la câțiva litri pentru analizele speciale. Colectarea probei se face, de regulă, în sticle cu dop rodat, sterilizate la temperatura de timp de o oră.

Înainte de prelevarea probei de apă de la robinet, acesta se sterilizează prin flambare și se lasă să curgă apa timp de 5 min.

In cazul apelor clorinate, pentru neutralizarea clorului rezidual, se va introduce înainte de sterilizare în flaconul de colectare o cantitate de tiosulfat de sodiu (1 ml, soluție 0,5% la 100 ml apă).

Pentru colectarea probelor de apă din râuri, lacuri, fântâni, se utilizează sticle cu sonde împachetate în hârtie, sterilizate în prealabil.

Colectarea probelor de apă este precedată de stabilirea următoarelor date:

scopul urmărit;

punctele de prelevare;

momentul prelevărilor;

cantitatea de apă necesară[ 11].

Colectarea probelor de apă din instalații locale. Colectarea apei din fântână se face cu aceleași precauții și corectitudine ca și din instalațiile centrale. Probele se colectează la o adâncime mai mare de , evitându-se atingerea solului din partea inferioară și a pereților fântânii, unde pot fi aglomerate depozite organice bogate în floră microbiană. Colectarea nu se efectuează cu găleata. Pentru colectare se folosesc sondele metalice cu sticle.In cazul când fântâna are pompă, apa se colectează după o pompare de 10-20min., pentru a evita falsificarea rezultatelor colimetriei, prin bacteriile care uneori se dezvoltă în interiorul instalației de pompare.[11].

2.2.2.Metoda de determinare a hidrocarbonaților și carbonaților din apă

' v _i-V -0,003-1000 •1000

X — — —

Esențametodei: carbonații și hidrocarbonații, fiind recalculați la masele ionilor de carbonați și hidrocarbonați, se determină prin titrarea acidimetrică consecutivă: vizual – cu indicatori de fenolftaleină și metiloranj sau potențiometric până la pH egal cu 8,2 și 4,0.

Metodatitrăriivizuale: metoda se folosește la determinarea concentrației carbonaților de la 20 mg/dm3 și mai mult, iar a hidrocarbonaților de la 50 mg/dm3 și mai mult. Limita inferioară de determinare o constituie respectiv 8,0 și13,7 mg/dm3.

Procesul determinării: volumul soluției cercetate, care conține 2-40 mg carbonați și 5-10 mg hidrocarbonați (25-50 ml), se trece într-o colbă conică, se adaugă 2-3 picături de indicator de fenolftaleină și se titrează cu soluție de acid clorhidric până la dispariția colorației roze. La soluția titrată se adaugă 2-3 picături de indicator metiloranj se titrează cu soluție de acid clorhidric până la trecerea culorii soluției din galbenă în oranj.

Calcularea rezultatelor:

Concentrația carbonaților se determină după formula;

V1×0,003×1000×1000

X=――――――――――,unde:

V

V1- volumul soluției de acid clorhidric consumat la titrarea cu fenolftaleină, cm3;

V-volumul soluției luat pentru analiză, cm3.

0,003-masa bicarbonaților echivalentă cu masa de acid clorhidric într-un cm3 de soluție cu concentrația molară a echivalentului 0,1 moli/ dm3,g.

Concentrația în masă a hidrocarbonaților:

Concentrația hidrocarbonaților se determină după formula:

V2-2V×0,0061×1000×1000

X=―――――――――――――,unde

25

V2-volumul sumar de acid clorhidric consumat la titrarea cu fenolftaleină și metiloraj, cm3 ;

0,0061-masa hidrocarbonaților echivalentă cu masa de acid clorhidric într-un cm3 de soluție cu concentrația molară a echivalentului 0,1 moli/ dm3,g;

V-volumul soluției luat pentru analiză cm3 [31].

2.2.3.Metoda de determinare a compușilor azotului din apă

Determinarea nitraților prin metoda calorimetrică cu acid disulfofenolic.

Esența metodei: metoda este bazată pe reacția dintre nitrați și acid disulfofenolic cu formarea derivaților nitrici ai fenolului, care formează cu bazele compuși de culoare galbenă. Sensibilitatea metodei constituie 0,lmg/dm3 azot nitric.

Procesul determinării: la determinarea nitraților împiedică clorizii cu o concentrație mai mare de 10 mg/dm3. Influența acestora se înlătură prin adăugarea sulfatului de argint. Daca în proba de apă se conțin nitrați mai mult de 0,7 mg/dm3, se capătă rezultate exagerate (de regulă, în apele potabile nitrați în astfel de concentrații nu se conțin). La determinarea nitraților împiedică culoarea apei (mai mult de 20-25°). În așa caz la 150 cm3 de apă luată pentru analiză se adaugă 3 cm3 de suspensie de hidroxid de aluminiu, proba se amestecă și după sedimentare timp de câteva minute sedimentul se filtrează. Prima porțiune de filtrat se aruncă.

Pentru analiză se iau 10 sau 100 cm3 apă limpede sau filtrat (conținutul azotului nitric nu trebuie să depășească 0,6 mg), se adaugă soluție de sulfat de argintîntr-o cantitate echivalentă cu conținutul clor-ionului în proba studiată. Proba de apă se evaporă în ceașca de farfor la baia de apă până se usucă (sedimentul de clorură de argint se filtrează în cazul când conținutul Cl depășește 15 mg în volumul determinat). După răcirea reziduului fix în ceașcă se adaugă 2 cm3 soluție acid fenol disulfonic se amestecă cu bagheta de sticlă până la dizolvarea totală a reziduului fix. Se adaugă 20 cm3 apă distilată cam 5-6 cm3 soluție concentrată de amoniac până la apariția maximală a culorii. Soluția colorată se trece în cilindrul calorimetric cu volumul de 100 sau 50 cm3 se aduce cu apă distilată până la cotă. Compararea culorii probei studiate se efectuează prin metoda vizuală, folosindu-se scara soluțiilor-standard sau prin metoda fotometrică, măsurând densitatea optică a soluției colorate de probă studiată în aceleași condiții ca și la construirea curbei de calibrare.

Calcularea rezultatelor:

Conținutul nitraților (X), mg/dm3, se determină prin formula recalculării azotului nitric. C×V1

X=――――,unde:

V

C – conținutul nitraților determinați din graficul de calibrare sau scara soluțiilor-standard, mg/dm3;

V1 – volumul probei colorate (100 sau 50 cm3);

V – volumul probei luat pentru analiză, cm3.

Pentru a calcula conținutul nitraților , se înmulțește conținutul azotului (N) cu coeficientul 4,427.LMA – 45 mg/dm3 [19].

2.2.4 Determinarea concentrației amoniacului și ionilor de amoniu

Esența metodei:metoda este bazată pe proprietatea amoniacului și ionilor de amoniu de a forma cu reactivul Nessler un compus de culoare galbenă-cafenie. Intensitatea culorii soluției,proporțională concentrației amoniacului și ionilor de amoniu,se determină cu fotocolorimetrul la lungimea de undă 400-425nm.Pragul inferior de determinare constituie 0,05 mg NH4 la 1litru.La un conținut in apă a ionilor NH4 mai mare de 3mg/l proba trebuie diluată. În cazul când restanța activă de clor împiedică la determinare ,acestea se înlătură prin adăugarea unei cantități echivalente de tiosulfat de sodiu;duritatea se înlătură prin adăugarea soluției tartrat de potasiau-sodiu tetrahidrat;cantitățile mari de fier,nuanțele și aspectele tulburi se înlatură cu soluție de hidroxid de aluminiu.

Procesul determinării:la 5 cm3 de probă studiată sau limpezită se adaugă 1 cm3 sluție de tartrat de potasiu-sodiu tetrahidrat, se agită,după care se adaugă 1 cm3 reactiv Nessler și din nou se agită. După 10 minute se fotometrează la lungimea de undă 400-425nm comparativ cu soluția de control.

Concentrația amoniacului și ionilor de amoniu se determină din graficul gradat sau se calculează cu ecuația de regrese.

Calcularea rezultatelor:

C×V1

X=――――,unde:

V

Partea de masă a amoniacului și ionilor de amoniu X în mg/l se calculează după formula:

C-concentrația determinat din graficul gradat sau calculată după formula regresiunii,mg/l NH4

50-volumul soluției-standard , cm3

V-volumul probei de apă luat la analiză, cm3[31].

Determinarea concentrației nitriților

Esența metodei:metoda este bazată pe proprietatea nitriților de a diazota acidul sulfanilic și la formarea unui colorant roșu-violet în baza unor legături diazotate cu 1-Naftalmina.Intensitatea culorii este proporțională conținutului de nitriți și se măsoară cu fotoclorometrul,la o lungime de undă egala cu 520 nm.

Procesul determinării:apa tulbure sau colorată,înainte de a fi analizată,se decolorează cu hidroxid de aluminiu:la 250-300 cm3 de apă pentru analiză se adaugă 2-5cm3suspensie de hidroxid de aluminiu,se agită,se lasă ca apa să se limpezească,apoi se ia la analiză. In caz de necesitate ,apa împreună cu coagulantul se filtrează prin filtru fără cenușă,preventiv spălat cu apă fierbinte fără amoniac, până la epuizarea ionilor de amoniu în soluția de filtrat. La filtrarea probei,primele doze de filtrat se aruncă.

La 50cm3 de apă supusă cercetărilor sau care a fost decolorată se adaugă 2cm3 soluție de reactiv Griss și se agită. După 40 minute(sau după 10 minute ,când proba a fost amplasată în baia de apă la temperatura 50-),se fotometrează la lungimea de undă 520 nm în raport cu soluția pentru comparare.

Calcularea rezultatelor:

Concentrația nitriților X,mg/l se determină din formula:

C×50

X=—————,unde:

V

C-concentrația determinată din graficul gradat sau calculata din formula regresiei, mg/l NO2

V-volumul probei luat pentru analiză,cm3 [31].

2.2.4.Metoda de determinare a compușilor fosforului în apă

Metoda este bazată pe hidroliza polifosfaților în mediul acid, la care aceștia trec în ortofosfați solubili, determinați prin metoda colorimetrică sub formă de complex fosforomolibdenic, colorat în albastru. Intr-o probă aparte se determină ortofosfații, ce au fost inițial în apă, conținutul cărora se scade din rezultatul obținut la determinarea polifosfaților. Sensibilitatea metodei constituie 0,01 mg/dm3.

Procesul determinării:la determinarea polifosfaților împiedică fierul în concentrații ce depășesc 1 mg/dm3, silicații solubili cu concentrația mai mare de 25 mg/dm3, nitrații.

Influența fierului și a silicaților se înlătură prin diluarea respectivă a apei cercetate. Influența nitraților la concentrații până la 25 mg/dm3 se înlătură prin adăugarea la proba a de acid sulfamic NH2SO2OH, care se introduce până la adăugarea la probă a molibdatului de amoniu.

Determinarea ortofosfaților :la 50 cm3 de apă cercetată (fără diluare pot fi determinați nu mai mult de 0,4 mg/ dm3 PO43'), filtrată printr-un filtru de hârtie dens „Lentă albastră", se introduc aceleași reactive și în aceeași ordine ca și în soluțiile-etalon. Densitatea optică a soluției se determină cu ajutorul electrofotocolorimetrului.

Concentrația ortofosfaților se stabilește din graficul de calibrare.

Determinarea polifosfaților:la de apă filtrată printr-un filtru de hârtie dens, sau la un volum mai mic, adăugat cu apă distilată până la volumul de 100 cm3, se adaugă 2cm3 soluție de acid sulfuric de 37% se fierbe timp de 30 minute. Volumul apei cercetate se menține prin adăugarea apei distilate (cca. 50-90 cm3). După răcire soluția se trece într-o colbă gradată de 100 cm3 se aduce volumul la cotă prin adăugarea apei distilate. Apoi se adaugă 1 cm3 soluție slab acidă de molibdat de amoniu (reactivul II), se agită și după 5 minute se mai adaugă 0,1 cm3 soluție de lucru diclorură de staniu, după care iarăși se agită. După 10-15 minute se masoară intensitatea colorării cu electrofotocolorimetrul.

Alcătuirea graficului de calibrare; în colbe gradate cu volumul de 50 cm3se introduc cu ajutorul pipetei 0,0; 0,5; 1,0: 2,0; 5,0; 10,0; 20.0 cm3 soluție-standard de lucru demonofosfatde potasiu) (1 cm3-0,001 mg PO43) se aduce volumul soluției până la cotă cu apă distilată. Conținutul polifosfaților în soluțiile de calibrare va fi egal respectiv cu: 0,0; 0,01; 0,02; 0,04; 0,10; 0,20; 0,40 mg PO43 într-un dm3 de apă. In fiecare colbă se adaugă exact câte 1 cm3 molibdat de amoniu (reactivul I, soluție acidă), se agită și după 5 minute cu ajutorul micropipetei se adaugă câte 0,1 cm3 soluție de lucru de diclorură de staniu și se agită din nou.

Intensitatea colorației se măsoară peste 10-15 minute cu fotoelectrocolorimetrul, folosind filtrul optic roșu (λ=690-720 nm) și chiuvete cu grosimea stratului de lucru 2-3 cm3. Din valorile căpătate ale densităților optice se scade densitatea optică a probei de control, iar rezultatele se amplasează pe grafic.

Calcularea rezultatelor:

Conținutul de ortofosfați neorganici solubili (X), mg/dm3, se determină din relația:

C×50

X=—————,unde

V

C- conținutul ortofosfaților stabilit din graficul de calibrare, mg/dm3;

50 – aducerea volumului apei cercetate la 50 cm3;

V- volumul apei cercetate, luat la determinare, cm3.

Conținutul polifosfaților hidrolizabili (X1), mg/dm3 se determină din relația:

C1×100

X=——————,unde

V

C – conținutul polifosfaților, determinat din graficul de calibrare, mg/dm3;

100 – aducerea volumului apei cercetate la 100 cm3;

V- volumul apei cercetate, luat pentru determinare, cm3[31].

2.2.5. Metode de interpretare a rezultatelor obținute

Metoda de determinare a indicelui de poluare a apelor

Fiecare din indicatorii de calitate a apelor poartă o informație importantă despre calitatea apelor, dar care nu poate fi numit ca decisiv în analiza calității apei. Calitatea apei este prezentată de ansamblu a mai multor indicatori de calitate care pot fi interpretați prin anumite proceduri. Cea mai simplă procedură de analiză este axată pe suma concentrațiilor unor componente a apei împărțită la concentrația maximal admisibilă (CMA), conform relației:

suma ≤1 unde:

C- concentrația indicelui analizat;

CMA- concentrația maximal admisibilă.

Pentru analiza rezultatelor a mai multor indicatori de calitate, care sunt caracteristici integrali ai poluării apelor. Clasele de calitate a apelor se determină utilizând indicele pe poluare a apelor (IPA), care se determină va suma a 6 indicatori de calitate pentru care este stabilit CMA conform formulei:

IPA=, unde:

Ci – concentrația a 6 indicatori de calitate;

CMA – concentrația maximal admisibilă a 6 indicatori de calitate.

6- numărul de indicatori utilizați la determinare.

Valoarea IPA se determină pentru fiecare punct de colectare a probelor de apă, și se descifrează conform tabelului de mai jos.

Tabelul 2.2.1. Caracteristica integrală a calității apelor pe baza IPA. [30]

CAPITOLUL III. CALITATEA APEI POTABILE DE SUPRAFAȚĂ ȘI SUBTERANĂ A SATULUI CALFA RAIONUL ANENII NOI

3.1. Caracteristica generală a s. Calfa raionul Anenii Noi.

Comuna include localitățile Calfa și Calfa Nouă și dispune de terenuri pe o suprafață de 2154,26 ha,cu o populație de 1734 locuitori (Calfa – 1552, Calfa Nouă – 182), în 592 gospodării (Calfa – 527,Calfa Nouă – 65). Din suprafața totală a terenurilor, 825 ha terenuri – arabile; 547 ha – plantațiimultianuale; 210,79 ha – pășuni; 293 ha – terenuri slab erodate, 140 ha – terenuri mediu erodate și58 ha – terenuri puternic erodate; 0,95 ha – supuse alunecărilor de teren; suprafața rîpilor constituie0,54 ha. Pe o suprafață de 35 ha este situat monumentul de fosile. Terenurile ocupate de vegetațieforestieră constituie 472,36 ha și fîșiile forestiere de protecție – 1,90 ha; terenuri destinate protecțieinaturii – 5 ha. Fondul apelor constituie 84,52 ha.

Instituțiile sociale/publice situate în localitate sunt: primăria, gimnaziul, grădinița de copii, biblioteca publică, oficiul medicilor de familie, centrul pentru bătrîni, oficiul poștal, căminul cultural.Pe teritoriul comunității există zăcăminte de piatră, dar neexploatate.Teritoriul este traversat de rîul Bîc pe o lungime de 25 km.Populația se alimentează din 53 fîntîni, calitatea apei din fîntîni este satisfăcătoare.În comună sunt înregistrate 326 gospodării țărănești, precum și unitățile comerciale: SRL„Moderato-lux”, ÎI „Licuricii Nocturni”, ÎI „Balica Sergiu”, ÎI „Certan Nicolai”, ÎI „GobjilaLiubovi”.

Sectorul privat dispune de 238 capete bovine, 46 – ovine, 135 – caprine, 128 – porcine, 7 cai și 5300 păsări. Gunoiul de grajd, în cantitate de 2175 tone (calculat conform normativelor) se depozitează temporar în curțile cetățenilor, care apoi se transportă pe cîmpurile proprii și se utilizează ca îngrășămînt organic, parțial transportat la gunoiștea neautorizată, ori pe alte terenuri.Localitatea nu dispune de o gunoiște. Deșeurile acumulate sunt transportate în mod individual la cariera eploatată, sau sunt aruncate la întîmplare. În anul 2010 a fostdepistat un depozit ascuns, de pesticide inutilizabile și interzise, în cantitate de 5 tone, 125 amplasat în perimetrul localității (fostul garaj auto a gospodăriei inexistente). Pentru construcția apeductului în localitatea Calfa Nouă, FISM-ul a alocat 756000 MDL. Proiectul se află în faza de implementare. În satul Calfa Nouă 181 locuitori vor fi conectați la rețeaua de aprovizionare cu apă [29].

3.2. Calitatea apei r. Bâc pe perioada anilor 2012-2013.

Riul Bic, afluent de dreapta a fluviului Nistru, cu lungimea de 155 km, este calificat ca fiind cel mai degradat rîu din Republica Moldova, care începând cu mun. Chișinău, s-a transformat într-un canal de canalizare al apelor uzate, varsîndu-le direct în fluviul Nistru. Pe parcursul anului 2012, CNM a evaluat situația din bazin, antrenînd 63 de autorități publice locale, Inspecțiile Ecologice, Centrele de Sănătate Publică, Agenția „Apele Moldovei” și alte instituții relevante.[28]

Concluziile studiului sunt că rîul Bîc suferă de un mare deficit de apă în amonte de mun. Chișinău, 45% din izvoarele rîului din raioanele Călărași și Strășeni fiind captate în scopuri de aprovizionare cu apă potabilă a populației, iar cantitatea de apă rămasă este poluată cu deșeuri și cu ape uzate deversate din cauza nefuncționalității/absenței sistemelor de canalizare și a stațiilor de epurare în majoritatea localităților.

Municipiul Chișinău are un impact devastator asupra rîului. Conform analizelor efectuate de Centrul de 10 Investigații Ecologice al Agenției Ecologice Chișinău (CIE AE Chișinău), depășiri ale CMA de poluanți în apele r.Bîc s-au constatat în toate punctele de prelevare și aceste depășiri variază în dependență de cantitatea noxelor deversate cu apele reziduale, deșeuri menajere, apele poluate provenite de la spălarea neautorizată a transportului, apele meteorice poluate și deversate de către agenții economici ai mun. Chișinău. Depășesc CMA conținutul de amoniu, azotiți, detergenți, produse petroliere. Astfel, după mun. Chișinău, s-a constatat că, din cauza poluării excesive, cantitatea de oxigen dizolvat în punctul de prelevare „Podul Sîngera-Floreni” constituie doar 1,5 mg/l, pe când norma necesară este de 4,0-6,0 mg/l, ceea ce face imposibilă menținerea vieței acvatice. Prin urmare, pe teritoriul raionului Anenii Noi curge deja un rîu mort, la care se mai adaugă alte sursele de poluare de la deșeuri și ape uzate.[28]

De asemenea, investigațiile efectuate de către Centrul Național de Mediu, în toamna anului 2012, de determinare a calității apei rîului Bîc prin metoda monitoringului biologic, au constatat că în amonte de municipiul Chișinău, apa este moderat poluată, pe parcursul municipiului Chișinău calitatea apei se modifică în puternic poluată, pentru ca începînd cu strada Varnița (sectorul industrial al capitalei)treptat să dispară viața din rîu, datorită poluării agresive la care este supus rîul. Astfel, investigațiileau identificat absența vieții în aval de municipiul Chișinău, ceea ce demonstrează influența nefastăal activităților umane desfășurate în capitală asupra rîului. Această apă moartă, pe bună dreptate,este utilizată pentru irigarea cîmpurilor agricole în raionul Anenii Noi, care, de altfel, sunt vîndute pe piețile din Chișinău, dar influențează și calitatea apelor freatice din acest raion. Din păcate, însă, în Republica Moldova încă nu au fost efectuate studii care ar reflecta impactul unui rîu poluatasupra vieții omului și nivelului său de trai.[28]

Tabelul 3.2.1.Calitatea apei riului Bic pe portiunea satului Calfa raionul Anenii Noi.

În perioada monitorizată, conținutul sărurilor din apa râului Bîc constituia 880-715mg/l. Mineralizarea apelor râului Bîc se reduce (cu 165 mg/l) până în porțiunea de ieșire din satul Calfa. pH-ul apei râului Bîc variază în limitele 7.70-7.76, Cl- de la 80mg/l până la 77.5 mg/l, duritatea 1.35-1.375 moli/l. Concentrația ionilor de amoniu în apele râului a fost extrem de înaltă la intrarea în localitate (23.69 mg/l), după care se mai reduce până la mijloc de sat unde concentrația are valori de 14.87 mg/l, apoi valorile încep să crească spre ieșire din sat, atingând 18.73 mg/l. Acest lucru indică că satul contribuie considerabil la poluarea apei râului Bîc cu poluanți organici. Reducerea concentrației ionilor de amoniu din apa r. Bîc până la mijlocul satului denotă că are loc procesul de autoepurare. La ieșirea din sat apa r. Bîc este încărcată cu ionii de amoniu, lucru datorat poluării antropogene. Ionii de nitrat și nitriți se găsesc în cantități reduse, care nu depășesc valorile admise pentru apa potabilă.

3.3. Calitatea apelor poatbile subterane ale satului Calfa a raionului Anenii Noi

Pe teritoriul localității sunt 5 izvoare cu apă curgătoare, precum și 2 sonde de apă, cu zonă deprotecție, care se exploatează. Acestea sunt amenajate, iar calitatea apei este bună.Sistemul de aprovizionare cu apă este format din 2 apeducte, unul conectat la sonda de apă gestionată de primărie, altul – la sonda gestionată de GȚ „Semion Neteda”. Din acestea sealimentează 385 gospodării din localitatea Calfa și 48 gospodării din Calfa Nouă, toate instituțiile publice, o întreprindere individuală, o societate cu răspundere limitată și biserica. În total beneficiază de apă din apeducte 770 persoane. Tariful constituie 3 MDL/m3 de apă. Volumul de apăcaptată în 2011 constitiue 64000 mii m3, apele uzate formate în volum de 30 mii m3 sunt evacuatefără epurare. Serviciile de aprovozionare cu apăsunt acordate/asigurate de persoane responsabiledin partea consiliului local, concomitent sunt numite persoane din cadrul AO „AGUA”.Apele uzate de la centrul pentru bătrîni, primărie și grădiniță sunt acumulate în 3 haznale.Consumatorii de apă dispun de fîntîni individuale.[29]

Tabelul 3.3.1. Calitatea apelor potabile subterane freatice ale s.Calfa a raionului Anenii Noi în funcție de poziția georgafică

În probele analizate, am depistat depășiri de 1327.5 mg/l(Sud) a conținutului de săruri. Mineralizarea in celelalte probe (N,V,E) nu depaseste CMA. pH-ul apelor variază intre limitele 7.34-7.67 mg/l, Cl de la 55 mg/l pina la 117.5mg/l, duritatea 0.65-1.775 moli/l. Concentrația ionilor de amoniu în apele cercetate nu depășeste concentrația maximă admisibilă(0.5), fiind de la 0 pina la 0.52 mg/l. Ionii de nitrați nu au depășiri considerabile se găsesc în cantități foarte sporite, depașind limitele admisibile.Acest lucru indică că satul contribuie considerabil la poluarea apei râului Bîc cu poluanți organici. Reducerea concentrației ionilor de amoniu din apa r. Bîc până la mijlocul satului denotă că are loc procesul de autoepurare. La ieșirea din sat apa r. Bîc este încărcată cu ionii de amoniu, lucru datorat poluării antropogene. Ionii de nitrați și nitriți se găsesc în cantități reduse, care nu depășesc valorile admise pentru apa potabilă.

Tabelul. 3.3.2. Calitaea apelor subterate de adâncime din s.Calfa a raionului Anenii Noi

Analizînd calitatea apei subterne de adincime obsevăm ca doar ionii de amoniu NH4, depășesc limitele fiind 3,03 pe cind CMA este 0.5. Ceilalți indici monitorizați nu depășesc limitele admisibile.

Fig. 3.3.1. Valorile pH-ului apelor din orizontul acvifer în diferite regiuni ale s. Calfa.

După cum observăm, valorile pH-ului apelor subterane potabile, utilizate în alimentație de către populația s. Calfa, depașesc neconsiderabil normele standardelor. Fiind astfel puțin alcaline. Apa potabilă din regiunea de sud are cele mai mici valori ale pH-ui (7,34), acest lucru poate fi cauzat de prezența sărurilor dizolvate.

Fig. 3.3.2. Duritatea apelor freatice subterane și de adîncime ale s. Calfa

Duritatea apelor potabile subterană din s. Calfa rn. Anenii Noi nu depășește concentrația maximal admisibilă în toate regiunile.Cele mai mari valori au fost evidențiate în apa subterană de adîncime (2.05 mg/l), iar cele mai minime în regiunea de vest (0.65mg/l), ceea ce este un beneficiu din punct de vedere a acestui indicator.

Fig.3.3.3. Concentrația ionilor de nitrați în apele subterane ale s. Calfa

Concentrația nitraților din apa s. Calfa rn. Anenii Noi depașește normele admisibile destul de considerabil, în deosebi în proba din regiunea de est în care acestea se află sub o valoare de 324 mg/l, ceea ce demontrează că acesta depășește CMA de citeva ori.Deasemeni și celelalte probe analizate au depășiri destul de mari, excepție fiind apa subterană de adîncime care are o valoare în normă de 11.5 mg/l.

Fig. 3.3.4. Concentrația ionilor de nitriți în apele subterane ale s. Calfa

Concentrația ionilor de nitriți nu depășește normele admisibile pentru apă potabilă în nici una din probele analizate. Totuși, cele mai mari cantități de NO2- se găsesc în apa din regiuneade est a satului (0.1162 mg/l), iar cele mia mici în regiunea de vest. De regulă,prezența ionilor de nitriți este cauza poluării apelor cu fecale. Pentru s. Calfa concentrația de nitrați din apele potabile subterane nu prezintă pericol pentru sănătate.

Fig. 3.3.5. Concentrația clorului în apele subterane ale satului Calfa

Concentrația ionilor de clor, este în normele admisibile în toate probele colectate și analizate , atingînd valori de la 55mg/l pîna la 195mg/l. Această cantitate este de citeva ori mai mică decît concentrația maximal admisibilă pentru apă potabilă și respectiv nu manifestă risc pentru sanatate, care permite ca acesta sa fie folosită în scopuri potabile.

Fig.3.3.6.Concentrația hidrogenocarbonaților în apele subterne ale satului Calfa

Poluarea apelor cu compuși organici produc procese de descompunere care eliberează ioni de hidrogenocarbonați. Rezultatele obținute în urma analizei acestui component observăm că cele mai mari cantități de HCO3- s-au evidențiat în apele din regiunea de sud a s. Calfa (744.2mg/l), cea ce denotă că apa din regiunea de vest este poluată cu poluanți organici. Cele mai minore cantități de hidrogenocarbonați s-au depistat în apele din regiune a de est a s. Calfa.

Fig.3.3.7. Concentrația ionilor de amoniu a apelor subterane ale s. Calfa

Concentrația ionilor de amoniu nu depășește CMA în toate probele analizate, înafara probei colectate din apa arteziană. Astfel cantitatea de ioni de amoniu în aceesta probă este (3.03 mg/l), ceea ce demonstrează ca apa de adincime are oarecare sursa de poluare.

Fig.3.3.8. Conținutul sărurilor dizolvate în apa din apele subterane ale s. Calfa

Reziduu fix sau cantitatea sărurilor dizolvate din apă. După cum se cunoaște poluarea contribuie la creșterea concentrației de reziduu fix în apă. În toate probele de apă analizate , se atestă concentrații înalte de sauri minerale în apă care depășesc normele admisibile pentru apă potabilă. Cele mai mari cantități de săruri dizolvate se găsesc în apa apei freatice din regiunea de est (3140 mg/l) ceea ce denotă o depășire foarte mare a CMA, și doar doua din probe au limitele admisibile corespunzătoare unei ape potabile.

3.4. Calitatea apelor râului Bic pe porțiunea satului Calfa a raionului Anenii Noi

Rîul Bîc pe porțiunea satului Calfa se întinde pe o distanță de 25 de km.Acesta traversează atît satul Calfa cît și Calfa Noua.Apa acestui rîu nu este folosită de catre locuitorii satului în nici un scop, deoarece acesta este extrem de poluată, iar pe timp de vară persita un miros imposibil de suportat.Din inițiativa locuitorilor satului nu este admisă nici o poluare.În apropierea rîlui nu există nici o interprindere, gospodarie, ocol animalier care ar putea polua rîul. Deseori se initiază activitați pe malurile Bîcului în scopul ameliorării situație existente prin acumularea deșeurilor menajere existente.

Un lucru de o importanță majoră, este determinarea impactului factorului antropogen asupra calității apelor dulci de suprafață. Astfel, pentru monitoringul calității apelor r. Bîc pe sectorul s. Calfa ne-am propus să prelevăm probe de la intrarea în localitate (P1), pe porțiune de mijloc (P2) și la ieșirea din sat (P3) (fig. X).

Fig. 3.4.1. Punctele de prelevare a probelor de apă din r. Bîc pe sectorul s. Calfa

P1-Intrare în sat;

P2-Mijlocul satului;

P3-Ieșire din sat.

Conform studiilor am obtinut urmatoaele date:

Fig. 3.4.2. Calitatea rîului Bîc dupa aciditate, duritate și ioni de amoniu

În conformitate cu urmatorul grafic avem studiate idicatorii de calitate ca pH, Ca si Mg, NH4.Acesti indicatori ne demosntrează urmatoarele: pH-ul are niște devieri neconsiderabile, ceea ce deminstrează ca această apa nu depașește CMA din punct de vedere a aciditații apei, duritatea deasemenea nu depașește concentrațiile maxime admisibile, pe cind ionii de amoniu depășesc de zeci de ori normele admisibile, ceea ce demonstrează ca apa este incarcată cu poluanți organici din partea factorului antropogen, și nu poate fi folosită în scopuri potabile.

Fig 3.4.3.Calitatea rîului Bîc dupa indicatirii:nitriți, nitrați si clor

Urmatorul grafic caracterizează concentrațiile de ioni de nitriți, nitrați, și clor, a rîului Bîc.Astfel trebuie de menționat faptul că acestea nu au devieri considerabile, față de CMA.Doar ionii de NO2 depășesc puțin limitele, dar nu în cantitați mari.Se evidențiază deasemenea că concentrația ionilor de nitrați crește pe parcursul scurgerii rîului pe sectoul satului Calfa, fiind la intrare de 19.9mg/l iar la ieșire de 23.2mg/l, ceea ce denota implicarea factoului antropogen în poluarea rîului.

Fig.3.4.4.Calitatea rîulu Bîc dupa indicatorii de calitate hidrogenocarbonați si săruri minerale

Concentrațiile indicatorilor de calitate a hidrogenocarbonaților si a rezidiului fix din graficul respectiv, nu depăsesc CMA.Cea mai mare concentrație a ionilor de HCO3 se află la intrare în sat (622.2 mg/l),iar a rezidiului fix deasemenea la intrare în sat(880mg/l), astfel ca pe parcursul scurgerii rîului pe teritorului satului Calfa aceste concentrații scad, ceea ce demosntrează că populația satului nu contribuie la poluarea rîului si deasemenea ca are loc procesul de autoepurare.

3.5 Determinarea nivelului de poluarea a apelor potabile ale s. Calfa rn. Anenii Noi

Tabelul 3.5.1.Valorile indicelui de poluare a apelor potabile subterane din s. Piatra

Valorile indicelui de poluare a apelor (IPA) potabile subterane ale s. Calfa rn. Anenii Noi variază de la o regiune la alta. Cele mai mari valori ale IPA se înregistrează în regiunea de Est (2.13), iar cele mai reduse în regiunea de vest (0.55). Aceste valori sunt distanțate destul de considerabil unele de altele, ceea ce demonstrează ca aceste ape au diverse clase se calitate.

Tabelul 3.5.2. Clasele de calitate a apei potabile subterane din s. Calfa

Valorile indecelui de poluare în care se încadrează aceste ape subterane freatice cuprind valorile de la 2 la 4, ceea ce ne demostrează ca aceste ape au clasele de calitate :II- ape curate, III- ape moderat poluate, IV- ape poluate.Astfel apa încadrată în clasa a II poate fi folosită ca potabilă , pe cînd apele celorlalte surse pentru a fi folosită în aceleași scopuri, este necesar de a fi tratate preventiv.

Tabelul 3.5.3.Determinarea indicelui de poluare (IPA) a apei rîului Bîc

Valorile indecelui de poluare a apelor (IPA) de suprafață din satul Calfa rn.Anenii Noi, depășește considerabil normele admisibile unei ape potabile. Astfel după rezultatele obținute, observam o descrestere a concentratiei indicatorilor analizați dupa IPA, ceea ce demonstrează ca populația satului nu contribuie la poluarea rîului.Deși aceste valori nu schimbă clasa de calitate a apei.

Tabelul 3.5.4.Clasele de calitate a apei rîului Bîc

Valorile indecelui de poluare în care se încadrează apa de suprafață a satului Calfa, în toate probele are clasa de calitate a VI. Astfel acestă clasa de calitate este penultima: foarte poluate. Acestă calitate se datorează prezenței abundente a ionilor de amoniu, concentrația acestora fiind de zeci de ori mai mare decît concentrația maximal admisibilă.

Tabelul 3.5.5.Determinarea indicelui de poluare (IPA) a apei freatice de adincime

Valorile indecelui de poluare a apei (IPA) subterane de adîncime din satul Calfa rn.Anenii Noi, are o valoare de 1,44 ceea ce demonstrează că acestă apă are o calitate care nu permite de a fi folosita ca potabilă.Asfel ea necesită tratare preventivă înaintea utiliării.

Tabelul 3.5.6 Clasele de calitate a

apei subterane de adîncime.

Valorile indecelui de poluare în care se încadrează apa subterană de adîncime a satului Calfa, în proba colectată este clasa a III adică: moderat poluată. Tratarea preventivă a acesteia este obligatoriu, deoarece sunt depășiri a CMA a ionilor de amoniu.

Bibliografie

1.Resurse acvatice ale Republicii Moldova.Fintini si izvoare.Atlas ecologic.Chisinau 2013 ,p-208.

2.Grec V., Gavrilita A., Penicov M. Problemele principale in domeniul resurselor acvatice,alimentarilor cu apa potabila si miliorarii complexe in Moldova.Tezelei I Conf.Șt. ”Apele Moldova” 1-2 noiembrie 1994.

3. Cazac V. și alții. Resursele acvatice ale Republicii Moldova. vol. I. Chișinău, 2007. 248 p.

4.Coco M., Calitatea mediului. Chișinău. 1999, 204 p.

5.Gonța M., Șalaru I. Impactul mediului ambiant asupra sănătății. Chișinău.1998. p. 37-39

6.Haba, C. Fitoplanctonul râului Bâc și al bazinelor stagnante din lunca lui: Autoref. tezei dr. șt. biologice. Chișinău, 1993, 22 p.

7.Mălacea I., Biologia apelor impurificate. București: Specială. 1989. 226 p.

8.Cazac V. și alții. Resursele acvatice ale Republicii Moldova. vol. I. Chișinău, 2007. 248 p.

9.Mustea M., Holban V. Cauzele principale ale poluării resurselor de apă. În: Studii și comunic. practic. privind manag. resurs. de apă în condiț. unui med. vulnerab. 2002, p. 57-59.

10.Postolache Gh. Vegetația Republicii Moldova. Chișinău: Știința, 1995. 137 p.

11. Cojocaru I., Surse, procese și produse de poluare. Iași: Junimea. 1995. 206 p.

12.Starea calității apelor de suprafață conform parametrilor hidrochimici pe teritoriul Republicii Moldova în anul 2010. În Anuar. Serviciul Hidrometeorologic de Stat/ DMCM, 2011, 78 p.

13.Ghid ecologic ,Chisinau 2004.

14.Valer Teusdea protectia mediului ,editia II,Bucuresti 200 p.

149-189

15.Raport V.,Sandu M.Resursele de apa ale Republicii Moldova:problemele de utilizare si protectectie.Ecologia si protectia mediului inconjurator in Republica Moldova .Chisinau 1992.p-48-50.

16.Rubtov M.V, Deriughin A.A., Nichitina A. P.,

17. Starea calității apelor de suprafață. Studiul calității apelor din subbazinul Prahova. [online]. Prahova, 2004. (citat 22.12.09).

18.Gruia E., și alții, Apa și poluarea. București: Științifică și Enciclopedică. 1979. P. 52- 59

19.Sandu M. și alții Indicatorii de calitate și capacitatea de autoepurare a apei afluenților de stânga ai râului Prut. În Mediul ambiant. 2008, Ediție specială, p.20- 23.

20. Starea mediului în Republica Moldova 2006. (Raport național). Chișinău, 2007. 103 p.

21.Petru Cocîrță, Institutul de Ecologie și Geografie,

Ion Junea, SA „Apă-Canal Chișinău”, Ion Fliurță, Concernul „Apele Moldovei”,

Nicu Vrednic, Ministerul Ecologiei și Resurselor Naturale al Republicii Moldova,Vladimir Garaba, OTC Chișinău a MEM, conducătorul proiectului.

“Revista Apelor”Nr. 1,2007,p-29,3

22.Petru Cocîrță, Institutul de Ecologie și Geografie al AȘ a RM, ArcadieRusnac, SA „Apă-Canal Chișinău”, Ion Fliurța, Agenția „Apele Moldovei”, Nicu Vrednic,Ministerul Mediului al Republicii Moldova, Ion Șalaru, Centrul Național de Sănătate Publică,Vladimir Garaba, Organizația Teritorială Chișinău a Mișcării Ecologiste din Moldova,conducătorul proiectului.

23.Petru Cocîrță, Institutul de Ecologie și Geografie al AȘ a RM, Arcadie Rusnac, SA „Apă-Canal Chișinău”, Ion Fliurța, Agenția „Apele Moldovei”, Nicu Vrednic, Ministerul Mediului al Republicii Moldova, Ion Șalaru, Centrul Național de Sănătate Publică, Vladimir Garaba,Organizația Teritorială Chișinău a Mișcării Ecologiste din Moldova, conducătorul proiectului.”Revista Apelor” Nr. 11 2010 p-30,2

24.Starea mediului în Republica Moldova.Raport popular 2004.

25.Strategia de Aprovizionare cu Apă și Canalizare a Republicii Moldova (versiune revizuită, 2012) – versiunea 1 Iulie 2012.71p.38-39,11-12.

26. Trofim. A. Evaluarea stării ecologice a râului Cogâlnic și elaborarea metodelor de epurare a apei. teza. dr. în biol., Chișinău, 2013. 227p.

27.Starea mediului în R. Moldova în a. 2007-2010. (Raport național). Chișinău, 2011. 190 p.

28.Starea ecologica din Bazinul riului Bic. Autor: Mihail Mustea. Chisinau 2013.Centru National de Mediu.

29.Пeтлина A. П., и дp. Гидpoбиoнты малыx вoдoтoкoв нижнeй Toми и иx значeниe в oцeнкe экoлoгичecкoй cитyации вoдoeмoв. B: Cибиpcк. экoл. жypн. 2000, № 3, c. 323 – 335.

30. ГAГAPИHA.B. Oцeнка и нopмиpoваниe качecтва пpиpoдныx вoд: кpитepии, мeтoды, cyщecтвyющиe пpoблeмы. Учeбнo-мeтoдичecкoe пocoбиe. Ижeвcк: Удмypтcкий yнивepcитeт, 2012, 199 c.

31. Гopячeва H. B., Дyка Г. Г. Гидpoxимия малыx peк pecпyблики Moлдoва. Кишинѐв: 2004. 288 c.