Calificarea Tehnician Optometrist

CALIFICAREA: TEHNICIAN OPTOMETRIST

CUPRINS

Argument

Capitolul 1. Analizatorul vizual

1.1 Părțile componente ale ochiului uman: descriere, rol

1.2 Fiziologia ochiului: procesele de bază ale funcției vizuale, acomodația, fenomenele de reflexie, refracție, difracție, interferență în componentele oculare, fenomenele fizico-chimice și electrice, refracția statică și dinamică

1.3 Viciile de refracție specifice ochiului uman: miopie, hipermetropie, astigmatism, presbiopie – descriere

Capitolul 2. Consultația optometrică

2.1 Prezentarea cabinetului de optometrie

2.2 Studiu de caz

Capitolul 3. Ochelarii de corecție

3.1 Prezentarea atelierului de montaj ochelari și a magazinului de comercializare a ochelarilor și produselor aferente

3.2 Părțile componente ale ochelarilor de corecție

3.3 Lentilele necesare corecției

3.4 Montura ochelarilor

3.5 Montarea și adaptarea ochelarilor

3.6 Consilierea clientului purtător de ochelari

Capitolul 4. Planul de afaceri

Bibliografie

Anexe

Argument

Optica este o ramură a fizicii care studiază proprietățile și natura luminii, modul de producere a acesteia, legile propagării și interacțiunii luminii cu substanța. Și mecanica este tot o ramură a fizicii care se studiază modul în care se schimbă poziția corpurilor. Ambele au ajutat la dezvoltarea domeniului opticii medicale, optica fiind o ramură de bază în medicină, al cărei obiect de studiu este acuitatea vizuală.

Optometria oftalmică este știința care se ocupă de investigarea funcțioanării sistemului vizual al omului, analiza rezultatelor, evidențierea problemelor, recomandarea metodelor și mijloacelor de ameliorare a funcționării, în vederea obținerii confortului vizual în legătură cu nevoile subiectului, dar fără agresare medicală dăcă este posibil.

Cei care lucrează în domeniul opticii medicale trebuie să aibă cunoștințe din toate cele trei domenii: optică, mecanică, medicină, astfel încât să găsească soluțiile cele mai bune pentru rezolvarea problemelor pacienților.

În România, este nevoie de tehnicieni optometriști, această calificare fiind esențială pentru descoperirea la timp a problemelor vizuale și recomandarea ochelarului potrivit, ochelar care trebuie să mulțumească pacientul prin calitatea monturii. Calificarea de tehnician optometrist este foarte importantă deoarece acesta este cel care: realizează examenul preliminar, realizează examenul analitic funcțional, recomandă metodă și mijloace de prevenire și amelioare a problemelor vizuale. Tot tehnicianul optometrist alege lentile de contact specifice cazului și consiliază clienții purtători de lentile de contact. De exemplu, pentru execuția și adaptarea ochelarilor, tehnicianul optometrist analizează datele necesare în vederea montării lentilelor de ochelari; execută montarea lentilelor de corecție și protecție în monturi de ochelari; utilizează tehnici de adaptare a ochelarilor de corecție și protecție, consiliază clienții în utilizarea ochelarului realizat; realizează lucrări de întreținere și reparare specifice ochelarilor.

Motivul principal pentru care am ales această temă a lucrării este acela că problemele de vedere sunt tot mai numeroase la nivelul populației, iar acest lucru este cauzat de alimentația nesănătoasă, de numărul mare de ore petrecut în fața calculatorului/ televizorului. Ochii sunt fereastra sufletului și e nevoie să fie ocrotiți și atent supravegheați încă din primii ani de viață. Pentru ca acest lucru să fie posibil este nevoie de educație în domeniul opticii medicale, astfel încât oamenii să apeleze cu încredere la oftalmologi pentru a depista din timp eventualele probleme de vedere. Uniunea Europeană, din moment ce a susținut proiectul din care face parte calificarea de tehnician optometrist, va acorda, cu siguranță, fonduri nerambursabile pentru educarea cetățenilor și pentru asigurarea sănătății ochilor acestora.

Prin intermediul lucrării am dorit să ofer cât mai multe informații despre ochi/ analizatorul vizual, viciile de refracție, tratamentul acestor vicii, dar și metodele de investigare și corectare a problemelor vizuale. Am prezentat un studiu de caz, o pacientă de doar 24 de ani, care, în urma investigației, a aflat că are nevoie de dioptrii sferice de -3, la ambii ochi și că are nevoie urgentă de ochelari de corecție sau de lentile de contact. Pacienta a optat pentru ochelari de corecție, astfel că am descris elementele acestora, precum și în ce a constat controlul oftalmologic. Am vorbit și despre dotarea eficientă a cabinetului de optică medicală, a atelierului de montaj ochelari, a magazinului de comercializare a ochelarilor, urmând ca, la final, să fie elaborat un plan de afaceri în domeniul opticii medicale.

Capitolul 1. Analizatorul vizual

Simțul văzului, auzului și cel kinestezic au rol în orientarea conștientă în spațiu și în menținerea poziției corpului. Analizatorul vizual este format din ochi (aici se găsesc receptorii pentru undele luminoase), căi de transmitere și zone de proiecție corticală.

1.1 Părțile componente ale ochiului uman: descriere, rol

Ochiul este un organ pereche, format din globul ocular și organele anexe ale acestuia.

Globul ocular reprezintă segmentul periferic cu rol receptor. Acesta este așezat în orbită, are o formă aproximativ sferică și diametrul anteroposterior de aproximativ 2,5 cm. Este format din tunici (membrane) și medii refringente (anexa 1). Tunicile sunt externă, mijlocie și internă. Mediile refringente ale globului ocular sunt reprezentate de cornee, cristalin, umoarea apoasă și corpul vitros. Ele formează sistemul dioptic al ochiului. Globul ocular este învelit la exterior de o membrană conjunctivă și de grăsimea perioculară cu rol protector.

Tunica externă are 2 porțiuni: sclerotica și corneea.

Sclerotica (sclera) are rol de protecție, fiind o membrană conjunctivă albă, opacă și dură. La partea posterioară, are o regiune perforată străbătută de fibrele nervului optic. Această regiune se mai numește lama ciuruită sau lamina cribrosa.

Corneea continuă sclerotica în porțiunea anterioară a tunicii externe. Corneea este primul mediu de refracție întâlnit de razele luminoase și funcționează ca o lentilă convergentă. Are rolul unei lentile convergente, are formă bombată, este transparentă și structurile epitelio-conjunctive care o alcătuiesc sunt organizate pe 5 straturi. Corneea este bogată în terminații nervoase libere, care provin din ramurile nervului optic. Aceasta este lipsită de vase de sânge și conține aproximativ 78% apă. De la nivelul corneei, pleacă mai multe reflexe: reflexul de lăcrimare, reflexul iridoconstrictor, reflexul corneo-palpebral (reflexul de clipire), diverse reflexe vasodilatatoare.

Tunica mijlocie sau tunica vasculară este reprezentată de coroidă, corpul ciliar și iris. Coroida căptușește sclerotica până aproape de locul în care aceasta din urmă se continuă cu corneea. Coroida se află spre partea posterioară a globului ocular, unde are un orificiu ce corespunde lamei ciuruite. Înaintea ecuatorului globului ocular, în partea anterioară, are un aspect festonat și formează „ora serrata”. Culoarea coroidei este brun-negricioasă și, în structura sa, prezintă vase sanguine și celule pigmentare, care sunt așezate pe 3 straturi. Vasele de sânge au rol nutritiv, în special pentru retină, iar celulele pigmentare formează o cameră obscură în globul ocular.

Corpul ciliar sau zona ciliară este situat în continuarea coroidei, spre partea anterioară a globului ocular, fiind cuprinsă între ora serrata și iris. Acesta are formă triunghiulară, cu baza spre iris și vârful spre ora serrata. Corpul ciliar prezintă 2 formațiuni: mușchiul ciliar și procesele ciliare. Așezat pe partea superioară a corpului ciliar, mușchiul ciliar este format din fibre musculare netede, cu traiect meridional, radial și circular. Mușchiul ciliar, prin relaxarea aparatului suspensor al cristalinului, intervine în acomodarea vizuală la distanță, trăgând, anterior, prin contracție, coroida. În ceea ce privește procesele ciliare, acestea sunt formațiuni conjunctive, așezate radiar, în profunzimea corpului ciliar. Sunt formate din țesut conjunctiv, epitelial, vase sanguine (ghemuri capilare). Ca număr sunt între 70-80 și de ele se prinde zonula Zinn. În procesele ciliare, printr-o filtrare a plasmei sanguine, se formează umoarea apoasă și sticloasă.

Irisul este o membrană circulară, care se leagă de partea anterioară a corpului ciliar și continuă tunica mijlocie la acest nivel. În mijlocul irisului se află pupila. În structura sa, irisul are 5 straturi. Stratul propriu al irisului este format din fibre musculare netede, vase sanguine, fibre nervoase și celule conjunctive, care conțin pigmentul care determină culoarea irisului. Fibrele musculare netede sunt radiare (formează dilatatorul pupilei) și circulare (formează constrictorul pupilei). Mușchii ciliari și cei ai irisului alcătuiesc mușchii intrinseci ai globului ocular. Terminațiile parasimpatice formează fibrele nervoase. Acestea provin din nervul oculomotor comun (III), care inervează fibrele circulare ale irisului și ale mușchiului ciliar și fibrele simpatice provenite din ganglionul cervical superior, care inervează fibrele radiare ale irisului. Micșorarea pupilei se numește mioză, iar dilatarea ei midriază. 

Irisul are 3 funcții:

împiedică trecerea luminii prin părțile periferice ale cristalinului, reducând astfel aberațiile

crește adâncimea focarului ocular, prin micșorarea pupilei

servește la dozarea luminii care ajunge la retină, fiind similar diafragmei de la aparatul foto (face acomodarea față de intensitatea luminii).

Tunica internă (retina) (anexa 2) este acea formațiune de natură nervoasă, care captușește tunica mijlocie, pe toată întinderea ei. Regiunea posterioară a retinei (retina propriu-zisă sau optică), captușește coroida până la ora serrata. Aceasta prezintă 2 zone, în partea posterioară: pata galbenă și papila optică sau punctul orb. La capătul posterior al axului antero-posterior al ochiului, se află pata galbenă (macula lutea), de culoare galbenă, așa cum îi spune și numele. Pata galbenă este lipsită de vase sanguine și, central, prezintă o scobitură (fovea centralis), cunoscută drept zona de acuitate vizuală maximaă. În dreptul lamei ciuruite, mai jos de pata galbenă, se află pupila optică galbenă, de culoare albicioasă. Aceasta nu are funcții receptoare și reprezintă punctul de convergență al tuturor fibrelor nervoase care formează nervul optic.

Retina optică este alcătuită din 2 foițe: 

– foița externă (stratul pigmentar), formată din celule cu pigmenți, care pot trimite prelungiri printre celulele primului strat al foiței interne, formând în jurul celulelor de aici (conuri și bastonașe) un fel de cameră obscură. Este așezată spre coroidă, având, pentru retină, rol protector, prin absorbția radiațiilor calorice și luminoase prea puternice, însă, concomitent, nu permite difuzia luminii spre sclerotică. Celulele pigmentare asigură nutriția acestora și transformarea vitaminei A din retină, dar și degradează resturile discurilor celulelor fotoreceptoare.

– foița internă (retina senzorială) este partea fotoreceptoare. Este formată din celule de susținere (cu rol metabolic) și din 5 categorii de celule nervoase, care sunt dispuse stratificat. Celulele sunt: celule vizuale (conuri și bastonase), de asociație, amacrine (interneuroni cu axoni lungi și ramificați, fără dendrite), celule multipolare (ganglionare – deutoneuronul căii optice), celule bipolare (protoneuronul căii optice (sinapsa cu celulele cu conuri sau bastonașe) și neuroni bipolari orizontali giganți cu arborizații dendritice și axon (pentru sinapsa cu celulele cu conuri). Aceste categorii determină 9 straturi, dintre care unele sunt formate din corpul neuronilor, altele din fibrele acestora. Cele 10 straturi ale retinei sunt unite între ele prin celule orizontale, care determină convergența impulsurilor subliminare și transformarea lor în impulsuri liminare. Cele 10 straturi ale retinei, de la coroidă spre interiorul globului ocular, sunt: stratul pigmentar, stratul celulelor vizuale, membrana limitantă externă, stratul granular extern, stratul plexiform extern, stratul granular intern, stratul plexiform intern, stratul neuronilor multipolari, stratul fibrelor optice, membrana limitantă internă.

O celulă vizuală (neuron unipolar) are un segment extern, unul central în care se găsește nucleul și un segment intern (anexa 3). După forma segmentului extern, celulele vizuale sunt cu bastonaș și con. Celula cu bastonaș are, la segmentul extern, o formă cilindrică. Bastonașul conține o substanță fotosensibilă numită purpur retinian (rodopsina). Aceasta este formată din scotopsină și retinen (derivat de vitamina A). Sub acțiunea luminii, legătura dintre aceste componente se rupe, refăcându-se la întuneric. Segmentul intern al celulei are un buton ce coține mitocondrii. Celula cu con conține purpur retinian (iodopsine) format din retinen și fotopsine. Segmentul intern are un disc ramificat ce conține mitocondrii.

În structura retinei, sunt 125 milioane celule cu bastonaș și 5-7 milioane celule cu conuri, repartizate neuniform. În fovea centralis, sunt numai celule cu conuri, iar, la periferie, multe celule cu bastonașe. De vederea nocturnă, la lumina slabă, sunt responsabile bastonașele, în timp ce de vederea diurnă sunt responsabile celulele cu conuri.

Înapoia irisului este situat cristalinul, un organ de forma unei lentile biconvexe, care nu are vase și nervi. Este organul activ al acomodării. Cristalinul este transparent, nu conține vase de sange, conține 65% apă, 35% proteine, este învelit la periferie de o capsulă (cristaloidă) și ținut în poziție de zonula Zinn. Acesta are 2 fețe (anterioară și posterioară) și un ecuator sau circumferință. Fața anterioară vine în raport cu pupila, irisul și procesele ciliare. Între ea și iris se delimitează camera posterioară a globului ocular. Fața posterioară vine în raport cu corpul vitros. Marginea circulară se numește ecuator, reprezintă locul de prindere a ligamentului suspensor (zonula Zinn) și se prinde de corpul ciliar cu capătul extern, iar de ecuatorul cristalinului se prinde cu capătul intern. La batrâni, deshidratarea cristalinului produce presbiția, iar, la diabetici, hiperglicemia realizeaza miopie, prin hiperhidratarea acetuia. Cristalinul își modifică curbura fețelor, sub acțiunea mușchilor circulari ciliari.

Umoarea apoasă este un mediu refringent cu indicele de refracție de 1,33. Cavitatea globului ocular situată înaintea cristalinului este împărțită de iris în 2 camere: una cuprinsă între iris și cornee, numită camera anterioară, și cealaltă, mai mică, cuprinsă între iris și cristalin, numită camera posterioară. Camerele sunt umplute cu un lichid transparent, numit umoarea apoasă, produsă de procesele ciliare, și comunică prin pupilă.

Corpul vitros, format din membrana hialoidă externă și umoarea sticloasă internă (semilichidă, gelatinoasă), este situat între cristalin și retină.

Organele anexe ale globului ocular sunt: organe de mișcare și de protecție (anexa 4).

Organele de mișcare sau mușchii extrinseci ai globului ocular sunt în număr de 6, dintre care 4 drepți și 2 oblici și se inseră pe sclerotică.

Mușchii drepți sunt:

1) dreptul superior – duce globul ocular în sus și puțin lateral. Inervat de nervul III

2) dreptul inferior – duce globul ocular în jos și puțin înauntru. Inervat de nervul III

3) dreptul intern – duce globul ocular înauntru în plan orizontal. Inervat de nervul III

4) dreptul extern – duce globul ocular în afara în plan orizontal. Inervat de nervul VI

Mușchii oblici sunt:

1) oblic superior – duce globul ocular în jos și spre interior. Inervat de nervul IV

2) oblic inferior – duce globul ocular în sus și în afară. Inervat de nervul III

Nervii orbitei sunt de două tipuri:

nervi motori (III, IV, VI), care inervează mușchii striați ai globului ocular și ridicătorul pleoapei superioare;

nervi senzitivi, reprezentați de ramurile nervului oftalmic din trigemen (V), care asigură inervația senzitivă intraorbitală prin ramurile sale nasal, frontal și lacrimal.

Organele de protecție sunt reprezentate de sprâncene, pleoape, conjunctiva, artera oftalmică, capsula lui Tenon, grăsimea orbitară și aparatul lacrimal.

Pleoapele sunt două repliuri musculo-membranoase care protejează anterior globul ocular. În interior, acestea au o membrană fibroelastică, numită sept orbital, și un mușchi pielor, numit orbicularul pleoapelor.

Spre partea laterală a pleoapelor, pe marginile lor libere, se află genele (cili), aci peri care au glande sebacee și sudoripare modificate.

Sprâncenele sunt cele două proeminențe situate deasupra pleoapei superioare, care au rol protector. Spre partea internă, pezintă peri sprâncenari, fiind mai voluminoas, iar profund un mic mușchi pielos, numit mușchiul sprâncenos.

Conjunctiva este o mucoasă fină. Ea se reflectă superior, inferior și intern după ce tapează fața internă a pleoapelor. Astfel, se formează funduri de sac, pentru tapetarea feței externe a globului ocular la exteriorul scleroticii, după care se continuă cu epiteliul anterior al corneei.

Aparatul lacrimal este format din mai multe formațiuni anatomice. Glanda lacrimală este o glandă exocrinaă, fiind aflată pe plafonul orbitei, în partea anterioară și laterală. Aceasta își trimite secreția – lacrimile să spele permanent fața anterioarăa globului ocular, prin fundul de sac conjunctival superior. Lacrimile se adună apoi în lacul lacrimal, în unghiul intern al ochiului. Lacrimile se adună într-un mic rezervor membranos – sacul lacrimal, printr-un sistem de canalicule lacrimale, aflate în fiecare margine liberă, mai puțin întinsă, a ploapelor (care nu prezintă cili). Sacul lacrimal se continuă în jos cu un canal lacrimo-nazal, care se deschide în partea anterioară a meatului inferior din fosa nazală.

Artera oftalmică, prin colateralele ei, vascularizează formațiunile anatomice intraorbitale, inclusiv globul ocular. Aceasta este un ram din carotida internă.

Capsula lui Tenon este o membrană conjunctivă care învelește polul posterior al globului ocular, arată ca o seroasa, și ancorează globul ocular la pereții orbitei, prin niște ligamente fibroase.

Grăsimea orbitară umple spațiile rămase libere din interiorul orbitei.

1.2 Fiziologia ochiului: procesele de bază ale funcției vizuale, acomodația, fenomenele de reflexie, refracție, difracție, interferență în componentele oculare, fenomenele fizico-chimice și electrice, refracția statică și dinamică

Procesele de bază ale funcției vizuale

Funcția vizuală a omului este caracterizată de trei procese diferențiate și coordonate. Acestea sunt: focalizarea, binoculizarea și identificarea, pe care le vom prezenta succint, astfel:

Focalizarea – este procesul care, prin sistemul optic al ochiului, permite sistemului vizual să stabilească o punere la punct a imaginii, pentru orice obiect din spațiul observat. În mod particular, această capacitate este  esențială în vederea aproape.

Binoculizarea – constă în coordonarea mișcărilor celor doi ochi pentru a se centra pe un punct oarecare din spațiu, în același timp cu punerea la punct. În timpul dezvoltării individului copil, binoculizarea se stabilește în armonie cu progresele de postură, motricitatea și coordonarea în ansamblul corpului.

Identificarea – este procesul prin care, în cursul dezvoltării, informațiile senzoriale vizuale se armonizează cu maturizarea celorlalte simțuri și se integrează la nivelul centrilor corticali. Se dezvoltă percepția de mișcare, de culoare a formelor, a detaliilor și reliefului, pornind de la senzațiile vizuale brute. Acest aspect duce la o formă elaborată a reprezentărilor vizuale, precum: recunoașterea simbolului scris.

Procese vizuale prezentate sunt asociate atât între ele cât și cu ansamblul corpului.

În funcțiile organismului, se deosebesc trei domenii:

domeniul vieții vegetative, al funcțiilor de bază (respirația, digestia, circulația sanguină, reproducerea), realizat de domeniul visceral;

domeniul vieții de relație (deplasări, mișcări în spațiu), care sunt susținute de sistemul osos, sistemul muscular și postural și sunt coordonate de aparatul neuromotor, formând sistemul scheletic;

domeniul vieții mentale se desfășoară în jurul posibilităților de abstracție și reprezentare. Mesajele emanate de corp și de lumea exterioar, precum și toți stimulii sunt integrați, decodificați în cortex de funcții cerebrale complexe, alcătuind sistemul cortical.

Funcțiile vizuale sunt în relație cu funcțiile organismului, conform următoarei scheme:

sistem visceral – focalizare;

sistem scheletic – binoculizare;

sistem cortical – identificare.

Relațiile între focalizare, binoculizare și identificare

Din dezvoltarea armonioasă a celor trei procese, rezultă o unitate funcțională specială și anume: punerea la punct, coordonarea și decodificarea.

Mișcările diverselor structuri declanșează acomodarea, astfel că sistemul vizual își modifică focalizarea ținând cont de distanța aflată până la obiectul vizat. Gradul de acomodare informează asupra cantității de energie pe care sistemul emetrop trebuie să o furnizeze, pentru a se ajusta la stimulare.

Focalizarea satisface legea „efortului minim”. Echilibrul sistemului vizual pentru vederea departe corespunde unei hipermetropii de + 0,50 și + 0,75 dpt. În vederea aproape, echilibrul este între + 1,25 și + 1,75 dpi, în același timp, la maturitate, echilibrul binocular al omului corespunde unei exoforii de 0,50 pdpt pentru vederea departe.

Relația focalizare – binoculizare

Focalizarea și coordonarea binoculară sunt susținute de sistemul visceral și de sistemul scheletic. Primul sistem este comandat de sistemul nervos autonom (căile simpatice), iar cel de-al doilea sistem este comandat de sistemul nervos central. Sistemele acestea au relații de funcționare, ceea ce explică sinergia acomodare – convergență (focalizare – binoculizare). Cu toate acestea, relația dintre focalizare și binoculizare este destul de elastică. Valoarea convergenței variază, în proporții sensibile, în funcție de acomodarea/ distanța dată.

Relația focalizare – identificare

Se ajunge rar la o acuitate a ochiului ametrop normală, în caz de ametropie monoculară importantă, chiar cu cea mai bună compensare optică. Echilibrul optic este adesea imprecis, dacă acuitatea vizuală este limitată.

Relația binoculizare – identificare

În ceea privește acuitatea vizuală, anumite probleme de binoculizare au o incidență asupra identificării vizuale, cum este cazul focalizării greșite, al instabilității fixării care pot determina nistagmusul. Lectura este, de exemplu, un act vizual care asociază o mișcare musculară autonomă (mișcare coordonată a ochilor care urmăresc un rând sau trec de la un rând la altul), cu decodificarea simbolului scris. Se folosesc binoculizarea și identificarea vizuală, care se bazează pe focalizare precisă și permanentă.

Analiza comportamentelor

Sunt trei faze care permit clasarea comportamentelor, și anume:

faza structurală – cuprinde structurile proprii sistemului studiat;

faza funcțională – cuprinde componentele permise de structurile oculare, care devin dinamice;

faza operațională – cuprinde comportamentele la care trebuie să ajungă sistemul studiat, în momentul în care este perfect echilibrat, sistemul devenind eficace la acest nivel.

Există relații directe și indirecte între faze, fiecare dintre faze fiind împărțită în trei aspecte, pentru stabilirea relațiilor.

Aspectul static: printre structurile care compun sistemul considerat unele sunt mecano-statice. Aspectul ajută componentele de bază, care, pentru a deveni eficace, au nevoie de elemente motoare.

Aspectul dinamic: anumite structuri sunt în raport mai strâns cu motricitatea, astfel că faza funcțională, în ceea ce privește aspectul dinamic, poate fi ilustrată de mișcările reflexe care preced mersul la noul născut. Aspectul dinamic este caracterizat de variațiile de viteză și de suplețe, în faza operațională.

Aspectul control: orice sistem viu este informat de consecințele actelor sale pe termen mai lung sau mai scurt. Acest tip de aspect se referă la retroacțiunile și reajustările care pot duce la performanțe noi.

Analiza comportamentelor în procesul de focalizare

Faza structurală

Aspectul static este caracterizat prin ansamblul de dioptrii ai ochiului și retina ca ecran.

Aspectul dinamic este definit de elementele necesare pentru modificarea structurilor statice. Mușchii ciliari și muschii irisului formează elementele dinamice ale fazei structurale.

Aspectul control: acțiunea elementelor musculare trebuie reajustată în permanență. Ca urmare a variației iluminării retinei, contracțiile irisului și mușchii ciliari sunt comandați de un centru nervos situat în trunchiul cerebral. Pentru reflexul acomodativ, retina, nervul optic și cortexul vizual realizează o cale senzorială. Trunchiul cerebral (centru al reflexelor primitive) și cortexul sunt implicați în reglarea mecanismelor dioptrice.

Faza funcțională

Aspectul static: începe faza funcțională în prezența unei stimulări corespunzătoare. Rolul fundamental al fazei funcționale este focalizarea, rezultat al structurilor dioptrice.

Aspectul dinamic: ca urmare a activității mușchilor ciliari, focalizarea se poate adapta diferitelor elemente din spațiul obiect, iar, la rândul lor, mușchii ciliari modifică curburile cristalinului. Fenomenul este involuntar. Indiferent de modificările sistemului, posibilitățile de modificare dioptrică sunt utilizate pentru menținerea punerii la punct.

Aspectul control: pentru o funcționare eficace, corespunde modificărilor celor mai des folosite.

Sistemul dioptrie are capacitatea mare de variație, dar funcționarea sa normală trebuie să se realizeze într-un interval restrâns, necesar pentru o activitate prelungită. Această capacitate permite menținerea focalizării iîn jurul unei poziții de echilibru.

Faza operațională

Aspectul static: în timp ce focalizarea realizată la faza funcțională era grosieră, la nivelul operațional, pentru a atinge starea de echilibru, ansamblul structurilor oculare se armonizează. Starea de emetropie presupune focalizarea unui obiect aflat la infinit. Ochii, statistic normali, au o ușoară hipermetropie 0,50 și 0,75 dpt, în situția de echilibru. Aceasta rezervă este indispensabilă și permite să fie, în mod constant, oscilantă și pregatită pentru orice reajustare. În societatea modernă, în vederea aproape, echilibrul este realizat pentru 1,25 și 1,75 dpt, mai convex decat în vederea departe.

Aspectul dinamic: echilibrul atins de sistemul emetropie răspunde la stimulări interne și externe. Trebuie să existe o suplețe suficientă (pentru a evita o „supraîncălzire”) și limitată pentru a rămâne precis, pentru ca aceste echilibre să fie stabile și durabile. Microfluctuațiile de acomodare corespund acestui joc funcțional minimal.

Aspectul control: focalizarea se înscrie într-un context global la care participă identificarea. Echilibrul obținut de sistemul dioptrie trebuie să presupună și o decodificare optimă și, reciproc, decodificarea nu trebuie să perturbe echilibrul dioptrie normal. Decodificarea dificilă, poate modifica echilibrul ce nu poate fi realizat, fără o apreciere perceptuală destul de fină.

În anexa 5, este prezentată sinteza anlizei pentru procesul de focalizare.

Analiza comportamentelor în procesul binoculizare

Faza structurală – structurile binoculare reprezentate sunt bazele structurilor comportamentelor care compun această fază. În acest proces, structurile comportamentelor sunt reflexele pe care un individ le are genetic. Acestea sunt: reflexul de orientare, reflexul de compensare, reflexul de versiune.

Aspectul static: vederea binoculară este procesul prin care individul percepe spațiul în care își ghidează deplasările și manipulările. În dezvoltarea organismului, prima postură oculară, este monoculară și se definește în raport cu un sistem, sistem care poziționează ochiul spre obiect și care este de origine reflexă. Antagonismul funcțional existent între periferie și centrul retinei declanșează și ghidează reflexul. Reflexul de orientare are bază genetică, dar are nevoie de exercițiu pentru a se finisa și integra unei activități binoculare complexe.

Aspectul dinamic: menținerea orientării ochilor este asigurată de reflexele de compensare și versiune, care au baza ereditară. Compensarea este reflexul care permite păstrarea orientării cu toate că s-a mișcat capul sau corpul. Atunci când se deplasează obiectul în spațiu, reflexul de versiune este activat. Obiectul deplasat are imaginea pe periferia retinei și o nouă orientare o readuce în fovee. Primele mișcări de versiune sunt sacadate, fiecare sacadă fiind o orientare.

Aspectul control: activitatea reflexelor de compensare și versiune permite degajarea motricității oculare, care se exercită în timpul urmăririlor oculare, în diferite direcții din spațiu, antrenând reflexele de orientare. Se elaborează puțin câte puțin o aliniere foveală stabilă, care consolidează și precizează urmaăririle oculare.

Faza funcțională – este principală în analiza comportamentelor, elaborând centrarea celor doi ochi pe punctul de fixare și variațiile acestei centrări, pentru a trece de la un de privire la altul sau pentru a urmări binocular un obiect în mișcare.

Aspectul static: are drept urmare vederea simultană a obiectului vizat și constă în centrarea simultană a celor doi ochi pe punctul de fixare. Centrarea și vederea simultană sunt dependente una de alta.

Aspectul dinamic: centrarea binoculară și vederea simultană se realizează, pentru un punct din spațiu, la un moment dat. Rezulta variații ale centrării pentru diferite fixări, ceea ce necesită modificări ale tonusului în musculatura extrinsecă a ochilor. Există amplitudini limită de convergență și divergență, care, dacă sunt depășite, se produce diplopia.

Aspectul control: limitele dincolo de care rezultă diplopie nu pot fi atinse în funcționare nomală. Amplitudinea redusă depinde de tendințele de fuziune, activate de jocurile repetate de convergență. Amplitudinea este caracterizată de capacitatea sistemului binocular de a recăpăta instantaneu fuziunea, când o perturbație oarecare a provocat diplopia.

Faza operațională – nu aduce comportamente noi, ci le fixează pe cele existente.

Aspectul static: postura binoculară se dotează cu o rezervă de funcționare, asigurând suplețea sa, rezervă care este constituită, în vederea departe, de o ușoară tendință divergentă (exoforie fiziologică de 0,50 pdpt) ce asigură rapiditatea răspunsului. În vederea aproape, esoforia crește la 4 6 pdpt și corespunde aceleiași nevoi funcționale, ca în vederea departe (pregătire pentru acțiune). Se asigură suplețea și permanența centrării binoculare în vederea aproape și departe. Un echilibru riguros este însoțit de o rigiditate contrarie eficacității binoculare.

Aspectul dinamic: dinamica vederii binoculare este caracterizată prin mișcări de versiune și vergență. Un ochi va prelua conducerea mișcărilor și fixarilor, el fiind de referință sau ochiul director. În timpul lecturii, controlul fixărilor binoculare este mai precis, iar mișcările sunt mai rapide.

Aspectul control: vederii simultane și fuziunii în toate ele spatiului, li se adaugă aprecierea distanțelor prin integrarea funcțiilor binoculare și a experienței locomotorii sau de manipulare. Stereoscopia implică o binocularitate bine stabilită. Orice intermitență în vederea simultană sau defect de centrare binoculară implică stereoscopia. Ea nu este perfectă fără divergența fiziologică care asigură explorări fine, prin suplețea introdusă.

În anexa 6, este prezentată sinteza anlizei pentru procesul de binoculizare.

Analiza comportamentelor în procesul de identificare vizuală

Structura procesului de identificare trebuie să reflecte activitatea senzorială a sistemului vizual.

Senzația este un răspuns specific, integral subiectiv, provocat, în mod normal, de activitatea unui element aferent determinat, cu proiecție corticală bine definită și comportând punerea în joc a neuronilor senzitivi care pot să asigure o stimulare directă.

Faza structurală este dominată de elaborarea senzațiilor. În faza funcțională se elaborează percepții, prin asocierea senzațiilor. Percepția reprezintă o interpretare care, la om, implică o experiență; ea este variabilă, modificabilă, are plasticitate mare, dar și o oarecare fragilitate.

Faza operațională a identificării vizuale e constituită de reprezentări, care presupun evocarea obiectelor în absența lor, în a completa cunoașterea lor perceptuală, prin referire la alte obiecte, care nu sunt percepute în acest moment.

Faza structurală

Aspectul static: identificarea vizuală este procesul prin care individul obține o semnificație din mesajele de origine fotonică. Sensibilitatea la energia fotonică constiuie primul comportament de identificare vizuală.

Aspectul dinamic: unele reacții vizuale par perfect stabilite prin ereditate. Organizarea înnăscută, la nivelul sensibilității, se face după modele vizuale moștenite, care sunt puncte de referință în jurul cărora se organizează sensibilitatea vizuală. Reacțiile corespunzătoare excitării retinei periferice sunt de tip motor: reflexul de orientare spre lumină, reflexul pupilar. Comportamentele primare sunt înlocuite prin conduite mai elaborate (modele perceptive complexe).

Aspectul control: conurația feței rezultă în urma unui comportament dinamic. Constituirea bagajului vizual se face foarte liniar, fără a se pune în relații particulare diversele senzații de lumină, mișcare, culoare. Selectivitatea vizuală constituie punctul de plecare al percepțiilor. O formă primitivă de cunoaștere este acest sentiment difuz al obiectelor și al raportului dintre ele.

Faza funcțională: la această fază contribuie utilizarea retinei centrale și a analizorului cortical, deplasările motoare controlate și manipulările.

Aspectul static: capacitatea de a recepționa energie luminoasă este cuplată la aceea de a selecționa informațiile utile. Alte experiențe senzoriale (tactile, auditive) concurează cu cea vizuală la organizarea spațiului extern. Comportamentul selectiv se regăsește în toate etapele de dezvoltare a identificării vizuale (discriminarea culorilor, asocierea formelor, discriminarea detaliilor). Selecția a două senzații identice într-un ansamblu echivalează cu o filtrare. Primul pas spre facultatea mentală de generalizare îl constituie capacitatea perceptivă de a anliza un ansamblu vizual pentru a extrage asemănările.

Aspectul dinamic: pentru a stabili recunoașterea spațiului luminos, elementele vizuale selecționate în etapa precedentă sunt insuficiente. Etapa dinamică a fazei funcționale înglobează toate funcțiile asociative care conduc la percepții complexe. Ca și senzațiile, asociațiile perceptive, se organizează în jurul unor modele de referință și contribuie la formarea de modele stabile (invarianți) la care individul se poate referi (un cub văzut de la distantață sau de aproape, dintr-o parte sau alta, este identificat întotdeauna ca un cub). Chiar dacă este perceput numai unul din elementele sale, apare capacitatea de constanță de formp, ce permite identificarea unei informații vizuale.

Aspectul control: prezentând succint toate experienâele vizo – motrice trăite în jurul obiectului: bloc de spațiu individualizat care obține formă, când toate stimulările heterogene se reunesc, bagajul perceptiv se organizează controlat. Din diferențierea selectivaă a formei, fondului, detaliului și reliefului, apare conceptul de obiect apare. Elaborarea sa mentală se spijină pe constanța percepției din etapa dinamică.

Imaginile pot fi limitate la: contururile formei (siluete), câteva detalii semnificative (stilizate), un singur detaliu ales (caricatura) și sunt copii precise ale obiectelor într-un spatiu redus la două dimensiuni, prin proiecția formelor reliefului (perspectiva). Analiza blocurilor de spațiu permite aranjarea tuturor informațiilor vizuale, care se organizează într-un „spatiu orientat”.

Noțiunile de sus – jos, dreapta – stânga, înainte – înapoi au valoare în raport cu organizarea laterală a observatorului (lateralitatea).

Faza operațională

Aspectul static: se elaborează reprezentările pe baze perceptuale rezultate din experiența vieții. Chiar fără stimulări luminoase (permanență), obiectul sau spectacolul vizual sunt în continuu prezente în minte. Permanența este consolidată de mecanismele de memorizare și se valorifica prin reamintirea spațiului observat, ce permite să reapară datele vizuale utile (vizualizarea). Omul nu mai are nevoie de simultaneitate între real perceput și imaginar reprezentat, în aceastaă etapă a analizei comportamentelor.

Aspectul dinamic: percepția formelor, detaliilor, contururilor, volumelor este integrată într-o nouă metodă de interpretare: abstracția vizuală legată de ansamblul comportamentelor mentale. Această capacitate devine suportul comunicării vizuale simbolice.

Aspectul control: finisarea comportamentelor vizuale (reprezentărilor) permite o sinteză individuală a spațiului, experiențelor trăite, integrate, simbolizate și stocate în vederea utilizării lor și constituie personalitatea. Etapa control se poate rezuma astfel: construcția de spații simbolice, utilizarea și coordonarea acestor spatii prin gest, vorbă și vizual, conceperea de elemente noi (creativitatea).

În anexa 7, este prezentată sinteza anlizei pentru procesul de identificare vizuală.

Acomodația

Razele paralele ce vin de la o distanță mai mare de 6 metri vor focaliza la 17mm în spatele centrului optic, dând pe retină o imagine reală, mică și răsturnată. Aparatul dioptic al ochiului, simplificat, poate fi gândit ca o lentilă convergentă cu centrul optic la 17mm în fața retinei.

Acomodarea este variația puterii de refracție a cristalinului, în raport cu distanța de la care privim un obiect (punctum remotum – punctum proximum). Punctul proxim (25 cm) este punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar un obiect, cu un efort de acomodare maxim. Punctul remotum (6 metri de ochi) este acel punct care este cel mai apropiat de la care vedem fără acomodare.

Acomodarea pentru vederea la distanță

Mușchiul ciliar este relaxat, zonula Zinn tensionată, iar cristalinul comprimat (crește raza de curbură și scade puterea de convergență), în momentul în care privim un obiect la o distanță mai mare de 6 metri. Concomitent, are loc contracția mușchiului radial al irisului (mediată de simpaticul cervico-toracal), care determină creșterea diametrului pupilar (midriaza). Axele vizuale ale celor doi ochi sunt paralele, razele de lumină vin paralel, focalizează pe retină (foveea centralis) și ochiul emetrop vede clar, fără contracția mușchiului circular ciliar, datorită acestor modificări. Acomodarea la distanțe mai mici de 6 metri se face prin procese inverse celor amintite anterior.

Acomodarea pentru vederea de aproape

Când privim un obiect situat la o distanță cuprinsă între 6 m și 25 cm (punctul remotum – punctul proxim), razele de lumină vin divergent către ochi. Pentru a se realiza focalizarea razelor de lumină pe retină (foveea centralis), trebuie să fie inițiate simultan trei procese reflexe: modificarea curburii cristalinului (acomodarea cristalinului), micșorarea diametrului pupilei și convergența globilor oculari.

Acomodarea cristalinului se realizează datorită contracție mușchiului circular ciliar (mediată de fibrele parasimpatice ale nervului III). Contracția mușchiului este urmată de relaxarea zonulei lui Zinn, care determină bombarea cristalinului, creșterea razei de curbură și creșterea convexității (direct proporțional cu apropierea obiectului de ochi), mai ales pe fața sa anterioară. Aceste modificări determină creșterea puterii de convergență la maxim 34 dioptrii.

Micșorarea diametrului pupilei (mioza) este realizată de contracția mușchilor circulari ai irisului (mediată de fibrele parasimpatice ale nervului III). Mioza limitează cantitatea razelor de lumină divergente ce pătrund în ochi, crește acuitatea vizuală și profunzimea focarului. Profunzimea focarului este distanța cea mai mare de-a lungul căreia deplasarea unui obiect nu modifică imaginea clară de pe retină. 

Convergența globilor oculari reprezintă mișcarea de rotație internă simultană a celor doi ochi și se realizează prin contracția celor doi mușchi drepți interni. Urmarea acestor modificări este convergența axelor oculare și focalizarea razelor pe retină (foveea centralis).

Demonstrarea creșterii convexității feței anterioare a cristalinului în acomodare se face așezând o lumânare în fața ochiului, subiectul fiind într-un mediu întunecos.

Dacă subiectul privește lumânarea care este situată la distanță mai mare de 6 m, se observă la nivelul polului anterior al ochiului, trei imagini: una anterioară, dreaptă, situată pe cornee; una mijlocie, dreaptă dar mai mare, situată pe fața anterioară a cristalinului și una posterioară, răsturnată, situată pe fața posterioară a cristalinului. Aceste imagini se obțin deoarece corneea și fața anterioară a cristalinului se comportă ca niște lentile convexe, pe când fața posterioara a cristalinului, ca o lentilă concavă.

Dacă subiectul privește lumânarea care este situată la distanță mai mică de 6 m, se observă că imaginile mijlocie și posterioară s-au micșorat. Mai evidentă este micșorarea imaginii mijlocii, dată de fața anterioară a cristalinului. Aceste modificări se datorează măriri convexității cristalinului (în special fața anterioară) prin scăderea razei de curbură.

Fenomenele de reflexie, refracție, dispersie, difracție

Câteva dintre fenomenele opticii sunt reflexia, refracția, dispersia și difracția.

Reflexia (anexa 8) este fenomenul prin care lumina este respinsă, în totalitate sau în parte, atunci când întâlnește un mediu diferit. Este de două feluri: reflexie speculară, atunci când lumina este reflectată simetric (cum este cazul suprafețelor lucioase) și reflexie difuză, atunci când lumina este reflectată în toate direcțiile, aleator (o suprafață mată). Oglinda produce o reflexie speculară, o piatră produce o reflexie difuză.

Reflexia undelor luminoase este analogă reflexiei undelor mecanice cu deosebirea că, în cazul acestora din urmă, este necesar un mediu transparent, inclusiv vidul.

Reflexia se face astfel încât:

– raza incidentă SI, raza reflectată IR și normala IN în punctul de incidență sunt în același plan

– unghiul de incidență este egal cu unghiul de reflexie i' (i = i'). La reflexia luminii de pe un mediu mai puțin refringent (n1) pe unul mai refringent (n2 > n1) se pierde un λ/2 în punctul A; în cazul invers, nu se pierde nimic (punctul B). După cât de regulată este forma geometrică a suprafeței reflectătoare, reflexia se clasifică în reflexie regulată și reflexie difuză.

Refracția (anexa 9) apare atunci când lumina își schimbă direcția la intrarea în alt mediu, datorită faptului că i se schimbă viteza. Refracția se observă ușor, dacă privim un pai într-un pahar de apă. Paiul va apărea îndoit, cu linia de îndoitură la suprafața apei. Lumina se refractă în apă datorită faptului că viteza ei în apă este mai mică decât viteza în aer. Curcubeul este rezultatul refracției luminii în interiorul picăturilor de apă din atmosferă și a dispersiei acesteia la ieșire, iar culorile lui se datorează faptului că lumina este compusă din mai multe lungimi de undă care sunt refractate mod diferit.

Schimbarea direcției razei de lumină care cade pe suprafața de separație a două medii transparente diferite, trecând în celălalt mediu, poartă numele de refracție. Ea se face astfel încât:

– raza incidentă SI, raza refractată IR și normala IN se găsesc în același plan.

Raportul este o constantă și poartă numele de indice de refracție relativ al mediului doi în raport cu primul:

Dacă primul mediu este vidul, atunci indicele de refracție al mediului doi față de vid se numește indice de refracție absolut al mediului doi (n2). Dacă indicii de refracție absoluți ai celor două medii sunt n1 și n2 atunci legea refracției se poate scrie sub forma:

O consecință a legii a doua a refracției este fenomenul de reflexie totală. La trecerea luminii dintr-un mediu mai refringent (cu n mai mare) într-un mediu mai puțin refringent, raza de lumină se depărtează de normală. Există un unghi de incidență limită (l), mai mic ca π/2, pentru care unghiul de refracție r = π/2. Pentru i > l, raza de lumină se reflectă, întorcându-se în mediul din care a venit. Din relația, cu notația i = l, când r = π/2, rezultă:

Deoarece diferitele varietăți de sticlă optică au indicele de refracție absolut cuprins între 1,5 și 1,6, unghiul limită l la suprafața de separație dintre sticlă și aer, conform relației, este mai mic decât 45°. Pe acest fapt se bazează construcția prismei cu reflexie totală folosită în componența unor instrumente optice la schimbarea direcției unui fascicul luminos, răsturnarea și întoarcerea lui. Folosirea prismei cu reflexie totală în locul oglinzilor metalice lucioase prezintă avantaje determinate de marea rezistență mecanică și chimică a sticlei.

Un alt exemplu de aplicare a reflexiei totale îl întâlnim la fibra optică. Transmisia luminii printr-o astfel de fibră se datorează reflexiilor totale multiple pe pereții firului. O fibră optică este un fir de sticlă, cu indicele de refracție n1, cu diametrul mult mai mic decât lungimea sa, învelit cu o cămașă de sticlă mai puțin refringentă, adică n2 < n1.

Un fascicul de fibre optice asamblate într-un înveliș elastic poartă denumirea de conductor optic. Există două tipuri de conductori optici:

a) conductorii de lumină prin care se transmit semnale luminoase modulate în timp (în acest caz poziția relativă a firelor între ele nu contează).

b) conductori de imagini prin care se transmit semnale luminoase modulate în spațiu și timp (firele au o poziție relativ fixă). Fibrele optice au și capătă pe zi ce trece o largă aplicabilitate în telecomunicații, medicină, etc.

Dispersia este un fenomen derivat din refracție, care, atunci când intră într-o lentilă sau alte medii specifice și se datorează diferențelor dintre lungimile de undă ale acestor culori, constă în despărțirea luminii albe în culorile ei componente (roșu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo și violet). Cu cât o culoare are o lungime de undă mai mică (și o frecvență mai mare), cu atât aceasta va fi refractată mai mult. Refracția și dispersia luminii sunt și motivul pentru care cerul pare albastru. Culorile cu lungimi de undă mai mici (violet, indigo și albastru) sunt refractate și dispersate mai mult decât celelalte culori ale spectrului. Această refracție și dispersie apare în moleculele de aer din atmosferă și împrăștie lungimile de undă mai mici de la o moleculă la alta în timp ce culorile cu lungimi de undă mai mari sunt împrăștiate mai puțin, traseul lor fiind mai drept în lipsa unei refracții pronunțate. Astfel, cerul pare albastru (nu pare violet așa cum ar trebui de fapt pentru că ochiul uman este mult mai receptiv la culoarea albastră decât la violet), în orice direcție ne-am uita.

Prin dispersia luminii, se înțelege fenomenul determinat de dependența indicelui de refracție de lungimea de undă a radiației, n=f(λ). Fenomenul de dispersie observat de către Newton la trecerea unui fascicul de lumină naturală printr-o prismă se manifestă prin descompunerea acestuia în radiațiile componente, pe ecranul (E) obținându-se spectrul de dispersie al luminii incidente.

După cum se observă din anexa 10, procesul de dispersie este cu atât mai accentuat cu cât lungimea de undă este mai mică, adică cu cât frecvența radiației este mai mare. Dispersia mediului D este definită prin mărimea care arată cât de repede variază indicele de refracție n cu lungimea de undă λ:

Metoda prismelor încrucișate, utilizată încă de Newton, este o metodă vizuală care dă indicații asupra mediului dispersiv și care constă în trecerea luminii, succesiv, prin două prisme ale căror muchii sunt perpendiculare între ele. În domeniul optic, experiențele au arătat că, la cele mai multe substanțe, indicele de refracție variază continuu, scăzând lent cu creșterea lungimii de undă λ. Acest tip de dispersie este numit dispersie normală.

Difracția presupune împrăștierea undelor (luminoase, sonore, radio etc.) atunci când întâlnesc un obstacol sau când trec printr-un orificiu. Dacă obiectul sau orificiul sunt mai mari decât lungimea undei respective, difracția este cu mult diminuată. De exemplu, dacă cineva vorbește, iar cel care ascultă se așează după un copac, acesta din urmă nu va avea probleme în a auzi ce spune primul, deoarece undele sonore sunt mai lungi decât diametrul unui trunchi de copac obișnuit. Pe de altă parte, lumina nu va trece la fel de ușor de trunchiul unui copac, deoarece lungimea sa de undă este cu mult mai mică (umbra se datorează difracției foarte scăzute a luminii atunci când întâlnește obiecte macroscopice). Difracția este, într-un sens, opusul reflexiei. Microscopul (ca și telescopul de altfel) funcționează datorită reflexiei luminii; există însă o limită până la care poate funcționa și nu este o limită dată de puterea lentilelor, ci o limită a opticii. Microscopul optic ne este util doar dacă obiectul observat are dimensiunile egale sau mai mari cu lungimea de undă a luminii folosite. Dacă obiectul este mai mic, undele luminoase pur și simplu îl vor ocoli, nereflectându-se suficient de multe unde înapoi către privitor pentru a putea fi observat.

În accepțiunea cea mai largă a termenului, prin difracție se înțelege orice modificare a repartiției spațiale a intensității undei suferită, ca urmare a întâlnirii unor neomogenități ale mediului. Într-un sens mai restrâns al cuvântului, difracția constă în pătrunderea luminii în umbra geometrică a obstacolelor de dimensiuni mici, comparabile cu lungimea de undă a undei respective; obstacolul poate fi un paravan prevăzut cu o fantă mică sau un obiect de o formă oarecare. Pentru a explica fenomenul de difracție, Fresnel a aplicat principiul lui Huygens – Fresnel. Conform acestui principiu, orice punct de pe o suprafață de undă constituie el însuși un izvor de unde. Toate punctele (S1, S2, S3, …), aflate pe suprafața de undă ∑0 la un moment dat, devin surse de unde ce se propagă în toate direcțiile (anexa 11).

Suprafețele de undă ale surselor S1, S2, S3, …, la un moment dat t, sunt suprafețe sferice cu raze egale. Suprafața ∑, adică înfășurătoarea acestora, constituie suprafața de undă la momentul t. Nu poate fi vorba și de o înfășurare interioară a undelor deoarece în interiorul suprafeței ∑0 undele se sting prin interferență. În anexa 11 este reprezentată figura de difracție care apare în cazul în care lumina traversează un orificiu circular îngust dintr-un paravan. Deși ar fi de așteptat ca în spatele paravanului să existe doar un fascicol cilindric cu diametrul egal cu al orificiului (presupunând fascicolul incident format numai din raze paralele), figura de difracție conține un maxim luminos central, după care urmează o succesiune de cercuri întunecate și luminoase, caracteristice difracției.

Dacă lumina incidentă este albă (este obținută din suprapunerea mai multor lungimi de undă), fiecare lungime de undă are propria condiție de maxim, și figura de difracție este formată din succesiuni de cercuri luminoase de culori diferite. Fenomenul poate fi ușor observat într-o noapte ploioasă, privind prin pânza umbrelei o sursă de lumină. Fiecare spațiu dintre fibrele țesăturii se comportă ca o fantă, pe care se produce fenomenul de difracție.

Interferența

La compunerea a două oscilații de aceeași frecvență se pot distinge două cazuri:

diferența de fază a celor două oscilații se menține constantă pentru un timp destul de lung; în acest caz, intensitatea oscilației rezultante se deosebește de suma intensităților oscilațiilor inițiale, în funcție de diferența de fază, putând fi mai mare sau mai mică; oscilațiile se numesc coerente;

diferența de fază a celor două oscilații variază neregulat în timp, în acest caz, oscilațiile sunt necoerente, iar intensitatea oscilației rezultante este egală cu suma intensităților oscilațiilor componente. Numim intereferență compunerea oscilațiilor coerente.

O metodă de obținere a două unde coerente constă în separarea printr-un ecran prevăzut cu două fante înguste a unui fascicul provenind de la o sursă de lumină monocromatică. Pe un ecran de observare se văd dungi luminoase și întunecoase, paralele, numite franje de interferență. Fenomenul de interferență stă la baza funcționării interferometrelor, aparate folosite pentru determinarea unor mărimi fizice dintre care amintim indicele de refracție n (raportul dintre viteza luminii în vid și viteza luminii în mediul transparent considerat), mărime fizică ce are relevanță în medicină și biologie.

Fenomenele fizico-chimice și electrice

La nivelul retinei, sub acțiunea excitației luminoase, se produc modificări anatomice, fizico-chimice și electrice:

Modificările anatomice constau într-o deplasare a granulațiilor pigmentare (din epiteliul pigmentar) spre celulele vizuale, fotoreceptoare (celulele cu conuri și bastonașe);

Modificările fizico-chimice constau în descompunerea și reconstituirea substanței fotochimice prezentă în celulele vizuale. Această substanță este diferită pentru conuri și bastonașe; pentru conuri, substanța vizuală este iodopsina (violetul retinian),descoperită de Studnitz în 1936, pentru bastonașe pigmentul vizual este rodopsina (purpura retiniana), descoperită de Boll în 1876.

Rodopsina, sub acțiunea luminii, conținută în bastonașe, se descompune într-o substanță carotenoidă, numită retinen, și o proteină, numită opsină. Astfe, rodopsina se decolorează (devine albă) și apare depolarizarea celulei, care reprezintă punctul de plecare al influxului nervos ce ajunge în final la scoarța occipitală. Cu cât lumina acționează mai mult, retinenul se degradează ajungând la vitamina A, care este necesară regenerării purpurei retiniene. Descompunerea fotochimică a rodopsinei (din bastonașe) este de 25 de ori mai rapidă față de cea a iodopsinei (din conuri), în schimb refacerea pigmentului vizual este mai rapidă în conuri. La nivelul retinei se află aproximativ 7 milioane de conuri și 130 milioane de bastonașe.

Fenomenele electrice se  produc prin descompunerea substanțelor fotochimice de la nivelul conurilor (iodopsina) și de la nivelul bastonașelor (rodopsina). Prin mecanismele fizico-chimice amintite, se eliberează energie care produce o diferență de potențial, ce provoacă un curent de acțiune, care poate fi evidențiat prin electroretinogramă (ERG). Aceasta reprezintă culegerea potențialului electric retinian provocat printr-o stimulare luminoasă și arată activitatea cuplului celula vizuală (con sau bastonaș) – celula bipolară.

La nivelul retinei, în obscuritate, există o încărcătură electrică permanentă, straturile cele mai interne fiind electropozitive, iar cele mai externe, electronegative. Această diferență permanentă de potențial poate fi culeasă la nivelul întregului glob ocular, considerat un dipol, sub forma electrooculogramei (EOG), care reprezintă functia epiteliului pigmentar și a conurilor și bastonașelor.

Refracția statică și dinamică

Refracția statică

Din punctul de vedere al refracției, ochiul normal poartă denumirea de emetrop și are următoarele caracteristici:

Suprafețele sale dioptrice sunt corect centrate și foarte apropiate de forma unor calote sferice

Există un echilibru perfect între lungimea axului antero-posterior și puterea dioptrică totală a sistemului optic, în situația privirii la infinit.

Refracția dinamică

Refracția dinamică este acea refracție în care intervine mecanismul acomodației și constă în fenomenele de modificare a puterii refractive, fenomene care au loc la nivelul dioptrului ocular, astfel încât să permită vederea clară a obiectelor, indiferent de distanța la care se află.

            Acomodația are ca stimul formarea unei imagini neclare pe retină. Impulsurile corespunzătoare ajung la nivel cortical și, în functie de necesarul de acomodație, de acolo se transmit comenzi care ajung la nivelul mușchiului ciliar, prin intermediul ramurilor nervilor ciliari scurți. Mușchiul ciliar modifică curbura lentilei cristaliniene (cristalinul fie se bombează, fie se aplatizează). Astfel, are loc mărirea sau micșorarea puterii de refringență.

1.3 Viciile de refracție specifice ochiului uman: miopie, hipermetropie, astigmatism, presbiopie – descriere

Viciile de refracție (ametreopiile) apar atunci când razele de lumină care intră în ochi nu sunt focalizate de sistemul optic al ochiului pe retină. Capacitatea ochiului de a focaliza lumina pe retină este influențată de următorii factori: lungimea ochiului, raza de curbura a corneei și a cristalinului, indicele de refracție al diferitelor medii transparente ale ochiului.

Viciile de refracție sunt: hipermetropia, miopia și astigmatismul. La acestea se adaugă (în jurul vârstei de 40 de ani) prezbiopia.

Miopia

Miopia constă în lipsa vederii la distanță, atunci când, datorită unui exces de convergență, mușchiul ciliar este complet relaxat. Corecția se realizează cu lentile concave. Între lungimea axului optic și puterea refractivă a mediilor, există un raport anormal: fie un ax lung, fie o puterea mare a puterii refractive a mediilor.

Cele mai multe cazuri de miopie sunt produse de o modificare a formei globului ocular, care, la subiecții normali este rotund, dar la cei cu miopie este asemănăor ca formă cu un ou. Din această cauză lumina, în loc să focalizeze pe retină (membrana situată la nivelul polului posterior al globului ocular unde se găsesc celule ce recepționează semnalele luminoase, care sunt apoi transmise prin intermediul nervului optic la creier, unde sunt transformate în imagini), se focalizează în fața ei. 

La persoanele de origine asiatică sau la cei cu istoric familial, există un risc crescut pentru miopie. Femeile au un risc mai mare de a dezvolta miopie și de a avea o formă mai severă de boală decât bărbații. Prematurii, în special cei care au retinopatie de prematuritate, au un risc crescut la miopie. Există și unele boli moștenite ale ochiului sau alte afecțiuni care pot crește riscul de îmbolnăvire. 
Simptome

Miopia este una dintre bolile care produc vederea încețoșată, neclară. Persoanele care suferă de această boală pot prezenta: 

reducerea performantelor școlare sau sportive;

dificultăți în vederea obiectelor situate la distanță, cum ar fi: vederea la tablă la școală, la televizor sau la ecranele cinematografelor.

Tratament – Generalități

Miopia nu poate fi vindecată, dar, cu toate acestea, tratamentul poate restabili vederea normală sau aproape normală. Opțiunile terapeutice includ lentilele corectoare (ochelari sau lentile de contact) și intervenția chirurgicală. Cea mai folosită metodă de tratament este folosirea ochelarilor. Ochelarii și lentilele de contact sunt tratamentul preferat pentru cei mai mulți pacienți cu miopie. Lentilele corectoare fac ca lumina care pătrunde în globul ocular să fie focalizată pe retină. Ambele sunt sigure și eficiente și sunt mai puțin riscante și mai ieftine decât intervenția chirurgicală. Lentilele de contact oferă o vedere excelentă, însă prezintă riscul de infecție. Forma și puterea lentilelor sunt menționate în rețetele pentru ochelari sau lentile de contact.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Desi miopia nu poate fi prevenită sau vindecată, se poate colabora cu medicul oftalmolog pentru a fi corectată. După ce s-a practicat o intervenție chirurgicală pentru a corecta miopia, poate fi nevoie de îngrijiri la domiciliu – un bandaj sau lentile de contact speciale câteva zile după intervenție. 
Se pot prescrie picături care să reduca inflamația și riscul de infecție, picături ce se pot utiliza de la câteva zile până la câteva luni după intervenție. După operație, timp de două săptămâni, se evită activitățile sportive intense, machiajul și activitățile care implică pătrunderea apei în ochi.

Acuitatea vizuală poate fi redusă pentru câteva zile după intervenție și se interzice conducerea autovehiculelor până când vederea revine complet și devine clară. Apar frecvent simptome datorate lipsei umidității normale a ochiului, dar sunt temporare. Acestea pot fi tratate cu picături ce lubrefiază ochiul sau se poate practica înfundarea ductelor care drenează în mod normal globul ocular, dacă problema persistă. 

Tratament chirurgical

Chirurgia corectoare a miopiei este o tehnică relativ nouă și cuprinde mai multe tehnici: LASIK, keratectomie fotorefractivă (ambele procedee folosesc terapia laser), implantarea unui inel cornean (Intacs) sau implantarea unor lentile intraoculare (IOLs). Cu toate acestea, chirurgia nu poate corecta miopia patologică. Scopul tratamentului chirurgical este acela de a permite persoanelor cu miopie să vadă clar, fără a purta ochelari sau să fie mai puțin dependenți de utilizarea acestora. Mulți oftalmologi consideră că o acuitate vizuală la jumătate față de normal sau chiar mai bună după o interventie chirurgicală poate fi considerată un rezultat satisfăcător, lucru care se petrece la marea majoritate a pacienților. Aceste persoane pot, de asemenea, conduce autovehicole fără ochelari de corecție. 
Tehnici chirurgicale principale: 

LASIK (procedeu chirurgical ce folosește laser-ul pentru a modifica curbura corneei) are o rată înaltă de succes, combinată cu o incidență scăzută a complicațiilor și se aplică în cazul miopiei de grad mic sau moderat, dar poate fi folosită și pentru a corecta grade mai severe de miopie. Pacienții se refac mai repede, au dureri mai mici și vederea se recuperează mai repede decât în cazul PRK. Această intervenție constă în practicarea unei mici incizii în cornee și îndepărtarea unui fragment de țesut expus de incizie;

PRK (keratectomia fotorefractivă cu laser) are o rată mare de succes și o incidență mică a complicațiilor pentru tratamentul miopiei de grad mic sau moderat și poate fi folosită în locul RK pentru a corecta miopia severă. Se folosește aplicarea unui fascicul laser pe suprafața ochiului pentru a remodela forma corneei;

RK (keratotomia radială) este o metodă foarte sigură și de succes pentru pacienții care au miopie ușoara sau moderată (mai puțin de 3 dioptrii), dar folosirea ei s-a redus și a fost înlocuită de LASIK și PRK. Se bazează pe practicarea mai multor incizii pe cornee pentru a modifica unghiul pe care aceasta îl face peste pupilă.

Implanturile corneene folosesc inele de implant care schimbă forma corneei. Acestea sunt piese din acril, implantate pentru a aplatiza corneea și a reduce miopia. Lentilele implantate intraocular se folosesc pentru a corecta miopia severă și s-au dovedit a fi sigure și eficiente în corectarea miopiei moderate spre severă. Aceste lentile sunt dintr-un plastic foarte clar și înlocuiesc lentilele naturale ale ochiului.

Hipermetropia

Hipermetropia apare atunci când razele de lumină nu sunt proiectate pe retină, ci în spatele ei, imaginea obiectelor fiind neclară. Cauzele pentru care apare hipermetropia sunt: fie din cauza că axul anteroposterior al globului ocular este prea scurt, fie corneea este prea plată sau cristalinul nu se curbează suficient (în general, un ochi este mai mic).

Până la vârsta de 30-40 de ani, persoanele cu un grad mic de hipermetropie văd clar și la distanță și aproape, de obicei, datorită mecanismelor de compensație proprii ochiului. Hipermetropia se poate manifesta diferit, la vârste diferite. Uneori, acestea pot acuza oboseală oculară, dureri de cap, disconfort vizual. Dacă hipermetropia este mare, persoanele în cauză nu pot vedea clar nici obiectele apropiate, nici pe cele situate la distanță. Hipermetropia se moștenește, de cele mai multe ori. Există și excepții, atunci când este consecința unei afakii postoperatorii (absența cristalinului).

Hipermetropia, la fel ca miopia, poate fi: mică – mai puțin de 3 dioptrii (cel mai frecvent întâlnită); medie – între 3 și 6 dioptrii; mare – peste 6 dioptrii (forma cea mai rară, când este cauzată de afecțiuni precum: diverse patologii retiniene, diabetul, tumori oculare sau retrooculare, microftalmia etc.).

Simptome

Simptomele depind de gradul acesteia. Hipermetropii pot avea dificultăți în perceperea vederii tridimensionale („în spațiu”). În cazul unei hipermetropii mici, aceasta poate fi asimptomatică. După o perioadă de efort susținut, hipermetropul poate acuza dureri de cap, oboseală oculară, tulburări trecătoare de vedere, amețeli, senzație de disconfort vizual, la vederea de aproape. Deoarece creierul tinde să ignore semnalele ce vin de la ochiul hipermetrop (acesta vede mai neclar), pot apărea și dificultăți de vedere binoculară (vederea cu ambii ochi). Hipermetropia determină, uneori, un strabism convergent concomitent. În cazurile severe de hipermetropie prezentă de la o vârsta fragedă, poate apărea ambliopia („ochiul leneș”). Acest lucru înseamnă că ochiul/ochii afectat/afectați nu învață cum să vadă, din cauza creierului, care ignoră semnalele primite.

  Tratament pentru hipermetropie

Acesta constă în:

Corecția optică cu lentile convergente (+), ce aduc focarul din spatele retinei pe retină – se efectuează doar în urma unui consult oftalmologic complet, care presupune și suprimarea temporară a acomodației – mecanismul de compensație. Corecția este diferențiată în funcție de vârstă, de valoarea hipermetropiei, dar și de tulburările obiective și subiective pe care le prezintă pacientul. Corecția optică se poate realiza cu ochelari, lentile pentru distanța și aproape, eventual lentile bifocale sau progresive, ori chirurgical. Același lucru se poate realiza și cu lentile de contact (moi sau rigide gaz-permeabile – dure). Cele moi pot fi de uz zilnic, lunar, cu port extins etc. Medicul oftalmolog recomandă cel mai bun tip de lentilă, caracteristică fiecarui pacient, adaptată în funcție de raza de curbură a corneei.

Chirurgia refractivă cu laser excimer este o opțiune de tratament pentru unele persoane. Aceasta presupune remodelarea corneei (modificarea curburii corneene) cu ajutorul laserului. Rezultatul este imediat și procedura este nedureroasă. Există și riscuri, și anume că pot fi persoane care dezvoltă unele complicație după intervenție și anume: vedere încețoșată, dificultăți de vedere pe timpul nopții sau probleme cu halouri luminoase, strălucitoare în vederea periferică. Prin această metodă se poate obține și doar o îmbunătățire a vederii, însă ochelarii vor trebui purtați.

O alternativă terapeutică este înlocuirea cristalinului natural cu unul artificial.

În prealabil este necesar un examen oftalmologic complet, ce trebuie efectuat de către un medic oftalmolog, indiferent de modalitatea de tratament pentru care se optează, Astfel, se poate adopta o conduită terapeutică specifică fiecărui pacient cu hipermetropie.

Astigmatism

Astigmatismul apare când corneea prezintî curubri anormale ți are o formă ovoidală. Astigmatismul este o afecțiune oftalmologică frecvent întâlnită, în special în rândul copiilor. Astigmatismul este o tulburare de refracție și este fiziologică (când are o valoare în jur de 0,5 dioptrii) sau patologică (dacă este mai mare de 1 dioptrie). În situația în care curbura corneei este foarte accentuată, pacienții au indicație de tratament. Dacă astigmatismul are valori mici și nu interferează cu calitatea vieții pacientului, specialiștii recomandă necorectarea lui. Se poate corecta ușor prin lentile de contact, ochelari sau chiar prin intervenții chirugicale.

Corneea și cristalinul au împreuna mai mult de 2/3 din întreaga putere optică a ochiului. În mod normal, când raza luminoasă pătrunde în ochi ea se refractă uniform și determină o imagine clară, unică a obiectului. În ochiul cu astigmatism, acest lucru nu se întâmplă – lumina este refractată cu putere diferită într-o zonă față de alta, astfel încât ajunge să fie focalizată doar o parte din obiect. Obiectul în ansamblul sau va apărea neclar și încețoșat. Pacienții cu astigmatism nu pot percepe detaliile și uneori chiar și liniile verticale par distorsionate.

Exista două tipuri de astigmatism:

1. Astigmatismul neregulat – adesea cauzat de leziuni cicatriciale corneene sau cristaliniene și nu poate fi corectat prin lentile externe, ci doar prin lentile de contact rigide și permeabile (care pot fi destul de inconfortabile pentru pacient). 

2. Astigmatismul regulat – poate fi corectat prin ochelari.

Nu au fost descoperiți încă factorii care determină apariția astigmatismului și nici de ce anumite persoane au astigmatism și altele nu. Astigmatismul, dacă este ereditar, este prezent încă de la naștere. Dacă nu, acesta poate fi dobândit, ca urmare a unei presiuni importante exercitate de pleoape asupra corneei, a posturii inadecvate, a utilizării prelungite a vederii la locul de muncă (în special pentru observarea detaliilor). Majoritatea afecțiunilor refractive au tendința la stabilizare (din punct de vedere al dioptriilor) în jurul vârstei de 25-30 de ani. 

Cu toate că nu se cunoaște cauza exactă de apariție a astigmatismului, există o serie de factori cu potențial dăunător (considerați a fi factori de risc sau agenți cu rol patogenic), cum ar fi :

Vindecări prin cicatrici ale abraziunilor sau perforațiilor corneene;

Contuzii sau alte traumatisme oculare;

Infecții oculare;

Modificări de formă ale corneei secundare intervențiilor chirugicale oftalmologice.

O cauză mai rară de astigmatism este cheratoconul – o tulburare caracterizată prin deformarea cronică a corneei, însoțită de scăderea vederii (ca rezultat al modificărilor de refracție). Afecțiunea debutează la pubertate și afectează femeile, de cele mai multe ori. La baza apariției cheratoconului se află sinteza anormală de colagen (deoarece corneea este de natură colagenică, este și ea afectată). Evoluția cheratoconului poate fi spre indicația realizării unui transplant de cornee. Această măsură terapeutică are foarte mari șanse de reușită, iar prognosticul pacienților este excelent – nu există rejecte de cornee.

Astigmatismul poate fi atât corneean cât și lenticular. Astigmatismul lenticular este determinat de anomalii ale cristalinului și apare într-o serie de boli cu componență metabolică de tipul diabetului zaharat, sindromului metabolic sau hipertensiunii arteriale (aceastea pot modifica forma cristalinului). Forma revine la normal dacă nivelul glicemiei este păstrat în parametri normali prin administrarea insulinei sau prin modificări de natură dietetică.

Simptomatologie

Pacienții cu astigmatism nediagnosticat și netratat au adesea:

Cefalee;

Oboseală oculară;

Vedere încețoșată;

Acuitate vizuală scăzută în special pentru vederea la distanță.

Pacienții sunt sfătuiți să se prezinte la medic în vederea stabilirii unui diagnostic de certitudine și instituirii unui tratament adecvat. Nu există factori de risc specifici pentru apariția astigmatismului, în sensul că oricine poate dezvolta astigmatism, indiferent de vârstă.

Diagnosticare

Medicul oftalmolog poate diagnostica astigmatismul în urma unui examen oftalmologic foarte amănunțit. Astigmatismul poate să apară concomitent cu alte tulburări de vedere. Din păcate, un mare procent din copiii și adolescenții cu astigmatism nu sunt diagnosticați precoce. Valoarea (măsurată în dioptrii) a astigmatismului se mărește anual, de aceea pacienții sunt sfătuiți să se prezinte anual la un consult de specialitate. Pentru a stabili diagnosticul de astigmatism, medicul oftalmolog poate realiza mai multe teste. Cele mai importante sunt:

Examinarea câmpului vizual – face parte din examinarea oftalomologică standard și oferă informații foarte utile. Se utilizează un optotip (o planșă cu litere și/ sau cifre de dimensiuni standard) pe care pacientul trebuie să îl citească de la o distanță predeterminată (de obicei 5 metri).

Teste de refracție – se realizează cu diverse tipuri de lentile. Medicul poate utiliza un retinoscop (oftalmoscop) pentru a urmări modul în care lumina este reflectată în ochi și poate stabili dacă există greșeli de refracție. Utilizând apoi alte lentile, medicul va cere pacientului să spună cu care dintre acestea vede cel mai clar la optotip. După ce se realizează măsurători la ambii ochi, oftalmologul va prescrie ochelarii în functie de lentilele cu care s-a putut corecta defectul de vedere.

Keratometrie – se măsoară curbura corneei. Corneele fără astigmatism au curbura uniformă și simetrică, iar cele care prezintă astigmatism nu sunt uniforme. Există două tipuri distincte de keratometre (sau oftalmometre): Javal-Schotz și Bansch-Lomb. Principiile keratometrului se bazează pe relația dintre mărimea obiectivului, mărimea imaginii și distanța dintre suprafața reflectată și obiect. În urma măsurătorilor se determină forma corneei și puterea ei de focalizare. Keratometrul este utilizat pentru prescrierea lentilelor de contact și pentru a monitoriza curbura corneei după intervențiile chirugicale.

Topografia corneeană – oferă cele mai multe și detaliate informații despre forma (curburile) corneei. Mai este cunoscută și sub denumirea de fotokeratoscopie sau videokeratografie. Este o tehnică imagistică noninvazivă care poate realiza o hartă a suprafeței corneei. Harta tridimensională a suprafeței corneene este utilă specialiștilor atât în diagnosticarea, cât și în tratarea unui număr mare de afecțiuni. Procedura de realizare durează doar câteva secunde și este complet nedureroasă.

Tratament

Astigmatismul poate fi tratat cu ochelari, lentile de contact sau prin intervenție chirurgicală.

Ochelarii cu lentile cilindrice – au o formă particulară, menită să echilibreze forma patologică a corneei (care determină tulburările de acuitate vizuală). Ochelarii sunt utili pentru vederea la distanță. Dacă defectul este mic, astigmatismul poate fi lăsat necorectat. Daca pacientul are ochelari, ajunge să se obișnuiască cu ei în aproximativ o săptamână.

Lentile de contact – sunt speciale pentru această afecțiune, căci au capacitatea de a reveni la poziția ințială ori de câte ori pacientul clipește.

Interventiile chirugicale – astigmatismul poate fi tratat cu laser. Metoda își propune să remodeleze corneea pentru ca apoi aceasta să poată focaliza lumina mult mai bine. Tratamentul chirugical este singurul tip de tratament care poate corecta efectiv cauza de apariție a acestui defect. Intervenția se realizează cu pacientul sub anestezie locală (câteva picături de anestezic oftalmic previn durerea). Se realizează un fald mic printr-o incizie foarte fină. Faldul de țesut corneean este apoi ridicat și tras înapoi pentru ca porțiunea centrală să devină accesibilă tratamentului cu laser. Se trece la excizarea unor mici fragmente de cornee (din partea internă) și la sfârșit faldul se trece peste zona de lucru pentru a se acoperi corneea internă. Se administrează picături oftalmice cu antibiotice și antiinflamatoare pentru a se preveni instalarea unor eventuale complicații.

Există și dezavantaje ale acestei operații:

Pacienții pot prezenta xeriftalmie;

Pacieții pot percepe un halou în jurul luminilor puternice, în special noaptea, care poate fi foarte deranjant;

Se poate menține indicația de ochelari chiar și dacă pacientul este operat pentru alte defecte de vedere (miopie).

Keratotomia astigmatică – o procedură chirurgicală folosită în tratamentul astigmatismului care are la bază keratotomia radială. Tehnica presupune realizarea de mici incizii în cornee, în zonele strategice, unde unghiurile sunt cele mai ascuțite. În urma intervenției, corneea devine capabilă să focalizeze mult mai precis lumina pe retină. Metoda aceasta este înlocuită treptat cu procedurile laser.

Presbiopia 

Presbiopia este tulburarea fiziologică caracterizată prin scăderea amplitudinii acomodației (posibilitatea de a vedea clar la toate distanțele), ce apare după 40 ani și se traduce clinic prin scăderea vederii la aproape. În jur de 65-70 ani acomodația este aproape zero. Necorectată, presbiopia determină oboseală la citit (lucru la aproape), cefalee, somnolență, uneori ochi roși.

Pentru a crea o imagine, ochiul utilizează două structuri pentru a capta lumina reflectată de obiecte: corneea, suprafața clară a ochiului și cristalinul (lentilele), o structură clară și rotundă. Cele două structuri refractă lumina care intră în ochi pentru a proiecta imaginea pe retină, localizată pe peretele interior din spatele ochiului. Spre deosebire de cornee, lentilele sunt flexibile și își pot modifica forma cu ajutorul mușchiului circular din jurul lor. Când priviți în plan îndepărtat, mușchiul circular se relaxează. Când priviți în plan apropiat, mușchiul se contractă și cristalinul se curbează, schimbând puterea de focalizare. Se consideră că presbiopia este provocată de scăderea flexibilității cristalinului pe măsură ce înaintați în vârstă. Acesta nu își mai poate schimba forma și nu mai poate focaliza corect imaginile de aproape.

Tratament

Presbiopia se corectează cu ajutorul unor lentile convergente, care ne ajută să vedem clar până la o distanță de 33 cm. Aceste lentile pentru presbiopie nu corectează decât vederea de aproape, așa încât, dacă purtați deja ochelari pentru un viciu de refracție (miopie, hipermetropie, astigmatism), veți avea nevoie fie de două perechi de ochelari cu lentile diferite, fie de o pereche de ochelari cu lentile bifocale sau cu lentile progresive. Purtarea ochelarilor de corecție nu este obligatorie, chiar dacă citiți cu greutate fără ei. Faptul ca nu îi purtați nu daunează ochilor, dar nici nu încetinește evoluția firească a presbiopiei. Ochelarii vor deveni indispensabili la un moment dat, căci efortul vizual la vederea de aproape va fi prea mare. Presbiopia progresează încet, dar sigur. În jurul vârstei de 60 de ani se stabilizează.

Lentilele ochelarilor trebuie adaptate activității zilnice a pacientului, precum și eventualelor vicii de refracție existente. Iată pentru ce lentile puteți opta:

Lentilele bifocale corectează atât vederea de aproape (în partea de jos a lentilei), cât și pe cea de departe (în partea de mijloc și de sus a lentilei). Sunt recomandate celor care poartă ochelari pentru vederea de departe. Dezavantajul este că vederea între 33 cm și 5 metri nu este clară.

Lentilele progresive vă ajută să vedeți bine la orice distanță, fără să scoateți sau să schimbați ochelarii. Dezavanjatul este acela că e nevoie de o perioadă de adaptare pentru a vedea bine cu ele.

Capitolul 2. Consultația optometrică

2.1 Prezentarea cabinetului de optometrie

În ceea ce privește cabinetul de optometrie, este important să precizăm că, având în vedere Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății cu modificările și completările ulterioare, a OG nr 124/1998 privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale și a ordinului 1338/2007 trebuie ținut cont că există o anumită structură de funcționare și organizare ce trebuie respctată.

Înființarea cabinetelor/atelierelor de optică medicală se realizeză în urma constituirii uui dosar ce cuprinde următoarele dovezi:

autorizarea sanitară de funcționare

autorizare de liberă practică a personalului medical, inclusiv a optometriștilor

certificat de aviz din partea Colegiului Medicilor

convenții asociere (dacă este cazul)

certificate de înmatriculare și înregistrare fiscală

dovada deținerii spațiilor de funcționare

alte acte doveditoare

Descrierea dotărilor necesare

Obiectul activitații cabinetului de optică medicală constă în promovarea și comercializarea produselor optice de tipul ramelor (vedere, soare), lentile (dioptrice, contact, cosmetice), montaj ochelari, accesorii, prescripții oftamologice de rețete de ochelari.

Angajații de care este nevoie sunt: medic oftamolog, opticieni, optometriști, alte categorii (personal financiar-contabil, aprovizionare, curațenie etc).

Serviciul oftamologie presupune: un cabinet dotat cu aparatura specifică/ computerizată (trusă lentile, ochelar de probă reglabil, proiector, foropter, tensiometru non-contact, combină oftamologică, autorefractrometru, biomicroscop, tonometru, autolensmetru, trusă lentile contact unică folosință, combină, oftalmoscop etc.) deservit de doctorul oftamolog

Serviciul de optică medicală: un laborator/ atelier dotat cu echipamente specifice (aparat șlefuit și centrat lentile, mașină polișat, mașină găurit, autolensmetru, contrafatet, fon monturi, set clești cambrare, set accesorii service, densiometru, frontifocometru, sistem de prelucrare pe contur etc.) deservite de optician și optometrist

Serviciul de consiliere și comercializare/ distributie al produselor și lucrărilor executate: sala de așteptare/ primire dotată cu vitrine de prezentare, materiale promoționale, computer, oglinzi etc. deservit de optometrist sau lucrător comercial specializat/ agent vânzări – de multe ori, denumirea consacrată este „ magazin de optică medicală”

Serviciul aprovizionare-depozitare: poate fi în cadrul laboratorului/ atelierui optică sau separat dotat cu dulapuri/spații pentru depozitare, computer

Activități de bază specifice domeniului:

Montarea ochelarilor cu lentile aeriene din diferite materiale (sticla, policarbonat, plastic etc.) monofocale/ bifoclae/ progresive etc., tratate antireflex/ UV/ filtre/ polarizate/ fotocromat cu rame din plastic/ metalic/ pe fir/ cu capse etc.

Reparații rame (îndreptare, schimbare bratțe, ajustare, personalizare, montare pernuțe, sudare în puncte, înlocuire șuruburi sau/ și fir etc.)

Curățare rame (ex. US)

Examinăari oculare

Activități auxiliare/ conexe:

Comercializarea produselor și serviciilor: cuprinde activități de primirea a comenzilor, întocmirea documentelor necesare comercializării, livrarea produselor/ prestarea serviciilor

Stabilirea resurselor necesare: pentru lentile, monturi, substanțe lucru, echipamente, mașini, aparate, instrumente de lucru, accesorii

Aprovizionarea cu resurse: calculul și stabilirea necesarului de resurse (pe baza comenzilor și selecției ofertelor producătorilor), determinarea normelor de consum, încheierea contractelor cu producătorii, deplasări externe și interne, asigurarea stocurilor

Depozitarea: recepția resurselor, stocare, eliberarea la cerere /nevoie

Financiar-contabilă: obținerea și folosirea rațională a mijloacelor financiare, înregistrarea și evidența contabilă a resurselor

Consilierea clienților, realizarea bazelor de date ale acestora

Asigurarea service-ului ochelarilor

Programul de lucru al comercilizării produselor și serviciilor, consiliere și asigurarea service-ului poate coincide cu cel al atelierului/ execuției ochelarilor și uneori cu cea a examinărilor oculare (mai redus și în anumite zile).

În funcție de disponibilitatea proprie a resurselor, programul de lucru poate fi de 8-10 ore / zi, 5-7 zile/ săptămână. De obicei, activitățile se programează și planifică în funcție de comenzile clienților. Din cauza specificului activității de optică medicală și optometrie (producție unicat, echipamente și lucrători specializați), organizarea și planificarea activităților se face variat și în funcție de disponibilitatea personalului, spațiul de lucru – ambient, dotare, amplasare, de influențe economice obiective.

Cabinetul de testare ar fi ideal să fie de cca 7 m, spațiul trebuind să asigure examinatorului posibilitatea de a se învârti în jurul scaunului pacientului și să poată fi rabatat spătarul scaunului pentru examene specifice. Trebuie să se asigure distanța standard de la pacient la tabloul de teste (5 m). Examenul din cabinet trebuie să fie complet pentru genul de testare și aranjat ca pacientul să facă minimul de deplasări. Iluminarea în cabinetul de testare trebuie să fie predominant artificială și cu intensitate controlabilă. Este esențial ca în cabinet să se facă întuneric pentru a se folosi tehnici de oftalmoscopie indirectă, adaptometrie, perimetrie. În cabinet trebuie să mai existe:  o canapea, o chiuvetă și  o oglindă.

În cabinet ar trebui să existe, în primul rând, echipamentul necesar pentru examenul inițial și anume:

oftalmoscop de mână

oftalmoscop binocular indirect

disc Placido

prismă variabilă

lampă stilou

skiascop

cilindru încrucișat

lampă simplă

Pentru examenul amănunțit, este necesar un echipament complet, care, în general, se compune din:

biomicroscop cu lampă cu fantă

oftalmometru

foropter

proiector de teste

oftalmoscop

skiascop

lampă pentru iluminat

refractometru vizual sau autorefractometru

polatest

tablouri cu teste pentru aproape și pentru distanță

trusă de lentile pentru testarea subiectivă

echipament pentru campimetrie și perimetrie

teste pentru vedere în culori

echipament pentru adaptoimetrie

echipament pentru testarea sensibilitatii la contrast

sinofor, ambliofor

teste de dislexie

Măsurători optice: distanța interpupilară, puterea dioptrică, puterea de refracție.

INSTALAȚII:

Banc optic

DISPOZITIVE DE MĂSURARE:

frontifocometru

dioptimetru

ceas comparator pentru măsurarea razelor lentilelor

șubler cu afișaj electronic pentru diametre

lentilă etalon aparat pentru observarea impurităților de pe lentilă

riglă fir de păr pentru măsurarea planeității lentilei

APARATE, ECHIPAMENTE ȘI DISPOZITIVE DE MĂSURARE:

autorefractometru

biomicroscop

trusă lentile

foropter

proiector

ortotip

pupilmetru

trusă lentile de contact

teste

SOLUȚII

tipuri de soluții pentru dilatarea pupilei

Dispozitive de șlefuire: mașina de șlefuit lentile la contur; mașină de găurit

LENTILE:

lentile de corecție transparente

lentile de soare de diferite culori

lentile heliomat

lentile bifocale cu segment sau cu pastilă

ȘABLON:

carton plastic

INSTRUMENTE DE MONTARE

clești de cambrare

clește de îndoit și de poziționat

clește de blocare a șurubului ramei metalice

aparat de încălzit rame

RAME

metal

plastic

combinate

TĂIERE

diamant de tăiat sticla

pastilă vidia

Centrul de optică medicală „Andrei” este dotat și cu echipamente medicale de ultimă generație.

  S-a investit în achiziția celor mai performante echipamente și, în egală măsură, în pregătirea personalului, pentru că misiunea noastră este sănătatea ochilor pacienților.

Topcon's 3D OCT

OCT (tomografia în coerența optică) este o investigatție foarte modernă ce realizează, cu ajutorul unui laser în infraroșu, o scanare a suprafeței retiniene și a nervului optic, construind hărți topografice.

Sistemul Topcon’s 3D de imagistică și analiză permite obținerea confirmărilor de tip patologic prețioase, având valoarea unei biopsii în vivo. Este echipat cu tehnologie de reducere a zgomotelor și de urmărire a ochiului în infraroșu/ 3D și permite obținerea de imagini retiniene color, imagini OCT de înaltă rezoluție.

Noile tomografe retiniene pot scana de 50 de ori mai rapid decât cele convenționale, astfel încât, în câteva secunde, pot scana o arie de 6/6 mm, și se poate obține imaginea tridimensională (3-D) a retinei scanate.

Imaginile de fund de ochi sunt preluate de o cameră nonmidriatică integrată.

Sistem de proiecție LCD -100XP

Acest proiector încorporează toate testele importante de acuitate vizuală:

teste de vedere binoculară

teste de percepție a culorilor

teste de sensibilitate la contrast

Unicitatea acestui sistem consta în prezența testelor de sensibilitate la contrast ce oferă informații cantitative și calitative.

PlusoptiX A09 și S09

PlusoptiX S09 este un autorefractometru binocular manual. Folosit într-un cabinet de oftalmologie, acesta simplifică examinarea inițiala a copiilor.

Aparatul PlusoptiX A09 permite determinarea precoce a deficiențelor de vedere la copii, încă de la vârsta de 6 luni. Testele uzuale de vedere pot fi realizate relativ târziu (în jurul vâarstei de 5 ani, când copilul colaborează), iar recunoașterea clară a deficiențelor de vedere cu ajutorul lor nu este posibilă.

Noutatea este dată de: vârsta de la care pot fi stabiliți factorii de risc ambliogeni (5-6 luni), timpul redus de examinare (câteva milisecunde) și de faptul că nu necesită atropinizarea sau anestezia generală a copilului.

PlusoptiX A09 măsoară simultan (binocular) în câteva milisecunde refracția ambilor ochi de la o distanță de aproximativ 1 m, oferind valori exacte ale:

diametrului pupilar (anizocoria poate reprezenta semnul unei suferințe neurologice severe)

unghiului de fixație (strabism)

valorilor dioptrice (sfera, cilindru, ax) ale celor 2 ochi

Cele mai dese afecțiuni ale vederii la vârsta copilariei sunt ametropia, strabismul și, în cazuri rare, opacități vitreene. Cu PlusoptiX A09 ametropia este măsurată corect, iar asimetria reflexelor corneei, care indică un posibil strabism, este vizibilă pe ecran. Astfel poate fi stabilită, în mod noninvaziv, necesitatea unui control complet la medicul oftalmolog.

  Cu PlusoptiX A09 toate aceste valori pot fi măsurate rapid, precis și noninvaziv. Aparatul PlusoptiX A09 se adresează medicilor oftalmologi preocupați de oftalmo-pediatrie.

De asemenea, există modelul PlusoptiX S09 (screener) destinat medicilor de familie, generaliști sau pediatri. Conceput dupa aceeași tehnologie și cu o utilizare extrem de simplă, PlusoptiX S09 efectuează în mod automat toate determinările pe care le compară cu valorile normale standard. Astfel, PlusoptiX S09 generează un certificat pe care este menționat mesajul „Normal” sau „Control oftalmologic”.

Biomicroscopul Topcon SL-D4

Biomicroscopul SL-D4 este modelul nou al Topcon-ului este folosit ca instrument convențional de examinare și are atașat tonometrul Goldman și o cameră foto ce permite efectuarea de fotografii de pol anterior ce sunt stocate și prelucrate prin soft-ul IMAGE-net i-base.

Biomicroscopul încorporează trei filtre (albastru, verde și amber ce îmbunătățesc contrastul și culoarea imaginii retiniene.

Software profesional dedicat

Pentru vizualizarea și captura imaginilor, pentru procesarea și stocarea acestora, soft-ul IMAGEnet i-base de la Topcon este soluția completă. Sistemul este creat pentru interfața cu instrumentele Topcon.

Refractometru Topcon RM-8900 

Auto-kerato-refractometru (Metoda de măsurare automată a refracției oculare și a razelor de curbură ale corneei)

Refractometrul Topcon RM-8900  garantează cele mai bune rezultate, datorită sistemului de prisme rotative, petentate de Topcon. Timpul necesar măsurătorilor este minimizat.

Perimetru computerizat Optopol PTS1000

Perimetria computerizată este o metodă subiectivă de evaluare a sensibilității retiniene. Este o metodă foarte utilă în diagnosticarea glaucomului, precum și în diagnosticarea afecțiunilor retiniene și neurologice.

Perimetria computerizată prezintă următoarele avantaje:

fiind metodă statică dă rezultate mult mai precise

elimenă subiectivismul examinanatorului

permite monitorizarea perfectă a fixatiei

există posibilitatea de reevalua automat punctele anormale

cuprinde o gama variată de programe pentru testarea câmpului vizual atât a patologiilor oftalmologice – glaucomul, afecțiuni ale nervului optic și ale retinei, precum și a patologiilor neurologice – scleroza în plăci, hemoragii cerebrale cu diversă localizare, tumori cerebrale (adenom hipofezar, craniofaringiom, meningiom, gliom ș.a ),leziuni pseudotumorale parazitare (cisticercoza, hialotidoza) sau infecțioase (tuberculom, osteom), abcese pituitare, traumatisme, anevrisme, mucocel de sinus sfenoidal, sindrom de șa goală, neuropatie chiasmatică toxică.

Blephasteam

Blephasteam este un sistem revoluționar de tratament a disfuncțiilor glandelor meibomiene asociate blefaritelor posterioare, meibomitelor, rozaceae oculara, chalazion, sindrom de ochi uscat.

Blephasteam acționează printr-un mecanism dublu ce deschide glandele meibomiene, îmbunătățește calitatea filmului lacrimal, ajutând astfel la ameliorarea sau dispariția simptomatologiei (vedere încețoșată, ochi roși, iritați, senzație de corp străin în ochi).

Modul de amenajare a cabinetului

CONDIȚII ERGONOMICE:

Luminozitate optimă

Temperatură cu fluctuații foarte mici (constantă)

Se șterge praful

Sunt interzise plantele

Etanșeitate: chituri la geam, rame speciale

Vestimentație specială: halate, papuci

Se evită circulația

CONDIȚII TEHNICE:

Banc cu tapițerie, pânză sau finet

Spații adecvate între mașini/ echipamente

Control permanent al igienei mașinilor /echipamentelor

Depozitare: plicuri speciale, foițe de țigară pentru ambalaj, temperaturi speciale de depozitare.

Pentru montaje speciale: se utilizează un hol de decontaminare, se controlează și reglează umiditatea.

PROTECȚIE:

ochelari de protecție

halat

papuci

păr scurt sau, dacă este lung, strâns și acoperit

împământarea echipamentelor

Ambianța fizică se referă la factori fizici ca: microclimatul, zgomotul, iluminatul, coloritul încăperilor și mobilierului, echipamentului de lucru și protecție, vibrații, praf etc.

Microclimatul constituie o grupă a factorilor fizici din încăperile și zonele de lucru, din care fac parte:

temperatura aerului trebuie să fie de 18-20° C, diferența dintre temperatura exterioară și interioară nu trebuie să depășească mai puțin de 4° C, iar temperatura pentru muncă fizică grea 15-17° C , manuală ușoară 18-21° C, intelectuală 21-23° C;

umiditatea normală 50-70%.

mișcarea aerului 2 m/s.

Măsuri necesare pentru respectarea principiilor și cerințelor ergonomice ale muncii:

modificarea procesului tehnologic sau a utilajului;

ventilarea generală, parțială, locală sau combinată;

izolarea spațiului de lucru și amenajarea de spații speciale pentru repaus în condiții climatice normale.

Iluminatul poate fi natural și artificial. Cel natural are avantajul că nu obosește vederea, iar cel artificial se face cu ajutorul becurilor simple și corpurilor de iluminat și trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să asigure un nivel suficient de iluminare; să creeze o repartizare uniformă a luminii, schimbarea tuburilor fluorescente cu cele economice, descărcari în gaze care asigură lumina apropiată de cea naturală.

Culoarea este cu atât mai caldă, cu cât se apropie de roșu și cu atât mai rece, cu cât este mai dominant albastră; culorile închise au efect depresiv, descurajant, negativ și dau senzația de apăsare; roșul este un stimulator general psihomotor, galbenul da senzația de căldură și intimitate, portocaliul este optimist și stimulator emotiv, verdele exprimă siguranță, meditație, echilibru, albastrul favorizează concentrarea șsi dezinhibarea, negrul determină depresie și neliniște, iar albul sobrietate, liniște și inocență.

Zgomotul este un factor nociv, frecvent întâlnit într-o serie de activități industriale, cum sunt pilirea și tăierea metalelor, nituirea, perforarea cu ajutorul compresoarelor, încercarea motoarelor etc. Zgomotul intens peste 90dB este periculos; poate duce la apariția surdității și hipoacuziei și poate fi influențat de frecvență, durată și distribuția în timp și spațiu. Un zgomot mediu ca intensitate într-o sala de lucru este de 50-60 dB sau soneria unui telefon 75 dB.

Se impun următoarele măsuri pentru respectarea principiilor și cerințelor ergonomice ale muncii: limitarea nivelului sonor se realizează prin soluții tehnice silențioase: pereți fonoizolanți, atenuarea propagării zgomotului de la sursă prin ecrane de protecție, amplasarea rațională a surselor de zgomot în clădiri sau încăperi separate, utilizarea echipamentelor individuale de protecție (antifoane interne sau externe căști de protecție), pereți, planșee, plafoane din materiale fonoabsorbante, control ORL periodic.

Amenajarea spațiilor aferente și a anexelor

Din punctul de vedere al structurii spațiilor și al circuitelor funcționale, spațiile aferente Centrul de optică medicală „Andrei” pot suferi modificări pentru adaptarea cât mai judicioasă a activităților efectuate, cu respectarea prevederilor legale privind siguranța în construcții.

Spatiile vor avea în componență:

Sală/ spațiu de așteptare

Sală/ spațiu de prezentare și comercializare/ recepție

Sală/ spațiu de examinare oculară

Sală/ spațiu de executare a ochelarilor, întreținere sau repararea acestora

Spațiu de depozitare

Spațiu cu destinație vestiar personal

Grup sanitar

Organizarea spațiilor respectă organizarea în sistem închis (fiecare activitate se desfășoară în spații separate) sau semideschise/ combinate (o parte din activități se pot amplasa în aceeași încăpere nefiind separate), în funcție de activitatea prestată și condițiile ergonomice de lucru.

Trebuie avute în vedere căile de acces a persoanelor cu handicap locomotor, conform legislației în vigoare.

Se recomandă folosirea de paviment în încăperile de examinare, respectiv executare a ochelarilor, a materialelor lavabile, rezistente la acțiunea substanțelor chimice, negeneratoare de fibre, particule aflate în suspensie în aer, fără asperități sau din materiale care să rețină praful.

Sunt respectate un minim de norme de igiena sanitară:

Asigurare cu apă potabilă

Racordarea la rețeaua de canalizare

Deșeurile rezultate în urma activităților colectate, depozitate, evacuate conform legislației

Asigurarea unui microclimat corespunzător, condiții ergonomice și de lucru specifice .

Sala de recepție are aspect particular sau de club. Există scaune și fotolii, iar pentru copii există un spațiu special amenajat cu mese rotunde și jucării. Capacitatea  sălii este de aproximativ 7 locuri.

Prezentarea echipamentelor optometrice

Echipamentele optometrice care se găsesc în Centrul de optică medicală „Andrei” sunt:

MATERII PRIME:

Sticla optică organică și anorganică

Sticla brută / blocuri de sticlă cu duritate și densitate diferite

Lentile adaptate (la temperatură și șocuri)

Preslinguri (lentile brute) DK4, RC2, RC4, RC6

Sticla color

ABRAZIVI:

Oxid de ceriu

Acetonă

Abrazivi granulați (400, 600)

LUBRIFIANȚI:

Eter

Acetonă

Alcool etilic

Neofalină

PROTECȚIE:

Peliculă antireflex – AR sau QAR

MATERIALE:

Vată hidrofilă

Bețișoare speciale din lemn de tei

Piese optice

LENTILE:

convergente

plan concave

plan convexe

divergente

biconvexe

biconcave

lentile progresive

lentile de contact

ECHIPAMENTE:

Biomicroscop

Foropter

Proiector

Trusă lentile

Ortotip

Pupilmetru

Teste

Trusă lentile de contact

Scaun pacient

Dioptimetru

Masă de lucru

Autorefractometru

Ceas comparator

Foropter

Mașină automată

Dispozitive și AMC-uri

Trusă șurubelnițe

Trusă chei

Multimetre

MTSM și PSI în cabinetul de optometrie

Securitatea și sănătatea în muncă vizează actele normative care reglementează managementul securității și sănătății în muncă, astfel:

O 508/933/2002 privind aprobarea normelor generale de protecție a muncii

L53/2003 codul muncii

L 319/06 legea securității și sănătății în muncă

HG 1028/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate în munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

HG1146/2006 privind  cerințele minime de securitate și sanatate pentru utilizarea de către lucaători a echipamentelor de muncă

HG971/2006 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și sănătate la locul de muncă

HG 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor

norme specifice locurilor de muncă privind instruirea salariaților în domeniul securității și sănătății în muncă

Obligațiile generale și specifice care revin fiecărei categorii de salariați pentru managementul securității și sănătății în muncă sunt:

asigurarea echipamentelor de lucru de către angajator

dotarea locurilor de muncă cu truse de prim ajutor

echiparea cu mijloace de intervenție

intervenția la instalația de gaze, instalația electrică, precum și la aparatură și echipamente se face de către personal atestat profesional

însușirea de către salariați a măsurilor privind acordarea primului ajutor

întreținerea în stare bună a aparaturii și echipamentelor, precum și a mijloacelor de intervenție

menținerea în bună stare a instalațiilor și sistemelor de captare și scurgere la pământ a descărcărilor electrice, atmosferice și a electricității statice este obligatorie

obligativitatea purtării echipamentului de lucru de către salariați

păstrarea liberă a căilor de acces

revizia instalațiilor și echipamentelor la termenele indicate în cartea tehnică

2.2 Studiu de caz

Testarea optometrică și realizarea ochelarilor pentru următorul caz:

OD: – 3 dioptrie sferă

OS: -3 dioptrie sferă

DI în VA = 58 mm

Vârsta ani: 24

Sexul: F

Simptome: dificultăți în vederea obiectelor situate la distanță, cum ar fi: vederea la televizor sau la ecranele cinematografelor, dificultate în conducerea autoturismului seara.

Etapele testării propriu-zise

Înainte de a se face analiza completă a performanțelor vizuale, este necesară o inspecție preliminară a stării de sănătate a sistemului vizual. Dacă se depistează anomalii patologice ce necesită tratament medical, se recomandă consultul unui medic oftalmolog. Controlul optometric și eventual prescrierea ochelarilor se va face numai după vindecarea afecțiunii. Analog și în cazul unor afecțiuni generale ce pot afecta vederea.

Inspecția preliminară a început în timp ce se discuta cu subiectul și a constat în observarea și notarea următoarele aspecte: structura și mobilitatea feței, în special a orbitelor; caracteristici ale pielii, particularități ale pleoapelor; caracteristici ale genelor și sprâncenelor (mișcare, pierdere, depuneri, culoare, poziție anormală); poziția și acțiunea pleoapelor, fără a fi atinse; poziția punctelor lacrimale și evidențierea deficiențelor sistemului lacrimal; starea conjunctivei; deformări preauriculare; poziția și mișcarea globilor oculari; starea corneei; caracteristici globale ale camerei anterioare; reflexe pupilare; starea cristalinului; starea retinei.

Controlul preliminar al anexelor globului ocular și a segmentului anterior s-a realizat cu ajutorul unei lămpi stilou, observarea făcându-se cu o lupă monoculară sau binoculară. Pentru o mai bună precizie, s-a folosit și oftalmoscopul electric, introducând pe discul Recos lentila de 20 dpt sau stereomiroscopul cu lampa cu fantă.

Au fost examinate și sprâncenele, pleoapele, conjunctiva și celelalte anexe ale globului ocular, deoarece deficiențele mecanice sunt însoțite de apariția neatractivă și relaxată a pleoapei superioare, ceea ce poate duce la restrângerea câmpului vizual în partea de sus.

Pentru examinarea zonei de sub pleoapa superioară și a fundului de sac, subiectului i s-a cerut să privească în jos și s-a răsfrânt pleoapa folosind un instrument special.

În lumină focalizată oblic cu ajutorul lămpii cu fantă, corneea, conjunctiva și marginile pleoapelor trebuie să fie strălucitoare. Alte aspecte sugerează diverse afecțiuni. Debitul lacrimal se determină preliminar, observând lățimea meniscului lacrimal pe marginea pleoapei superioare, ce trebuie să fie de minim 1 mm. Se observă curgerea lacrimilor peste marginile pleoapelor, depuneri cu aspect specific.

Dacă privirea este îndreptată în jos și pleoapa de sus răsfrântă, se poate vizualiza lobul palpebral al glandei lacrimale.

S-au comparat cei doi ochi.

Inspecția preliminară a orbitei a cuprins următoarele determinări:

inflamații și deformări ale pleoapelor. Acestea pot fi edem colateral dat de celulita orbitală, infecția sinusurilor paranazale, deformări mecanice ale peoapelor cauzate de tumori sau urmare a unei decompensări secundare la rinichi și inimă.

anomalii vasculare în pleoape sau conjunctivă, destinderi ale vaselor de profunzime;

congestia și edemul conjunctivei;

deformări ale conturului marginii pleoapelor;

deplasare exoftalmică a globului, poate fi direcționată spre în față sau oblic;

eventuale fracturi descoperite prin palpare;

rotația anormală a globului.

Inspecția corneei s-a realizat folosind biomicroscopul cu lampa cu fantă și pentru a se observa posibilele mătuiri, posfisuri, pierderi de țesut. S-a observat limpezimea corneei, eventual o vascularizare.

Inspecția pupilelor s-a făcut în camera iluminată normal, subiectul fiind în repaus și observând o țintă depărtată. S-a observat mărimea și egalitatea pupilelor, regularitatea conturului, culoarea irisului. Observarea s-a făcut cu lupa. Pentru conturul reflexelor pupilare lampa stilou a fost deplasată de la periferie, pentru a ilumina polul posterior al ochiului de la distanța de aproximativ 200 mm. S-a notat răspunsul direct și s-a observat ochiul pereche (normal pupilele se micșorează – miozisul), repetându-se testul și pentru acesta. Prin aceste teste se remarcă rapiditatea răspunsului, mărimea contracției, capacitatea de a menține contracția.

Pentru verificarea reflexului de apropiere, subiectului i s-a cerut să fixeze binocular un obiect depărtat și s-a notat diametrul pupilelor. După două minute s-a prezentat o țintă așezată la 150 – 200 mm. S-a notat diametrul pupilelor, dacă sunt egale sau nu și capacitatea de a păstra miozisul.

Inspecția cristalinului s-a făcut folosind o lupă, în lumină naturală sau artificială. S-au observat evetualele deplasări și opacifieri parțiale.

Inspecția corpului vitros s-a făcut cu oftalmoscopul. S-a folosit metoda oftalmoscopiei directe cu fascicul intens. Observarea s-a făcut printr-o lentilă a oftalmoscopului cu putere mare, pentru a se putea depista eventualele opacități din vitros și evalua dimensiunile și distribuția lor.

Examinarea mobilității ochilor și a vederii binoculare – s-au observat și s-au consemnat poziția feței și capului, caracteristicile anatomice ale orbitelor, care influențează strabismul (asimetrii, distanță interpupilară mică, traumatisme, boli tumorale etc.).

Estimarea fixării pentru fiecare ochi s-a făcut pe un stimul (bec, jucărie, imagine proiectată pe ecran).

Echilibrul ocular s-a testat cu metoda ocluziei. Subiectul a fixat o țintă luminoasă la peste 500 mm. S-a acoperit un ochi și s-a observat mișcarea reflexului corneean. Dacă ochiul liber face o mișcare de realiniere pe lumina fixată, el este deviat.

Testarea versiunilor s-a realizat cerând subiectului să urmărească ținta în cele opt direcții, cu ochiul director, iar cu celălalt s-a urmărit mișcarea reflexului pupilar.

Controlul vederii binoculare s-a făcut cu testul Worth. Evaluarea foriilor s-a făcut cu lentila Maddox și crucea Maddox pentru departe, aripa Maddox pentru aproape.

Evaluarea anizometropiilor s-a făcut cu testul polarizat cu pătrat.

Examinarea acuității și evaluarea preliminară a ametropiilor s-a început în vederea departe fără ochelari și cu ochelari pentru ochiul drept. Acuitatea în vederea departe este reductibilă și mai semnificativă ca acuitatea aproape.

Pentru micșorarea aberației de sfericitate a ochiului și a influenței unor neomogenități în mediile optic transparente ale ochiului s-a folosit un orificiu de diametru de 1 – 2 mm, realizat într-un ecran negru, așezat pe linia principală de vizare aproape de ochi.

Pentru măsurare s-a folosit tabloul de teste optotip specifice vârstei. Acuitatea pentru aproape depinde de diametrul pupilar, nivelul de iluminare, erori de refracție, distanța pentru care se face compensarea, presbiopia. Precizia determinărilor este mai scăzută ca la acuitatea pentru departe.

Subiectul a privit ecranul proxotipului sau textele de pe un carton cu suprafață albă mată. O excelentă acuitate apropae asociată cu acuitate scăzută pentru departe sugerează miopie și astigmatism mic. Acuitatea bună la distanță și slabă pentru aproape sugerează ușoară hiperopie cu astigmatism mic, presbiopie sau dereglări acomodative. Acuitatea proastă pentru departe și aproape sugerează astigmatism semnificativ sau o patologie semnificativă.

După stabilirea cu trusa de lentile de probă (sau foropterul) a combinațiilor de lentile care compensează, acestea au fost înlocuite cu o singură lentilă cu efect optic echivalent. Pentru evaluarea preliminară a refracției s-a folosit skiascopia.

Metode și mijloace de testare

Pacienta suferă de miopie mică, având -3 dioptrie sferică la ambii ochi. În cele ce urmează, vom descriere succint testele optometrice recomandate cazului precizat mai sus:

Test de orientare ochi-mână – testul are ca scop evaluarea posibilității de orientare vizuală a mâinii; – se folosește un izvor luminos punctiform (baghetă sau creion). Ținta se pleasează în planul median la nivelul ochilor, la distanța de 400 mm de subiect. Acestuia i se obturează unul din ochi cu un carton (12 x 18 cm), iar subiectul trebuie să arate ținta cu degetul arătător al celeilalte mâini (de exemplu: cu mâna stângă ține cartonul obturator și acoperă OS, cu degetul mâinii drepte atinge ținta. Apoi schimbă ochiul și mâna); – normal este țintirea corectă a izvorului luminos. Mișcarea țintei trebuie să fie rapidă. Dacă subiectul are ambliopie sau fixare excentrică, va avea dificultăți să atingă ținta. Se notează: exactitatea fixării cu OS, exactitatea fixării cu OD, ezitările și erorile de indicație a țintei

     Testul nr. 1 –  Oftalmoscopie

Scop: observarea transparenței mediilor optice ale ochiului, starea structurilor, aranjamentul optic al structurilor. Echipament: oftalmoscop electric, ținta depărtată, eventual oftalmoscop binocular indirect; pentru controlul părții anterioare a ochiului se poate utiliza biomicroscopul cu lampa cu fantă. Mod de lucru: iluminare slabă în cabinetul de testări optometrice. Se testează ochiul drept cu ochiul drept, ochiul stâng cu ochiul stâng. Se aranjează în oftalmoscop o lentilă convexă de 20 dpt. Se observă corneea, conjunctiva, pleoapele. Se schimbă lentila cu alta mai mică și se observă succesiv umoarea apoasă, irisul, cristalinul, corpul vitros. Se schimbă lentila și se pune la punct un vas din zona papilei. Se extinde examenul pe o suprafață cât mai mare a retinei, deplasând instrumentul și schimbând orientarea ochiului. Se cere subiectului să privească în oftalmoscop și se observă foveea și regiunea maculară. Apoi se cere subiectului să fixeze centrul reticulului din oftalmoscop. Se observă poziția foveei în raport cu reticulul și stabilitatea ei. Comportamente observabile: structuri normale sau anormale, medii transparente sau tulburi. Compensarea este necesară punerii la punct pe retină. Centrarea: stabilă, instabilă, descentrat stabil sau instabil.

Notare: starea structurilor, adâncimea cupei papilare, verificarea compensării pentru punere la punct.

Normal: structuri normale, medii transparente, aliniere foveală stabilă și centrală pentru fiecare ochi.   

Testul nr. 28 –  Testul Worth

         Scop: evaluarea pemanenței vederii simultane aproape și departe. Echipament: lanterna Worth care are pe peretele frontal patru orificii în care s-au montat un geam alb, un filtru roșu și două verzi. Un ochelar cu ufiltru roșu și unul verde.

Mod de lucru: iluminat ambiental diminuat. Se prezintă subiectului lanterna, se pune la distanța de 40 cm, apoi se depărtează progresiv. Se cere subiectului să spună câte puncte luminoase vede și ce culori au. Comportamente observabile: patru puncte (unul alb, unul roșu, două verzi), cinci puncte (două roșii și trei verzi), două puncte roșii, trei puncte verzi, alternanța acestor posibilități. Se notează numărul și culorile pentru diferite distanțe.

Normal: patru puncte, excepție pentru distanța mai mică decât distanța de spargere a fuziunii, când apar cinci puncte.

           Testul nr. 29 – Perimetrie

Scop: evaluarea limitelor câmpului de sensibilitate pentru fiecare ochi. Echipament: perimetru. Mod de lucru: subiectul este așezat pe scaun, capul rezemat de un suport special. Un ochi se obturează. Iluminarea se face conform metodei de lucru adoptate. Subiectul fixează un punct central. Se deplasează ținta pe un meridian, de la exterior la interior și se cere subiectului să semnaleze momentul când percepe ținta și când dispare. Se repetă încercarea pentru 16 meridiane. Se trasează o diagramă. Ținta poate fi o pastilă albă sau colorată sau un punct luminos.

Comportamente observabile: reducerea câmpului în toate direcțiile, reducerea câmpului într-o direcție, mărirea petei oarbe, scotom în interiorul câmpului.       

  Testul nr. 22 – reflexul pupilar

            Scop: verificarea echilibrului orto și parasimpatic la nivelul irisului. Echipament: lampa stilou, teste optotip la distanța de 5 m (infinitul oftalmologic).

Mod de lucru: iluminat ambiental diminuat. Se cere subiectului să fixeze ținta cu ambii ochi. a) Reflexul fotomotor: se așează lampa stilou stinsă la 2 cm pe axa pupilei. Se protejează de lumină cu mâna celălalt ochi. Se aprinde lampa. Se repetă testul în același mod pentru celălalt ochi. b) Reflexul consensual: se iluminează ochiul drept și se observă ochiul stâng și analog se iluminează ochiul drept și se observă ochiul stâng. În timpul observației se păstrează lampa stilou aprinsă. Comportamente observabile: a) reflexul fotomotor: contracție, dilatare, oscilații, fără reacție. b) relfexul consensual: contracția ambelor pupile sau a unei singure. Se notează comporatmentul observat ca amplitudine și viteză de răspuns.

Normal: contracție consensuală.

         Testul nr. 32 – Capacitatea de a vedea culorile

          Scop: determinarea sensibilității la diferite lungimi de undă (culori). Echipament: joc de jetoane de diferite culori, fiecare culoare se regăsește pe două jetoane.

Mod de lucru: iluminat ambiental normal; se cere subiectului să aranjeze jetoanele perechi de aceeași culoare. Pentru copii sub 5 ani, se prezintă un jeton și se cere să găsească unul la fel. Comportamente observabile: împerecherea este integral realizată, inversează culorile, confuzie totală de culori.

Normal: reușită totală.

Metode și mijloace de ameliorare

Medicii disting următoarele direcții principale de tratament al miopiei:

oprirea creșterii patologice a ochiului;

prevenirea posibilelor complicații ale miopiei;

corectarea refracției ochiului miop cu izbăvirea, după posibilitate, de purtare a ochelarilor și a lentilelor de contact.

Specialiștii Complexul Tehnico Științific Interramural "Microchirurgia ochiului" au elaborat și folosesc cu succes diverse metode de tratament al miopiei: scleroplastia, colagenoplastia, coagularea cu laser, cheratotomia, cheratomileza cu laser, eximercheratectomia cu laser, introducerea în ochi a unei lentile intraoculare.

Operațiile de scleroplastie sunt efectuate pentru a opri creșterea ochiului. În timpul unei atare operații în partea posterioară a globului ocular se introduc fâșii de materiale biologice, care, asemenea unui bandaj, cuprind ochiul și nu-i permit acestuia să se alungească. Cu timpul, în aceste materiale cresc vase și ochiul începe să primească mai mult sânge și substanțe nutritive, decât până la scleroplastie. În unele cazuri, este utilizată operația simplificată, care a primit denumirea de "colagenoplastie". Avantajul acesteia constă în faptul că materialul biologic (colagenul) se introduce în forma de suspenzie după globul ocular, cu ajutorul seringii. Colagenul stimulează celulele speciale, care se află în sclera ochiului și acestea produc un nou țesut al sclerei, care impiedică alungirea sclerei și creșterea ochiului. Operatiile de scleroplastie pot fi efectuate în regim de ambulatoriu, durata lor constituie de la 5 până la 15 minute. Uneori, asemenea intervenții chirurgicale se efectuează simultan pe ambii ochi sau sunt combinate cu alte operații pe globul ocular.

Pentru prevenirea complicațiilor miopiei, în afară de scleroplastie, în unele cazuri este efectuat tratamentul cu laser. Raza laserului "sudează" retina la membrana vasculară în locurile slabe și în jurul ruperilor acesteia, prevenind cea mai dificilă complicație a miopiei – desprinderea de retină.
Pentru orice grad de miopie poate fi propusă cheratomileza cu laser (LASIK) sau cheratectomia excimer cu laser – metode, care reprezintă ultimul cuvânt în chirurgia miopiei. Aceste operații se efectuează în baza calculelor precise la calculator pentru fiecare pacient. În caz de cheratomileză cu laser, cu un instrument special se formează un lambou al corneei, care basculează ca un "capacel". După aceea, cu laserul va fi evaporată corneea, iar apoi "capacelul" este întors la loc. Întreaga operație de înlăturare a miopiei de la 1 până la 25 dioptrii durează doar 1-1,5 minute. Avantajele principale ale acestor operații sunt absența absolută a oricărei dureri și precizia foarte mare a acțiunii.

Pentru ca perioada de după operație să treaca repede și fără complicații, trebuie urmate următoarele sfaturi:

străduiți-vă să nu dormiți pe partea ochiului operat primele 3-7 zile după operație;

nu frecați ochii cu mâinile și nu apasați pe aceștia;

evitați nimerirea în ochi a apei și săpunului;

nu frecventați bazinele și băile în decurs de trei luni;

nu folosiți ochelarii de soare.

Ca tratament optic la miopia maligna, pentru ameliorara acuității vizuale, se recomandă lentile de contact, care permit o corecție mai apropiată de valoarea totală a miopiei.

Ca tratament medicamentos, se recomandă vitamine din grupul A,B,C,E în cure repetate. Este necesară o igienă a activității mai ales pentru aproape, cu perioade de repaus ocular, în vederea profilaxiei complicațiilor. Pentru ameliorarea nutriției coriooretinei, se pot administra vasodilatatoare în injecții retrobulbare sau administrate general.

Se administrează, de asemenea, vasotrofice – difrarel, doxium, difebiom în cure repetate și alternative.

Tipul compensării

La miopia simplă, corecția optică se face cu lentile divergente. Se va prescrie cea mai slabă lentilă divergentă care asigură maximul de acuitate vizuală. Se recomandă portul permanent al ochelarilr. La vârsta presbiopiei, se vor prescrie ochelari adecvați pentru lectură.

 La miopia boală, miopia degenerativă, miopia malignă, acuitatea vizuală este scăzută chiar și cu lentile corectoare, deoarece corecția aeriană nu poate fi niciodată totală.

Corecția chirurgicală a miopiei permite corectarea acesteia.

Keratotomia radiară este cea mai răspândită tehnică de chirurgie refractivă corneană.

Keratomileusis miopic este chirurgia miopiei forte.

Keratectomia fotorefractiva  este chirurgia corneană cu laser excimer.

Epikeratoplastia este o omografa refractivă utilizată ca o alternativă pentru implant de cristalin.

Corecția optică – cu lentile sferice divergente, date în cea mai mică valoare dioptrică, pentru a nu transforma ochiul din miop în hipermetrop. Această corecție opticăă se poate face cu:

Lentile aeriene

Lentile de contact (indicație majoră în caz de miopie unilaterală)

Pentru miopiile mici și medii este aceiași corecție pentru aproape și departe

Exisstă trei tipuri principale de intervenții chirurgicale cu laser folosite pentru tratarea miopiei: 
LASIK – care presupune decuparea unei fâșii din cornee care rămâne prinsă la un capăt, ca o clapetă. O parte din țesutul de sub fâșia decupată va fi eliminat, iar fâșia va fi reaplicată. 
PRK, LASEK și epi-LASIK folosesc laserul pentru remodelarea corneei fără să fie necesară realizarea unui lambou cornean. 

RK implică realizarea mai multor incizii pe cornee pentru a schimba curba corneei. 
Alte tipuri de intervenții chirurgicale pentru miopie implică plasarea de implanturi chirurgicale pentru a modifica forma corneei sau pentru înlocuirea sau sprijinirea cristalinului ocular. 
Se vor pune mereu în balanță riscurile prevăzute de intervenția chirurgicală cu dorința de a avea o vedere clară. Medicul oftalmolog poate răspunde la orice întrebări legate de rezultatele posibile, alternative la intervenția chirurgicală, riscuri și beneficii pentru a se putea lua cea mai bună decizie. Este important de știut că, în cazul unor persoane, poate fi necesară, în continuare, purtarea de ochelari sau lentile de contact după intervenția chirurgicală.

Consecințele necorecției

Pacientul diagnosticat cu miopie mică spre medie, așa cum este pacienta noastră, care formează obiectul studiului de caz, trebuie să știe că dacă nu acceptă lentile corectoare sau, dacă este cazul, tratament medicamentos și/ sau chirurgical, pot apărea/ persista următoarele probleme:

vedere neclară

 astenopie acomodativă

cefalee

oboseală la lectură

înțepături oculare

tendință de somnolență

oboseală oculara și oboseală psihică

capacitate redusă de lucru

imposibilitatea îndeplinirii unor sarcini de lucru sau casnice

favorizează evoluția dioptriei în timp

Prescripția optometrică

După ce s-au testat dioptriile și pacienta a confirmat că se simte bine cu ele, am completat rețeta:

la ochiul drept  dioptria este: -3 sf

la ochiul stâng  dioptria este: – 3 sf

Am informat-o pe domnișoara pacient că este vorba despre o miopie mică, care trebuie corectată, pentru a nu evolua. I-am prezentat toate tipurile de corecție, iar dumneaei a optat pentru acea variantă care i se pare cea mai convenabilă, atât din punct de vedere financiar și ținând cont că este vorba despre primul ochelar, cât și din punctul de vedere al siguranței sale. Aceasta a optat pentru ochelari de corecție, pe care să-i poarte în permanență.

Primele prescurtări întâlnite în rețetă sunt OD și OS. Dacă v-ați gândit că acestea înseamnă „ochiul drept” și „ochiul stâng” ați intuit bine. OD este abrevierea de la „oculus dexter”, termenul latinesc pentru ochiul drept, iar OS de la „oculus sinister”, adică ochiul stâng. Coincidența face ca aceste abrevieri să se potrivească perfect și pentru termenii din limba română, iar unii ar spune că acest fapt nu este o coincidență, ci doar rezultatul latinității limbii române.

SPH vine de la „sphere” (sau SF – sferă) și indică puterea pe care trebuie să o aibă lentilele pentru a ne corecta vederea. Această abreviere are ca valori niște numere (de preferat cât mai mici) precedate de semnul plus, pentru vederea la apropiere (hipermetropie) sau minus pentru vederea la distanță (miopie). Cu cât numerele sunt mai mari, cu atât afecțiunea pe care o avem este mai pronunțată și dioptriile prescrise sunt mai mari.

CYL înseamnă cylinder (sau CIL – cilindru) și indică dioptriile necesare pentru astigmatism, acolo unde este cazul. Spre deosebire de lentilele sferice, folosite pentru corectarea miopiei sau a hipermetropiei, care sunt simetrice raportat la centrul lor, lentilele cilindrice nu sunt simetrice ci sunt curbate doar pe o anumită direcție (meridian). Valorile pe care le pot avea dioptriile în acest caz vor fi precedate de semnul minus pentru astigmatismul la distanță (miopic) și de semnul plus pentru cel la apropiere (hipermetropic).

AXIS sau AX inseamnă axă și are o valoare doar în cazul astigmatismului, atunci cand și CIL are o valoare. Axa poate fi un număr între 1 și 180 și este complementar cu meridianul cilindrului, fiind întotdeauna la un unghi de 90 grade față de meridianul care conține curbura cilindrului. Numărul 90 corespunde meridianului vertical al ochiului, iar numărul 180 celui orizontal.

PRISM sau PR reprezintă prisma și se folosește doar în cazul în care există probleme cu alinierea ochilor. Valorile pe care le poate avea sunt fracționale și sunt colerate cu urmatoarea valoare, BASE sau BAZA, care reprezintă direcția înspre care prisma direcționează lumina: sus, jos, înspre interior (înspre nas) sau înspre exterior (înspre urechi).

ADD, adică adăugat, reprezintă dioptriile aplicate la partea de jos a lentilei în cazul ochelarilor bifocali sau progresivi, atunci când, pe lângă dioptriile necesare miopiei se adaugă și dioptrii pentru presbiopie.

Distanța inter-pupilară reprezintă distanța, măsurată în milimetri, dintre centrele pupilelor celor doi ochi.

Mai este de menționat că valorile sferei, cilindrului sau cele adăugate cresc din 0,25 în 0,25, indiferent de semnul care le precedă și că valoarea minimă este de 0,25. Sub această valoare vederea nu este suficient de mult afectată pentru a fi nevoie de ochelari.

Capitolul 3. Ochelarii de corecție

3.1 Prezentarea atelierului de montaj ochelari și a magazinului de comercializare a ochelarilor și produselor aferente

Descrierea dotărilor ncesare

Centrul de optică medicală „Andrei” are propriul atelier de montaj ochelari, precum și propriul magazin de comercializare a ochelarilor.

Atelierul este dotat cu aparatură de ultimă generație:

Autolensmetru LM 500

Măsurători: sfercice, cilindrice, ax, adiție, pas măsurare reglabil, cilindru.

Măsoară: lentile standard unifocale, lențile subțiate cu indici ridicați de refracție, lentile bifocale, lentile progresive, lentile de contact.

Măsoară lentile cu diametrul între 5 și 100 mm.

Reper în cruce care se îngroașă la detectarea centrului optic.

Mod de conversie a semnului dioptriei cilindrice a lentilelor.

Senzor Hartmann pentru măsurarea lentilelor cu măsurare simultană a 108 puncte pentru detectarea extrem de rapidă a centrului optic și pentru detectarea rapidă a centrlor la lentile progresive.

Ecran color cu cristale lichide cu iluminare reglabilă.

Mașină de șlefuit lentile cu scaner și centrator LE 700

Sistem compact care include toate funcțiile într-un singur aparat.

Raport preț-calitate-performanțe excelent.

Sistem recomandat pentru ateliere de dimensiuni reduse.

Ecran LCD color, cu touch screen.

Discuri separate pentru fațetare V la lentile din plastic și la cele din sticlă.

Mod de lucru – fațet V, fațet plan, lustruire, canal de fir, transfer lentilă dintr-o altă ramă și prelucrare lentile delicate sau cu tratamente speciale.

Port USB, rețea și RS-232.

Scaner satelit LT 1200

Variantă modernizată care permite și scanarea ramelor extracurbate.

Scanare cu presiune de apăsare redusă pentru evitarea deformării ramei.

Scanare cu precizie ridicată.

Ecran LCD mare, color, cu touch screen.

Calculează distanța interpupilară a ramei, curbura ramei și unghiul de înclinație al ramei.

  În ceea ce privește magazinul de comercializare a ochelarilor, acesta este situate în centrul orașului Drobeta Turnu Severin, acolo unde este situat întregul Centru de optică medicală „Andrei”. Magazinul are tot felul de ochelari și lentile de contact, la prețuri variate, astfel încât fiecare pacient să își găsească ochelarii potriviți, pe care să îi poarte cu încredere. La magazin, avem personal specializat, care oferă consultanță clienților noștri.

În cadrul magazinului, avem rame moderne de firmă, de la: alentino, Marc Jacobs, Pierre Cardin, Furla, Calvin Klein, Guess, Dior, Davidoff, Cartier, Emporio Armani, Gant, Police, Zeiss, Lacoste, Gucci, Givenchy, Dolce&Gabbana, V Swarovski, Ray-Ban, confecționate din metal sau plastic și combinatii ale acestor materiale.

Punem la dispoziția clientului un cadru intim și placut în care să vizioneze și să probeze o multitudine de modele, cu o bogată varietate de culori. Lentilele Zeiss comercializate de noi, confecționate din sticlă minerală, sticlă organică sau policarbonat sunt numărul 1 mondial.

Opticienii noștri profesioniști pot monta orice tip de lentilă pe orice suport-ramă, iar consilierii profesioniști de vânzări oferă consultanță pentru a alege ochelarii perfecți fizionomiei și stilului clienților.
Pe lângă determinarea exactă a dioptriilor și montarea ochelarilor, Centrul de optică medicală „Andrei” oferă și service gratuit pentru aceștia, timp de 2 ani de la achiziționare: înlocuirea pernițelor, îndreptarea ramelor, schimbarea brațelor, înlocuirea șuruburilor, adaptarea ramelor.

Astfel, în cadrul magazinului nostru se pot găsi:

Rame diverse, din cele mai bune materiale (titan, ruthinium, acetat…)

Rame placate cu aur

Rame produse de firme consacrate, modele 2014-2015

Lentile cu tratament antireflex multistrat, cu tratament anti-zgârietură

Lentile cu tratament oleofob și hidrofob 

Lentile asferice

Lentile monofocale, bifocale și progresive

Lentile progresive pentru munca de birou, lentile de interior

Lentile cu protecție pentru calculator

Lentile cu indice de refracție mare (foarte subțiri)

Lentile de contact (sferice, torice și progresive) și soluții pentru păstrarea lor

Ochelari de soare, cu lentile cu absorbție maxima de UV,  cu lentilă polarizată etc.

Accesorii pentru ochelari – tocuri, lavete, soluții de curățare, lănțișoare

Alte accesorii: pansamente sterile, ocluzoare, servețele dezinfectante pentru toaleta ochiului operat, lupe măritoare etc

Lacrimi artificiale, unguente și multivitamine pentru afecțiunile oculare etc.

Viziune personală a modului de amenjare a atelierului și magazinului

În amenajarea atelierului și magazinului, principalele elemente definitorii ale unui punct de vânzare cunoscute sub denumirea de marketingul-mix al punctului de vânzare sau „retailing-mix” sunt:

localizarea;

produsul;

prețurile;

promovarea.

           Stabilirea locului de amplasare a unui punct de vânzare este una din deciziile esențiale pe care trebuie să le ia un comerciant. Caracterul deosebit al acestei decizii este dat de natura acțiunilor pe care le reclamă, de ceea ce se poate numi marketingul spațial al unei firme comerciale. Aria de piață este constituită din zone comerciale mai mult sau mai puțin suprapuse.

În amenajarea Centrului am ținut cont de comportamentul fiecărui individ, de nevoile și dorințele sale, punând la dispoziția clienților servicii și produse de cea mai înaltă calitate. Desigur că am ținut cont și de factorii care influențează mărimea ariei de atracție:

densitatea populației;

dinamismul administrației publice locale și al agenților economici;

facilitățile de circulație: căi și mijloace de comunicație, spații de parcare;

importanța punctelor de vânzare adiacente (anumite magazine nu au o zonă comercială proprie și profită de atracția altor puncte de vânzare);

mărimea unității comerciale;

nivelul veniturilor populației;

punctele de interes a ariei de piața care constituie obiectul de analiză, servicii, activități culturale, sportive etc;

topografia terenului.

Descrierea MTSM și PSI în atelier și magazin

În atelier și magazim am ținut cont de normele MTSM și PSI, astfel că:

am aplicat normele de protecție a muncii

– Legislația și normele de protecție a muncii sunt însușite în conformitate cu specificul locului de muncă;

– Echipamentul de protecție din dotare este utilizat corect;

– Echipamentul de protecție este întreținut și păstrat în condiții de siguranță conform normelor în vigoare;

– Însușirea clară și corectă a procedurilor de protecție a muncii este asigurată prin participarea la instructajul periodic;

– Activitatea specifică este desfășurată cu respectarea permanentă a normelor de protecție a muncii.

am aplicat normele de pază și stingere a incendiilor

– Lucrul este efectuat în condiții de securitate și în conformitate cu normele PSI în vigoare;

– Procedurile de pază și stingere a incendiilor sunt însușite prin instructaje periodice și prin aplicații practice;

– Echipamentele de stingere a incendiilor din dotare sunt utilizate cu rapiditate și eficiență pentru limitarea pericolelor.

am raportat pericolele care apar la locul de muncă

– Pericolele sunt identificate cu discernământ pentru a fi raportate persoanei abilitate conform normelor interne;

– Starea echipamentelor de protecție și stingere a incendiilor este verificată și raportată persoanei abilitate conform procedurilor interne.

am aplicat procedurile de urgență și evacuare

– Accidentul apărut este semnalat prin contactarea cu promptitudine a persoanei abilitate conform procedurilor interne și normelor în vigoare;

– Măsurile de urgență și de evacuare sunt aplicate cu rapiditate, corectitudine și luciditate, respectând procedurile interne;

– Primul ajutor este acordat cu promptitudine în conformitate cu tipul accidentului.

Atât magazinul, cât și atelierul sunt dotate cu:

Echipamentul de protecție: specific locului de muncă

Echipamente și materiale de stingere a incendiilor: hidranți, extinctoare, lopeți, nisip, găleți, furtunuri etc.

Truse de prim ajutor: feșe, pansamente sterile, alcool, medicamente etc.

Sistem de avertizare: sonor, luminos, comunicativ.

3.2 Părțile componente ale ochelarilor de corecție

Ochelarii fac parte din categoria instrumentelor optice. Aceștia au rolul de proteja ochiul sau de a corecta anumite defecte ale vederii, fiind formați din montura propriu-zisă și două lentile. Monturile ajută la poziționarea lentilelor pe axul optic al ochiului, și sunt formate din cadru, brațe și șaua nazală. Monturile de ochelari sunt din materiale plastice (plastic natural sau sintetic), materiale metalice (aur, argint, tombac, dublé, alpaca, oțel inoxidabil, aluminiu).

La dimensiunile principale ale monturilor pentru ochelari se admit următoarele toleranțe: lungimea monturii să fie de maxim 150 mm, lungimea maximă a brațului de 140 mm, iar lățime și înălțimea locașului lentilei de până la 0,3 mm.

Balamalele trebuie să fie nichelate și să fie utilizate în funcție de lățimea brațelor, fără să aibă joc. Capele niturilor nu trebuie să iasă mai mult de 0,5 mm în afară.

Acoperirile anticorosive decorative nu trebuie să se cojească și nu au voie să aibă fisuri și pori, pentru că rezistența este esențială.

Monturile trebuie depozitate în încăperi ferite de umezează, căldură și ferite de foc.

Dimensiunile de baza ale ochelarului

La execuția ochelarului foarte importantă este studierea dimensiunilor de bază ale acestuia, în concordanță cu aspectele faciale. Aceste dimensiuni sunt (anexa 12):

DD' – linia ochelarului,

M și M' – centrele optice ale celor două lentile, pentru ochiul drept A și pentru ochiul stang A';

a – lungimea lentilei, măsurată față de linia ochelarului DD';

c – distanța dintre cele două centre optice; d – distanța minimă între lentile;

e -lățimea seii nazale.

La ochelarii pentru corecție, dimensiunea McM se poate mări sau micșora din 2 în 2 mm, atrăgând după sine și modificarea celorlalte mărimi caracteristice.

Lungimea lentilei 'a', considerată față de linia ochelarului, nu depinde de dimensiunea 'c', deoarece cu o mărime a lentilei mai mică și cu o lățime a șeii nazale 'e' mai mare, se va obține aceeași valoare pentru cota 'c'.

Linia ochelarului DD' este dreapta care unește centrele optice ale celor două lentile. Centrul optic al unei lentile este acel punct prin care trece axa optică, punct care are proprietatea, ca orice rază de lumină ce trece prin el, nu va fi deviata. Axa optică a lentilei este dreapta care unește cele două centre de curbură ale suprafeței lentilei. Poziția centrului optic nu poate fi practic realizată în poziția ideală, ci cu mici abateri, care duc la descentraj. Producatorul de lentile este obligat să indice pe lentilă centrul său optic, verificând-o cu un aparat numit (frontifocometru). Descentrarea poate fi în vertical, orizontal sau în diagonală. Linia ochelarului definește linia centrelor celor două lentile, iar aceste centre trebuie să se afle la o anumită distanță între ele, pe această linie. Distanta între cele două centre optice trebuie să corespundă cu distanța între pupilele ochilor (distanța interpupilară), care se măsoară cu un pupilmetru. La ochelari se poate determina distanța între cele două centre optice, măsurând lungimea lentilei și distanța dintre lentile pe aceeași direcție. Lățimea seii nazale 'e' este distanța dintre colțurile monturii spre septul nazal și se poate măsura de-a lungul liniei ochelarului.

Părțile componente ale monturilor fabricate din materiale plastice

a) Cadrul

Este partea din față a monturii de ochelari, cu rolul de a fixa lentilele, fără a afecta câmpul vizual și ținându-se cont de estetică și modă. Monturile pentru ochelari trebuie să fie comode și să corespundă din punct de vedere medical. Este foarte important ca montura să fie astfel potrivită, încât pupila ochiului aflată în repaus, să corespundă cu centrul O.

Lentila se fixează în cadru, într-un canal cu un unghi de 90° și o adâncime de 0.8 mm, de obicei, în linia simetrică a grosimii V. Excepție fac cadrele executate din celuloid cu straturi, din care se poate îndepărta, eventual, un strat sau mai multe, prin așchiere.

În cazul cadrului executat din placă de celuloid cu mai multe straturi și diferite culori, prin îndepărtarea unor straturi cu scopuri decorative se poate obține o greutate mai mică a ramei.

Partea de legătură a monturii folosește pentru atașarea brațelor. Lungimea și lățimea ei depind de mărimea brațelor. Partea de legatură se poate prelucra sub mai multe forme: dreaptă; curbată; curbată și tăiată; semicurbată; teșită; semiascuțită; ascuțită.

Montura perivist asigură un câmp vizual mult mai bun. Acest tip de montură poate avea mai multe forme. Caracteristica de bază este că, la montarea lentilelor, este nevoie de fire de nylon sau șuruburi.

Cadrele se pot executate din: celuloid, acetat de celuloză, celuloid cu un strat de acetat de celuloză, plexiglas, P.V.C.

b)  Brațul

Brațul ajută la fixarea ochelarului pe capul purtătorului. Se cunosc multe tipuri de brațe, dar tehnologia lor de fabricație este aceeași. Încă de la începutul execuției, brațul ia forma și mărimea apropiată de mărimea finală. Pentru prelucrarea brațelor se folosesc plăci de celuloid cu grosimea de 2-4 mm.

La un ochelar executat corect, brațul nu atinge tâmpla, iar poziția corectă a ochelarului este asigurată prin intermediul oaselor din spatele urechilor. Lățimea brațelor depinde de lățimea părții de legătură a cadrului (locul unde brațul este asamblat la cadru cu ajutorul balamalelor). Forma brațelor depinde și de lungimea lor.

Punctele dimensionale ale brațului sunt: punctul urechii; linia brațului; normala la linia brațului; unghiul laturii; centrul balamalei; lungimea brațului; lungimea părții de siguranță; unghiul de înclinare al părții de siguranță față de linia brațului.

Lungimea brațului se poate indica fie pe total, adică de la centrul balamalei până la punctul inferior al brațului sau numai lungimea parțială de la centrul balamalei până la punctul urechii. Practic, pentru fiecare om, în funcție de conurația capului, se poate stabili lungimea brațului corespunzătoare.

Lungimea brațelor variază între 125 și 126 mm și lungimea porțiunii de siguranță între 25 și 40 mm. Se mai poate indica pentru montura de ochelari și distanța de la braț până la partea superioară, respectiv inferioară a cadrului. Având în vedere aceste dimensiuni, se alege diamentrul necesar al lentilei, pentru a putea acoperi aceste distanțe. Brațele pot avea și diferite forme. De obicei, în interiorul brațelor din celuloid, pentru a le mari rezistența sunt introduse întărituri din metal numite armături. Brațele pot fi executate și din apiflex, un material flexibil care permite o ușoară modelare după fizionomia persoanei.

c)  Balamalele (sarniere)

Cu ajutorul balamalelor se realizează asamblarea brațului la cadru. Se pot executa din alpaca sau alamă și pot varia ca formă și dimensiuni. Balamaua se compune dintr-o parte dreaptă și o parte stângă. Pentru asamblare este nevoie de șuruburi.

Sunt balamale care se pot aplica atât pe partea dreaptă cât și pe partea stângă deopotrivă. Ele pot avea lățimea de 5, 6, 7, 8 mm și sunt fabricate din alamă, bronz sau zinc. Pot fi demontabile (cu surub) sau nedemontabile. Balamaua este prevazută cu două găuri, având un diametru de 1,2 mm.

O balama este corect montată, atunci când pentru a deschide brațele trebuie forțată puțin, iar când brațele sunt lăsate libere nu cad unul peste celălalt. Șuruburile folosite sunt de tipul M 1, 2 sau M 1, 4 și se pot înșuruba cu ajutorul șurubelniței. Șuruburile trebuie bine strânse: nu trebuie să se deșurubeze când se mișcă brațele. Pentru o prindere mai sigură se pot folosi piulițe. După felul montării, balamalele pot fi: îngropate, încastrate, aplicate.

d)  Șaua nazală (puntea)

Șaua este fabricată din material plastic. Se poate clasifica astfel: șa normală, șa în unghi și șa arcuită (ondulată). Ca poziție față de cadrul ramei, șaua poate fi așezată la mijloc (pe direcția liniei ochelarului) sau în partea superioară. Șaua nazală este caracterizată prin trei parametri: raza de vârf, săgeata (distanța de la linia ochelarului la marginea inferioară a șeii) și baza (lățimea șeii).

După format, șaua nazală poate fi:

cu lungimea mai mare decât deschiderea A'B'>AB;

cu lungimea egală cu deschiderea A'B,=AB;

cu lungimea mai mică decât deschiderea A'B'<AB.

Șaua nazală este prevăzută cu două aripioare. Ele sunt pastile din material plastic de diferite forme, în funcție de fizionomia nasului. Aripioarele susțin greutatea cadrului. Ele sunt asamblate la ramă prin lipire, urmând apoi operația de finisare.

e) Nituri și aplicații metalice

Niturile se folosesc pentru montarea balamalelor. Ele pot fi simple sau prevăzute cu diferite aplicații metalice (ornamentale) executate din alpaca semidură. Niturile folosite au diametrul de 1,4 mm. De obicei, ele se execută mai lungi decât ar fi nevoie, astfel că, după montare, să se poată tăia 1,5-2 mm.

Părțile componente ale monturilor fabricate din materiale metalice

Metalul este din ce în ce mai folosit pentru fabricarea monturilor pentru ochelari, datorită numeroaselor sale calități. Monturile din metal (alpaca, nichelate, aurite, tombac, duble, oțel inoxidabil) își păstrează culoarea, dar își pot pierde din strălucire. Monturile metalice moderne sunt ușoare și elegante. Cele mai răspândite sunt monturile glazant, cu șurub. Avantajul acestor monturi, este că forma lentilei nu este strict legată de forma monturii, iar câmpul vizual este destul de mare. Dezavantajul lor este că lentila se poate sparge relativ ușor. Monturile glazant actuale au fost precedate de alte forme mai vechi. Lentilele sunt prinse de partea superioară a monturii, prin câte două șuruburi.

Partea superioară este prevăzută cu două orificii necesare pentru fixarea lentilelor. Se poate executa din sârmă de alpaca, cu un diametru de 1,6 mm.

Pernițele sunt pastile executate din material plastic, iar suportul din metal, cu diametrul de 1,2 mm. Suportul curbat după forma nasului este sudat de partea superioară a monturii. Pernițele sunt turtite lateral și prezintă pe suprafața lor adâncituri, pentru o mai bună fixare pe nasul purtătorului. Ele se pot executa din celuloid sau acetat de celuloză și au diferite forme.

Monturile glazant sunt rame ușoare, greutatea lor crescând prin montarea lentilelor. Suportul pernițelor trebuie astfel aranjat, încât montura să fie bine fixată pe nasul purtătorului.

Brațele din metal sunt foarte ușoare, au un diametru de 4 mm. La un capăt sunt prevăzute cu o balama, iar în celălalt capăt cu aparatori. Balamalele sunt prevăzute cu orificii de diametru de 0,8 mm. La montare, balamalele se nituiesc, niturile având un diametru de 0.7 mm.

Anourile au rolul de a proteja lentila și sunt deseori folosite la monturile glazant. Sunt anouri metalice, diferite ca formă, după mărimea și forma lentilei. Se execută mai ales din duble. În partea interioară se află un canal cu adâncimea de 0,5 mm în unghi de 90°. Pe partea superioară, sunt lipite mici piese rotunde, cu ajutorul cărora anoul este montat la partea superioară a monturii cu ajutorul unor șuruburi. Anourile sunt perechi pentru dreapta și pentru stânga, iar șuruburile sunt de tipul M 1.25×1,5.

Ornamentele sunt montate împreună cu lentilele la partea superioară a ramei. Pe ornamente sunt sudate două șuruburi M 1,2 x 8 mm și M 1,2 x 12 mm, având între ele o distanță de 10 mm. Pentru a proteja lentilele, se mai pot aplica șaibe din material plastic sau metalic.

Părțile componente ale monturilor fabricate din materiale combinate

Monturile combinate sunt foarte plăcute, deoarece sunt combinații de materiale plastice cu metalice. Partea superioară a monturii, executată din celuloid se montează cu șuruburi M 1,4 x 2 mm, fixate în două locuri spre nazal și spre temporal. Acest tip de montură combinată este folosită pentru bărbați. Brațele sunt executate tot din celuloid și sunt prevăzute cu armături metalice.

La monturile combinate se folosesc brațe combinate. Fabricarea acestor brațe este diferită de fabricarea brațelor obișnuite. Monturile de ochelari cu brațe combinate (împletite) se recomandă pentru sportivi și copii.

3.3 Lentilele necesare corecției

Pacienta a mai purtat ochelari și a venit la control din cauza simptomelor avute.

Data consultației: 21.03.2015

Nume și prenume: Danciu Bianca

Domiciliu: Drobeta Turnu Severin, bld. Tudor Vladimirescu, nr. 5, sc. A, ap. 12

Profesie: Masterand

Vârsta: 24 ani

Alegerea cabinetului: recomandare

Problema pacientului: dificultăți în vederea obiectelor situate la distanță, cum ar fi: vederea la televizor sau la ecranele cinematografelor, dificultate în conducerea autoturismului seara, amețeli, dureri de cap

Istoria vizuală personală: pacienta dorește o verificare de rutină, a avut -1,5 dioptrie sferică în urmă cu 2 ani, dar nu a purtat ochelarii

În urma întrebărilor, medicul oftalmolog a aflat că:

Primii ochelari i-a purtat la vârsta de 20 de ani, -1 dioptrie sferă

Evoluție: 20 de ani – -1 sferă

22 de ani – -1,5 sferă

Portul ochelarilor este permanent, dar a refuzat să îi poarte.

Nu are alte probleme oculare

A fost supusă la testul fundului de ochi și al tensiunii oculare, dar nu s-au depistat nereguli.

Nu suferă de vreo boală infecțioasă sau ale organelor interne.

Inspecția vizuală preliminară a început încă de la primul contact cu pacientul:

Sprâncenele sunt simetrice, marginile pleoapelor se ating fără efort.

În urma verificării cu oftalmoscopul și lampa stilou se verifică conjunctiva. Conjunctiva este lucioasă, netedă și transparentă, corneea are un aspect umed, lucios, nevascularizată, pupilele sunt rotunde și egale, iar cristalinul este normal plasat și transparent.

Examinarea acuității vizuale începe cu examenul acuității vizuale monoculare, deci se citește corect ultimul rând de la optotip.

Examinarea se începe în vederea departe fără ochelari.

Se folosește refractometrul automat pentru evaluarea preliminară a refracției.

Valorile găsite:

OD: – 3 dioptrie sferă

OS: -3 dioptrie sferă

DI în VA = 58 mm

Descrierea lentilelor aeriene

Domnișoara Bianca a decis să poarte lentine aeriene/ ochelari pe viitor, conștientă fiind de riscurile la care s-ar expune dacă nu ar purta nici de această dată ochelarii și nu ar ține cont de prescripțiile medicului. S-a specificat foarte clar că ochelarii se vor purta permenent, dacă pacienta dorește ameliorarea problemelor oftalmologice. I-au fost prezentate toate metodele posibile ale corecției vizuale, cu avantajele și dezavantajele aferente, în așa fel încât pacienta să decidă ce metodă de corecție alege. În urma acestei discuții, pacienta a optat pentru lentilele aeriene, din material de plastic.

Pacientei i s-au explicat și avantajele tratamentului antireflex, heliomat și al lentilelor speciale pentru calcultor, iar dumneaei a decis că i se potrivesc lentilele cu tratament antireflex.

Din punct de vedere practic, tratamentul antireflex aplicat pe ambele suprafețe ale lentilei, asigura protecție împotriva luminii artificiale și, în special, în cazul conducerii masșinii pe timp de noapte. Tratamentul antireflex elimină disconfortul și senzația de ochi obosiți și iritați.

Din punct de vedere estetic, lentila cu tratament antireflex subliniază culoarea și estetica ochilor, iar transparența mărită le face mai puțin vizibile. Printre alte avantaje ale lentilei cu tratament antireflex se mai numară și aburirea scăzută la schimbarea de temperatură și curățarea mai ușoară a lentilei. Se sporește rezistența lentilei din material organic la zgâriere, deoarece sunt asociate cu tratamente de durificare.

Alegerea acestor lentile cu tratament antireflex prezintă și dezavantaje, precum: zgârieturile sunt mult mai vizibile decât cele existente pe lentila netratatî cu strat de antireflex, trebuie curățate cu microfibră, nu se șterg pe uscat, se folosesc soluții speciale sau apă caldă cu săpun lichid; trebuie păstrate în etui.

3.4 Montura ochelarilor

Montura ochelarilor va fi din plastic colorat, datorită aspectului tineresc și al faptului că ochelarii mari și colorați sunt în trend. Pacienta a ales ochelarii din plastic pentru că au prețul mai mic și dorește să îi schimbe periodic, pentru a nu se plictisi de ei și pentru a fi încurajată să îi poarte mereu. Domnișoara Danciu a optat pentru ochelari de culoarea roșie. Dat fiind faptul că fața pacientei este rotundă, i-au fost recomandate liniile drepte pentru a compensa curbele și a crea senzație de îngustare și alungire, ramele pătrate sau dreptunghiulare fiind cele mai potrivite. E bine să se evite ochelarii rotunzi, care nu vor face decât să scoată și mai mult în relief rotunjimea feței. Astfel, pacienta a ales ochelari dreptunghiulari.

Lentilele vor fi tot din plastic, datorită avantajelor pe care le prezintă: sunt mult mai ușoare decât lentilele de sticlă; nu măresc greutatea ochelarului astfel că acesta nu va lăsa urme pe nasul purtătorului; ochelarul nu va aluneca pe nasul purtătorului; sunt mult mai rezistente la impact; forța necesară spargerii unei lentile din plastic este mult mai mare decât cea necesară spargerii unei lentile din sticlă; lentila din plastic nu se sparge, ea cel mult pleznește și, dacă se aplică o forță foarte mare, se rupe fără a împrăștia așchii așa cum fac lentilele din sticlă; sunt mult mai subțiri decât lentilele din sticlă; cu un strat antireflex aplicat, lentila de plastic devine mai transparentă decât lentila din sticlă.
Ulterior, se iau măsurătorile necesare pentru realizarea monturii ochelarilor, pacienta fiind rugată să vină a doua zi pentru probarea ochelarilor și însușirea lor. Rezultatele măsurătorilor trebuie notate pe un calibru transparent care să reproducă, dacă este posibil, curbura suprafeței interne a lentilei. Este important să se determine cât mai exact axul principal de privire, deoarece acuitatea vizuală scade repede, datorită excentricității punctului de intersecție a liniei de privire față de centrul optic. Un alt aspect important, este determinare cu precizie a distanței de la vârful corneei la lentilă; modificarea acestei distanțe influențând direct compensarea.

3.5 Montarea și adaptarea ochelarilor

Prelucrarea conturului lentilelor sferice pentru ochelari și montarea lor în montura de ochelari aleasă de pacientă

Montarea lentilelor de protecție sau corecție în monturi necesită următoarele operații: verificarea lentilei și fixarea centrului optic, confecționarea șablonului, trasarea lentilei, tăierea (cioplirea), șlefuirea, montarea propriu-zisă.

a) Verificarea lentilei constă din controlarea acurateței și a valorii puterii dioptrice. Astfel lentilele se spală (sau se curăță de praf) și se verifică să nu aibă incluziuni filiforme, bule, zgârieturi, cioburi. Se verifică valoarea puterii dioptrice a lentilei, să corespundă cu indicațiile din prescripție și se punctează centrul optic al lentilei cu tuș negru lavabil. Puterea lentilei și punctarea centrului optic se verifică cu frontifocometrul.

b) Confecționarea șablonului se execută funcție de montura de ochelari, manual sau automat. c) Trasarea se poate executa manual cu un creion widia sau diamante, sau mecanic pe mașini specifice.

d) Tăierea lentilelor se face până la limita trasată după șablon. Manual se folosește un clește de tăiat lentile care este prevăzut cu pastile de widia sau diamant, operație cunoscută și sub denumirea de cioplire. Tăierea se poate executa și automat pe mașini specifice.

e) Șlefuirea lentilelor se execută pe mașini de șlefuit. Uneori această operație mai este denumită și fațetare. La operația de fațetare trebuie ca lentila să fie perfect șlefuită și fațetarea să fie executată pe mijlocul conturului lentilei. Sunt cazuri când se execută un fațet lateral, la lentilele foarte concave, ca ele să nu fie vizibil ieșite din montură. După fațetare, tăișul lentilei trebuie puțin șlefuit, pentru a nu se ciobi în monturi. La montarea acestor lentile, trebuie acordată multă atenție, pentru ca acestea să nu se spargă; în acest scop ele trebuie șlefuite exact.

f) Găurirea lentilelor se aplică acelor lentile șlefuite ce vor fi montate în monturi prevăzute cu șuruburi sau care vor fi prinse cu fir de nailon. Găurirea se execută numai până la jumătatea grosimii lentilei, apoi lentila se întoarce și se continuă găurirea. În timpul găuririi se scoate burghiul de mai multe ori din lentilă, împiedicându-se astfel supraîncălzirea lentilei. Se trece apoi la lărgirea găurii.

g) Montarea lentilelor în monturi: se desface șurubul monturii și se probează lentilele de mai multe ori. Dacă șurubul este prea lung, se desface până când lentila intră în montură, dacă nu, se scoate șurubul de tot. Când lentila este potrivită ca mărime, se prind cu cleștele părțile desfăcute cu multă atenție să nu se ciobească lentila. Șlefuirea este bună atunci când părțile desfăcute se ating și lentila nu se mișcă. Dacă lentila se mișcă în montură înseamnă că a fost prea mult șlefuită sau montura s-a deformat. Înainte de montarea lentilelor, montura trebuie verificată. Sunt cazuri când canalul interior nu este drept. Acesta se poate îndrepta cu cleștele de îndreptat. Dacă canalul interior al monturii prezintă denivelări, acestea se pot îndrepta cu pila. Denivelările apar în timpul lipirii monturilor. Dacă montura este în regulă, se șterg lentilele și se montează. Pentru montarea lentilelor în monturi din plastic, trebuie încălzită montura. Încălzirea se realizează prin mai multe metode. Timpul de încălzire este de aproximativ 30 de secunde. După încălzirea monturii, lentila este așezată cu un capăt în canalul interior al monturii și apoi se apasă celălalt capăt, până se așează corespunzător. Totdeauna lentila este așezată în partea exterioară a cadrului și se termină operația spre nazal.

h) Ajustarea monturii (echilibrarea ochelarilor) constă în poziționarea brațelor față de cadrul monturii, în așa fel încât dacă ochelarii sunt așezați pe o placă de sticlă, să atingă placa în patru puncte fără să se miște. Cambrarea brațelor trebuie să fie simetrică în jos, cât și înspre interior. După închiderea brațelor, acestea trebuie să se suprapună perfect.

Adaptarea

Ochelarii trebuie purtați încetul cu încetul, ca ochii să se adapteze. Nu este recomandată purtarea ochelarului timp de 12 pre pe zi, încă din prima zi. Pentru adaptarea ochelarului am procedat astfel: un mic aranjament la capetele brațelor ramei, astfel încât ochelarul să nu alunece pe nas, iar perinițele un pic apropiate pentru ca ochelarul să se așeze mai bine pe nasul purtătorului.

3.6 Consilierea clientului purtător de ochelari

După probarea ochelarilor, pacientei i se oferă informații despre purtarea ochelarilor și despre îngrijirea corespunzătoare a lentilelor. La ochelarii achiziționați, domnișoara Danciu a primit un etui cadou, pentru protejarea ochelarilor. I-au fost recomandate soluții pentru ștergerea lentilelor cu tratament antireflex.

Pacienta s-a arătat mulțumită de calitatea serviciilor și ne-a asigurat că peste 6 luni va reveni la un alt control oftalmologic, pentru a vedea dacă se observă vreo îmbunătățire a vederii.

Capitolul 4. Planul de afaceri

Descrierea afacerii în domeniu

Dat fiind faptul că organizațiile, indiferent de natura lor, nu oferă date financiare, am considerat că este interesant să realizez un plan de afaceri pentru o idee care ar putea fi pusă în practică și susținută prin finanțare nerambursabilă. Datele prezentate sunt încă la stadiul de proiect, urmând a fi îmbunătățite până la implementarea proiectului.

Centrul de optică medicală „Andrei” are sediul în Drobeta Turnu Severin, zona centrală. Centrul este format din cabinet de optică, atelier de montare ochelari, magazin de comercializare a ochelarilor și accesoriilor pentru ochelari. În cadrul centrului se pot realiza și intervenții chirurgicale, medicii cu care colaborăm fiind renumiți datorită calităților și experiențelor în domeniul oftalmologiei.

Obiectivul nostru este asigurarea serviciilor oftalmologice competitive atât pentru pacienții provenind din Drobeta Turnu Severin, cât și pentru cei din zonele limitrofe acestuia. Pe lângă serviciile de clinica medicală, echipa noastră va pune la dispoziție și servicii complete de optică, constâand în produse de calitate care să răspundă tuturor nevoilor. 

Afacerea a fost lansată în anul 2014, cu o investiție de aproape 500.000 de mii de euro, bani obținuți din fonduri structurale, special pentru amenajarea clinicii. Afacerea se va extinde în scurt timp, în orașele limitrofe, în județul Mehedinți fiind un deficit de clinici de optică care să ofere servicii de calitate. Avantajul nostru este acela că putem oferi clienților soluții la toate problemele pe care le au cu vederea și, totodată, că le punem la dispoziție numeroase rame de ochelari, la prețuri avantajoase, în așa fel încât să nu trebuiască să meargă în mai multe locuri pentru a-și rezolva problemele oftalmologice.

Drumul spre succes nu va fi unul ușor, dar, la cum au mers lucrurile până în prezent, se întrevede un viitor frumos al afacerii. Una dintre problemele delicate cu care ne confruntăm este reticența oamenilor de a veni la un centru de optică medicală nou înființat, de teamă că prețurile sunt mari și medicii nepregătiți. Am încercat să găsim soluția potrivită, fapt pentru care avem colaborări cu medici oftalmologi renumiți din Drobeta Turnu Severin, dar și din Timișoara.

Totodată, este important să ținem cont de diversele afecțiuni ale clienților, să le înțelegem nevoile și să le acordăm toată atenția de care au nevoie.

Aparatura scumpă nu ne-a permis deschiderea centrului fără a apela la finanțarea europeană. Am întâmpinat probleme și în ceea ce privește personalul calificat, pentru că, pe lângă medici, am avut nevoie și de alte persoane.

Afacerea nostră este una de familie, mama, tata și fiul fiind specializați în optică medicală. La succesul afacerii au contribuit și vor contribui în continuare investițiile permanente și diversificarea activității societății. Importăm rame de ochelari din Italia, Germanie și Statele Unite ale Americii, pe care le achiziționăm la prețuri bune, pentru a putea să oferim clienților calitate la prețuri relativ mici în comparație cu costurile pe care le are concurența.

Un mare avantaj al centrului a fost și acela că, fiind o afacere finanțată, pacienții au beneficiat de consultații gratuite în primul an de existență al firmei.

Centrul nostru oferă următoarele servicii oftalmologice:

Consultații oftalmologice

Operații de cataractă

Operații pentru corectarea miopiei, hipermetropiei, astigmatismului

Pe lângă aceste servicii, clienții noștri beneficiază de:

Prescriere rețete de ochelari de vedere

Montarea ochelarului după rețeta clientului

Vânzarea de ochelari de soare

Procurare de lentile de contact

Montarea lentilelor în ramele clientului

Reparații de ochelari unde este cazul

Clienții potențiali sunt persoanele de toate vârstele, începând de la copii nou născuți până la bătrâni de orice vârstă.

Încercăm să atragem clienții prin:

Servicii de înaltă calitate

Prețuri mici, acceptabile pentru orice categorie de oameni

Reclame

Pentru păstrarea și largirea poziției pe piatață, vom adopta o strategie îndreptată spre:

Ridicarea calității produselor

Montarea ochelarului cât mai corect

Aducerea, procurarea de rame cât mai bune și a lentilelor de cea mai bună calitate

Reclama produselor și serviciilor prestate va fi efectuată prin intermediul rețelei mass-media, foi volante, standuri luminoase.

Personalul angajat

Personalul este unul calificat, cu experiență vastă în domeniu. Centrul nostru are ca angajați:

Un manager

Un expert contabil

Un jurist

5 medici specialiști în optică medicală

2 asistenți medicali

2 persoane care se ocupă de curățenie

2 consilieri de vânzări

2 specialiști în montarea ochelarilor

Condițiile de angajare

Toate aceste persoane au fost angajate în urma unui proces de recrutare și selecție riguros. Experiența minimă în domeniile vizate a fost de minim 2 ani pentru consilierii de vânzări, asistenții medicali și personalul care se ocupă de curățenie, de minim 5 ani pentru specialiștii în montarea ochelarilor și minim 10 ani pentru specialiștii în montarea ochelarilor, medici, expertul contabil și manager.

S-a urmărit angajarea unor persoane dornice să muncească eficient, care să respecte pacienții și nevoile acestora și care să își dorească să evolueze pe plan profesional, să participe la cursuri de dezvoltare profesională și personală și să aducă idei noi în domeniul în care lucrează.

Salariaților li se oferă:

Un loc de muncă plăcut și curat

Condiții de lucru normale

Un program de lucru de 8 ore

Un salariu motivant.

Prezentarea situației economico-financiare a cabinetului optometric „Andrei”

Dat fiind faptul că este un cabinet nou înființat, situația economico-financiară nu ne poate oferi prea multe informații.

Centrull are prevăzut un program de 8 ore, timp de 5 zile pe săptămână și 4 ore sâmbăta. Programul a fost stabilit în așa fel încât să poată acoperi toate solicitările și cele de dimineață și cele de după-amiază.

La nivelul unei luni se realizeaza venituri în medie 90 000 lei.

Consultațiile sunt gratuite în primul an de activitate. Veniturile zilnice realizate de firmă sunt de aproximativ 3 000 lei și cuprind încasări din următoarele activități:

20 comenzi de execuție ochelari vedere

1 comandă de execuție ochelari de soare

5 intervenții chirurgicale

alte produse vândute

Situația actuală a firmei, după primul an de activitate, se prezintă astfel:

număr angajați: 18

cheltuieli cu materiile prime și materiale consumabile/ lună: 14 000 lei

cheltuieli cu salariile angajaților/ lună: 30 000 lei

cheltuieli administrative/ an: 10 000 lei

venituri totale: 720 000 lei

cheltuieli totale: 538 000 an

profit brut: 182 000 lei

Situația profitului și nonprofitului

Profitul brut pe primul an de activitate este de 182 000 lei

Impozitul pe profit este de 16%, adică 29 120 lei

Profitul net este de 152 880 lei.

Fiind o afacere în care contribuția proprie a beneficiarului a fost de 20%, 30% din profitul obținut în primul an va fi reinvestit pentru dezvoltarea afacerii.

Variante de viitor în domeniul afacerilor specifice Opticii Medicale

            Înca de la deschiderea centrului, ne-am fixat ca și obiective profesionale achiziționarea de aparatură pentru completarea diagnosticului oftalmologic, precum și participarea la conferințe și congrese de specialitate, astfel încât să fim informați în legătură cu cele mai noi mijloace de diagnosticare și tratament care îi pot ajuta pe pacienții noștri.

In planurile noastre de viitor se includ și parteneriate cu cabinete medicale de altă specialitate (medicină de familie, neurologie etc.), astfel încât împreuna cu acești parteneri să putem oferi pacienților noștri o evaluare cât mai corectă a stării de sănătate.

Dorim să continuăm accesarea de fonduri europene, pentru depistarea oftalmologice la copiii născuți prematur și la preșcolari. Astfel, vom încuraja părinții să își aducă copiii la control. Este însă nevoie și de educție oftalmologică, tot mai multe persoane stând cu orele în fața calculatorului/ televizorului, ceea ce va duce la probleme vizuale tot mai grave.

Suntem hotărâți să ne evaluăm performanțele cu cele mai înalte standarde internaționale, depunând eforturi concentrate pentru ridicarea standardelor de calitate pe piața de optică medicală romanească. Incet, dar sigur, vom ajuta la ameliorarea problemelor de vedere!

Bibliografie

Consiliul pentru Standarde Ocupaționale și Atestare, STANDARD OCUPAȚIONAL. Ocupația: Tehnician optometrist, București, 2001, informație accesată în format electronic pe site-ul http://www.anc.edu.ro/uploads/SO/Tehnician_Optometrist.pdf

Gordin Stoica, Anca, Modulul VI. Execuția și adaptarea ochelarilor. Suport de curs, București, 2014, informație accesată în format electronic pe site-ul http://www.ucecom-spiruharet.ro/wp-content/uploads/2014/05/MVI_Executia-ochelarilor_curs.pdf

Gordin Stoica, Anca, Modulul VIII. Optometrie funcțională oftalmică. Suport de curs, București, 2014, informație accesată în format electronic pe site-ul http://www.ucecom-spiruharet.ro/wp-content/uploads/2014/05/MVIII_Optometrie_curs.pdf

Gordin Stoica, Anca, Modulul X. Tehnologia monturilor de ochelari. Suport de curs, București, informație accesată în format electronic pe site-ul http://ro.scribd.com/doc/203652729/ITO-Curs-MX-Tehnologia-Monturilor-de-Ochelari#scribd

Lazăr, Iuliana, Biofizică – Noțiuni de optică. Ochiul uman, 2011, informație accesată în format electronic pe site-ul http://cadredidactice.ub.ro/mihaelalazar/files/2011/03/cap7optica.pdf

Mănescu, Ana Maria, Hipermetropia – ce este și cum poate fi tratată, informație accesată în format electronic pe site-ul https://www.farmaciata.ro/oftalmologie/item/24266-hipermetropia-%E2%80%93-ce-este-si-cum-poate-fi-tratata

Negulescu, Cristina, Procesele de bază ale funcției vizuale, 2014, https://ro.scribd.com/doc/219231233/1-Procesele-de-Baza-Ale-Functiei-Vizuale

Saracin, Gabriela, Modulul IV. Organizarea activităților în cabinetul de optică medicală. Suport de curs, București, 2014, informație accesată în format electronic pe site-ul http://www.ucecom-spiruharet.ro/wp-content/uploads/2014/10/MIV_Organizare_-suport-de-curs.pdf

Analizatorul vizual, informație accesată în format electronic pe site-ul http://www.lefo.ro/aelbiologie.lefo.ro/biologie/USC/Lectia06_Analizatorul_Vizual/11_material_biblioteca/analizatorul_vizual.html

Anexele globului ocular, 2011, http://www.ymed.ro/anexele-globului-ocular/

Astigmatismul, informație accesată în format electronic pe site-ul http://www.sfatulmedicului.ro/Tulburari-de-vedere/astigmatismul_3786

Funcția vizuală, informație accesată în format electronic pe site-ul http://www.esanatos.com/ghid-medical/oftalmologie/Functia-vederii-fotoreceptia-s54177.php

Hipermetropia – ce este și cum poate fi tratată, informație accesată în format electronic pe site-ul https://www.farmaciata.ro/oftalmologie/item/24266-hipermetropia-%E2%80%93-ce-este-si-cum-poate-fi-tratata

Intervenții chirurgicale pentru tratarea miopiei, informație accesată în format eletronic pe site-ul http://www.sfatulmedicului.ro/Tulburari-de-vedere/interventiile-chirurgicale-pentru-tratarea-miopiei_9841

Miopia, informație accesată în format electronic pe site-ul http://www.sfatulmedicului.ro/Tulburari-de-vedere/miopia_377

Miopia, informație accesată în format eletronic pe site-ul http://www.sperantabioxim.ro/miopia.htm

Noțiuni fundamentale de optică ondulatorie. Acțiunea biologică a radiațiilor UV, V și IR. LASER-ul, informație accesată în format electronic pe site-ul http://images1.wikia.nocookie.net/nccmn/ro/images/d/d2/Optica1-FMAM.pdf

Ochelarul – instrument optic de protecție și corecție a ochilor, informație accesată în format electronic pe site-ul http://www.esanatos.com/ghid-medical/optometrie/Ochelarul-instrument-optic-de-45286.php

Optică, informație accesată în format electronic pe site-ul http://www.despreochi.ro/optica/

Presbiopia, informație accesată în format electronic pe site-ul http://www.leo-optic.ro/informatii-utile/presbiopia.html

Rețeta oftalmologică explicată, informație accesată în format electronic pe site-ul http://www.despreochi.ro/sfaturi-si-noutati/reteta-oftalmologica-explicata/

Viciile de refracție, informație accesată în format electronic pe site-ul http://www.opticlasstm.ro/pentru-pacienti/viciile-de-refractie.html

Anexe

Anexa 1

Figura 1. Sructura ochiului

Figura 2. Segmentul anterior al ochiului

Anexa 2

Figura 3. Retina

Anexa 3

Figura 4. Celulele vizuale

Anexa 4

Figura 5. Anexele globului ocular

Anexa 5

Tabelul 1. Sinteza anlizei pentru procesul de focalizare

Anexa 6

Tabelul 2. Sinteza anlizei pentru procesul de binoculizare

Anexa 7

Tabelul 3. Sinteza anlizei pentru procesul de identificare vizuală

Anexa 8

Figura 6. Reflexia

Anexa 9

Figura 7. Refracția

Anexa 10

Figura 8. Dispersia

Anexa 11

Figura 9. Difracția

Anexa 12

Figura 10. Date caracteristice ale ramei

Anexe

Anexa 1

Figura 1. Sructura ochiului

Figura 2. Segmentul anterior al ochiului

Anexa 2

Figura 3. Retina

Anexa 3

Figura 4. Celulele vizuale

Anexa 4

Figura 5. Anexele globului ocular

Anexa 5

Tabelul 1. Sinteza anlizei pentru procesul de focalizare

Anexa 6

Tabelul 2. Sinteza anlizei pentru procesul de binoculizare

Anexa 7

Tabelul 3. Sinteza anlizei pentru procesul de identificare vizuală

Anexa 8

Figura 6. Reflexia

Anexa 9

Figura 7. Refracția

Anexa 10

Figura 8. Dispersia

Anexa 11

Figura 9. Difracția

Anexa 12

Figura 10. Date caracteristice ale ramei