Calin (nechifor) Marinela [308047]

1. INTRODUCERE

Studiul de față face referire la cartografierea solurilor din comuna Verești deoarce în această comună dar și în zonele limitrofe se practică agricultura din vremuri îndepărtate. Putem spune că această comună are un istoric frumos în acest domeniu deoarce principala activitatea a locuitorilor din comuna Verești este agricultura cu cele două ramuri ale sale cultura plantelor și creșterea animalelor. [anonimizat], [anonimizat], resursele financiare sunt reduse și investițiile au o [anonimizat] a dus la diminuarea ajutorului european reprezentat de subvenții.

[anonimizat]: floarea-soarelui, cartof, porumb, grâu, orz, orzoaică, secară, legume.

Prima formă de organizată a activității agricole a fost înființată în anul 1952 [anonimizat], zece ani mai târziu, 11 martie 1962, toată suprafața agricolă a fost trecută în administrarea statului prin procesul de colectivizare. Din cooperativă faceau parte 1486 de familii. Atunci s-a decis ca terenurile agricole să fie folosite în cadrul unei ferme vegetale care era sub administrarea IAS Suceava. În 1979, comuna Verești avea o suprafață agricolă de 3484 ha, din care 3160 ha arabil.

După 1989 [anonimizat] 2 ani se menține forma de organizare din perioada comunistă. Schimbarea apare în anul 1991 când terenurile agricole sunt retrocedate proprieterilor de drept. [anonimizat] a dus la fenomenul de fragmentare a suprafețelor agricole și implicit la scăderea eficenței în procesul de producție. Acest fenomen nu a apărut doar la nivel local ci și la nivel național datorită desființării marilor cooperative.

2. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII

2.1 Scopul și motivația studiului

Cartarea agrochimică s-a făcut în scopul stabilirii fertilității diferitelor soluri și felul cum sunt dispuse aceste soluri pe suprafața comunei Verești.

2.2 [anonimizat]:

– cartarea și identificarea principalelor unități de sol de pe cuprinsul teritoriului sudiat;

– analiza calitativă (agrochimică ) a solurilor de pe terenurile cartate;

– analiza potențialului productiv al folosirii agricole;

– analiza comparativă comparativă a posibilităților de valorificare a solurilor și terenurilor alta decât cea agricolă (silvică).

3. ISTORICUL CERCETĂRILOR

Comuna Verești a fost prezentată de-a lungul timpului de către domnul profesor Pavel Coșar în cartea sa ”Elemente de geografie locală”, 2013.

Pentru acest studiu m-am insipirat atât din cartea ”Elemente de geografie locală” dar și din arhivele Primăriei Verești. Cu toate că în această zonă se practică o [anonimizat].

Acestă comună s-a [anonimizat] 59 de ani. [anonimizat] o suprafață acoperită de 0,30 ha. [anonimizat], roșii, [anonimizat] obținute prin practici agricole ecologice acreditate. Semințele utilizate provin din țări precum: Ungaria, Franța, Spania, Olanda, Elveția și de la Stațiunea de Cercetare Legumicolă Bacău. Producția ecologică obținută este comercializată în Piața Centrală Suceava.

Ferma este în plin proces de extindere, deoarece proprietarul investește aproape tot profitul în fermă.

4. CARACTERIZAREA FIZICO – GEOGRAFICĂ

A ZONEI STUDIATE

4.1 Așezare geografică

Comuna Verești se află în partea central-estică a Podișului Sucevei, în estul județului Suceava, la circa 16 km de municipiul Suceava. Pe teritoriul comunei Verești se află trecerea de cale ferată Suceava-Pascani, arteră feroviară care leagă nordul țării de capitală. Tot aici se află și nodul de comunicație feroviară care face legătura dintre Botoșani și magistrala feroviară nord-sud.

Teritoriul comunei este curpins între râurile Siret și Suceava, fiind situat în amonte cu 12 km de confluența acestora, la intersecția paralelei de 170 și 38’ lat. nordică cu meridianul de 26028’ long.

Fig. nr. 2.1 Așezarea geografică a comunei Verești

Datorită așezării geografice, clima se prezintă a fi temperat-continentală, favorabilă pentru vegetația de pădure de gorun, stejar, pajiști de luncă , precum culturi agricole. Geomorfologic, comuna Verești este situată la marginea sudică a Dealului Dragomirna, pe interfluviul terasat interpus între văile Sucevei și Siretului, înainte de confluența acestora.

Este formată din satele Bursuceni, Corocăiești, Hancea și Verești (reședință) și conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Verești se ridică la 6.289 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 7.109 locuitori.

a) Satul Bursuceni

Este situat pe dreapta Siretului, în partea central nor-vestică a comunei, pe terasa de 20-25 m altitudine relativă, în cea mai mare parte, dar și la contactul versantului cu lunca Siretului, la circa 10 km de reședința comunei ( prin Corocăiești). Este atestat documentar la 08.03.1582. Suprafața vetrei satului este de aproximativ 167 ha, iar numărul locuințelor convenționale ale populației în 2011 a fost de 467. La recensământul din acel an s-au înregistrat 1381 de locuitori. Are funcție agricolă, de cultură a plantelor (specifică fiind legumicultura) și de creștere a animalelor. Alimentarea cu apă se face din fântâni și din izvoare. Are școală cu clasele I-VIII, grădinița, biserică, magazine privatizate.

b) Satul Corocăiești

Este situat în partea central-nord-estică a comunei, la 7 km spre NE față de Gara C.F.R. Verești. Vatra satului se întinde pe dreapta Siretului, pe terasa de 20-25 m altitudine relativă și în zona de racord a versantului cu lunca râului. Are o structură răsfirată cu tendințe spre o structură de tip adunat în parte de SE, unde forma sa este dreptunghiulară. A fost înfiintat în jurul anului 1700, fiind cel mai nou sat al comunei. Suprafața vetrei este de 237 ha, pe care existau în 2011, 851 de locuințe convenționale. Tot atunci satul avea 2901 locuitori.

Are funcție agricolă, de cultură a plantelor și de creștere a animalelor, specifică fiind creșterea oilor din rasa karakul. Alimentarea cu apa se face din fântâni și din izvoare. Există în sat o școală cu clasele I-VIII, grădiniță, cămin cultural, dispensar medical uman și veterinară, biserică, moară, farmacie și magazine privatizate.

c) Satul Hancea

Este situat în partea de SE a comunei Verești, pe partea stângă a văii râului Suceava, fiind și el un sat de terasă. Este cel mai mic sat al comunei. La recensământul din 2011, au fost înregistrați 1248 de locuitori și 337 de locuințe convenționale. Vatra acestui sat este de 80 ha. Nu are școală și nici grădiniță, preșcolarii frecventând unitățile de învățământ din Verești.

d) Satul Verești

Este așezarea principală de pe teritoriul comunei, ca urmare a funcției administrative, a poziției geografice față de căile de comunicație feroviare și rutiere majore (este nod ferovier și rutier), a dotărilor edilitar-gospodărești, având și cea mai veche atestare documentară.

Face parte din categoria așezărilor de terasă, fiind situată în partea de SV a comunei, pe partea stângă a râului Suceava.

4.2 Clima

Condițiile climatice din această regiune sunt determinate de poziția sa geografică cu implicații directe asupra factorilor radioactivi, de circulația generală a atmosferei din estul României și de caracteristicile suprafeței subiacente.

Factorii genetici ai climei

Radiația solară globală este sursa energetică ce stă la baza tuturor proceselor și fenomenelor climatice. Valorile și regimul radiației solare depind de latitudine dar și de condițiile de vreme. Este o legătură directă între durata de strălucire a Soarelui și radiația solară globală, astfel că maximele sunt înregistrate în iulie și august, iar minimele în decembrie.

Din punct de vedere practic, durata de strălucire a soarelui în zona comunei Verești, favorizează dezvoltarea diverselor culturi agricole mai puțin pretențioase. Deoarece în perioada aprilie-septembrie, durata de strălucire a Soarelui însumeaza 1254 de ore, reprezentând 66,9% din totalul mediu anual, se pot lua în considerare și posibilitățile de a realiza sisteme de obținere a apei calde pe baza energiei solare.

Circulația generală a atmosferei este cauza principală a variațiilor neperiodice ale vremii, ducând la redistribuirea căldurii și umezelii, imprimând climei un caracter dinamic.

Suprafața subiacentă, reprezentată de teritoriul comunei Verești, cu toate particularitățile ei ( relief, rețea hidrografică, vegetație, soluri), influențate sau nu de activitatea omului, este și ea un factor climatogen important. Rolul acesteia se definește numai în contextul raporturilor sale cu pătura de aer inferioară a atmosferei, cu rol activ în transformarea energiei solare radiante în căldură, în umezirea aerului și în trasformarea maselor de aer pe măsura deplasării lor.

Prezența celor 2 culoare ale râurilor Siret și Suceava duce la canalizarea maselor de aer în lungul lor. Expoziția versanților față de circulația generală a atmosferei, față de radiația solară, pantă, altitudine, configurația reliefului, etc. determină prezența unor microclimate specifice pe teritoriul comunei.

Vegetația generează la rândul ei particularități climatice. Pădurea prin rolul său de obstacol în calea maselor de aer , contribuie la creșterea turbulenței, la mărirea gradului de umezeală a aerului, la reducerea contrastelor termice, la depunerea neuniformă a stratului de zăpadă.

Particularitățile principalelor elemente climatice

Valorile maxime ale temperaturii medie anuale sunt în perioada lunii iulie, iar valorile minime în luna ianuarie. Ca și valori negative, în următoarele luni avem următoarele temperaturi medii anuale:

-decembrie (-1,7 grade celsius)

-ianuarie (-3,5 grade celsius)

-februarie (-2,6 grade celsius).

Ca și valori extreme, temperatura maximă absolută a fost de 35,2 grade celsius la 6 iulie în 1988 și de 38,6 grade celsius la 17 august 1952. Temperatura minimă absolută a fost de -27,3 grade celsius în 31 ianuarie 1987.

Frecvența zilelor cu diferite temperaturi caracteristice

Prima zi de îngheț are loc de obicei, în prima decadă a lunii octombrie , iar ultima zi de îngheț se înregistrează în ultima decadă a lunii aprilie. Rezultă un interval mediu anual cu îngheț cuprins între 153 și 173 de zile, adică aproximativ 42% din durata anului. De asemenea, primul îngheț se mai poate produce în prima decadă a lunii septembrie, iar ultimul îngheț pe la mijlocul lunii mai. Numărul mediu al zilelor de iarnă ( cu temperatura maximă mai mică sau egală cu 0 grade celsius) este de 51,2 zile.

Numărul mediu al zilelor de vara ( cu temperatura maximă mai mare sau egală cu 25 grade celsius) este de 41,3 zile. Zilele de vară pot fi din luna aprilie până în octombrie.

Temperatura solului

Se înregistrează un minim în ianuarie și un maxim în iulie. Spre exemplu, în ianuarie, solul are temperaturi mai mici de – 4 grade celsius, iar în iulie peste 50 grade celsius. Începând din luna martie, temperatura la suprafața solului are valori pozitive în majoritatea zilelor. Din luna august acestea încep să scadă, în octombrie scad cel mai mult, iar în decembrie mediile zilelor devin negative. Cunoașterea oscilațiior temperaturii la suprafața solului are o deosebită importanță practică pentru culturile agricole.

Precipitațiile atmosferice- reprezintă principala sursă de apă în comună.

Media anuală a precipitațiilor este de 601,3 mm (litri pe metru pătrat). Se pot înregistra însă și valori de 804,2 mm( ca în anul 1981), dar și valori de 348,2 mm( ca în anul 1986). Pentru agricultură este important regimul precipitațiilor, mai ales în perioada aprilie-mai, când plantele au nevoie de apă pentru creșterea și dezvoltarea lor. Pe anotimpuri, cele mai mari cantități de precipitații cad vara ( 265 mm) iar cele mai puține iarna (69,5 mm)

Există un maxim plurimetric în lunile iunie-iulie și un minim în decembrie-ianuarie. Cele mai multe zile cu precipitații se produc la sfârșitul primăverii și începutul verii, când nebulozitatea este mai mare iar cele mai puține zile cu precipitații există la sfârșitul verii și începutul toamnei, când numărul zilelor cu cer senin este maxim. Se produc uneori și ploi torențiale, care pot fi însoțite de grindină.

Vânturile în comuna Verești au o frecvență mare aproape tot timpul anului. Vânturile dominante în zona Podișul Sucevei sunt cele dinspre NV, cu o frecvență de 26,7% și un maxim de activitate vara (32,7%), urmate de vânturile de SE (10,1%) cu frecvență mai mare vara.

Fenomene și procese meteorologice

Ceața se produce, în medie, 46 de zile pe an. Perioada cea mai încărcată în episoade cu ceață este perioada octombrie-martie (85,6% total), cu urmări nefavorabile asupra sănătății populației, circulației auto, feroviare și aeriene.

Roua se formează, de regulă, în nopțile senine și calme de vară , înregistrându-se anual o medie de 78 de nopți cu rouă.

Bruma se produce toamna și primăvara, când temperatura aerului și a solului coboară sub 0 grade celsius. Ultima brumă de primăvară se poate produce până la sfârșitul lunii aprilie. Brumele timpurii de toamnă au cea mai mare frecvență în a doua jumătate a lunii septembrie.

Grindina apare împreună cu aversele de ploaie în lunile iulie și august căzând pe fâșii înguste de teren, cu frecvență mai mare după-amiaza. Numărul mediu de zile cu grindină este cuprins între 1-4 zile. Chiciura se produce frecvent în lunile decembrie și ianuarie. Poleiul se poate forma din noiembrie pînă în martie, atingând un maxim în ianuarie. Media anulă este de 4 zile cu polei.

Fenomenele de uscăciune și de secetă se produc din aprilie până în noiembrie, cu un maxim în lunile de vară.

4.3 Hidrografia comunei Verești

Circuitul apei în natură este procesul de circulație a apei în cadrul hidrosferei Pământului. Aceste proces este pus în mișcare de către radiația solară și de gravitație. În cursul parcurgerii acestui circuit, apa își schimbă starea de agregare fiind succesiv în stare lichidă, solidă, gazoasă. Apa se mișcă dintr-un element component al circuitului în altul, de exemplu dintr-un râu într-un ocean, prin diferite procese fizice, dintre care cele mai însemnate sunt evaporația, transpirația, infiltrația și scurgerea.

Teritoriul comunei este bogat în ape subterane și de suprafață. Sursa principală de alimentare a unităților acvatice din Podișul Moldovei, este constituită din precipitațiile atmosferice, iar cel mai important consumator este reprezentat de evapotranspirația și scurgerea din alibii.

Apele subterane se regăsesc în depozitele luncilor și teraselor Siretului și Sucevei. Stratul freatic se găsește la o adâncime de 0.5-1.5 m în zona pârâului Gîrla și între 10-30 m pe terase. Stratele freatice duc la formarea de aliniamente de izvoare cu apă potabilă la baza teraselor. În perioada de secetă, nivelui stratului acvifer freatic scade foarte puțin. Nu există fântâni care să sece complet.

Apele de suprafață

Apele curgatoare ce se regăsesc pe teritoriul comunei Verești sunt formate din părți ale cursurilor râurilor Siret și Suceava, la care se adaugă o parte a cursului pârâului Gârla. Râul Siret, pe comună, are o lungime de aproximativ 6 km, râul Suceava aproximativ 4 km, iar pârâul Gârla 4,5 km. Cel din urmă își are izvoarele în satul Sălăgeni, comuna Dumbrăveni, și se varsă în iazul Plisa, pe teritoriul comunei Fântânele, de unde își continuă cursul și se varsă în Siret, având numele de Sălăgeni.

Debitele medii multianuale ale Siretului și Sucevei sunt foarte apropiate. Siretul, la postul hidrologic Huțani, are un debit multianula de 11,2 m3 pe secundă, iar Suceava, la postul Ițcani are 12,6m3 pe secundă.

Debitul mediu anual al râului Siret poate oscila între 17,7m3 pe secundă și 2,92 m3pe secundă, iar cel al râului Suceava între 21,7-3,71m3 pe secundă. Debitele maxime absolute înregistrate în perioada 1983-1992, au fost de 568m3 pe secundă pentru Siret, și 467 m3 pe secundă pentru Suceava.

Apele stătătoare se regăsesc în suprafețe mici de-a lungul luncilor Suceava și Siret, datorită nivelului freatic ridicat în perioadele ploioase. Bălțile au adâncimi reduse, frecvent sub 1 m, iar lacurile sunt reprezentate printr-un mic heleșteu amenajat antropic. Este situat la baza versantului, la nordul satului Bursuceni, alimentarea lui provenind de la izvoare.

4.4 Vegetația și fauna

Totalitatea plantelor care se întâlnesc pe un anumit teritoriu, formează vegetația, care este influentață de: climă, relief, rețea hidrografică, sol, activitățile omului, etc.

Comuna Verești se încadrează în zona forestiera a Podișului Moldovei, subzone stejar-gorun (zona pădurilor de foioase, etajul stejarului). Datorită extinderii terenurilor arabile, vegetația naturală ocupă un spațiu mult mai redus decât în trecut.

Pădurile se găsesc în nord-estul satului Corocăiești, în lunca Siretului. Ele ocupă 84 ha, 2,1% din teritoriul comunei și este reprezentată de următoarele specii: stejar, tei, anin, paltin, plop alb, salcie, etc. Este o pădure luminoasă cu poieni. Dintre arbuști găsim: lemnul câinesc, sângerul, măceșul, alunul, mărul pădureț, părul pădureț, etc. Ca și plante ierboase regăsim: firuța de pădure, mărgica, mărgelușa, umbra iepurelui, iedera, viorica, toporașul, lăcrămioara, etc.

Pe porțiunile înmlăștinate și pe malurile Gârlei, se dezvoltă o vegetație adaptată la umezeală excesivă, formată din rogoz, pipirig, potbal, stânjenel de baltă, etc.

Buruienile sau vegetația vegetală este prezentă în culturile de orz, ovăz, porumb, cartof, etc. Vegetația ruderala este reprezentată de plantele specific solurilor bătătorite din curți, de pe marginea drumurilor și cărărilor , de pe lângă garduri, țarcuri de vite, etc.

Valorificarea resurselor vegetale

Pădurea din Corocăiești furnizeaza mici cantități de lemn și de fructe de pădure (mure, fragi, măceșe, ciuperci). Pajiștile și fânețele ajută la creșterea și dezvoltarea bovinelor, ovinelor și caprinelor. Regăsim plante medicinale, printre care: flori de tei, maceșe, pojarniță, coada șoricelului, socul, mușețelul, pătlagina, etc. Laleaua pestrițată este o floare rară, ocrotită, ce crește în pădurea din lunca Siretului și înflorește primăvara.

Fauna cuprinde totalitatea animalelor care trăiesc pe un anumit teritoriu și este determinat de climă, activitățile omului și vegetație (care asigură hrană și adăpost). Fauna comunei se încadrează în etajul faunistic al gorunetelor. Fauna terestră și-a restrâns mult arealul și numărul din cauza reducerii suprafeței pădurilor.

Dintre mamifere enumerăm: căprioare, dihori, jderi de piatră , nevăstuici, bursuci, vulpi. Rozătoarele sunt foarte bine reprezentate prin șoareci și hârciogi, iar o frecvență apreciabila o au și iepurii.

Păsările se găsesc în număr mare, cele mai des întâlnite fiind: ciorile, graurii, guguștiucii, vrabiile, turturele, rândunele, lăstunii. Mai pot fi vazute și coțofene, gaițe, mierle, ciocănitori, pupeze, dumbrăvence, cucul și pițigoiul.Ca și păsări răpitoare,în comună se află șoricarul comun, uliul, gaia neagră, șoimul rândunelelor, cucuveaua și bufnița.

Reptilele sunt mai puțin răspândite pe teritoriul comunei. Sunt prezente totuși: șopârla, gusterul,șarpele de alun, șarpele de pădure. Amfibienii sunt reprezentați prin broasca comună, broasca râioasă, broasca roșie de pădure, broasca de lac, buhaiul de baltă.

Coleopterele (cărăbușii), lepidopterele (fluturii), împreună cu alte nevertebrate ( viermi, moluște, miriapode) găsesc un mediu favorabil pe teritoriul comunei.

Fauna azonală sau de luncă este reprezentată de batracieni, de păsări care cuibăresc pe maluri (progeria, lăstunul de mal, codobatura), precum și barza.

Fauna apelor curgătoare sau acvatică este cuprinsă în zona scobarului sau poduțului, care se asociaza obișnuit cu cleanul, mreana și lipanul. Se mai întâlnesc frecvent porcușorul comun, morunașul, câra, oblețul, beldița, bibanul, crapul, roșioara. Ca și păsări menționăm rața și gâsca sălbatică, stârcul, pescăruțul, nagâțul, barza, etc.

5. METODE ȘI MATERIALE DE CERCETARE

Prima etapă în cercetarea terenurilor agricole din comuna Verești, a constituit-o consultarea materialului bibliografic menționat în capitolul 3 – Istoricul cercetărilor bibliografice.

Pornind de la aceste informații de bază, s-au efectuat studii în teren pentru stabilirea profilelor de sol și a proprietăților acestora (prin prelevrare de probe) realizând mai multe profile de sol.

Profilul de sol- reprezintă o succesiune de orizonturi de la suprafața terenului și până la materialul parental.

Orizontul genetic- reprezintă un strat component al profilului de sol, care se caracterizează prin aceleasi proprietăți morfologice și fizico-chimice pe toată grosimea lui. Profilul de sol este reprezentat printr-o groapă de formă dreptunghiulară, cu lungimea de 1,5 – 2,0 m , lățimea de 0,8 – 1,0 m și adâncimea până la materialul parental sau roca de solificare ( 1, 5 – 2,0 m). (sursa: Ghid de practică agricolă).

Pentru realizarea acestui studiu ne-am folosit de suportul de curs al domnului profesor Savin Alexei, dar și de cunoștințele dobândite în urma cursului, a seminariilor și a numeroaselor ieșiri în teren realizate de către domnul profesor, care le-am parcurs în anul II de studiu.

În vederea realizării profilelor de sol am ținut cont de următori pași:

se amplasează profile de sol pe toate formele de relief si microrelief

( platou, versant, fir de vale, depresiune etc.);

locul de amplasare să fie reprezentativ pentru o suprafață cât mai mare

de teren;

punctul ales nu trebuie să fie deranjat ( poluat) prin intervenția

factorului antropic ;

nu se execută profile de sol în aproprierea căilor de acces; în aproprierea

sau pe locul unor foste construcții ;

în aproprierea sau pe locul staționării animalelor;

în aproprierea sau pe locul depozitării îngrăsămintelor, etc; (sursa : Ghid de practică agricolă).

Cartarea agrochimică s-a făcut în scopul stabilirii de fertilitate a diferitelor soluri și felul cum sunt dispuse aceste soluri pe suprafața comunei Verești. Pentru lucrările de laborator s-au recoltat probe de sol din orizonturile arabile 0-20 cm, care poate fi influențat prin lucrările agrotehnice obișnuite (arat, discuit, semănat, irigat, etc.). Probele de sol au recoltate astfel încât o probă medie să caracterizeze o suprafață de 3 hectare.

În laboratorul de analize s-au realizat următoarele probe de sol:

1. Determinarea pH-ului (starea de aciditate) în suspensie salină de NaCl 0,1 N, prin metoda potențiometrică folosind un ph-metru cu un electod de sticlă și unul de calomel.

2. Determinarea conținutului de forme mobile ale fosforului prin metoda extracției cu lactat dublu calciu a lui Egner-Rriehm.

3. Dozarea conținutului cu potasiu mobil în extract cu clorură de amoniu N/2,5, cu ajutorul spectofotometriei cu flacără.

Un număr mai restrâns de analize s-au realizat pentru determinarea capacității metoda după Kappen-Hilcovitz, aciditatea hidrolitică după Kappen Daikuhara și materia organică (humus) după metoda Tiurin-Scholen.

În urma acestui studiu am întocmit buletinele de analiză pentru fiecare probă în parte.

6. REZULTATE

Conform acestui studiu în care s-au realizat analize pedologice din profile comunei Verești, s-a realizat o clasificare pedogeografică și cartarea lor în vederea stabilirii potențialului agronomic privind cultivarea unor specii de arborete și culturi de plante.

6.1 Determinarea orizonturilor

În urma cercetărilor realizate în teren am identificat următoarele profile de sol în diferite locații ale comunei Verești.

Tab.nr.6.1. Profil de sol din Lunca Siretului-Corocăiești

Notă: Ao- orizont aocric; C-material parental; B-orizont mineral de alterare; C-orizontul cu material parental

Tab.nr.6.2. Profil de sol din Lunca Siretului-Bursuceni

Notă: Ao- orizont aocric; C-material parental; B-orizont mineral de alterare; C-orizontul cu material parental

Tab.nr.6.3. Profil de sol din Lunca Siretului-Bursuceni-Bahnă

Notă: Am-amolic, A/CGr-orizont gleic de reducere; A/CGo-orizont gleic de oxidoreducere.

Fig. nr.6.6 Profil de sol Lunca Siretului Bursuceni–tipul GLEISOL MOLIC

În urma stabilirii orizonturilor am realizat o clasificare a solurilor prezente din comuna Verești de pe Lunca Siretului (Bursuceni și Corocăiești) și Lunca Sucevei (Hancea și Verești).

Tipurile de soluri care se află pe teritoriul comunei sunt următoarele:

A.Clasa Luvisoluri- tip Preluvosol

B. Clasa Hidrisol- tip Gleisol

C. Clasa Protisoluri – tip Regosol;

– tip Aluviosol

Solurile zonale

A. Clasa Luviosolurilor. Din această categorie fac parte solurile ce se formează în urma proceselor de acumulare a argilei și fierului, translocate de către apele de percolație dintr-un orizont superior ( Am, Ao, Ap) într-un orizont inferior (Bt), formându-se un orizont eluvial spraiacent (El, Elw, Btw, Eaw etc). Vegetația naturală este reprezentată de păduri de foioase și amestecuri, printre plantele se numără cele geofite, gramineea, și uneori acidofile.

Procesele pedologice specifice sunt: argilizarea, bioacumularea și podzolirea.

Din această categorie pe teritoriul comunei Verești se regăsesc Preluviosolurile cu subtipurile: tipce, tipice slab pseudogleizate, moderat pseudogleizate, tipice cu eroziune de suprafață moderată. Ele ocupă o suprafață de 2.240, 87 ha, reperezentând 61,08% din suprafața totală. Aceste soluri se prezintă pe suprafețe orizontale sau slab înclinate de terasă.

Preluviosolurile au morfologia profilului de sol de tip Ao,A/B, Bt și C iar subtipul pseudogleizat slab sau moderat în Bw, prezintă pete de reducere în procent de 10-15%. Stratul acvifer este la adâncime mai mare de 10 m și nu influențează profilul de sol.

Diferențierea texturală este slabă. Textura de la suprafață, în orizontul A este de la lutoasă la luto-prăfoasă, iar în orizontul B este luto-argiloasă sau, în rare cazuri, lutoase. Conținutul în humus al orizontului de la suprafața (Ao) este de 2,13-2,73% și cade mai mult în orizontul A/B sau B. Ca și elemente fertilizante se regăsesc următoarele: azot total (N) 0,12-0,31%, fosforul mobil 28,1-120 mg la 100 g sol, iar potasiul accesibil 80-160 mg la 100 g sol. În orizontul de suprafață, avem un pH slab acid (5.6-5.8) iar gradul de saturație în baze V=70-72% . Aceste soluri prezintă folosință arabilă și însușiri fizice favorabile dezvoltării și creșterii plantelor. De asemenea, fertilitatea acestor soluri este mijlocie spre bună, având rezultate bune la cultivarea grâului, porumbului, cartofului, sfeclei de zahăr, cânepii și plantelor furajere.

Solurile intrazonale

B. Clasa Hidrisoluri

În această categorie intră solurile ce se formează sub influența apei freatice sau a apei de precipitații/stagnante pentru perioadă mai lungă de timp, având un regim hidric special, care determină în sol anumite procese și proprietăți. Aici se regăsește tipul Gleisol cu subtipul molic. Ele sunt dispersate în suprafețe mici situate în zone mai umede pe văile Siretului și Sucevei, în microdepresiuni și ocupă 111,77 ha, adica 3,55% din suprafața totală. Morfologia profilului de sol este de tipul Am-/Go-Gr. Materialul parental pe care s-au format aceste soluri este format din depozite argiloase. Adâncimea apei freatice este superficială și uneori mijlocie de la 0,5-5 m, afectând puternic profilul solurilor prin procesul de gleizare.

Conținutul în humus al orizontului Am este cuprins între 6,73 si 9,22%, dându-i acestui o culoare neagră. Elementele care intră în conținutul solului sunt: azot total între 0,39 si 0,61, fosfor mobil între 87 și 164 mg la 100 g și potasiu accesibil între 153 și 356 mg la 100 g sol.

Textura solului la suprafață este de la lutoasă la argiloasă și pe secțiuni, argiloasă, iar reacția la suprafață este alcalină cu valori cuprinse între 7,8 si 8,2 . Datorită excesului de umiditate aceste soluri sunt folosite în cea mai mare parte pentru pajiști naturale și fânețe.

C. Clasa Protisolurilor

Solurile neevoluate sunt în curs de formare , prezintă o dezvoltare incompletă neavând un orizont de diagnostic. Orizontul A prezent la toate, este slab diferențiat, subțire, cu multe elemente seneletice. De obicei, solurile neevoluate apar pe suprafețe discontinue, în areale mai mari sau mai mici, fie în regiunile cu relief accidentat, pe versanți sau pe culmi înguste, fie în luncile râurilor și în câmpie.

Aceste soluri corespund stadiului inițial de formare a solului pe roci consolidate-compacte, caz în care procesele de dezagregare-alterare sunt dominate, sau pe roci afânate, caz în care fie că procesele pedogenetice se desfașoară de puțină vreme, astfel ca nu au avut timpul necesar să determine diferențierea profilului de sol, fie că acțiunea proceselor pedogenetice în formarea profilului de sol este estompată de procesul de eroziune continuă , sau de cel de sedimentare, astfel că solul se menține într-un stadiu neevoluat, caracterizat prin prezența a cel mult unui orizont A cu oarecare acumulare de materie organică.

Însușirile solurilor neevoluate sunt determinate în primul rând de cele ale materialului parental. În general sunt sărace în substanțe nutritive și au fertilitatea scăzută. Din această categorie fac parte următoarele tipuri de soluri: regosoluri, entiantroposol, protosoluri și soluri aluviale.

Regosolurile sunt reprezentate numai prin subtipul tipic și se întind pe o suprafață de 9,91 ha (0.29% din suprafața totală), pe versanți scurți cu înclinare mare și eroziunea de suprafață puternică aflați în prelungirea luncii Sucevei. Ele se caracterizează printr-un orizont Ao, slab conturat, în grosime de până la 20 cm, cu structura bulgăroasă, după care urmează un orizont de tranziție A/C situat peste orizontul C.

Aceste soluri sunt folosite pentru pașune, existând și mici suprafețe neproductive. Materialul parental pe care s-au format aceste soluri este reprezentat de depozite de luturi. Principalele elemente sunt: humus 2,88%, azot total 0,16%, fosfor mobil 32,0 mg la 100 g sol, potasiu accesibil 173 mg la 100 g sol. Reacția solului la suprafață este de 6,6.

Pentru refacerea covorului vegetal, sunt necesare supra însămânțări cu ierburi perene și administrarea de îngrășăminte chimice.

Aluviosolurile cuprind pe teritoriul comunei Verești, subtipul tipic, ocupând o suprafață de 108,81 ha (8.97% din suprafața totală), fiind răspândite în albiile minore ale Siretului și Sucevei. Aceste soluri prezintă un orizont Ao în grosime de sub 20 cm, urmat de un orizont C de 50-60 cm grosime format din depozite fluviale.

Au textura nisiposă sau lutosă-mijlocie la suprafață și nisip grosier în orizontul C. Sunt soluri slab aprovizionate cu humus (1.73%), au fertilitate redusă, pe ele dezvoltându-se pajiști slab productive. Au următorul conținut în substanțe fertilizante: azot total -0,08%, fosfor mobil pana la 84 mg la 100 g de sol, potasiu accesibil 85 mg la 100 g de sol. Reacția solului în orizontul de suprafață este alcalină de 8.2

Aluviosolurile cuprind subtipurile de sol: tipice, molice, gleice cu diferite grade de gleizare. Ele ocupă o suprafață de 864,24 ha (22.98%) din suprafața totală a comunei, fiind raspândite în lunca Siretului și în lunca Sucevei. Morfologia profilului de sol este de tipul A, A/C, C și A, A/Go, Go. Aceste soluri sunt folosite pentru cultura plantelor, pajiști naturale și fânețe cultivate. Apa freatică se găsește la mică adâncime, variind între 1-5 m, neinfluențând în cea mai mare parte profilul de sol dar provocând fenomenul de gleizare în grade diferite de gleizare.

Conținutul lor în humus este diferit , având valori cuprinse între partea superioară a profilului din sol între 0,8 și 1,20%. Celelalte elemente fertilizante sunt : azot total 0,3-0,7%, fosfor mobil 1-56 mg la 100 g de sol, potasiu accesibil 85 mg la 100 g de sol. Reacția solurilor este alcalină, fiind cuprinsă între 7,8-8,2. Pentru folosirea acestor soluri în mod rațional este nevoie să se execute lucrări de eliminare al excesului de apa pluvială și coborârea nivelului freatic la sub 1,5m.

Entiantroposolurile sunt reprezentate pe teritoriul studiat prin subtipul de tip molic gleizat și ocupă o suprafață de 7,39 ha (0,21% din suprafața comunei) având o distribuire fragmentară în V și NV-ul comunei. Morfologia profilului de sol este de tipul Am,C/Go, GGo. Aceste soluri sunt folosite pentru cultura plantelor și pajiștilor naturale. Formarea lor s-a produs în condiții de acumulare în cadrul firelor de vale în care apa freatică se găsește la mică adâncime. Conținutul în humus al orizontului A este cuprins între 2,18 și 3,33% și scade treptat pe profil, iar al principalelor elemente nutritive este astfel: azot total de la 130 la 0.333%, fosfor mobil de la 3 la 15 mg la 100 g sol, potasiu accesibil de la 80 la 153 mg la 100 g de sol. Reacția solului în orizontul de la suprafață este mediu alcalină (5,40%).

Textura la suprafață este lut argiloasă medie. Aceste soluri au fertilitate de la medie spre bună, dar din cauza excesului de umiditate pluvial și freatic, producțiile sunt mai scăzute în anii ploioși. Pentru creșterea productivității acestor soluri se impune efectuarea de lucrări de regularizare a scurgerilor de suprafatță și de drenaj adânc pentru coborârea nivelului freatic.

Evaluarea potențialului agro-productiv al solurilor

După cum rezultă din prezentarea anterioare, datele sunt centralizate într-un tabel cu specificații referitoare la tipul de sol, suprafața ocupată și procentul din suprafața totală.

Tab. nr. 6. 3 Tipurile de sol din comuna Verești

Se poate observa din această prezentare că cea mai mare parte din suprafața totală (84,6%) este ocupată de preluvosoluri și aluviosolurile, cu fertilitate medie spre bună, primele fiind folosite intens pentru culturile de câmp, cu un conținut mai mic de humus, ultimile, folosite pentru pajiști naturale și fânețe cultivate.

Protecția și conservarea solurilor

Păstrarea capacității de producție a solurilor, astfel încât echilibrul dintre factorii mediului natural să nu fie perturbat negativ, constituie o strictă necesitate în perioada actuală. Pentru prevenirea degradării fizice a solului este necesară reducerea la maxim a lucrărilor de pregatire a solurilor, efectuarea lucrărilor agrotehnice la umiditatea optimă a solului, asigurarea unei structuri a culturilor cu plante ameliorative.

Acidifierea solurilor ca urmare a administrării unor îngrășăminte cu azot se evită prin aplicarea de amendamente cu CaCO3 sau prin înlocuirea pe solurile acide a îngrășămintelor azotoase cu potențial de aciditate, cu altele fără asemenea potențial. De asemenea, respectarea tuturor normelor tehnice pentru prevenirea eroziunii hidrice, pentru evitarea sărăturii secundare, pentru prevenirea poluării solului.

Modul de utilizare a teritoriului

Teritoriul comunei Verești prezintă condiții naturale favorabile utilizării predominant agrare, de cultură a plantelor și creșterea animalelor. În structura modului de folosință a terenului, predomina terenul agricol 80,8% (3220 ha), din suprafața totală a comunei (3986 ha); suprafața ocupată de păduri este de 84 ha și reprezintă 2,1 % din suprafața comunei, iar restul teritoriului de 682 ha (17,1%) este format din suprafețe rezidențiale, căi de comunicație, unități acvatice și terenuri neproductive.

Cea mai mare parte a terenului agricol (3220 ha ) este reprezentată de terenuri arabile (88,4%) răspândite pe versanți, terase, seșuri ocupând o suprafață de 2847 ha. Pășunile și fânețele ocupă 11,5% din terenul agricol și sunt localizate în albiile majore ale Siretului și Sucevei.

Resursele naturale

Pe teritoriul comunei Verești nu sunt resurse miniere utile care să poata fi valorificate. Se găsesc doar materiale de construcție reprezentate prin pietrișuri, nisipuri și luturi. Dintre acestea, cele mai importante sunt pietrișurile și nisipurile care se folosesc atât pe plan local cât și în municipiul Suceava. Rezervele de apă sunt și ele bogate, acestea fiind folosite la irigații, alimentarea cu apă a localităților și a unităților industriale, adăpatul animalelor.

6.2 Analize fizico-chimice pentru sol

a. Determinarea pH-ului

Starea de aciditate și nevoia de amendamente a solului s-a stabilit pe baza măsurătorilor de pH și pe baza gradului de saturație cu baze de schimb, adaptându-se următoarele limite:

-Sol cu pH-ul sub 5,0 este acid și puternic acid și are nevoie de amendamente indiferent de gradul de saturație cu baze de schimb.

– Sol cu pH-ul între 5,0-5,2 este acid și slab acid și are nevoie de amendamente numai în cazul când gradul de saturație cu schimb de baze coboară sub 60% pentru solurile grele și sub 75% pentru solurile uțoare.

– Sol cu pH-ul între 5,0-5,5 dar cu gradul de saturație mai mare de ^0 % și pentru textură ușoară, deși sunt acide nu au nevoie de amendamente.

Pe cartograma sintetică solurile acide care trebuiesc amendate sunt marcate cu roșu, cele acide și slab acide care nu au nevoie de amendamente cu romb galben, iar cele neutre și slab alcaline cu romb albastru. În plus solurile acide pe care urmează să se dea amendamente sunt conturate vizibil. În cadrul acestora durata de amendare a terenurilor se va stabili după valorile pH-ului trecute în imediata apropiere a rombului colorat. Cu cât valoarea pH-ului este mai mică cu atât nevoia de amendamente este mai mare iar urgența amendamentării este mai mare.

Lucrarea de cartare agrochimică a scos în evidență că 21 % din suprafața cultivată este ocupată cu soluri achide cu pH-ul între 4,9 și 5,0, care au nevoie de amendamente. Doza cea mai potrivită pentru corectarea acidității acestora este de 2,0 tone/carbonat de calciu (piatră de var), sau 3,0 tone/ha spumă de defecație din industria zahărului. În cazul când terenurile dispun de la început de o cantitate mai mică de amendamente, este mai bine să se amendamenteze o suprafață mai mare cu o doză mai mică, completând apoi doza în anii următori.

a1. Determinarea conținutului în humus

Conținutul în humus al solurilor comunei oscilează în funcție de poziția pe elementele de relief (procesele de erodare și colmatare). Valoarea biologică a humusului este diferită după reacția solului și bogăția lui în baze de schimb în solul acid și slab saturat cu baze, humusul este puțin activ biologic, iar mobilizarea azotului pentru plante este cu totul insuficientă din acest motiv corectarea reacției acestora prin încorporarea de amendamente și aplicarea de îngrășăminte cu azot apare ca o măsură necesară pentru asigurarea plantelor cu azot. În general pe toate solurile comunei îngrășarea cu azot va determina sporuri mari de recoltă la toate plantele de cultură.

c. Determinarea conținutului de forme mobile ale fosforului

După conținutul formelor mobile ale acidului fosforic 61% din suptafața comunei este ocupată cu soluri slab aprovizionate cu fosfor, pe care îngrășarea cu fosfor va fi eficace, 31% din suprafață are soluri cu un conținut mediu de fosfor mobil pe care îngrășămintele cu fosfor vor reacționa slab și numai 8,0% din suprafață are soluri bogate în fosfor mobil pe care îngrășămintele cu fosfor vor rămâne fără efect. Pe cartogramă, parcelele slab aprovizionate cu fosfor apar notate cu un cerc plin colorat în roșu, cele mediu aprovizionate cu fosfor apar notate cu un cerc galben iar cele bogate în fosofr cu un cerc albastru.

În cadrul cartegoriei de soluri sărace îm fosfor mobil pe care îngrășămintele cu fosfor vor reacționa pozitiv, nevoia îngrășămintelor la aceeași plantă va fi cu atât mai mare cu cât conținutul formelor mobile exprimate în miligrame de acid fosforic la 100 grame sol și înscris pe cartogramă lângă cercul colorat, va fi mai mică,dacă două soluri care conțin 1,0 și respectiv 3,9 miligrame de acid fosforic la 100 g sol sunt încadrate în aceeași categorie de aprovizionare cu fosfor slab iar îngrășămintele fosfatice principale vor avea acțiune pozitivă, nevoia cantitativă pe fosfor va fi mai mare pe parcela cu un conținut mai scăzut de fosfor mobil. Pentru stabilirea corectă a dozelor de îngrășăminte este necesar să ținem seama de acest aspect al problemei.

d. Dozarea conținutului cu potasiu mobil

După conținutul în potasiu mobil 73% din solurile comunei sunt mediu de aprovizionare, circa 17% sunt slab aprovizionate și 10 % apar ca fiind bogate în fosfor mobil.

Datorită texturii luto-argiloasă și bogăția solului în potasiu total, la stările de aprovizionare indicate, nu ne putem aștepta la efect pozotiv de la îngrășarea cu potasiu la nici una din plantele de bază își satisfac integral necesarul lor de potasiu. Pe solurile comunei, nevoia de îngrășăminte cu potasiu apare numai în viitorul mai îndepărtat când prin îmbuătățirea continuă agrotehnicii și prin cultivarea unor soiuri mai productive, vor crește mult recoltele și se vor mișora treptat rezervele de potasiu mobil ale solului.

Recomandări privind modul de îngrășare a principalelor culturi

Gunoiul de grajd se recomandă a se administra pe toate solurile și la toate plantele de cultură. Ținând cont că acest valoros îngrășământ este în cantități cu totul insuficiente, e bine să fie administrat cu prioritate pe solurile mai sărace și la culturile intensive în doze moderate pentru a putea fertiliza anual cât mai mari suprfețe de teren.

Pe solurile din Corocăiești, Bursuceni, Hancea și Verești putem să realizăm plantații silvice pe terenurile erodate și cu un conținut de humus scăzut. Tipurile genetice de soluri sunt favorabile și pentru producții agricole ridicate. Deoarece oamenii din această comună nu au venituri mari aceștia cultivă pe aceste soluri culturi de cereale, legume, cartofi etc., exemplificate mai jos.

Agricultura ofera omului hrană și materie primă pentru industrie, având două ramuri: cultura plantelor și creșterea animalelor. Factorii care influențează agricultura sunt clima, relieful, solul, dotarea cu mașini agricole, omul.

În comuna Verești, condițiile fizico-geografice (relieful, clima, solurile) favorizează dezvoltarea agriculturii. Relieful are o altitudine mică (250-300m), este aproape neted, orizontal (terasa, luncile) și are expoziție spre S și SE. Condițiile climatice (temperatura și precipitațiile) sunt favorabile în perioadele de vegetație ale plantelor de cultură, iar solurile sunt fertile, în special pentru culturile de cartofi și sfeclă de zahăr, împreună cu cele de porumb, grîu, legume și zarzavaturi.

Cultura plantelor

Cerealele, cartofii, legumele și plantele de nutreț sunt cele mai importante plante cultivate în comună.

a) Cultura cerealelor ocupă cele mai mari suprafețe și au cea mai mare importanță economică. Se cultivă pe aproximativ 1240 ha, ceea ce reprezintă 40,1% din suprafața arabilă a comunei. Cea mai importantă cereală panificabilă este grâul, fiind și prima dintre culturile agricole introduse în zonă. Anual se obține o producție totală de grâu și secară de aproximativ 950 tone , de pe o suprafață de 400 ha. Porumbul, plantă originară din America, este folosit ca plantă alimentară, ca furaj pentru animale, precum și în industrie la obținerea glucozei, amidonului și alcoolului. Se cultivă pe aproximativ 900 ha, de unde rezultă o producție de 3000 tone boabe porumb.

b) Cultura cartofului se cultivă pe suprafețe mari (26% din suprafața cultivată a comunei), fiind pe locul al doile dupa cereale. Cartoful este originar din America și a fost adus în Europa după marile descoperiri geografice. Este folosit în alimentația oamenilor, ca furaj pentru animale, precum și materie primă în industrie.

c) Cultura legumelor are condiții favorabile pe teritoriul comunei, cu deosebire în lunca Siretului și pe terasă, în grădinile oamenilor. Producția de legume, care este aproximativ de 2000 tone anual, satisface nevoile locale ale populației, fiind comercializată pe piețele Suceava și Botoșani. Se cultivă: ceapă, varză, ardei grași, gogoșari, castraveți, tomate, rădăcinoase.

d) Sfecla de zahăr, deși are condiții bune de dezvoltare pe teritoriul comunei, în prezent se cultivă pe suprafețe mici, din cauza încetării activității fabricilor de la Bucecea și de la Pașcani.

e) Cultura pomilor fructiferi, poate fi întâlnită doar la gospodării, anual obținându-se o producție de fructe de aproximativ 250 tone.

f) Cultura plantelor de nutreț este importantă pentru creșterea animalelor și se cultivă pe aproximativ 500 ha (19%). Pe suprafețe mai mari se cultivă lucerna, trifoiul, porumbul-siloz, rădăcinoasele pentru nutreț.

Tab. Nr. 6. 2 Situația agriculturii din Verești în 2012

Se poate observa că cea mai mare suprafață este ocupată de cereale cu 1043 ha, urmată de porumb 948 ha, legume 740 ha, cartof 731 ha și suprafețe neînsemnate de leguminoase pentru boabe, sfeclă de zahăr și legume. Majoritatea suprafețelor de teren arabil se găsesc pe văile Siretului și în apropierea satului Hancea.

Din punct de vedere al potențialului natural de fertilitate, împreună cu particularitățile celorlalți factori ecologici, solurile din comuna Verești se pot claisifica astfel:

Soluri cu potențial natural ridicat de fertilitate-categorie din care fac parte entiantroposolurile, regăsite foarte slab pe suprafața comunei, doar 0,21%. Ele fac parte din clasa I-IV de fertilitate naturală. Se utilizează în special pentru cultura cerealelor și plantelor tehnice.

Soluri cu potențial natural moderat de fertilitate, categorie în care regăsim preluvosolurile și aluviosolurile. Ele fac parte din clasa V-VI de fertilitate naturală și au nevoie de cantități sporite de îngrășăminte. Se constată că îngrășămintele, în doze corect calculate în funcție de tipul de sol și de consumul specific al plantelor cultivate, duc la sporuri remarcabile de recoltă mai ales atunci când sunt însoțite de o agrotehnică corespunzătoare. Pe teritoriul comunei, solurile din această categorie sunt folosite pentru culturi de câmp (cereale, cartofi, sfeclă de zahăr, cânepă, plante furajere), iar cele din cuprinsul seșurilor sunt folosite pentru pașuni, fânețe, cultivarea legumelor și chiar a cerealelor.

Solurile cu potențial natural scăzut de fertilitate în agricultură sunt gleisolurile, regosolurile,aluviosolurile entice. Ele necesită intervențiile cele mai complexe și costisitoare pentru a le aduce la un nivel corespunzător de fertilitate și productivitate. Solurile hidromorfe au o pretabilitate limitată, datorită excesului temporar, prelungit sau permanent de umiditate. Drenarea și afânarea, însoțite de îngrășăminte, corect stabilite în funcție de sol, destinație și factori ecologici externi au ca rezultat diversificarea utilizării și mărirea productivității acestor soluri.

Regosolurile , fiind soluri accentuat erodate, soluri la care procesul de eroziune depășește ritmul natural de pedogeneza, pun cele mai dificile probleme prin rentabilitatea lor redusă. Ele afectează doar 9,91 ha (0,29%). Măsurile ameliorative pe astfel de soluri au în vedere atenuarea eroziunii și alunecărilor pe pante, regularizarea scurgerii cu reținerea apei necesare plantelor, suplimentarea substanțelor nutritive.

Aluviosolurile entice, fiind soluri incipiente, în formare, slab aprovizionate cu humus, au o fertilitate redusă , suprafață prielnică pentru dezvoltarea pajiștilor slab productive.

Solurile cu potențial scăzut de fertilitate ocupă doar 6,82% din suprafața totală comunei Verești.

Prin urmare, putem trage concluzia că 84,06% din suprafața comunei Verești este ocupată de soluri cu potențial natural moderat de fertilitate, ceea ce contribuie la dezvoltarea agriculturii, reprezentată atât prin cultura plantelor cât și prin creșterea animalelor.

În urma identificării profilelor de sol și tipurilor de sol putem trage concluzia că unele din aceste tipuri de sol pot fi folosite ca terenuri silvice.

Tipurile de sol care pot fi împădurite sunt: regosolurile și aluviosolurile entice.

Pentru împădurirea terenurilor din clasa Protisoluri tipul Regosoluri am putea folosi următoarele formule sau compoziții din speciile silvice prevăzute mai jos:

-75 Sc, 12,5 Fr (Ml, Ci, Mj), 12,5 Lc (So, Sa, Co)

Notă: Sc-salcâm; Fr-frasin; Ml-mălin; Ci-cireș; Mj-mojdrean; Lc-lemn câinesc; So-salcie de nisipuri; Sa-sânger; Co-corn

Pentru împădurirea terenurilor din clasa Protisoluri tipul Aluviosoluri entice am putea folosi următoarele formule sau compoziții din speciile silvice prevăzute mai jos:

-100 Cn (Dd, Sl)

Notă: Cn-cenușer; Dd-dud; Sl-sălcioară

Pentru împădurirea terenurilor unor terenuri din zona de deal a comunei Verești am putea folosi următoarele formule sau compoziții din speciile silvice prevăzute mai jos:

– f1= 60 Go 15 Am.f (Ci, Fr, Pa, St.r) 10 Aj (Ca, Ju, Ml, Mj, Pa ) 15 Arb (Al, Ca, Lc, Pd, Sm, Sa)

Notă: Go-gorun; Am.f amorfe; Ci-cireș; Fr-frasin; Pa-paltin; St.r-stejar roșu; Aj-ajutor specii de: Ca-carpen; Ju-jugastru; Ml-mălin; Mi-mojdrean; Arb-arbuști; Al-alun; Lc-lemn câinesc; Pd-păducel; Sm-salcie moale; Sa-sânger

– f2= 50 An.n (An) 50 Am.f (Fr, Me, Pl, Sa.p)

Notă: An.n-anin negru; An-anin; Am.f-amorfe; Fr-frasin; Me-mesteacăn; Pl-plop; Sa.p-salcie pletoasă

7. CONCLUZII. DISCUȚII. RECOMANDĂRI

1. În comuna Verești, condițiile fizico-geografice (relieful, clima, solurile) favorizează dezvoltarea agriculturii.

2. Solurile care predomină în această comună sunt Clasa Protisoluri cu tipul Regosol și Aluviosol, Clasa Luvisoluri cu tipul Preluvosol și clasa Hidrisoluri cu tipul Gleisol.

3. Condițiile climatice (temperatura și precipitațiile) sunt favorabile în perioadele de vegetație ale plantelor de cultură, iar solurile sunt fertile, în special pentru culturile de cartofi și sfeclă de zahăr, împreună cu cele de porumb, grîu, legume și zarzavaturi.

4. În comuna Verești avem soluri accentuat erodate, care le-am putea folosi la împădurire cu diferite specii de arbori și arbuști.

5. pH-ul solului în comuna Verești este cuprins înte 5,0-5,5, moderat acid.

Recomandări

Protecția și conservarea solurilor din comuna Verești, constituie o strică necesitate în perioada actuală deoarce el asigură hrana plantelor, animalelor, precum și o mare parte din materia primă pentru industrie.

Împădurirea terenurilor cu solurile accentuat erodate (Regosolurile) și solurile slab aprovizionate cu humus (Aluviosolurile entice) în locul culturilor agricole.

Prin împădurirea acestor terenuri s-ar reduce și cantitatea de ierbicide, insecticide și alte substanțe chimice care favorizează poluarea mediului încoljurător.

În urma valorificării împăduririlor se obțin venituri mult mai mari decât în valorificarea culturilor agricole.

8. REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

1.Coșar P.-Elemente de geografie locală, 2013, Suceava;

2. Arhivă Primăria Verești,1998

3. *** Ghid practică agricolă

Solul din Lunca Siretului-Corocăiești

Orizontul

Salcii pe Lunca Siretului-Corocăiești

Râul Siret- Corocăiești

Râul Siret-Corocăiești

Culturi de plante din Lunca Siretului-Corocăiești

Lucernă

Ovăz

Porumb

Cartofi

Morcov

Teren pregătit pentru răsădirea culturii de varză

Fasole

Floarea soarelui

Cultură de fasole pe malul râului Siret

Cultură de floarea soarelui pe malul râului Siret

Malul râului Siretului

Solul luto-nisipos și cultura de fasole

Râul Siret –Bursuceni

Râul Siret-Bursuceni

Culturi de plante din Lunca Siretului Bursuceni

Păstârnac

Mărar

Orz de vară

Ceapă

Nr. probe 601 – 650

Buletin de analiză
…………………………………………………………………………………….