Caleidoscop didactic teleormănean Nr. 1Ianuarie 2017 [608726]

Caleidoscop didactic teleormănean – Nr. 1/Ianuarie 2017
13 CULTIVAREA LIMBII ROMÂNE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
PRIMAR

Inspector școlar – învățământ primar Prof. Sorin Gabriel Ilie
Inspectoratul Școlar Județean Teleorman

Limba română, ca limbă a întregului popor, reprezintă un sistem complex de variante care
coexistă și se întrepătrund.
După cum spunea Eminescu „limba, alegerea și cursivitatea expresiunii în expunerea
vorbită sau scrisă, e un element esențial, ba chiar u n criteriu al culturii”. Cultura lingvistică se face
prin școală și nu numai la orele consacrate limbii, ci prin toate disciplinele predate. Cultura
lingvistică se face însă și înainte de școală, în familie, și se face în timpul întregii vieți, prin lectur i,
emisiuni de radio și televiziune și în diversele aspecte ale practicii sociale.
Limba s -a născut din necesitatea de a comunica, de a împărtăși semenilor ideile despre
univers, de a transmite generațiilor următoare roadele căutării, trecerea experienței în cuvânt
necesitând efortul viu al actului comunicării.
A- ți cunoaște limba, a fi capabil să exprimi corect și precis ceea ce gândești, simți, folosind
cuvintele vocabularului, înseamnă a da dovada unei bune educații și nu în ultimul rând de a da
dovad ă de respect pentru propria limbă, propria persoană.
Până la intrarea în școală, atât în grădiniță, cât și în familie, precum și în activitățile libere de
joc, împrejurările în care copiii exersează verbalizarea în mod liber sunt foarte frecvente, în unel e
situații nelimitate. Copilul folosește vorbirea în fiecare zi, în fiecare clipă a vieții sale pentru
elaborarea și comunicarea propriilor gânduri, pentru formularea cerințelor, trebuințelor, a bucuriilor
și necazurilor, în organizarea vieții și activităț ii lui. Însușindu -și limba copilul dobândește mijlocul
prin care poate realiza comunicarea cu cei din jur în forme superioare, poate ajunge la cunoașterea
tot mai deplină a realității obiective.
Dezvoltarea exprimării orale, în general, și îmbogățirea voc abularului, în special, se face pe
două căi: dirijată, prin activitățile școlare, unde contribuie toate disciplinele și spontană prin ceea ce
oferă familia și mijloacele de culturalizare. Școala rămâne „pivotul‖ central în ceea ce privește
procesul de dezv oltare și nuanțare a vocabularului.
Îmbogățirea și perfecționarea vocabula rului constituie un lucru mult mai greu de realizat
decât însușirea normelor gramaticale ale limbii materne. Școala are rolul esențial în educarea
limbajului. Înainte de toate, școa la va acționa pentru a face din limbă un instrument din ce în ce mai
precis , mai corect și mai expresiv în serviciul gândirii și al comunicării. Dascălul va conduce elevul
spre conștientizarea posibilităților de utilizare a limbii, de structurare mai bună a exprimării, a
gândirii sale, deci îi va oferi instrumentele de care are nevoie fără a uita vreodată că esențială nu
este memorarea noțiunilor, ci capacitatea de a le aplica.
Mijloc de expresie și de comunicare, limba este însușită de copil încă din prim ii ani de viață,
școala asigurând continuarea învățăturii începute în familie. În plan general, învățarea limbii
materne, care servește de vehicul gândirii și comunicării la toate disciplinele favorizează
dezvoltarea structurilor mentale ale elevului și -i permite să descopere, să aprecieze și să accepte o
serie de valori morale și estetice. Prin studierea limbii române în învățământul primar se urmărește
atât cultivarea limbajului oral cât și scris al elevilor, cunoașterea și folosirea corectă a limbii
mate rne, cât și învățarea unora din instrumentele esențiale ale activității intelectuale (citit, scris,
expunerea corectă).
Fundamentală pentru primii ani de școală, exersarea comunicării va continua pe toată durata
școlarității susținută tot mai mult de stud iul sistematic al limbii. Exersarea comunicării se bazează
pe două obiective fundamentale:
-dezvoltarea exprimării orale și scrise, și
-dezvoltarea capacității de a înțelege ce se spune și ceea ce se citește.

Caleidoscop didactic teleormănean – Nr. 1/Ianuarie 2017
14 Școala prin fiecare activitate, creează situaț ii de comunicare și antrenează elevii să asculte și
să înțeleagă mesajele verbale până la a folosi ei înșiși o exprimare verbală spontană din ce în ce mai
elaborată.
Învățătorul, cel care prin alfabetizare, îi dă copilului posibilitatea câștigării instrum entelor de
cunoaștere a tuturor domeniilor culturii și științei, are sarcina de a lumina pe măsura puterii lui
drumul spre însușirea, nuanțarea și îmbogățirea limbii materne. Elevii trebuie ajutați să înțeleagă că
studiul permanent al limbii și literaturii române este hotărâtor pentru întreaga lor viață socială, că
este rușinos să faci dovada unei proaste exprimări orale și scrise. Trebuie ajutați să înțeleagă și să
simtă că este ușor și plăcut să înveți și să te bucuri de roadele cunoașterii.
Strategiile didactice tradiționale cât și cele moderne utilizate trebuie să vizeze formarea de
competențe, să trezească motivația, curiozitatea și interesul pentru învățătură, să asigure o învățare
acivă și formativă. De aceea se impune corelarea metodelor, procedeelo r, mijloacelor didactice cu
formele de activitate, ținându -se cont de particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor, pentru
a solicita gândirea, imaginația, voința, experiența, capaciatățile de comunicare ale acestora.
Activitatea de îmbogățire și nuanțare a vocabularului este o activitate obligatorie oricărei
lecții de limba și literatura română, are rolul să cultive expresia orală, să -i învețe pe elevi cum să se
exprime corect, literar, concis și plastic în același timp, cum să lucreze pentru p erfecționarea
propriului lor limbaj.
Cultivarea exprimării elevilor trebuie să înceapă în școală cu însăși supravegherea riguroasă
și îngrijită a exprimării învățătorului. Nici o teorie emisă de la înălțimea catedrei, oricât de
captivantă, de convingătoar e ar fi, nu se impune cu forța cu care se impune exemplul personal al
învățătorului. Și nu e vorba numai de exemplul pe care trebuie să -l constituie modul său de
exprimare din timpul expunerii, al demonstrării cunoștințelor ce transmite, dar și modul expri mării
sale curente în toate împrejurările, în toate situațiile, când se află în contact cu elevii. Învățătorului,
element activ, modelator, îi revine o sarcină deosebită în trezirea sensibilității față de frumusețea
limbii, aceea de formator al unor modele , tipare de recitare și de analiză a textelor.
Fără îndoială, literatura constituie unul dintre mijloacele cele mai fecunde pentru cultivarea
limbii. Selectarea textelor celor mai relevante din operele scriitorilor noștri reprezentativi,
comentarea limbii în care sunt scrise acestea, relevarea valorilor stilistice, lexicale, constituie un
auxiliar care, valorificat judicios, contribuie la însușirea unui vocabular, a unui fond lexical bogat,
divers și nuanțat, a unei gândiri pe măsura exprimării. Elevilor t rebuie să li se creeze convingeri și
apoi deprinderi pe această linie, determinându -i să înțeleagă că prin aceasta sunt implicit mai bogați
sufletește și spiritual. Spunem că fiecare elev constituie o individualitate, o „notă‖ distinctă în
„orchestra‖ clas ei, are o structură aperceptivă și afectivă proprie. Trebuie pornit, deci, de la aceste
particularități în procesul însușirii limbii și al tehnicii vorbirii.
Pentru a găsi soluții care să aducă ceva nou, mai aproape de interesele elevilor, este
necesară, mai mult ca oricând, creativitatea, calitate asociată, de obicei, cadrelor didactice, dar care
trebuie dezvoltată și cultivată deopotrivă elevilor, părinților și tuturor factorilor implicați în procesul
de instrucție și educație.
Studiul sistematic al lim bii presupune recurgerea la tehnici de învățare specifice foneticii,
vocabularului, morfologiei, sintaxei, ortografiei și lecturii, compartimente din care sunt selectate
acele conținuturi care -și găsesc justificarea în formarea unei exprimări spontane, cor ecte și nuanțate,
compartimente care oferă elevului mijloacele și instrumentele indispensabile de comunicare.

Bibliografie:
1. Alexandru Gheorgh e, Șincan Eugenia – „Îndrumător metodic pentru învățători, părinți și elevi ‖,
Editura M. Duțescu – 1993;
2. Gîrboveanu M., Negoescu V. – „Stimularea creativității elevilor în procesul deînvățământ ‖,
E.D.P. București, 1981;
3. Șincan , Eugenia – „ Tendințe ale predării învățării limbii române în ciclul primar ‖ în Revista de
pedagogie , 1991;
4. Ungureanu Adalmina -„Metodica studierii limbii și literaturii române ‖, Editura AS‘S, Iași, 2003.