CALITATEA AERULUI ÎN ROMÂNIA ÎN ANUL 2018 Evaluarea calită ții aerului înconjurător este reglementată prin Legea 104/2011 privind calitatea aerului… [611640]

1 RAPORT PRIVIND
CALITATEA AERULUI ÎN ROMÂNIA ÎN ANUL 2018

Evaluarea calită ții aerului înconjurător este reglementată prin Legea 104/2011
privind calitatea aerului încon jurător cu modificările ulterioare , ce transpune Directiva
2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind calitatea aerului
înconjurător și un aer mai curat pentru Europa , Directiva 2004/107/CE a
Parlamentului European și a Consiliului privind arsenul, cadmiul, mercurul, nichelul,
hidrocarburile aromatice policiclice în aer ul înconjurător și Directiva 2015/1480 de
modificare a mai multor anexe la Directivele 2004/107/CE și 2008/50/CE ale
Parlamentului European și ale Comisiei prin care se stabilesc normele privind
metodele de referin ță, validarea datelor și amplasarea puncte lor de prelevare pentru
evaluarea calită ții aerului înconjurător.

Poluanții atmosferici luați în considerare în evaluarea calității aerului înconjurător
sunt:

dioxid de sulf (SO 2),
dioxid de azot (NO 2),
oxizi de azot (NO x),
particule în suspensie (PM 10 și PM 2,5),
plumb (Pb) ,
benzen (C 6H6),
monoxid de carbon (CO),
ozon (O 3),
arsen (As),
cadmiu (Cd),
nichel (Ni),
benzo(a)piren .

Pentru anul 2018 , evaluarea calității aerului înconjurător în România s -a realizat
prin intermediul a 148 stații automate care fac parte din Rețeaua Națională de
Monitorizare a Calității Aerului (R .N.M.C.A.), repartizate pe întreg teritoriul țării , după
cum urmează:

30 stații de tip trafic pentru evaluarea aportului emisiilor din trafic;
58 stații de tip industrial pentru evalua rea aportului emisiilor din surse
industriale;
37 stații de tip fond urban pentru evaluarea nivelului de fond al
poluării pentru zonele urbane ;

2
13 stații de tip fond suburban pentru evaluarea nivelului de fond al
poluă rii pentru zonele suburbane;
7 stați i de tip fond regional pentru evaluarea nivelului de fond regional al
poluă rii;
3 stații de tip EMEP pentru monitorizarea și evaluarea poluării aerului î n
context transfrontier la lungă distanță .

Stațiile sunt dotate cu analizoare automate care măsoară co ntinuu concentrațiile
în aerul înconjurător ale poluanți lor. Acestora li se adaugă echipamente de laborator
utilizate pentru măsurarea concentrațiilor de metale grele și benzo(a)piren din particule
în suspensie.

Punctele de prelevare sunt amplasate în co ncordanță cu criteriile stabilite de
directivele europene privind calitatea aerului.

Punctele de prelevare destinate protejării sănătății umane se amplasează în
așa fel încât să furnizeze date referitoare la următoarele aspecte:

ariile din interiorul zonelor ș i aglomerărilor în care apar cele mai mari
concentrații la care populația este susceptibilă a fi expusă în mod direct sau
indirect pentru o perioadă de timp semnificativă în raport cu perioadele de
mediere ale valorilor limită/ valorilor țintă;
nivelurile din al te perimetre (arii) din zonele și aglomeră rile reprezentative
pentru nivelul de expunere a populaț iei;
depunerile care reprezin tă expunerea indirectă a populaț iei prin lanțul alimentar.

Stațiile de fond urban se amplasează astfel încât ni velul de poluare s ă fie
influențat de contribuțiile integrate ale tuturor surselor din direcț ia opusă vântului.

Stațiile de fond regional se amplasează astfel încâ t nivelul de poluare
caracteristic să nu fie influențat de aglomerările sau de zonele indust riale din
vecinătatea sa.

Atunci când se evaluează aportul surselor industriale, cel puțin unul dintre
punctele de prelevare este instalat pe direcția dominantă a vântului dinspre sursă, în
cea mai apropiată zonă rezidențială. Atunci când concentrația de fond nu este
cunoscută, se amplasează un punct de prelevare suplimentar înaintea sursei de
poluare, pe direcția dominantă a vâ ntului.

3 Respectarea valorilor limită stabil ite în scopul protecției sănătaț ii umane nu se
evaluează în următoarele situații:

a) în amplasamentele din zonele în care populația nu are acces și unde nu există
locuințe permanente;

b) în incinta obiectivelor industriale în cazul cărora se aplică prevederile
referitoare la sănătate a și siguranța la locul de muncă, în conformitate cu art.
3 lit. a) a Legii 104/2011;

c) pe partea carosabilă a șoselelor și drumurilor, precum și pe spațiile care
separă sensurile de mers ale acestora, cu excepția cazurilor în care pietonii
au în mod normal acces la spațiile respective.

Punctele de prelevare destinate protecției vegetaț iei și ecosistemelor naturale
se am plasează la peste 20 km distanță de aglomerări sau la peste 5 km distanță de alte
arii construite, instalații industriale, autostrăzi sau șosele cu un trafic care depășeș te
50.000 de vehicule p e zi. Punctul de prelevare trebuie să fie amplasat în aș a fel încât
probele prelevate să fie reprezentative pentru calitate a aerului dintr -o zonă
înconjurătoare de cel puț in 1.000 km2. Un punct de prelevare poa te să fie amplasat la
o distanță mai mică sau să fie reprezentativ pentru calita tea aerului dintr -o arie mai
puțin extinsă, din motive care țin de condițiile geografice sau de necesitatea de a
proteja unele arii vulnerabile.

În continuare sunt prezentate date și informații sintetice privind rezultat ele
monitorizării calității aerului în anul 2018 , raportate la valorile limită, valorile țintă,
praguri le de alertă sau de informare , stabilite în legislația specifică pentru fiecare
poluant.

Graficele sunt realizate pe baza măsurărilor efectuate în staț iile automate de
monitorizare a calității aerului, cu respectarea obiectivelor de calitate a datelor
stabilite în Anexa nr. 4 din Legea 104/2011, totodată fiind utilizate criteriile de
agregare și calculul parametrilor statistici, conform Anexei 3, B.1 și D.2 din Legea nr.
104/2011.

Dioxidul de azot (NO 2) și oxizii de azot (NO x)

Oxizii de azot provin în principal din arderea combustibililor solizi, lichizi și
gazoși în diferite instalații industriale, rezidențiale, comerciale, instituționale cât și din
transportul rutier. Oxizii de azot au efect eutrofizant asupra ecosistemelor și efect de
acidifiere asupra multor componente ale mediului, cum sunt solul, apele, ecosistemele

4 terestre sau acvatice, dar și construcțiile și monumentele. Dioxidul de azot este un gaz
care este transportat pe distanțe lungi, având un rol important în chimia atmosferei,
inclusiv în formarea ozonului troposferic. Expunerea la dioxid de azot în concentrații
mari determină inflam ații ale căilor respiratorii, reduce funcțiile pulmonar e și
agravează astmul bronșic.

Concentrațiile de dioxid de azot din aerul înconjurător se evaluează folosind
valoarea limită orară pentru protecția sănătății umane (200 g/m3), care nu trebuie
depășită mai mult de 18 ori/an și valoarea limită anuală pentr u protecția sănătății
umane (40 g/m3).

Fig.1 Dioxidul de azot (NO 2) – valori medii anuale 2018

În anul 2018 au fost înregistrat e depășiri ale valorii limită anuale pentru sănătatea
umană (40 g/m3) la 10 stații din numărul de stații luate în consid erare în pr ezentul
raport: B -3 București (Mihai Bravu) stație de trafic, B-6 București (Cercul Militar)
stație de trafic, BV-1 Brașov stație de trafic, BV-3 Brașov stație de trafic, BV-5 Brașov
stație industrială, CJ-1 Cluj -Napoca stație de trafic, IS-1 Iași stație de trafic, SB -2 Sibiu
stație industrială, TM -1 Timișoara stație de trafic, TM -5 Timișoara stație de trafic.

5 Fig.2 Dioxidul de azot (NO 2) – depășiri ale valorii limită orare 2018

Valoarea limită orară pentru protecția sănătății umane (20 0 g/m3), nu a fost
depășită mai mult de 18 ori/an la nici o stație din numărul de stații luate în considerare
în pr ezentul raport .

Nu s -au înregistrat depășiri ale valorii pragului de alertă pentru dioxidul de azot
(depășiri ale concentrației de 400 g/m,3 măsurată timp de 3 ore consecutiv) .

La stațiile de fond regional/EMEP nu s-au înregistrat depășiri ale nivelului critic
pentru protecția vegetației (30 g/m3) stabilit pentru oxizii de azot (NO x).

Dioxidul de sulf (SO 2)

Dioxidul de sulf este un gaz puternic reactiv, provenit în principal din arderea
combustibililor fosili sulfuroși (cărbuni, păcură) pentru producerea de energie
electrică și termică și a combustibililor lichizi (motorină) în motoarele cu ardere
internă ale autovehiculelor rutiere. Di oxidul de sulf poate afecta atât sănătatea
oamenilor prin efecte asupra sistemului respirator cât și mediul în general (ecosisteme,
materiale, construcții, monumente) prin efectul de acidifiere.

Concentrațiile de SO 2 din aerul înconjurător se evaluează f olosind valoarea limită
orară pentru protecția sănătății umane (350 g/m3), care nu trebuie depășită mai mult

6 de 24 ori/an și valoarea limită zilnică pentru protecția sănătății umane (125 g/m3),
care nu trebuie depășită mai mult de 3 ori/an.

În anul 2018 la nicio stație luată în considerare în pr ezentul raport valoarea limită
orară pentru protecția sănătății umane (350 g/m3), nu a fost depășită mai mult de 24
ori/an și nici valoarea limită zilnică pentru protecția sănătății umane (125 g/m3), nu a
fost depășită mai mult de 3 ori/an.

Nu s -au înregistrat depășiri ale valorii pragului de alertă pentru dioxidului de sulf
(depășiri ale concentrației de 500 g/m,3 măsurată timp de 3 ore consecutiv) .

La stațiile de fond regional/EMEP nu s-au înregistrat depășiri ale nivelului critic
pentru protecția vegetației (20 g/m3) stabilit pentru dioxidul de sulf.

Fig.3 Dioxidul de sulf (SO2) – valori medii anuale 2018

Monoxidul de carbon (CO)

Monoxidul de carbon este un gaz extrem de toxic ce afectează ca pacitatea
organismului de a reține oxigenul, în concentrații foarte mari fiind letal. Provine din
surse antropice sau naturale, care implică arderi incomplete ale oricărui tip de materie
combus tibilă: în instalații energetice, industriale, în instalații re zidențiale (sobe,
centrale termice individuale) , din arderi în aer liber (arderea miriștil or, deșeurilor,
incendii etc.) și din trafic.

7 Concentrațiile de monoxid de carbon din aerul înconjurător se evaluează folosind
valoarea limită pentru protecția sănătă ții umane (10 mg/m3), calculată ca valoare
maximă zilnică a mediilor pe 8 ore (medie mobilă) .

Analizâ nd datele obținute din monitorizarea monoxidul ui de carbon în anul 2018 ,
se constată că la toate stațiile luate în considerare în prezentul raport valoril e maxime
zilnice ale mediilor concentrațiilor pe 8 ore, s -au situat sub valoarea maximă zilnică
pentru protecția sănătății umane (10 mg/m3).

Fig.4 Monoxidul de carb on (CO) – maximul mediei mobile 2018

Ozonul (O3)

Ozonul se găsește în mod natural în c oncentrații foarte mici în troposferă
(atmosfera joasă). Spre deosebire de ozonul stratosferic, care protejează formele de
viață împotriva acțiunii radiațiilor ultraviolete, ozonul troposferic (cuprins între sol și
8-10 km înălțime) este deosebit de toxic, având o acțiune puternic iritantă asupra
căilor respiratorii, ochilor și are potențial cancerigen. De asemenea, ozonul are efect
toxic și pentru vegetație, determinând inhibarea fotosintezei și producerea de leziuni
foliar e, necroze.

Ozonul este u n poluant secundar deoarece, spre deosebire de alți poluanți, nu este
emis direct de vreo sursă de emisie, ci se formează sub influența radiațiilor

8 ultraviolete, prin reacții fotochimice în lanț între o serie de poluanți primari ,
precursori ai ozonului : oxizi de azot (NO x), compuși organici vola tili (COV), monoxid
de carbon (CO), etc .

Precursorii ozonului provin atât din surse antropice (arderea combustibililor,
traficul rutier, diferite activități industriale ) cât și din surse naturale (compuși organic i
volatili biogeni emiși de plante și sol, în pri ncipal izoprenul emis de păduri. Compuși i
biogeni, dificil de cuantificat, pot contribui substanțial la formarea de ozon ). O altă
sursă naturală de ozon în atmosfera joasă este reprezentată de mici cantități de ozon
din stratosferă , care în anumite condiții meteorologice migrează ocazional către
suprafața pământului.

Formarea fotochimică a ozonului depinde în principal de factorii meteorologici și
de concentrațiile de precursori. În atmosferă au loc reacții în lanț complexe, multe
dintre acestea concurente, în care ozonul se formează și se consumă, astfel încât
concentrația lui la un moment dat depinde de o multitudine de fa ctori, precum raportul
dintre monoxidul de azot și dioxidul de azot din atmosferă, pre zența compușilor
organici volatili necesari inițierii reacțiilor, dar și de factori meteorologici: temperaturi
ridicate și intensitat ea crescută a radiației solare (care favorizează reacțiile de formare
a ozonului ) și precipitații (care contribuie la scăd erea concentrațiilor de ozon din aer ).

Ca urmare a complexității proceselor fizico -chimice din atmosferă și a strânsei
lor dependențe de condițiile meteorologice, a variabilității spațiale și temporale a
emisiilor de precursori, a creșterii transportului ozonului și precursorilor săi la mare
distanță, inclusiv la scară inter continentală în emisfera nordică, precum și a
variabilității schimburilor dintre stratosferă și troposferă, concentrațiile de ozon în
atmosfera joasă sunt foarte variabile în timp și sp ațiu, fiind totodată dificil de
controlat.

Concentrațiile de ozon din aerul înconjurător se evaluează folosind valoarea țintă
pentru protecția sănătății umane (120 g/m3) calculată ca valoare maximă zilnică a
mediilor pe 8 ore (medie mobilă), care nu treb uie depășită mai mult de 25 ori/an,
pragul de informare ( 180 g/m3) calculat ca medie a concentrațiilor orare și pragul de
alertă (240 g/m3) calculat ca medie a concentrațiilor orare .

În anul 2018 nu s-au înregistrat depășiri ale valorii pragului de ale rtă, respectiv a le
valorii pragului de informare pentru ozon la nicio stație luată în considerare în prezentul
raport .

Numărul de depășiri ale valorii țintă pentru protecția sănătății umane în anul 2018
este reprezentat în graficul de mai jos . Valoarea țintă pentru protecția sănătății umane a

9 fost depășită mai mult de 25 ori la o singură stație din numărul de stații luate în
considerare în prezentul raport : 27 de depășiri la CL -2 Călărași stație industrială.

Fig. 5 Ozon (O 3 ) – număr ul de depășiri ale valorii țintă 2018

Particule în suspensie (PM 10 și PM 2,5)

Particule le în suspensie din atmosferă, sunt poluanți transportați pe distanțe lung i,
proveniți din cauze naturale (ca de exemplu antrenarea particulelor de la suprafața
solului de către vânt , erupții vulcanice etc. ) sau din surse antropice precum: arderile
din sectorul energetic, procesele de producție (industria metalurgică, industria
chimică , etc.), șantierele de construcții, transportul rutier, haldele și depozitele de
deșeuri industriale și municipale, sisteme le de încălzire individuale, îndeosebi cele
care utilizează combustibili solizi , etc.

Natura acestor particule este foarte variată. Astfel, ele pot conține particule de
carbon (funingine), metale grele (plumb, cadmiu, crom, mangan , etc.), oxizi de fier,
sulfați, dar și alte noxe toxice, unele dintre acestea având efecte cancerigene (cum este
cazul poluanților organici persistenți – hidrocarbui aromatice policiclice și compuși
bifenili policlorurați , adsorbiți pe suprafața pa rticulelo r de aerosoli solizi).

10 Particule în suspensie PM 10

Concentrațiile de particule în suspensie cu diametrul mai mic de 10 microni din
aerul înconjurător se evaluează folosind valoarea limită zilnică ,(50 μg/m3), care nu
trebuie depășită mai mult de 35 ori/an și valoarea limită anuală, (40 μg/m3).

În anul 2018 s-au înregistrat depășiri a valorii limită anuale (40 g/m3) la 2 stații
din numărul de stații luate în considerare în prezentul rap ort: IS -1 Iași stație de trafic
(45,02 μg/m3) și IS-6 Ungheni staț ie de fond urban (42,42 μg/m3).

Fig. 6 Particule în suspensie (PM 10) – concentrații medii anuale 2018

În anul 2018 la stațiile luate în considerare în prezentul raport s-au înregistrat
depășiri ale valorii limită zilnice , mai mult de 35 ori într -un an calendaristic, la 6
stații: 70 depășiri la B-3 București ( Mihai Bravu ) stație de trafic , 42 depășiri la B-6
București (Cercul militar ) stație de trafic, 46 depășiri la DJ -3 Craiova stație de trafic,
105 depășiri la IS-1 Iași stație de trafi c, 60 depăș iri la IS-2 Iași stație de fond urban și
83 depășiri la IS-6 Ungheni stație de fond urban .

11 Fig.7 Particule în suspensie (PM 10) – număr ul de depășiri ale valorii limită zilnice 2018

Particule în suspensie PM 2,5

Monitorizarea concentrațiilor de pa rticule PM 2,5 este necesară pentru conformarea
la cerințele Directivei 2008/50/CE . Valoarea limită anuală pentru acest poluant este
25 μg/m3.

În anul 2018 a fost înregistrată depășire a valorii limită anuale la o singură stație
din numărul de stații lua te în considerare în prezentul raport : IS-2 Iași stație de fond
urban (27,01 μg/m3).

12 Fig.8 Particule în suspensie (PM 2.5 ) – concentrații medii anuale 2018

Benzenul (C6H6)

Benzenul este o substanță toxică, cu potențial cancerigen, prov enită în p rincipal
din traficul rutier, din depozitarea, încărcarea/descărcarea benzinei (depozite,
terminale, stații de distribuție a carburanți lor), dar și din diferite alte activități cu
produse pe bază de solvenți (lacuri, vopsele , etc.), arderea contr olată sau în aer liber a
combustibililor fosili, a lemnului și a deșeurilor lemnoase .

Concentrațiile de benzen din aerul înconjurător se evaluează folosind valoarea
limită anuală pentru protecția sănătății umane (5 μg/m3).

În anul 2018 concentrații le medii anuale de benzen nu au depășit valoarea limită
anuală la nicio stație de monitorizare din numărul de stații luate în considerare în
prezentul raport .

13
Fig.9 Benzen (C6H6) – concentrații medii anuale 2018

Metale grele din particule în s uspensie PM 10

Metalele grele sunt emise ca rezultat al diferitelor procese de combustie cât și a
unor activități industriale, putând fi incluse sau atașate de particulele emise în
atmosferă . Ele se pot depune, acumulându -se astfel în sol sau în sedimente le din apele
de suprafață. Metalele grele sunt toxice și pot afecta numeroase funcții ale
organismului. Acestea p ot avea efecte pe termen lung prin acumulare a lor în țesuturi.

Metalele grele monitorizate în anul 2018 au fost plumbul (Pb), arsenul (As),
cadmiul (Cd) și nichelul (Ni) din particulele în suspensie PM 10.
Concentrațiile de m etale grele din aerul înconjurător se evaluează folosind
următoarele valori:

 valoarea limită anuală pentru protecția sănătății de 0.5 μg/ m3, pentru Pb;
 valoarea țintă de 6 ng/ m3, pentru As;
 valoarea țintă de 5 ng/m3, pentru Cd;
 valoarea țintă de 20 ng/m3, pentru Ni .

14
În anul 2018 concentrații le medii anuale pentru metalele grele monitorizate nu au
depășit valoarea limită anuală /valoarea țintă la nicio stați e.

Fig.10 Plumb (Pb) – concentrații medii anuale 2018

Fig.11 Arsen (As) – concentrații medii anuale 2018

15 Fig.12 Cadmiu (Cd ) – concentrații medii anuale 2018

Fig.1 3 Nichel (Ni) – concentrații medii anuale 2018

16 Benzo(a)pi renul (C20H12)

Benzo(a)pirenul , (BaP), este o hidrocarbură aromatic ă polici clică formată din
cinci nuclee benzenice condensate , provenită în p rincipal din combustia incompletă
(300oC -600oC) a combustibililor fosili (cărbune, păcură, motorină), a lemnulu i sau a
unor materii vegetale. Principalele surse atmosferice a BaP sunt atât antropogene
(încalzirea rezidențiala cu lemne sau cărbune, motoarele diesel cu motorină, distilarea
cărbunilor din industria cocsului, obținerea mangalului, industria petrochimic ă,
prepararea aluminiului, incinerarea deșeurilor, fumatul, industria alimentară, etc.) cât
și naturale (ince ndiile naturale forestiere sau de vegetație).
Benzo(a)pirenul este o substanță toxică cu un efect puternic cancerigen și
mutagen, având efecte noci ve asupra sistemelor nervos, respirator, reproductiv cât și
asupra imunității.
Metoda de referință pentru măsurarea benzo(a)pirenului este cea descrisă în
standardul EN 15549 «Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru
măsurarea concentraț iei de benzo(a)piren din aerul înconjurător».
Deoarece BaP este prez ent în majoritatea emisiilor de amestecuri de hidrocarburi
aromatice policiclice , este utilizat ca indicator al prezenței acestor hidrocarburi în
atmosferă.
Concentrațiile de BaP din aer ul înconjurător se evaluează folosind valoarea țintă ,
pentru conținutul total din fracția PM 10 mediată pe un an calendaristic (1ng/m3).
În anul 2018 concentrații le medii anuale de BaP nu au depășit valoarea țintă la
nicio stați e de monitorizare din număru l de stații luate în considerare în prezentul
raport .

Fig.1 4 Benzo(a)pirenul (BaP ) – concentrații medii anuale 2018

17 Concluzii

Din analiza datelor de calitate a aerului în anul 2018 cât și a tendințelor în evoluția
concentrațiilor de poluanți monitori zați se constată următoarele:

 menținerea calității aerului înconjurător în zonele și aglomerările în care
nivelurile poluanților s -au situat sub valorile limită /țintă pentru protecția
sănătății umane;
 comparativ cu anii precedenț i în anul 2018 s -au înregistrat mai multe depășiri
ale v alorilor limită pentru NO 2 și particule în suspensie (PM 10 și PM 2.5), mai
ales la stațiile de trafic, dar și la unele stații de fond urban din cateva mari
aglomerări urbane: București, Brașov , Cluj-Napoca, Craiova , Iași și Tim ișoara;
 Pentru aceste aglomer ări sunt elaborate/ în curs de elaborare planuri de calitate a
aerului , cu măsuri de reducere a concentrațiilor poluanților la care au fost
înregistrate depășiri.

Notă:

Prezentul raport privind calitatea aerului la nivel naț ional pentru anul 2018 destinat
informării publicului este elaborat pe baza datelor de calitate a aerului validate de
către operatorii locali ai Rețelei Naționale de Mo nitorizare a Calității Aerului. Aceste
date au caracter preliminar, fiind în curs de cer tificare de către Centrul de Evaluare a
Calității Aerului din Agenția Națională pentru Protecția Mediului.