Calitatea Ambalajelor Produselor

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA PETROL – GAZE DIN PLOIEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL ECONOMIE, MARKETING ȘI

ADMINISTRAREA AFACERILOR

SPECIALIZAREA: MERCEOLOGIE ȘI MANAGEMENTUL CALITĂȚII

CURSURI DE ZI

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:

Lector Univ. Dr. IONIȚĂ AMALIA

Absolvent:

FÂȚĂ MARIANA

PLOIEȘTI

2014

CUPRINS

Introducere ………………………………………………………………………………………………………….. 5

Capitolul 1 – Definirea ambalajului și a materialelor de ambalare a mărfurilor …….. 6

1.1. Definirea ambalajului și a operației de ambalare a mărfurilor …………………………………….. 6

1.2. Funcțiile ambalajului …………………………………………………………………………………………… 10

1.3. Materialele utilizate pentru confecționarea ambalajului ……………………………………………. 12

Capitolul 2 – Calitatea ambalajelor ……………………………………………………………………. 18

2.1. Metode și tehnici de ambalare ……………………………………………………………………………… 18

2.2. Verificarea calității ambalajelor …………………………………………………………………………… 19

2.3. Marca și marcarea ambalajelor …………………………………………………………………………….. 23

2.4. Eticheta și scopul etichetării ………………………………………………………………………………… 24

Capitolul 3 – Culoarea – atribut estetic al designului ambalajelor ………………………. 29

3.1. Designul și estetica ambalajelor …………………………………………………………………………… 29

3.2. Efectele culorilor asupra consumatorilor ……………………………………………………………….. 30

3.2.1. Simbolistica culorilor…………………………………………………………………………………. 32

3.2.2. Preferințele pentru culori …………………………………………………………………………… 34

3.3. Analiza designului ambalajelor produselor alimentare din punct de vedere al culorii

Studiu de caz: Ambalajul băuturilor răcoritoare …………………………………………. 35

3.4 Analiza designului ambalajelor produselor nealimentare din punct de vedere al culorii

Studiu de caz: Ambalajul săpunurilor…………………………………………………………. 40

Concluzii …………………………………………………………………………………………………………. 46

Bibliografie ……………………………………………………………………………………………………… 48

Introducere

Culoarea este printre cele mai importante elemente care țin de viața oamenilor, este legătura dintre știința economică și artă, între economiști și artiști și mai ales designeri; este modul acestora de a-și exprima viziunea asupra mediului înconjurător.

Lucrarea de față își propune să aducă un plus de cunoaștere în domeniul esteticii, în special cea a ambalajelor produselor dar și de a accentua importanța culorii in designul de ambalaje.

Primul capitol, ,,Definirea ambalajului și a materialelor de ambalare” abordează aspecte teoretice cu privire la conceptul de ambalaj, operațiile de ambalare a mărfurilor, funcțiile ambalajului și materialele utilizate pentru confecționarea ambalajului.

Capitolul al doilea, ,,Calitatea ambalajelor” cuprinde prezentarea metodelor și tehnicilor de ambalare, marca și marcarea ambalajelor dar și aspecte legate de etichetarea ambalajelor. Calitatea ambalajelor nu se limitează doar la protecția fizică a produsului, ci constituie un mijloc important de comunicare între produs-producător și consumator, îndeosebi la vânzarea prin autoservire. Prin marcă înțelegem acel element, simbol, desen, semn distinctiv prin care un producător își deosebește produsul față de cel al concurenței. Eticheta reprezintă mijlocul prin care un consumator cunoaște caracteristicile produsului respectiv și în urma înțelegerii acestora decide achiziționarea sau respingerea produsului. Producătorii sunt obligați să respecte regulile stabilite de actele normative în vigoare în ceea ce privește calitatea, ambalarea, prezentarea și etichetarea produselor.

Capitolul al treilea, ,,Culoarea – atribut estetic al designului ambalajelor” cuprinde elemente de design și estetică ale ambalajelor și efectele culorilor asupra consumatorilor. Este cunoscut faptul că fiecare culoare influențează într-un anumit mod viziunea generală a consumatorilor față de ambalajele produselor pe care aceștia le procură pentru consum, specialiștii atribuind fiecărei culori o stare, un sentiment, o senzație. In finalul celei de-a treia părți sunt prezentate studiile de caz pentru produse alimentare și nealimentare. Aceste studii de caz au ca principal motiv percepția consumatorilor asupra culorilor ambalajelor destinate băuturilor răcoritoare și a săpunurilor.

Calitatea ambalajelor se realizează și se îmbunătățește continuu, astfel punându-se pe primul plan culoarea. Designerii au ajuns la concluzia că aceasta este particularitatea principală în crearea de ambalaje conforme cu cerințele consumatorilor.

Capitolul 1

DEFINIREA AMBALAJULUI ȘI MATERIALELE DE AMBALARE A MĂRFURILOR

1.1. Definirea ambalajului și a operației de ambalare a mărfurilor

Odată cu dezvoltarea comerțului, concomitent cu dezvoltarea producției de bunuri, are loc și dezvoltarea activităților de ambalare și a producției de ambalaje. La nivelul mondial, se consideră că aproximativ 99% din producția de mărfuri se tranzacționează în stare ambalată.

Cerințele de ordin general referitoare la calitatea ambalajelor sunt următoarele:

să aibă compatibilitate maximă cu produsul ambalat;

să nu imprime mirosuri și gusturi străine produselor;

să asigure impermeabilitatea față de gaze, apă, vapori, praf, grăsimi;

să permită sau nu (conform necesităților) pătrunderea radiațiilor luminoase in interiorul ambalajului;

să asigure o protecție eficientă produsului pe tot parcursul circuitului tehnico-economic;

forma și grafica folosită trebuie să permită o informare cat mai completă și corectă a consumatorului;

pentru ambalarea produselor alimentare se interzice folosirea hârtiei provenite din deșeuri;

să fie ușor.

Ambalajul asigură menținerea sau, în unele cazuri, ameliorarea calității produsului căruia îi este destinat. Ambalajul favorizează identificarea produsului contribuind la atragerea de cumpărători potențiali, pe care îi învață cum să folosească, să păstreze și cum să apere mediul înconjurator de poluarea produsă de ambalajele uzate sau de componenții care ajută la descompunerea acestora.

Din punct de vedere comercial, ambalajul permite asigurarea în cele mai bune condiții a manevrării, conservării, depozitării și transportului produselor. Fără ambalare, materialele ar fi în dezordine și ineficiente.

Ambalarea și ambalajul sunt definite diferit în literatura de specialitate. Din punct de vedere etimologic, ambalajul conține prefixul „en” și cuvântul„balla”, al cărui sens este „de a strânge în balot”. Pornind de la cuvântul latinesc „condere” al cărui sens este de a stabiliza, de a prezenta în condiții stabile, a apărut un alt termen, în franceză, cel de ,,condiționare”.

Din punct de vedere comercial, ambalajul este „un container care permite asigurarea în cele mai bune condiții a manevrării, conservării, depozitării și transportului produselor”. Din același punct de vedere, ambalarea poate fi definită ca: „realizarea unui înveliș material, sau primul conținător al unui produs care constituie o unitate de vânzare en detail”.

Institutul Francez al Ambalajului și Ambalării propune următoarele definiții în „Petit glossaire de l´emballage” :

ambalajul este obiectul destinat să învelească sau să conțină temporar un produs sau un ansamblu de produse pe parcursul manevrării, transportului, depozitării sau prezentării, în vederea protejării acestora sau ușurării acestor operații;

ambalarea reprezintă operația de obținere a „primului înveliș aflat în contact direct cu produsul”.

Institutul de Ambalare din Anglia furnizează trei sensuri ale definirii ambalării:

sistem coordonat de pregătire a bunurilor pentru transport, distribuție, depozitare, vânzare cu amănuntul și consum;

mod de asigurare a distribuției la consumatorul final, în condiții optime și cu costuri minime;

funcție tehnico-economică care urmărește minimizarea costurilor la livrare.

Un ambalaj trebuie să îndeplinească în principal următoarele cerințe:

să aibă masă și volum propriu reduse;

să nu fie toxic;

să fie compatibil cu produsul căruia îi este destinat;

să nu prezinte miros și gust propriu;

să aibă rezistență mecanică ridicată;

să fie etanș;

să prezinte sau nu permeabilitate față de radiațiile luminoase;

să aibă forma, culoarea, grafica atractive.

Scopul ambalării este de a menține calitatea produsului ambalat și de a reduce la minimum impactul său asupra mediului. Astfel, ambalajul trebuie să răspundă unor provocări precum:

piața: natura consumatorilor, posibilități financiare;

produsul: caracteristici mecanice, componente;

utilizarea produsului: manipulare, sistemul de închidere și deschidere al ambalajului, condiții climatice de depozitare;

transportul: modul de transport utilizat;

rețeaua de distribuție: organizarea interioară a magazinelor, necesitatea de a marca produsul, numărul de unități dintr-un produs pe o unitate de vânzare, condiții de depozitare;

reglementări juridice: norme.

Ordonanța Guvernului României nr. 42/29 august 1995, definește ambalajul ca „un

material specific, ca execuție și natură, destinat ambalării produselor alimentare în vederea asigurării protecției și utilizat pentru transportul, manipularea depozitarea sau desfacerea acestora”.

Conform STAS 5845/1-86, ambalajul reprezintă un „mijloc destinat să cuprindă sau să învelească un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protecția temporară din punct de vedere fizic, chimic, mecanic, biologic în scopul menținerii calității și integrității acestora în stare de livrare, în decursul manipulării, transportului, depozitării și desfacerii – până la consumator sau până la expirarea termenului de garanție”. Tot în conformitate cu STAS 5845/1-86, ambalarea este definită ca fiind „operație, procedeu sau metodă, prin care se asigură cu ajutorul ambalajului, protecți atemporară a produsului, în decursul manipulării, transportului, depozitării, vânzării,contribuind și la înlesnirea acestora până la consumare sau până la expirarea termenuluide garanție”.

In România, conceptul de ambalare este definit în standardul STAS 5845/1-86, ca ,,un sistem fizico-chimic cu funcții complexe, destinat să asigure protecția temporară a produselor din punct de vedere fizic, chimic și biologic în scopul menținerii calității și integrității acestuia în decursul manipulării, transportului, depozitării și desfacerii – până la consumator sau până la expirarea termenului de garanție”.

Evoluția modului de viață și de consum a condus la dezvoltarea ambalajului văzut prin prisma comercializării, deoarece ambalajul prezintă produsul și contribuie substanțial la vânzarea acestuia, fiind definit ca “vânzător mut”.

La sfârșitul anilor `80 și începutul anilor `90 s-a lărgit conceptul de ambalaj. În anul 2005 ambalajul a devenit o realitate pentru consumator, specificându-se că “ambalajul a devenit un element util și câteodată frumos sau interesant”. Trecerea la noțiunea de “vânzător mut” s-a realizat ca urmare a tendințelor generale de evoluție, ca internaționalizarea și globalizarea piețelor, prezența pe piață a unei supraoferte, reglementărilor prin legi naționale și internaționale, nivelului calitativ apropiat al produselor, procesului de diversificare și înnoire accelerată a produselor, scurtării ciclului de viață al produsului, dezvoltării mărcilor de comerț, concurenței, apariției materialelor complexe, perfecționării ambalării.

În același timp, ambalajul trebuie să fie într-o continuă modificare pe plan tehnic și industrial, să fie tot mai ușor, mai simplu, recuperabil, reciclabil și înzestrat cu însușiri ecologice.

Varietatea materialelor folosite pentru ambalarea produselor este foarte mare. Din punct de vedere tehnic, ambalajul mărfurilor este alcătuit dintr-un ansamblu de materiale destinate protecției calității și integrității produselor, ușurării operațiilor de circulație a mărfurilor. Ca atare, calitatea produselor este influențată de calitatea ambalajului prin fapul că un ambalaj necorespunzător poate atrage după sine devalorizarea produsului, adică contribuie la diminuarea calității acestuia. Dacă privim ambalajul ca un produs finit oarecare, având o destinație precizată, în el se pot identifica cheltuieli cu materiile prime și cheltuieli de obținere. Alegerea materialului folosit pentru ambalaje depinde de mai mulți factori dintre care am putea aminti:

caracteristicile produsului ce urmează a fi ambalat;

domeniul de utilizare a ambalajului;

mărimea factorilor care pot acționa asupra produsului pe timpul manipulării, transportului și al depozitării;

tehnica de ambalare utilizată;

destinația produsului;

nivelul de dezvoltare și puterea economică, etc.

1.2. Funcțiile ambalajului

In ultimii ani, siguranța produsului dar și a consumatorilor a devenit o funcție foarte importantă a ambalajului. Există produse care se deschid greu, purtând mențiunea: “A nu se lăsa la îndemâna copiilor!”. După anii ’80, când a existat teama față de produsele periculoase la care se putea ajunge ușor, majoritatea producătorilor de medicamente și alimente au început să ambaleze produsele în cutii greu de deschis. Intr-o economie de piață, cu o concurență acerbă, ambalajele sunt elemente de promovare a produselor prin grafică și etichetă. Se consideră azi că imaginea este limbajul universal, ințeles de locuitorii din orice parte a planetei.

Ambalajul ușurează și scurtează durata de aprovizionare a consumatorilor, creând posibilitatea de autoservire, de informare a consumatorilor asupra conținutului, modului de păstrare și apreciere a produsului, ușurând transportul către consumatori și prezentarea produselor într-o formă atrăgătoare. Considerat  de multe ori fără importanță, ambalajul este însă un produs indispensabil tranzacțiilor  comerciale datorită  rolului  și  funcțiilor  pe  care  le îndeplinește.

Importanța ambalajului este dată de principalele funcții pe care ambalajul trebuie să le satisfacă. Acestea sunt:

funcția de conservare și protecție a produselor;

funcția de manipulare, transport, depozitare;

funcția de informare a consumatorilor și promovare a produselor.

Funcția de protecție a produselor reprezintă asigurarea calitații cât și a integrității produselor pe toată perioada existenței acestora. Protecția prin ambalare este foarte importantă deoarece produsul este în totalitate asigurat, pe lângă acest lucru relizându-se și protecția mediului înconjutător de acțiunea dăunătoare a unor produse sau componente ale acestora. Această funcție are rolul de a proteja produsul de acțiunea nocivă a factorilor de mediu ce pot cauza urmări negative asupra calității și cantității acestuia.

In acest fel, funcția de protecție poate fi de următoarele tipuri:

protecție împotriva factorilor fizici sau fizico-chimici (lumină, temperatură, radiații, nisip, praf, presiune, apă, vapori, oxigen, dioxid de carbon, dioxid de sulf);

protecție împotriva microorganismelor;

protecție mecanică.

Pe parcursul procesului de manipulare-transport-depozitare produsele pot fi supuse unor solicitări mecanice care le pot afecta integritatea.

Manipularea poate fi ușurată prin intermediul ambalajului dacă acesta dispune de accesorii care să permită prinderea cu mâna sau cu un utilaj specific.

Fiecare mod de transport (căi rutiere, feroviare, calea aerului sau pe mare) are o oarecare importanță asupra mediului înconjurător prin combustibilii utilizați dar și asupra produsului în sine prin modul în care acesta ajunge în locul depozitării.

Depozitarea mărfurilor este strâns legată de procesul de transport. In timpul depozitării, ambalajele trebuie să fie capabile să preia presiunea rezultată în urma operațiilor de stivuire a produselor, ca urmare, se cere luarea în considerare a următoarelor cerințe: să fie precizate condițiile de păstrare, precauțiile în manipulare, rezistența la acțiunea temperaturii și umidității, ușurința aranjării în stivă.

Ambalajul este un cadru, un mijloc de comunicare între produs și consumator cu rol nu numai în protejarea acestuia ci și în ușurarea vânzării punând la dispoziția cumpărătorului informații prin etichetare despre masa netă, data limită de consum, modalitățile de întrebuințare, ingrediente, rețeta de fabricație, prețul, toate acestea fiind prezentate conform reglementărilor, cu caractere uniforme și ușor de citit, înfățișând o imagine realistă și culori reprezentative. Acest fapt câștigă o importanță deosebită în îndrumarea și interesul consumatorilor.

Promovarea produsului se referă la capacitatea acestuia de a transmite un mesaj chiar și în lipsa vânzătorului, de a se vinde prin atenția acordată, de a se diferenția față de celelalte produse și de a indemna consumatorii să îl cumpere. Funcția de promovare se poate realiza prin:

identificarea și prezentarea produsului, producătorului, distribuitorului;

stimularea și atragerea atenției cumpărătorului;

informarea asupra caracteristicilor de bază ale produsului;

comunicarea cu clientul a datelor legate de utilizarea produsului și a naturii ambalajului.

Evoluția funcțiilor ambalajelor sunt determinate de schimbările care s-au produs la nivelul produselor și implicit a ambalajului aferent acestora, ca urmare a modificărilor demografice și sociale, tendinței “Convenience” și proprietăților materialelor plastice care le fac potrivite pentru ambalajul produselor.

Cele mai importante elemente prin care un ambalaj poate atrage atenția și poate contribui la promovarea vânzărilor și informarea consumatorilor sunt: eticheta, marca de fabrică sau de comerț, modul de confecționare și estetica ambalajului, acesta din urmă oferind aspecte referitoare la forma, culoarea, armonia cromatica și grafica ambalajului.

Ambalajul a devenit în ultima perioadă unul dintre cele mai importante criterii de achiziționare a unui produs. O bună prezentare a produselor comercializate creează o primă imagine, care are rol esențial în decizia de cumpărare.

Importanța ambalajului este atât de mare, încât acesta poate contribui la succesul sau insuccesul unei afaceri. Specialiștii în domeniu spun că modul în care este prezentat produsul poate contribui în proporție de 20% la succesul acestuia.

Ambalajul trebuie să asigure consumatorului posibilitatea de a identifica produsul și de a-l recunoaște, chiar fără a-i citi numele. Această funcție este asigurată prin folosirea unor coduri de culori sau a unor elemente distinctive de grafică. Este importantă identificarea și recunoașterea produsului, deoarece adeseori mărcile de prestigiu sunt obiectul imitării sau al contrafacerii.

1.3. Materialele utilizate pentru confecționarea ambalajului

Pentru ambalarea produselor se folosește o gamă variată de materiale. Aceste materiale pot fi împarțite în două categorii: transparente (celofan, sticlă, materiale textile – permit vizualizarea produsului) și opace (hârtie, carton, materiale metalice – ascund produsul de vederea consumatorilor). O categorie distinctă de materiale folosite la confecționarea ambalajelor sunt materialele plastice. Acestea pot fi transparente sau opace în funcție de materia primă din care sunt confecționate.

In literatura de specialitate se menționează mai multe criterii de clasificare a ambalajelor, printre care cele mai importante sunt:

După particularitatea produsului:

ambalaje pentru produse alimentare sau nealimentare;

ambalaje pentru produse periculoase;

ambalaje colective;

ambalaje individuale.

După materialul constituent:

ambalaje din materiale plastice;

ambalaje din materiale celulozice;

ambalaje din metal;

ambalaje din sticlă;

ambalaje din lemn;

ambalaje din materiale textile.

După modul de confecționare:

ambalaje fixe;

ambalaje pliabile;

ambalaje demontabile.

După destinație:

ambalaje de transport și depozitare;

ambalaje de desfacere și depozitare.

După gradul de rigiditate:

ambalaje suple;

ambalaje semirigide;

ambalaje rigide.

După tip:

pungi, sacoșe, plase;

tăvi, lăzi, cutii;

borcane, butelii, bidoane, butoaie, canistre etc.

Materialele de orice natură, folosite la confecționarea ambalajelor și a recipientelor de depozitare și transport, precum și a utilajelor, ustensilelor și a acoperirilor de protecție anticorozivă destinate sectorului alimentar, trebuie să corespundă următoarelor condiții:

să aibă un grad ridicat de stabilitate fizico-chimică, care să nu permită cedarea în mediile de extracție, care reproduc condițiile de exploatare, a substanțelor străine peste limitele admise prin avize ale Ministerului Sănătății;

să nu influențeze caracteristicile organoleptice, fizico-chimice sau valoarea nutritivă a produsului alimentar cu care vine în contact în timpul prelucrării, manipulării, transportului sau păstrării acestuia;

să nu confere toxicitate produsului alimentar cu care vine în contact;

să asigure produsului alimentar o protecție eficientă față de alte impurificări accidentale, pe toată perioada prelucrării, păstrării și transportului;

este interzisă utilizarea reciclată a ambalajelor de o singură folosință (butelii PET-polietilentereftalat, veselă si pahare din PP, PS de o singură folosință).

Factorii care trbuie luați în considerare atunci când se alege un material de ambalare sunt puterea produsului ambalat, greutatea, valoarea acestuia și dacă acesta va fi supus umezelii sau altor condiții nefavorabile, destinația produsului, puterea economică, domeniul de utilizare al ambalajelor.

Ca cerință generală, aceste materiale trebuie produse conform bunelor practici de fabricație pentru ca, în condițiile normale și previzibile de utilizare, să nu se transfere constituenți alimentelor în cantități care ar putea periclita sănătatea umană sau care ar putea aduce o schimbare inacceptabilă în compoziția alimentelor ori o deteriorare a caracreristicilor organoleprice ale acestora.

Materiale plastice

Plasticul este un material de ambalare des utilizat din cauza costurilor mici și a greutății reduse. Acesta poate fi fabricat într-o varietate de mărimi și forme fiind prelucrat ușor, are rezistență mecanică bună, rezistență la umiditate și la acțiunea acizilor și alcalinilor și nu constituie un mediu prielnic dezvoltării microorganismelor. Din aceste motive, plasticul este folosit ca o alternativeă la ambalajele din carton sau sticlă. Aproape 10% din gunoiul produs de populație este format din diferite tipuri de plastic, reprezentând o problemă în depozitele de deșeuri deoarece acestea sunt voluminoase și se degradeaza foarte încet.

Produsele obținute din ambalaje plastice:

ambalaje flexibile;

folii rigide;

materiale complexe.

Ambalajele flexibile din care se obțin saci, pungi sunt realizate din PE (polietilenă), PP (polipropilenă), PET (polietilen tereftalat), PVC (policlorura de vinil), PA (poliamida) fiind materiale impermeabile și de diferite dimensiuni.

Din foliile rigide se obțin pahare, platouri și se definesc prin rigiditate, transparență, rezistență la ultraviolete, posibilitate de imprimare, rezistență.

Materialele complexe se utilizează pentru ambalarea băuturilor și se caracterizează prin impermeabilitate la vapori de apă si gaze. Acestea permit ambalarea produselor supracongelate, ambalarea în vid, în gaz inert.

Astfel plasticul va ajunge să fie cel mai utilizat material de ambalare, surclasând cartonul din cauza faptului că acesta este recuperabil, reutilizabil si poate fi reintrodus în procesul tehnologic ca materie primă împiedicând poluarea mediului înconjurător.

Materiale celulozice

Materialele celulozice sunt cele mai utilizate tipuri de ambalaje. Lemnul, hârtia și cartonul sunt cele mai întrebuințate materiale celulozice.

Lemnul este unul dintre cele mai vechi materiale folosite pentru confecționarea ambalajelor dar în prezent utilizarea lui este în descreștere datorită faptului că pe plan mondial a devenit un material deficitar. Pentru confecționarea ambalajelor din lemn se utilizează o serie de specii lemnoase ca: fag (cel mai des utilizat la noi în țară), stejar, ulm, tei, molid, brad etc. dar și placaj, plăci fibrolemnoase (PFL) și plăci aglomerate (PAL). Din lemn se obțin butoaie, lădițe, lăzi și se caracterizează printr-o bună protecție mecanică.

Hârtia pentru ambalare poate fi de următoarele tipuri:

hârtie kraft (foarte rezistentă, folosită la împachetarea alimentelor și confecționarea de pungi și saci);

hărtie albă (impermeabilă la lichide și grăsimi, folosită la confecționarea sacilor, pungilor, plicurilor, etichetelor);

hârtia pergament (rezistentă la uleiuri și grăsimi, folosită la ambalarea produselor cu conținut ridicat de grăsime);

hârtie transparentă (transparentă in limite variabile, impermeabilă la apă, folosită pentru ambalarea alimentelor cu conținut de grăsime);

hârtie sulfurizată (impermeabilă la apă și grăsimi, folosită la ambalarea produselor cu conținut de grăsime, a pungilor pentru ambalarea cafelei);

hârtie parafinată (impermeabilă la apă și vapori de apă, folosită la ambalarea pâinii, biscuiților, ciocolatei).

Cartonul pentru ambalare poate fi:

carton duplex (format din două straturi diferite de material fibros) de tipul E și tipul O;

carton triplex (format din minim trei straturi diferite de material fibros);

carton ondulat (format din unul până la patru straturi netede și unul până la trei straturi ondulate de hârtie).

Materiale metalice

Cele mai utilizate materiale metalice folosite în industria ambalajelor sunt:

tabla cositorită (utilizată pentru obținerea ambalajelor produselor alimentare lichide și păstoase);

oțelul inoxidabil (utilizat la obținerea de cutii pentru băuturi răcoritoare și alcoolice, a butoaielor de bere și a butoiașelor);

aluminiul (utilizat la confecționarea ambalajelor sub formă de folie de aluminiu sau de tablă de aluminiu);

staniul (utilizat la obținerea cutiilor de conserve, ambalarea anumitor produse alimentare).

Sticla

Sticla este considerată materialul ideal pentru ambalaje datorită caracteristicilor sale și a avantajelor pe care le oferă ca ambalaj.

Sticla este utilizată cu precădere la ambalarea produselor lichide sau vâscoase  în domeniul  alimentar,  dar  și  în industria farmaceutică sau la ambalarea produselor chimice.

Avantajele utilizării sticlei ca material de ambalare sunt următoarele:

este impermeabilă  la gaze, vapori, lichide;

este inertă din punct de vedere chimic față de produsele alimentare și nu pune probleme de compatibilitate cu produsul ambalat;

este un material igienic, ușor de spălat și care suportă sterilizarea;

nu transmite și nu modifică gustul alimentelor;

este transparentă, permițând vizualizarea produselor;

poate fi colorată, aducând astfel o protecție suplimentară a produsului împotriva radiațiilor ultraviolete;

este un material rigid care poate fii realizat în forme variate;

este reciclabilă, nu poluează mediul;

se poate inscripționa ușor prin atașarea de etichete.

Din sticlă sunt realizate ambalaje sub formă de pahare, borcane, butelii, flacoane etc, pentru produsele alimentare lichide, păstoase și chiar pentru cele solide.

Vizualizarea produsului ambalat constituie în multe cazuri un beneficiu deoarece proprietățile senzoriale au un rol aparte în realizarea legăturii afective dintre consumator și aliment. Culoarea și aspectul produsului pot atrage consumatorii oferind în paralel și informații asupra calității sau defectelor acestuia, după cum reiese din Tabelul 1.

Tabelul 1

Percepția consumatorilor asupra materialelor de ambalare

Sursa: Yon, B., Marketing agro-alimentaire, Edition Dalloz, Paris, 1976

Capitolul 2

CALITATEA AMBALAJELOR

2.1. Metode și tehnici de ambalare

Odată cu dezvoltarea societății și implicit a proceselor de producție s-a dezvoltat și industria de ambalaje. Se caută ca prin procedee noi să se ajungă la o mai bună realizare a funcțiilor ambalajelor. Totodată, se urmărește creșterea productivității muncii, atât la confecționarea ambalajelor, cât și la ambalarea produselor.

Ambalarea se poate face pe linii semiautomate sau automate de mare productivitate, ce pot realiza formarea ambalajelor, desfacerea lor, umplerea și închiderea lor.

Ambalajul și produsul formează un ansamblu, de aceea metodele de ambalare trebuie să țină seama de legăturile de interdependență ce se stabilesc între elementele componente ale sistemului. Tendințele actuale remarcate în concepția ambalajelor și a metodelor de ambalare sunt:

– reducerea consumului de materii prime, materiale și energie;

– creșterea duratei de conservare a produselor;

– sporirea performanțelor ambalajelor prin combinarea materialelor de confecționare;

– facilitarea reintegrării în mediu a ambalajelor în etapa post-consum.

Metoda de formare a ambalajului se adoptă în funcție de materialul celulozic folosit, tratat sau netratat, sau în funcție de posibilitatea de închidere prin termosudare, prin lipire sau pliere.

Pentru a alege modalitatea cea mai bună de ambalare trebuie să se țină cont de următorii factori: diversificarea materialelor folosite, varietatea produselor ce trebuie ambalate, multitudinea metodelor și utilajelor de ambalare și confecționare a ambalajelor, numărul mare al accesoriilor de protecție și diversitatea condițiilor de transport.

În realitate sunt cunoscute următoarele procedee de ambalare:

ambalarea colectivă – reprezintă o grupare a mai multor unități de produs într-un singur ambalaj. Acest mod de ambalare ușurează manipularea și transportul produselor. Metoda se utilizează și pentru produsele alimentare de uz curent (zahăr, făină, orez, mălai etc), precum și pentru ambalarea unor produse deja preambalate.

ambalarea porționată – reprezintă cantitatea de produs ce se stabilește pentru o singură folosire. Se pot ambala atât produsele perisabile (produsele lactate, carne, fructe), cât și cele neperisabile (biscuiți, napolitane, cafea etc), aceste ambalaje putând fi plicuri, cutii, tăvițe etc.

Cele mai folosite tehnici și metode de ambalare a produselor sunt următoarele:

ambalarea în recipiente – sticle (pentru lichide alimentare), cutii din hârtie și carton sau din materiale complexe (pentru fluide și semifluide);

ambalarea tip aerosol (ambalarea sub presiune a produselor);

ambalarea sub vid (eliminarea aerului din ambalajul impermeabil la gaz în care s-a plasat produsul);

ambalarea în atmosferă controlată (închiderea produsului într-un ambalaj impermeabil la gaz în care gazele de referință și vaporii de apă au suferit modificări și sunt controlate selectiv);

ambalarea în atmosferă modificată (închiderea produsului într-un ambalaj în care atmosfera din interior este modificată);

ambalarea în peliculă aderentă (aplicarea pe suprafața produselor, prin pulverizare, a acetogliceridelor sau emulsiilor de adezivi ce formează după uscare un strat aderent, rezistent și impermeabil);

ambalarea aseptică (introducerea unui produs sterilizat destinat comercializării într-un ambalaj sterilizat, în condiții aseptice);

ambalarea în folii contractibile (foliile contractibile „îmbracă” produsele solide de formă regulată sau neregulată, individuale sau în grupuri, ce pot fi manipulate ca o singură unitate, prin așezarea pe o placă suport);

ambalarea în folii extensibile (foliile contractibile sunt concurate de foliile extensibile care pot îndeplini aceleași funcții, fără a fi necesară trecerea produselor ambalate în folii, prin tunele de contracție).

Cei mai importanți factori care influențează alegerea ambalajului sunt:

proprietățile produsului ambalat;

condițiile de transport/manipulare/depozitare;

caracteristicile materialelor de ambalare;

metoda de ambalare, tipul și funcțiile ambalajului;

cheltuielile aferente realizării și transportului ambalajului.

2.2. Verificarea calității ambalajelor

Ambalajul este un element esențial al activității comerciale, fiind subordonat mărfii și întrebuințat de consumator. Diversificarea ambalajelor se face în paralel cu creșterea exigențelor față de sortimentele de produse nou apărute pe piață, modernizarea concepției și a tehnicilor comerciale. Producător, comerciant sau consumator, fiecare agent economic implicat în activitatea comercială are caracteristici reprezentative în ceea ce privește calitatea ambalajelor.

Cerințe generale ale calității ambalajelor

Pentru ca ambalajele să satisfacă funcțiile pentru care au fost create, ele trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

–      masă și volum propriu reduse;

–      să nu fie toxice;

–      pentru ambalarea produselor alimentare se interzice folosirea hârtiei provenite din deșeuri;

–     să nu prezinte miros și gust propriu;

–     să fie neutru din punct de vedere chimic;

–     rezistență mecanică ridicată;

–     impermeabilitate față de gaze, praf, grăsimi;

–     compatibilitate față de produsul ambalat;

–     forma și grafica atractive, care să permită informarea cât mai completă a consumatorului;

–     să asigure o protecție eficientă produsului pe tot parcursul circuitului tehnico-economic.

Conform O.M.S. nr.611/3.04.1995 se menționează urmatoarele cerințe privitoare la ambalaje:

–     materialele din care se confecționează să aibă grad ridicat de stabilitate fizico-chimică;

–     să nu influențeze caracteristicile organoleptice, fizico-chimice sau valoarea nutritivă a produsului alimentar cu care vine in contact in timpul prelucrării, manipulării, transportului sau pastrării acestuia;

–     să nu confere toxicitate produsului alimentar cu care vine in contact;

–     să asigure produsului alimentar o protecție eficientă față de alte impurități accidentale pe toată perioada prelucrării, păstrarii și transportului produsului respectiv;

–     cernelurile si coloranții folosiți la imprimarea și colorarea materialelor de ambalaj care vin în contact cu produsul alimentar să fie avizate de Ministerul Sănătății;

–     nu este admisă folosirea la ambalarea alimentelor a cartonului provenit din deșeuri.

Cerințele producătorului de ambalaje și ale industriei beneficiare

–     să poata fi fabricate atât din materii prime, cât și din materiale recuperabile;

–      să permită mecanizarea și automatizarea perocesului de fabricație al ambalajelor, cât și cel al ambalării, cu minim de pierderi;

–      să permită o perfectă și rapidă închidere;

–      să permită utilizarea diferitelor metode de conservare a produselor;

–      să se poată aplica, cu ușurință, gruparea în vederea manipulării, transportului;

–      să se respecte cerințele modularii.

Cerințele transportatorului

–      transportul mărfii trebuie făcut în condiții bune la destinație, fără daune, furturi sau pierderi, la costurile cele mai mici posibile;

–      ambalajul trebuie proiectat în funcție de destinația transportului, necesitatea stivuirii, locul depozitării, cerințele de manipulare (greutate netă si tip de încărcare), cerințe speciale sau suplimenatare.

Cerințele întreprinderilor comerciale

–      volum propriu mic;

–      ușurința de manipulare;

–      să permită marcarea si etichetarea cu ușurintă;

–      ocuparea de spații restrânse în timpul depozitării;

–      rigiditate suficientă pentru prezentarea la vânzare, atât pe verticală, cât și pe orizontală;

–      dimensiuni corelate cu paletele de transport, cu containerele;

–      să fie atragător pentru a promova produsul;

–      realizare tehnică și grafică care să individualizeze produsul, care să-l facă ușor identificabil de la distanță și care să conțină toate elementele necesare folosirii produsului pe care îl ambalează;

–      ambalajele de transport trebuie să aibă o soluție constructivă care să permită plierea și adunarea in module;

–      rezistența mecanică trebuie sa fie adecvată solicitărilor la care sunt supuse mărfurile.

Cerințele cumpărătorilor

–      primul factor important îl reprezintă estetica. Forma pachetului, simbolurile, cuvintele folosite, culorile trebuie să fie adaptate caracteristicilor culturii locale;

–      mărimea ambalajului reprezintă un alt factor, aspectul esențial luat aici în considerare este nivelul venitului pe piață. Obiceiul de a cumpăra influențează și el mărimea ambalajului, dacă se cumpară mai degrabă zilnic decât săptămânal, pachetele vor fi mai mici;

–      clima este un alt considerent privind ambalarea produselor la export. Ambalajul trebuie să fie suficient de rezistent la variațiile climatice mari;

–      să îmbine utilul cu frumosul (să fie funcțional, dar și atractiv);

–      să aibă închidere și deschidere ușoară, fără utilizarea unor elemente auxiliare greoaie, astfel încat accesul la produs trebuie să fie ușor, fără a fi nevoie de accesorii greoaie;

–      ușurința în manipulare și stabilitate în așezare;

–      să conțină indicații referitoare la compoziție, mod de utilizare si păstrare, valoare nutritivă etc;

–      să poată fi îndepărtat sau distrus cu ușurință, după utilizarea produsului fără a pune probleme majore de ordin ecologic.

Legat de ambalaje, companiile iau în considerare mai multe variante de ambalare pentru un produs nou. Pentru a-l selecta pe cel mai bun, se testează diferite ambalaje astfel încât cel nou se potrivește cel mai bine in condiții normale de utilizare, este cel mai ușor de manipulat și este cel mai preferat de consumatori.

Permanenta ajustare a unui ambalaj solicită schimbări mici, dar regulate – schimbări ce pot trece neobservate de cosumatori, însă aceste modificări presupun decizii complexe, costuri mari și uneori riscuri. Specialiștii în domeniu trebuie să evalueze pe de o parte, costurile de ambalare în raport cu riscurile intervenite în momentul luării deciziei de schimbare a ambalajului și pe de altă parte, modul în care consumatorii percep valoarea adaugată și rolul ambalajului în atingerea obiectivelor întreprinderilor. Deciziile privind modificarea ambalajului trebuie să respecte interesele societății, obiectivele companiei și ale consumatorilor dar să ia în considerare și problemele de protecție a mediului.

2.3. Marca și marcarea ambalajelor

Marca este un semn distinctiv cu ajutorul căruia deosebim produsele sau serviciile între ele.

Marca este un nume, un termen, un semn, un simbol, desen sau o combinație a acestora, care este utilizată pentru a identifica bunurile sau serviciile unui ofertant sau ale unui grup de ofertanți pentru a le diferenția de cele ale concurenților.

Marca propune garanția unei calități constante superioare, oferă cumpărătorului posibilitatea de a alege dintr-o multitudine de produse pe acela care corespunde cel mai eficient cerințelor sale.

Astăzi, marca, constatăm este element constitutiv necorporal al produsului, ce conferă acestuia identitate, datorită funcțiilor pe care le îndeplinește:

– funcția practică – marca permite memorarea cu ușurință a produsului și deci repetarea cumpărării, dacă produsul l-a satisfăcut;

– funcția de garanție – marca asigură calitatea produsului;

– funcția de personalizare – marca îi permite consumatorului afirmarea originalității, personalității sale;

– funcția ludică – corespunde plăcerii pe care un consumator o poate avea în urma cumpărării unei anumite mărci.

– funcția de specificitate – când marca se referă la o configurație unică a atribut-produs;

– funcția distinctivă – când marca este singurul punct de reper pentru consumator în diferențierea produselor, pentru a se decide ce produs cumpără.

Marcarea produselor alimentare se face în scopul identificării, informării consumatorilor, dar și pentru promovarea produselor alimentare de pe piață.

Există mai multe forme de marcare a produselor alimentare:

etichete;

etichete litografiate, care cuprind printr-o grafică estetică și fotografia produsului ambalat (în cazul borcanelor și cutiilor ce conțin produse conservate);

ambalaje din hârtie superioară (cerată, metalizată);

ștanțarea – o imprimare codificată aplicată pe ambalaje metalice sau prin cuvinte, aplicată pe ambalaje din sticlă;

ștampilarea și pirogravarea sunt imprimări din lemn, aplicate ambalajelor din acest material.

2.4. Eticheta și scopul etichetării

  Conform legii, eticheta reprezintă orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care conține elemente de identificare a produsului și care însoțește produsul sau este aderent la ambalajul acestuia.

Scopul etichetării alimentelor este de a oferi consumatorilor toate informațiile necesare, controlabile și ușor de comparat, pentru ca aceștia să poată efectua în cunoștință de cauză o alegere corectă, deoarece, numai în urma cunoașterii caracteristicilor alimentului respectiv, consumatorul poate lua o decizie: să cumpere sau să nu cumpere acel produs și să îl aleagă pe acela care corespunde cu cerințele lui de moment. Informațiile care însoțesc produsul alimentar respectiv și care sunt, de regulă, înscrise pe ambalaj oferă consumatorului detalii privind caracteristicile produsului cum ar fi: data de expirare, lista ingredientelor, numele și adresa producătorului, dar și informații despre riscurile la care aceștia ar putea fi expuși.

Informația inscrisă pe ambalaj trebuie menționată astfel încât să fie ușor de înțeles de către orice cosnsumator. De altfel, este interzis prin legislația în vigoare notarea prin codificare.

Dacă producătorii omit anumite informații care ar putea cauza probleme consumatorilor, aceștia la rândul lor, ar putea adopta o atitudine de indiferență față de alimentele producătorilor nepăsători chiar dacă consumatorii cunosc sau nu caracteristicile alimentelor respective.

În plus, consumatorii trebuie să analizeze cu atenție etichetele produselor înainte de a le cumpăra, să exercite acțiunea de cumpărare doar în momentul în care au înțeles pe deplin componența produsului și să facă o alegere care să se potrivească cu interesul lor.

Informarea și educarea consumatorilor reprezintă aspecte esențiale ale protecției acestora, întrucât formarea unor comportamente de consum și utilizare corecte și raționale depinde în mod direct de cunoașterea caracteristicilor esențiale ale produselor existente pe piață, care permite identificarea și selectarea avizată a produselor și serviciilor necesare.

Informațiile care trebuie să fie incluse pe eticheta produselor sunt:

denumirea produsului;

numele și adresa producătorului, a importatorului sau a distribuitorului înregistrat in România;

data de expirare;

cantitatea netă;

condițiile de depozitare și de folosire (dacă este cazul);

locul de origine (dacă este cazul);

concentrația alcoolică pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2%;

lista ingredientelor folosite;

cantitatea ingredientelor evidențiate pe etichetă prin desene sau cuvinte (dacă este cazul; există și excepții);

instrucțiunile de utilizare;

mențiunile suplimentare pe grupe de produse.

Denumirea produsului

Denumirea produsului se referă la natura, genul, sortul și starea alimentului. Citind denumirea produsului, consumatorul își face o impresie imediată asupra naturii acestuia.

Adeseori, denumirea produsului este menționată într-un colț al ambalajului cu litere mici, producătorii preferând să poziționeze numele comercial sau pe cel de marcă al produsului pe o mare parte din suprafața ambalajului.

Denumirea produsului trebuie să includă, să fie însoțită sau să facă referiri la:

marca de fabrică, marca comercială sau denumirile atractive nu pot înlocui denumirea sub care este vândut alimentul.

denumirea sub care este vândut alimentul trebuie să includă sau să fie însoțită de informații privind starea fizică a acestuia ori tratamentele specifice la care a fost supus, ca de exemplu: transformare în pulbere, refrigerare, congelare, afumare, concentrare, dacă omiterea unor astfel de informații ar putea crea confuzii în rândul consumatorilor. Produsele care au fost tratate cu radiații ionizante trebuie să poarte inscripționarea: "Tratat prin ionizare" sau "Tratat cu radiații ionizante".

utilizarea de termeni precum: "mod.", "tip", "gen" împreuna cu denumirea sub care este vândut alimentul este interzisă.

Data de expirare

Pentru data de expirare se folosesc următorii doi termeni:

a) termenul de valabilitate reprezintă „limita de timp stabilită de către producător în care produsul poate fi consumat și în care acesta trebuie să-și mențină caracteristicile de calitate prescrise, dacă au fost respectate condițiile de transport, manipulare, depozitare și consum” conform O.G. 91/1992 privind ,,protecția consumatorilor”. Se folosește pentru alimentele foarte perisabile cum ar fi produsele lactate și cele din carne și reprezintă dată limită de consum. După această dată producătorul nu mai garantează sănătatea consumatorului, chiar dacă produsul a fost păstrat în condiții corespunzătoare;

b) data durabilității minimale reprezintă ,,data până la care produsele alimentare își păstrează caracteristicile specifice, în condiții de depozitare corespunzătoare” conform O.G. 91/1992 privind ,,protecția consumatorilor”. Se folosește pentru produsele mai puțin perisabile, cum ar fi produsele de panificație, conservele, produsele din ciocolată, băuturile răcoritoare etc, și care reprezintă dată limită de comercializare. Produsele mai pot fi consumate o vreme, neafectând sănătatea, dar nu mai pot fi comercializate, întrucât producătorul nu mai garantează calitățile fizico-chimice și pe cele gustative.

Termenul de valabilitate se alcătuiește din formularea clară a zilei, lunii și anului ( folosind sistemul ZZ/LL/AA) și într-o formă necodificată. Data este precedată de mențiunea clară "Expiră la data de…". După caz, se poate indica doar ziua și luna sau ziua, luna și anul.

Data durabilității minimale se scrie în aceeași formulă. Data este precedată de mențiunea clară "A se consuma de preferință înainte de / până la sfârșitul…". Se pot menționa doar ziua și luna, luna și anul sau doar anul, în funcție de durabilitate.

În ambele situații, mențiunile cu privire la indicarea datei sunt urmate de condițiile de păstrare și conservare, dacă este cazul.

Alimentele scutite de indicarea datei durabilității minimale sunt următoarele:

fructele și legumele proaspete (inclusiv tuberculii de cartof) neprocesate. Aceasta excepție nu se aplica și semințelor de germinație;

vinuri, vinuri spumoase, vinuri spumante, vinuri licoroase, vinuri aromatizate și produse similare obținute din fructe, altele decât strugurii;

băuturile conținând 10% sau mai mult în volum alcool;

băuturi răcoritoare, sucuri de fructe, nectaruri din fructe și băuturi alcoolice în recipiente individuale mai mari de 5 l, destinate agenților economici care prepară și furnizează hrană pentru populație;

pâinea, produsele de panificație, patiserie și cofetărie care prin natura lor sunt consumate în 24 de ore de la fabricare;

oțetul de fermentație;

sarea de bucătărie;

zahărul solid;

produsele zaharoase alcătuite aproape în totalitate din zahăr aromatizat sau colorat;

guma de mestecat și produsele similare de mestecat;

porțiile individuale de înghețată.

Cantitatea netă

Înscrierea cantității nete se face în unități de volum, pentru produsele lichide și în unități de masă, pentru celelalte produse.

Indicarea cantității nete nu este obligatorie pentru următoarele alimente:

alimentele vândute cu bucata, cu condiția ca numărul de articole să poată fi văzut cu claritate și să poată fi numărat cu ușurință din exteriorul produsului; în caz contrar se indică numărul pe etichetă;

alimentele care pot înregistra pierderi considerabile de volum sau de masă și care sunt vândute la bucată sau cântărite în prezența cumpărătorului;

alimentele a căror cantitate netă este mai mică de 5 grame sau de 5 mililitri; această prevedere nu se aplică condimentelor și plantelor aromatice.

Lotul
Toate alimentele trebuie să poarte o indicație care să permită identificarea lotului din care fac parte. Alimentele a căror etichetă specifică și ziua în data de durabilitate minimală sau termenul de valabilitate, alături de alte cazuri similare, sunt exceptate de la indicarea lotului. Înscrierea lotului se face în așa fel încât să poată fi văzută cu ușurință, să poată fi citită cu claritate și să nu permită ștergerea.

Lista ingredientelor

Toate ingredientele trebuie să fie menționate pe etichetă în ordinea descrescătoare a cantității lor. Aditivii alimentari, vitaminele și mineralele adăugate trebuie de asemenea să fie incluse în lista ingredientelor.

Alimentele scutite de specificarea ingredientelor sunt următoarele:

fructele și legumele proaspete (inclusiv tuberculii de cartof) neprocesate;

apele carbogazoase în a căror denumire apare această caracteristică;

oțetul de fermentație care provine în mod exclusiv dintr-un singur produs de bază și care nu a suferit adăugarea nici unui alt ingredient.

brânzeturi, untul, laptele și smântâna fermentată, în măsura în care nu au suferit decât adăugări de produse lactate, enzime și culturi de microorganisme necesare fabricării, sau de sare în cazul brânzeturilor, altele decât cea proaspătă sau topită.

produsele constituite dintr-un singur ingredient, atunci când denumirea comercială a acestuia este identică cu cea a ingredientului sau denumirea comercială permite identificarea clară a naturii ingredientului.

Capitolul 3

CULOAREA – ATRIBUT ESTETIC AL DESIGNULUI AMBALAJELOR

3.1. Designul și estetica ambalajelor

Un element reprezentativ al industriei și economiei contemporane îl constituie designul, o componentă fundamentală a culturii materiale, a esteticii și a mediului înconjurător ce are un rol important în procesul care ne asigură bunuri și servicii.

In prezent, domeniul proiectării ambalejelor este într-o continuă mișcare deoarece designerii caută să gasească soluții noi, practice, economice astfel încât ideile lor să satisfacă cât mai bine cerințele consumatorilor dar și să raspundă întocmai funcțiilor principale de conservare și protecție a produselor, de manipulare, transport și depozitare și de informare a consumatorilor și promovare a produselor. Se pune accent pe activitățile de stocare, expediere, transport, comercializare și publicitate în detrimentul tehnicilor și procedeelor de fabricație.

Procesul creării ambalajelor este caracterizat prin diversitatea următorilor factori: designul, dorințele consumatorilor cu privire la materialele folosite, mesajul informațional pe care ambalajul îl transmite, protecția produsului, relațiile cu publicul, reclama, ecologia. Ambalajul trebuie să fie capabil să provoace simțul estetic al consumatorilor, să le trezească stări de aprobare sau respingere a produsului, de declanșare a actului de cumpărare și de consum.

Problema principală de rezolvat a designerului o reprezintă factorul vizual deoarece acesta trebuie să scoată în evidență elementele definitorii ale ambalajului.

In condițiile în care operațiunile economice se desfășoară la scară mondială, ambalajul devine instrumentul cel mai important de comunicare, obiectivul fiind vânzarea aceluiaș produs în întreaga lume cu acelaș ambalaj, ținându-se cont de cultura, limba și mentalitatea fiecărei regiuni în parte. De aceste aspecte au ținut cont și cele mai puternice mărci cunoscute în toată lumea: Coca-Cola, Mc Donald`s, Marlboro, Garnier, L`Oreal, astfel, cu cât ambalajul prezintă semne unice în comparație cu altele, cu atât produsul va fi ușor de recunoscut, va fi apreciat și cumpărat de consumatori.

Unul din cele mai importante elemente pe care designerii îl dețin pentru a face din ambalaj un instrument principal de comunicare îl reprezintă culoarea. Până la decizia de a folosi o anumită culoare aceștia trebuie să cunoască efectul, influența și percepția consumatorilor. Culoarea poate scoate în evidență sau poate masca anumite detalii de pe ambalaj, poate face un produs mai feminin sau mai masculin, mai călduros sau mai rece, poate influența decizia de cumpărare a consumatorului.

In concluzie, pentru alegerea culorii unui ambalaj trebuie să se țină cont de natura obiectului, locul de vânzare, de clientelă dar și de faptul că aceasta influențează starea de spirit, provoacă o reacție imediată a psihicului și crează o senzație.

3.2. Efectele culorilor asupra consumatori

Incă din cele mai vechi timpuri, omul s-a folosit de culoare, i-a atribuit cele mai interesante semnificații și chiar puteri magice, dar cercetarea științifică a culorilor începe abia în secolul al XVII-lea și va lua amploare deosebită în secolele următoare, odată cu dezvoltarea industriei coloranților, industriei textile și pielăriei, construcțiilor.

Numeroasele studii efectuate de cercetătorii din zilele noastre asupra psihicului uman au condus la concluzia că oamenii sunt influențați de culori și acestea au impact semnificativ asupra dispoziției și sănătății. Stările psihice sunt influențate de modul în care fiecare individ în parte percepe sensul pe care culoarea îl dă obiectelor și mediului înconjurător.

Este cunoscut faptul că egiptenii și chinezii foloseau cromoterapia pentru vindecarea diverselor maladii, această alternativă fiind folosită și în ziua de azi drept tratament alternativ.

S-a dovedit că fiecare culoare are o importanță anume și se suprapune cu modul de gândire al oamenilor, provoacă stări, trăiri, sentimente, modifică starea psihologică, vindecă depresii, crește randamentul muncii, sporește imaginația atât prin nuanță cât și prin saturație. Preferința pentru anumite culori exercită asupra psihicului uman anumite dispoziții, precum: relaxare, fericire, curaj, puritate, frumusețe, depresie, nervozitate, singurătate.

Fiecare culoare are efecte psihologice proprii, diferite, astfel ele se reflectă în crearea unor iluzii cu privire la distanță (depărtare sau apropiere), influență asupra dispoziției generale (calmare sau nervozitate) și temperatură (căldură sau răceală).

Tabelul 2 reprezintă o sinteză de date după urmatorii autori: E. Grandjean – "Principii de ergonomie" și "Organizarea fiziologica a muncii" și V. Anghelescu -"Elemente de ergonomie aplicată". Din acest tabel se observă efectele fiecărei culori în percepția oamenilor.

Tabelul 2

Efectele fiziologice și psihologice ale culorilor

Sursa: E. Grandjean – "Principii de ergonomie" și "Organizarea fiziologica a muncii" și V. Anghelescu -"Elemente de ergonomie aplicată"

Majoritatea culorilor au putere de influențare asupra stării fiziologice a organismului, a psihicului și a stării afective.

Este cunoscut faptul că albul și negrul sunt non-culori, dar în ciuda acestui lucru posedă câteva efecte neuro-psihice asupra psihicului uman prezentate în Tabelul 3.

Tabelul 3

Efectele neuro-psihice ale non-culorilor

Sursa: E. Grandjean – "Principii de ergonomie" și "Organizarea fiziologica a muncii" și V. Anghelescu -"Elemente de ergonomie aplicată"

Cunoașterea caracteristicilor afective ale culorilor permite realizarea unor ambalaje colorate plăcut care contribuie la crearea unor stări de confort fizic și psihic fermecătoare.

3.2.1 Simbolistica culorilor

In cea mai mare parte, culorile sunt cele care influențează percepția consumatorilor, facându-i pe aceștia să dorească sau să respingă unele produse. Impactul culorilor poate fi următorul:

Roșu este culoarea pe care ochiul o percepe cel mai rapid (în 0,02 secunde). Sinonimă cu energia și viteza, ea evocă totodată pericolul și mânia.

Roșul este o culoare care atrage privirea și reține atenția. El simbolizează forța, pasiunea, sugerează forță și vigoare. Un exmplu foarte relevant în care s-a folosit culoarea roșie cu un efect garantat este cel al firmei Coca-Cola. Recunoaștem cu toții culoarea inconfundabilă a emblemei Coca-Cola care este de un roșu intens, nu foarte deschis, dar nici închis, o culoare care inspiră tinerețe și jovialitate.

Portocaliu este o culoare caldă și mai puțin brutală ca roșu, evocă veselia și dinamismul, înviorează și înlesnește comunicațiile. El dă impresia de curățenie și intimitate (sigla Orange). Portocaliul este o culoare stimulatoare emotiv, ea mărește sociabilitatea, deci favorizează comunicarea.

Verde este culoarea naturii și a speranței, este totuși rar utilizată în industrie cu excepția apelor și a conservelor.

Verdele este în general o culoare tonică, dar și cea mai pretențioasă și ambiguă dintre culori. Verdele este asociat cu prospețimea, este culoarea ecologiei, de aceea este folosit des la produsele de curățenie. În anumite nuanțe, este o culoare pentru care au optat cei de la Connex și Cosmote, pentru că verdele este calmant, favorizează asociațiile de idei și imaginația.

Roz simbolizează dragostea, înțelepciunea și blândețea, este un bun remediu contra angoaselor. Dar cine riscă să vada prea mult viața în roz, riscă să cadă în inerție, infantilism și prefăcătorie, sensuri negative asociate acestei culori.

Rozul pal indică feminitate și delicatețe. Un roz mai accentuat dă impresia de intimitate și distincție. Această culoare se folosește în general în ambalarea produselor alimentare pentru copii, a dulciurilor și a cosmeticelor.

Galben este o culoare nerecomandată nervoșilor deoarece este stimulant, dă impresia de căldură dar sugerează totodata și trădarea. Galbenul este o culoare tinerească, îl întâlnim când este vorba de prețuri speciale (2,5l la preț de 2l). În combinație cu roșu sau negru se realizează acel contrast menit să atragă atenția asupra unei promoții sau reduceri de preț. “M”-ul galben cu design special este distinctiv pentru lanțul de magazine Mc Donald's. Alegerea este inspirată pentru orice fast-food, pentru că galbenul nu numai că este o culoare care avertizează, dar are rol și în ameliorarea digestiei.

Albastru este culoarea preferată a europenilor, în special a barbaților. Este cea mai rece culoare și simbolizează depășirea oricăror griji și loialitatea (uniformele polițiștilor). Albastrul deschis este culoarea seninătății și liniștii, dar albastrul prea închis poate fi deprimant.

Alb este asociat purității, simplității și luminii, albul simbolizează totodată raceala și pasivitatea. In Asia este culoarea doliului. Albul combinat în special cu albastru, dă impresia de prospețime și puritate. Această culoare este mai ales folosită în cazul produselor lactate pentru a sugera un produs igienic și proaspăt. Alte culori folosite pe ambalajul acestor produse au rolul de a elimina monotonia și sunt de regulă în nuanțe pastelate.

Negru simbolizează moartea în occident, este culoare de doliu, dar când este șlefuit și i se dă luciu poate sugera foarte bine eleganță și distincție.

Gri este sinonim cu tehnologia și eficacitatea, este destinat în special high-tech-ului sau produselor masculine. Este o culoare universală simbolizând solidaritatea și durabilitatea. El nu este niciodată vulgar sau brutal.

3.2.2 Preferințele pentru culori

Există patru criterii importante legate de atitudinea și cultura oamenilor ce stau la baza preferinței pentru culori, acestea fiind: criteriul obiectiv, criteriul psihologic, criteriul asociativ și criteriul semantic.

Criteriul obiectiv se referă la proprietățile culorii precum puritate, luminozitate, saturație. Criteriul psihologic are legătură cu efectele neuro-psihice provocate: calmare, căldură, stimulare. Criteriul asociativ face referire la senzațiile sau amintirile pe care culorile le provoacă, cum ar fi atracție sau repulsie. Cel de-al patrulea criteriu, cel semantic atribuie culorii o însușire expresivă cum ar fi: oboseală, tristețe, fericire.

Se vorbește adesea despre puterea pe care o au culorile în a face un produs mai cunoscut, mai plăcut, mai dorit astfel încât să influențeze puterea de cumpărare.

Există o reală bătălie între designeri pentru găsirea unei soluții sau a culorii perfecte pentru a induce o anumită stare și de aici decizia de a cumpăra.

Se pare că cel mai important rol al culorilor ambalajelor produselor este de a genera recunoaștere. Culorile reprezintă un instrument de marketing remarcabil și prin faptul că ele pot diferenția puternic mărcile sau chiar produsele.

De exemplu, în cazul produselor lactate se folosesc culori în cantitate mică, albul fiind culoarea predominantă, întocmai pentru a induce ideea de proaspăt. Un alt exemplu este galbenul, considerată “culoarea de avertizare” care în combinație cu negru sau roșu este cel mai frecvent folosit pentru indicarea promoțiilor, a prețurilor speciale.

De multe ori, ceea ce influențează cel mai mult comportamentul consumatorului este culoarea “neașteptată” a unui brand cunoscut, aceasta având un efect nu tocmai favorabil. Un exemplu negativ al acestei influențe poate fi reprezentat de Crystal Pepsi. In 1993 Pepsi a început să vândă la nivel național în Statele Unite ale Americii două noi sortimente de Pepsi, Crystal Pepsi și Diet Crystal Pepsi în urma unor teste care confirmau interesul consumatorilor pentru un produs “clear cola”. Ambele sortimente erau transparente și au fost lansate într-o perioadă în care publicul punea accent pe puritatea produselor și naturalețe, un produs transparent fiind perceput ca un produs mai sănătos. Impactul noului produs nu a avut efectul așteptat, alternativa transparentă și fără cafeină nu avea același gust ca Pepsi, consumatorii fideli refuzând achiziționarea noului produs. După acest eșec au fost retrase de pe piață ambele variante, Crystal Pepsi fiind considerat unul din cele mai mari nereușite din istoria brandului.

Un alt exemplu al impactului culorilor ambalajului asupra comportamentului consumatorului poate fi reprezentat și de încercarea Coca-Cola din anul 2011 de a aduce un omagiu speciilor amenințate, angajându-se să doneze o sumă de bani considerabilă World Wildlife Fund pentru susținerea eforturilor de conservare prin schimbarea cunoscutului ambalaj roșu într-unul alb. Campania ar fi trebuit să se deruleze pe parcursul a patru luni însă Coca-Cola a trebuit să renunțe la producerea dozelor și să revină la clasicele roșii din cauza consumatorilor induși în eoare de asemănarea dozelor cu cele de Coca-Cola Light dar și a celor care acuzau compania ca ar fi modificat și gustul produsului, nu doar ambalajul.

Realitatea este că impresia generală pe care ne-o formăm despre un produs e un mix între gust, culoare, aspect, textură și celelalte impulsuri pe care le primim din mediul înconjurător.

Este demonstrat faptul că temperamentele au corespondent în universul culorilor, astfel, persoanele cu temperament coleric sunt definite de culoarea roșu care reflectă firea lor nerăbdătoare, curajoasă, indrazneață; cele cu temperament sangvin preferă culoarea galben care exprimă exuberanță, entuziasm, optimism, încredere; temperamentul flegmatic se exprimă prin culoarea verde, persoanele fiind sensibile, sentimentale, empatice, răbdătoare, spirituale, iar temperamentului melancolic îi este asociată culoarea albastru, culoare strâns legată de visare, înțelepciune, calm.

Preferința pentru culori este influențată de percepția fiecărui individ asupra lucrurilor din jurul său, educației primite dar și mediului în care acesta trăiește.

Indiferent de locul în care se află oamenii, culoarea are un rol important in viața acestora și așa cum există o preferință pentru culori, așa s-a realizat și preferința culorilor pentru fiecare ambalaj rezultând, astfel, o legatură strânsă între culoarea și ambalajul unui produs.

3.3. Analiza designului produselor alimentare din punct de vedere al culorii

Studiu de caz: Ambalajul băuturilor răcoritoare

Subcapitolul “Analiza designului ambalajelor produselor alimentare din punct de vedere al culorii” cuprinde realizarea unui studiu de caz pe ambalajul băuturilor răcoritoare.

Perioada în care s-a efectuat analiza designului ambalajelor destinate băuturilor răcoritoare a fost prima jumătate a lunii mai 2014 (1-15 mai).

Ca metodă de cercetare s-a folosit metoda sondajului de opinie care s-a bazat pe chestionarul cu privire la designul ambalajelor băuturilor răcoritoare deoarece presupune culegerea datelor referitoare la diverse evenimente, situații sau produse care exprimă atitudinea unei societăți față de fenomenul analizat.

Chestionarul a fost completat de persoane capabile de a lua decizii singure, eliminând ideea completării acestuia de către copii, și include întrebări scurte, clare și la obiect astfel încât sa nu pună în dificultate persoanele chestionate. S-a respectat dreptul la anonimat și intimitatea fiecărei persoane chestionate, acestea dispunând de aproximativ 3 minute pentru completarea chestionarului. Participanții la studiul de caz au fost persoane tinere sau în vârstă, de sex feminin și masculin, din mediul rural și urban, cu studii inferioare, medii și superioare, cu venituri mici și medii.

După prezentarea structurii chestionarului s-a trecut la multiplicarea acestuia într-un număr de 30 de exemplare care au fost date spre completare unui număr echivalent de persoane. Datele obținute în urma completării chestionarului au fost introduse pe calculator pentru a se putea efectua prelucrarea lor in programul Microsoft Excel, deoarece acest program permite realizarea calculelor algebrice și efectuarea reprezentărilor grafice.

Intrebările regăsite în chestionar vizează tipurile și mărcile de băuturi răcoritoare pe care le consumă fiecare persoană chestionată, ce apreciază la băutura răcoritoare pe care o cumpără, ce părere au despre ambalaj și culorile folosite, ce ar modifica la ambalaj, ce efect are modificarea culorii ambalajului și daca sunt influențați de publicitatea TV.

Chestionarul nu a fost conceput ca un studiu de caz statistic deoarece analiza s-a axat doar pe partea de design a ambalajelor produselor alimentare și dorește să exprime impactul pe care îl dețin culorile și influența acestora în decizia de cumpărare a consumatorilor.

In partea ce urmează sunt prezentate rezultatele obținute în urma completării chestionarului privind designul ambalajelor băuturilor răcoritoare.

In urma prelucrării datelor în programul Microsoft Excel se cunosc următoarele:

In cadrul repartizării pe sexe a persoanelor chestionate:

persoane de sex feminin – 30%

persoane de sex masculin – 70%

Figura 1. Repartizarea persoanelor pe sexe (%)

Sursa: conceput de autor

In cadrul repartizării pe categorii de vârstă a persoanelor chestionate:

persoane cu vârsta între 18-30 ani – 40%

persoane cu vârsta între 31-50 ani – 30%

persoane cu vârsta peste 50 ani – 30%

Figura 2. Repartizarea persoanelor pe categorii de vârstă (%)

Sursa: conceput de autor

In cadrul repartizării mediului de viață a persoanelor chestionate:

persoane ce locuiesc în mediul rural – 40%

persoane ce locuiesc în mediul urban – 60%

Figura 3. Repartizarea persoanelor în funcție de mediul de viață (%)

Sursa: conceput de autor

In cadrul repartizării ocupației pe care o au persoanele chestionate:

persoane cu statut de student – 50%

persoane cu statut de salariat – 30%

persoane cu statut de șomer – 10%

persoane cu statut de pensionar – 10%

Figura 4. Repartizarea persoanelor în funcție de statutul profesional (%)

Sursa: conceput de autor

In cadrul repartizării venitului pe care îl au persoanele chestionate:

persoane cu venit sub 1000 RON – 40%

persoane cu venit peste 1000 RON – 60%.

Figura 5. Repartizarea persoanelor în funcție de venit (%)

Sursa: conceput de autor

Repartizările pe secțiuni au fost efectuate în urma culegerii datelor din completarea chestionarului și au făcut referire la informațiile generale privind persoanele participante la completarea chestionarului.

Informațiile referitoare la designul ambalajelor băuturilor răcoritoare sunt expuse în etapa următoare a studiului de caz, precum:

la întrebarea “Sunteți consumator/consumatoare de băuturi răcoritoare?” 100% au răspuns “da”.

la întrebarea “Ce tipuri de băuturi răcoritoare consumați?” 60% au spus că preferă “băuturile răcoritoare carbogazoase”, 20% preferă “concentrate din fructe naturale”, 10% preferă “sucurile naturale”,10% preferă “altele”.

la întrebarea “Ce mărci de băuturi răcoritoare preferați?” 50% au răspuns “COCA-COLA”, 20% preferă “FANTA”, 10% preferă “PEPSI”, 10% au răspuns “PRIGAT”, 10% preferă “altele”.

la întrebarea “Cât de des consumați băuturi răcoritoare?” 30% au răspuns că “băuturile răcoritoare fac parte din meniul zilnic”, 30% au răspuns “o data pe săptămână”, 20% au răspuns ”de două ori pe săptămână”, 20% au răspuns “o dată pe lună”.

la întrebarea “Ce nivel de importanță îi alocați ambalajului băuturii răcoritoare pe care o achiziționați?” 40% au răspuns “foarte important”, 30% au răspuns “important”, 20% au bifat “puțin important”, 10% au spus “neimportant”.

la întrebarea “Ați vrea să aduceți modificări ambalajului băuturii răcoritoare pe care o cunsumați?” 40% au răspuns “da”, 50% au răspuns “nu”, 10% au bifat “poate”.

la întrebarea “Dacă da, la ce?”, din cei 40% care au fost de acord cu modificarea ambalajului, 10% au răspuns “la culoare”, 20% au bifat “la formă”, 10% au spus “la etichetă”.

la întrebarea “Ce părere aveți despre culorile folosite pe ambalajele băuturilor răcoritoare?” 40% au răspuns “foarte bună”, 30% au bifat “bună”, 20% au spus “satisfăcătoare”, 10% au bifat “nesatisfăcătoare”.

la întrebarea “Dacă s-ar schimba culoarea ambalajului băuturii răcoritoare preferate, ați mai cumpăra produsul?” 50% au răspuns “da”, 30% au bifat “nu”, 20% au spus “poate”.

la întrebarea “Cât de mult vă influențează publicitatea TV în alegerea unei băuturi răcoritoare?” 20% au afirmat “mult”, 50% au răspuns “puțin”, 30% au bifat “deloc”.

In urma efectuării analizei designului ambalajelor băuturilor răcoritoare rezultă următoarele concluzii:

40% dintre persoanele participante la completarea chestionarului (12 din 30 de persoane) acordă ambalajului importanță maximă;

in ceea ce privește modificarea ambalajului, 40% (12 persoane) din totalul eșantionului au fost de acord cu schimbarea ambalajului, însă cu privire la modificarea culorii au fost de acord 3 (10%) din persoanele care au admis modificarea ambalajului. Restul de 30% afirmând că, fiind obișnuiți cu o anumită formă de prezentare a produsului, nu ar putea accepta un produs sub o altă formă, iar încercarea nereușită efectuată de compania Hellenic Bottling Company, producătoarea de Coca-Cola, de a schimba ambalajul dozelor din roșu în alb in anul 2011 demonstrează acesti lucru;

referitor la culorile folosite pe ambalajele băuturilor răcoritoare, persoanele chestionate au o părere “foarte bună” și “bună” de 70%, ceea ce exprimă o analiză exactă a rolului pe care îl deține ambalajul, precum: protecție, conservare, informare.

refetitor la reclamele TV, 30% dintre persoanele chestionate au spus că nu sunt deloc influențate, ceea ce înseamnă că aceștia țin cont doar de necesitățile lor sau pur și simplu s-au obișnuit cu un produs și cu calitatea acestuia.

Persoanele care au participat la completarea chestionarului sunt de părere că ambalajul și culoarea se află într-o relație strânsă, întrucât culoarea este considerată un atribut estetic in designul ambalajelor.

Se menționează mulțumiri acordate persoanelor care au participat la completarea chestionarului pentru informațiile și timpul acordat.

3.4. Analiza designului produselor nealimentare din punct de vedere al culorii

Studiu de caz: Ambalajul săpunurilor

Subcapitolul “Analiza designului ambalajelor produselor nealimentare din punct de vedere al culorii” cuprinde realizarea unui studiu de caz pe ambalajul săpunurilor.

S-a dorit efectuarea studiilor de caz în perioade diferite pentru a se evita obținerea unor rezultate similare, perioada în care s-a efectuat analiza designului ambalajelor destinate săpunurilor a fost a doua jumătate a lunii mai 2014 (16-31 mai). Deși structura chestionarelor este asemănătoare, rezultatele nu vor fi apropiate deoarece persoanele chestionate si perioada chestionării au fost diferite.

Ca metodă de cercetare s-a folosit aceeași metodă, cea a sondajului de opinie bazată pe chestionarul cu privire la designul ambalajelor săpunurilor deoarece presupune culegerea datelor referitoare la diverse evenimente, situații sau produse care exprimă atitudinea unei societăți față de fenomenul analizat.

Chestionarul a fost completat de persoane capabile de a lua decizii singure, eliminând ideea completării acestuia de către copii, și include întrebări scurte, clare și la obiect astfel încât sa nu pună în dificultate persoanele chestionate. S-a respectat dreptul la anonimat și intimitatea fiecărei persoane chestionate, acestea dispunând de aproximativ 3 minute pentru completarea chestionarului la fel ca în cazul chestionarului despre analiza ambalajului băuturilor răcoritoare. Participanții la studiul de caz au fost persoane tinere sau în vârstă, de sex feminin și masculin, din mediul rural și urban, cu studii inferioare, medii și superioare, cu venituri mici și medii.

Si acest chestionar a fost multiplicat într-un număr de 30 de exemplare care au fost date spre completare unui număr echivalent de persoane. Ca și în cazul precedentului chestionar, datele obținute în urma completării acestuia au fost introduse pe calculator pentru a se putea efectua prelucrarea lor in programul Microsoft Excel, deoarece acest program permite realizarea calculelor algebrice și efectuarea reprezentărilor grafice.

Intrebările regăsite în chestionar vizează aceleași elemente ca și în cazul precedentului studiu de caz: tipurile și mărcile de săpunuri pe care le foloseștea fiecare persoană chestionată, ce apreciază la săpunurile pe care o cumpără, ce părere au despre ambalaj și culorile folosite, ce ar modifica la ambalaj, ce efect are modificarea culorii ambalajului și daca sunt influențați de publicitatea TV.

Se specifică faptul că studiul de caz realizat pe săpunuri nu exprimă un studiu de caz statistic deoarece analiza s-a axat doar pe partea de design a ambalajelor produselor nealimentare și dorește să exprime impactul pe care îl dețin culorile și influența acestora în decizia de cumpărare a consumatorilor.

In partea ce urmează sunt prezentate rezultatele obținute în urma completării chestionarului privind designul ambalajelor săpunurilor.

In urma prelucrării datelor în programul Microsoft Excel se cunosc următoarele:

In cadrul repartizării pe sexe a persoanelor chestionate:

persoane de sex feminin – 70%

persoane de sex masculin – 30%

Figura 6. Repartizarea persoanelor pe sexe (%)

Sursa: conceput de autor

In cadrul repartizării pe categorii de vârstă a persoanelor chestionate:

persoane cu vârsta între 18-30 ani – 50%

persoane cu vârsta între 31-50 ani – 30%

persoane cu vârsta peste 50 ani – 20%

Figura 7. Repartizarea persoanelor pe categorii de vârstă (%)

Sursa: conceput de autor

In cadrul repartizării mediului de viață a persoanelor chestionate:

persoane ce locuiesc în mediul rural – 40%

persoane ce locuiesc în mediul urban – 60%

Figura 8. Repartizarea persoanelor în funcție de mediul de viață (%)

Sursa: conceput de autor

In cadrul repartizării ocupației pe care o au persoanele chestionate:

persoane cu statut de student – 40%

persoane cu statut de salariat – 30%

persoane cu statut de șomer – 20%

persoane cu statut de pensionar – 10%

Figura 9. Repartizarea persoanelor în funcție de statutul profesional (%)

Sursa: conceput de autor

In cadrul repartizării venitului pe care îl au persoanele chestionate:

persoane cu venit sub 1000 RON – 50%

persoane cu venit peste 1000 RON – 50%.

Figura 10. Repartizarea persoanelor în funcție de venit (%)

Sursa: conceput de autor

Repartizările pe secțiuni au fost efectuate în urma culegerii datelor din completarea chestionarului și au făcut referire la informațiile generale privind persoanele participante la completarea chestionarului.

Informațiile referitoare la designul ambalajelor săpunurilor sunt expuse în etapa următoare a studiului de caz, precum:

la întrebarea “Sunteți cumpărător/cumpărătoare de săpunuri?” 100% au răspuns “da”.

la întrebarea “Ce tipuri de săpunuri folosiți?” 10% au spus că preferă “săpunuri tari”, 30% preferă “săpunuri lichide”, 40% preferă “săpunuri de toaletă”, 10% preferă “săpunuri medicinale”, 10% preferă “altele”.

la întrebarea “Ce mărci de săpunuri preferați?” 20% au răspuns “DOVE”, 20% preferă “NIVEA”, 30% preferă “PALMOLIVE”, 20% au răspuns “PROTEX”, 10% preferă “altele”.

la întrebarea “Ce apreciați cel mai mult la săpunul pe care îl cumpărați?” 60% au răspuns “calitatea”, 10% au afirmat “cantitatea”, 20% au bifat “prețul”, 10% au spus “ambalajul”.

la întrebarea “Cât de des folosiți săpunul?” 90% au răspuns că “săpunul face parte din toaleta zilnică”, 10,0% au răspuns “o dată la două zile”.

la întrebarea “Ce nivel de importanță îi alocați ambalajului săpunului pe care îl achiziționați?” 40% au răspuns “foarte important”, 30% au răspuns “important”, 20% au bifat “puțin important”, 10% au spus “neimportant”.

la întrebarea “Ați vrea să aduceți modificări ambalajului săpunului pe care îl utilizați?” 30% au răspuns “da”, 50% au răspuns “nu”, 20% au bifat “poate”.

la întrebarea “Dacă da, la ce?”, din cei 30% care au fost de acord cu modificarea ambalajului 10% au răspuns “la culoare”, 10% au bifat “la formă”, 10% au spus “la etichetă”.

la întrebarea “Ce părere aveți despre culorile folosite pe ambalajele săpunurilor?” 40% au răspuns “foarte bună”, 30% au bifat “bună”, 20% au spus “satisfăcătoare”, 10% au bifat “nesatisfăcătoare”.

la întrebarea “Dacă s-ar schimba culoarea ambalajului săpunului, ați mai cumpăra produsul?” 60% au răspuns “da”, 20% au bifat “nu”, 20% au spus “poate”.

la întrebarea “Cât de mult vă influențează publicitatea TV în alegerea unui săpun?” 20% au afirmat “mult”, 50% au răspuns “puțin”, 30% au bifat “deloc”.

In urma efectuării analizei designului ambalajelor săpunurilor rezultă următoarele concluzii:

60% din totalul persoanelor chestionate (18 din 30 de persoane) consideră calitatea ca fiind cel mai important factor în decizia acestora de cumpărare, 40% susținând că și ambalajul este un element foarte important;

în ceea ce privește modificarea ambalajului, 30% din totalul eșantionului au fost de acord cu schimbarea ambalajului, însă cu privire la modificarea culorii au fost de acord 10% din persoanele care au admis modificarea ambalajului;

referitor la culorile folosite pe ambalajele săpunurilor, persoanele chestionate au o părere “foarte bună” și “bună” de 70%, ceea ce exprimă o analiză exactă a rolului pe care îl deține ambalajul, precum: protecție, conservare, informare.

refetitor la reclamele TV, 30% dintre persoanele chestionate au spus că nu sunt deloc influențate, ceea ce înseamnă că aceștia țin cont doar de necesitățile lor sau pur și simplu s-au obișnuit cu un produs și cu calitatea acestuia.

In urma analizei efectuate se observă existența relației de interdependență între ambalaj și culoare, întrucât culoarea este considerată un atribut estetic in designul ambalajelor.

Se menționează mulțumiri acordate persoanelor care au participat la completarea chestionarului pentru informațiile și timpul acordat.

Concluzii

In lucrarea “Culoarea – atribut estetic al designului ambalajelor” au fost efectuate două studii de caz cu privire la designul ambalajelor produselor alimentare și nealimentare și au fost scoase în evidență noțiunile referitoare la calitatea și importanța ambalajelor. Studiile de caz au fost bazate pe efectuarea unor sondaje de opinie ce mizau pe răspunsurile acordate de un număr total de 60 de persoane care au contribuit la evidențierea importanței ambalajului, a culorilor folosite în crearea ambalajelor și a designului acestora.

Este foarte importantă imaginea pe care o are un produs asupra consumatorilor pentru a avea succes pe piață, astfel designerii au înțeles că pentru a putea transmite un mesaj cât mai puternic trebuie să îmbine elementele de design și estetică în așa fel încât să influențeze decizia de cumpărare a consumatorilor.

In spatele producerii unui ambalaj rezistent stau numeoase elemente de estetică și design deosebit de importatnte. Introducerea autoservirii a determinat o modificare în modul în care consumatorii iau deciziile de cumpărare. Produsele, cu ambalajele lor atractive, au devenit adevarați reprezentanți comerciali, contactul direct dintre vânzatori și marfa expusă fiind eliminat.

Trăim într-o societate de consum și concurența puternică de pe piață îi determină pe specialiștii în marketing să găsească cele mai utile modalități prin care să influențeze comportamentul cumpărătorului. O astfel de modalitate este folosirea culorii de pe ambalaje. Cei care se ocupă în special de această problemă folosesc în promovarea și prezentarea produselor lor acele culori care să îi determine pe cumpărători să își ,,golească” portofelul.

Specialiștii în domeniu optează pentru o culoare sau alta în funcție de produs. Aceștia au înțeles că cel mai important rol în crearea unui mesaj informațional este culoarea, ea fiind aplicată cu prudență, cunoscându-se impactul psihologic asupra consumatorilor.

Mai mult, culoarea este utilizată și ca factor de recunoaștere a unei anumite mărci (de exemplu: Coca-Cola-roșu, cafea Jacobs-verde, ciocolata Milka-mov), ambalajul transmițând mesaje promoționale intense, astfel încât orice persoană putând remarca dintr-o varietate de produse pe cele de marcă.

Pentru a alege o culoare perfectă aplicată ambalajelor se ține cont de natura produsului destinat vânzării, de semnificația culorii și de influența culorilor la nivelul regiunilor.

Prin realizarea studiilor de caz efectuate s-a constatat o importanță din ce in ce mai ridicată a designului ambalajelor la nivelul preferințelor consumatorilor. Astfel, 40% dintre consumatorii de băuturi răcoritoare acordă ambalajului un rol “foarte important” în alegerea unui produs, cat despre culoarea acestuia, doar 10% au bifat “nesatisfăcătoare”, ceea ce demonstrează că designerii au înțeles pe deplin rolul culorilor in viziunea consumatorilor. In ceea ce privește designul ambalajelor săpunurilor, 60% dintre respondenți au răspuns “calitatea” ca fiind principalul criteriu în alegerea sortimentului preferat, 40% dintre aceștia având o părere “foarte bună” despre culorile adoptate de fiecare marcă.

In ambele studii de caz se constată că dacă producătorii ambalajelor ar schimba culorile folosite, mai mult de jumatate din respondenți ar înceta cumpărarea produsului, având ca motive obișnuința cu acel produs, ușurința găsirii acestuia prin designul și culorile folosite decât după denumirea mărcii.

Astfel, se constată că în decizia unui consumator cu privire la un anumit produs, ambalajul și în special culoarea au un rol convingător. Culorile ajută la diferențierea produselor, la recunoașterea lor și uneori sugerează calitatea produsului.

In concluzie, culoarea este un element de vânzare și se impune alegerii cumpărătorului prin seducția sa, iar alături de ambalaj reprezintă caracteristicile primare în designul ambalajelor.

Bibliografie

Dinu, V., Negrea, M., Bazele merceologiei, Editura ASE, București, 2001\

Ene Corina, “Protecția consumatorilor în sfera mărfurilor alimentare – 200 de întrebări și răspunsuri”, Editura U.P.G Ploiești, 2014\

Foltean, F.; Ladar, L.; Costinel, D; Ionescu, G.; Negrut, C. : “Marketing international”; Editura Brumar, Editia a II-a, Timisoara, 2001\

Frățilă, R., Nistor, R., Chiș, Al., Merceologie, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001

Jenkins, W.A.;Harrington, J.P.;“Lebensmittelverpackung aus Kunststoff”, B. Behr′s Verlag, Hamburg, 1992\

Kepferer J. N., G. Laurent – “La sensibilité aux marques” , Paris, 1981, Fundația “Jour de France”

Koltler, P. : ”Managementul marketingului”, Editura Teora, Editia a II-a, București, 2008

Mihaiu,R, R.Fratila, Chis,Al.,Nistor,R.,Drăgan,M., Scorțar,L „ Fundamentele științei mărfurilor”, Ed.Alma Mater, Cluj- Napoca, 2006

Olaru, M., Schileru, I., Băietoniu, P., Pamfilie, R., Părăian, E., Purcărea, A., Fundamentele științei mărfurilor, Editura Eficient, București, 1999

Pâslaru, C.Petrescu, V.Atanase, A. “Ambalarea și păstrarea mărfurilor”, Editura ASE, București, 1996

Peter D. Bennett, Dictionary of Marketing Terms Chicago: American Marketing Association 1988

Purcărea C. “Rolul științelor și tehnologiilor în siguranța alimentară în corelație cu alimentația sănătoasă și rolul său în prevenirea unor boli metabolice” Editura Osterreichis Rumanischer Akademischer Verein, Viena, 2012

Rektor der Fachhochsch: "Tendințe actuale în tehnologia de ambalare a produselor alimentare" Volumul 2, Editura Steffen, Neubrandenburg, 2000

Șraum G., “Bazele merceologiei” , Editura Universitatea Creștină “Dimitrie Cantemir”, Cluj-Napoca, 1996

Turtoi M. Materiale de ambalaj și ambalaje pentru produsele alimentare, Editura Alma, Galați, 2000

Yon, B., Marketing agro-alimentaire, Edition Dalloz, Paris, 1976

* STAS 5845/1 – 86 Ambalaje. Terminologie generală

* Ordinul Ministerului Sănătății nr.611/3.04.1995 privind "Normele de igienă privind alimentele și protecția sanitară a acestora"

* Ordonanța Nr. 42 din 29 august 1995 privind “Producția de produse alimentare destinate comercializării”, republicatã în temeiul art. V lit. t) din titlului III "Dispoziții finale" din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementãrilor cu legislația europeanã privind protecția consumatorilor

* O.G. 91/1992 privind ,,protecția consumatorilor”

* HG nr. 106/2002 privind ,,etichetarea alimentelor”, modificatã si completatã prin HG nr. 511/ 2004, HG nr. 1719/ 2004, HG nr. 1870/ 2005, HG nr. 1357/ 2006, HG nr. 1529/ 2007, HG nr. 751/ 2008; HG nr. 685/2009

* Legea nr. 296 din 28 iunie 2004 privind ,,Codul consumului”, publicată în M.Of. nr. 593 din 1 iulie 2004

* Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind ,,informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare”, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei

** http://www.ambalaje.net/despre-ambalaje.php

** http://www.ambalaje.net/ambalaje-din-sticla.php

** http://www.ambalaje.net/mod-ambalare.php

** http://www.logistiqueconseil.org/Articles/Entrepot-magasin/Glossaire-emballage.htm

** http://www.wall-street.ro/articol/Marketing-PR/2261/Culorile-care-vand.html#ixzz33 0CEjR6X