Calea Mărășești, Nr. 157, Bacău, 600115, TelFax: 40 0234 545 753 [610710]

ROMÂNIA
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
UNIVERSITATEA “VASILE ALECSANDRI” din BACĂU

Facultatea de Inginerie
Calea Mărășești, Nr. 157, Bacău, 600115, Tel/Fax: +40 0234 545 753
Program de studi u: I.P.M.I.

An universitar: 2018 -2019

PROIECT DE DIPLOMĂ

Coordonator: Absolvent: [anonimizat]. univ. dr. ing. Moșneguțu Emilian Zaim Valerică -Lică

BACĂU
2019

2
CUPRINS
–
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 3
CAPITOL 1. GENERALITĂȚI PRIVIND COLECTAREA DEȘEURILOR ……………….. 4
1.1 Generalități privind colectarea deșeurilor în lume ………………………….. ………………… 4
1.2 Generalități privind colectarea deșeurilor în România ………………………….. …………… 5
1.3 Gestionarea deseurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. 6
1.4 Colectarea deșeurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 7
1.5 Sisteme de pubele ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 7
1.6 Coșuri de gunoi și tomberoane de gunoi ………………………….. ………………………….. …. 7
1.7 Containere de colectare pentru sticlă ………………………….. ………………………….. ……… 8
1.8 Containere de co lectare pentru hârtie ………………………….. ………………………….. ……… 8
1.9 Sisteme de colectare ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 9
1.10 Metode de eliminare ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 10
1.11 Incinerare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 10
1.12 Metode de recuperare ………………………….. ………………………….. …………………………. 10
1.13 Recuperarea materialelor ………………………….. ………………………….. …………………….. 11
1.14 Prelucrarea biologică ………………………….. ………………………….. ………………………….. 11
1.15 Recuperarea energetică ………………………….. ………………………….. ………………………. 12
1.16 Deșeuri periculoase ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 12
1.17 Transportul deșeurilor ………………………….. ………………………….. ………………………… 13
1.18 Vehicule scoase din uz ………………………….. ………………………….. ……………………….. 13
1.19 Electrice și electronice ………………………….. ………………………….. ……………………….. 13
1.20 Gestionarea integrată a deșeurilor ………………………….. ………………………….. ………… 14
CAPITOL 2. STATISTICI PRIVIND GESTIONAREA DEȘEURILOR …………………… 15
2.1. Statistici privind deșeurile ………………………….. ………………………….. ……………………….. 15
2.2 Sursele și disponibilitatea datelor ………………………….. ………………………….. ………….. 20
CAPITOL 3. LEGIS LAȚIA ………………………….. ………………………….. …………………………. 22
CAPITOL 4. STUDIU DE CAZ ………………………….. ………………………….. …………………… 25
4.1 Prezentare locație, poziția și analiza geografică pe hartă ………………………….. ……… 25
4.2 Hidrografia ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 26
4.3 Clima ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 26
4.4 Demografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 26
4.5 Evoluția istorică a populației ………………………….. ………………………….. ……………….. 27
4.6 Industrie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 27
4.7 Harta administrativă a Județului Bacău (cartierele din Bacău) ………………………….. 27
4.8 Prezentarea soft -urilor utilizate ………………………….. ………………………….. ……………. 29
4.8.1 Google Maps ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 29
4.8.2 Google Earth ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 30
4.9 Identificarea punctelor de colectare din Cartierul Republicii 1, Bacău ………………. 31
4.10 Identificarea traseelor de colectare a deșeurilor menajere ………………………….. ……. 32
4.11 Estimarea costurilor privind colectarea deșeurilor ………………………….. ………………. 41
4.12 Impactul deșeurilor menajere asupra mediului ………………………….. …………………… 43
CAPITOL 5. CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. 45
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………….. ……46

3

INTRODUCERE

Alegerea temei pentru lucrarea de licență, MANAGEMENTUL INTEGRAL AL
DEȘEURILOR ÎN MUNICIPIUL BACĂU, C ARTIER REPUBLICII I , este justificată prin
faptul că protecția mediului este considerată o problemă majoră , iar printre numeroasele
probleme de mediu care amenință planeta, sunt fără îndoială și deșeurile.
Mediul î nconjurător reprezintă un element esențial al existenței umane, fiind rezultatul
interacțiunii dintre elementele naturale: sol, aer, apă, climă, biosferă, cu elemente rezultate din
activitatea umană.
Toate acestea influențează condițiile existențiale și dezvoltarea societății, drept
urmare, protecția mediului este o prioritate atât la nivelul României, cât și la scară globală.
România, stat membru al Uniunii Europene se confruntă la rândul său, cu generarea anuală a
unor
cantități importante de deșeuri, car e conduc la probleme legate de depozitarea, reciclarea,
revalorificarea sau distrugerea lor.
Managementul Integrat al Deșeurilor este o strategie importantă privind eliminarea
deșeurilor în instalații conforme, care să asigure un nivel ridicat de protecție a mediului și a
sănătății populației, prin intermediul celor mai adecvate tehnologii. În România, în Programul
Național de Gestionare a Deșeurilor este prevăzută măsura închiderii până în 2020 a tuturor
depozitelor neconforme și construirea de depozite co nforme în toate județele în care nu au
fost încă implementate, permițându -se numai depozitarea în depozite controlate, care să
satisfacă condițiile unei depozitări ecologice a deșeurilor, respectiv colectarea în urma
depozitării, precum și o recuperare a c antităților de biogaz rezultate. [13]
În această lucrare îmi propun să ofer o privire de ansamblu asupra orașului Bacău, mai
exact a Cartierului Republicii I, privind managementul integral al deșeurilor și traseele pe care
autovehiculele de colectare le fa c pentru colectarea deșeurilor. Mentionez ca acest aspect îl
abordez în studiul de caz al lucrării.
Prin sistemele de management integrat al deșeurilor, administrațiilor publice locale, au
format asociații de dezvoltare intercomunitare (ADI) cu scopul expl oatării în interes comun a
serviciilor de salubrizare sau pentru realizarea unor obiective comune de investiții.
Problema deșeurilor ocupă un loc deosebit de important. Generarea deșeurilor este
urmarea oricărei activități industriale sau casnice. Problem atica deșeurilor trebuie abordată
într-un mod conștient, având în vedere păstrarea calității mediului și a sănătății populației. Iau
naștere astfel, prin activitățile statului în cadrul preocupării pentru asigurarea calității vieții,
norme pentru manevrare a deșeurilor în mod direct respectiv indirect prin normele domeniilor
tangente.
Managementul modern al deșeurilor cuprinde activitățile de colectare, transport,
tratare, recuperare eliminare a deșeurilor aceste activități sunt reglementate în România, ca ș i
în toate țările europene, prin legi specifice. Nevoia de reglementare derivă din potențialul
conflictual presupus de proprietățile amestecului de reziduuri. Deșeul din locuințe conține
componente care pot fi descompuse biologic, ca și chimic și/sau fizic reactive. De aceea
există pericolul vătămării mediului înconjurător și a zonei de locuit în timpul transportului
necorespunzător al deșeurilor. Lezarea populației prin agenți patogeni din materialul organic
din deșeurile menajere, de la abator și spital a flate în aer liber este la fel de periculoasă ca de
exemplu efectele gazelor degajate din deșeuri asupra climei. Trebuie de aceea ca datele
necesare pentru protejarea sănătății și a mediului înconjurător să fie reglementate prin legi.

4

CAPITOL 1. GENERALITĂȚI PRIVI ND COLECTAREA DEȘEURILOR

1.1 Generalități privind colectarea deșeurilor în lume

Gestionarea deșeurilor , cunoscută ca managementul deșeurilor reprezintă educația
privind colectarea, transportul , tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. De obicei,
termenul se referă la materialele rezultate din activități uman e și reducerea efectelor
asupra sănătății oamenilor , a mediului , sau acceptul unui habitat . Gestionarea deșeurilor are ca
scop și economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părților recuperabile. Deșeurile
gestionate pot fi solide, lichide, gazoase dar și cele cu proprietăți diverse ( radioactive ), ce
necesită tratare specifică. Încă din 1970 s-a conștientizat opinia că deșeurile constituie o
problemă și că metodele de trat are prin depozitare sau incinerare nu sunt satisfăcătoare . De
asemenea, s -a pus problema reciclării materialelor care intră în componența acestora. La
conferința din Rio de Janeiro din 1992 s-au adoptat politici care au fost introduse pe plan
mondial. [5]
În Uniunea Europeană preocu pările erau mult mai vechi, primele directive ale
Comisiei Europone în problema deșeurilor datând din anul 1975 . Oamenii sunt obisnuiți să
recicleze din cele mai vechi timpuri. Studii arheologice au arătat că, în perioadele când
resursele de materii prime se diminuau, gropile de gunoi ale orașelor antice conțineau mai
puține deșeuri cu potențial pentru reciclare (unelte, ceramica etc).
În erele preindustriale, deșeurile din prelucrarea bronzului și a altor metale prețioase
erau co lectate în Europa , topite de materii prime naturale fiind mai mică . Un întreprinzător
englez, Benjamin Law .
Perioadele cele mai bune, reciclării în masă erau cele de război. Germania nazistă este
una dintre țările în care raționalizarea și reciclarea au fo st adoptate atât în timpul cât și în
perioada pre -război. În special se recicla fierul dar și alte metale rare, fibrele textile sau oasele
din care se făcea apoi săpun .
Lipsa resurselor cauzată de cele două războaie mondiale și alte evenimente au
încurajat puternic reciclarea. Campanii guvernamentale puternice au fost promovate în timpul
celui de -al Doilea Război Mondial în fiecare țară implicată, împingând cetățenii să doneze
metale și să conserve fibrele, ca o chestiune importantă de patriotism. Programel e de
conservare a resurselor stabilite în timpul războiului au fost continuate și ulterior în unele țări
ce nu stăteau foarte bine la capitolul resurse naturale, cu m ar fi Japonia. Japonia este una
dintre țările în care reciclarea este reglementată prin le ge și general acceptată de către
locuitori, mai mult decât în celelalte țări. În 2007, în Japonia s -au colectat pentru reciclare
802.036 tone de plastic, cu 429,5% mai mult dect în 2000, adică fiecare locuitor al țării
reciclează aproximativ 6.4 kg de plas tic pe an.
Următoarea mare investiție în reciclare a avut loc în anii ’70, datorită creșterii costului
energiei (reciclarea aluminiului folosește doar 5% din energia necesară producției virgine;
sticla, hârtia și metalele au și ele un consum redus de energ ie la reciclare). Adoptarea în 1977
în SUA a Clean Water Act a creat o cerere puternică de hârtie albă (hârtia de birou care a fost
deja albită a crescut ca valoare atunci).
O treime din totalul deșeurilor din Statele Unite este reciclat. Astfel, 82 de ton e de
materiale sunt reciclate dintr -un total de 251 tone de gunoi care se produc anual. Se estimează
o creștere de 100% a cantității de materiale reciclate în SUA în ultimii 10 ani.
În SUA există cea mai mare producție de gunoi (deșeuri ) pe cap de locuito r din lume.
Astfel, în medie, un american produce puțin peste 2 kilograme de gunoi.

5
Din punct de vedere economic, activitatea de gestionare a deșeurilor în România are o
pondere de 10 miliarde euro .

Tabelul 1: Generarea deșeurilor în funcție de activități economice și gospodării,
2018 [23]

În Tabelul 1, cele mai mici state membre ale UE au raportat în general cele mai mici
niveluri de generare de deșeuri, iar cele mai mari, cele mai ridicate niveluri.
Cu toate acestea, în Bulgaria și România au fost generate cantități relativ mari de
deșeuri, iar în Italia, o cantitate relativ mic ă. Fgura1 indică ponderea diferitelor activități
economice și a gospodăriilor în deșeurile totale generate în 2018. La nivelul UE -28, în 2018
construcțiile au contribuit cu 34,7 % din total, urmate de industria extractivă (28,2 %),
industria prelucrătoare (10,2 %), apa și deșeurile (9,1 %) și gospodăriile (8,3 %); restul de
9,5 % au fost deșeuri

1.2 Generalități privind colectarea deșeurilor în România

Dintre toate țările europene , România reciclează numai 3% din întreg volumul de
deșeuri pe care le produce, restul fiind aruncat la groapa de gunoi. La polul opus se află
Belgia, care reciclează 94%. Anual, până în 2013 obiectivele de colectare selectivă și
reciclarea a deșeurilor din ambalaje pe care le are România cresc gradual, până ajung la
standardele euro pene. Obiectivul de valorificare prin reciclare al României este de 38% în
2009, 42% în 2010 și 46% în 2011. În anul 2010, obiectivele de reciclare a hârtiei sunt la
60%, a plasticului 14%, a sticlei la 44% și a metalelor la 50%. Dacă România ratează ținte le
de valorificare și reciclare pe care le riscă, amenzi de 200.000 de euro pe zi, pentru fiecare
obiectiv neîndeplinit. În România , în anu l 2007. deșeurile de ambalaje proveneau în proporție
de aproximativ 60% de la populație, regăsindu -se în deșeurile me najere, și 40 % de la agenții
economici. [1]
În anul 2005, cantitatea de ambalaje pusă pe piață a fost de 1.140.000 tone din care au
fost valorificate 305.000 tone de deșeuri de ambalaje, cu un procent total de valorificare de
26,6%, și reciclate 265.000 t one deșeuri de ambalaje, cu un procent de reciclare de 23%.
Cantitatea de ambalaje valorificată a crescut în anul 2006 la 525.000 de tone.În anul 2009 ,
legislația europeană obligă agenții economici să recupereze și să valorifice 45% din totalul
ambalajelor puse pe piață, urmând ca procentul să crească până la 60% în 2013. Compania
Eco-Rom Ambalaje a fost înființată la sfârșitul lui 2003 de un grup de companii care
activează în România. Membrii fondatori sunt Argus, Ball Packaging Europe, Chipita

6
Romania, Co ca-Cola HBC Romania, Heineken, Mars Romania, Munplast, Pepsi Americas,
Romaqua Group Borsec, Tetrapak, Unilever, Titan. Eco -Rom este liderul pieței de preluare de
la agenții economici a obligației de reciclare și valorificare a deșeurilor de ambalaje.
Mod elul este inspirat din Uniunea Europeană, unde pe ambalajele produselor de bază
este afișată o bulină verde – simbolul firmei care se ocupă de reciclare. În România, Eco -Rom
are grijă ca firmele pe care le reprezintă să -și îndeplineasca obligațiile de cole ctare și
reciclare. Lunar, societatea primeste de la fiecare firmă suma de bani aferentă cantității de
deșeuri pe care aceasta o lansează pe piață. Încasările sunt investite mai departe în sistemul de
colectare, transport și valorificare a deșeurilor de am balaje.

Legea 211/2011,care implementează o serie de directive ale Consiliului Europei.
Coordonarea acestei activități cade în sarcina Ministerului Mediului și a Agen ției Naționale
pentru Protecția Mediului (ANPM). Problemele cu care se confrunta gestiona rea deseurilor in
Romania pot fi sintetizate astfel: [9]
• depozitarea pe teren descoperit este cea mai importanta cale pentru eliminarea finala a
acestora;
• depozitele existente sunt uneori amplasate in locuri sensibile (in apropierea
locuintelor, a apelor d e suprafata sau subterane, a zonelor de agrement);
• depozitele de deseuri nu sunt amenajate corespunzator pentru protectia mediului,
conducand la poluarea apelor si solului din zonele respective;
• depozitele actuale de deseuri, in special cele orasenesti, nu sunt operate corespunzator:
nu se compacteaza si nu se acopera periodic cu materiale inerte in vederea prevenirii
incendiilor, a raspandirii mirosurilor neplacute; nu exista un control strict al calitatii si
cantitatii de deseuri care intra pe depozit; nu exista facilitati pentru controlul
biogazului produs; drumurile principale si secundare pe care circula utilajele de
transport nu sunt intretinute, mijloacele de transport nu sunt spalate la iesirea de pe
depozite; multe depozite nu sunt prevazute cu impr ejmuire, cu intrare corespunzatoare
si panouri de avertizare.
• terenurile ocupate de depozitele de deseuri sunt considerate terenuri degradate, care nu
mai pot fi utilizate in scopuri agricole; la ora actuala, in Romania, peste 12000 ha de
teren sunt afecta te de depozitarea deseurilor menajere sau industriale;
• colectarea deseurilor menajere de la populatie se efectueaza neselectiv; ele ajung pe
depozite ca atare, amestecate, astfel pierzandu -se o mare parte a potentialului lor util
(hartie, sticla, metale, m ateriale plastice);

1.3 Gestionarea deseurilor

După proveniență, pot fi deosebite următoarele tipuri de deșeuri:

A. Deșeuri municipale și asimilabile , care sunt deșeuri generate în mediul urban și
rural. Ele sunt grupate în:
A.1.Deșeuri menajere , provenit e din activitatea casnică, magazine, hoteluri , restaurante ,
instituții publice. [6]
A.2.Deșeuri stradale , specifice fluxurilor stradale (hârtii , mase plastice, frunze, praf).
A.3.Deșeuri din construcții și demolări , provenite din activitatea de construcț ii și
modernizarea și întreținerea străzilor.
A.4.Nămol orășenesc , rezultat din stațiile de tratare a apelor uzate și menajere.

B. Deșeuri sanitare , provenite din spitale, dispensare și cabinete medicale.

7
C. Deșeuri de producție , rezultate din procesele tehnologice industriale sau agricole .
Colectarea și transportul deșeurilor și a materialelor reciclabile reprezintă o
componentă importantă în procesul de gestionare. Pentru realizarea eficientă și organizarea
optimă a colectării și a transportului deșeur ilor și materialelor reciclabile se vor avea în vedere
următoarele caracteristici:
• mărimea zonei de referință;
• strucuta economică a zonei;
• nivelul de trai al populației;
• condițiile urbanistice;
• alegerea sistemului de colectare .

1.4 Colectarea deșeur ilor

Tipul de container, volum acestuia, combinația containerelor și frecvența de colectare
influențează atât compoziția deșeurilor menajere colectate, cât și cantitatea și calitatea
materialelor reciclabile colectate separat. [1]

1.5 Sistem e de pubele

Pentru a facilita un sistem rațional și mecanizat de colectare a deșeurilor trebuie limitat
numărul de pubele după tipul și mărimea lor, iar forma lor de execuție trebuie standardizată (
fig.1). [2]

Fig.1 Pubele

1.6 Coșuri de gunoi și tomberoane de gun oi

Pentru colectarea deșeurilor, în zilele noastre se folosesc tot mai rar coșurile de gunoi
cu un volum de 35 și 50 litri din tabla de oțel zincată sau plastic. Acestea sunt incomode, atât
din punct de vedere al transportului,dar și din punct de vedere al capacității disponibile.
Din punctul de vedere al unor deșeuri voluminoase, aceste coșuri se dovedesc a fi
neîncăpătoare, astfel încât deșeurile sunt depozitate pe lângă tomberoan și transportate
separat. Există de asemenea tomberoanele cu un volum de 70 și 110 litri, care se realizează tot
cu secțiune rotundă, dar numai din materiale plastice.Pubele mari și containere pentru deșeuri .
Datorită cantității mari de deșeuri s -au proiectat containere de 660, 770 și 1100 litri
din tablă de oțel și pubele de 1 20 și 240 litri, mai rar de 360 litri din material plastic care sunt
utilizate în special în colectarea deșeurilor menajere și a materialelor reciclabile din domeniul

8
casnic. Pentru colectarea de cantități mici de deșeuri periculoase, pubelele se produc di n tablă
de oțel.
Pubelele, respectiv containerele, au o secțiune dreptunghiulară și sunt prevăzute cu
două, respectiv patru roți. Ele pot fi utizate și mutate ușor de către personalul de salubrizare.
Containerele de dimensiuni mari cu volumul de 660, 770 ș i 1100 litri sunt prevăzute cu roți
dirijabile. Containerele de 1100 litri iși găsesc utizare și utilizare în special, acolo unde se
adună cantități mari de deșeuri, respectiv în zone intens populate, zone industrial e, manifestări
sportive. În cazul colec tării deșeurilor de producție și acolo unde în perioade scurte se produc
regulat cantități de deșeuri mari, se folosesc pubele mari cu volum de până la 40 m. Acestea
sunt în special recipiente între 4 și 20 m și containere între 10 și 40 m3, precum și reci piente
cu instalație proprie de comprimare. Acestea sunt containere mari pentru deșeuri care se
descarcă prin procedura de schimbare a pubelei. [2]
Datorită faptului că autovehiculele de transport pentru aceste containere trebuie să
ajungă până în imediata lor apropiere a acestora, se pun condiții pentru amplasamentul lor în
zona de acces. Containerele trebuie astfel amplasate încât să fie un loc gol pentru încă un
recipient de același tip care să poată fi descărcat înainte de a îl încărca pe celălalt plin (fig.2)

Fig.2. Container din plastic

1.7 Containere de colectare pentru sticlă

Sticla este colectată în pubele cu volum între 1,1 și 5,5 m3 din oțel și plastic.
Colectarea selectivă a sticlei joacă un rol important, astfel în momentul de față se amplase ază
pubele de colectare a sticlei separat pentru fiecare culoare în parte. Containerele au orificii
rotunde care în parte sunt protejate ori de țevi de ghidare ori bucăți de cauciuc. Sticla albă
ocupă un procent ridicat din producția de ambalaje.

1.8 Containe re de colectare pentru hârtie

Se utilizează containere cu volum de 1,1 până la 5,5 m3 din oțel sau material plastic.
Sunt prevăzute cu o deschidere sub formă de fantă dreptunghiulară, pentru îngreunarea,
introducerii altor materiale. Acestea se pot goli cu ajutorul macaralelor de la autovehicul de
colectare prin deschiderea clapetei de la baza containerului sau prin schimbarea containerului.
Calitatea hârtiei scade de multe ori faptul că în locuințe nu se face sortarea corespunzătoare.

9
Containere de colec tare pentru doze de aluminiu și conserve metalice . Colectarea de
doze de aluminiu și conserve metalice în containere separate, are spre deosebire de sticlă, o
importanță scazută. Aceast tip de colectare este problematic datorită costurilor ridicate de
preluare,determinate de cantitățile scăzute de materiale colectate, cât si de greutatea scăzută a
cutiilor din aluminiu comparativ cu volumul ocupat. Se folosesc pubele din oțel sau plastic de
1,1 și 5,5 m3, iar golirea are loc după ce pubela a fost preluată d e macaraua unu vehicul de
colectare prin deschiderea clapetei de la baza containerului în autovehicul de colectare sau
prin schimbarea containerului.

1.9 Sisteme de colectare

Metode de colectare sunt de ce mai multe ori împărțite în două categorii: colecta rea în
puncte de colectare și colectarea din poartă în poartă . Colectarea în amestec este cea mai
simplă metodă de colect are. Acest mod de colectare a deșeurilor nu implică nic un efort din
partea generatorului de deșeuri, în ceea ce privește selectarea pe tipuri de deșeuri. Pentru
colectarea în amestesc se folosește un sistem mecanic, prin care cu ajutorul acesteia vor fi
sortate în diferite etape, elementele componente ale deșeurilor. Materialele reciclabile sortate
pot fi murdare , umede ceea ce le face greu de procesat și valorificat. Preluarea amestecată a
tuturor materialelor reciclabile a demonstrat că este destul de greu , fiind obținute doar parțial
materiale pentru procesul de reciclare.
În cazul colectării selective a materialelor reciclabile inter valele de colectare trebuie să
corespundă sistemului de colectare utilizat. Obiectivul colectării îl reprezintă economisirea
materiilor prime primare și reducerea cantității de deșeuri eliminată. În ceea ce priveste
colectarea deșeurilor periculoase, colec tarea trebuie făcută separat. Agenții de salubritate pot
organiza campanii speciale de colectare a deșeurilor periculoase prin metoda de colectare din
ușă în ușă, sau pot desemna containere speciale în puncte de colectare. [1]
Procesul de colectare de asem enea cuprinde si traseul, de la umplerea pubelei la
umplerea vehiculului de colectare și la umplerea autovehiculelor de transport. Astfel un
sistem de colectare se va baza pe combinația mijloacelor tehnice și forța de lucru umană, în
special pe :
• procedura de colectare ;
• tipuri de pubele ;
• autovehicule ;
• personalul.
Există trei tipuri de colectare
• procedura de colectare prin golirea pubelei ( fig.3)
• procedura de coelctare prin schimbarea pubelei
• procedura de colectare în saci de unică folosință.

10

Fig.3. Golirea pubelei
1.10 Metode de eliminare

Eliminarea deșeurilor trebuie făcută prin metode ce nu pun în pericol sănătatea
oamenilor și fără să se utilizeze metode ce pot pune în pericol sănătatea umană.Oerațiunile de
eliminare conform Directivei 2006/12/CE sunt :
• depozitare pe sol și în sol;
• tratarea în sol( biodegradarea deșeurilor lichide sau a nămolurilor) ;
• descărcarea pe suprafețe ( descărcarea în puțuri,iazuri , lagune);
• evacuarea în mediul acvatic,exceptând mările și oceanele;
• loc de descărcare speci al amenajat ( dispunerea în celule etanșe separate,acoperite și
izolate unele de altele și de mediul înconjurător) ;
• injectare la adâncime ( injectarea deșeurilor care pot fi pompate în puțuri,domuri de
sare);

1.11 Incinerar e

Incinerarea este o metodă de eliminare a deșeurilor prin arderea lor. Este una din
metodele de tratare . [1]
Incinerarea poate fi practicată în instalații mici, individu ale, sau la scară industrială.
Pot fi incinerate atât deșeurile solide, cât și cele lichide sau gazoase. Metoda este preferată în
locurile unde nu se dispune de teren pentru rampe, de exemplu în Japonia, și la eliminarea
anumitor deșeuri periculoase, cum s unt cele biologice provenite din activități medicale .
Ponderea deșeurilor în amestecul combustibil este de cca. 10 %. Termenul de
„coincinerare” se aplică în cazul în care arderea amestecului combustibil care conține și
deșeuri nu deturnează instalația de ardere de la utilizarea sa obișnuită. Dacă într -o asemenea
instalație scopul principal devine incinerarea deșeurilor, procesul va fi considerat incinerare,
nu coincinerare, iar condițiile de autorizare a funcționării în acest caz vor fi mai stricte, adică
cele pentru incineratoare.

1.12 Metode de recuperare

Prin recuperare se înțelege extragerea din deșeuri a resurselor care pot fi refolosite.
Recuperarea poate fi făcută prin reciclare , reutilizare, regenerare sau orice alt proces de

11
extragere a materiilor pr ime auxiliare. Poate fi recuperată atât partea materială, cât și cea
energetică. Materialele pot fi refolosite pentru a produce noi bunuri, iar energia poate fi
convertită în energie electrică. Ca și în cazul eliminării, recuperarea trebuie făcută fără a
periclita sănătatea oamenilor și fără utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare
pentru mediu. Astfel avem mai multe tipuri de operațiuni conform Directivei 2006/12/CE:
• Recuperarea/regenerarea solvenților ;
• Reciclarea/recuperarea metalelor ,
• Recuperarea bazelor și acizilor;
• Recuperarea componentelor din catalizatoare;
• Tratarea în contact cu solul în folosirea agriculturii;
• Regenerarea uleiurilor;
• Reciclarea/recuperarea altor materiale anorganice.

1.13 Recuperarea materialelor

Deseu ri de otel sortate si balotate version vederea reciclării la facilitatea de Central
European Waste Management în Wels, Austria.
Pentru o reciclare reușită este ne voie de o sortare în funcție de calitatea materialului,
sortare care începe prin colectarea selectivă a acestora. Ele mai pot fi separate și în instalații
de sortare a deșeurilor.
Produsele fabricate din astfel de materiale sunt de obicei omogene, conținân d câte o
singură componentă, ceea ce ușurează reciclarea. Prin comparație, reciclarea echipamentelor
electrice și electronice este mai dificilă, ea necesitând tehnologii de separare a diferitelor
materiale care le compun.
În depozite, recuperarea începe cu sortarea materialelor. Pentru deșeurile amestecate
prima operație este mărunțirea, care este operată în mori cu ciocane, percutoare, tocătoare,
rașpeluri. Urmează sortarea dimensională în site tambur, site vibratoare, separatoare balistice,
sortarea densi metrică în cicloane, sortarea magnetică a materialelor feroase, sortarea optică
(pentru sticlă) și, eventual, sortarea manuală. Urmează operații de purificare prin spălare.
Deșeurile sortate și purificate sunt balotate în prese, fiind gata de livrare spre beneficiar.
Dacă deșeurile amestecate conțin componente biologice, acestea pot fi prelucrate
biologic, însă trebuie separate dinainte pe cât posibil celelalte materiale recuperabile.
În România recuperarea este efectuată de o serie de Societăți specializat e în tratarea
deșeurilor în vederea reciclării.

1.14 Prelucrarea biologică

Deșeurile organice, cum ar fi resturile de vegetale, resturile alimentare și hârtia, pot fi
valorificate prin compostare, care implică un proces de descompunere a materiei organice.
Rezultatul este compostul, un excelent îngrășământ agricol. în timpul compostării se produce
biogaz cu un mare conținut de metan, care poate fi folosit ca atare, de exemp lu la aragazuri,
sau în termocentrale la producerea curentului electric. Prin compostare în instalații amenajate
procesul natural de descompunere a materiilor organice este accelerat.
Compostarea poate fi efectuată atât în mici instalații individuale din g ospodării, cât și
în mari instalații industriale (ex. stații de epurare). Ea poate avea loc atât prin fermentare
aerobă, cât și anaerobă.

12
O altă sursă de biogaz sunt nămolurile municipale, rezultate din stațiile de epurare a
apelor uzate orășenești și stațiile de epurare industriale.
Materiile combustibile pot fi obținute atât prin prelucrare biologică, cât și prin procese
de piroliză și gazeificare la presiune înaltă în atmosferă săracă în oxigen. Metodele avansate
(gazeificare cu arc de plasmă) pot produc e un gaz de sinteză (syngas) cu o compoziție și mai
bună, format din monoxid de carbon și hidrogen .

1.15 Recuperarea energetică

Deșeurile din care se poate recupera energie sunt lemnul (deșeuri lemnoase din culturi,
deșeuri de prelucrare din industria lemnul ui și din demolări), gazul de depozit și biogazul.
Lemnul are o putere calorifică de 14 –17 MJ/kg iar gazul de depozit și biogazul au
compoziții asemănătoare și puteri calorifice de 20 –25 MJ/m³ N. Ca urmare ele pot fi arse în
instalații menajere, sau în caz ane pentru producerea căldurii sau, cu ajutoru l turbinelor, a
curentului electric .

1.16 Deșeuri periculoase

Prin deșeuri periculoase se înțeleg deșeurile care au una din următoarele proprietăți:
1. Explozive substanțe și preparate care pot exploda sub efectul unei scântei sau care sunt
mai sensibile la șocuri . [1]
2. Oxidante: substanțe și preparate care produc reacții puternic exoterme în contact cu
alte substanțe, mai ales cu substanțe inflamabile.
3. Inflamabile: substanțe și preparate necorozive care prin contact cu pielea sau
mucoasele ,poate cauza inflamații.
4. Nocive: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă
penetrează pielea, pot constitui riscuri limitate pentru sănătate.
5. Toxice: substanțe și preparate (inclusiv substanțe și prepara te foarte toxice) care, dacă
sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează pielea, pot produce vătămări serioase,
acute sau cronice pentru sănătate și pot fi chiar letale.
6. Cancerigene: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă
penetrează pielea, pot induce cancerul sau creșterea incidenței lui.
7. Coro zive: substanțe și preparate care pot distruge țesuturi vii la contactul cu acestea.
8. Infecțioase: substanțe cu conținut de microorganisme viabile sau toxinele acestora care
sunt cunosc ute ca producând boli pentru om sau altor organisme vii.
9. Substanțe și preparate care produc gaze toxice sau foarte toxice în contact cu apa,
aerul sau un acid.
10. Substanțe și preparate capabile prin orice mijloace, după depozitare , să producă altă
substanță (deexemplu, levigat), care posedă oricare din caracteristicile prezentate mai
sus.

13
1.17 Transportul deșeurilor

Transportul deșeurilor reprezintă totalitatea proceselor care încep după colectarea
deșeurilor și se încheie cu predarea acestora la instalații de reciclare, tratare și eliminare.
Transportul se realizează la distanțe mari și mici. Din locul în care deșeurile au fost
generate, urmează transportul la distanța mică la instalația de reciclare tratare sau eliminare a
deșeurilor care se găsește în ap ropiere sau la o stație de transfer. De acolo, acestea ajung prin
transportul la distanță mare la o instalație centrală de recilcare, eliminare sau tratare.
Din punct de vedere al gradului de încărcare există trei tipuri de transport transport
plin, trans port gol și transportul intermediar. Un transport intermediar are loc în momentul în
care un autovehicul de colectare nu are de să fie încărcat la maxim într -o zonă de colectare
(fig.4) [24]

Fig 4. Transportul deșeurilor [24]

1.18 Vehicule scoase din uz

Pentru stimularea înnoirii parcului național de autoturisme prin scoaterea din circulație
a celor vechi, Guvernul României, în colaborare cu MMDD, a inițiat un program, cunoscut
sub numele de „Programul Rabla”. În cadrul programului, se oferă prime de 300 0 de RON
persoanelor fizice ce achiziționează un autoturism nou. Acțiunea a început în anul 2005 și a
fost reluată în anii următori.

1.19 Electrice și electronice

Ca țară membră UE, România are obligația asumată de a colecta și recicla, anual,
80.000 de tone deșeuri de echipamente electrice și electronice (DEEE).
Acțiunile de colectare organizată au fost inițiate în anul 2007 prin Campania națională
de colectare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice cunoscută și sub numele de
„Marea debarasare” . Acțiunea prevedea ca cetățenii să scoată în fața casei sau a blocului
echipamentele nefuncționale, apoi societățile de salubrizare să le ridice și să le transporte la
centrele de colectare,pentru ca de acolo să fie preluate de organizațiile colective au torizate, în
vederea transportării lor la reciclatori. Sunt colectate aparate de uz casnic de mici și mari

14
dimensiuni (ex.: prăjitoare, fiare de călcat, aspiratoare, mașini de spălat, frigidere), unelte,
echipamente de iluminat, aparatură electronică și de informatică, jucării.
Din cauza noutății, succesul acțiunilor din toamna anului 2007 a fost relativ. A doua
acțiune a avut loc pe 19 aprilie 2008, cu rezultate notabile.
În afară de aceste acțiuni, importatorii și producătorii de electronice ar putea fi o bligați
să adune deșeuri de aparate electrice și electronice într -o cantitate echivalentă cu 20 % din
cantitatea totală de electronice și electrocasnice pe care le vând. În acest scop, firmele ar putea
oferi bonusuri la cumpărare, în caz de returnare a ob iectului vechi similar.
Un proiect de cooperare transfrontalieră româno -ungar își propune recicleze deșeurile
provenite din echipamentele de iluminat arse din județele Timiș și Arad, respectiv Hajdú –
Bihar și Szabolcs -Szatmár -Bereg.

1.20 Gestionarea integrată a deșeurilor

Eliminarea deșeurilor este o activitate complicată și costisitoare. Concepția actuală
privind deșeurile nu pornește de la ideea creșterii și perfecționării capacităților de eliminare,
ci de la adoptarea de noi tehnologii, care să producă deș euri în cantitate cât mai redusă, într -o
formă cât mai ușor de tratat. În plus, rezolvarea problemelor de mediu ridicate de deșeuri nu
se poate face decât dacă măsurile care sunt luate sunt coordonate. Principiile pe baza cărora se
face coordonarea sunt ur mătoarele: [5]
1. Principiul prevenirii , conform căruia activitățile sunt ierarhizate în ordinea
importanței: evitarea apariției deșeurilor, minimizarea cantităților de deșeuri
produse, reutilizarea, tratarea prin recuperare, tratarea prin eliminare.
Princip iul BATNEEC , care stipulează că vor fi folosite cele mai bune metode disponibile
care nu presupun costuri excesive (engleză Best Available Technique Not Entailing Excessive
Cost).
2. Principiul „Poluatorul plătește” , conform căruia costurile de gestionare a
deșeurilor și de acoperire a pagubelor produse mediului să cadă în sarcina celui
care le produce.
Principiul substituției , care stipulează înlocuirea materialelor periculoase cu altele
nepericuloase.
3. Principiul proximității , care prevede ca deșeurile să fie tratate cât mai aproape
de sursa lor. Transportul (exportul) este admis doar spre capacități care dispun
de tehnologia necesară tratării lor.
4. Principiul subsidiarității , care promovează inițiativa nivelelor de decizie
inferioare, pe baza unor criterii uni forme.
5. Principiul integrării stabilește că activitățile de gestionare a deșeurilor fac parte
integrantă din activitățile social -economice care le generează.

Implementarea în România a Sistemului Integrat de Gestionare a Deșeurilor se face pe
baza Strategi ei Naționale de Gestionare a Deșeurilor , elaborată de MMDD, și a Planului
Național de Gestionare a Deșeurilor , elaborat de ANPM. Pe baza planului național, Agențiile
Regionale de Protecție a Mediului elaborează Planurile Regionale de Gestionare a Deșeurilo r.

CAPITOL 2. STATISTICI PRIVIND GESTIONAREA DEȘEURILOR

2.1. Statistici privind deșeurile

Acest articol se bazează exclusiv pe datele colectate în conformitate cu Regul amentul
(CE) nr. 2150/2002 al Parlamentului European și al Consiliului referitor la statisticile privind
deșeurile. Deșeurile, definite în Directiva 2008/98/CE articolul 3 alinea tul (1) drept „orice
substanță sau obiect pe care deținătorul le aruncă sau are intenția sau obligația să le arunce”,
poate constitui o risipă enormă de resurse, atât în ceea ce privește materialele, cât și energia.
În plus, gestionarea și eliminarea deșeu rilor poate avea un impact grav asupra mediului.
Gropile de gunoi , de exemplu, ocupă terenuri și pot cauza poluarea aerului, a apei sau a
solului, în timp ce incinerarea poate genera emisii de poluanți ai aerului. [22]
Prin urmare, politicile UE privind gestionarea deșeurilor își propun să reducă impactul
deșeurilor asupra mediului și a sănătății și să îmbunătățească eficiența resurselor în UE.
Obiectivul pe termen lung al acestor politici este de a reduce cantitatea de deșeuri generate și,
atunci când generarea deșeurilor nu poate fi evitată, de a promova utilizarea acestora ca
resursă și de a obține niveluri mai ridicate în ceea ce privește reciclarea și eliminarea
deșeurilor în condiții de siguranță.
În 2014, în UE -28 au fost generate 891 de milioane de tone de deșeuri, cu excepția
deșeurilor minerale majore, echivalentul a 36 % din cantitatea totală de deșeuri generate
(Tabelul 2). Atunci când sunt exprimate în raport cu dimensiunea populației, cetățenii din UE –
28 au generat, în medie, în 2018,1,8 tone de deșeuri pe cap de locuitor, cu excepția deșeurilor
minerale majore (Figura 5). Cu toate că nivelul global de deșeuri, cu excepția deșeurilor
minerale majore, a scăzut cu 5,3 % între 2004 și 2014, cantitatea pe cap de locuitor a scăzut
cu 8,0 % (deoarece populația UE a crescut, de asemenea, în cursul acestei perioade).

Figura 5: Generarea deșeurilor, cu excepția deșeurilor minerale majore, 2004 și 2014 (kg pe
cap de locuitor) [22]

16
Generarea de deșeuri, cu excepția deșeurilor minerale majore, a variat în statele
membre ale UE, în 2014, de la o medie de 723 kg pe cap de locuitor în Croația la 9,5 tone pe
cap de locuitor în Estonia. Cantitatea mare de deșeuri generată în Estonia este legată de
producția de energie pe bază de șisturi bituminoase.

Figura 6: Evoluția tratării deșeurilor, UE -28, 2008 -2014
(2004 = 100) [4]

Figura 6 prezintă evoluția tratării deșeurilor în UE -28 în funcție de principalele
categorii de tratare în perioada 2004 -2014. Cantitatea de deșeuri tratate prin eliminare în 2014
a fost cu 1,7 % mai mică decât în 2004; ponderea acesteia din totalul deșeurilor tratate a
scăzut de la 54,6 % la 48,9 %. Cantitatea de deșeuri valorificate , cu alte cuvinte incinerate cu
recuperarea energiei, reciclate sau folosite pentru rambleiaj (folosir ea deșeurilor în zonele în
care s -au efectuat excavări pentru refacerea sau consolidarea taluzurilor sau pentru amenajări
de arhitectură peisagistică) a crescut cu 23,4 %, de la 960 milioane de tone în 2004 la 1 185
milioane de tone în 2014; prin urmare, p onderea deșeurilor valorificate din totalul deșeurilor
tratate a crescut de la 45,4 % în 2004 la 51,1 % în 2014. [22]

Figura 7 : Deșeuri periculoase generate, 2010 și 2018(% pondere din deșeurile totale) [16]

17
Dacă nu sunt gestionate și eliminate în condiții de siguranță, deșeurile periculoase pot
constitui un risc spori t pentru sănătatea umană și pentru mediu. În ceea ce privește deșeurile
generate în UE -28 în 2014, circa 95,0 de milioane de tone (3,8 % din total) au fost clasificate
drept deșeuri periculoase.
În comparație cu 2010, în 2018 au fost generate cu peste 2,2 % mai multe deșeuri
nepericuloase în UE -28 și cu peste 2,8 % mai multe deșeuri periculoase, acestea din urmă
scăzând în termeni cantitativi de la 97,8 la 95,0 milioane de tone. În 2014, proporția de
deșeuri periculoase din deșeurile totale generate a fost sub 9,0 % în toate statele membre ale
UE, cu excepția Estoniei și a Irlandei, unde acestea au reprezentat 47,7 % din total (a se vedea
Figura 7). Proporția foarte mare pentru Estonia s -a datorat în principal producției de energie
din șisturi bituminoase. D intre țările terțe prezentate, Serbia a înregistrat cea mai mare
proporție de deșeuri periculoase din deșeurile totale generate (27,4 %) ca urmare a unei
activități intense în industria extractivă, urmată de Muntenegru (24,4 %), Bosnia și
Herțegovina (21,2 %, date din 2012) și Norvegia (11,7 %).[21]

Tabelul 3: Tratarea deșeurilor, 2014

În 2014, în UE -28 au fost tratat e aproximativ 2 320 milioane de tone de deșeuri (a se
vedea Tabelul 3); această cifră include tratarea deșeurilor importate în UE și, prin urmare,
cantitățile raportate nu sunt comparabile în mod direct cu cele privind generarea de deșeuri.
Aproape jumătat e (47,4 %) din deșeurile tratate în UE -28 în 2014 au fost supuse altor
operațiuni de eliminare decât incinerarea deșeurilor (gropi de gunoi). Alte 36,2 % din
deșeurile tratate în UE -28 în 2014 au fost supuse unor operațiuni de valorificare, altele decât
valorificarea energetică și operațiunile de rambleiaj (pentru simplificare, menționate sub
denumirea de reciclare). Puțin peste o zecime (10,2 %) din deșeurile tratate în UE -28 au fost
rambleiate, în timp ce restul a fost trimis spre incinerare, cu recupera re de energie (4,7 %) sau
fără (1,5 %). S -au observat diferențe semnificative între statele membre ale UE cu privire la
utilizarea diverselor metode de tratament. Spre exemplu, unele state membre au avut rate de
reciclare foarte ridicate (Italia și Belgia) , în timp ce altele au promovat folosirea gropilor de
gunoi (Bulgaria, România, Grecia, Suedia și Finlanda). [21]

18

Figura 8 : Tratarea deșeurilor periculoase, 2014
(mii de tone) [17]

În Figura 8, în 2014, în UE -28 au fost tratate 75,6 milioane de tone de deșeuri
periculoase, peste jumătate din această cantitate fiind tratată în doar trei state membre ale UE,
Germania, (27,2 %), Bulgaria (16,1 %) și Estonia (13,6 %)

Figura 9: Tratarea deșeurilor periculoase, 2014 [17]

În 2014, în UE -28 au fost tratate 75,6 milioane de tone de deșeuri periculoase, peste
jumătate din această cantitate fiind tratată în doar trei state membre ale UE, Germania,
(27,2 %), Bulgaria (16,1 %) și Estonia (13,6 %)(Figura 6).
Aproape jumătate (49,0 %) din deșeurile periculoase tratate în UE -28 au fost
depozitate în gropi de gunoi, cu alte cuvinte, depozitate în sau pe pământ sau prin tratarea
solului și evacuare în mediul acvatic, ceea ce repr ezintă echivalentul a 73 kg pe cap de
locuitor. 6,0 % din totalul deșeurilor periculoase au fost incinerate fără recuperarea energiei
(9 kg pe cap de locuitor) și alte 7,4 % cu recuperarea energiei (11 kg pe cap de locuitor). Peste

19
o treime (37,5 %) din de șeurile periculoase din UE -28 au fost recuperate (reciclate sau
folosite pentru rambleiaj) în 2014, ceea ce reprezintă echivalentul a 56 kg pe cap de locuitor.

Tabelul 2: Generarea deșeurilor, cu excepția deșeurilor minerale majore, UE -28, 2014 -2018
[18]

Tabelul 2 prezintă evoluția generării de deșeuri din UE -28, cu exc epția deșeurilor
minerale majore, analizate în funcție de activitatea economică. În 2018, cele mai ridicate
niveluri de generare a deșeurilor au fost înregistrate pentru gestionarea apei și a deșeurilor,
pentru gospodării și activități de producție (208 de milioane de tone, 204 de milioane de tone
și 184 de milioane de tone). Evoluția lor a fost diferită în timp: generarea de deșeuri
(exceptând deșeurile minerale majore) rezultate din gestionarea apei și a deșeurilor a crescut
cu 87,7 % între 20 14 și 201 8.
Cantitatea de deșeuri (exceptând deșeurile minerale majore) generate din construcții a
crescut, de asemenea, într -un ritm rapid (ridicându -se per total la 57,2 % în perioada avută în
vedere). În același timp, deșeurile (exceptând deșeurile minerale majore) generate de
gospodării și de activitățile în domeniul energiei au rămas destul de stabile. Deșeurile
(exceptând deșeurile minerale majore) generate de agricultură, silvicultură și pescuit au scăzut
cu 68,7 %, iar cele generate de activitățile de producție , cu 32,2 %. În mod similar, cantitatea
de deșeuri (exceptând deșeurile minerale majore) generate de industria extractivă și de alte
sectoare au scăzut, de asemenea, considerabil, până la aproape un sfert (24,1 % și, respectiv,
22,7 %). [22]

20

Figura 10: Generarea deșeurilor, 2018 (kg pe cap de locuitor) [19]

În total, în 201 8, în UE -28 au fost t ratate 75,6 milioane de tone de deșeuri periculoase,
peste jumătate din această cantitate fiind tratată în doar trei state membre ale UE, Germania,
(27,2 %), Bulgaria (16,1 %) și Estonia (13,6 %)(Figura 6).
Aproape jumătate (49,0 %) din deșeurile periculoa se tratate în UE -28 au fost
depozitate în gropi de gunoi, cu alte cuvinte, depozitate în sau pe pământ sau prin tratarea
solului și evacuare în mediul acvatic, ceea ce reprezintă echivalentul a 73 kg pe cap de
locuitor 6,0 % din totalul deșeurilor periculo ase au fost incinerate fără recuperarea energiei
(9 kg pe cap de locuitor) și alte 7,4 % cu recuperarea energiei (11 kg pe cap de locuitor). Peste
o treime (37,5 %) din deșeurile periculoase din UE -28 au fost recuperate (reciclate sau
folosite pentru rambl eiaj) în 2014, ceea ce reprezintă echivalentul a 56 kg pe cap de locuitor.

2.2 Sursele și disponibilitatea datelor

Pentru a monitoriza punerea în aplicare a politicii privind deșeurile, în special
respectarea principiilor valorificării și eliminări i în condiții de siguranță, este nevoie de
statistici fiabile privind generarea și gestionarea deșeurilor provenite de la întreprinderi și
gospodării private. În 2002 a fost adoptat Regulamentul (CE) nr. 2150/2002 referitor la
statisticile privind deșeurile, care a creat un cadru pentru armonizarea statisticilor europene în
acest domeniu. [20]
Începând cu anul de referință 2004, regulamentul impune ca, o dată la do i ani, statele
membre ale UE să furnizeze date privind generarea, valorificarea și eliminarea deșeurilor.
Datele privind generarea și tratarea deșeurilor sunt disponibile în prezent pentru anii pari de
referință din perioada 2004 -2014.
Politicile UE privin d gestionarea deșeurilor își propun să reducă impactul deșeurilor
asupra mediului și a sănătății și să îmbunătățească eficiența resurselor în Europa. Obiectivul
pe termen lung este transformarea Europei într -o societate care reciclează, cu evitarea
deșeuri lor și folosirea celor inevitabile drept resursă, ori de câte ori acest lucru este posibil.
Scopul este atingerea unor niveluri mult mai ridicate de reciclare și minimizarea extracției de
resurse naturale suplimentare. O gestionare adecvată a deșeurilor re prezintă un element cheie
în asigurarea eficienței resurselor și o creștere durabilă a economiilor din Europa.

21
Program de acțiune pentru mediu stabilește următoarele obiective prioritare p rivind
politica în domeniul deșeurilor în UE:
• reducerea cantității de deșeuri generate;
• maximizarea reciclării și a reutilizării;
• limitarea incinerării la materialele nereciclabile;
• limitarea depozitării deșeurilor la gropile de gunoi la deșeuri nereciclab ile și deșeuri
nerecuperabile;
• asigurarea implementării complete a obiectivelor politicii în domeniul deșeurilor în
toate statele membre ale UE. [20]

CAPITOL 3. LEGISLAȚIA

Legislatia deseurilor este elaborata la nivel strategic prin directivele europene si
trans pusa in Romania prin cateva zeci de legi, hotarari de guvern si ordine de ministru. Din
punct de vedere al reglementarilor, este un subiect complicat si cu foarte multe unghiuri (in
functie de rolul pe care fiecare dintre noi il joaca vizavi de deseuri). I n esenta, insa, principul
este simplu: sa recuperam cat mai multa valoare din deseuri. Asta inseamna rute scurte,
responsabilitati clare, transparenta si responsabilitate. [12]
Aceasta stabilește aplicarea unei ierarhii prin care se eficientizează acțiuni de generare și
gestionare a deșeurilor, pentru reducerea efectelor negative asupra mediului și a sănătății
umane.
Evaluarea Planului Național de Gestionare a Deșeurilor și programul național de
prevenire a generării deșeurilor se face:
„cel puțin o dată la 6 ani și se revizuiesc, după caz, de către autoritatea publică
centrală pentru protecția mediului, în baza raportului de monitorizare întocmit de Agenția
Națională pentru Protecția Mediului.”
Agențiile Regionale pentru Protecția Mediului au întocmit în colaborare cu autoritățile
administrației publice locale și județene, Planuri de gestionre a deșeurilor, care se revizuiesc
odată la 5 ani, sau după caz, pe baza raportului de monitorizare anuală.
Referitor la participarea părților interesate la reali zarea planurilor si a programelor
promovate, Legea nr. 211/2011, stipulează că acestea se realizează:
„potrivit prevederilor Hotărârile Guvernului nr. 1.076/2004 privind stabilirea
procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, c u modificările
ulterioare, Hotărârile Guvernului nr. 564/2006 privind cadrul de realizare a participării
publicului la elaborarea anumitor planuri și programe în legătură cu mediul, Legii nr.
52/2003 privind transparența decizională în administrația public ă, republicată, Legii nr.
544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și
completările ulterioare, după caz .”

LEGE nr. 211 din 15 noiembrie 2011 privind regimul deșeurilor

HOTĂRÂRE nr. 1470 din 9 septembrie 2004 privi nd aprobarea Strategiei naționale de
gestionare a deșeurilor și a Planului național de gestionare a deșeurilor

HOTĂRÂRE nr. 856 din 16 august 2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru
aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile p ericuloase

ORDIN nr. 1364/1499 din 14 decembrie 2006 de aprobare a planurilor regionale de
gestionare a deșeurilor

ORDIN nr. 1385 din 29 decembrie 2006 privind aprobarea Procedurii de participare a
publicului la elaborarea, modificarea sau revizuirea p lanurilor de gestionare a deșeurilor,
adoptate sau aprobate la nivel național, regional și județean

ORDIN nr. 951 din 6 iunie 2007 privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planurilor
regionale și județene de gestionare a deșeurilor

23
ORDIN nr. 1385 din 29 decembrie 2006 privind aprobarea Procedurii de participare a
publicului la elaborarea, modificarea sau revizuirea planurilor de gestionare a deșeurilor,
adoptate sau aprobate la nivel național, regional și județean

HOTĂRÂRE nr. 788 din 17 iulie 20 07 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea
Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 1.013/2006 privind
transferul de deșeuri

HOTĂRÂRE nr. 1453 din 12 noiembrie 2008 pentru modificarea și completarea Hotărârii
Guvernului nr . 788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului
Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 1.013/2006 privind transferul de deșeuri

ORDIN nr. 1119 din 8 noiembrie 2005 privind delegarea către Agenția Națională pentru
Protecția Mediului a atribuțiilor ce revin Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor în
domeniul exportului deșeurilor periculoase și al transportului deșeurilor nepericuloase în
vederea importului, perfecționării active și a tranzitului

HOTĂRÂRE nr. 147 0 din 9 septembrie 2004 privind aprobarea Strategiei naționale de
gestionare a deșeurilor și a Planului național de gestionare a deșeurilor

HOTĂRÂRE nr. 856 din 16 august 2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru
aprobarea listei cuprinzând de șeurile, inclusiv deșeurile periculoase

ORDIN nr. 1364/1499 din 14 decembrie 2006 de aprobare a planurilor regionale de
gestionare a deșeurilor

ORDIN nr. 1385 din 29 decembrie 2006 privind aprobarea Procedurii de participare a
publicului la elaborarea, modificarea sau revizuirea planurilor de gestionare a deșeurilor,
adoptate sau aprobate la nivel național, regional și județean

ORDIN nr. 951 din 6 iunie 2007 privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planurilor
regionale și județene de gestionare a deșeurilor

ORDIN nr. 1385 din 29 decembrie 2006 privind aprobarea Procedurii de participare a
publicului la elaborarea, modificarea sau revizuirea planurilor de gestionare a deșeurilor,
adoptate sau aprobate la nivel național, regional și județean

HOT ĂRÂRE nr. 788 din 17 iulie 2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea
Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 1.013/2006 privind
transferul de deșeuri

HOTĂRÂRE nr. 1453 din 12 noiembrie 2008 pentru modificarea și comple tarea Hotărârii
Guvernului nr. 788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului
Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 1.013/2006 privind transferul de deșeuri

ORDIN nr. 1119 din 8 noiembrie 2005 privind delegarea către Agenția Națională pentru
Protecția Mediului a atribuțiilor ce revin Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor în
domeniul exportului deșeurilor periculoase și al transportului deșeurilor nepericuloase în
vederea importului, perfecționării active și a tr anzitului
HOTĂRÂRE nr. 349 din 21 aprilie 2005 privind depozitarea deșeurilor

24

HOTĂRÂRE nr. 210 din 28 februarie 2007 pentru modificarea și completarea unor acte
normative care transpun aquis -ul comunitar în domeniul protecției mediului
HOTĂRÂRE nr. 129 2 din 15 decembrie 2010 pentru modificarea și completarea Hotărârii
Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor

ORDIN nr. 757 din 26 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind
depozitarea deșeurilor

ORDIN nr. 1230 din 30 noi embrie 2005 privind modificarea anexei la Ordinul ministrului
mediului și gospodăririi apelor nr. 757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind
depozitarea deșeurilor [12]

ORDIN nr. 95 din 12 februarie 2005 privind stabilirea criteriilor de accep tare și
procedurilor preliminare de acceptare a deșeurilor la depozitare și lista națională de deșeuri
acceptate în fiecare clasă de depozit de deșeuri

ORDIN nr. 3838 din 09 noiembrie 2012 pentru modificarea Ordinului ministrului mediului
și gospodăririi apelor nr. 95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare și procedurilor
preliminare de acceptare a deșeurilor la depozitare și lista națională de deșeuri acceptate în
fiecare clasă de depozit de deșeuri

ORDIN nr. 775 din 28 iulie 2006 pentru apro barea Listei localităților izolate care pot
depozita deșeurile municipale în depozitele existente ce sunt exceptate de la respectarea unor
prevederi ale Hotărârii Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor .

CAPITOL 4. STUDIU DE CAZ

4.1 Prezentare locație , poziția și analiza geografică pe hartă

După cum am precizat în primul capitol, problema deșeurilor este una foarte
complexă. Adoptarea unui sistem de gestionare rațională a deșeurilor depinde de foarte mulți
factori cumulativi, în special de condițiile socio -economice locale. Așadar, înainte de a
caracteriza situația actuală a managementului deșeurilor de la nivelul județului Bacau, se
impune o prezentare a acestuia [14]
Municipiul Bacău, reședința județului c u același nume, se află în Nord -Estul țării, în
partea central -vestică a Moldovei, la doar 9,6 Km în amonte de confluența Siret -Bistrița
Geografic, se află la intersecția meridianului de 26° 55' longitudine estică cu paralela de 46°
35' latitudine nordică.
Din punct de vedere administrativ este înve cinată cu localitatile Hemeiuș și Săucești în
Nord , cu localitatea Letea Veche în est, în sud cu localitatile Luizi -Călugăra si Nicolae
Balcescu iar in vest cu localitatile Măgura și Mărgineni . Între aceste limite orașul ocupă o
suprafață de 4186,23 ha. Patru trepte de altitudine, între 150 m și 250 m marchează relieful
Bacăului, el aflându -se în cea mai mare parte a localității, pe a doua terasă 160 -165 m. Se
detașează terasa de luncă joasă, dar se înalță în șesul comun al Bistriței cu Siretul. Albia
majoră al Bistriței este predominată în raza așezării, prin depozitele de prundișuri, constituind
un adevărat rezervor pentru acumularea apelor freatice.

Figura 1 1. Harta României

Bacăul prezintă un avantaj și prin poziționarea sa în imediata apropiere c u linia de
dislocație subcarpatică. Bacăul se află pe terase plane sau ușor înclinate cu o expoziție estică
și sud -estică, în talazuri stabilizate, având un drenaj bun și o pânză freatică bogată. Luncile și
terasele din apropiere sunt larg folosite pentru cultura de pomi fructiferi, viță de vie și cereale.
Dacă în trecut modelarea reliefului se făcea de către cataclisme, după anii 50, omul a fost cel
care ridicând baraje și diguri, între anii 1958 -1966, l -a influențat, acționând astfel și asupra
climei.
Poziția și cadrul natural au favorizat dezvoltarea rapidă a așezării de pe Bistrița , încă
din Evul Mediul Bacăul devenind un important nod de intersecție a principalelor artere

26
comerciale din partea central vestică a Moldovei . Drumul Siretului sau Drumul Mold ovenesc,
care unea orașele baltice cu zona dunăreano -pontică, se intersecta cu Drumul Păcurii, ce
începea la Moinești , cu Drumul Sării, dinspre Târgul Ocna , cu Drumul Brașovului (drumul de
jos), cu Drumurile Transilvaniei ce traversau Carpații Orientali prin pasurile Ghimeș, Bicaz,
Tulgheș, și cu drumul plutelor, pe Bistrița. Toate arterele din NV și SV se îndreptau spre
bazinele Bârladului și Prutului prin nordul Colinele Tutovei .

4.2 Hidrografia

Rețeaua hidrografică este reprezentată de cele două râuri, Siret și Bistrița și de
afluenții acestora: Bahna, Izvoarele, Cleja pentru Siret, respectiv Trebejul cu afluenții săi
Bârnat și Negel – pentru Bistrița. Datorită influenței antropice regimul hidrologic al celor două
râuri a fost complet modificat, amenajări le hidroenergetice contribuind la regularizarea
scurgerii. Pe Bistrița au fost create lacurile de acumulare Lilieci , Șerbănești cu rol complex:
asigurarea energiei electrice, combaterea innundațiilor , alimentarea cu apț potabilă și
industrială, practicarea sporturilor nautice. [14]
Valea comună a celor două râuri are aspectul unui vast uluc depresionar cu orientare
nord-sud, cu o deschidere laterală spre vest, spre valea Bistriței, și o îngustare spre sud,
„poarta Siretului", suprapunându -se contactului din tre Colinele Tutovei și culmile
subcarpatice Pietricica -Barboiu. Toate lacurile de acumulare din Bacău sunt considerate arii
naturale protejate avifaunistice si sunt in custodia Centrului Regional de Ecologie Bacău prin
situl Natura 2000.

4.3 Clima

Climatul municipiului este unul temperat -continental accentuat, cu iernireci,
veri secetoase și călduroase, datorat acțiunii unui complex de factori naturali (circulația
generală a atmosferei, radiația solară, relieful) și antropici, orașul însuși având un rol esen țial
în crearea propriei topoclime printr -o serie de factori care se manifestă constant (materialele
de construcție, profilul accidentat, spațiile verzi), respectiv prin intermediul unor factori
secundari (încălzirea artificială , poluarea atmosferei ).
Acțiunea comună a acestora determină perturbări ale circuitului biogeochimic la nivelul
sistemului, consecința directă fiind disconfortul urban . Temperatura medie anuală este de 12
°C, oscilând între -4 °C, în luna ianuarie , și 20,6 °C, în luna iunie , constatâ ndu-se o ușoară
modificare a regimului termic în ultimii ani datorită lacurilor de acumulare, încălzirii globale
și poluării atmosferei.
Temperatura maximă absolută cu o valoare de 40,3 °C (24 iulie 2007) a fost depășită în
vara anului 2012, când mercurul termometrului a urcat până l a 41,9 °C în ziua de 7 august.
Cantitatea medie anuală de precipitații este de 541 mm/m²/an, existând diferențe între sezonul
cald (82,8 mm-luna iunie) și cel rece (24 mm-luna februarie). Aversele sunt frecvente în
lunile iulie -august.
Cel mai rece an a fost 1942, cu doar 7 °C, iar cel mai ploios 1897 cu 962,5 l/m². O
secetă necruțătoare s -a abătut în anul 1954 , când și zăpezile au însumat doar 294,5 l/m².

4.4 Demografie

27

Conform recensământul efectuat în 2011 , populația municipiu lui Bacău se ridică la
144.307 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002 , când se înregistraseră
175.500 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (90,19%). Pentru 8,6% din
populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din p unct de vedere confesional, majoritatea
locuitorilor sunt ortodocși (81%), cu o minoritate d e romano -catolici (8,68%). Pentru 8,68%
din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. [14]

4.5 Evoluția istorică a populației

Pe parcursul celor 6 secole de existență, Bacăul a cunoscut atât perioade de creștere
demografică dar și de regres, consecință a condițiilor economice , socio -istorice și culturale
care au caracterizat fiecare etapă a evoluției sale. O importanță deosebită o are sfârșitul
secolului X X-lea, care a adus noi orientări și tendințe demografice.
Conform datelor recensământului din 1930 , municipiul Bacău număra în acel an 31.138
de locuitori. Dintre aceștia 19.421 s -au declarat români , 9.424 evrei , 822 maghiari , 406
germani ș.a. Din punct de vedere confesional, 19.091 s -au declarat ortodocși, 161 greco –
catolici, 1.893 romano -catolici, 144 evanghelici -luterani, 9.593 mozaici ș.a. Odinioară
înfloritoare, comunitatea evreiască din oraș s -a stins în urma celui de -al Doilea Război
Mondial , din dou ă motive: 1) persecuția, azi inadmisibilă și irațională, de sub regimul
antonescian în anii războiului, când evreii erau scoși în afara societății și trimiși în fabricile
morții naziste 2) instalarea regimului comunist după război, mai ales după ce evreii au început
să fie epurați în mod tacit din funcțiile de conducere politică sau administrativă.
La recensământul din 18 martie 2002, Bacăul număra 175.500 de locuitori, structura
etnică fiind evidențiată astfel: 173.041 români , 1.605 țigani 191 maghiari , 118 evrei , 83
germanii, 80 ceangăi , 53 italieni ș.a. Fiecare din celelalte etnii era compusă din mai puțin de
50 de persoane. Distribuția populației stabile pe confesiuni religioase: 153.849 ortodocși ,
19.094 romano -catolicii restul confesiunilor, inclusiv ateii nedepășind fiecare 500 de adepți.[]

4.6 Industrie

Din punct de vedere al dezvoltării pe plan industrial, Județul Bacău ocupă locul cinci
între județele țării, datorită realizării de 4% din producția totală a României
Județul Bacău este unul dintre centr ele cele mai industrializate din Moldova , având
două mari rafin ării de petrol situate lângă orașel e Onești și Dărmănești . După cădere a
comunismului , activitățil e industriale principale cuprind: industria petrochimică, industria
nutrițională, industria prel ucrării lemnului și a hârtiei, industria textilă, industria chimică,
industria mecanică, industria aeronautică. [14]

4.7 Harta administrativ ă a Județului B acău (cartierele din Bacău)

28

Figura 12. Harta administrativă a Județului Bacău

Bacăul este for mat dintr -o singură localitate, care nu are subdiviziuni administrative.
Acea localitate este, neoficial, împărțită în 11 cartiere. Există un proiect de reactualizare a
Planului Urbanistic General al municipiului Bacău care delimitează 28 de U.T.R. -uri (un ități
teritoriale de referință – reprezentare convențională a unui teritoriu având o funcțiune
predominantă sau/și omogenitate funcțională, caracteristici morfologice unitare, care sunt de
regulă delimitate prin limite fizice existente în teren: elemente n aturale, străzi, limite de
proprietate etc.)
Cele 11 cartiere ale Bacăului sunt : Miorița, Izvoare, Nord, Ștefan cel Mare, Cornișa,
CFR, Bazar Letea, Bistrița Lac, Aviatori, Republicii I și Republicii II. [14]

Figura 1 3. Harta cartierelor din Județul B acău

29
Pentru prezentarea studiului de caz am ales cartierul Republicii I. Ca și coordonate
avem 46°32'8"N 26°55'3"E .

Figura 14. Cartierul Republicii I

4.8 Prezentare a soft-urilor utilizate
4.8.1 Google Maps
Google maps este un serviciu online dezvoltat d e către compania American ă Google.
Aceasta este specializat ă în cartografierea online a globului și permite vizualizarea de h ărți,
fotografii facute din satelit cu suprafa ța. [7]
Pământului si chiar returnarea de obiecte pierdute. Servicul acesta de aseme nea
permite si marcarea unor trasee pentru calatorii. Harti Google a fost lansat pe data de 8
februarie 2005 de catre Google, serviciu l fiind gratuit pentru utlizatorii non -comerciali.
Tehnologia avans ând în ultimii ani ,a devenit popular ă în rândul util izatorilor de
smartphone. Aplica ția are func ția de a c ăuta loca ții prin comanda vocal ă, să afișeze starea
traficului, sa afi șeze imagini din satelit și să prezinte imagini stradale prin serviciul Google
Street View.

30

Figura 15. Prezentarea Cartierul Rep ublii I în Google Maps

Figura 15 reprezintă un print -screen al străzilor din cartierul Republicii I prin aplicația
Google Harti. Prin intermediul acestui print -screen am reușit să evidențiez întreg cartierul ,
pentru a se vedea clar străzile care delimite ază Cartierul Republicii I de alte cartiere.

4.8.2 Google Earth

Google Earth este un program gratuit de la Google care vă permite să "zburați" peste
un glob virtual și să vizualizați Pământul prin intermediul graficelor de înaltă rezoluție și a
imaginilor pri n satelit. [8]
Google Earth este mult superior hărților statice și imaginilor pentru multe tipuri de
utilizare.
Google Earth este un software ce include un glob virtual, o hartă și informații
geografice. Inițial s -a numit EarthViewer 3D și a fost creat de Keyhole, Inc , o companie
fondată de CIA și achiziționată de Google în 2004. Harta Pământului este generată din
suprapunerea unor imagini satelitare fotografii aeriene și date geografice pe un glob 3D.
Programul este disponibil în dou ă versiuni, ambele gratuite: Google Earth și Google
Earth Pro, aceasta din urmă fiind destinată utilizărilor comerciale.

Figura 16. Prezentarea Cartierul Republicii I în Google Earth

Figura 16 reprezintă cartierul Republicii I prin aplicația Google Earth. Am ata șat print
screen -ul pentru a se observa diferența dintre cele două soft -uri utilizate.
Prin cadrul acestui program, putem vedea din Cartierul Republicii I terenurile, clădirile
și străzile în format 3D prin imagini m ult mai detaliate primite din satelit [8]

31
4.9 Identificarea punctelor de colectare din Cartierul Republicii 1, Bacău

Figura 17. Punctele de colectare din Cartierul Republicii I [10]

În cadrul studiului de caz, cu ajutorul celor două soft – uri utilizate , în figura 17 am
identificat din Car tierul Republicii I punctele de colectare a deșeurilor menajere . Am utilizat
Google Maps unde, cu ajutorul Street View am indentificat pubele , apoi prin Google Earth le –
am amplasat pe hartă.

32
Figura 18. Numărul pubelelor din punctele de colectare din Cartierul Repu blicii I [10]

În continuare, cu ajutorul programului Google Earth, în figura 18 am reprezentat atât
numărul punctelor de colectare, cât și numărul pubelelor . Numărul de pubele menajere
oscilează în tre 1 și 3 pubele .
În funție de numărul pube lelor de la punctele de colectare, mașina colectoare de
deșeuri menajere va avea de parcurs mai multe trasee între punctele de colectare , pentru ca
acestea la final să fie transportate la groapa de gunoi.

4.10 Identificarea traseelor de colectare a deșeurilo r menajere

Figura 19. Primul traseu al punctelor de colectare începând de la sediul SOMA [10]

33

Figura 20. Continuarea traseului de colectare nr. 1 [10]

Începând cu figura 19 și figura 20, continuând cu celelalte figuri, voi prezenta traseele
de co lectare ale deșeurile menajere din Cartierul Republicii I, Bacău. Primul traseu începe de
la sediul de colectare SOMA,continuă prin golirea pubelelor de deșeuri menajere din fiecare
punct de colectare urmând ca apoi mașina de gunoi să se îndrepte către dep ozitarea acestor
deșeuri la groapa de gunoi, de pe strada Chimie. Aici mașina se goloșeste, după care va
continua următorul traseu.

Figura 21. Reprezentarea în km a traseului nr.1 de colectare [10]

34
În urma traseului de colectare, am aflat că lungim ea drumului, care începe cu sediul
SOMA și se termină cu groapa de gunoi are 6,22 km.

Figura 22 . Traseul nr. 2 al punctelor de colectare [10]

Figura 23. Continuarea traseului nr. 2 al punctelor de colectare [10]

În figurile 22 și 23 este repreze ntat traserul nr 2 al punctelor de colectare al deșeurilor
menajere. Traseul începe de la groapa de gunoi trecând prin punctele de colectare unde
ulterior se întoarce la groapa de gunoi pentru golire .

35

Figura 24. Reprezentarea în km a traseului nr 2 d e colectare a deșeurilor [10]
La fel ca primul traseu de colectare și al doilea traseu, parcurs de mașina colectoare tot
în kilometri , acesta fiind de 5.50 km. Acest număr de kilometri reprezintă jumătate din traseul
parcurs, deoarece mașina de gunoi a înc eput al doilea traseul de la groapa de gunoi și se va
întoarce tot la groapa de gunoi. În aceasta imagine am surprins doar jumătate din traseu astfel
încăt în următoarea imagine să vizibil traseul la întoarcere spre groapa de gunoi.

Figura 25. Repreze ntarea în km a traseului nr 2 de colectare înapoi spre groapa de gunoi [10]

36

Figura 2 6. Traseul nr 3 al punctelor de colectare

Figura 2 7. Continuarea traseului nr. 3 al puctelor de colectare

37

Figura 2 8. Continuarea traseului nr 3 al punctelor d e colectare până la groapa de gunoi
[10]

Figurile 2 6, 27 și 28 reprezintă traseul nr 3 al punctelor de colectare al deșeurilor
menajere. Traseul începe de la sediul SOMA trecând prin punctele de colectare unde ulterior
se întoarce la groapa de gunoi pentr u golire . Acest traseu este mai lung decât celela lte trasee .

Figura 2 9. Prezentarea în km a traseului nr. 3 de colectare a deșeurilor [10]

38
În urma traseului de colectare, am aflat că lungimea drumului, care începe cu sediul
SOMA și se termină cu groapa de gunoi are 1.58. km.

Figura 30. Traseul nr. 4 al punctelor de colectare începând de la groapa de gunoi [10]

Figura 31. Continuarea traseului nr 4 al punctelor de colectare [10]

39
La fel ca traseul nr. 2 al punctelor de colectare, la fel și traseul nr. 4 începe de la groapa
de gunoi și se termină tot la groapa de gunoi.

Figura 32. Prezentarea în km a jumătății traseului nr. 4 de colectare a deșeurilor [10]

La fel ca în imaginile anterioare, în urma traseului de colectare a deșeurilo r menajere
am aflat că lungimea traseului nr. 4 este de 5,78 km. Cum am precizat și anterior, acest număr
de kilometri reprezintă jumătate din numărul total de kilometrii pe care mașina de gunoi îi are
de parcurs.

40
Figura 3 3. Traseul de întoarcere al m așinii de colectoare spre groapa de gunoi [10]

Figura 3 4. Sfârșitul traselui nr. 4 de colectare a deșeurilor [10]

Figura 35. Prezentarea în km a traseului nr. 4 de colectare a deșeurilor [10]

Figura 35 arată numărul de kilometrii parcurși de ma șina colectoare a traseului nr. 4 a
deșeurilor menajere, acesta fiind tot de 5,78.

41
4.11 Estimarea costurilor privind colectarea deșeurilor

În urma traseelor alese, este important să prezentăm și costurile care apar în urma
transportului de deșeuri. Colectare a deșeurilor menajere am ales să se facă cu o mașină de
gunoi compactoare clasică de dimensiune medie. Firma aleasă pentru mașină este DAF, fiind
una dintre cele mai bune din cadrul de salubrizare cu care SOMA Bacău lucrează. Am ales să
de dimensiune medie deoarece punctele de colectare nu sunt foarte multe.

Fig 36. Mașina de gunoi compactoare clasică de capacitate medie

În figura 36 este prezentată mașina de gunoi compactoare clasică de capacitate medie,
cu ajutorul căreia s -au realizat traseele de col ectare din cartierul Republicii I. Autoutilitara,
constă într -o caroserie, o benă încărcare cu mecanism de comprimare și un dispozitiv de
evacuare în interiorul caroseriei. Ca și dimensiuni interioare avem volumul net al caroseriei:
10 – 14 mc și volumul b enei de incarcare de 1,5 mc – 2mc.
Ca și timp de lucru avem:
• ciclul de comprimare: 25 sec;
• timpul de descarcare: 35 – 45 sec;
• gradul de compactare: 5:1;
• modul de compactare: prin translatie.
Bena este montată pe caroserie prin balamale superioare , se deschide cu ajutorul unui
cilindru hidraulic cu dublă acțiune . Balamalele superioare sunt cârligele de închidere și
cilindrii hidraulici montați pe același ax în scopul prevenirii suprasolicitării structurii
posterioare. Aici se află montată o garnitu ră de etanșare profilată
în scopul prevenirii scurgerilor de apă murdară din caroserie. Garnitura este confecționată
dintr -un cauciuc rezistent la uzură.
Gunoiul din benă este răsturnat în caroserie și apoi presat cu ajutorul unui mecanism
acționat de 4 ci lindrii hidraulici cu dublă acțiune. Placa de presare este astfel dimensionată
pentru a goli cuva dintr -o singura trecere . Saboții sunt foarte ușor de înlocuit din afara întrucât
șinele nu au opritoare. Toboganul are de asemenea 4 saboți centrali pentru al menține sigur in
pozitie centrală. Există o bară de siguranță în spatele benei care se montează între caroserie si
benă pentru a asigura deschiderea în cazul reparațiiilor. Suprastructura este prevazută cu 2
trepte pentru operatori cu senzori de prezent ă. În cazul în care operatorul calcă pe treapta
ciclului de compactare se oprește pentru prevenirea eventualelor accidente din trafic.

42
Inchiderea si deschiderea benei se face prin mișcarea înainte -înapoi a dispozitivului de
descărcare și sunt controlate man ual prin două manete direcționate cu supape de control si
montate în față – dreapta a caroseriei.
Mișcarea toboganului și a cupei este controlată de 3 manete cu supape
electropneumatice direcționate în partea din spate. Dispozitivul de încarcare este acțion at
manual printr -o manetă. Este predispus cu doi cilindrii hidraulici cu dublă actiune pentru
ridicarea si răsturnarea deșeurilor din europubelele de 120 de litrii și 240 de litrii.
În continuare pentru a vedea exact costurile la care sunt supuse traseele, vom analiza un
calcul.
Numărul de curse pe care p mașină trebuie să îl facă :
Durata unei curse are expresia
=
+ s+

Unde:
– este durata unei curse
– este timpul destinat ridicării deșeu rilor (ore/cursă)
s – este timpul de staționare (ore/cursă)
– este timpulde transport (ore/cursă)
= a+ b∙ x
Unde :
a,b sunt constat (stabilite empiric ); x este distanța medie de transport pentru o cursă
dus-întors(km/cursă)
Distanța x în acest caz este de la centrul de greutate al zonei de colectare la depozit
(dus și întors )
Durata operațiilor de încărcare la o cursă,
este
=
+ (
– 1 )

(ore)
=
(buc)
= 30 + 20 +150 + 40 = 240 minute = 4 ore
Numărul de curse zilnice
=

V = 10 t
r=2

=
= 3 curse/ zi

Strategii degestiune a de șeurilor au conseci nțe directe asupra tarifelor plătite de
populație pentru colectare deșeurilor .
• T=Q (C +
)
Unde :
T – reprezintă tariful plătit de populație
Q – cantitatea de deșeuri
C – prețul unitar de colectare
– prețul unitar de transport
T – 11(7,5+200) = 2.282,5 lei

• T = ( Q -q) (C+
) – R
Uunde :
q – este cantitatea de deșeuri reciclată sau reutilizată;
R – este valoarea produselor recuperate sau refolosite
T = ( 11 -2 )(7,5+200) – 500 = 1.367,5 lei Q

43
4.12 Impactul deșe urilor menajere asupra mediului

Până în anii ’70, gestionarea deșeurilor era bazată pe o singură metodă și anume
depozitarea, care consta în colectarea și depozitarea propriu -zisă a deșeurilor (Lombrano,
2009). Cu timpul au început să fie propuse, analiz ate și adopatate diferite startegii care aveau
în vedere obținerea beneficiilor economice. Ceva mai târziu, problema impactului deșeurilor
asupra mediului devine pregnantă, atenția factorilor politici și a multor studii de specialitate
îndreptânduse spre e valuarea impactului de mediu a diferitelor strategii de gestionare a
deșeurilor și analiza costurilor economice ale acestora în raport cu beneficiile de mediu.
Depozitarea simplă a deșeurilor se dovedește a fi cea mai puțin eficientă metodă, mai
ales din p unct de vedere al poluării mediului, astfel sunt introduse noi metode de management
al deșeurilor, mai complexe care să reducă riscurile de poluare. Deșeurile nu mai sunt doar
colectate ci și sortate, nu doar depozitate ci valorificate, reciclate, incinera te, și abia apoi
depozitate.
În general, ca urmare a lipsei de amena jări și a exploat ării deficitare, depozitele
deșeurilor se numără printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact și risc pentru
mediu și sănătate public ă.
Nu există o definiție unanim acceptată în ceea ce privește deșeurile municipale, în
general variază de la o țară la alta, chiar și de la o regiune la alta. Confor m EEA, deșeurile
municipal sunt considerate a fi acele deșeuri rezultate din gospodării, colectate de
municipalități , deșeuri menajere, dar și acelea colectate de la instituții, intreprinderi mici,
școli .
Generarea deșeurilor este indicatorul care ilustrează cel mai bine măsura interacțiunii
dintre activitățile umane și mediu. Generarea deșeurilor urmează, de obicei, te ndințele de
consum și de producție. De exemplu, generarea deșeurilor menajere (cantitate/locuitor) crește
odată cu creșterea nivelului de trai.
Se manifest ă deosebit de variat, datorit ă numărului mare de nocivit ăți conținute în
aceste deșeuri. Reziduurile sunt cele mai importante surse de răspândire a infec țiilor, datorit ă
conținutului lor mare de microorganisme, printre care și agen ți patogeni. În condi ții prielnice,
agen ții patogeni pot trăi în reziduuri chiar cateva luni, de unde pătrund în sol și apă, ceea ce
„dă naștere la infec ții numeroase. Pe calea aerului, toate gâzele nocive, rezultate în urma
descompunerii substan țelor organice din deșeuri (metan, amoniac, hidrogen sulfurat, scatol,
indol) sunt inhalate și pot prejudicia sănătatea uman ă într-un mod mai mult sau mai puțin
grav.
De asemenea ar trebui reduse substanțele periculoase din deșeurile menajere, care
împiedică buna funcționare a instalațiilor de eliminare a deșeurilor și respectate condițiile de
colectare separată care asigură costuri avanta joase de reciclare. Reziduurile periculoase pot
provoca îmboln ăviri de orice fel, de la răceli banale până la tuberculoz ă, cancer, etc.
Gestionarea și eliminarea deșeurilor pune presiuni atât asupra mediului, de exemplu
prin emisiile de poluanți și a cerer ii de energie sau terenuri, precum și asupra sănătății umane,
în special în cazul slabei gestionări a deșeurilor. Acestea sunt o resursă potențială deoarece
mai multe fluxuri de deșeuri reprezintă materiale care pot fi refolosite, reciclate sau
recuperate .
Lucrarea descrie modul în care se identifică și se determină aspectele de mediu ale
activităților și serviciilor, pe care le poate controla o organizație și asupra cărora se presupune
că poate avea influență.
Aspectele de mediu cu impact semnificativ se c onstituie ca date de intrare la stabilirea
obiectivelor de mediu la nivelul organizației.

44
Procedura se aplică activităților sau serviciilor care pot avea impact asupra mediului,
prin acestea demonstrându -se performanțele proceselor și serviciilor desfășura te de
organizație. [25]
Procesul de identificare a aspectelor de mediu se face prin analizarea proceselor
tehnologice/ serviciilor, pe faze, operații, zone de activitate, luând în considerare condițiile de
funcționare normale, pornire/ oprire și situații d e urgență posibile. Este un proces continuu și
organizația actualizează aceste date anual și la fiecare modificare apărută în activitățile sau
serviciile sale
Pentru identificarea aspectelor de mediu se iau în considerare următorii factori:
– emisii în aer;
– deversări în emisar;
– gestionarea deșeurilor;
– contaminarea solului;
– utilizarea materiilor prime/ materialelor și a energiei;
– probleme referitoare la comunitate și la mediul local.

Nr.
Crt. Denumire proces Aspect mediu Impactul asupra
mediului
1. Colectar ea deșeurilor Deșeuri menajere Sol
2. Transpor tul deșeurilor Reziduuri valorificare( deșeuri
menajere ) și reziduuri
nevalorificate, scurgeri de
carburanți Aer, sol
3. Depozitarea deșeurilor Praf, hârtie, carton, plastic,
detergenți etc. Aer, s ol

Tabelul 4. Aspectele de mediu caracteristice activității de colectare a deșeurilor menajere

Nr.
crt. Aspect de mediu R Nr S E P Total
1. Consum conbustibil 5 2 2 3 4 16
2. Generarea de deșeuri 4 3 4 4 10 25
3. Deversareac accidentală în
sol sau în apă 6 5 7 6 15 39

Tabel 5. Evaluarea impactului aspectelor de mediu

Unde :
1. R: Prevederi legislative și de reglementare
2. Nr: Evaluarea nivelului de risc
3. S: Implicațiile aspectelor de sănătate
4. E: Implicații ecologice asupra mediului
5. P: Probleme ale comun ității și mediului local

CAPITOL 5. CONCLUZII

Problema deșeurilor reprezintă o problemă de nivel global, abordată atât din punct de
vedere al impactului acestora asupra mediului și sănătății populației umane, cât și al epuizării
resurselor . Abordarea integrată a gestionării deșeurilor presupune evaluarea impactului asupra
mediului de la fabricarea produselor în vederea consumului (care este în continuă creștere
datorită efectivului ridicat al populației, dar și din cauza confortului pe care îl pretinde
societatea de astăzi ), până la eliminarea acestora sub formă de deșeuri . Deșeurile pot conține
substanțe periculoase, cu un risc ridicat asupra mediului și asupra sănătății umane, dar în
același timp reprezintă și posibile resurse secundare, materiale și energetice , care pot fi
valorificate prin reciclare .
La nivel european se impune adoptarea unor metode standard de gestionare a
deșeurilor în vederea minimizării impactului asupra mediului și utilizarea durabilă a
resurselor, principalele metode sunt: prevenirea și minimizarea cantităților de deșeuri,
reciclarea (materială sau energetică), incinerarea (cu recuperare energetică) și depozitarea (în
depozite controlate) .
Cea mai promovată metodă este cea a prevenirii și minimizării cantităților de deșeuri
generate, da torită avantajelor pe care le implică (cantități reduse de deșeuri implică costuri
reduse de gestionare, adică avantaje economice și în special reducerea poluării asociată
gestionării deșeurilor), urmată de metoda reciclării materiale și energetice, care e ste privită în
special ca o metodă de economisire a resurselo r Metoda de depozitare a deșeurilor implică un
grad de poluare ridicat, este cea mai puțin acceptată metodă de gestionare a deșeurilor
deoarece presupune eliminarea finală a deșeurilor în depozit e (care produc emisii specifice, de
levigat și gaze de depozit) și implicit pierderea definitivă a resurselor .
În România constituirea unui sistem integrat de management al deșeurilor este încă în
faza incipientă, mai ales în unele zone ale țării cum ar fi județul B acău. La nivelul județului
Bacău, cartierul Republicii I s-a evidențiat următoare a problem a în ceea ce privește
gestionarea deșeurilor Gradul redus de dezvoltare socio -economică,
Principala metodă de gestionare a deșeurilor este reprezentată de depozitare, care în
majoritatea cazurilor se face în depozite neconforme, în întreg ul județ. Baza de date în
legătură cu fluxul de deșeuri este incompletă, nu se cunosc cu exactitate cantitățile și tipurile
de deșeuri, deoarece acestea nu sunt sortate , căntărite , corespunzător, din lipsa dotării cu
echipajele corespunzătoare .
Posibilele resurse secundare nu sunt valorificate, se pierd în cantități destul de mari,
iar rata de reciclare este foarte mică , deoarece deșeurile nu sunt sortate corespunzător . În ceea
ce privește evaluarea impactului depozitelor neconforme asupra mediului , aceasta vizează o
problemă în ceea ce privește depozitarea la gropa de gunoi a orașului . Depozitele, din studiile
de specialitate, produc două tipuri de emisii: emisii gazoase și emisii de levigat, care dacă nu
sunt colectate (situația grop ii de gunoi și a depozitelor neconforme), din cauza concentrației
lor în diferiți compuși toxici, cum ar fi, în cazul gazului de depozit: CH4 (concentrații mari),
CO, CO2, r espectiv elementel e din compoziția levigatului: compuși organici, azotați, azotiți,
metale grele, au un impact semnificativ asupra mediului și sănătății populației umane din
cartierul Republicii I.

46
BIBLIOGRAFIE

[1] Deșeuri periculoase. Sursa . https://ro.wikipedia.org/wiki/Gestionarea_de%C8%99eurilor
[2] Deșeuri . Sursa: http://www.deseuri -online.ro/new/download/Col ectaretransport.pdf
[3] Estimarea costurilor privind colectarea . Sursa https://autoline.ro/ -/vanzare/masini -de-
gunoi/COMPACTOARE -clasica -de-capacitate -medie –17020118131404591600
[4] Figura 6.
Sursa: https://www.google.com/search?q=S isteme+de+pubele&source=lnms&tbm=isch&sa=
X&ved=0ahUKEwjYmp7lw -ziAhUBxosKHR2hB9wQ_AUIECgB&biw=1366&bih=657
[5] Gestionarea deseurilor în Europa, Sursa articolului:
Sursa : http://www.ecologicmarket.ro/ro/articole/83 -gestionarea -desurilor -in-europa.html .
[6] Gestionarea deseurilor https://ro.wikipedia.org/wiki/Gestionarea_de%C8%99eurilor
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gestionarea_de%C8%99eurilor
[7] Google Maps. Sursa : https://www.google.com/intl/ro/maps/ about/
[8] Google Earth. Sursa : https://www.google.com/intl/ro/earth/
[9] Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor (art. 20) Sursa:
http://www.anpm.ro/legislatie
[10] Lucrat cu Google Earth
[11] Manageme ntul deșeurilor. Sursa :
http://www.anpm.ro/anpm_resources/migrated_content/uploads/48601_6%20Cap%206%20
Managementul%20Deseuril or.2010.pdf
[12] Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor 2014 -2020. Sursa:
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/153284
[13] Managementul deșeurilor. Sursa :
http://www.anpm.ro/anpm_resources/migrated_content/uploads/48601_6%20Cap%206%20
Managementul%20Deseurilor.2010.pdf
[14] Preze ntare Bcău. Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Bac%C4%83u
[12] Site-ul Ministerului Mediului. Sursa:
http://www.mmediu.ro/legisla tie/gestiune_deseuri.htm .
[15] Site-ul Consiliului Județean Bacău. Sursa: www.csjbacau.ro/p_judetul -bacau.html .
[16] Sursa : https://ec.europa.eu/eurostat/statistics –
explained/index.php?title=File:Waste_generation,_2014_(kg_per_inhabitant)_YB17.png
[17] Sursa : https://ec.europa.eu/eurostat/statistics –
explained/index.php?title=File:Waste_treatment,_2014_YB17.png
[18] Sursa : https://ec.europa.eu/eurostat/statistics –
explained/index.php?title=File:Hazardous_waste_treatment,_2014_(kg_per_inhabitant)_YB1
7.pngFIG
[19] Sursa : https://ec.europa.eu/eurostat/statistics –
explained/index.php?title=File:Hazardous_waste_treatment,_2014_(thousand_tonnes)_YB17.
png
[20] Sursele si disponibilitatea datelo r. Sursa : http://ec.europa.eu/environment/action –
programme/
[21] Statistici : Sursa: http://ec.europa.eu/environment/eir/pdf/report_ro_ro.pdf .
[22] Statistici ale deșeurilor. Sursa : https://ec.europa.eu/eurostat/st atistics –
explained/index.php?title=Glossary:Council_of_the_European_Union
[23] Tabelul 1. Sursa https://ec.europa.eu/eurostat/statistics –
explained/index.php?title=File:Waste_treatment,_2014_YB17.png
[24] Transportul deșeurilor. Sursa : https://ro.wikipedia.org/wiki/Transport
[25] Aspecte de mediu. Sursa : Tomozei Claudia

47