Calea Mărășești, nr. 157, Bac ău, cod 600115 [620607]

ROMÂNIA
MINISTERUL EDUCAȚIEI NA ȚIONALE
UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA
PERSONALULUI DIDACTIC
Calea Mărășești, nr. 157, Bac ău, cod 600115
Tel.Fax: 0234/588935; Tel.Fax: 0234/580050
E-mail: [anonimizat]; [anonimizat]

LUCRARE METODICO -ȘTIINȚIFICĂ
PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
Conf .univ.dr .ec. DANIEL BOTEZ

CANDIDAT: [anonimizat]. ANDREEA MARCOCI
(MARCOCI –DIMA)

SPECIALIZAREA:
CONTABILITATE

BACĂU
2017

ROMÂNIA
MINISTERUL EDUCAȚIEI NA ȚIONALE
UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA
PERSONALULUI DIDACTIC
Calea Mărășești, nr. 157, Bac ău, cod 600115
Tel.Fax: 0234/588935; Tel.Fax: 0234/580050
E-mail: [anonimizat]; [anonimizat]

INCHIDEREA EXERCIȚIULUI FINANCIAR,
ÎNTOCMIREA ȘI PUBLICAREA SITUAȚIILOR
FINANCIARE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
Conf.univ.dr.ec. DANIEL BOTEZ

CANDIDAT: [anonimizat]. ANDREEA MARCOCI
(MARCOCI –DIMA)

BACĂU
2017

5

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 7
PARTEA 1. Inchiderea exercițiului financiar, întocmirea și publicarea situațiilor financiare … 9
CAPITOLUL I. PRINCIPII ȘI REGULI PRIVIND ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII
FINANCIARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 9
1.1. Situațiile financiare – rezultatul final al contabilității financiare ………………………….. 9
1.2. Caracteristicile calitative ale situațiilor financiare ………………………….. ………………….. 12
1.3. Elemente privind standardizarea și reglementarea contabilității finanaciare …………… 17
1.3.1. Definirea standardizării în contabilitate ………………………….. ………………………….. …. 17
1.3.2. Cadrul contabil general IASB. Definire și referințe ………………………….. ……………… 20
1.3.3. Auditarea situațiilor financiare ………………………….. ………………………….. ………….. 28
1.4. Principiile contabilității ………………………….. ………………………….. ………………………….. 31
CAPITOLUL II. ÎNTOCMIREA ȘI PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE
ANUALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 33
2.1. Situațiile financiare -delimitări și referințe ………………………….. ………………………….. …. 33
2.2. Obiectivul și structura situațiilor financiare anuale ………………………….. …………………. 34
2.3. Lucrări premergătoare Situațiilor financiare anuale ………………………….. ……………….. 36
2.3.1. Balanța de verificare înainte de inventariere(definiție, etape) …………………………. 36
2.3.2. Inventarierea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 38
2.3.3. O perații de regularizare ………………………….. ………………………….. ……………………. 41
2.3.4. Balanța de verificare după inventariere ………………………….. ………………………….. . 49
2.3.5. Determinarea rezultatului, repartizarea profitului sau finanțarea pierderii ……….. 49
2.4. Conținutul și structura situațiilor financiare anuale ………………………….. …………………. 54
2.4.1. Modele ale Situațiilor financiare anuale ………………………….. ………………………….. 55
2.4.2. Modele de Bilanț ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 57
2.4.3. Modelul Contului de profit și pierdere ………………………….. ………………………….. .. 61
2.4.4. Modelul Situației modificărilor capitalului propriu ………………………….. …………… 62
2.4.5. Modelul Situației fluxurilor de trezorerie ………………………….. ………………………… 63
2.4.6. Modele ale Notelor explicative ………………………….. ………………………….. ………….. 65
2.4.7 . Structura raportărilor contabile ………………………….. ………………………….. ………….. 67
2.4.8. Raportul administratorilor ………………………….. ………………………….. ………………… 67
CAPITOLUL III. APROBAREA, SEMNAREA ȘI PUBLICAREA SITUAȚIILOR
FINANCIARE ANUALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 69
CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ PRIVIND SITUAȚIILE FINANCIARE ANUALE … 71
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 98

6

PARTEA II. EVALUAREA – COMPONENTĂ ESENȚIALĂ A PROCESULUI
INSTRUCTIV -EDUCA TIV ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 100
Capitolul V. Sistemul de evaluare în învățământ ………………………….. ………………………….. … 100
5.1 Evaluarea – Delimitări conceptuale ………………………….. ………………………….. …………. 100
5.2 Evaluarea didactică – parte integrantă a curriculumului ………………………….. …………. 106
5.3.Obiectivele evaluării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 114
5.4 Funcțiile evaluării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 116
5.5 Formele evaluării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 118
5.6 Metode și instrumente de evaluare ………………………….. ………………………….. ………….. 122
5.7. Modalități de diminuare a erorilor în evaluarea didactice ………………………….. ………. 140
CAPITOLUL VI. Cadrul experimental de aplicare a strategiilor de evaluare …………………. 144
6.1. Metodica cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 144
6.1.3. Etapele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 146
6.1.4. Ipoteza și obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………… 147
6.1.5. Metode și tehnici folosite în cercetare ………………………….. ………………………….. . 148
6.2. Desfășurarea cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. 154
6.2.1. Etapa preexperimentală (inițială) ………………………….. ………………………….. ……… 154
6.2.2. Etapa experimentală propriu -zisă ………………………….. ………………………….. …….. 158
6.2.3. Etapa postexperimentală ………………………….. ………………………….. …………………. 163
CAPITOLUL VII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 169
Prezentarea, analiza și interpretarea datelor ………………………….. ………………………….. ……….. 169
7.1. Prezentarea datelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 169
7.2. Analiza și interpretarea datelor obținute ………………………….. ………………………….. ….. 171
7.3. Concluzii privind evaluarea ………………………….. ………………………….. ……………….. 175
CAPITOLUL VII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 183
Bibiografie II ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 185

7

INTRODUCERE

Contabilitatea financiară descrie circuitul economic al întreprinderii luat în totalitatea și
structuralitatea sa. Obiectivul său principal îl constitue furnizarea de informații sintetice privind
poziția financiară, performanța financiară și întreprinderii.
Situațiile financiare sunt o reprezentare structurată a poziției financiare și a performanței
financiare a unei entități. O biectivul situațiilor financiare cu scop general este de a oferi informații
despre poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie ale unei entități, utile pentru
o gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor economice. Situațiile financiare prezintă, de asemenea,
rezultatele gestiunii resurselor, sarcină încredințată conducerii entităților. Pentru a atinge acest
obiectiv, situațiile financiare of eră informații despre: activele, datoriile, capitalurile proprii, veniturile
și cheltui elile, inclusi v câștigurile și pierderile, alte modificări în capitalurile proprii și fluxurile de
trezorerie ale entității.
În prezent, societățile întocmesc și prezintă situații financiare care să ilustreze activitatea
desfășurată și situația la un moment dat pentru diferiți utilizatori, atât interni, cât și externi.
Utilizatorii interni sunt cei care conduc și controlează activitatea societății și care hotărăsc
evoluția acesteia. Utilizatorii externi sunt cei care finanțează activitatea societății.
Situațiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare,
performanței, modificărilor capitalului propriu și fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii pentru
respectivul exercițiu financiar. Acestea constituie suportul informa țional necesar efectuării analizei
financiare orientată spre formularea unui diagnostic financiar.
Noțiunile despre întocmirea situațiilor financiare sunt studiate în cadrul liceelor tehnologice,
profil servicii, specializarea tehnician în activități economice, clasa a XII -a, la modulul Realizarea
situațiilor fina nciare și calculația costurilor . Conform Standardelor de Pregătire Profesională, prin
conținuturile studiate la acest modul elevii își vor forma următoarele competențe: întocmește situații
financiare anuale, analizează informațiile din situațiile financiare anuale și calculează costul de
producție complet.
Lucrarea de față este structurată pe două părți, partea I tratează aspecte teoretice și
practice cu privire la închiderea exercițiului financiar, întocmirea și publicarea situațiilor
financiare, iar partea II prezintă noțiuni și teoretice privind strategiile de evaluare. Tot în paretea
a II-a a lucrării am realizat o cerctare experimentală privind infuența evaluării as upra
progresului școlar și a dezvoltării personalității elevilor.

8

Cerința obiectivă privind creșterea eficienței activității instructiv -educative, sub impulsul
exigențelor societății contemporane și a competențelor necesare secolului XXI, a generat
preocup ări intense, promovate insistent în teoria pedagogică și practica școlară, pentru a conferi
procesului de învățământ un caracter cât mai rațional și riguros. Ele privesc multiple planuri
ale actului didactic: dete rminarea clară a obiectivelor instruir ii,organizarea conținuturilor în
concordanță cu principalele caracteristici și tendințe ale științei și tehnicii și cu logica didactică,
stabilirea strategiilor de predare -învățare -evaluare în raport cu obiectivele vizate și conținuturile
definite, perfecț ionarea acțiunilor de evaluare a rezultatelor și a proceselor desfășurate.
Pentru accentuarea eficienței pedagogice a sistemului școlar, a activității de instruire, teoria
evaluării nu se poate limita la examinarea și aprecierea rezultatelor obținute, ci trebuie să -și extindă
investițiile asupra eficienței sistemului școlar în ansamblu. De asemenea, numai în măsura în care se
ține seama de relația dintre rezultatele școlare și celelalte componente ale act ivității (structura
sistemului, dezvoltarea învățământului, conținutul său, metodele și mijloacele de învățământ folosite
etc.), rezultatele pot fi explicate și apreciate corespunzător.

9

PARTEA 1. Inchiderea exercițiului financiar, întocmirea și publicarea
situațiilor financiare

CAPITOLUL I. PRINCIPII ȘI REGULI PRIVIND ORGANIZAREA
CONTABILITĂȚII FINANCIARE
1.1. Situațiile financiare – rezultatul final al contabilității financiare

Contabilitatea financiară descrie circuitul economic al întreprinderii luat în totalitatea și
structuralitatea sa. Obiectivul său principal îl constitue furnizarea de informații sintetice privind
poziția financia ră, performanța financiară și performanța întreprinderii.1Acest obiectiv poat e fi
realizat prin întocmirea periodică a unor documente de sinteză și raportare contabilă, care pe
parcursul timpului au purtat diverse denumiri, precum: bilanț contabil, situații financiare anuale
sau conturi anuale.
Raportă rile contab ile sunt printre primele însemnă ri scrise care mai dăinuie încă. Cele
mai vechi exemple (regăsite în tratatul lui Luca Paciolo) sunt „listele de proprietăți” cunoscute
și sub denumirea de active. Raportarile privind activele reflectă bogația deținătorului, reprezentat
de o persoană, care, în raport de perioada traversată , s-a numit faraon, rege sau moșier feudal2.
Începând cu jumătatea anilor 1800 și cu revoluția industrială se schimbă și natura
proprietății unei afaceri. Activitățile se dezvoltă tot mai mult și atrag resurse financiare din surse
externe. Finanțatorii sunt preocupați de capacitatea debitorilor de a -și rambursa împrumuturile
luate iar investitorii (coproprietarii) urmăresc să asigure o creștere a valorii întreprinderii.
Putem vorbi în aceas ta situație de două categorii de utilizatori ai informaț iei economico –
financiare. Ambele categorii de utilizatori aveau nevoie de raportari privind profitabilitatea
afacerii.3.
Situațiile financiare reprezintă produsul final al activității contabile. Ele r eprezintă
clasificarea și sintetizarea unui cumul de tranzacții financiare, unele dintre ele fiind extrem de
complexe. Conform organismului american de normalizare, Financial accounting Standards
Board (FASB), situațiile financiare reprezintă elementul central al raportării financiare,
reprezentând principalul scop al comunicarii informației contabile către cei din exteriorul
întreprinderii.

1 Ristea , M., Dumitru , C.G., Ioanăș, C., Irimescu , A., – Contabilitatea societăților comerciale, Vol. 1, Editura
Universitară, București , 2009 ,pg. 7
2 Călin O., Ristea M. – Bazele contabilității , Ed. Didactică și Pedagogică, București. 2003, p g. 20
3 Munteanu , V., Țînță , A., Vera , S., – Bazele contabilității, Editura Universitară, București , 2015 , pg.25

10

În literatura franceză situațiile financiare, regăsite sub denumirea de documente contabile
de sinteză, sunt definite ca situații periodice în care este redată situația și rezultatele întreprinderii.
Situațiile financiare ale unei companii reprezintă cel mai important mijloc, prin care
informația contabilă este pusă la dispoziția factorilor decizionali.
Organismul international de normalizare – International Accounting Standards Board
(IASB), prin IAS l „Prezentarea situațiilor financiare”, define ște situațiile financiare ca o
reprezentare structurată a poziț iei financiare a unei întreprinderi și a tranzacț iilor efectuate de
aceasta, având drept obiectiv oferirea de informații despre poziția financiară , performaț a și
modificarile poziț iei financiare ale unei întreprinderi unei game diversificate de utilizatori.
Cadrul general de întocmire , și prezentare a situațiilor financiare precizează că situațiile
financiare reprezintă o parte a procesului de raportare financiară și cuprind : bilantul, contul de profit
și pierdere, situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de numerar/trezorerie,
politicile contabile și notele explicative .
În prezent, societățile întocmesc și prezintă situații financiare care să ilustreze activitatea
desfășurată și situația la un moment dat pentru diferiț i utilizatori, atât interni, cât și externi.
Utilizatorii interni sunt cei care conduc și controlează activitatea societăț ii și care hotărăsc
evoluția acesteia. Utilizatorii externi sunt cei care finanțează activitatea societății .
Situațiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare ,
performanței, modificărilor capitalului propriu și fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii
pentru respectivul exercițiu financiar.
Situațiile financiare trebuie să satisfacă necesită țile comune ale utilizatorilor. De
aseme nea, pe baza situațiilor financiare, pot fi evaluate rezultatele administrării întreprinderii,
inclusiv modul de gestionare de către manageri a resurselor încredințate. Acei utilizatori care
doresc să evalueze modul de administrare a întreprinderii sau să stabilească responsabilitatea
managerului procedează de această manieră pentru a lua decizii economice care vizează fie
opțiunea de a păstra sau vinde în respectiva întreprindere, fie înlocuirea ori reconfirmarea
conducerii acesteia.
Situațiile financiare constituie suportul informațional necesar efectuării analizei
financiare orientată spre formularea unui diagnostic financiar.
Diferitele categorii de utilizatori folosesc informațiile financiare precum și alte
informații oferite de evidența contabilă, stat istică și operativă a întreprinderii, pentru a
diagnostica activitatea acesteia, iar pe această bază să -și poată fundamenta deciziile economice

11

și financiare. Pe baza informațiilor conținute în situațiile financiare se iau decizii economice cu
privire la4:
− cumpărarea, păstrarea ori vânzarea unei părți din capital;
− verificarea gestiunii sau conturilor conducătorilor;
− estimarea capacității întreprinderii de a -și remunera salariații prin salarii sau prin oferta
altor avantaje;
− determinarea politicii fiscale,
− evaluarea garanțiilor pentru credite acordate întreprinderii
− elaborarea și utilizarea de date statistice despre venitul national;
− reglementarea activității întreprinderilor
− determinarea beneficiilor și a dividendelor ;
Elaborarea acestor analize servește co nducerii întreprinderii atât pentru cunoașterea
stării de fapt reflectate prin nivelul performanțelor economico -financiare și exercitarea pe
această bază a controlului privind modul de realizare a sarcinilor programate, cât și pentru
fundamentarea activită ții viitoare.
Condiția pentru prezentarea imaginii fidele a situațiilor financiare implică:5
− alegerea și aplicarea politicilor contabile;
− prezentarea informatiilor , inclusiv a politicilor contabile într -o manieră care oferă
informații relevante, credibil e, comparabile și inteligibile ;
− furnizarea de informații suplimentare perntru a permite utilizatorilor să înțeleagă
impactul tranzacțiilor și evenimentelor particulare asupra poziției financiare și
rezultatelor financiare ale întreprinderii.
Într-o contabi litate bazată pe regleme ntări, imaginea fidelă ca obiectiv al contabilității
financiare este definită prin prisma a două principii:principiul conformității cu regulile și
principiul sincerității .6
Potrivit principiului conformității cu regulile, imaginea oferită de conturi trebuie să fie
conformă regulilor și procedurilor în vigoare, ceea ce presupune respectarea de către contabili
a tuturor principiilor generale, precum și a dispozițiilor rugulamentare

4 Oprea, C., Ristea, M., – Bazele contabilității, Editura Didactică și pedagogică, R.A., București, 2003 ,pg.32
5 Standardul Internațional de Contabilitate 1 -Prezentarea situațiilor financiare ,pg.3
6 Feleagă , L., Feleagă , N., – Contabilitate financiară – o abordare europeană și internațională, Vol. 1, Editura
Economică, București , 2007,pg. 291 -292

12

Principiul sincerității vine ca o completare firească a principiului precedent. Sinceritatea
presupune prezentarea tuturor informațiilor n ecesare, pentru ca utilizatorii i nterni și externi să
înțeleagă conținutul conturilor și a infomațiilor prezentate.
1.2. Caracteristicile calitative ale situațiilor financ iare

Așa cum prevede Cadrul IASB, pentru elaborarea și prezentarea situațiilor financiare ,
pentru a fi utilă informația contabilă trebuie să îndeplinească anumite atribute denumite
caracteristici calitative.
Caracteristicile calitative sunt atributele car e determină utilitatea informației oferite de
situațiile financiare.Începând cu versiunea din 2011 a IFRS (inclusiv în versiunile din 2013 și
2015), Cadrul general propune o ierarhizare pe două niveluri a caracteristicilor calitative:
fundamentale și supli mentare. În figura 1 .1, sunt reprezentate aceste caracteristici sub formă
schematizată7

Figura 1. 1- Caracteristici calitative în Cadrul conceptual 20158

A. Caracteristici calitative fundamentale9

7 Istrate ,C., -Contabilitate și raportări financiare individuale și consolidate , Editura POLIROM, București,
2016,pg. 26
8 Istrate ,C., -Contabilitate și raportări financiare individuale și consolidate , Editura POLIROM, București,
2016,pg. 27
9 Idem 8 ,pg. 31

13

1. Relevanț a. Pentru a fi utile, informațiile trebuie să fie relevante pentru luarea
deciziilor de către utilizatori. Informațiile sunt relevante atunci când influențează deciziile
economice ale utilizatorilor, ajutându -i pe aceștia sa evalueze evenimente trecute, pre zente sau
viitoare, să confirme sau să corecteze evaluările lor anterioare. Relevanța informației este
influențată de natura sa și de pragul de semnificație. În anumite cazuri, natura informației este
suficientă, prin ea însăși, pentru a determina relevanț a sa. În alte cazuri, atât natura, cât și pragul
de semnificație sunt importante. În întelesul prezentelor reglementari, se consideră că o
informație este semnificativă dacă omisiunea sau prezentarea sa eronată poate influența
deciziile economice ale utili zatorilor, luate pe baza situațiilor financiare anuale. În analiza
semnificației unui element sunt luate în considerare mărimea și/sau natura omisiunii sau a
declarației eronate judecate în contextul dat.
Spunem că o informație are valoare predictivă dacă poate fi utilizată ca dată de intrare
credibilă în previzionarea indicatorilor viitori de către utilizatori. O informație financiar
contabilă are valoare de confirmare , dacă poate servi la realizarea unor previziuni ale
performanț elor viitoare și dacă pot fi în acelasi timp comparate cu previziunile făcute anterior
pentru perioada curentă.
Pragul de semnificație este un aspect al relevanței specific unei entități bazat pe natura
sau mărimea , elementelor la care se referă i nformațiile raportate de entit ate. Reglementările în
vigoare nu specifică un nivel cantitativ pentru pragul de semnificație și nu predetermină ce ar
putea fi semnificativ într -o anumită situație.
2. Reprezentarea exactă . Situațiile finanaciare anuale descriu fenomenele economice
în cuv inte și cifre. Pentru a fi o reprezentare exactă, o descriere a acestora trebuie să fie
completă, neutră și fără erori .
Descrierea completă (integralitatea ) presupune includerea în situațiile finanaciare a
tuturor informațiilor pentru ca utilizator i să înțeleagă fenomenul descris, inclusiv explicațiile
necesare. De exemplu, pentru elementele d e activ, informațiile furnizate trebuie să cuprind ă, în
afară de valori le prezente în bilanț, o descriere a naturii activelor respective, o detaliere privind
costul istoric sau valoarea de bilanț a activului respectiv. Pentru o serie de elemente, o descriere
completă poate să impună explicații privind faptele semnificative referitoare la calitatea și
natura elementelor, factorilor și circumstanțelor care ar putea să le afecteze calitatea și natura,
și procesul utilizat pentru a determina descrierile numerice.

14

Pentru a fi credibilă, informația din situațiile financiare trebuie sa fie completă . O
omisiune poate face c a informația să neadevărată sau să inducă în eroa re și astfel sa nu mai aibă
caracter credibil și să devină incorectă din punct de vedere al relevanței.
Reprezentarea fără erori înseamnă că nu există erori sau omisiuni în descrierea
fenomenelor, iar procesul utilizat pentru a genera informațiile raporta te a fost selectat și aplicat
fără erori.10
Neutralitatea impune ca selecția și prezenta rea informațiilor de publicat să nu sufere
influențe, adică să nu apară denaturări, ponderări, amplificări sau manipulări de vreun fel, astfel
încât informațiile financi are să fie primite favorabil sau nefavorabil de către utilizatori.
Situațiile financiare nu sunt neutre dacă, prin selectarea și prezentarea informației,
influențează luarea unei decizii sau formularea unui raționament pentru a realiza un rezultat sau
un o biectiv predeterminat. În exercitarea raționamentelor necesare pentru a face estimările
cerute în condiții de incertitudine, este necesară includerea unui grad de precauție, astfel încât
activele și veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile și cheltuielile să nu fie subevaluate .
Caracteristici calitative suplimentare11
1. Comparabilitatea. Pentru a compara situațiil e financiare în timp și spațiu
informaț iile trebuie să fie comparabile . Dacă acestea s -au schimbat , utilizatorii trebuie să fie
apți pe ntru a identifica d iferențele dintre metodele contabile.
Utilizatorii trebuie să poată compara situațiile financiare ale diverselor ent ități, pentru a
le evalua poziți a financiară și performanța. Astfel, măsurarea și prezentarea efectului financiar
al acel orași tranzacții și evenimente trebuie efectuate într -o manieră consecventă în cadrul unei
entități și de-a lungul timpului pentru acea entitate și într-o manieră consecventă pentru diferite
entități.O consecință importantă a calității informației de a fi comparabilă este ca utilizatorii să
fie informați despre politicile contabile utilizate în elaborarea situațiilor financiare și despre
orice modificare a acestor politici, precum și despre efectele unor astfel de modificări.
Utilizatorii trebuie sa fie în măsură să identifice diferențele între politicile contabile
pentru tranzacții și alte evenimente asemănătoare utilizate de aceeași entitate de la o perioadă
la alta, cât și de diferite entități. Conformitatea cu prezentele reglementări, inclusiv prezentare a
politicilor contabile utilizate de entitate, ajută la obținerea comparabilității. Nevoia de
comparabilitate nu trebuie confundată cu simpla uniformitate și nu trebuie să devină un

10 Munteanu , V., -Contabilia tea financiară a întreprinderii , Editura Universitară, București, 2015, pg. 25
11 Istrate ,C., -Contabilitate și raportări financiare individuale și consolidate , Editura POLIROM, București,
2016,pg. 32

15

impediment în introducerea de politici contabile îmbunătățite12. Nu este in dicat pentru o entitate
să continue să evidențieze în contabilitate, în aceeași manieră, o tranzacție sau un alt eveniment
dacă politica adoptată nu menține caracteristicile calitative de relevanță și credibilitate. Nu este
recomandabil pentru o entitate s ă-și lase politicile contabile nemodificate atunci când există
alternative mai relevante și mai credibile. Este, de asemenea, important ca situațiile financiare
să prezinte informatți corespunzătoare pentru perioadele precedente.
2. Inteligibilitatea. O ca litate esențială a informaț iilor furnizate de situațiile
financiare este aceea că ele trebuie să fie ușor înțelese de utilizatori . În acest scop, se presupune
că utilizatorii dispun de cunoștinte suficiente privind desfășurarea afacerilor și a activitățilo r
economice, de noț iuni de contabilitate și au dorința de a studia informațiile prezentate, cu atenția
cuvenită. Totuș i, informațiile asupra unor probleme complexe, care ar trebui incluse în situațiile
financiare datorită relevanț ei lor în luarea deciziilor economice, nu ar t rebui excluse doar pe
motivul că ar putea fi prea dificil de înțeles pentru anumiț i utilizatori. O inteligibitate mai bună
se poate obține dacă informațiile sunt unite , clasificate, caracterizate și prezentate într -o manieră
clară și concisă.
3. Verificabilitatea. Conform OMFP 1802/2014 verificabilitatea ajută în
asigurarea utilizatorilor că informațiile reprezintă exact fenomenele economice pe care își propun
să le reprezinte. Prin verificabilitate se înțelege că diferiți observatori independenți și în cunoștință
de cauză ar putea ajunge la un consens, dar nu neapărat la un acord total, că o anumită descriere
este o reprezentare exactă. Pentru a fi verificabile, informațiile cuantificate nu trebuie să fie o
singură estimare punctuală.
Verificarea poate fi directă sau indirectă . Verificarea directă se referă la verificarea unei
valori sau a altor reprezentări prin observare directă, de exemplu, numărarea banilor. Verificarea
indirectă se referă la verificarea intrărilor pentru un model, o formulă sau o altă tehnică și la
recalcularea rezultatelor prin utilizarea aceleiași metodologii.
Oportunitatea (actualitatea/celeritatea) . Informațiile financiare trebuie sa fie
disponibile pentru f actorii decizionali în timp util pentru a le influența deciziile. În general, cu cât
sunt mai vechi informațiile, cu atât sunt mai puțin utile. Totuși, unele informații pot să rămână
oportune mult timp după finalul perioadei de raportare deoarece, de exemp lu, unii utilizatori ar putea
fi nevoiți să identifice și să aprecieze tendințele.

12 Ristea , M., Dumitru , C.G., Ioanăș, C., Irimescu , A ., – Contabilitatea societăților comerciale, Vol. 1, Editura
Universitară, București , 2009 , pg. 17

16

În acest sens, legea contabilității nr . 82/1991, stabilește următoarele termene pentru
depunerea situațiilor financiare:
– 150 de zile pentru situațiile financiare individuale ale societățiilor comerciale,
societățiilor/companiilor naționale , regiilor autonome, institutelor naționale de cercetar e-
dezvoltare, subunitățiilor fără person alitate juridică din Româ nia care aparțin u nor persoane
juridice cu sediul în străinătate;
– 120 de zile pentru situațiile financiare ale celorlalte persoane juridice;
– nu mai târziu de 8 luni de la încheierea exercițiului financiar, pentru situațiile
financiare consolidate.
Pentru ca informația sa fie relevantă și credibi lă, sunt necesare urmă toarele13:
– oportunitatea -informația să fie oportună pentru luarea deciziilor de către utilizatori;
– echilibrul între beneficiu și cost – beneficiile de pe urma informației să depășească
costul acesteia;
– echilibrul între caracteristicile calitative – să se stabilească un echilibru între
caracteristicile calitative ale informației financiare.
Până în 2010, lista caracteristicilor ca litative nu cuprindea neaparat o ierarhie a acestora,
vezi tabelul 1.1. Cele patru caracteristici calitative erau: inteligibilitatea, relevanța,
credibilitatea și comparabilitatea.14

Tabel 1. 1– Caracteristici calitative în Cadrul vechi vs Cadrul nou IASB
Cadrul conceptual vechi Cadru l general nou
1) Inteligibilitatea ;
2) Relevanța, cu luarea în considerare a
pragului de semnificație;
3) Credibilitatea, cu cinci componente:
a) Reprezentarea fidelă ;
b) Prelevan ța economicului asupra
juridicului ;
c) Neutralitatea;
d) Pruden ța;
e) Integralitatea;
4) Comparabilitatea. Nivelul 1 : caracteristici calitative fundamentale:
a) Relevanța ;
b) Reprezentarea exact ă (fidelă) :
– Integralitate;
– Neutralitate;
– Fără erori ;
Nivelul 2 : caracteristici calitative suplimentare:
a) Comparabilitatea;
b) Verificabilitatea;
c) Oportunitatea;
d) Inteligibilitatea.

13 Ristea , M., Dumitru , C.G., Ioanăș, C., Irimescu , A., – Contabilitatea societăților comerciale, Vol. 1, Editura
Universitară, București , 2009 , pg. 17
14 Istrate ,C., -Contabilitate și raportări financiare individuale și consolidate , Editura POLIROM, București,
2016,pg. 30

17

1.3. Elemente privind standardizarea și reglementarea contabilității finanaciare
1.3.1. Definirea standardizării în contabilitate

Dezvoltarea contabilități , se află în dependență de mediul socio -economic, juridic,
politic și chiar cultural în care se desfășoară . De aceea, evoluția gândirii contabile romanești
trebuie analizată în contextul istoric național corelat cu evoluț iile din domeniul contabilități pe
plan mondial .
Contabilitatea are ca finalitate furnizarea de informaț ii privi nd activitatea economico –
socială , a unor organizații . Informațiile contabile sunt utile diferiț ilor utilizatori, care s unt
partenerii economico -sociali ai unei entități, deci este nevoie ca producția de informaț ie
conta bilă să fie supusă unui contr ol social, adică unei “codifică ri normative”.
Esența normalizării o reprezintă eleborarea de norme contabile sau standard e de
contabilitate cum sunt cunoscute în contabilitatea anglo -saxonă.
Norma contabilă este o regulă precisă de evaluare, înregistrare, clasificare și prezentare
a informației contabile, elaborată în vederea rezolvării unei probleme repetitive, rezultată dintr –
o alegere rațională, colectivă, în cadrul unui organism de reglementare contabilă profesional
și/sau public.
Raportate la traseul producției și utilizării informațiilor contabile, normele (standardele)
contabile sunt prezente în amontele procesului contabil , sub f orma principiilor, regulilor și
procedurilor con stituite ca sistem de refe rință pentru realizarea de informații , precum și în
avalul procesului ca sistem de certificare a situațiilor financiare de către profesioniștii acreditați
și recunoscuți.
Obiectul standardizării contabile îl pot constitui situațiile financiare anuale sau planul
contabil, astfel se disting două concepții n ormalizatoare: una bazată pe Cadrul general
conceptual și cealaltă fundamentată pe Planul contabil general .
Standardizarea situațiilor financiare anuale pe baza Cadrul ui general conceptual este
proprie tă rilor anglo -saxone și cuprinde :
– componența situațiilor financiare ;
– caracteristicile calitative care determină utilitatea informațiilor din situațiile financiare;
– definirea, recunoașterea și evaluarea e lementelor pe baza cărora sunt întocmite situațiile
financiare (active,datorii, capitaluri proprii, venituri și cheltuieli);
– reglementările, standardele și procedurile de contabilitate referitoarte la întocmirea și
prezentarea situațiilor financiare .

18

Standardizarea cu plan contabil general este specifică țărilor Europei continentale , iar
sintagma de plan contabil aparține contabilității din Franța. Elementele standardizate sunt:
– situațiile financiare anuale (forma și formatul);
– planul de contu ri general (sistemul de conturi , denumire, simbol, conținut și f uncție
contabilă);
– organizare a documentelor de contabiliate și a procedurilor de înregistrare , de validare
și de control a operațiilor .
Dispozitivul de standardizare și reglementări contabile, deș i este diferențiabil de la o țară la
alta , se conturează prin următoarele componente:15
– cadrul contabil sau cadrul conceptual;
– rețeaua de norme sau standard e contabile naționale ;
– sistemul de reglementare normative contabile (dreptul contabil);
– planul de conturi general și schema de contabilizarea operațiilor economice și
financiare;
– ghiduri contabile profesionale;
– dicționarul de conversie contabilă;
– politica de contabiliate;
– instituția normalizării contabile;
– legea contabilității.
Reglementările contabile semnifică totalit atea normelor (regulilor) contabile impuse în
mod obligatoriu prin lege sau altă normă juridică.
Standardul contabil reprezintă o regulă sau un ansamblu de reguli care reglemetează
recunoașterea și evaluarea în contabilitate, elaborarea și prezentarea info rmației contabile în
situațiile financiare.Fiecare standard se axează pe un set de principii generale, pe o temă
contabilă sau un sector d e activitate instituționalizat.
Normalizarea contabilă având loc pe fondul nevoii de universal în contabilitate, impun e
și complementul său, armonizare internațională . Armonizarea contabilă exprimă procesul de
corelare, comptabilizare și standardizare a componentelor cadrului conceptual al contabilității,
fiind definită ca un proces politic care vizează să reducă diferențele între practicile contabile
care se aplică în lume, astfel încât să crească compatibilitatea și comparabilitatea lor .16

15 Ristea , M., Dumitru , C.G., Ioanăș, C., Irimescu , A., – Contabilitatea societăților comerciale, Vol. 1, Editura
Universitară, București , 2009 , pg. 30
16 Pătruț, V., Rotilă, A., – Contabilitate diagnostic financiar : fundamente teoretice și aplicații practice ,
Editura Sedcom Libris, Iași , 2010 , pg. 36

19

Procesul de armonizare a contabilității se poate dezvolta în cadrul unei regiuni
(armonizare regională) sau la nivelul mondial (armonizare mondială). Așadar, putem afirma că
armonizarea referențialului național cu normele internaționale se realizează la două nivele:17
a) Armonizarea la nivel european, vorbind aici entitățile mici și mijlocii, la care
armonizarea se fundamentează pe Directivele CEE, respectiv Directiva a IV -a, a Vll -a
și a VIII -a. În Europa, procesul armonizării pe plan contabil a început dup ă anul 1970
și s-a concretizat în trei directive ale Comisiei Europene: directiva a IV -a (1978), a VII –
a (1983) și a VIII -a (1984) .
Obiectivul primordial al Directivelor Contabile Europene constă în eforturile realizate
pe linia armonizării sistemelor de contabilitate, în vederea realizării unei piețe interne comune.
Directiva Europeană 2013/34/UE abrogă Directivele 78/660/CEE/1978 și 83/349/CE/ 1983.
b) Armonizarea la nivel internațional, se aplică în cazul entităților mari și foarte mari, la
care armonizarea se fundamentează pe adoptarea standardelor internaționale de
contabilitate. IAS/IFRS, elaborate de Consiliul pentru Standardele Internaționale de
Contabilitate (International Accounting Standard Board -IASB).
Standardele Internaționale de raportare finaci ară (IFRS) pot fi de folos normelor
naționale (locale) în următoarele situații:
– Adoptarea directă ca standarde contabile naționale ;
– Sursă documentară pentru elaborarea prin convergență a standardelor naționale ;
– Adaptarea ca norme pentru elaborarea și prezentarea situațiilor finaciare de către
întreprinderile multinaționale și marile societăți cotate pe piețele finaciare.
Convergenta contabilă este procesul prin care normele contabile sunt elaborate de o
manieră care este capabilă să conducă către ace lași fapt sau scop, prin evidențierea similitudinii
dintre național – regional – internațional.
Convergența contabilă are în vedere identificarea unor obiective pe care întreprinderile
și profesioniștii contabili din întreaga lume să le urmărească ca scop final în prezentarea
informațiilor în situațiile financiare anuale, fără impunerea tratamentelor, regulilor și
procedurilor de aplicare și care să servească utilizatorilor în următoarea o rdine de
prioritate:investitori actuali și potențiali, angajați, creditori financiari, furnizori, clienți , guvern
și instituțiile sale, cetățeni.

17 Ristea , M., Dumitru , C.G., Ioanăș, C., Irimescu , A., – Contabilitatea societăților comerciale, Vol. 1, Editura
Universitară, București , 2009 , pg.37

20

1.3.2. Cadrul contabil general IASB. Definire și referințe

Cadrul general conceptual conține noțiunile și principiile teoretice care alcătuiesc
împreună sistemul de referință pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare, pe ntru
utilizatorii externi . Acesta își atribuie calitatea de referențial internațional pentru elaborarea
normelor contabile și instrument de coerență a normelor, reglementărilor și procedurilor
contabile.
La nivel internațional cadrul general conceptual elaborat de IASB este cunoscut sub
denumirea de Cadru general conceptual pentru raportarea financiară . Acest cadru general
stabil ește conceptele ce stau la baza întocm irii și prezentării situațiilor financiare pentru
utilizatorii externi.18
Cadrul conceptual al contabilității – Reunește și clasific ă principiile și conceptele ce
stau la baza întocmirii și prezent ării situa țiilor financiare . În țara noastr ă, cadrul conceptual se
identific ă cu cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situa țiilor financiare elabora t de
IASB.19
Obiectivele cadrului conceptual sunt:
1. Conceptul de situa ție financiar ă – Situa țiile financiare sunt rapoarte sau declara ții
financiare ce consolideaz ă și prezint ă informa țiile comune tuturor categoriil or de utilizatori
(interni și externi).
2. Obiectivele situațiilor financiare – Setul ce compune structura situațiilor financiare
trebuie să prezinte informații despre poziția financiară, performanța financiară, modificarea
poziției financiare și situația fluxurilor de trezorerie .
3. Recunoa șterea și evaluarea elementelor în situațiile financiare – Elementele
recunoscute și evaluate, constituie elemente ale reprezent ării în situațiile financiare: activele,
datoriile, capitalurile proprii, veniturile, cheltuielile, numerarul și echiv alentele de numerar.
4. Caracteristicile calitative ale informa ției prezentate în situațiile financiare care
determină utili tatea lor .
5. Conceptul de capital și menținere a capitalului – Potrivit cadrului conceptual sunt
prezentate 2 concepte de capital: Capitalul financiar este sinonim cu capitalul propriu sau
activul net contabil / situația netă și capitalul fizic este capacitatea productivă a întreprinderii.

18 Munteanu , V., -Contabiliatea financiară a întreprinderii , Editura Universitară, București, 2015,pg. 21 -22
19 Ristea , M., Dumitru , C.G., Ioanăș, C., Irimescu , A., – Contabilitatea societăților comerciale, Vol. 1, Editura
Universitară, București , 2009 , pg.13

21

Cadrul general contabil se referă la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare cu
scop general, întocmite și prezentate cel puț in anual. Ele conțin informațiile care răspund
necesitățiilor comune majorității utilizatorilor.
Diferitele categorii de utilizatori folosesc informațiile financiare precum și alte
informații oferite de evidența contabilă, statistică și operativă a întreprinderii, pentru a
diagnostica activitatea acesteia, iar pe această bază să -și poa tă fundamenta deciziile economice
și financiare.
Inainte de modificarea din 2010 a Cadrului general, nevoile utilizatorilor erau prezentate
explicit, după cum urmează :20
a) Investitorii. Ofertanț ii de capital purtător de risc și consultanții lor sunt preocu pați de
riscul inerent tranzacțiilor ș i de rentabilitatea investițiilor lor. Ei au nevoie de informații pentru
sau să vândă instrumente de capital. Acț ionarii sunt interesați și de informații care le permit să
evalueze capacitatea entității de a plă ti dividende.
b) Angajații. Personalul angajat și grupurile sale reprezentative sunt interesaț i de
informații privind stabilitatea ș i profitabilitatea angajatorilor lor. Aceștia sunt interesați și de
informații care le permit să evalueze capacita tea entității de a oferi remunerații, pensii și alte
beneficii de pensionare, precum și oportunităț i profesionale.
c) Creditorii. Creditorii sunt interesaț i de informații care le permit să determine dacă
împrumuturile acordate ș i dobânzile aferente vor fi rambursate la scadență.
d) Furnizorii și alți creditori . Furnizorii și alți creditori sunt interesați de informaț ii care
le permit să determine dacă sumele care le sunt datorate vor fi plătite la scadență. Furnizorii și
alți creditori sunt, în general, interesaț i de entitate pe o perioadă mai scurtă decât creditorii, cu
excepția cazului în care ei sunt dependenț i de continuitatea activității entității, atunci când
aceasta este un client major.
e) Clienții. Clienții sunt interesaț i de informații despre continuitatea acti vității unei
entități, în special atunci când au o colaborare pe termen lung cu entitatea respectivă sau sunt
dependenți de ea.
f) Instituțiile statului și alte autorităț i. Instituțiile statului și alte autorități sunt interesate
de alocarea resurselor și implicit de activitatea entităților. Acestea solicită informații pentru a
reglementa activitatea entităț ilor, pentru a determina politica fiscală și ca baza pentru calculul
venitului national și al altor indicatori statistici similari.

20 Istrate ,C., -Contabilitate și raportări financiare individuale și consolidate , Editu ra POLIROM, București,
2016,pg. 27

22

g) Publicul . Entită țile pot afecta publicul în diferite moduri . Situațiile financia re pot
ajuta publicul furnizând informații referitoare la evoluțiile recente și tendințele legate de
prosperitatea entității și a sferei de activitate a acesteia.
Lista utilizatorilor informaț iilor financiare a suferit modificări în versiunea nouă a
cadrului general. În tabelul 1.2 , am realizat o paralelă între prevederile celor două versiuni.

Tabel 1. 2- Utilizatori ai situațiilor financiare în IFRS21
Cadrul general pentru întocmirea și
prezentarea situațiilor financiare(versiunea
din 2009) Cadrul general conceptual pentru raportarea
financiară (versiunea din 2015)
– Investitorii
– Angajații
– Creditorii.
– Furnizorii și alți creditori
– Clienții.
– Instituțiile statului și alte autorități.
– Publicul

– Investitori existenți și potențiali
– Imprumutătorii
– Alti creditori

Obiectivul raportării financiare cu scop general este acela de a oferi informații
financiare cu privire la entitatea raportoare care să fie utile pentru investitorii existenți și
potențiali, împrumutătorii și alți creditori în deciziile pe care aceștia le iau cu privire la oferirea
de resurse entității. Respectivele decizii sunt în strânsă legătur a cu decizii legate de
achiziționarea , vânzarea sau deținerea instrumentelor de capitaluri proprii și de datorii, și
furnizarea sau decontarea împrumuturilor sau altor forme de credit .
Rapoartele financiare cu scop general oferă informații privind poziția financiară a
unei entități raportoare , informații care se referă la performanța financiară și la modificarile
poziției financiare ale acesteia . Rapoartele financiare oferă, informații privind efectele
tranzacțiilor și ale altor evenimente care modifică re sursele economice și pretențiile asupra
entității raportoare. Ambele tipuri de informații oferă date utile pentru deciziile de furnizare de
resurse către o entitate
Poziția financiară este evidențiată prin bilanț și cuprinde activele, datoriile și
capital urile proprii. Ecuația fundamentală a poziției financiare :
CAPITALURI PROPRII = ACTIVE – DATORII
Performanța financiară este evaluată prin intermediul contului de profit și pierdere, care
cuprinde veniturile și cheltuielile. Ecuația folosită în acest sens este:

21 Istrate ,C., -Contabilitate și raportări financiare individuale și consolidate , Editura POLIROM, București,
2016,pg. 27

23

REZULTATUL
EXERCIȚIULUI = VENITURILE
EXERCIȚIULUI – CHELTUIELILE
EXERCIȚIULUI

Modificările poziției financiare sunt cele rezultate prin compararea poziției financiare
și a performanțelor întreprinderii la sfârși tul și începutul exercițiului . Ele pot fi exemplificate
în diverse moduri cum sunt: fondul de rulment și fluxurile de fonduri, trezoreria netă și fluxurile
nete de trezorerie.
Așa cum rezultă din Cadrul general conceptual IASB, recunoașterea este procesul de
încorporare în bilant sau î n contul de profit și pierdere a unui element care satisface definiția
unui post. Elementele care îndeplinesc criteriile de recunoaștere trebuie să fie recunoscute în bilanț
sau în situația veniturilor și cheltuielilor. Nerecunoașterea acestor elemente nu este rectificată prin
prezentarea politicilor de contabilitate folosite, și nici prin note sau materiale explicative.
Un element care corespunde definiției unui element trebuie recunoscut în cazul în care
indeplineste umătoarele criterii :
a. Conceptul de prob abilitate conform că ruia este probabil ca orice beneficiu economic
viitor asociat elementului să intre sau să iasă în sau din entitate;
b. Fiabilitatea evaluării conform căruia elementul are un cost sau o valoare care se poate
evalua cu suficientă fiabilitat e.
Conceptul de probabilitate este utilizat în cadrul criteriilor de recunoaștere pentru a face
referire la gradul de incertitudine cu care beneficiile economice viitoare asociate unui activ
sau unei datorii vor fi create către și de către entitate. El se referă la gradul de incertitudine cu
care beneficiile economice viitoare asociate unui element se vor constituii într -un flux c ătre sau
dinspre întreprindere.
De exemplu , când î ncasarea unei creanțe a entității este probabilă, în absența ori cărei probe
care să demonstreze contrariul, se justifică rec unoașterea creanței ca un activ.
Fiabilitatea evaluării presupune că elementul recunocut posedă o valoare sau un cost ce
pot fi evaluate în mod fiabil, adică sunt complete , neutre și fără erori .Sunt situații în care trebuie
să se estimeze costul sau valoarea; utilizarea estimărilor rezonabile este o parte esențială a
întocmirii situațiilor financiare și nu le subminează fiabilitatea. În cazul în care totuși nu poate
fi realizată o estimare rezonabi lă, elementul nu va fi recunoscut în bilanț sau în situația veniturilor
și cheltuielilor.
De exemplu , încasările preconizate în urma unui proces în instanță pot corespunde
definiției activelor și veniturilor, precum și criteriului de recunoaștere a probab ilității; totuși,

24

dacă nu este posibilă evaluarea fiabilă a pretenției, aceasta nu trebuie să fie înregistrată ca active
sau ca venituri; totuși, existența unei pretenții va fi prezentată în note, în materialul explicativ sau
în tabelele suplimentare .
Un activ este recunoscut în bilanț în momentul în care este probabilă realizarea unui
beneficiu economic viitor de către entitate și activul are un cost sau o valoare care poate fi
evaluat(ă) fiabil.

Figura 1. 2- Criterii contabile de definire a activelor22
Cheltuielile sunt recunoscute la nivelul situației veniturilor și cheltuielilor atunci când se
poate evalua în mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare legate de o
diminuare a unui activ sau de o creșter e a unei datorii. De fapt, aceasta înseamnă că
recunoașterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoașterea creșterii datoriilor sau reducerii
activelor (de exemplu, drepturile salariale angajate sau amortizarea echipamentelor).

22 Istrate ,C., -Contabilitate și raportări financiare individuale și consolidate , Editura POLIROM, Bu curești,
2016,pg.104

25

Figura 1. 3-Recunoașterea contabilă a cheltuielilor

O datorie este recunoscută în bilanț atunci când este probabil că o ieșire de resurse
încorporând beneficii economice va rezulta din decontar ea unei obligații actuale și că valoarea
la care se va realiza această decontare poate fi evaluată în mod credibil.

Figura 1. 4- Criterii contabile de definire a datoriilor23

23 Istrate ,C., -Contabilitate și raportări financiare individuale și consolidate , Editura POLIROM, București,
2016,pg.104

26

Venitul este recunoscut la nivelul situației veniturilor și cheltuielilor atunci când se poate
evalua în mod fiabil o creștere a beneficiilor economice viitoare legate de o creștere a unui activ
sau de o scădere a unei datorii. De fapt, aceasta înseamnă că recunoașterea veniturilor se
realizează simultan cu recunoașterea creșterii de active sau reducerii dato riilor (de exemplu,
creșterea netă a activelor, rezultată din vânzarea produselor sau serviciilor, sau descreșterea
datoriilor ca rezultat al anulării unei datorii

Figura 1. 5-Recunoașterea contabilă a veniturilor

Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidu al al acționarilor sau asociați lor în activele
unei entități după deducerea tuturor datoriilor sale.24
Conform Cadrului general contabil , în situațiile financiare pot fi utilizate baze de
evaluare, fie individual, fie în diverse combinații , după cum sunt prezentate în tabelul 1.3.
Tabel 1. 3- Baze de evaluare aprobate de Cadrul general contabil
Baze de
evaluare Active
(Sunt înregistrate) Datorii
(Sunt înregistrate)
1. Costul istoric – la valoarea justă a
contraprestației oferite pentru
a le dobândi, în momentul
achiziționării – la valoarea încasărilor obținute în
schimbul obligației sau la valoarea ce
se așteaptă să fie plătită în numerar
pentru a stinge datoriile în cursul
normal al activ ității
2. Costul curent – la suma în numerar sau
echivalente de numerar care ar – la suma neactualizată în
numerar sau echivalente de

24 Ordinul ministrului finanțelor nr. 1802/2014 , pentru aprobarea Reglementărilor contabile c onforme cu
directivele europene .

27

trebui plătită dacă același activ
sau unul asemănător ar fi
dobândit în prezent numerar necesară pentru a
deconta în prezent obligația
3.Valoarea
realizabilă
(de decontare ) – la suma în numerar sau
echivalente de numerar care
poate fi obținută în prezent prin
vânzarea normală a activelor -la valoarea lor de decontare
sau echivalente de numerar care se
așteaptă să fie plătite pentru a
deconta datoriile în cursul normal al
activității
4. Valoarea
actualizată. -la valoarea actualizată a
viitoarelor intrări nete de
numerar care urmează a fi
generate în cursul normal al
activității -la valoarea actualizată a
viitoarelor ieșiri nete de
numerar care urmează a fi
necesare pentru decontarea
datoriilor în cursul normal al
activității.

Baza de evaluare cel mai des utilizătă de entități în el aborarea situațiilor financiare este
costul istoric . Acesta este de obicei combinat cu alt e baze de evaluare. De exemplu, stocurile
sunt de obicei înregistrate la cea mai mică valoare dint re cost și valoarea realizabilă netă, titlurile
tranzacționabile pot fi înregistrate la valoarea de piaț ă, iar datoriile privind pensiile, la valoarea
lor actualizată .
IFRS acordă o mai mare importanță evaluării la valoarea justă a unor active și datorii .
Astfel IFRS definește valoarea justă ca fiind prețul încasat pentru vânzarea unui activ sau plătit
pentr u transferul unei datorii într -o tranzacție normală între participanți pe piață, la data de
evaluare.
În conformitate OMFP nr.1802/2014 se disting trei momente de evaluare a
elementelor patrimoniale:
− evaluarea la data intrării în entitate;
− evaluarea la inventar și prezentarea elementelor în bilanț;
− evaluare la data ieșirii din entitate.
La data intrării în entitate bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la
valoarea de intrare, care se stabilește astfel:
a) la cost de achiziție – pentru b unurile procurate cu titlu oneros ;
b) la cost de producție – pentru bunurile produse în e ntitate ;
c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării – pentru bunurile reprezentând
aport la capitalul social;
d) la valoarea justă – pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus la
inventariere .

28

În cazul evaluării la inventar și încheierea exercițiului financiar – bunurile se
evaluează și înregistrează în contabilitate , la valoarea actuală ( contabilă, ) denumită valoa re de
inventar.
La data ieșirii din entitate sau la darea în consum , bunurile se evaluează și se scad
din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate .
Metodele de evaluare utilizate la ieșirea din gestiune sunt:
a) metoda costului mediu ponderat ‐ CMP
b) metoda primul intrat‐primul ieșit ‐ FIFO;
c) metoda ultimul intrat‐primul ieșit ‐ LIFO.
În OMFP nr. 1802 /2014, evaluarea contabilă activelor și datoriilor este dezvoltată pe mai
multe segmente astfel: mai întâi se st abilesc regulile generale de evaluare ,după care se detaliază
aceste reguli pentru elementele de activ și pasiv. În Anexa 1 , am prezentat și centralizat regulile
de evaluare pe categorii de active/datorii.

1.3.3. Auditarea situațiilor financiare

Practica auditului are o vechime de peste un mileniu, în diferite perioade s -au folosit
termeni diferiți, cu un conținut apropiat, cum sunt: inspecție, control, revizie, verificare,
expertiză contabilă, supervizare etc. Fiecare din acești termeni presupun:
– compararea situației reale cu situația care ar trebui să existe;
– stabilirea și analiza abaterilor și riscurilor;
– propunerea sau recomandarea unor măsuri menite să contribuie la atingerea
obiectivelor entității sau la asigurarea unei informări corecte.
Auditul extern și intern s -a organizat sub presiunea publicului, în special a acționarilor
și a celorlalți utilizatori de informații contabile, care manifestă o anumită neîncredere în
corectitudinea și competența managerilor, în același timp, managerii au simțit și ei nevoia
organizării compartimentelor de audit intern sau a aplerării la serviciile unor auditori externi,
cel puțin din două motive:
a) creșterea complexității actului managerial, diversificarea activităților și
creșterea concurenței, în condițiile mondializării afacerilor, a generat necesitatea apelării la
serviciile unor consultanți chemați să acorde o asistență managerială;
b) descentralizarea activităților din marile entități pe fabrici, pe zone geografice, pe
alte sectoare de activitate și modificarea politicilor manageriale, prin extinderea competențelor

29

și responsabilităților acordate (delegate) conducătorilor de activități sau de sectoare a făcut ca
direcțiile generale să nu mai poată stăpâni toate riscurile care amenință atingerea obi ectivelor
manageriale.
Până la începutul secolului XX activitatea auditorilor externi și interni se caracteriza
prin faptul că:
– urmărea, în primul rând, depistarea fraudelor și erorilor;
– verificarea tranzacțiilor și operațiunilor se făcea, de regulă, în mo d exhaustiv;
– auditorii nu erau preocupați să facă o evaluare a controlului intern și ca urmare, nu
stabileau riscurile datorate insuficienței controlului intern .25
Evoluția auditului din a doua parte a secolului XX s -a concretizat printre altele, în:
– obiec tivul principal al auditului nu mai este acela de a depista erorile și fraudele, de a
contribui la asigurarea integrității patrimoniului, ci de a oferi o garanție rezonabilă
asupra corectitudinii informațiilor furnizate diferitelor categorii de utilizatori ;
– auditorii devin tot mai mult preocupați de „ evaluarea controlului intern”;
– auditorii generalizează și ameliorează tehnicile de verificare prin sondaj , reducând
continuu ponderea verificărilor totale;
– practicile de audit sunt tot mai mult armonizate și standardizate la nivel internațional.
Asociația Americană de contabilitate definește auditul , ca fiind un proces sistematic de
obținere și evaluare în mod obiectiv a unor informații sau afirmații în vederea aprecierii
gradului lor de conformitat e cu criteriile prestabilite, precum și de comunicare a rezultatelor
către utilizatorii interesați .
În esență un proces de audit constă în:
– colectarea probelor de audit just și suficiente necesare pentru exprimarea unei opinii sau
pentru formularea unor reco mandări;
– evaluarea concordanțelor sau a neconcordanțelor dintre diferitele tipuri de probe
colectate;
– stabilirea abaterilor față de criteriile prestabilite
Auditul financiar se exercită de către profesioniști competenți, independenți și care sunt
autorizaț i în acest sens. Acești profesioniști sunt chemați să ofere o asigurare rezonabilă asupra
conformității situațiilor financiare cu criteriile prestabilite. Această asigurare este oferită

25 Dobroțeanu, L., Dobruțeanu,C.L., – Audit, concepte și practică, Editura Economică, București 2002, p. 16

30

utilizatorilor de informații sub forma unei opinii exprimate prin in termediul rapoartelor de
audit.
În contextul reglementărilor contabile respectiv OMFP 1802/2014 , pentru scopuri
de raportare sunt definite trei categorii de entități, respectiv: microentități, entități mici,
entități mijlocii și mari.
Pentru întocmirea situațiilor financiare anuale, încadrarea în criteriile de mărime
prevăzute de reglementările contabile în vigoare se efectuează la sfârșitul exercițiului
financiar, pe baza indicatorilor determinați din situațiile financiare ale exerciți ului financiar
precedent celui de raportare și a indicatorilor determinați pe baza datelor din contabilitate
și a balanței de verificare încheiate la sfârșitul exercițiului financiar curent.
Situațiile financiare anuale ale entităților mijlocii și mari, pr ecum și ale
societăților/companiilor naționale , societăților cu capital integral sau majoritar de stat și regiilor
autonome sunt auditate de unul sau mai mulți auditori statutari sau firme de audit.
Sunt supuse, de asemenea, auditului entitățile care, la d ata bilanțului, depășesc limitele
a cel puțin două dintre următoarele trei criterii:26
– totalul activelor: 16.000.000 lei (3.650.000 EUR);
– cifra de afaceri netă: 32.000.000 lei (7.300.000 EUR);
– numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.
Obligația de auditare pentru entitățile prevăzute la prezentul alineat se aplică atunci când
acestea depășesc limitele respective în două exerciții financiare consecutive. De asemenea,
entitățile respective sunt scutite de la obligația de auditare a situa țiilor financiare anuale dacă
limitele a două din cele trei criterii menționate nu sunt depășite în două exerciții financiare
consecutive.
Situațiile financiare anuale ale entităților mici și microentităților se verifică, după caz,
de cenzori, potrivit legii.
Prin două exerciții financiare consecutive se înțelege exercițiul financiar precedent celui
pentru care se întocmesc situațiile financiare anuale și exercițiul financiar curent, pentru care
se întocmesc situațiile financiare anuale
Raportul de audit c onține27:

26 OMFP 166/2017 -Privind principalele aspecte legate de întocmirea și depunderea situaților financiare anuale
27 OMFP nr.1802/2014 pentru apro barea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale
și situațiile financiare anuale consolidate , publicat în Monitorul Oficial nr.963 din 30 dece . 2014;

31

a) introducere care identifică cel puțin situațiile financiare care fac obiectul auditului
statutar, împreună cu cadrul de raportare financiară care a fost aplicat la întocmirea
acestora;
b) descriere a domeniului de aplicare al auditului statutar, care identifică cel puțin
standardele de audit conform cărora a fost efectuat auditul statutar;
c) opinie de audit care este fără rezerve, cu rezerve sau contrară și care prezintă clar punctul
de vedere al auditorului statutar cu privire la următoarele:
− dacă situ ațiile financiare anuale oferă o imagine fidelă, în conformitate cu cadrul
relevant de raportare financiară; și
− după caz, dacă situațiile financiare anuale sunt conforme cerințelor legale aplicabile.
Raportul de audit se semnează și se datează de către aud itorul statutar. În cazul în care
auditul statutar este efectuat de o firmă de audit, raportul de audit poartă semnătura cel puțin a
auditorului/auditorilor statutar(i) care a(u) efectuat auditul în numele firmei de audit.

1.4. Principiile contabilității

Principii le generale de raportare financiară, stabilite prin OMFP 1802/2014 sunt
următoarele:
1. Principiul continuității activității . Trebuie să se prezume că entitatea își desfășoară
activitatea pe baza principiului continuității activității. Acest principiu presupune că entitatea
își continuă în mod normal funcționarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducere
semnificativă a activității
2. Principiul permanenței metodelor. Politicile contabile și metodele de evaluare trebuie
aplicate în mod con secvent de la un exercițiu financiar la altul.
3. Principiul prudenței . La întocmirea situațiilor financiare anuale, recunoașterea și
evaluarea trebuie realizate pe o bază prudentă și, în special:
a) în contul de profit și pierdere poate fi inclus numai profi tul realizat la data
bilanțului;
b) sunt recunoscute datoriile apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al
unui exercițiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data
întocmirii acestuia;
c) sunt recunoscute d eprecierile, indiferent dacă rezultatul exercițiului financiar
este pierdere sau profit. Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se

32

efectuează pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului
de profit și pierdere
4. Principiul contabilității de angajamente. Efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente
sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc (și nu pe măsură ce
numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) și sunt înregistrate în contabilitate și
raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente
Principiul contabilității de angajamente se aplică inclusiv la recunoașterea dobânzii
aferente perioadei, indiferent de scadența acesteia.
5. Principiul intangi bilității. Bilanțul de deschidere pentru fiecare exercițiu financiar
trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului financiar precedent.
6. Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de datorii. Componentele
elementelor de active și de datorii trebuie evaluate separat.
7. Principiul necompensării. Orice compensare între elementele de active și datorii sau
între elementele de venituri și cheltuieli este interzisă .
8. Contabilizarea și prezentarea elementelor din bilanț și din contul de profit și
pierdere ținând seama de fondul economic al tranzacției sau al angajamentului în cauză.
Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate și prezentarea fidelă
a operațiunilor economico‐ financiare, în con formitate cu realitatea economică, punând în
evidență drepturile și obligațiile, precum și riscurile asociate acestor operațiuni. Evenimentele
și operațiunile economico‐financiare trebuie evidențiate în contabilitate așa cum acestea se
produc, în baza docu mentelor justificative
9. Principiul evaluării la cost de achiziție sau cost de producție. Elementele prezentate
în situațiile financiare se evaluează, de regulă, pe baza principiului costului de achiziție sau al
costului de producție. Cazurile în care nu se folosește costul de achiziție sau costul de
producție sunt cele prevăzute de prezentele reglementări.
10. Principiul pragului de semnificație . Entitatea se poate abate de la cerințele cuprinse
în prezentele reglementări referitoare la prezentările de informați i și publicare, atunci când
efectele respectării lor sunt nesemnificative.

33

CAPITOLUL II. ÎNTOCMIREA ȘI PREZENTAREA SITUAȚIILOR
FINANCIARE ANUALE
2.1. Situațiile financiare -delimitări și referințe

Contabilitatea financiară a întreprinderii, realiz ată pe parcursul exercițiului financiar cu
ajutorul sistemului de conturi, adică contabilitatea curentă, se finalizează periodic, de regulă , la
sfârș itul exercițiului financiar, prin întocmirea situațiilor financiare .28
Situațiile financiare trebuie să prez inte fidel poziția financiară, performanța financiară
și fluxurile de trezorerie ale unei entități. Prezentarea fidelă impune reprezentarea exactă a
efectelor tranzacțiilor, a altor evenimente și condiții, în conformitate cu definițiile și criteriile
de re cunoaștere pentru active, datorii, venituri și cheltuieli stabilite în Cadrul general. Se
presupune că aplicarea IFRS -urilor, cu informații suplimentare prezentate, atunci când este
necesar, are drept rezultat situații financiare care realizează o prezenta re fidelă.29
Situațiile financiare , în care se concretizează mecanismele de comunicare a
informațiilor, pentru a fi utile, trebuie să fie întocmite și publicate anual în limita unei perioade
rezonabile (150 de zile), după data încheierii exercițiului financ iar30.
Responsabilitatea principală pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare ale
întreprinderii revine conducerii acesteia.
În cele mai multe cazuri, exercițiul financiar anual, începe la 1 ianuarie și se încheie la
31 decembrie. În acest scop, pe baza situațiilor fina nciare anuale , se construiesc și se furnizează
informațiile pr ivind poziția financiară, perfo rmanța întreprinderii precum și fruxurile de
trezorerie.
Documentele contabile folosite pentru finalizarea încheierii execițiului fin anciar sunt
situațiile financiare. Pe baza lor sunt furnizate informații cu caracter general, necesare
majorității utilizatorilor. Privite prin pris ma pro cesului de raportare financiară, ca parte
componentă a acestuia, situațiile financiare sunt alcătuite , de regulă, din : bilanț, cont de profit
și pierdere, situația modificări lor capitalului propriu, situația fluxurilor de trezorerie, note

28 Pătruț, V., Rotilă, A., – Contabilitate diagnostic financiar : fundamente teoretice și aplicaț ii practice , Editura
Sedcom Libris, Iași , 2010, pg.22
29 Standardul Internațional de Contabilitate 1 -Prezentarea situațiilor financiare – Prezentarea fidelă și
conformitatea cu IFRS -urile-pg.3
30 Legea Contabilității nr.82/1991, republicată în Monitorul Oficial nr.454 din 18 iunie 2008, cu modificările și
completările ulterioare.

34

explicative. Nu s unt incluse rapoartele directorilor, declarațiile președintelui, dicuțiile și
analizele conducerii și elementele similare, care pot fi cuprinse într -un raport financiar anual.31
Societățile comerciale au obligația de a întocmii raportări financiare anuale, inclusiv în
situația fuziuni, divizării sau încetării,potrivit legii, a activității acestora.
Întocmi rea situațiilor financiare cu întreaga lor formație de documente de sinteză
reprezintă un proces complet de agregare a datelor în vederea construirii indicatorilor
economico -financiari privind poziția financiară și performanțele obținute.Derularea acestui
proces se concre tizează într -o serie de lucrări , dintre care unele au caracter preliminar, iar altele
privesc direct redactarea sau completarea propiu -zisă a bilanțului.32

2.2. Obiectivul și structura situațiilor financiare anuale

În Standardele Internaționale de Raportare Financiară, s ituațiile financiare sunt o
reprezentare structurată a poziției financiare și a performanței financiare a unei entități.
Obiectivul situațiilor financiare cu scop general este de a oferi informații despre poziția
financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie ale unei entități, utile pentru o gamă
largă de utilizatori în luarea deciziilor economice. Situațiile financiare prezintă, de asemenea,
rezultatel e gestiunii resurselor, sarcină încredințată cond ucerii entităților. Pentru a atinge acest
obiectiv, situațiile financiare oferă informații despre:
– activele;
– datoriile;
– capitalurile proprii;
– veniturile și cheltuielile, inclusiv câștigurile și pierderile;
– alte modi ficări în capitalurile proprii și fluxuri le de trezorerie ale entității.
Aceste informații, împreună cu alte informații din note, ajută utilizatorii situațiilor
financiare la estimarea viitoarelor fluxuri de trezorerie ale entității și în special a plasării în timp
a apariției și a gradului de certitudine a acestora .
Potrivit legisl ației în vigoare, OMFP nr.1802/2014 -Elementele ce ajută la evaluarea
poziției financiare, reflectate prin bilanț, sunt activele, datoriile și capitalurile proprii și
elementele direct legate de evaluar ea performanței financiare, prin intermediul contului de
profit și pierdere, sunt veniturile și cheltuielile

31 Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabile privind situ ațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1.802/2014 – Editura CECCAR, București, 2015, pg. 917
32 Idem 25 -pg. 918

35

Un set complet de situații financiare conține:33
 un bilanț;
 o situație a veniturilor și cheltuielilor;
 o situație a modificărilor capitalurilor proprii care să reflecte :
 fie toate modificările capitalurilor proprii,
 fie modificări ale capitalurilor proprii, altele decât cele provenind din
tranzacții cu acționarii care acționează în calitatea lor de acțion ari;
 situaț ie a fluxurilor de trezorerie;
 note cuprinzând un rezumat al politicilor contabile semnificative și alte note
explicative.
În funcție de criteriile de mărime, entitățile prevăzute de prezentele reglementări –
OMPF 1802/2014, se grupează în trei categorii, astfel: microentități, entități mici, entități
mijlocii și mari. În tabelul de mai jos am evidențiat criteriile de mărime și componența situațiilor
financiare, pentru fiecare entitate în parte .

Tabel 2. 1-Criterii de clasificare a entităților în OMPF 1802/201434
Nr.
Crt. Denumirea
entității
Criterii de mărime ( OMFP
1802/2014 modificat de
OMFP 773/2015) Componența situațiilor financiare
Pentru entități individuale

1

Microentități
(nu depășesc
limitele a cel
puțin două
dintre
următoarele
trei criterii)

Se situează sub nivelurile
următoare:
-total activ 350.000
euro,adică 1.500.000 lei;
– cifra de afaceri
700.000euro,adică 3.000.00
lei;
Număr mediu de salariați 10. − bilanț prescurtat;
− cont de profit și pierde re
prescurtat;
− fară note, doar cu câteva
informații referitoare la entitatea
raportoare,la politicile contabile
aplicate, la unele angajamente
financiare asumate și la unele
relații financiare/comerciale cu
membri ai conducerii.
2 Entități mici
(nu depășesc
limitele a cel
puțin două
dintre
următoarele
trei criterii) Nu sunt microentități, dar se
situează sub nivelurile
următoare:
-total activ 4.000.000 euro,
adică 17.500.000 lei;
-cifra de afaceri
8.000.000.euro,adică
35.000.000.lei; − bilanț prescurtat;
− cont de profit și pierdere;
− note explicative la situațiile
financiare.
− Opțional situația modificărilor
capitalului propriu și/sau situația
fluxurilor de trezorerie

33 Standardul Internațional de Contabilitate 1 -Prezentarea situațiilor financiare – Prezentarea fidelă și
conformitatea cu IFRS -urile-pg.3
34 Istrate ,C., -Contabilitate și raportări financiare individuale și consolidate , Editura POLIROM, București, 2016 ,
pg. 24 -25

36

-număr mediu de salariați
50.

3 Entități
mijloci și
mari
(depășesc
limitele a cel
puțin două
dintre
următoarele
trei criterii) Se situează pe toate
nivelurile stabilite ca limită
maximă pentru entitățile
mici. − bilanț ;
− cont de profit și pierdere;
− situația modificării capitalurilor
proprii;
− situația fluxurilor de trezorerie;
− note explica tive la situațiile
financiare.

2.3. Lucrări premergătoare Situațiilor financiare anuale

Lucrările preliminare sunt denumite lucrări de închidere a exercițiului și sunt structurate
altfel:35
1. Stabilirea balanței conturilor înainte de inventariere;
2. Inventarierea generală a activelor și datoriilor;
3. Contabilitatea operațiilor de rugularizare a inventarului privind:
− Diferențele de inventar;
− Amortizările;
− Ajustările pentru deprecieri;
− Provizioanele;
− Diferențele de curs valutar;
− Delimitarea în timp a chel tuielilor și veniturilor;
4. Stabilirea balanței conturilor după inventariere;
5. Determinarea rezultatului exercițiului și distribuirea profitului sau finanțatea pierderii;
6. Redactarea situațiilor financiare;
7. Auditarea sau verificarea situațiilor financiare;
8. Adoptarea, semnarea și publicare a situațiilor financiare anuale

2.3.1. Balanța de verificare înainte de inventariere(definiție, etape)

Balanța de verificare este un procedeu specific metodei contabilității, care asigură
verificarea exactității operațiunilo r economice în conturi, legatura dintre conturile sintetice și

35 Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1.802/2014 – Editura CECCAR, București, 2015, pg. 918

37

bilanț, legătura dintre conturile sintetice și analatice, precum și centralizarea datelor aferente
perioadei contabile.36
Relațiile de control proprii balanței de verificare sunt:37
− Dintre debitul și creditul conturilor;
− Dintre înregistrarea sintetică și cea analitică;
− Dintre totalul rulajului debitor sau creditor din balanță și totatlul r ulajului calculat în
registrul -jurnal, această egalitate permițând controlul înregistrării în conturi a tuturor
documnetelor justificative.
Informațiile n ecesare intocmirii Situațiilor f inanciare anuale se preiau din Balanța de
verificare, care face l egatura între contabilitatea curentă și documentele de sinteză .(figura 2.1)
Întruc ât situația de referintă a inven tarului faptic o reprezintă soldurile finale calculate în
balanță, aceasta poate fi interpretată și ca un inventar contabil. .(figura 2.2)
Sim-
bol
cont Denumire cont Solduri inițiale
1 ianuarie N Rulaje luna
curenta Total sume
la 31 decembrie Solduri finale
la 31 decembrie
D C D C D C D C

Total sume
Figura 2. 2- Balanța de verificare înainte de inventariere

36Breuer , A., Lescocni –Frumușanu, M., -Bazele contabilității , Edit ura Economica, București , 2013, pg.103
37 Pătruț, V., Rotilă, A., – Contabilitate diagnostic financiar : fundamente teoretice și aplicații practice , Editura
Sedcom Libris, Iași , 2010 , pg. 579
Figura 2. 1- Flux informațional conturi -balanță -Situații financiare anuale

38

2.3.2. Inventarierea

Inventarierea generală a patrimoniului reprezintă lucrarea prin care se stabilește
situația reală a patrimoniului, aceasta vizând atât constatarea mărimi faptice a elementelor de
natura activelor, datoriilor și capitalurilor, cât și evalua rea lor la nivelul valorii actuale.38
Relația proprie inventarului , prin care se determină situația reală a patrimoniului la un
moment dat, este de forma:
SITUAȚIA NETĂ A
PATRIMONIULUI
(ACTIVUL NET) = ACTIVUL
INVENTARIAT – DATORIILE
INVENTARIATE

Inventarierea are drept scop stabilirea situației reale a tuturor elementelor patrimoniale
de natura activelor, datoriilor, capitalurilor proprii, precum și a bunurilor materiale aparținând
altor unități, persoane juridice sau fizice și care temporar se af lă în păstrarea unității în custodie,
comodat, închiriate, pentru reparare și prelucrare ori sub orice altă formă prevăzută de lege39.
În schema de mai jos am evidențiat etapele inventarierii și documentele aferente.

38 Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1.802/2014 – Editura CECCAR, București, 2015, pg.372
39 Ordinul nr. 2861/2009 pentru apr obarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de
natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii

39

Figura 2. 3- Etapele inventarierii

Pregătirea inventarierii presupune pregătirea condițiilor de desfășurare. Administratorul
sau persoana care realizează ge stionarea elementelor patrimoniale au obligația de a emite
decizia de inventariere și de a asigura condiții corespunzătoare de lucru pentru membrii
comisiei de inventariere.
Constatarea existenței elementelor inventariate se face prin observare directă pentru
bunurile corporale și pe bază de registre sau documente pentru bunurile necorporale, creanțe și
datori i.
Evaluarea el ementelor inventariate se face la nivelul valorii actuale, denumită valoare
de inventar.
Valoare de inventar, ca expresie a valorii actual e, este estimată în funcție de prețul
pieței, utilitatea bunului pentru economia întreprinderii, star ea și amplasarea bunurilor.
În ceea ce privește semnificațiile concrete pe care le poate căpăta valoarea de inventar,
acestea depind de natura și caracteristicile diferitelor elemente patrimoniale: imobilizările
corporale,imobilizările necorporale, titlurile financiare și titlurile de plasament., stocurile,
creanțele și datoriile, disponibilitățile în valută, disponibilitățile în lei.
Toate bunuri le inventariate se înscriu în listele inventar – figura 2.4 și 2.5, pentru
bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fără mișcare ori greu vandabile, comenzi în Etapele
inventarierii1. Pregătirea
inventarieriia.Stabilirea comisiei
de invetariereDocument : decizie scris ă
b. Măsuri de natură
organizatoricăCrearea condițiilor de lucru la
pregătirea inventarierii
Document : declarația de inventar
2. Inventarierea
propiu -zisăConstatarea faptică
a elementelor de
activ și pasivDocumente:
Lista de inventariere
3.Rezultatele
inventarieriiSe stabilesc prin
compararea datelor
constatate faptic din
listele de inventariere
cu cele din evidența
tehnico –
operativă/contabilitateDocumente:
Proces verbal de inventariere
Registru inventar

40

curs, abandonate sau sistate, precum și pentru creanțele și obligațiile incerte ori în litigiu se
întocmesc liste de inventariere distincte sau situații analitice separate, după caz .

………….. LISTĂ DE INVENTARIERE
Data ………………………………… Gestiunea Pagina
………..
Magazia Loc de depozitare
Nr.
crt. Denumirea
bunurilor
inventariate Codul sau
numărul
de
inventar U.M. CANTITĂȚI Prețul
unitar VALOAREA CONTABILĂ Valoarea
de inventar DEPRECIEREA
Stocuri Diferențe Valoarea Diferențe Valoarea Motivul
(cod) Faptice Scriptice Plus Minus Plus Minus
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Numele și prenumele Comisia de inventariere Gestionar (Responsabil mijloace fixe) Contabilitate

Semnătura
Figura 2. 4- Listă inventar

LISTĂ DE INVENTARIERE
(pentru gestiuni global -valorice)
Data ……………………………….. Pagina
Magazia Locul de depozitare
Nr.
crt. Denumirea bunurilor
inventariate Codul U.M. Cantitatea Prețul unitar de
înregistrare în
contabilitate Valoarea
contabila Valoarea de
inventar Deprecierea
Valoarea Motivul
(cod)
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Total pagină x x x
Comisia de inventariere
Numele și prenumele
Semnătura
Figura 2. 5- Listă inventar pentru gestiuni global -valorice

Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic și înscrise
în listele de inventariere cu cele din evidența tehnico -operativă (fișele de magazi e) și din
contabilitate.
Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedează la o analiză a tuturor
stocurilor înscrise în fișele de magazie și a soldurilor din contabilitate pentru bunurile
inventariate. Erorile descoperite cu această ocazie trebuie corectate operativ, după care se
procedează la stabilirea rezultatelor inventarierii prin confruntarea cantităților consemnate în
listele de inventariere cu evidența tehnico – operativă pentru fiecare poziție.
Ca și regulă generală, în urma inven tarierii pot rezulta egalități, plusuri sau minusuri de
inventar.
Situația faptică = situația scriptică Nu sunt diferențe de inventar
Situația faptică > situația scriptică PLUS de inventar
Situația faptică < situația scriptică MINUS de inventar

41

Rezulta tele inventarierii se înscriu de către comisia de inventariere în procesul verbal de
inventariere .
Rezultatele operației de inventariere sun t grupate pe conturi sau grupe de conturi , în ordinea
posturilor de bilant și se consemneză în registrul -inventar – figura 2.6 care este un document
obligatoriu.

REGISTRUL -INVENTAR
la data de ………..
Nr. pagi nă ……

Nr.
crt. Recapitulația
elementel or inventariate Valoarea
contabilă Valoarea de
inventar Diferențe din evaluare (de
înregistrat) ca rezultat
Valoare Cauze/diferențe
0 1 2 3 4 5

Întocmit, Verificat,
Figura 2. 6- Registrul inventar

2.3.3. Operații de regularizare

Odată stabilite rezultatele inventarierii, plus urile și minusurile de inventar, urmează
înregistrarea și decontarea lor gestionară. A efectua acestă operație înseamnă a regulariza
rezultatul inventarierii.
În principiu, plusurile se înregistrează ca intrări în î nterprindere, iar minusurile se
impută. Dacă lipsurile constatate la inventariere nu sunt din vina cuiva, acestea se deconteză,
după caz, asupra cheltuielilor sau veniturilor întreprinderii. De asemenea,se pot admite
compensării cantitative ale lipsurilor cu plusurile, în cazurile în care există riscul de confuzie
între sorturile aceluiași produs, fără a se diminua poziția financiară a unității.40
Pentru bunurile materiale acceptate ca pierderii se acordă scăzăminte, fără a depăși
valoarea constată în minus.

A. Operații privind regularizarea plusurilor și minusurilor de inventar
În funcție de natura struct urilor de a ctiv și datorii inventariate, regul arizarea diferențelor
de inventa r generează următoarele tipuri de înregistrări41:
a) Plusurile de active imobilizate, la valoarea de inventar :

40 Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
finan ciare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1.802/2014 – Editura CECCAR, București, 2015, pg. 930
41 Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate aprobat e prin OMFP nr. 1.802/2014 – Editura CECCAR, București, 2015, pg. 930 –
932

42

20, 21,23
Conturi de active
imobilizate = 475
Subvenții pentru investiț ii

b) Plusurile de stocuri cumpărate:
30,31,35,36,37,
Conturi de stocuri = 60
Cheltuieli privind stocurile
( pe fiecare categorie de
stocuri)

În cazul plusurilor de stocuri privind produsele și producția în curs de execuție,
înregistrarea este de forma:
33, 34
Conturi de stocuri = 711
Venituri aferente costurilor
stocurilor de produse
Înregistrările de mai sus se fac la valoarea contabilă de intrare, egală cu costul de producție.
c) Plusurile de investiții financiare pe termen scurt:
50
Investiții pe termen scurt = 768
Alte venituri financiare

d) Plusurile constatate la inventarierea caseriei la societățile cu capital privat:
531
Casa = 7588
Alte venituri din exploatare

Pentru minusurile de inventar neimputabile, cu excepția minusurilor de casă,
înregistrările sunt de sens invers față de cele prezentate în cazul plusurilor, iar în cazul activelor
imobilizate tipul de înregistrare este:
%
28
Amortizări privind
imobilizările
(pentru amortizarea
aferent ă) = 20, 21, 23
Conturi de active imobilizate
6583
Cheltuieli privind a ctivele
cedate și alte operațiuni de
capital

Concomitent se mai înregistrează imputarea la valoarea de înlocuire la data
constatării pa gubei, incusiv TVA:

43

4282
Alte creanțe în legătură cu
personalul
SAU
461
Debitori diverși = %
7583
Venituri din vânzarea activelor și
alte operațiuni de capital
4427
TVA colectată

Pentru bunurile lipsă sau depreciate calitativ, peste normele legale, neimputabile,
constatate pe bază de inventariere, se datorează TVA. Operațiunea se reflect ă în contabilitate
prin înregistrarea:
635
Cheltuieli cu alte
impozite,taxe și
vărsăminte asimilare = 4427
TVA colectată

Dacă misiunile de inventar de natura activelor circulante sunt imputa bile,
înregistrările sunt similare cu cele e fectuate în cazul minusurilor neimputabile. Totodată, pentru
valoarea imputată se face înregistrarea:
4282
Alte creanțe în legătură
cu personalul
SAU 461
Debitori diverși = %
7588
Alte venituri din exploatare
4427
TVA colectată

Lipsurile imputabile se evaluează la valoarea de înlocuire.
Cu ocazia stabilirii diferențelor de inventar se înregistrează și stocurile finale sau
variația stocurilor în cazul metodei inventarului intermitent. Mărimea stocurilor de determină
prin inventarul fizic al acestora, iar ieșirile,prin calculul pe baza relației:

Ieșirile de
stocuri = Stocul
inițial + Intrările de stocur i – Stocul
final

B. Operații privind calculul amortizărilor
Amortizarea activelor imobilizate se calculează și se înregistrează pe baza planului de
amortizare sau a fișelor imobilizărilor amortizabile. La închiderea exercițiului financiar, cu
ocazia inventarierii generale a activelor, este normal ca valoarea de inventar să fie egală cu

44

valoarea rămasă de amortizat. Dacă valoarea de inventar este mai mică decât cea rămasă de
amortizat, diferența se regularizează astfel42:
a) Înreg istrare a unei amortizări suplimentare în cazul î n care se constată o depreciere
ireversibilă (de exemplu, imobilizăerile corporale inutilizabile propuse pentru casare):
68
Cheltuieli cu amortizările,
provizionele și ajustările
pentru deprecierea sau
pierdere de valoare = 28
Amortizări privind
imobilizările

b) Construirea unor ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale în cazul în care
se constată o dep reciere reversibilă sa u relative ca urmare a unor cauz e cum sunt:
– apariția unei deprec ieri de care nu s -a ținut seama cu ocazia amortizării;
– supraevaluarea imobilizărilor corporale cu ocazia reevaluării anterioare;
– lipsa de utilitate în momentul inventarierii ( trecute în conservare, inutilizabile
temporar) ;
– alte cauz e care determi nă ca valoare actuală să fie mai mică decât valoarea rămasă
de amortizant;
6813
Cheltuieli le de exploatare
privind ajustările pentru
depreciere imobilizărilor = 29
Ajustări pentru deprecierea sau
pierderea de valoare a
imobilizărilor

C. Operații privind ajustările pentru depreciere

Ajustările pentru depreciere vizează acele elemente de activ neamortizabile a căror
valoare de inventar la data închiderii exercițiului este mai mică decât valoarea contabilă de
intrare.Aceste diminuări de valoare au un carac ter reversibil;în consecintă, sunt regularizate la
închiderea conturilor. În acest scop se procedează astfel43:
a) În situația în care deprecierea calculate pe baza inventarului ( valoarea contabilă –
valoarea de inventar ) este superioară ajustării constituite ( soldul creditor al conturilor de
ajustări pentru depreciere), se constitue o ajustare suplimentară, iar înregistrarea de principiu
este:

42Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1.802/2014 – Editura CECCAR, București, 2015, pg. 934
43Idem 42, pg. 935

45

68
Cheltuieli cu amortizările,
provizioanele și ajustările
pentru depreciere sau pierdere
de valoare = 29, 39, 49, 59
Conturi de ajustări pentru
depreciere

b) În cazul în care deprecierea constată pe baza inventarului este inferioară ajustării
constituite, se diminuează ajustarea înregistrată cu diferența corespunzătoare, iar
înregistrarea de principiu este:

29, 39, 49 , 59
Conturi de ajustări pentru
depreciere
= 78
Venituri din provizioane și
ajustări pentru depreciere sau
pierdere de valoare

D. Operații privind reluarea provizioanelor

Provizioanele sunt datorii care au la bază obligații legele sau implicite și a căror scadență
poate fi nesigură.
La înch iderea exercițiului , provizioanele constituite efectiv se înregistreză în debitul
conturilor de cheltuieli și în creditul conturilor de provizioane. De asemenea, se analizează
provizionele constituite la finele a nului precedent și cele constituite în cursul exercițiului ,
regularizându -se astfel44:
a) Prin debitul conturilor de cheltuieli, în cazul majorării provizionului:

6812
Cheltuieli de exploatare privind
provizioanele = 15
Provizioane

b) Prin creditul conturilor de venituri, atunci când provizionul trebuie diminuat sau
anulat, respectiv acesta devine total sau parțial fără obiect:

15
Provizioane = 7812
Venituri din provizioane

44 Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1.802/2014 – Editura CECCAR, București, 2015, pg. 936

46

E. Diferențele de curs valutar

Creanțele și datoriile în monedă străină care sunt elemente monetare trebuie să figureze în
bilanțul contabil la ultimul curs de schimb din exercițiul financiar45.
1. Diferențele de curs valutar aferente creanțelor exprimate în valută, rezultatele la
închid erea exercițilui , se vor înregistra astfel :
a) În cazul diferențelor favorabile:
%
267
Creanțe imobilizate
4111
Clienții
461
Debitori diverși = 765
Venituri din diferențe de curs
valutar

b) În cazul diferențelor nefavorabile:

665
Cheltuieli din diferențe de
curs valutar = %
267
Creanțe imobilizante
4111
Clienții
461
Debitori diverși

2. Diferențe de curs valuta r aferente datoriilor în valută, constatate la închiderea
exercițiului , se vor înregistra astfel :
a) În cazul diferențelor favorabile:

%
16
Împru muturi și datorii
asimilate
401
Furnizori
462
Creditori diverși = 765
Venituri din diferențe de
curs valutar

45 Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1.802/2014 – Editura CECCAR, București, 2015,, pg. 939

47

b) În cazul diferențelor nefavorabile:

665
Cheltuieli din diferențe de
cues valutar = %
16
Împrumuturi și datorii
asimilate
401
Furnizori
462
Creditori diverși

3. Diferențe de curs valuator aferente disponibilităților în devize rezultate din
evaluarea la cursul zilei, în vigoare la î nchiderea exercițiului financiar:

a) În cazul deferențelor favorabile:
5xx
Conturi de disponibilități în devize = 765
Venituri din diferențe de
curs valutar

b) În cazul diferențelor nefavorabile:
665
Cheltuieli din diferențe de curs
valutar = 5xx
Conturi de disponibilități în
devize

F. Ajustări pentru creșterea valorii datoriilor

Pentr u elementele de natura datoriilor, diferențele de constatate în plus între valoarea
de inventar și valoarea contabilă se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor
corespunzătoare de datorii , astfel46:

6xx
Conturi de cheltuieli = 4xx
Conturi de datorii

G. Operațiuni privind delimitarea în timp a cheltuielilor și venitu rilor

Operațiunile de regularizare a cheltuielilor și a veniturilor înregistrate în avans
generează următoarele tipuri de înregistrări contabile47:

46 Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1.802/2014 – Editura CECCAR, București, 2015, pg. 941
47 Idem 46, pg. 942 -943

48

a) Cheltuielile înregistrate în avans care se repartizează pe parcursul mai multor
exerciții:
%
471
Cheltuieli înregistrate în avans
4426
TVA deductibilă = 401
Furnizori

În cazul în care cheltuielile s -au efectuat cu forte proprii, valoarea deconectată la
închiderea exercițiului financiar ca fiind aferentă exercițiilor următoare se contabilizează astfel:
471
Cheltuieli înregistrare în avans = 60, 61, 62,65,66
Conturi de cheltuieli

b) Cheltuieli constante la închiderea exercițiului ca fiind aferente exercițiului următor:

471
Cheltuieli înregistrare în avans = 60, 61, 62,65,66
Conturi de cheltuieli

c) Cota scadentă de cheltuieli preluate din exercițiul precedent:

60, 61, 62,65,66
Conturi de cheltuieli = 471
Cheltuieli înregistrare în
avans

d) Cota de cheltuieli înregistrată în cursul exercițiului direct în cotul 471 ,,Cheltuieli
înregistrare în avans” și transferată la cheltuielile exercițiului current încheiat:

60, 61, 62,65,66
Conturi de cheltuieli = 471
Cheltuieli înregistrare în
avans

e) Veniturile înregistrate în avans în conturile de regularizări și transferate asupra
exercițiului cu rent:
4111
Clienți
SAU
512
Conturi curente la bănci = 472
Venituri înregistrare în
avans

f) Venituri în registrate în avans în conturile de regularizări și transferate asupra
exercițiului current:

472 = 70, 76

49

Venituri înregistrare în
avans Conturi de venituri

g) Veniturile înregistrate în avans în conturile de venituri și transferate la închiderea
exercițiului asupra conturilor de regular izare:

70, 76
Conturi de venituri = 472
Venituri înregistrare în avans

2.3.4. Balanța de verificare după inventariere

După efectuarea inventarierii și a contabilizării regularizărilor de inventar se întocmește
o no uă balantă a conturilor. Funcția acesteia se manifestă cu precădere pentru pregătirea
informației necesare determinării rezult atului exercițiului și pentru as igurarea supo rtului
informațional necesar redactării situațiilor financiare.48
O asemenea balanță a soldurilor finale, inclusiv a conturilor de cheltuieli și venituri am
reprezentat -o în figura 2.7.

Simbol
cont Denumire cont Solduri finale
D C

Total sume
Figura 2. 7- Balanța de verificare după inventariere (simplificată)

2.3.5. Determinarea rezultatului , repartizarea profitului sau finanțarea pierderii

A. DETERMINAREA REZULTATULUI EXECIȚIULUI

Formula generală de calculal rezultatului contabil înainte de impozitare este49:

48 Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1.802/2014 – Editura CECCAR, București, 2015, pg. 946
49 Pătruț, V., Rotilă, A., – Contabilitate diagnostic financiar : fundamente teoretice și aplicații practice , Editura
Sedcom Libris, Iași , 2010 , pg. 382

50

Rezultatul
contabil
(profit sau
pierdere) = Venituri din livrarea bunurilor mobile,a bunurilor
imobiliare pentru care s -a transferat dreptul la
proprietate, servicii prestate și lucrari executate,
inclusiv câștiguri de orice natură – Cheltuieli angajate pentru
realizarea veniturilor

Din punct de vedere contabil , pentru a stabili rezultatul execițiului se procedează la
închiderea conturilor de cheltuieli și de venituri. Relații le dintre conturi apărute cu acestă ocazie
sunt50:
a. Inchiderea conturilor de cheltuieli, pentru soldurile debitoare:
121
Profit sau pierdere = 6xx
Conturi de cheltuieli

b. Inchiderea conturilor de venituri, pentru soldurile creditoare:
7xx
Conturi de venituri = 121
Profit sau pierdere

În conformitate cu normele legislative în vigoare prevazute de Legea contabilității nr.
82/1991 republicată și Ordinul 1802/2014, rezultatul definitiv al exercițiului se stabil ește la
închider ea acestuia ș i reprezintă soldul final al contului 121 -Profit sau pierdere . Profi tul sau
pierderea se stabilesc cumulat de la începutul anului .
D (+) 121 -Profit sau pierdere C (+)
Decontarea cheltuielilor –clasa 6 Încorporarea veniturilor –clasa 7
Sc=rezultat brut (profit brut)
Decontarea cheltuililor cu impozitul pe
profit (121=691)
SfC=rezultat net (profit net)
Figura 2. 8- Structura contului 121 -Profit sau pierdere (în cazul obținerii de profit )

D (+) 121 -Profit sau pierdere C (+)
Decontarea cheltuielilor –clasa 6 Încorporarea veniturilor –clasa 7
SfD=pierdere
Figura 2. 9- Structura contului 121 -Profit sau pierdere (în cazul realizării de pierdere)

Profitul se repartizeză pe destinații, după aprobarea Situațiilor financiare anuale . Pierderea
contabilă se reporteză și se acoperă din profitul anterior, din rezerve și capital social, Potrivit
Adunării generale a acționarilor sau asociaților.

50 Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individual e și situațiile
financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1.802/2014 – Editura CECCAR, București, 2015, pg. 949

51

B. IMPOZITAREA PROFITULUI

Pentru impozitarea profitului, tr ebuie pornit de la realitatea că nu în toate cazurile
principiile contabile subordonate im aginii fidele sunt convergente î n totatlitate cu principiile
impunerii fiscale. De aceea trebuie făcută distincție între rezultatul contabil și rezultatul fiscal51.

REZULTATUL FISCAL
Este diferit de REZULTATUL CONTABIL
Profitul impozabil sau pierdere
fiscală a exercițiului , stabilit potrivit
regulilor fiscale și în funcție de care
se calculează cu antumul
impozitelor exigibile Suma globală a profitului sau
pierderii exercițiului financiar ce
figurează în contul 121 -Profit sau
pierdere înainte de impozitare
Figura 2. 10-Diferența între rezultatul fiscal și rezultatul contabil52

În plan contabil, pentru impozitarea profitului se pot folosi două metode – metoda
datoriei din contul de profit și pierdere și metod a datoriei bilanțiere , în România, potrivit
reglementărilor contabile situațiil or financiare anuale, se foloseș te prima metodă. Potrivit
acesteia, rezultatul contabil reprezintă suma globală a profi tului sau pierderii exercițiului
financiar care figurează în contul 121 – Profit sau pierdere , înainte de impozitare53.
Rezultatul fiscal se calculează ca diferență între veniturile și cheltuielile înregistrate
conform reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad veniturile neimpozabile și
deducerile fiscale și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.
Efectuarea în detaliu a calculației și stabilirea formulelor contabil e pentru determinarea
rezultatului , repartizarea profitului sau finanțatea pierderii necesită parcurgerea următoarelor
etape:
Nr.
Crt. Etapa Mod de calcul al
indicatorului Înregistrarea
contabilă
(formulă contabilă)
1 Stabilirea rezultatului exercițiului Pb= Vt-Ct
Vt-Venituri totale 121=6xx

51 Ristea , M., Dumitru , C.G., Ioanăș, C., Irimescu , A., – Contabilitatea societăților comerciale , Vol. 2 , Editura
Universitară, București , 2009 ,pg. 578
52 Pătruț, V., Rotilă, A., – Contabilitate diagnostic financiar : fundamente teoretice și aplicații practice , Editura
Sedcom Libris, Iași , 2010 , pg. 383
53Ghid practic de aplicare a Reg lementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1.802/2014 – Editura CECCAR, București, 2015, pg. 954

52

Profitul brut (Pb) Ct-Cheltuieli totale 7xx=121
2 Calcularea și înregistrarea rezervelor
legale R legale=5%*Pb
Rlegale=20%*capitalul
subscris vă rsat 129=1061
3 Stabilirea impozitului pe profit (Ip) Ip=Rf* 16%
Rf=Pb+Cn -Vn-Rlegale

Cn=Cheltuieli nedeductibile
Vn=venituri neimpozabile 691=4411
121=691
4 Stabilirea profitului net (Pn) Pn=Pb -Ip

C. DISTRIBUIREA PROFITULUI EXERCIȚIULUI

După ce s -a calculat rezultatul bilanțier, se procedează la înre gistrarea operațiilor de
distrib uire a profitului. Potrivit regelementărilor în vigoare –OMFP 1802/2014, societățile
comerciale repatizeză profitul pe următoarele destinații:
a. rezerve legale;
b. alte rezerve reprezentând facilități fiscale prevă zute de lege;
c. acoperirea pierderi lor contabile din anii precedenț i;
d. constit uirea surselor proprii de finanțare pentru proiectele cofinanțate din
împrumuturi externe, precum și pentru constit uirea surselor necesare rambursării ratelor de
capital, plății dobâ nzilor, comisioanelor și a altor costuri aferente acestor î mprumuturi
externe;
e. alte repartiză ri prevazute de lege;
f. participarea salariaților la profit; societăț ile naționale , companiile naționale și
comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și regiile autonome care s -au
angajat și au stabilit prin bugetele de venituri și cheltuieli obligaț ia de participare la profit,
ca urmare a serviciilo r angajaților lor în relaț ie cu acestea, pot acorda aceste drepturi în
limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar
realizat la nivelu l agentului economic, în exercițiul financiar de referință ;
g. minimum 50% v ărsăminte la bugetul de stat sau local, în cazul regiilor
autonome, ori dividende, în cazul societăț ilor naționale , companiilor naționale și
societăț ilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat;
h. profitul nerepartizat pe destinaț iile prevazute la lit. a) – f) se repartizează la alte
rezerve și constituie sursa proprie de finanț are.
Repartizarea profitului în conformitate cu prevederile legale în vigoare se înregistrează
în contabilitate pe destinații după aprobarea situațiilor fin anciare anuale. Ast fel, suma privind

53

rezervele constituite din profitul exercițiului financiat curent , se înregistrează prin fo rmula
contabilă54:
În exercițiul N, la 31decembrie, are loc înregistrarea:

129
Repartizarea profitului = 106
Rezerve

În aceste condiții contul 121-Profit sau pierdere , este preluat în bilanț cu întregul său
sold creditor (profit) sau debitor (pierdere).Totodată, contului 121 -Profit sau pierdere , i se
asociază contul rectificativ cu sold debitor 129 – Repartizarea profitului (cu semnul minus).
Profitul contabil rămas după distribuirea la rezerve se preia la începutul exercițiului
financiar următor celui pentru care se întocmesc situațiile financiare anuale în contul 117 –
Rezultatul reportat prin formula:
În exercițiul N+1, are loc înregistrarea:

121
Profit sau pierdere
(soldul creditor din bilanț ) = %
117
Rezultatul reportat
(profitul rămas de distribuit )
129
Repartizarea profitului

Din contul 117, profitul nerepartizat preluat din contul 121 urmează să fie repartizat pe
celelalte destinații legale, aprobate de adunarea generală a acționarilor. În acestă bază, în raport
cu situațiile posibile , înregistrările sunt:
a. decontarea pierderilor contabile la rezultatul reportat, sold debitor al contului 121:

117
Rezultatul
reportat = 121
Profit sau pierdere

b. repartizarea profitului pe destinații aprobate:
117
Rezultatul
reportat = %
446
Alte impozite,taxe și vărsaminte
asimilate
457
Dividen de de plată
106

54 Ristea , M., Dumitru , C.G., Ioanăș, C., Irimescu , A., – Cont abilitatea societăților comerciale , Vol. 2 , Editura
Universitară, București , 2009 ,pg. 595

54

Rezerve
129
Repartizarea profitului

Dacă exercițiul financiar s -a încheiat cu pierdere contabilă, acestea se raportează ca sold
debitor al contului 121 (cu semnul minus). La deschiderea exercițiului financiar următor,
pierderea se transferă în debitul contului 117, reprez entând pierderea nea coperită.

2.4. Conținutul și structura situațiilor financiare anuale

Mecanismele de comunicare a informațiilor contabile se concretizează în situațiile
financiare care, pentru a fi utile, trebuie să fie întocmite și publicate anual în limita unei perioade
rezonabile, după data încheirii exercițiului financiar. Reponsabilitatea întocmirii situațiilor
financiare și pentru prezentarea informațiilor corespunzătoare revine conducerii
întreprinderii55.
Conform legislației în vigoare OMFP 1802/2014 -situațiile financiare a nuale constituie
un tot unitar, o biectivul acestora îl constituie furnizarea de informații despre poziția financiară,
performanța financiară și fluxurile de trezorerie ale unei entități, utile unei categorii largi de
utilizatori.
Elementele direct legate de evaluarea poziției financiare, reflectate prin bilanț, sunt
activele, da toriile și capitalurile proprii și elementele direct legate de evaluarea performanței
financiare, prin intermediul contului de profi t și pierdere, sunt veniturile și cheltuielile.
Situațiile financiare anuale se întocmesc în mod clar și în concordanță cu prevederile
prezentelor reglementări. Acestea trebuie să ofere o imagine fidelă a activelor, datoriilor,
poziției financiare și a pr ofitului sau pierderii entității
Dacă aplicarea prevederilor prezentelor reglementări nu este suficientă pentru a oferi o
imagine fidelă a activelor, a datoriilor, a poziției financiare și a profitului sau pierderii entității,
în notele explicative la situațiile financiare sunt furnizate informațiile suplimentare necesare
pentru respectarea cerinței respective56.
Lucrări le de completare a situațiilor financiare reprezintă, prin conținutul lor, în cea mai
mare parte operații de prelucrare și transcriere a datelor din situațiile financiare precedente și

55 Pătruț, V., Rotilă, A., – Contabilitate diagnostic financiar : fundamente teoretice și aplicații practice , Editura
Sedcom Libris, Iași , 2010 ,pg.390
56 O.M.F.Pnr.1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale
individuale și situațiil e financiare anuale consolidate , publicat în Monitorul Oficial nr.963 din 30 dec . 2014;

55

din balanța conturilor. Prin structura lor operațiile de prelucrare a datelor privind exercițiul
curent constau din selectarea, gruparea și însumarea soldurilor din balanța conturilor. Aceste
operații neces ită cunoașterea posturilor din bilanțul contabil și din contul de rezultate care
corespund conturilor din balanță57.
Principalele componente ale situațiilor financiare pe categorii de entități raportoare
(microentități, entități mici,mijlocii și mari) le -am evidențiat în tabelul nr. 1.4 din capitolul II.2
În tabelul de mai jos am centralizat structura situațiilor financiare, ținând cont de
legislația națională în vigoare și standardele internționale de raportare financiară.

Tabel 2. 2- Structura situațiilor financiare anuale
OMFP 1802/2014 IFRS –IAS 1
* bilanț;  un bilanț;
* cont de profit și pierdere;  o situație a veniturilor și cheltuielilor;
* situația modificărilor capitalului
propriu;  situație a modificărilor capitalurilor proprii
care să reflecte :
– fie toate modificările capitalurilor proprii,
– fie modificări ale capitalurilor proprii, altele decât
cele provenind din tranzacții cu acționarii care
acționează în calitatea lor de acționari;
* situația fluxurilor de trezorerie;  o situație a fluxurilor de trezorerie;
* notele explicative la situațiile
financiare anuale  note cuprinzând un rezumat al politicilor
contabile semnificative și alte note explicative.

2.4.1. Modele ale Situațiilor financiare anuale

Setul unitar de formulare care alcătuiesc Situațiile financiare anuale sunt documente
de sinteză care prezintă o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare, profitului
sau pierderii entității.
Formatul și conținutul Situațiilor financiare anuale sunt stab ilite de Ministerul
Finanțelor Publice precum și normele metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora, în
conformitate cu normele legislative.
Pentru asigurarea datelor destinate sistemului instituțional al statului, persoanele
juridice , indifere nt de forma de organizare, tipul de proprietate și de reglementările contabile

57 Riste a , M., Dumitru , C.G., Ioanăș, C., Irimescu , A., – Contabilitatea societăților comerciale , Vol. 2 , Editura
Universitară, București , 2009 , pg. 601

56

aplicate, au obligația să întocmească și să depună la unitățile teritoriale ale Ministerului
Finanțelor Publice un exemplar al Situațiilor financiare anuale. Termenul de depuner e este de
120 sau 150 de zile de la încheierea exercițiului financiar, în funcție de mărimea entității.
Persoanele juridice care nu au desfășurat activitate de la data înființării până la sfârșitul anului,
nu întocmesc Situații financiare anuale, urmând să depună o declarație pe proprie răspundere
care să cuprindă datele de identificare a societății58.
Tabel 2. 3- Structura modelelor situațiilor financiare anuale

Modelele Situațiilor financiare anuale sunt prezentate în trei variante : (tabelul 2.3)
– Situații financiare „forma lungă”,
– Situații financiare prescurtate,
– Situaț ii financiare simplificate.
Situațiile financiare anuale se întocmesc la data de 31 decembrie N, pentru un exercițiu
financiar , care de regulă corespunde cu un an calendaristic de 12 luni. Prin excepție, sunt entități
care pot opta pentru un alt exercițiu decât anul calendaristic și care întocmesc Raportări anuale
compuse din: Situația activelor, datoriilor și capitalurile proprii, Situația veniturilor și
cheltuielilor, Date informative, Situația activelor imobilizate, Situația amortizării activelor
imobilizate, Situația ajustărilor p entru depreciere .

58 OMFP nr.1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale indiv iduale
și situațiile financiare anuale consolidate , publicat în Monitorul Oficial nr.963 din 30 dec .2014 Forma Situațiilor
financiare anuale Tipul entit ății
economice Structura
Situațiilor financiare anuale Observații
Situații financiare
„forma lungă” Entități
mijlocii și
mari – Bilanț
– Cont de profit și pierdere
– Situația modifică rilor
capitalului propriu
– Situația fluxurilor de
numerar
– Note explicative Aceste documente , pot fi
însoțite de următoarele
formularele :
* Date
informative,
* Situația activelor
imobilizate,
* Situația
amortizării activelor
imobilizate,
* Situația
ajustărilor pentru
depreciere
* Declarație scrisă
de asumare a
răspunderii pentru
întocmirea acestora. Situații financiare
prescurtate Entități mici – Bilanț prescurtat
– Cont de profit și pierdere
– Note explicative
− opțional
– Situația modificărilor
capitalului propriu
– Situația fluxurilor de
numerar
Situații financiare
simplificate Microentități – Bilanț simplificat
– Cont de profit și pierdere
simplificat

57

2.4.2 . Modele de Bilanț

Bilanțul reprezintă documentul de sinteză și raportare ce prezin tă situația act ivelor și
pasivelor entității economice, prin pre zentarea activelor imobilizate și circulante,respectiv a
cheltuielilor înregistrate în avans, iar pe de altă parte situația capitalurilor proprii, respectiv a
capitalurilor permanente, sintetic cuprinde informațiile cu privire la sit uația patrimonială
respectând principiul dublei reprezen tări a patrimoniului, adică sub forma activelor și pasivelor.
Bilanțul poate fi definit ca o componentă a situațiilor financiare sau ca un procedeu specific
contabilității59.
Bilanțul, ca procedu al metodei contabilității, exprimă un model al principiului dublei
reprezentări a patri moniului, care determină echili brul static al patrimoniului, respectiv între
active și pasive.
Bilanțul , ca situație financiară anuală, constitue un instrument de cunoaștere, control și
analiză a activității unei entități, iar in formațiile pe care le cuprinde stau la baza luării deciziilor
privind activitatea curentă și de perspectivă având ast fel un puternic caracter aplicativ.
După modul de așezare a elemente lor de activ și pasiv în bilanț, teoretic există două
scheme de bază: schema bilanțului orizontal (sub formă de cont) și bilanțul vertical ( sub formă
de listă) . Conform Reglementărilor contabile armonizate cu Directivele Europene, la noi în țară
se folosește schema bilanțului vertical . El este sub forma unei liste, în care s unt evidențiate ,
mai întâi elementele de activ, urmate de elementele de pasiv. (anexa . 2)
Modelul vertical se bazează pe ecuația fundamentală:

Potrivit OMFP 1802/2014 , microentitățile și entitățile mici , în cadrul situațiilor
financiare anuale, vor întocmi bilanțul prescurtat care are următoare structură:
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
B. Active circulante
I. Stocuri
II. Creanțe
(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat
pentru fiecare element.)

59Breuer , A., Lescocni –Frumușanu, M., -Bazele contabilității , Editura Economica, București , 2013. pg . 53 Activ – Datorii = Capital propriu

58

III. Investiții pe termen scurt
IV. Casa și conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într‐o perioadă de până la un an
E. Active circulante nete/datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într‐o perioadă mai mare de un an
H. Provizioane
I. Venituri în avans
J. Capitaluri proprii
I. Capital subscris
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
V. Profitul s au pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exercițiului financiar

Societ ățile mijlocii și mari , vor întocmi bilanțul cu următoarea structură:
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare, dacă acestea
au fost achiziționate cu titlu oneros și nu trebuie prezentate la A I 5
4. Active necorporale de explorare și evaluare a resurselor minerale
5. Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziționat cu titlu oneros
6. Avansuri
II. Imobilizări corporale
1. Terenuri și construcții
2. Instalații tehnice și mașini
3. Alte instalații, utilaje și mobilier
4. Investiții imobiliare
5. Active corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale
6. Active biologice productive
7. Avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție
III. Imobilizări financiare
1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate
2. Împrumuturi acordate entităților afiliate
3. Interese de par ticipare
4. Împrumuturi acordate entităților de care entitatea este legată în virtutea intereselor de
participare
5. Investiții deținute ca imobilizări
6. Alte împrumuturi
B. Active circulante
I. Stocuri
1. Materii prime și materiale consumabile
2. Producția în curs de execuție
3. Produse finite și mărfuri
4. Avansuri
II. Creanțe
(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate
separat pentru fiecare element.)
1. Creanțe comerciale

59

2. Sume de încasat de la ent itățile afiliate
3. Sume de încasat de la entitățile de care entitatea este legată în virtutea intereselor de
participare
4. Alte creanțe
5. Capital subscris și nevărsat
III. Investiții pe termen scurt
1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate
2. Alte inv estiții pe termen scurt
IV. Casa și conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într‐o perioadă de până la un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându‐se separat împrumuturile din
emisiunea de obligați uni convertibile
2. Sume datorate instituțiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale ‐ furnizori
5. Efecte de comerț de plătit
6. Sume datorate entităților afiliate
7. Sume datorate entităților de care entitatea este legată în virtutea intereselor de
participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurările sociale
E. Active circulante nete/datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într‐o perioadă mai mare de un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându‐se separat împrumuturile din
emisiunea de obligațiuni convertibile
2. Sume datorate instituțiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii come rciale ‐ furnizori
5. Efecte de comerț de plătit
6. Sume datorate entităților afiliate
7. Sume datorate entităților de care entitatea este legată în virtutea intereselor de
participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigur ările sociale
H. Provizioane
1. Provizioane pentru litigii
2. Provizioane pentru garanții acordate clienților
3. Provizioane pentru pensii și obligații similare
4. Provizioane pentru impozite
5. Alte provizioane
I. Venituri în avans
J. Capitaluri pro prii
I. Capital subscris
1. Capital subscris vărsat
2. Capital subscris nevărsat
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
1. Rezerve legale
2. Rezerve statutare sau contractuale
3. Alte rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exercițiului financiar

60

Indiferent de modelul de bilanț care se întocmește, elementele bilanțiere de activ și pasiv
se transpun în bilanț după următoarele criterii:
– elementele de activ după natură și lichiditate;
– datoriile și capital ul propriu după natură și exigibilitate.
Lichiditatea reprezintă posibilitatea tran sformării elementelor patrimoniale în bani(în
decusul unei perioade de timpului). Cu cât termenul de transformare este mai mic, cu atât
lichiditatea este mai mare.
Exigibilitatea se referă la intervalul de timp la care o datorie va trebu i să fie achitată sau
cand elementul de pasiv se lichi dează (iese din patrimoniu ).
În schema de mai jos am evidențiat rolul bilanțului contabil.

Figura 2. 11-Rolul bilanțului contabi60

60 Breuer , A., Lescocni –Frumușanu, M., -Bazele contabilității , Editura Economica, București , 2013 , pg. 54

61

2.4.3. Modelul Contului de profit și pierdere
Contul de profit și p ierdere este situația financiară care măsoară succesul sau
performanța activității unei întreprinderi, referitoare la o perioadă dată. Acesta furnizează
investitorilor și creditorilor informații necesare previziunii valorilor, calendarului și capacității
întreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie61.
Contul de profit și pierdere evidențiază și explică într -o formă analitică rezultatele prin
prisma raportului de echilibru între cheltuieli și venituri, potrivit ecuației fundamentale :

Elementele de bază ale Contului de profit și pierdere sunt : (anexa 3):
 veniturile
 cheltuielile
 profiturile
 pierderile
Modelul Contului de profit și pierdere este sub formă de listă, pe verticală, unde sunt
prezentate mai întâi veniturile și apoi cheltuielile aranjate după natura economică sau conținut
economic. Formularele se elaborează în două variante: Cont de profit și pierdere forma lungă
pentru entitățile mici, mijlocii și mari și Cont de profit și pierdere simplificat pentru
microentități.
Structura contului de profit și pierdere forma lungă întocmit de societ ățile comerciale,
este următoarea62:
1. Cifra de afaceri netă
2. Variația stocurilor de produse finite și a producției în curs de execuție
3. Producția realizată de entitate pentru scopurile sale proprii și capitalizată
4. Alte venituri din exploatare
5. a) Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile
b) Alte cheltuieli externe
6. Cheltuieli cu personalul:
a) Salarii și indemnizații
b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii
7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și imobilizările necorporale
b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în caz ul care acestea depășesc suma ajustărilor
de valoare care sunt normale în entitatea în cauză
8. Alte cheltuieli de exploatare

61 Feleagă , L., Feleagă , N., – Contabilitate financiară – o abordare europeană și internațională, Vol. 1 , Editura
Economică, București , 2007 , pg. 84.
62OMFP nr.1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale
și situațiile financiare anuale consolidate , publicat în Monitorul Oficial nr.963 din 30 dec . 2014; Rezultatul exercițiului = Venituri – Cheltuieli

62

9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate
10. Venituri din alte investiții și împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu indicarea
distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate
11. Alte dobânzi de încasat și venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile
afiliate
12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active circulante
13. Dobânzi de plătit și cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor de plătit entităților afiliate
14. Impozitul pe profit
15. Profitul sau pierderea după impozitare
16. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
17. Profitul sau pierderea exercițiului financiar

Structura contului de profit și pierdere forma simplificată , este următoarea63:
1. cifra de afaceri netă;
2. alte venituri;
3. costul materiilor prime și al consumabilelor;
4. cheltuieli cu personalul;
5. ajustări de valoare;
6. alte cheltuieli;
7. impozite;
8. profit sau pierdere

2.4.4. Modelul Situației modificărilor capitalului propriu

Situația modificărilor capitalului propriu este un formular distinct al situațiilor
financiare anuale, în care se prezintă în mod detaliat toate variațiile capitalului propriu între
momentul de început și cel de sfârșit al exercițiului financiar . (anexa 4)
Conform legislației în vigoare, s unt obligate să întocmească situația modificărilor
capitalului propriu entități le mijlocii și mari, precum și entitățile de interes public. Aceste
entități întocmesc formularul și îl prezintă drept parte integrantă a situ ațiilor lor financiare,
pentru fiecare perioadă pentru care sunt prezentate situațiile financiare anuale.64
Modificările capitalurilor proprii ale unei entități între începutul și finalul p erioadei de
raportare reflectă creșterea sau reduc erea activul ui ne t în cursul perioadei. Ajustarea
reprezentând corectarea pe seama rezultatului reportat de erori contabile se prezintă distinct în
situația modificărilor capitalului propriu .65

63 OMFP nr.1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situații le financiare anuale individuale
și situațiile financiare anuale consolidate , publicat în Monitorul Oficial nr.963 din 30 dec .2014
64 OMFP nr.1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale
și situațiil e financiare anuale consolidate , publicat în Monitorul Oficial nr.963 din 30 dec .2014
65 Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr . 1.802/2014 – Editura CECCAR, București, 2015, pg. 960

63

Pe orizontală , calculul indicatorilor se face după formula matematică 🙁 figura 2.12)
Sold la
începutul
anului + Creșteri
total – Micșorări total = Sold la
sfarșitul anului

Pe verticală , indicatorul Total capitaluri proprii se stabilește prin î nsumarea
elementelor care compun capitalurile proprii. Calculul se face ținând cont de semnele algebrice
care revin fiecărui eleme nt.
Figura 2. 12- Extras din formularul modificărilor capitalului propriu66

2.4.5. Modelul Situației fluxurilor de trezorerie

Întocmirea acestei componente a situațiilor financiare este obligatorie pentru entitățile
mijlocii, mari și de interes public. Aceste entități întocmesc situația fluxurilor de trezorerie și
o prezintă drept parte integrantă a situațiilor lor financiare, pe ntru fiecare perioadă pentru care
sunt prezentat e situațiile financiare anuale .( Anexa 5 )
Fluxurile de trezorerie sunt intrările sau ieșirile de numerar și echivalente de numerar.
Categoriile de fluxuri pe care se face raportarea sunt : exploatare , investiții și finanțare.
Conform clasificării din OMFP 1802/2014, în cele trei categorii de fluxuri se includ:

66 Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1.802/2014 – Editura CECCAR, Bu curești, 2015, pg. 110

64

Tabel 2. 3- Clasificarea fluxurilor de trezorer ie67
Clasificare Exemple de fluxuri de trezorerie
Activitățile de exploatare

(principalele activități
producătoare de venit ale
entității) – încasările în numerar din vânzarea de bunuri și prestarea de
servicii;
– încasările în numerar provenite din redevențe, onorarii,
comisioane și alte venituri;
– plățile în numerar efectuate către furnizorii de bunuri și
prestatorii de servicii;
– plățile în numerar efectuate către și în numele angajaților;
– plățile în numerar sau restituiri ale impozitelor pe profit, cu
excepția cazului în care pot fi asociate în mod specific activităților de
investiții și de finanțare
Activitățile de investiții

(achiziționarea și cedarea
de active imobilizate și de
alte investiții) – plățile în numerar pentru dobândirea de imobilizări corporale,
necorporale și alte active imobilizate. Aceste plăți le includ și pe
acelea care se referă la costurile de dezvoltare capitalizate și la
construcția, în regie proprie, a imobilizărilor corporal e;
– încasările în numerar din vânzarea de imobilizări corporale,
necorporale și alte active imobilizate;
– plățile în numerar pentru dobândirea de instrumente de
capitaluri proprii sau de datorie ale altor entități și de interese în
asocierile în participație (altele decât plățile pentru instrumentele
considerate a fi echivalente de numerar sau pentru cele deținute în
vederea plasării sau tranzacționării);
– încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri
proprii sau de datorie ale altor entităț i și din vânzarea de interese în
asocierile în participație;
– avansurile în numerar și împrumuturile acordate altor părți;
– încasările în numerar din rambursarea avansurilor și
împrumuturilor acordate altor părți .
Activitățile de finanțare

(primire și rambursare de
capitaluri și de
împrumuturi) – încasările în numerar provenite din emisiunea de acțiuni sau
alte instrumente de capitaluri
– plățile în numerar efectuate către proprietari pentru a
dobândi sau răscumpăra acțiunile
– încasările în numerar provenite din emisiunea titlurilor de
creanță, împrumuturilor, efectelor
– comerciale, obligațiunilor, ipotecilor și a altor împrumuturi pe
termen scurt sau lung;
– rambursările în numerar ale sumelor împrumutate;
– plățile în numerar efectuate de loc atar pentru reducerea datoriei
existente aferente unui contract de leasing financiar.

O entitate trebuie să prezinte componentele de numerar și echivalente de numerar și
trebuie să prezinte o reconciliere a valorilor din situația fluxurilor sale de trezorerie cu
elementele echivalente raportate în situația poziției financiare.
Fluxurile de numerar se calculează ca și diferența între încasările și plățile perioadei.
Dacă încasările sunt mai mari decât plațile rezultă un excedent sau numerar net pozitiv , iar dacă
plățile sunt mai mari decât încasările rezultăun deficit sau numerar net negativ .

67 Istrate ,C., -Contabilitate și raportări financiare individuale și consolidate , Editura POLIROM, București, 2016,
pg. 149

65

2.4.6. Modele ale Notelor explicative

Cifrele furnizate de entități în bilanț, contul de profit și pierdere, fluxuri de trezorerie și
variația capitalurilor proprii sunt foarte utile celor care doresc să se informeze . În plus față de
datele fiecăreia din aceste componente a situațiilor financiare, firma trebuie să prezint e cu
claritate ori de câte ori este necesar, elemente precum68:
a) denumirea entității care face raportarea;
b) faptul că situațiile financiare anuale sunt proprii acesteia, și nu grupului;
c) data la care s‐au încheiat sau perioada la care se referă situațiile fina nciare anuale;
d) moneda în care sunt întocmite situațiile financiare anuale;
e) exprimarea cifrelor incluse în raportare (de exemplu, lei).
OMFP 1804/2014 stabilește ca notele explicative trebuie :
– să prezinte informații despre reglementările contabile care au stat la baza întocmirii
situațiilor financiare anuale și despre politicile contabile folosite;
– să ofere informații suplimentare care nu sunt prezentate în bilanț, contul de profit și
pierdere și, după caz, în situația modificărilor capitalurilor proprii și/sau situația fluxurilor
de numerar, dar sunt relevante pentru înțelegerea oricărora dintre acestea.
Notele explicative se prezintă sistematic. Pentru fiecare element semnificativ din situațiile
financiare anuale trebuie să existe informații aferente în no tele explicative. În notele explicative
la situațiile financiare, toate entitățile prezintă, în plus față de informațiile cerute conform altor
dispoziții ale prezentelor reglementări, informații referitoare la următoarele69:
a) politicile contabile adoptate, i nclusiv:
– bazele de evaluare aplicate diferitelor elemente;
– conformitatea politicilor contabile adoptate cu principiile contabile prevăzute de
prezentele reglementări;
– orice modificări semnificative ale politicilor contabile adoptate;
b) dacă imobilizările cor porale sunt evaluate la valori reevaluate, un tabel care să
prezinte:
– mișcările rezervei din reevaluare în cursul exercițiului financiar, cu o explicație a
tratamentului fiscal al ele mentelor pe care le conține; și

68 Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1.802/2014 – Editura CECCAR, București, 2015, pg. 111
69 OMFP nr.1802/2014 pentru aprobar ea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale
și situațiile financiare anuale consolidate , publicat în Monitorul Oficial nr.963 din 30 dec .2014

66

– valoarea contabilă care ar fi fost recuno scută în bilanț dacă imobilizările corporale nu
ar fi fost reevaluate;
c) atunci când instrumentele financiare sunt evaluate la valoarea justă:
– ipotezele semnificative care stau la baza mode lelor și tehnicilor de evaluare ;
– pentru fiecare categorie de instrumente financiare, valoarea justă, modificările de
valoare incluse direct în contul de profit și pierdere, precum și modificările incluse în
rezervele de valoare justă;
– pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivat e, informații despre aria și natura
instrumentelor, inclusiv termenii și condițiile semnificative care pot afecta valoarea,
calendarul și certitudinea fluxurilor viitoare de numerar; și
– un tabel care să prezinte mișcările recunoscute direct în capitalurile proprii, în cursul
exercițiului financiar;
d) valoarea totală a oricăror angajamente financiare, garanții sau active și datorii
contingente neincluse în bilanț, indicând natura și forma oricărei garanții reale care
a fost acordată; separat de acestea, sunt p rezentate orice angajamente privind
pensiile și entitățile afiliate sau asociate;
e) suma avansurilor și creditelor acordate membrilor organelor de administrație, de
conducere și de supraveghere, cu indicarea ratelor dobânzii, a principalelor condiții
și a oricăror sume restituite, amortizate sau la care s‐a renunțat, precum și a
angajamentelor asumate în numele acestora sub forma garanțiilor de orice fel, cu
indicarea totalului pe fiecare categorie;
f) cuantumul și natura elementelor individuale de venituri sau de cheltuieli care au o
mărime sau o incidență excepțională;
g) sumele datorate de entitate care devin exigibile după o perioadă mai mare de cinci
ani, precum și valoarea totală a datoriilor entității acoperite cu garanții reale depuse
de aceasta, cu indicare a naturii și formei garanțiilor; și
h) numărul mediu de angajați în cursul exercițiului financiar.
Notele explicative la bilanț și la contul de profit și pierdere respectă ordinea în care sunt
preze ntate elementele din bilanț și în contul de profit și pierdere. Notele explicative se prezintă
sistematic și pentru fiecare elem ent semnificativ d in situațiile financiare anuale trebuie să existe
informații aferente în notele explicative .
Conform Legii contabilității, Situațiile financiare anuale vor fi înso țite de o Declarație
scrisă, a persoanelor juridice care își asumă răspunderea pentru întocmirea acestora

67

2.4.7. Structura raportărilor contabile

Societățile comerciale au obligația să întocmească și să depună raportări contabile ,la
sfârșitul exercițiul ui financiar, indiferent de forma de organizare și prop rietate. Structura
raportărilor financiare este următoarea 70:
− Situația activelor, dator iilor și capitalurilor proprii (cod10) ,
− Situația veniturilor și cheltuielil or (cod 20) ,
− Date informative (cod 30). (Anexele 6 și 7)
Termenul limită pentru depunerea rapotărilor contabile este de 30 iunie, în fiecare an.
Documentele se depun la unitățile teritoriale a ale Ministerului Finanțelor Publice.

2.4.8. Raportul administratorilor

Raportul administratorilor se întocmește de către consiliul de administrație pentru
fiecare exercițiu, acesta conține o prezentare fidelă a dezvoltării și performanței activităților
entității și a poziției sale, precum și o descriere a principalelor riscur i și incertitudini cu care
aceasta se confruntă . Această prezentare este o analiză echilibrată și cuprinzătoare a dezvoltării
și performanței activităților entității și a poziției sale, corelată cu dimensiunea și complexitatea
activităților.71
Raportul adm inistratorilor se aprobă de consiliul de administrație și se semnează în
numele acestuia de președintele consiliului . (Anexa 8)
În măsura în care este necesar pentru a înțelege dezvoltarea, performanța sau poziția
entității, analiza cuprinde indicatori‐cheie de performanță financiari și, atunci când este cazul,
nefinanciari relevanți pentru activitățile specifice, inclusiv informații referitoare la aspecte de
mediu și de personal. În prezentarea analizei, raportul administratorilor conține, at unci când
este cazul, referiri și explicații suplimentare privind sumele raportate în situațiile financiare
anuale.72

70 ORDIN Nr. 895/2017 din 16 iunie 2017 pentru aprobarea Sistemului de raportare contabilă la 30 iunie 2017 a
operatorilor economici, precum și pentru reglementarea unor aspecte contabile.
71 Pătruț, V., Rotilă, A., – Contabilitate diagnostic financiar : fundamente teoretice și aplicații p ractice , Editura
Sedcom Libris, Iași , 2010, pg. 402
72 OMFP nr.1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale
și situațiile financiare anuale consolidate , publicat în Monitorul Oficial nr.963 din 30 d ec. 2014

68

Raportul administratorilor oferă, de asemenea, informații despre:73
− dezvoltarea previzibilă a entității;
− activitățile din domeniul cercetăr ii și dezvoltării;
− informații privind achizițiile propriilor acțiuni,
− existența de sucursale ale entității;
− în ceea ce privește utilizarea de către entitate a instrumentelor financiare, dacă sunt
semnificative pentru evaluarea activelor sale, a datoriilor , a poziției financiare și a profitului
sau pierderii

73 Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1.802/2014 – Editura C ECCAR, București, 2015, pg. 983

69

CAPITOLUL III. APROBAREA, SEMNAREA ȘI PUBLICAREA
SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE

Situațiile financiare anuale se întocmesc și se publică, potrivit legii, în moneda națională.
Situațiile financiare anuale sunt semnate de persoanele în drept, cuprinzând74:
− numele și prenumele persoanei care le‐a întocmit, înscrise în clar;
− calitatea acesteia (director economic, contabil‐șef sau altă persoană desemnată prin
decizie scrisă de administrator, persoană autorizată potrivit legii, membră a Corpului
Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România);
− numărul de înregistrare în organismul profesional, dacă este cazul.
Situațiile financiare anuale aprobate corespunzător și raportul administ ratorilor,
împreună cu opinia auditorului statutar sau a firmei de audit, respectiv raportul cenzorilor, după
caz, se publică în conformitate cu legislația în vigoare.
Dacă se publică în întregime, situațiile financiare anuale și raportul administratorilor
sunt reproduse cu forma și conținutul pe baza cărora auditorul statutar sau firma de audit și‐a
întocmit opinia. Acestea sunt însoțite de textul complet al raportului de audit.
Dacă situațiile financiare anuale nu se publică în întregime, versiunea pres curtată a
acestora, care nu este însoțită de raportul de audit75:
− menționează faptul că versiunea publicată este prescurtată;
− face trimitere la registrul la care au fost depuse, potrivit legii, sau, dacă acestea nu au
fost încă depuse, menționează acest lucru;
− menționează dacă auditorul statutar sau firma de audit a emis o opinie de audit fără
rezerve, cu rezerve ori contrară sau dacă auditorul statutar sau firma de audit nu a fost
în măsură să emită o opinie de audit;
− menționează dacă raportul de audit f ace referire la aspecte asupra cărora auditorul
statutar sau firma de audit a atras atenția prin evidențiere, fără ca opinia de audit să fie
cu rezerve.
Membrii organelor de administrație, de conducere și de supraveghere ale unei entități,
care acționeaz ă în limitele competențelor conferite de legislația națională, au responsabilitatea
colectivă de a asigura faptul că situațiile financiare anuale individuale și raportul

74 OMFP nr.1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale
și situațiile financiare anuale consolidate , publicat în Moni torul Oficial nr.963 din 30 dec. 2014;
75 Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1.802/2014 – Editura CECCAR, București, 2015, pg. 990

70

administratorilor, respectiv situațiile financiare anuale consolidate și rapoartele consolidate ale
administratorilor, sunt întocmite și se publică în conformitate cu cerințele prezentelor
reglementări.

Situații financiare
anuale aprobate + Raportul
administratorilor + Raportul de audit/
raportul cenzorilor
Se depun la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice
Figura 2. 13-Publicarea Situații lor financiare anuale

Situațiile financiare anuale ale entităților mijlocii și mari, precum și ale
societăților/companiilor naționale, societăților cu capital integral sau majoritar de stat și regiilor
autonome sunt auditate de unul sau mai mulți auditori statutari sau firme de audit.
Totodată, auditorul (auditorii) statutar(i) sau firma (firmele) de audit:
a. exprimă o opinie privind:
− consecvența raportului administratorilor cu situațiile financiare pentru același
exercițiu financiar; și
− întocmirea raportului administratorilor în conformitate cu cerințele legale
aplicabile;
b. declară dacă, pe baza cunoașterii și a înțelegerii dobândite în cur sul auditului cu privire
la entitate și la mediul acesteia, a(au) identificat informații eronate semnificative
prezentate în raportul administratorilor, indicând natura acestor informații eronate.

71

CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ PRIVIND SITUAȚIILE
FINANCIARE ANUALE

Entitatea ALFA este o unitate comercială cu amănuntul de comercicalizre a mărfurilor
textile. După forma de organizare juridică este o societate comercială cu răspu ndere limitată.
Forma de proprietate este privată .
La sfârșitul exercițiului s -a elaborat Balanța de verificare preliminară și nu s -au
constatat neconcordanțe. În urma operațiilor de inventariere s -au constatat deprecieri ale valorii
mărfurilor și nu s -au constatat diferențe cantit ative, plus sau minus de inventa r. S-au
contabilizat operațiile de regularizare privind trecerea cheltuielilor și a veniturilor în avans pe
cheltuieli și venituri curente, majorarea ajustărilor pentru deprecierea mărfurilor.S -au efectuat
operațiile privind determinarea rezultatulu i financiar sub formă de profit care a fost reportat.
În vederea elaborării și raportării Situațiilor financiare anuale , se analizează condițiile
stabile prin Ordinul nr.1802/2014 privind criteriile de departajare a entităților: total active
(4.000.000 eur o) cifra de afaceri netă ( 8.000.000 euro) , număr mediu de salariați (50). Potrivit
acestor reglementări legislative, SC. ALFA SRL se încadrează în categoria unităților care
elaborează Situații financiare anuale prescurtate cu următoarea structură :
– Bilanț p rescurtat;
– Cont de profiot și pierdere,
– Note explicative;
– Optional: Situația modificărilor capitalului popriu și/ sau Situația fluxurilor de
numerar;
– * Date informative, Situația activelor imobilizate, Situația amortizăriiactivelor
imobilizate, Situația ajustărilor pentru depreciere, Declarație scrisă.
Întocmirea Situației modificărilor capitalului propriu și a Situației fluxurilor de numerar
este opțională.
Portivit Normelor de elaborare a Situațiilor financiare anuale emise de MFP, fiecare
formular p oartă un număr de identitate ( formular 10, 20, 30, 40 ). Ținând cont și de acest aspect,
ordinea efectuării lucrărilor de întocmire a Situațiilor financiare anuale vor pargurge
următoarele etape:
Rezolvare:
Etapa 1. Întocmirea Balanței de verificare sintet ică definitivă
Etapa 2. Întocmirea Bilanțului prescurtat ( formular 10)

72

Etapa 3 . Întocmirea Contului de profit și pierdere ( formular 20)
Etapa 4 . Întocmirea documentului Date informative ( formular 30)
Etapa 5 . Întocmirea documentelor Situația activelor imobilizante,Situația amortizării
activelor imobilizate și Situația ajustărilor pentru depreciere ( formular 40)
Etapa 6 . Întocmirea Notelor explicative
Etapa 7. Întocmirea Declarației scrise

73

Rezolvarea etapei 1 : Întocmirea Balanței de verificare sintetică definitivă
Balanța de verificare sintetică definitive la 31 decembrie N
Simbol
cont Denumirea
conturilor Solduri inițiale
1 ianuarie N Rulaje cumulate
1 ian. – 31 dec. Total sume
la 31 decembrie Solduri finale
la 31 decembrie
D C D C D C D C
1012 Capital subsc. v ărsat – 4.000 – – – 4.000 – 4.000
1061 Rezerve legale – – – 800 – 800 – 800
1171 Rezultat reportat – – 2.000 22.720 2.000 22.720 – 20.720
121 Profit sau pierdere 2.000 – 4.353.480 4.379.128 4.355.480 4.379.128 – 23.648
129 Repartiz. profit – – 800 – 800 – 800 –
214 Mobilier ,ap.birotică – – 40.000 20.000 40.000 20.000 20.000 –
2814 Amortize.imob. – – 4.000 8.000 4.000 8.000 – 4.000
303 Mat.ob.inventar 11.000 – – 6.000 11.000 6.000 5.000 –
371 Marfuri 90.000 – 5.087.430 5.113.430 5.177.430 5.113.430 64.000 –
378 Dif.preț marfuri – 19.000 3.795.000 3.801.230 3.795.000 3.820.830 – 25.830
381 Ambalaje 5.000 – 3.000 6.000 8.000 6.000 2.000 –
397 Ajustări mărfuri – 2.000 – 4.000 – 6.000 – 6.000
401 Furnizori – 51.000 637.908 590.478 637.908 641.478 – 3.570
404 Furnizori imobiliz. – – – 47.600 – 47.600 – 47.600
4111 Clienții 30.000 – 1.754.340 1.500.000 1.784.340 1.500.000 284.340 –
421 Pers. -salar datorate – – 2.709.600 2.880.000 2.709.600 2.880.000 – 170.400
4311 Contr.unit.CAS – – 554.400 604.672 554.400 604.672 – 50.272
4312 Contr.pers.CAS – – 250.800 273.600 250.800 273.600 – 22.800
4313 Contr.ang.CASS – – 184.800 201.600 184.800 201.600 – 16.800
4314 Contr.pers.CASS 171.600 187.200 171.600 187.200 – 15.600
4371 Contr.unit.șomaj – – 66.000 72.000 66.000 72.000 – 6.000
4372 Contr.pers.șomaj – – 26.400 28.000 24.400 28.000 – 1.600
4411 Impozit profit – – – 4.352 – 4.352 – 4.352
4423 TVA de plată – 8.000 731.672 728.722 731.672 736.722 – 5.050

74

4426 TVA deductibilă – – 101.388 101.388 101.138 101.388 – –
4427 TVA colectată – – 830.030 830.030 830.030 830.030 – –
4428 TVA neexigibilă – 14.000 816.430 812.630 816.430 826.630 – 10.200
444 Impoz.salarii – – 316.800 845.600 316.800 345.600 – 28.800
461 Debitori diverși – – 49.980 – 49.980 – 49.980 –
462 Creditori diverși – – 19.800 21.728 19.800 21.728 – 1.928
471 Cheltuieli avans 2.000 – – 1.000 2.000 1.000 1.000 –
472 Venituri avans – 14.000 10.000 – 10.000 14.000 – 4.000
5121 Ct.bănci lei 25.000 – 3.043.000 2.997.180 3.068.000 2.997.180 70.820 –
5187 Dobânzi de încasat 1.000 – 2.000 3.000 3.000 3.000 – –
5191 Credite termen scurt – 50.000 25.000 – 25.000 50.000 – 25.000
5198 Dob.credite t.scurt – 10.000 12.000 5.000 12.000 15.000 – 3.000
5311 Casa în lei 5.000 – 3.413.430 3.414.400 3.418.430 3.414.400 4.030 –
542 Avansuri trezorerie 1.000 – – 1.000 1.000 1.000 – –
581 Viramente interne – – 1.540.000 1.540.000 1.540.000 1.540.000 – –
603 Chelt.mat.ob.inv. – – 6.000 6.000 6.000 6.000 – –
605 Chelt.energie – – 20.000 20.000 20.000 20.000 – –
607 Chelt. mărfuri – – 502.000 502.000 502.000 502.000 – –
608 Chelt. ambalaje – – 6.000 6.000 6.000 6.000 – –
622 Chelt. comision – – 21.600 21.600 21.600 21.600 – –
625 Chelt. deplasare – – 1.000 1.000 1.000 1.000 – –
641 Chelt. salarii – – 2.880.000 2.880.000 2.880.000 2.880.000 – –
6451 Chelt. CAS – – 604.800 604.800 604.800 604.800 – –
6452 Chelt.șomaj – – 72.000 72.000 72.000 72.000 – –
6453 Chelt. CASS – – 201.600 201.600 201.600 201.600 – –
6583 Chelt.ac.cedate – – 16.000 16.000 16.000 16.000 – –
6588 Alte chlt. Exploit. – – 1.000 1.000 1.000 1.000 – –
666 Chelt. dobânzi – – 5.000 5.000 5.000 5.000
6811 Chelt. amortizări – – 8.000 8.000 8.000 8.000 – –
6814 Chelt. ajustări – – 4.000 4.000 4.000 4.000 – –
691 Chelt. imp.profit – – 4.352 4.352 4.352 4.352 – –

75

706 Venit. chirii – – 36.570 36.570 36.570 36.570 – –
707 Venit.vânz.active – – 4.296.430 4.296.430 4.296.430 4.296.430 –
7583 Venit.vânz.active – – 42.000 42.000 42.000 42.000 –
766 Venit. dobânzi – – 2.000 2.000 2.000 2.000
TOTAL
GENERAL 172.000 172.000 39.283.400 39.283.400 39.455.400 39.455.400 501.970

76
Rezolvarea etapei 2: Întocmirea Bilanțului prescurtat ( formular 10)
BILAN Ț PRESCURTAT
la data de 31.12 N
Formularul 10 -lei-
Denumirea indicatorului Nr.
Rd
. Sold la:
01.01.N 31.12.N
A B 1 2
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I.Imobilizări necorporale
(ct.201+203+205+2071+208+233+234 -280-290-2933) 01 – –
II.Imobilizări corporale
(ct.211+212+213+214+223+224+231+232 -281-2931) 02 – 16.000
III.Imobilizări financiare ( ct.261+263+265+267* -296) 03 – –
ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL (rd.01+02+03) 04 16.00
B.ACTIVE CIRCULANTE
I.Stocuri
(ct.301+321+302+322+303+323+/308+328+331+332+341
+345+346+/ -348+351+354+356+357+358+361+326+/
368+371+327+/ -378+381+/ -388-391-392-393-394-395-
397-398+4091 -4428) 05 71.000 28.970
II. Creanțe
(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai
mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare
element)
(ct.267* -296*+4092+411+413+418+425 + 4282 + 431** +
437** + 4382 + 441** + 4424 + 4428** + 444** + 445 +
446** + 447** + 4482 + 4582 +451*+456**+4582+ 461 +
473** – 491-495-496 + 5187) 06 31.000 334.320
III. Investiții pe termen scurt
(ct. 501 + 505 + 506 + 508+5113+5114 – 591- 595 – 596 –
598) 07 – –
IV. Casa și conturi la bănci
(ct. 5112 + 512 + 531 + 532 + 541 + 542) 08 31.000 74.850
ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL (rd.05+06+08) 09 133.000 438.140
C.CHELTUIELI ÎN AVANS (ct. 471) 10 2.000 1.000
D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE
ÎNTR -O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN
(ct.161+162+166+167+168 –
169+269+401+403+404+405+408+419+421+423+424+42
6+427+4281+431***+437***+4381+441***+4423+4428
***+444***+446***+447***+4481+451***+453***+45
5+456***+457+4581+4 62+473***+509+5186+519) 11 119.000 355.172
E. Active circulante nete/datorii curente nete
(rd.09 +10 -11 -19 ) 12 2.000 79.968
F. Total active minus datorii curente
(rd. 04+ 12) 13 2.000 95.968

77
G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE
ÎNTR -O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN
(ct.161+162+166+167+168+169+269+401+403+404+405
+408+419+421+423+424+426+427+4281+431***+437**
*+4381+441***+4423+4428***+444***+446***+447**
*+4481+451***+453***+455+456***+4581+462+473* *
*+509+5186+519) 14 – 47.000
H.PROVIZIOANE (CT.151) 15 – –
I.VENITURI ÎN AVANS (rd.17+18+21+22) 16 16.000 4.000
1. Subvenții pentru investiții (ct. 475) 17 – –
2. Venituri înregistrate în avans
(ct. 472) – total (rd. 19 + 20) 18 14.000 4.000
Sume de reluat într -o perioadă de până la un an
(ct. 472*) 19 14.000 4.000
Sume de reluat într -o perioadă mai mare de un an
(ct. 472*) 20 – –
3. Venituri în avans aferente activelor primite prin transfer
de la clienți (ct.478) 21 – –
Fond comercial negativ (ct. 2075) 22 – –
J.CAPITAL ȘI REZERVE
I. Capital (RD.24+25+26+27) 23 4.000 4.000
1. Capital subscris vărsat (ct. 1012) 24 4.000 4.000
2. Capital subscris nevărsat (ct. 1011) 25 – –
3. Patrimoniul regiei (ct. 1015) 26 – –
4.Patrimoniul institutelor naționale de cercetare –
dezvoltare (ct.1018) 27 – –
II. Prime de capital (ct. 104) 28 – –
III. Rezerve din reevaluare (ct. 105) 29 – –
IV. Rezerve (ct. 106) 30 – 800
Acțiuni proprii (ct. 109) 31 – –
Câștiguri legate de instrumentele de capitaluri proprii (ct.
141) 32 – –
Pierderi legate de instrumentele de capitaluri proprii (ct.
149) 33 – –
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
Sold C (ct. 117) 34 – 20.720
Sold D (ct. 117) 35 – –
VI. Profitul sau pierderea exercițiului financiar
Sold C(ct. 121) 36
Sold D(ct. 121) 37 2.000 –
Repartizarea profitului (ct. 129) 38 – 800
CAPITALURI PROPRII – TOTAL (rd.23+28+29+30 –
31+32 -33+34 -35+36 -37-38) 39 2.00 48.368
Patrimoniul public (ct. 1016) 40 – –
CAPITALURI – TOTAL (rd.39+40) SAU (RD.41=13 –
14-15-17-20-21-22) 41 2.000 48.368
Suma de control F10: *)conturi de repartizat după natura elementelor respective; **) Solduri debitoare ale
conturilor respective; ***Solduri creditoare ale conturilor respective
Administrator, Întocmit,
Numele și prenumele : POPESCU ION Numele și prenumele: BRATU CORINA,
Semnătura Popescu Ion Calitatea : expert contabil
Ștampila unității Semnătura Bratu Corina,
Nr. de înregistrare în organismul professional
CECCAR 8345/2004

78
Indicații de rezolvare – Bilanț prescurtat
Pentru coloana SOLD LA 01.01 n datele au fost preluate din Bilanțul exercițiului
anterior N – 1.
Pentru coloana Sold la 31.12.N datele sunt preluate din Balanța de verificare a
exercițiului current N
Grupa A ACTIVE IMOBILIZANTE
 rd.02 Subgrupa I Imobilizări corporale = SfD 214 – SfC 2814 = 20.00 – 4.000
= 16.000
 rd. 04 ACTIVE IMOBILIZANTE -TOTAL = rd. 02 = 16.000
Grupa B. ACTIVE CIRCULANTE
 Rd.05 Subgrupa I Stocuri = SfD 303 + SfD 371 + SfD 381 – SfC 378 – SfC
397 – SfC 4428 = 5.000 + 64.000 + 2000 -25.830 – 6.000 – 10.2000 = 28.970
 Rd.06 Subgrupa II Creanțe = SfD 4111 + SfD 461 = 284.340 + 49.980 =
334.320
 Rd.08 Subgrupa IV Casa și conturi la bănci = SfD5121 + SfD 5311 = 70.820 +
4.030 = 74.850
 Rd.09 ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL = rd.05 + rd.06 + rd.08 = 28.970
+ 334.320 + 74.850 = 438.140
Grupa C. CHELTUIELI ÎN AVANS rd. 10 = SfD 471 = 1000
Grupa D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR -O PERIOADĂ DE
PÂNĂ LA UN AN rd.11 = SfC 401+ SfC 421 + SfC 4311 + SfC 4312 + SfC 4313 +
SfC 4314 + SfC 4371 + SfC 4372 + SfC 4411 + SfC 4423 + SfC 444 + SfC 462 +
+ SfC 5191 + SfC 5198 = 3.570 + 170.400 + 50.272 + 22.800 + 16.800 + 15.600 + 6.000+
+1.600 + 4.352 + 5.050 + 28.800 + 1.928 + 25.000 + 3.000 = 355.172
Grupa G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR -O PERIOADĂ MAI
MARE DE UN AN RD.14.= SfC 404 = 47.600
Grupa H. PROVIZIOANE rd. 15(ct.151) = 0
Grupa I. VENITURI ÎN AVANS rd. 16 = rd.18 = rd.19 = 4.000
 rd.19,18 Venituri în avans/ secțiunea : sume de reluat într – o perioadă de până la 1 an
= SfC 472 = 4.000
Grupa E. Active circulante nete/datorii curente nete rd. 12 =
= Grupa B Active circulante + Grupa C Cheltuieli în avans – GrupaD Datorii care trebuie plătite
într-o perioadă de până la un an – Grupa I( partial)
Venituri în avans: Secțiu nea Sume de reluat într -o perioadă de până la un an = (rd.09 + 10 -11
– 19) = 438.140 + 1.000 – 355.172 – 4.000 = 79.968

79
Grupa F. Total active minus datorii curente rd.13 = Grupa A ACTIVE IMOBILIZATE +
Grupa E ACTIVE CIRCULANTE NETYE / datorii curente net e = (rd.04 + 12) = 16.000 +
79.968 = 95.968
Grupa J. CAPITAL ȘI REZERVE
 rd.24 Capital subscris vărsat = SfC 1012 = 4.000
 rd.23 Subgrupa I Capital = rd. 24 = 4.0000
 rd.30 Subgrupa IV Rezerve = SfC 1061 = 800
 rd.34 Subgrupa V Profitul sau pierderea reportat(ă) = SfC 1171 (profit) = 20.720 =
SfC121 (profit) = 23.648
 rd.36 Subgrupa VI Profitul sau pierderea exercițiului financiar = SfC 121 (PROFIT) =
23.648
 rd.38 Repartizarea prifitului = SfD 129 = 800
 rd.39 CAPITALUIRI PROPRII – TOTAL = rd23 + rd.30 + rd.34 + rd.36 – rd.38 =
4.000 + 800 + 20.720 + 23.648 – 800 = 48.368
 rd.41 CAPITALURI – TOTAL = rd.39 = 48.368

Realizarea etapei 3: Întocmirea Contului de profit și pierdere ( formular 20)

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE
la data de 31 decembrie N

Denumirea indicatorilor Nr.
rd. Exercițiul financiar
Precedent Curent
A B 1 2
1. Cifra de afaceri netă (rd. 02 + 03 – 04 + 05 +
06) 01 58.000 4.333.000
Producția vândută
(ct. 701 + 702+ 703 + 704 + 705 + 706 + 708) 02 – 36.570
Venituri din vânzarea mărfurilor (ct. 707) 03 58.000 4.296.430
Reduceri comerciale acordate (ct. 709) 04 – –
Venituri din dobânzi înregistrate de entitățile radiate din
Registrul general și care mai au în derulare contracte de
leasing
(ct.
766*) 05 – –
Venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri
nete (ct. 7411) 06 – –
2. Venituri aferente costului producției în curs de execuție
(ct. 711 + 712)
Sold C 07

– –
Sold D 08 – –
3. Producția realizată de entitate pentru scopurile sale proprii
și capitalizată (ct. 721 +
722) 09 – –

80
4. Alte venituri din exploatare (ct. 758 + 7417 +
7815) 10 – 42.000
– din care, venituri din fondul comercial negativ 11 – –
Venituri din exploatare – TOTAL
(rd. 01 + 07 – 08 + 09 +
10) 12 58.000 4.375.000
5 a)Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile
(ct. 601 + 602 –
7412) 13 – –
Alte cheltuieli materiale (ct. 603 + 604 + 606 +
608) 14 – 12.000
b) Alte cheltuieli externe (cu energie și apă)
(ct. 605 – 7413) 15 5.000 20.000
c) Cheltuieli privind mărfurile (ct.
607) 16 43.000 502.000
Reduceri comerciale primite (ct. 609) 17 – –
6 Cheltuieli cu personalul (rd. 19 + 20 ), din care: 18 – 3.758.400
a) Salarii și indemnizații
(ct. 641 + 642 + 643 + 644 – 7414 ) 19 – 2.880.000
b) Cheltuieli cu asigurările și protecția socială
(ct. 645 – 7415) 20 – 878.400
7 a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și
necorporale (rd. 22 –
23) 21 2.000 8.000
a.1) Cheltuieli (ct. 6811 + 6813) 22 2.000 8.0000
a.2) Venituri (ct. 7813) 23 – –
b) Ajustări de valoare privind activele circulante
(rd. 25 –
26) 24 – 4.000
b.1) Cheltuieli (ct. 654 + 6814) 25 – 4.000
b.2) Venituri (ct. 754 + 7814 ) 26 – –
8 Alte cheltuieli de exploatare (rd. 28 la
31) 27 – 39.6000
8.1. Cheltuieli privind prestațiile externe
(ct. 611 + 612 + 613 + 614 + 621 + 622 + 623 + 624 + 625
+ 626 + 627 + 628 – 7416) 28 – 22.600
8.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte
asimilate (ct. 635 ) 29 – –
8.3. Alte cheltuieli (ct. 652 +
658) 30 – 17.000
Cheltuieli cu dobânzile de refinanțare înregistrate de
entitățile radiate din Registrul general și care mai au în
derulare contracte de leasing
(ct. 666*) 31 –
Ajustări privind provizioanele (rd. 33 –
34) 32 –
– Cheltuieli (ct. 6812) 33 –
– Venituri (ct. 7812) 34 –
Cheltuieli de exploatare – TOTAL
(rd. 13 la 16 – 17 + 18 + 21 + 24 + 27 + 32) 35 50.00 4.344.000
PROFITUL SAU PIERDEREA DIN EXPLOATARE:
36 8.000 31.000
– Profit (rd. 12 – 35)
– Pierdere (rd. 35 – 12) 37 – –
9 Venituri din interese de participare (ct. 7611 + 7613) 38 – –

81
– din care, veniturile obținute de la entitățile afiliate 39 – –
10 Venituri din alte investiții și împrumuturi care fac parte din
activele imobilizate (ct.
763) 40 – –
– din care, veniturile obținute de la entitățile afiliate 41 – –
11 Venituri din dobânzi (ct.
766) 42 – 2.000
– din care, veniturile obținute de la entitățile afiliate 43 – –
Alte venituri financiare (ct. 762 + 764 + 765 + 767 +
768) 44 – –
Venituri financiare – TOTAL
(rd. 38 + 40 + 42 + 44) 45 – 2.000
12 Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și
investițiile financiare deținute ca active circulante
(rd. 47 –
48) 46 – –
– Cheltuieli (ct.
686) 47 – –
– Venituri (ct.
786) 48 – –
13 Cheltuieli privind dobânzile (ct. 666* –
7418) 49 10.000 5.000
– din care, cheltuielile în relația cu entitățile afiliate 50 – –
Alte cheltuieli financiare (ct. 663 + 664 + 665 + 667 +
668) 51 – –
Cheltuieli financiare – TOTAL (rd. 46 + 49 +
51) 52 1.000 5.000
PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIAR(Ă):
53 – –
– Profit (rd. 45 – 52)
– Pierdere (rd. 52 – 45) 54 10.000 3.000
14 PROFITUL SAU PIERDEREA CURENT(Ă):
– Profit (rd. 12 + 45 – 35 – 52) 55 – 28.000
– Pierdere (rd. 35 + 52 – 12 – 45) 56 2.000 –
15 Venituri extraordinare (ct.
771) 57 – –
16 Cheltuieli extraordinare (ct.
671) 58 – –
17 PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA
EXTRAORDINARĂ:
– Profit (rd. 57 – 58) 59 – –
– Pierdere (rd. 58 – 57) 60 – –
Venituri totale (rd. 12 + 45 +
57) 61 58.000 4.377.000
Cheltuieli totale (rd. 35 + 52 +
58) 62 60.000 4.349.000
PROFITUL SAU PIERDEREA BRUT(Ă):
63 – 28.000
– Profit (rd. 61 – 62)
– Pierdere (rd. 62 – 61) 64 2.000 –
18 Impozitul pe profit (ct. 691) 65 – 4.352
19 Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
(ct. 698) 66 – –
20 PROFITUL SAU PIERDEREA NET(Ă) A
EXERCIȚIULUI FINANCIAR:

67 – 23.648
– Profit (rd. 63 – 65 – 66)

82
– Pierdere
(rd. 64 + 65 + 66);
(rd. 65 + 66 – 63) 68 2.000 –
Suma de control F 20: *) Conturile de repartizat după natura elementelor respective.

INDICAȚII DE REZOLVARE – Cont de profit și pierdere
Pentru coloana Exercițiul financiar N -1 datele au fost preluate din Contul de profit
și pierdre al exercițiului anterior N -1( se dau în enunț in col.1)
Pentru coloana Exercițiul financiar N datele au fost preluate din Balanța de verificare
a exercițiului curent N, rulajele debitoare sau creditoare:
Venituri di n expoatare (VE)
 rd.02 Producția vândută = ct.706 = 36.570
 rd.03 Venituri din vânzarea mărfurilor = ct. 707 =4.296.430
 rd. 01 Cifra de afaceri netă = rd.02 +rd.03 = 36.570 + 4.296.430 = 4.333.000
 rdf.10 Alte venituri din exploatare = ct.7583 = 42.000
 rd.12 Venituri din exploatare –TOTAL = rd.01 + 10 = 4.333.000 + 42.000 =
4.375.000

Cheltuieli de exploatare (CE)

 rd14 = Alte cheltuieli materiale = ct.603 + ct.608 = 6.000 + 6.000 = 12.000
 rd15 = Alte cheltuieli externe ( cu energia și apa) = ct. 605 = 2.00 0
 rd16= Cheltuieli privind mărfurile ct. 607 = 502.000
 rd19 = Salarii și indemnizații = ct.641 = 2.880.000
 rd20 = Cheltuieli cu asigurările și protectia socială = ct.6451 + 6452 + 6453 =
604.800 + 72.000 + 201.000 = 878.400
 rd18 = Cheltuieli cu personalul = RD.19 + 20 = 2.880.000 +878.4000 =
3.758.400
 rd22 = Cheltuieli = ct.6811 = 8.000
 rd23 = Venituri = (ct. 7813) = 0
 rd21 = Ajustări de valoare privind imobilizărilr corporale și necorporale = rd.22 –
23 = 8.000
 rd25 = Cheltuieli = ct.6814 = 4.000
 rd26 = Venituri = (ct.754 + 7814) = 0
 rd24 = Ajustări de valoare privind activele circulante = rd.25 – 26 = 4.000
 rd28 = Cheltuieli prestațiile externe = ct.622 + 625 = 21.600 + 1.000 = 22.600
 rd30 = Cheltuieli cu despăgubiri, donații și activele cedate = ct.6588 + 6588 =
16.000 + 1.00 = 17.000
 rd27 = Alte cheltuieli de exploatare = rd.28 + 30 = 22.600 + 17.000 = 39.600

83
 rd35 = Cheltuieli din exploatare –Total = rd.14 + 15 +16 +18 + 21 + 24 + 27 =
12.000 + 20.000 + 502.000 + 3.758.400 + 8.000 + 4.000 + 39.60 0 = 4.344.000

PROFIT SAU PIERDEREA DIN EXPLOATARE (PE sau pE)

 rd.36 = Profit sau pierdre din exploatare = Venituri din exploatare – Cheltuieli de
exploatare = rd.12 – rd.35 = 4.375.000 -4.344.000 = 31.000

Venituri financiare (VF)
 rd42 Venituri din dobân zi ct.766 = 2.000
 rd45. Venituri financiare – Total = rd.45 = rd.42 = 2.000
Cheltuieli financiare (CF)
 rd49 Cheltuieli privind dobânzile ct.666 = 5.000
 rd52 Cheltuieli financiare – Total = rd.52 = rd.49 = 5.000
PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIARĂ ( PF SAU Pf )
 rd54 P rofitul sau pierderea financiară = rd.52 – rd.45 = 5.000 – 2.000=3.000
(pirdere)
PROFITUL SAU PIERDEREA CURENTĂ (PC saupC)
 rd55 Profitul sau pierderea curentă = Venituri din exploatare + Venituri
financiare – Cheltuieli de exploatare – Cheltuieli financiare = rd.12+45 -35-52
= 4.375.000 + 2.000 – 4.344.000 – 5.000 = 28.000 (profit)
Venituri extraordinare (Ve)
 rd57 Venituri extraordi nare = 0
Cheltuieli extraordionare (Ce)
 rd58 Cheltuieli extraordinare = 0
PROFITUL SAU PIERDREA EXTRAORDINARĂ (P E SAU PE)
 rd57 -58 SAU 58 -57 Profitul sau pierdrea extraordinară = 0
Venituri totale (VT)
 rd61 Venituri totale = Venituri din exploatare + Veni turi financiare + venituri
extraordinare = rd.12 + rd.45 = 4.375.000 + 2.000 = 4.377.000
Cheltuieli totale (CT)
 rd62 Cheltuieli totale = cheltuieli de exploatare + Cheltuieli financiare +
Cheltuieli extraordinare = rd.35 + rd.52 = 4.3444.000 +5.000 = 4.349.000
PROFITUL SAU PIERDEREA BRUTĂ(PB SAU P)
 rd63 Profitul sau pierderea brută =Venituri totale – Cheltuieli totale = rd.61 –
rd.62 = 4.377.000 – 4.349.000 = 4.352
PROFITUL SAU PIERDREA NETĂ (PN sau p)
 rd67 Profitul sau pierderea netă = Profitul brut – impozit pe profit = rd.63 –
65 = 28.000 – 4.352 = 23.348 ( profit net)

84
Realizarea etapei 4: Întocmirea documentului DATE INFORMATIVE (formular 30)
Datele se preiau din Bilanț, Balanța de verificare, conturi sintetice și analitice.

DATE INFORMATIVE – MODEL DIDACTIC SELECTIV

Formular 30 – lei
I. Date privind rezultatul înregistrat Nr.
rd. Nr. unități Sume
A B 1 2
Unități care au înregistrat profit 01
1 23.648
Unități care au înregistrat pierdere 02 – –
II. Date privind plățile restante Nr.
rd. Total
col.
2+3
din
care Din care:
Pentru
activitatea
curentă Pentru
activitat
ea de
investiții
A B 1 2 3
Plăți restante – total (rd. 04 + 08+ 14 la 18 + 22), din care: 03 36.320 36.320 –

Furnizori restanți – total (rd. 05 la 07) din care: 04
3.570 3.570 –
– peste 30 de zile 05 – – –
– peste 90 de zile 06 – – –
– peste 1 an 07 – – –
Obligații restante față de bugetul asigurărilor sociale – total
(rd. 09 la 13), din care: 08

– – –
– contribuții pentru asigurări sociale de stat datorate de
angajatori, salariați 09

– – –

– contribuții pentru fondul asigurărilor sociale de
sănătate 10

– – –
– contribuția pentru pensia suplimentară 11 – – –
– contribuții pentru bugetul asigurărilor pentru șomaj 12

– – –
– alte datorii sociale 13 – – –
Obligații restante față de bugetele fondurilor speciale și alte
fonduri 14

– – –
Obligații restante față de alți creditori 15 – – –
Impozite și taxe neplătite la termenul stabilit la bugetul de stat 16
5.050 5.050 –
Impozite și taxe neplătite la termenul stabilit la bugetele
locale 17

– – –
Credite bancare nerambursate la scadență – total
(rd. 19 la 21), din care: 18
25.000 25.000 –
– restante după 30 de zile 19
– – –

85
Formular 30 – lei
– restante după 90 de zile 20
25.000 25.000 –
– restante după 1 an 21 – – –
Dobânzi restante 22 3.00 3.00 –
III. Număr mediu de salariați Nr.
rd. 31.12.N -1 31.12.N
A B 1 2
Număr mediu de salariați 23 1 20
Număr efectiv de salariați la sfârșitul exercițiului 24 1 21
IV. Plăți de dobânzi și redevențe Nr.
rd. Sume

A B 1
Venituri brute din dobânzi plătite de persoanele juridice
române către persoanele fizice nerezidente, din care: 25 –
– impozitul datorat la bugetul de stat 26 –
Venituri brute din dobânzi plătite de persoanele juridice
române către persoane fizice nerezidente din statele membre
ale Uniunii Europene, din care: 27 –
– impozitul datorat la bugetul de stat 27 –
Venituri din redevențe plătite de persoanele juridice române
către persoane juridice afiliate nerezidente din statele
membre ale Uniunii Europene, din care: 29 –
– impozitul datorat la bugetul de stat 30 –
Venituri brute din devidente plătite de persoane juridice
române către persoane nerezidende, din care: 33 –
– Impozit datorat la bugetul de stat 34 –
Venituri brute din redevențe plătite de persoanele juridice
române către persoane juridice afiliate nerezidente din
statele membre ale Uniunii Europene, din care: 37
-impozit datorat la bugetul de stat 38
V. Tichete de masă Nr.
rd. Sume
A B 1
Contravaloarea tichetelor de masă acordate salariaților 48 –
VI. Cheltuieli efectuate pentru activitatea de cercetare –
dezvoltare Nr.
rd. 31.12.N -1 31.12.N
A B 1 2
Cheltuieli de cercetare -dezvoltare, din care: 49 – –
– din fonduri publice 50 – –
– din fonduri private 51 – –
VII. Cheltuieli de inovare
Nr.
rd. 31.12.N -1 31.12.N

86
Formular 30 – lei
A B 1 2
Cheltuieli de inovare – total (rd. 35 la 37), din care: 52 –
– cheltuieli de inovare finalizate în cursul perioadei 53 –
– cheltuieli de inovare în curs de finalizare în cursul
perioadei 54 –
– cheltuieli de inovare abandonate în cursul perioadei 55
VIII. Alte informații Nr.
rd. 31.12.N -1 31.12.N
A B 1 2

ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,
Numele și prenumele POPESCU ION Numele și prenumele BRATU CORINA
Calitatea EXPERT CONTABIL

Semnătura Popescu Ion Semnătura Bratu Corina
Ștampila unității Nr. de înregistrare în organism profesional
______________________ CECCAR 8345/2004

Realizarea etapei 5: întocmirea documentelor Situația activelor imobilizate,
Situația amortizării activelor imobilizate și Situația ajustărilor pentru depreciere
Datele se preiau din Bilanț și Balanța de verificare.

SITUAȚIA ACTIVELOR IMOBILIZATE
la data de 31 decembrie ……..
Formular 40 – lei –

Elemente de imobilizări
Nr.
rd. Valori brute
Sold
inițial Creșteri Reduceri
Sold final
(col.5=1+2 -3) Total Din care:
dezmembrări
și casări
A B 1 2 3 4 5
Imobilizări necorporale –
Cheltuieli de constituire și
cheltuieli de dezvoltare 01 – – – – –
Alte imobilizări 02 – – – – –

87

SITUAȚIA AMORTIZĂRII ACTIVELOR IMOBILIZATE

Formular 40 -lei-
Elemente de imobilizări Nr.
rd. Sold
inițial Amortizare în
cursul anului Amortizare
aferentă
imobilizărilor
scoase din evidență Amortizare la
sfârșitul anului
(col. 9 = 6 + 7 +
8)
A B 6 7 8 9
Imobilizări necorporale
Cheltuieli de constituire și
cheltuieli de dezvoltare 13 – – – –
Alte imobilizări 14 – – – –
TOTAL (rd. 13+14) 15 – – – –
Imobilizări corporale –
Terenuri 16 – – – –
Construcții 17 – – – –
Instalații tehnice și mașini 18 – – – –
Alte instalații, utilaje și mobilier 19 – 8.000 4.000 4.000
TOTAL (rd. 16 la 19) 20 – 8.000 4.000 4.000
AMORTIZĂRI – TOTAL
(rd. 15+20) 21 – 8.000 4.000 4.000

SITUAȚIA AJUSTĂRILOR PENTRU DEPRECIERE
Avansuri și imobilizări
necorporale în curs 03 – – – – –
TOTAL (rd. 01 la 03) 04 – – – – –
Imobilizări corporale
Terenuri 05 – – – – –
Construcții 06 – – – – –
Instalații tehnice și mașini 07 – – – – –
Alte instalații, utilaje și mobilier 08 – 40.000 20.000 – 20.000
Avansuri și imobilizări corporale în
curs 09 – – – – –
TOTAL
(rd. 05 la 09) 10 – 40.000 20.000 – 20.000
Imobilizări financiare 11 – – – – –
ACTIVE IMOBILIZATE –
TOTAL (rd. 04+ 10+ 11) 12 – 40.000 20.000 – 20.000

88
Formular 40 -lei-
Elemente de imobilizări Nr.
rd. Sold inițial Ajustări
constituite în
cursul anului Ajustări
reluate la
venituri Sold final
(col.13=10+
11-12)
A B 10 11 12 13
Imobilizări necorporale
Cheltuieli de constituire și
cheltuieli de dezvoltare 22 – – – –
Alte imobilizări 23 – – – –
Avansuri și imobilizări
necorporale în curs 24 – – – –
TOTAL (rd. 22 la 24) 25 –
Imobilizări corporale
Terenuri 26 – – – –
Construcții 27 – – – –
Instalații tehnice și mașini 28 – – – –
Alte instalații, utilaje și mobilier 29 – – – –
Avansuri și imobilizări corporale
în curs 30 – – – –
TOTAL (rd. 26 la 30) 31 – – – –
Imobilizări financiare 32
AJUSTĂRI PENTRU
DEPRECIERE – TOTAL (rd.
25+31+32) 33 – – – –

ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,
Numele și prenumele POPESCU ION Numele și prenumele BRATU CORINA
Calitatea :expert contabil

Semnătura Popescu Ion Semnătura Bratu Corina
Ștampila unității Nr. de înregistrare în organism profesional
______________________ CECCAR 8345/2004

Realizarea etapei 6 Întocmirea Notelor explicative
(Note explicative numerotate de la 1 la 10)

Conform reglementărilor legislative, Notele explicative nu sunt limitatetive.
Entitățile stabilesc formatul notelor explicative,în condiția prezentării cel puțin a informațiilor
sociale prin OMFP nr.1802/2014. Pentru SC Alfa SRL optăm pentru varianta tabelară a
prezentării inform ațiilor din Notele explicative, care fac parte integrate din Situațiile financiare
simplficative.

89
Pentru completare, datele se preiau din Bilanț, Cont de profit și pierdere, Balanța de verificare,
documente contabile ale entității.
NOTA1
ACTIVE IMOBILIZANTE
Denmire
a ele –
men-
tului de
i- mobi –
lizare
Valoarea brută Ajustări de valoare
(amortizări și ajustări pentru depreciere sau
pierdere de valoare)
Sold la
începutul
exerciți –
ului
financiar Creșter i Cedări,
transferuri
și alte re –
duceri Sold la
sfârșitul
execițiului
financiar Sold la
începutul
exerciți –
ului
financiar Ajustări
înregis –
trate în
cursul
exerci –
țiului Redu –
ceri sau
reluări Sold la
sfârșitul
execițiu
lui
financiar
0 1 2 3 4 = 1+ 2
– 3 5 6 7 8 =5
+ 6 –
7 Mobil
. – 40.00
0 20.00
0 20.000 – 8.000 4.000 4.000

NOTA2
PROVIZIOANE -lei-
Denumirea
provizionului

Sold la începutul
exercițiului Transferuri Sold la sfârșitul
exercițiului în cont din cont
0 1 2 3 4 = 1 + 2 – 3
– – – – –
Observații: Nu s -au constatat situații de constituire a provizioanelor.

NOTA3
REPARTIZAREA PROFITULUI -lei-
Destinația profitului Suma
0 1
Profit net de repartizat : 23.648
– rezerva legală 800
– acoperirea pierderii contabile 2.000
– dividende etc. –
Profit nerepartizat 20.848

90 NOTA4

ANALIZA REZULTATULUI DIN EXPLOATARE -lei-

Denumirea indicatorului Exercițiul financiar
precedent curent
0 1 2
1. Cifra de afaceri netă 58.000 4.333.000
2. Costul bunurilor vândute și al serviciilor prestate (rd.3+4+5) 50.000 4.328.000
3. Cheltuielile comerciale directe 50.000 4.198.160
4. Cheltuielile comerciale indirecte – 86.560
5. Cheltuielile generale de administrație – 43.280
6. REZULTATUL BRUT AFERENT CIFREI DE
AFACERI (rd.1 –2) 8.000 5.000
7. Alte cheltuieli din exploatare ( cheltuieli privind activele cedate) – 16.000
8. Alte venituri din exploatare ( venituri din vânzarea activelor) – 42.000
9. REZULTATUL DIN EXPLOATARE (rd.6 – 7 + 8 ) 8.000 31.000

Indicații de rezolvare: .
Exercițiul N – 1 :
 rd.1 = rd.01 din formularul Contul de profit și pierdere = 58.000
 rd.3 = rd. 35 din formularul Contul de profit și pierdere și din Contabilitatea
internă de gestiune = 50.000
 rd.2 = rd.3+4+5 = 50.000
 rd.6 = rd. 36 din formularul Contul de profit și pierdere = 8.000
 rd.9 = rd.6 -7+8 = rd.36 din formularul Contul de profit și pierdere = 8.000

Exercițiul N :
 rd.1 = rd.01 din formularul Contul de profit și pierdere = 4.333.000
 rd.3 = 97 % x 4.328.000 = 4.128.160 (din Contabilitatea internă de
gestiune)
 rd.4 = 2 % x 4.328.000 = 86.260 (din Contabilitatea internă de gestiune)
 rd.5 = 1 % x 4.328.000 = 43.280 (din Contabilitatea internă de gestiune)
 rd.2 = rd.3+4+5 = 4.198.000 + 86.560 + 43.280 = 4.328.000 (datele sunt
preluate din contabilitatea internă de gestiune care se organizează în funcție
de necesitățile interne de informare ale entității) corelație: rd. 2 din Nota 4=
rd. 35 din formularul Contul de profit și pierdere minus Cheltuieli privind
activele cedate (ct.6583) = 4.344.000 – 16.000 = 4.328.000
 rd.6 = rd.1 – rd.2 = 4.333.000 – 4.328.000 = 5.000 (profit aferent cifrei de afaceri
netă)

91  rd.7 = ct. 6583 16.000
 rd.8 = ct. 7583 42.000
 rd.9 = rd.6 -7+ 8 = 31.000 = rd. 36 din formularul Contul de profit și pierdere
Observații: Formularul a fost adaptat relevanței informațiilor pentru entitatea
analizată cu specific de comerț

NOTA5
SITUAȚIA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR -lei-
Creanțe Sold la sfârșitul
exercițiului Termen de lichiditate
sub 1 an peste 1 an
Total din care : 334.320 334.320 –
Clienți 284.340 284.340 –
Debitori 49.980 49.980 –

-lei-
Datorii Sold la sfârșitul
exercițiului Termen de exigibilitate
sub 1 an 1–5 ani Peste 5 ani
Total din care : 402.772 355.172 47.600 –
Furnizori 3.570 3.570 – –
Salarii datorate 170.400 170.400 – –
CAS 73.072 73.072 – –
CASS 32.400 32.400 – –
Contribuție fond șomaj 7.600 7.600 – –
Impozit pe salarii 28.800 28.800 – –
Impozit pe profit 4.352 4.352 – –
TVA de plată 5.050 5.050 – –
Creditori diverși 1.928 1.928 – –
Credite pe termen scurt 25.000 25.000 – –
Dobânzi credite termen scurt 3.000 3.000 – –
Furnizori de imobilizări 47.600 – 47.600 –

Indicații de rezolvare : Datele sunt preluate din Bilanț și Balanța de verificare . Corelații :
 coloana Termen de exigibilitate sub 1 an = grupa D (Bilanț)=355.172

 coloana Termen de exigibilitate 1 – 5 ani = grupa G (Bilanț)= 47.600
 rândul TOTAL datorii din coloana Sold la sfârșitul exercițiului =
= grupa D (Bilanț) + grupa G (Bilanț) = 355.172 + 47.600 = 402.772

NOTA6
PRINCIPII , POLITICI ȘI METODE CONTABILE
Situațiile financiare anuale au fost realizate în conformitate cu Ordinul

92 nr. 1802 din 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Directivele
Europene și a Normelor MFP privind elaborarea Siuațiilor financiare anuale. S -au respectat
principiile contabile generale . Imobilizările sunt evaluate la cost istoric. Mărfurile sunt
evidențiate în contabilitate la preț de vânzare cu amănuntul și s -a folosit metoda de
contabilizare inventarul permanent. Evidența analitică a mărfurilor s -a realizat global –
valoric. Stocurile a u fost evaluate la ieșire prin metoda identificării specifice. Valorile
prezentate în Situațiile financiare sunt comparabile. Nu s -au constatat abateri de la
principiile și politicile contabile.

NOTA7
PARTICIPAȚII ȘI SURSE DE FINANȚARE
După forma juridică entitatea „Alfa” este societate comercială cu răspundere
limitată (SRL). Capitalul social are nivelul valoric de 4.000 lei și este integral vărsat. Este
format din 400 părți sociale cu valoarea unitară 10 lei, repartizate în mod egal pe trei
asociați.

NOTA8
INFORMAȚII PRIVIND SALARIAȚII, ADMINISTRATORII ȘI
DIRECTORII

Societatea „Alfa” are 20 de salariați încadrați la magazinul cu amănuntul pentru
desfacerea produselor textile. Categoriile de personal comercial încadrat sunt: director
comercial 1 persoană, șefi de vânzări 2 persoane, secretar comercial 1 persoană, vânzători 16
persoane. Administratorul este numit din rândul asociaților și primește indemnizație pentru
supravegherea și administrarea patrimoniului entității. Directorul magazinului organizează și
conduce activitatea de comercializare a mărfurilor și i se acordă indemnizație de conducere.
Salariile sunt stabilite prin negociere în conformitate cu reglementările stipulat e în contractele
de muncă. Drepturile salariale neplătite sunt aferente lunii decembrie și vor fi achitate în luna
ianuarie. Contribuțiile fiscale și sociale aferente salariilor sunt calculate în conformitate cu
legislația în vigoare. Nu s-au acordat credi te membrilor organelor de administrație și nu s-au
constituit fonduri pentru pensii private.

93 NOTA9
EXEMPLE DE CALCUL ȘI ANALIZĂ A PRINCIPALILOR INDICATORI
ECONOMICO – FINANCIARI
Pe baza datelor preluate din Bilanț, Contul de profit și pierdere se calculează
următorii indicatori economico -financiari, care interpretează informația contabilă din
Situațiile financiare anuale.
a) INDICATORI DE LICHIDITATE
𝐿𝑖𝑐ℎ𝑖𝑑𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡 ă=𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒
Indicații : Datele sunt preluate din Bi lanț rd. 09 și 11.
Lichiditatea curentă = 438.140 : 355.172 = 1,23
Concluzii : Indicatorul se îndepărtează de valoarea 2 recomandată de regulile derivate din
logica analizei economice. Nivelul indicatorului de 1,23 arată că entitatea nu oferă garanția
acoperirii datoriilor curente din activele curente.

𝐿𝑖𝑐ℎ𝑖𝑑𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑖𝑚𝑒𝑑𝑖𝑎𝑡 ă=𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑢𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒 – 𝑆𝑡𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖 𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒

Indicații : Datele sunt preluate din Bilanț rd. 09, 05 și 11.
Lichiditatea imediată ( indicatorul test acid ) = (438.140 – 28.970) : 355.172 = 409.170 :
355.172 = 1,15
Concluzii : Indicatorul are valoarea mai mare decât valoarea recomandată 1 și arată că
entitatea nu are diflcultăți în achitarea datoriilor scadente.
b) INDICATORI DE RISC
𝐺𝑟𝑎𝑑𝑢𝑙 𝑑𝑒 î𝑛𝑑𝑎𝑡𝑜𝑟𝑎𝑟𝑒 =𝐶𝑟𝑒𝑑𝑖𝑡𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢×100
Indicații : Datele sunt preluate din Balanța de verificare SfC 5191 și Bilanț rd.39. Gradu l de
îndatorare = (25.000 : 48.368) x 100 = 51,69 %
Concluzii : Indicatorul are valoarea de 51,69 % față de 40 % cât ar fi valoarea maximă
recomandată și arată că există riscul de incertitudine și nesiguranță în obținerea de rezultate
economice optime.

94
𝐼𝑛𝑑𝑖𝑐𝑎𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑝𝑟𝑖𝑣𝑖𝑛𝑑 𝑎𝑐𝑜𝑝𝑒𝑟𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑜𝑏â𝑛𝑧𝑖𝑙𝑜𝑟 =𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 î𝑛𝑎𝑖𝑛𝑡𝑒𝑎 𝑝𝑙ăț𝑖𝑖 𝑑𝑜𝑏â𝑛𝑧𝑖𝑖 ș𝑖 𝑎 𝑖𝑚𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑝𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡
𝐶ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑒𝑙𝑖 𝑐𝑢 𝑑𝑜𝑏â𝑛𝑑𝑎

Indicații : Datele sunt preluate d in Contul de profit și pierdere rd. 63 și Balanța de verificare
cont 666.
Indicatorul privind acoperirea dobânzilor = 28.000 : 5.000 = 5,6 ori
Concluzii : Indicatorul are valoarea mai mare de 1 și arată că entitatea nu are difilcutăți în
achitarea datorii lor scadente din dobânzi.

c) INDICATORI DE ACTIVITATE ( INDICATORI DE RISC )

𝑉𝑖𝑡𝑒𝑧𝑎 𝑑𝑒 𝑟𝑜𝑡𝑎 ț𝑖𝑒 𝑎 𝑠𝑡𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 =𝐶𝑜𝑠𝑡𝑢𝑙 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟
𝑆𝑡𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢

Indicații : Datele sunt preluate din Nota explicativă nr.4 rd.2 și Bilanț rd. 05. Stocul mediu
= (Stoc la începutul perioadei + Stoc la sfârșitul perioadei) : 2 =
= ( 71.000 + 28.970 ) : 2 = 99.970 : 2 = 49.985
Viteza de rotație a stocurilor = 4.328.000 : 49.985 = 87 ori
Concluzii : Indicatorul arată că stocul a fost rula t de 87 ori în cursul exercițiului și se
apreciază că este o viteză optimă î n raport cu volumul vânzărilor.

𝑁𝑢𝑚 ă𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑧𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑠𝑡𝑜𝑐𝑎𝑟𝑒 =𝑆𝑡𝑜𝑐 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢
𝐶𝑜𝑠𝑡𝑢𝑙 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟×365

Indicații : Calculul indicatorului se face pe baza acelorași date ca și la indicatorul precedent,
cu diferența că raportul este invers iar rezultatul raportului se înmulțește cu 365. Numărul
de zile de stocare = ( 49.985 : 4.328.000 ) x 365 = 4,22 zile. Concluzii : Indicatorul arată că
durata de st ocare este mică, ceea ce pre supune o aprovizionare ritmică.

𝑉𝑖𝑡𝑒𝑧𝑎 𝑑𝑒 𝑟𝑜𝑡𝑎 ț𝑖𝑒 𝑎 𝑑𝑒𝑏𝑖𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟 −𝑐𝑙𝑖𝑒𝑛 ț𝑖=𝑆𝑜𝑙𝑑 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 𝑐𝑙𝑖𝑒𝑛 ț𝑖
𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖×365

Indicații : Datele sunt preluate din Balanța de verificare cont 4111 și Cont de profit
și pierdere rd.01.

95 Sold mediu clienți = (Sold clienți la începutul perioadei + Sold clienți la sfârșitul perioadei)
: 2 = (30.000 + 284.340) : 2 = 314.340 : 2 = 157.170
Viteza de rotație a debitelor – clienți = ( 157.170 : 4.333.000 ) x 365 = 13 zile Concluzii :
Nivelul indicatorului de 12 zile, arată că acesta este numărul de zile până la care clienții își
achită datoriile față de entitatea noastră. Se apreciază ca fiind un număr mic de zile și indică
creanțe care se pot încasa într -un termen scurt.

𝑉𝑖𝑡𝑒𝑧𝑎 𝑑𝑒 𝑟𝑜𝑡𝑎 ț𝑖𝑒 𝑎 𝑑𝑒𝑏𝑖𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟 −𝑓𝑢𝑟𝑛𝑖𝑧𝑜𝑟𝑖 =𝑆𝑜𝑙𝑑 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 𝑓𝑢𝑟𝑛𝑖𝑧𝑜𝑟𝑖
𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖×365

Indicații : Datele sunt preluate din Balanța de verificare cont 401 și Con t de profit și
pierdere rd.01.
Sold mediu furnizori = (Sold furnizori la începutul perioadei + Sold furnizori la sfârșitul
perioadei) : 2 = (51.000 + 3.570) : 2 = 54.570 : 2 = 27.285
Viteza de rotație a creditelor – furnizori = ( 27.285 : 4.333.000 ) x 365 = 2,3 zile Concluzii
: Nivelul indicatorului de 2,3 zile, arată că acesta este numărul de zile de creditare pe care
entitatea îl obține de la furnizorii săi. Se apreciază ca fiind un număr mic de zile și arată că
entitatea folosește creditul comercial pen tru o perioadă mai scurtă.

𝑉𝑖𝑡𝑒𝑧𝑎 𝑑𝑒 𝑟𝑜𝑡𝑎 ț𝑖𝑒 𝑎 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒𝑙𝑜𝑟 =𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒

Indicații : Datele sunt preluate din Contul de profit și pierdere rd.01 și Bilanț rd.04
Viteza de rotație a activelor imobilizate = 4.333.000 : 16.000 = 270.813
Concluzii : Nivelul indicatorului arată în ce proporție volumul cifrei de afaceri este generată
de volumul activelor imobilizate. Proporția este foarte mare și arată că entitatea își
desfășoară activitatea cu un v olum redus de active imobilizate.

𝑉𝑖𝑡𝑒𝑧𝑎 𝑑𝑒 𝑟𝑜𝑡𝑎 ț𝑖𝑒 𝑎 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒 =𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒

Viteza de rotație a activelor totale = 4.333.000 : 454.140 = 9,54
Indicații : Datele sunt prelua te din Contul de profit și pierdere rd.01 și Bilanț rd.04

96 + rd.09 = 16.000 + 438.140 = 454.140
Concluzii : Nivelul indicatorului arată în ce proporție volumul cifrei de afaceri este generată
de volumul total al activelor sau ponderea cifrei de afaceri în t otalul activelor. Se apreciază
că nivelul indicatorului este bun, arată că la 1 leu active totale se obțin aproximativ 10 lei
venituri aferente cifrei de afaceri.

d) INDICATORI DE PROFITABILITATE

𝑅𝑒𝑛𝑡𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑐𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑎𝑛𝑔𝑎𝑗𝑎𝑡 =𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 î𝑛𝑎𝑖𝑛𝑡𝑒𝑎 𝑝𝑙ăț𝑖𝑖 𝑑𝑜𝑏 â𝑛𝑧𝑖𝑖 ș𝑖 𝑎 𝑖𝑚𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑛𝑔𝑎𝑗𝑎𝑡

Rentabilitatea capitalului angajat = 28.000 : 90.968 = 0,31
Indicații : Datele sunt preluate din Contul de profit și pierdere rd.63 cu valoarea de și Bilanț
rd.41 + rd. 14 = 43.368 + 47.600 = 90.968.
Concluzii : Nivelul indicatorului arată profitul pe care îl obține entitatea din banii investiți
în afacere. Capitalul angajat se referă capitalul propriu plus datoriile pe termen lung. Se
apreciază că rezultatul indicatorului este satisfăcător, indicând că la 1 leu capital ang ajat
se obține 0,31 lei profit.

𝑀𝑎𝑟𝑗𝑎 𝑏𝑟𝑢𝑡 ă 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖=𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑏𝑟𝑢𝑡 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖
𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖×100

Indicații : Datele sunt preluate din Contul de profit și pierdere rd.36 și rd.01. Marja
brută din vânzări = ( 31.000 : 4.333.000 ) x 100 = 0,72 %
Concluzii : Indicatorul ne arată procentul de profit brut din vânzări care revine cifrei de
afaceri. Procentul de 0,72 % arată că la 100 lei vânzări se obține 0,72 lei profit. Se apreciază
că este un procent redus, ceea ce indică că în perioada următoare entitatea trebuie să își
organizeze în așa fel activitatea încât să își optimizeze profitul din vânzări.

NOTA 10
ALTE INFORMAȚII

Societatea comercială „Alfa” SRL are ca și obiect de activitate comerțul cu

97 amănuntul al produselor textile. Activitatea se desfășoară într -un magazin specializat situat
în localitatea Pitești , strada Florilor nr.1. La această adresă funcționează și sediul oficial.
Piața principală de desfacere o reprezintă în principal zona cartierului în care este amplasat
magazinul. Situațiile financiare anuale raportate se referă la exer cițiul N. Moneda în care s –
au întocmit Situațiile financiare anuale este lei, la fel ca și exprimarea cifrelor incluse în
raportare.
Se menționează faptul că Situațiile financiare anuale au fost întocmite în conformitate cu
Legea contabilității nr.82/1991, republicată și cu prevederile Ordin lui nr. 1802 din 2014
pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene.

Administrator, Întocmit,
Numele și prenumele Numele și prenumele (calitatea)
Popescu Ion Bratu Corina , expert contabil

Semnătura, Semnătura,
Popescu Ion Bratu Corina

Ștampila unității, Număr de înregistrare la organismul
………………………………. profesional CECCAR 8345/2004

Realizarea etapei 7 – Întocmirea Declarației scrise

DECLARAȚIE SCRISĂ
SC „Alfa”SRL își asumă răspunderea pentru întocmirea Situațiilor financiare anuale
raportate și confirmă că :
a. Politicile contabile utilizate la întocmirea Situațiilor financiare anuale sunt în
conformitate cu reglementările contabile aplicabile.
b. Situațiile f inanciare anuale oferă o imagine fidelă a poziției financiare, performanței
financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată.
c. SC „Alfa” SRL își desfășoară activitatea în condiții de continuitate.

Administrator, Semnătura, Ștampila unității,
Numele și prenumele Popescu Ion
Popescu Ion

98 Bibliografie I
1. Pătruț , V., Rotilă ,A., – Contabilitate și diagnostic financiar –fundamente teoretice
și aplicații practice , Editura Sedcom Libris, Iași, 2010
2. Breuer , A., Lescocni –Frumușanu, M., -Bazele contabilității , Editura Economica,
București , 2013.
3. Feleagă , L., Feleagă , N., – Contabilitate financiară – o abordare europeană și
internațională, Vol. 1, Editura Economică, București , 2007
4. Feleagă , L., Feleagă , N., – Contabilitate financiară – o abordare europeană și
internațională, Vol. 2, Editura Economică, București , 2007
5. Ristea , M., Dumitru , C.G., Ioanăș, C., Irimescu , A., – Contabilitatea societăților
comerciale , Vol. 1, Editura Universitară, București , 2009
6. Ristea , M., Dumitru , C.G., Ioanăș, C., Irimescu , A., – Contabilitatea societăților
comerciale , Vol. 2 , Editura Universitară, București , 2009
7. Călin O., Ristea M. – Bazele contabilității , Ed. Didactică și Pedagogică, București.
2003,
8. Greceanu -Cocoș, V.,- Contabilitatea aplicată a întreprinderilor și
microîntreprinderilor , Editura Universitară, București , 2014
9. Colectiv RENTROP & STRATON – Cartea verde a contabilității 2016 , Editura
RENTROP & STRATON, București , 2016.
10. Paliu Popa , L., Ecobici , N., – Contabilitate financiară aplicată – Ghid contabil ,
Editura Universitaria, Craiova, 2010
11. Pătruț, V., Rotilă, A., – Contabilitate diagnostic financiar : fundamente teoretice și
aplicaț ii practice , Editura Sedcom Libris, Iași , 2010
12. Horomnea , E., Bududan , D., Georgescu , I.,Tabără , N., Bețianu , L., -Bazele
contabilității/ Concepte. Modele. Aplicații. Editura Sedcom Libris, Iași, 2006
13. Istrate ,C., -Contabilitate și raportări financiare individuale și consolidate , Editura
POLIROM, București, 2016,
14. *** OMFP 166/2 017-privind principalele aspecte legate de întocmirea și depunderea
situaților financiare anuale
15. ***Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.1802/2014 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situații le
financiare anuale consolidate , publicat în Monitorul Oficial nr.963 din 30 decembrie
2014;

99 16. ***, Legea Contabilității nr.82/1991, republicată în Monitorul Oficial nr.454 din 18
iunie 2008, cu modificările și completările ulterioare.
17. ***Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabile privind situațiile financiare
anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr.
1.802/2014 – Editura CECCAR, București, 2015, pg. 917
18. ***Ordinul nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și
efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii
19. ***ORDIN Nr. 895/2017 din 16 iunie 2017 pentru aprobarea Sistemului de raportare
contabilă la 30 iunie 2017 a operatorilor economici, pre cum și pentru reglementarea
unor aspecte contabile

100 PARTEA II. EVALUAREA – COMPONENTĂ ESENȚIALĂ A
PROCESULUI INSTRUCTIV -EDUCATIV

Capitolul V. Sistemul de evaluare în învățământ

Evaluarea reprezintă, alături de predare și învățare, o compon entă operațională
fundamentală a procesului de învățământ. Ea constituie elementul reglator și autoreglator, de
conexiune inversă, prin sistemul de învățământ privit ca sistem cibernetic. În perspectiva
corelațiilor sistemice dintre predare -învățare -evalua re, evaluarea ne informează despre
eficiența strategiilor și metodelor, de predare -învățare dar în același timp asupra corectitudinii
stabilirii obiectivelor operaționale și a măsurii în care acestea se regăsesc in rezultatele
școlare76.
În România, după 1980, reforma curriculară a cunoscut mai multe etape de desfășurare
și sistematizare. Conceptul central, cel de curriculum național a devenit activ și operațional
începând cu 1997, când conceptorii de curriculum și -au concentrat eforturile de a ridica
gradurile de coerență în implementarea deciziilor de politică educațională vânzând schimbări
pe termen scurt, mediu și lung.
Teoria evaluării – reprezintă un sistem de concepții, principii și tehnici referitoare la
măsurarea și aprecierea rezultatelor școlare și a procesului de învățământ în ansamblul său.
Evaluarea reprezintă o acțiune managerială proprie sistemelor socioumane care
solicită raportarea rezultatelor obținute, într -o anumită activitate la un ansamblu de criterii
specifice dom eniului în vederea luării unei decizii optime.77
5.1 Evaluarea – Delimitări conceptuale
Conceptul de curriculum are o îndelungată tradiție în spațiul educațional
internațional, fiind unul dintre cele mai controversate concepte ale pedagogiei. Conceptul
fiind vehiculat cu perseverență în spațiul românesc al școlii de mai puțin de două decenii (deși
a mai fost menționat în lucrări de specialitate traduse în limba română), de unde și
inconstastanța în definirea și utilizarea sa.

76 Panțuru, S., Păcurar, D., – Curs de pedagogie, partea a II -a, Universitatea Transilvania Braș ov, Brașov 1997
77 Cristea ., S.,- Dicționar de termeni pedagogici , Editura didactică și pedagogică , R.A, Bucureșt i, 1998 ,pg.43

101 În sens larg curriculum reprez intă întreaga experiență de învățare dobândită în
contexte educaționale formale, nonformale și informale. În sens restrâns curriculum cuprinde
conținuturile învățării concretizate în planuri de învățământ, programe, manuale.
Ralph W. Tyler (1949,citat de Franklin,1987) în Basic Principles of Curriculum and
Instruction, prezintă răspunsuri la următoarele întrebări:
− Ce obiective trebuie să realizeze școala?
− Ce experiențe educaționale trebuie să fie oferite pentru a atingerea obiectivelor?
− Cum trebuie să fie organizate aceste experiențe?
− Cum putem ști dacă aceste obiective au fost atinse?
Abordarea din acest punct de vedere indică structura și componentele curriculumului:
finalitățile educaționale, conținuturile, strategiile și metodele de predare -învățare, strategiile
și metodele de evaluare.
Componentele curriculumului sunt într -o strânsă interdependență și trebuie abordate
strânsă legătură între ele, evaluarea cu finalitățile educaționale, conținuturile și strategiile de
predare -învățare, la care s -ar put ea adăuga – potrivit unor pedagogi – mijloacele de învățământ
și timpul școlar.
Orice modificare la nivelul uneia dintre componentele curriculumului, va genera în
mod logic, trasformări nivelul celorlalte elemente. Profesorul nu poate selecta conținuturi care
să nu se afle în concordanță cu finalitățile educaționale, după cum nu poate utiliza strategii
didactice neadecvate conținuturilor, sau nu poate evalua conținuturi nevehiculate în timpul
demersului didactic.

102
Figura 5. 1- Logica procesului didactic

Curriculumul Național cuprinde două segmente : curriculumul nucleu și curriculumul
la decizia școlii, care se află într -o relație de interdependență; ponderea (inclusiv ca număr de
ore) a curriculumului la decizia școlii crește odată cu vârsta elevilor, respectând astfel ritmul
de dezvoltare psiho -socială a acestora.
Curriculum nucleu (CN) se referă la t runchiul comun și reprezintă numărul minim de
ore de la fiecare disciplină obligatorie prevăzut în planul de învățământ, care constituie unicul
sistem de referință pentru toate tipurile de evaluare externă școlii și care va fi consemnat la
nivelul standard elor de performanță.
Curriculum la decizia școlii (CDȘ) cuprinde ansamblul proceselor educative și a
experiențelor de învățare pe care școala le propune elevilor săi. Se concretizeză în curriculum
nucleu aprofundat, curriculum extins, curriculum elaborat în școală. Numărul de ore destinat
curriculumului la decizia școlii acoperă numărul maxim de ore prevăzut în plaja orară a unei
discipline.
Curriculum nucleu aprofundat presupune realizarea obiectivelor și însușirea
conținuturilor obligatorii din programa disciplinei, prin diversificarea și adaptarea activităților
de învățare, până la acoperirea numărului maxim de ore din plaja orară a disciplinei respective
prevăzut în planul cadru.

103 Curriculum extins se referă la parcurgerea în întregime a programei, atâ t a
conținuturilor obligatorii, cât și a celor cu asterics, extinzându -se astfel oferta de învățare
(cunoștințe, capacități, atitudini etc.), până la acoperirea numărului maxim de ore din plaja
orară a disciplinelor respective.
Curriculum elaborat în școa lă permite organizarea de activități opționale pe care le
concepe școala sau pe care le alege din oferta elaborată și propusă de către autoritățile
educaționale.
Proiectarea curriculum -ului la decizia școlii se realizează în acord cu resursele umane
și ma teriale din școală, interesele și aptitudinile elevilor, opțiunile și necesitățile comunității
locale.
Reforma curriculară din sistemul educațional românesc n -a fost nici consecventă, nici
lipsită de sincope, produsele curriculare (planul cadru, programa școlară, manualele
alternative și metodici speciale etc.) ilustrează structura curriculumului prin precizarea
finalităților educaționale (obiective cadru și de referință, respectiv competențe generale și
specifice), menționarea conținuturilor, a exemplelor de activități de învățare, precum și
sugestiilor privind strategiile didactice și de evaluare.
Programa școlară este parte integrantă a Curriculumului Național, care configurează
conținutul procesului didactic la o disciplină iar elaborarea sa este orien tată în pricipal de
principiul centrării pe elev, prin rolul reglator asociat obiectivelor, respectiv competențelor.
Programa școlară este documentul de la care se pornește în proiectarea didcatică având
valoare instrumentală și operațională. Acest documen t școlar detaliază oferta educațională
corespunzătoare. Structura programelor școlare include obiective cadru și de referință
(respectiv competențe generale și specifice), conținuturi și exemple de activități de învățare
(corelate cu obiectivele), sugesti i metodologice și de evaluare a rezultatelor elevilor precum
și standarde curriculare de performanță pentru elevi (nivel minim, mediu, maxim).
Obiectivele cadru se caracterizează printr -un nivel înalt de generalitate și
complexitate, vizând formarea unor capacități și atitudini specifice unei discipine, realizabile
de-a lungul mai multor ani de studiu.
Obiectivele de referință vizează progresul în achiziția de cunoștințe, formarea de
capacități și atitudini etc. specifice unei discipline, pe parcursul unui an de studiu.
Cele două categorii de obiective definite anterior au fost delimitate în contextul
reformei curriculare românești și nu se substituie nici finalităților educaționale cu caracter

104 mai general (scopurile și obiectivele pe cicluri curriculare ), nici obiectivelor operaționale, ca
expresie a intenționalității didactice într -o lecție.
Alături de obiective, în calitate de finalități de nivel intermediar, în programele
școlare sunt utilizate și alte tipuri de achiziții traduse în competențe , care constituie sistemul
de referință pentru procesul educațional la nivelul ciclului liceal.
Competențele reprezintă ansambluri integrate de cunoștințe, capacități și abilități de
aplicare, operare și transfer al achizițiilor, care permit desfășurarea cu succ es a unei activități,
rezolvarea eficientă a unei probleme sau a unei situații.
Competențele întrebuințează, integrează și mobilizează cunoștințe, resurse cognitive,
dar și afective și contextuale adegvate pentru a trata cu succes o situație, însă nu se c onfundă
cu aceste resurse. Competențele cresc valoarea utilizării resurselor, pentru că le ordonează, le
pun în relație astfel încât ele să se completeze și să se valorizeze reciproc, le structurează într –
un sistem mai bogat decât simpla lor reunire aditiv ă.
Competențele specifice se definesc la nivelul unei discipline de studiu și ghidează
activitățile didactice dintr -un an școlar, fiind derivate din competențele generale și asociate
cu anumite unități de conținut . Corelația între competențele specifice și unitățile de conținut
are în vedere posibilitatea ca orice competență specifică să poată fi atinsă prin diferite unități
de conținut, neexistând o corespondență biunivocă între acestea. Pe baza competențelor
specifice, se formulează competențele derivat e, care vor fi vizate în cadrul activității
educaționale.
Competențele generale se definesc la nivelul unei discipline de studiu și se formează
pe durata unui ciclu de învățământ, având rolul de a orienta demersul didactic către achizițiile
finale dobândit e de elev prin învățare. Ca și obiectivele cadru, ele se caracterizează printr -un
nivel ridicat de generalitate și complexitate.
Exemplele de activități de învățare însoțesc elementele de conținut din programă și
sugerează modalități concrete de organizar e a proceselor de predare -învățare, pornind de la
experiența elevului.
Conținuturile se constituie în instrumente de atingere a obiectivelor cadru și de
referință, respectiv a competențelor generale și specifice , fiind organizate fie
monodisciplinar, fie tematic (integrat) în concordanța cu logica internă a domeniulu i de
studiu.
Standardele educaționale – modul de definire, de elaborare și de utilizare în practică a
standardelor trebuie bine descris și fundamentat.

105 O primă modalitate de abordare a noțiunii de standard educational pornește chiar de
la structura sistemului de învățământ. Ca orce sistem, cel de învățământ are trei componente:
intrările(input -ul), procesul și ieșirile (output – ul).
Figura 5. 2.-Standarde educaționale

La nivel de sistem regăsim în componenta INPUT standardele de învățare și
standardele de evaluare proiectate , ca parte a documentelor oficiale de intrare pentru procesul
de predare învățare.în cadrul procesuluui se dezvoltă standarde specifice, obiectivate în
strategii de predare – învățare – evaluare pe care le elaboreză cadrul didactic prin raportare la
documentele formale. Standardele de evaluare se regăsesc,în forma implementată , în
componenta OUTPUT.în cosecința, ieșirile reglează intrările pe baza rezultatelor obținute. În
cadrul curriculum -ului co nsiderat ca proces regăsim standardele educaționale sub forma
standardelor de învățare (nivelul curriculum -ului intenționat).78
Figura 5. 3.-Standarde curriculare și standarde de evaluare

78 Stoica A. (coordonator), – Evaluarea evaluarea progresului școlar, d e la teorie la practică, Editura Humanitas
educațional, București 2003, pg. 23

106 Standarde curriculare vizează primele două niveluri ale curriculum -ului: curriculum
implementat – propus de autoritățile educaționale și curriculum implementat – realizat de
profesori la clasă, aceste standarde se referă la:
– Obiectivele generale și obiectivele pe cicluri și ani de studiu;
– Disciplinele obligatorii și disciplinele opționale;
– Obiectivele transdisciplinare și obiectivele pe discipline;
– Conținuturile pe discipline și grupe de disciplinele, numărul orientativ de ore,
– Aceste standarde se regăsesc în Curriculum – ul Național.
Standarde le de evaluare au în vedere curriculum -ul ,,a tins” (rezultatele elevilor ) și au
următoarele caracteristici:
– Exprimă ceea ce elevul știe și este capabil să facă;
– Sunt s crise în termeni de performanță minimă sau pe niveluri de dificultate.
În cosecință, standardele de evaluare diferă de standardele de învățare (în care se
regăsesc obiective, competențe specifice și conținuturi) prin faptul că ele reprezintă detalieri
ale celor din urmă și specifică nivelului de performanță pentru rezultatele așteptate al e
învățării, stipulate în programă.79
Standardele curriculare de performanță reprezintă un sistem de referință comun și
echivalent la sfârșitul unei trepte de școlarita te, care permite evidențierea progresului realizat
de elevi la finalul fiecărei etape a învățământului obligatoriu (sunt standarde naționale) . Ele
reprezintă fundamentul pentru elaborarea descriptorilor de performanță (în învățământul
primar), respectiv a criteriilor de notare (în învățământul secundar).

5.2 Evaluarea didactică – parte integrantă a curriculumului
Creșterea eficienței activității de instrucție și educație, este o cerință obiectivă
determinată de exigențele societății contemporane, care a generat preocupări ample,
promovate insistent în teoria pedagogică și de practică școlară, pentru a conferi procesului de
învățământ un caracter cât mai rațional și riguros.
Progresele înregistrate sunt în legătură, și cu perfecționarea formelor, mijloacel or și
tehnicilor de măsurare a rezultatelor școlare, promovarea unor modalități care permit emiterea
unor judecăți de valoare cu un grad mai mare de obiectivism asupra randamentului școlar,

79 Stoica A. (coordonator), Evaluarea evaluarea progresului școlar, de la teorie la practică , Editura
Humanitaseducațional, București 2003, pg. 24

107 creșterea efectelor stimulative ale evaluării asupra învățării și îmbunățățirii demersului
didactic. În același timp, ele au dus la ideea că înnoirea didacticii presupune “reconsiderarea
nu numai a tehnicilor de predare, a modurilor de organizare și dirijare a învățării ci și a
formelor și tehnicilor de evaluare a randam entului școlar”80.
Evaluarea a beneficiat de numeroase definiții dintre care amintim:
 „proces de determinare a gradului de rezolvare a obiectivelor”;
 „semnifică descrierea rezultatelor, aprecierea acestora în funcție de un criteriu sau
mai multe.”;
 „proces prin care apreciem măsura în care o activitate oarecare a fost realizată în
comparație cu ceea ce s -a intenționat să se facă”;
 „o activitate metodologică care constă din acumularea și combinarea de date
referitoare la performanță, cu un set de scări criter iale, pentru a se ajunge fie la
evaluări comparative, fie la evaluări numerice, principala responsabilitate a
evaluatorului fiind aceea de a formula aprecieri”;
Evaluarea este un punct final într -o succesiune de evenimente care , conform lui D.
Ausubel, cuprinde următorii pași:
 stabilirea scopurilor pedagogice prin prisma comportamentelor dezirabile ale
elevilor;
 proiectarea și realizarea programului de realizare a scopurilor propuse;
 măsurarea rezultatelor aplicării programului.
Astfel se pleacă de la scopuri, obiective, se aplică programul educativ, apoi se
evaluează rezultatele funcție de obiectivele stabilite inițial, urmând o ameliorare a acțiunii
educative.

80 Radu I. T., -Evaluarea randamentului școlar , Editura Didactică și Pedagogică , București , 2000, pg. 20

108 Docimologia (grecescul dokimé probă) s -a constituit ca un domeniu al pedagogiei care
tratează organizarea examenelor, analiza științificăn a modalităților de examinare și notare,
variabilitatea notării, precum și mijloacele menite să contribuie la asigurarea obiectivității
evaluării.81
Figura 5. 4- Componentele actului evaluării (cf. Scallon,1988, p. 24)
Principalele concepte pe care le utilizează teoria evaluării sunt conceptele de :
măsurare – apreciere și decizie.
Măsurarea este procesul de stabilire a realizărilor în activitatea de învățare care constă
în aplicarea unor tehnici, probe pentru a cunoaște efectele acțiunii instructiv -educative și a
obține date în perspectiva unui scop determinat.82 Exactitatea măsurării este d eterminată de
calitatea instrumentelor da măsurare și modul de aplicare a probelor; măsurarea presupune
deci o determinare obiectivă, prin procedee riguroase și nu implică emiterea unor judecăți de
valoare. Măsurarea asigură consemnarea unor caracteristici observabile exprimate în termeni
cantitativi – scor, cifre, statistici.
Aprecierea constă în emiterea unei judecăți de valoare, semnificarea unui rezultat
observabil sau măsurabil într -un cadru de referință axiologic .
Evaluarea este procesul menit să măsoare și să aprecieze valoarea rezultatelor sistemului
de educație sau a unei părți a acestuia, eficacitatea resurselor, a condițiilor și operațiilor

81 Ausubel D:P ,Robinson F.G. -, Învățarea școlară ; Editura Didactică și Pedagogică. R.A ; București, 1981, pg .
667,
82 Radu I. T., -Evaluarea randamentului școlar , Editura Didactică și Pedagogică , București , 2000, pg. 57

109 folosite în desfășurarea activității, în vederea luării deciziilor privind ameliorarea activit ății în
etapele următoare.
Aprecierea valorică, consensul metodologic instituționalizat la nivel managerial în
legătură cu criteriile specifice de evaluare a rezultatelor măsurate anterior:
− criteriul raportului dintre: calitatea resurselor existente la „intrare” – calitatea
procesului/activității de predare/ învățare/ evaluare – calitatea produsului la „ieșire”
(rezultatele elevilor)
− criteriul raportului dintre obiectivele specifice instituționalizate la nivelul
programelor – obiectivele con crete atinse la sfârșitul activității în termeni de
performanțe și de competențe;
− criteriul raportului dintre nivelul de performanță și competență atins de cadrul
didactic și de elevi la ultima acțiune de evaluare și progresele/ regresele realizate
între t imp;
− criteriul raportului dintre pregătirea cadrului didactic (formarea inițială și continuă,
experiența didactică acumulată, gradul didactic obținut) și nivelul de exigență
pedagogică asumat.
Decizia are în vedere stabilirea unor concluzii car e rezultă din interpretarea datelor
evaluării și, pe această bază, stabilirea unor măsuri de reglare a funcționalității procesului de
predare – învățare și de îmbunătățire a rezultatelor pe care elevii le vor obține la evaluările
viitoare. Această operație presupune o deosebită responsabilitate socială care angajează
respectarea următoarelor criterii pedagogice:
– valorificarea integrală a caracteristicilor specifice fiecărei vârste școlare,
interpretabile la nivel general, particular, individual;
– ameliorarea permanentă a calității procesului de învățământ și a activității didactice;
– transformarea diagnozei în prognoză cu funcție de anticipare pozitivă a evoluției
instituției, elevului etc.
În vederea conceperii și aplicării adecvate a evaluării î n activitățile școlare, ar trebui
să se țină cont de câteva mutații de accent care au survenit în ultimul timp și care au drept
consecință o dimensionare și o regândire a strategiilor evaluative:83

83 Cucoș , C., – Pedagogie , Ediția a III -a, Editura Polirom , Iași, 2014 ,pg. 37

110 − extinderea acțiunii de evaluare de la verificarea și aprec ierea rezultatelor – obiectivul
tradițional – la evaluarea procesului, a strategiei care a condus la anumite rezultate;
evaluarea nu numai a elevilor, dar și a conținutului, a metodelor, a obiectivelor, a
situației de învățare, a evaluării;
− luarea în calcu l și a altor indicatori, alții decât achizițiile cognitive, precum conduita,
personalitatea elevilor, atitudinile, gradul de încorporare a unor valori etc.
− diversitatea tehnicilor de evaluare și creșterea gradului de adecvare a acestora la
situații didacti ce concrete (extinderea folosirii testului docimologic, a lucrărilor cu
caracter de sinteză, punerea la punct a unor metode de evaluare a achizițiilor practice);
− deschiderea evaluării spre mai multe perspective ale spațiului școlar (competențele
relațional e, comunicarea profesor -elev, disponibilitățile de integrare în social);
− necesitatea întăririi și sancționării rezultatelor evaluării cât mai operativ; scurtarea
feed-back -lui, a drumului de la diagnosticare la ameliorare, inclusiv prin integrarea
efortur ilor și a exploatării dispozițiilor psihice ale elevilor;
− centrarea evaluării asupra rezultatelor pozitive și nesancționarea în permanență a celor
negative;
− transformarea elevului într -un partener autentic al profesorului în evaluare prin
autoevaluare, int erevaluare și evaluarea controlată.

Scopul evaluării nu este de a ajunge la anumite date, ci de a perfecționa procesul
educativ .
Indiferent de nivelurile la care se poziționează, orice act de evaluare care se finalizează
printr -o judecat ă de valoare sau de existență cu impact asupra elevului aflat la orice nivel al
parcursului său educațional, participă într -o formă sau alta la furnizarea de informații privind
anumite secvențe ale procesului educațional, efectele asupra elevilor sau rezul tatele lor
concrete.
Aceste informații pot avea o natură, o structurare, forme și utilizări extrem de variate. Pe
baza analizei acestor informații pot fi definite două tipuri de efecte ale acțiunii relației
curriculum -evaluare:
a) Efectul de feedback

Fluxurile de informație obținute pe baza aplicării metodelor și tehnicilor de evaluare
specifice, către toți cei implicați, la un nivel sau altul, sub o formă sau alta, în procesul de

111 evaluare, este o formă de feedback semnificativ deoarece în baza acestei circulații se pot lua
deciziile dorite de optimizare a procesului.
Cea mai cunoscută formă de feedback este cea a fluxului informațiilor specifice
dinspre elevi spre profesori, pe două căi: prin intermediul evaluării curente a activităților
zilnice și pr in intermediul examenelor. Această mișcare a informației se face în spirală, în
cadrul circuitului educațional.
Feedback -ul formativ obținut în urma evaluării continue, contribuie în mare măsură
la urmărirea și evidențierea progresului educațional al elevu lui. Prin diagnosticarea
deficiențelor, a punctelor slabe, ca și a punctelor tari ale educabilului, în cadrul procesului de
evaluare curentă, continuă, dialogul educațional dintre profesor și elev capătă consitența și
forța necesare pentru a schimba atitud inile. Calitatea comunicării în relația profesor -elev este
esențială, iar feedback -ul formativ are atât rolul de a ridica nivelul motivațional al elevului,
cât și de a induce și întări în timp, comportamente metacognitive cu miză formativă majoră.
Feedback -ul sumativ realizat în urma unei evaluări cu caracter preponderent sumativ,
este un prețios instrument pentru profesor, deoarece îi furnizează acestuia datele necesare
pentru a -și modifica și adapta demersul didactic viitor în funcție de răspunsurile la s arcină ale
educabililor. Pentru elevii confruntați cu evaluarea sumativă, acest tip de feedback are în
primul rând semnificația recunoașterii valorilor sau efortului personal a „recompensei” de
natură simbolică pe care trebuie să o primească toți cei care se află în situația de evaluare sau
examinare.
În tabelul de mai jos sunt prezentate diferite tipuri de feedback.În primele trei coloane
(A;B;C) este evidențiat feedback -ul profesor -elev, în timp ce coloana D prezintă un feedback
cu dublu sens: profesor -elev și elev -profesor.84
Rolul pe care poate să -l joace un feedback „pozitiv” într -un context educațional activ
poate fi ilustrat prin demonstrația lui Royce Sadler, din articolul său Formative Assesement:
revisting the Territorry. Astfel, feedback -ul este p rivit ca un posibil model pentru practica
educațională de la clasă. În condițiile în care este activată funcția profesorului ca evaluator .

84 Stoica A. (coordonator), Evaluarea evaluarea progresului școlar de la teorie la practică , Editura Humanitas
educațional, București 2003, p g. 33

112 Tabel 5. 1- Tipologia feedback -ului profesor -elev

La întrebarea „Ce aduce un profesor competent în actul evaluării?” sunt enumerate șase
categorii de elemente:
− cunoaștere amplă și extinsă privind conținutul sau substanța a ceea ce trebuie învățat.
Acestea pot fi de natură factuală, procedurală sau de aprofundare a unui anumit
domeniu sau a unei disciplinde de studiu;
− un set de aptitudini, atitudini și dispoziții față de procesul de învățare, inclusiv
„atitudinea de a empatiza cu cel ce învață”, culminând cu adecvarea demersului de
evaluare curentă, internă la caracteristicile și cerințele individuale;
− abilitatea de a construi, de a crea teste de evaluare adecvate sarcinilor de evalu are
alese sau proiectate;
− cunoașterea extinsă și în profunzime a criteriilor și standardelor de evaluare potrivite
sarcinilor de evaluare alese; Tip A Tip B Tip C Tip D
Încurajare Aprobare Achiziții Progres Feedback pozitiv Recompense Exprimarea unor opinii
pozitive Recunoașterea
achizițiilor Constatarea
reciprocă a
progresului

Feedback pentru achiziții
Exprimarea cu
satisfacție a opiniilor Utilizarea criteriilor în
legătură cu activitățile;
modelul oferit de
profesor.
Utilizarea unor
criterii
suplimentare;
Rolul elevului în
prezentare
Aprecieri generale Aprecieri specifice Aprecieri totale în
raport cu
profesorul
Feedback pozitiv
non-verbal

Demotivare Dezaprobare Măsuri de îmbunătățire Pașii următori Feedback negativ Pedepse Exprimarea unor opinii
negative Corectarea erorilor Evaluarea critică
în comun

Feedback pentru progres
Generalizări negative Mai multă atenție
acordată;

Formarea elevului
pentru autoevaluare Formularea unor
strategii pentru
profesor

Feedback evaluativ Feedback descriptiv

113 − expertiză în formulare judecăților de evaluare, pe baza experiențelor anterioare de
apreciere a performanței elevilor în relația cu anumite sarcini;
− expertiză în comunicarea feedback -ului către elevi, părinți și, eventual, autorități
educaționale. “85
Ultimele două categorii de elemente pot fi satisfăcute doar de către profesorii cu
experiența practicii evaluative, dar nu și cu cea a rutinei din domeniu. Autorul citat consideră
că structura clasică a feedback -ului trebuie să fie completă cu ceea ce numește „valoarea
catalitică și de antrenare, precum și cu abilitatea de a inspira încredere și speranță” ce lor
evaluați. În analiza acestui efect se centrează din ce în ce mai mult pe calitatea sa în sensul
maximei sale pozitivări.
b) Efectul de backwash/washback sau efectul de siaj
Reprezintă impactul vizibil, de substanță și de durată pe care îl au evaluarea și
examinarea asupra curriculumului ca întreg, în mod general și asupra disciplinei de studiu în
mod particular. Acest efect poate fi:
− negativ – în sensul că numai ceea ce se evaluează se predă și se învață ;
− pozitiv – atunci când curiculum -ul evaluat se supr apune în mod eficient și
satisfăcător peste curriculum -ul realizat.
Efectul de siaj poate avea și o dimensiune predictivă, astfel că a apărut conceptul de
washbefore , care se referă la influența pe care evaluarea o are asupra curriculum -ului ulterior
sau asupra parcursurilor educaționale din etapele următoare .86
Figura 5. 5-Efectul backwash87

85 Stoica A. (coordonator), SNEE, Evaluarea curentă și examenele , Editura Prognosis, București 2001, pg. 36
86 Stoica A. , (coordonator), Evaluarea evaluarea progresului școlar de la teorie la practică , Editura Humanitas
educațional, București 2003, , pg 37
87 Stoica A. , (coordonator), Evaluarea evaluarea progresului școlar de la teorie la practică , Editura Humanitas
educațional, București 2003, pg. 35

114 Figura 5 .5, am prezentat sub formă grafică acțiunea pozitivă, respectiv negativă a
efectului backwash.
5.3.Obiectivele evaluării
Evaluarea este o acțiune managerială caracteristică îndeosebi sistemelor socioumane,
prin care se solicită raportarea rezultatele unei activități la anumite criterii tipice domeniului
respectiv, pentru a lua o decizie optimă. Evaluarea pedagogică îmbină:88
 perspectiva sociologică, realizabilă în termeni de sistem;
 perspectiva psihologică, realizabilă la nivelul procesului de învățământ.
Evaluarea pedagogică vizează situația instituțiilor și a actorilor educației, implicați în
proiectarea și realizarea proces ului de învățământ și presupune:89
 măsurarea gradului de îndeplinire a obiectivelor la nivel de sistem ;
 aprecierea prin obținerea unor “ dovezi experimentale”;
 folosirea datelor pentru elaborarea aprecierii finale.
Evaluarea de sistem vizează gradul de real izare a finalităților macrostructurale într -o
anumită spațio – temporalitate, care permit:
 măsurarea, aprecierea aspectelor centrate pe raporturile dintre învățământ și viața
socio – economică și culturală;
 corelarea calității învățământului cu contribuția la dezvoltarea socială fără a ieși
din cadrul pedagogic;
 analiza managerială (sistemică – optimă – strategică) a activității de conducere a
școlii la nivel central;
 teritorial (inspectoratele școlare) și local (școala) din perspectiva eficienței
sociale proc esului de învățământ.
Evaluarea de proces urmărește gradul de realizare a obiectivelor microstructurale ,
acțiune complexă determinată de:
 finalitățile macro – structurale (ideal, scop, obiective);
 corelații profesor – elev, rezultate școlare, metodologie f olosită;

88 Sorin Criste a,- Dicționar de termeni pedagogici , Editura Didactică și Pedagogică, R.A-București, 1998, pg.
149,
89 J.Davitz, S.Ball, -Psihologia procesului educațional , Editura Didactică și Pedagogică, R.A, București, 1978,
pg. 473

115  corespondențele pedagogice dintre elementele activității didactice (predare –
învățare – evaluare);
 operațiile de măsurare și apreciere, de la început, în timpul, la sfârșitul activității
didactice;
 instrumentele oficiale instituționalizate pentru c onsemnarea rezultatelor.
Definirea conceptului de evaluare pedagogică în sens curricular, presupune raportarea
evaluării la finalitățile pedagogice asumate în plan macro și micro structural.
Obiectul evaluării pedagogice vizează toate componentele (funcționale, structurale,
operaționale) ale activității de instruire, determinate la nivelul interacțiunii proiectate între
finalitățile macro structurale ale sistemului (ideal – scop) și cele micro structurale ale
procesului de învățământ (obiective generale, specifice, concrete). Astfel, se au în vedere
evaluarea planului de învățământ, evaluarea programelor școlare, evaluarea activității
didactice bazată pe transpunerea obiectivelor generale ale pl anului de învățământ, a
obiectivelor specifice programelor școlare la nivelul concret al clasei de elevi90.
Teoria evaluării tot mai des apare ca o știință pedagogică autonomă atât în plan
preuniversitar cât și universitar. Problematica teoriei evaluării se reflectă în dimensiunea
obiectului de cercetare aflat într -o permanentă extindere. În contextul științelor pedagogice,
identificarea teoriei evaluării se realizează din perspectiva metodologiei de cercetare
promovată predominant91. Astfel teoria evaluării „este dezvoltată intradisciplinar ca o
componentă a teoriei generale a educației – care nu se reduce la dimensiunile sau lat urile
educației, angajând definirea conceptelor fundamentale ale educației – și în mod special ca o
parte a didactici generale (teoriei generale a instruirii) extinsă și aprofundată pe fondul
valorificării paradigmei curriculum – ului (care consolidează uni tatea oricărei activități de
instruire/ educației la nivelul interdependenței dintre acțiunile de predare – învățare –
evaluare.92

90 Radu I. T., Evaluarea randamentului școlar , Editura Didactică și Pedagogică, R.A, București 2001 , p g. 278 –
279
91 Cristea, S. Dicționar determeni pedagogici ,Editura Didactică și Pedagogică, R.A-București, 1998 pg.112
92 Stoica , A. ,(coordonator), -SNEE, Evaluarea curentă și examenele , Editura Prognosis, București 2001, p g. 36

116 5.4. Funcțiile evaluării
Actul de evaluare poate fi definit ca fiind procesul menit să măsoare și să aprecieze
valoarea rezult atelor sistemului de educație sau a unei părți a acestuia, eficacitatea resurselor,
a condițiilor și operațiilor folosite în desfășurarea activității, prin compararea rezultatelor cu
obiectivele propuse, în vederea luării deciziilor privind ameliorarea act ivității în etapele
următoare93.
În literatura de specialitate se cunosc diferențe în abordare de la autor la autor din
punct de vedere al teminologiei folosite în prezentarea funcțiilor evaluării. Marin Stoica
descrie următoarele funcții ale evaluării :
 funcția de constatare si diagnosticare a performanțelor obținute de elevi;
 funcția de reglare și perfecționare continuă a metodologiei instruirii pe baza
informațiilor obținute din explicarea factorilor și a condițiilor care au
determinat rezultatele învăț ării. Această funcție se realizează prin feedback.;
 funcția de predicție (prognostică) și de decizie privind desfășurarea în viitor a
activității instructiv -educative în scopul ameliorarii ei pe baza cunoașterii
cauzelor ineficienței ;
 funcția de selectiona re și clasificare a elevilor în raport cu rezultatele obținute ;
 funcția formativ – educativă , de ameliorare a metodelor de învățare folosite de
elevi, de stimulare și optimizare a învățării și de consolidare a competentelor
școlare ;
 funcția de perfecționa re și inovare a întregului sistem școlar.
În “didactica modernă” I. Radu și M Ionescu prezintă următoarele funcții ale
evaluării :
 moment al conexiunii inverse în procesul de instruire ;
 măsurare a progresului realizat de elevi;
 valoarea motivaț ională a evaluării;
 moment al autoevalării, al formării conștiinței de sine;
 factor de reglare a activității profesorului și elevului, iar pentru părinți “o
bază de predicție sau garanție a reușitei în viitor”.

93 Radu , I .T.,- Evaluarea în procesul didactic, 2001 , Editura Didactică și Pedagogică, București pg. 278 – 279

117 Aceleași funcții sunt evidențiate și de autorii C. Cucoș, I. Nicola, S. Cristea, ele fiind
denumite funcții de informare, motivare, de control, diagnoză, selecție și certificare,
prognoză, reglare și autoreglare.
Plecând de la evaluare ar trebui să se determine de fiecare dată în ce măsură putem
transforma situația educațională într -o realitate convenabilă, adecvată obiectivelor în extensie
ale școlii .
Tabel 5. 2-Funcțiile evaluării
Natura
funcției Sfera de operare a funcției Instrumentele cele mai frecvent
utilizate
Diagnostică Identificarea nivelului performanței, a
punctelor tari și slabe, pe domenii ale
performanței Instrumente de evaluare
diagnostică: teste psihologice, de
inteligență, teste de cunoștințe sau
de randament etc
Prognostică Estimarea domeniilor sau zonelor cu
performanțe viitoare maxime ale
educabililor Teste de aptitudini, de capacități sau
abilități specifice
De Selecție Clasificarea candidaților în ordinea
descrescătoare a nivelului de performanță
atins, într -o situație de examen sau de
concurs. Funcția se poate actualiza, cu o
miză mai mică, în situația necesității
creării claselor de nivel Ideală este utilizarea de teste
standardizate de tip normativ.
Funcția este activată și de către
anumite componente ale
examenelor naționale.
De
certificare Recunoașterea statutului dobândit de către
candidat în urma susținerii unui examen
sau unei evaluări cu caracter normativ Eliberarea de certificate, diplome,
acte dovedind dobândirea unor
credite etc.
Motivațio
nală Activează și stimulează autocunoașterea ,
autoaprecierea, valențele metacognitive în
raport cu obiectivele procesului
educațional stabilite de la început sau în
funcție de obiectivele de evaluare
comunicate anterior. Feed -back structurat din partea
profesorului –evaluator, informal
(oral) sau fo rmal (sub forma
rapoartelor –comentarii).
De consiliere Orientează decizie elevilor și a părinților,
în funcție de nivelul performanțelor
obținute, astfel încât orientarea școlară și
/sau profesională a elevilor să fie optimă,
în echilibru stimulativ între dorințe și
posibilități. Discuțiile individuale, „seri ale
părinților”, vizite cu scop de
familiarizare a unor instituții
educaționale , alte forme de
consiliere destinate elevilor sau
părinților.

Funcții pedagogice (care privesc participanții la procesul educativ) :
În ce privește elevii , evaluarea94:
− influențează dezvoltarea psihică a elevilor;
− asigură trăinicia cunoștințelor acumulate, fixate prin verificare;

94 Cristea, G. – Pedagogie generală, Editura Didactică și Pedagogică, București 2002, pg.68

118 − influențează latura afectiv – volițională a personalității (obișnuința de a munci
sistema tic, conturarea aspirațiilor, intereselor).
În ce privește cadrele didactice , evaluarea95:
− îi ajută pe profesori să cunoască nivelul de pregătire al claselor, atunci când este
aplicată înainte de derularea programului instrucțional;
− asigură înregistrarea continuă a progreselor în învățare, atunci când se aplică pe
parcursul procesului instrucțional;
− îi ajută, la sfârșitul derulării programului instrucțional, să aprecieze rezultatele
obținute, în lumina obiectivelor
Funcțiile evaluării se întrepătrund, tratarea lor distinctă se face doar în scop didactic. În
practică, în raport cu scopul evaluării, unele funcții vor avea o pondere mai mare decât altele
sau se vor urmări în exclusivitate.

5.5 Formele evaluării
Diversitatea situațiilor didactice, precum ș i multitudinea de obiective ale
evaluării presupun conceperea și aplicarea unor strategii diferite. Metodele și tehnicile
de evaluare permit o anumită clasificare, dacă plecăm de la două repere principale:
 cantitatea de informație sau experiență încorporab ilă de către elevi
 axa temporală la care se raportează verificarea.
În funcție de primul criteriu:
 evaluarea parțială – când se verifică elemente cognitive sau comportamentale
secvențiale (prin ascultarea curentă, extemporale, probe practice curente);
 evaluare globală – când cantitatea de cunoștințe și deprinderi este mare, datorită
cumulării acestora ( prin cantitatea de cunoștințe și deprinderi este mare, datorită
cumulării acestora prin examene și concursuri).
În funcție de perspectiva temporală, putem identifica:
 evaluarea inițială care se face la începutul unei etape de instruire (prin teste
docimologice, concursuri etc.);
 evaluarea continuă care se face în timpul secvenței de instruire (prin tehnici
curente de ascultate și teze);

95 Cojocariu, V. – Pedagogie II (curs), Universitatea Bacău, Bacău 2002, pg.47

119  evaluare finală care se realizează la sfârșitul unei perioade de formare (prin
examene, de pildă).
Prin coroborarea celor două criterii se poate contura o altă clasificare:
 evaluarea cumulativă sau sumativă
 evaluarea continuă
I.T. Radu realizează o analiză comparativă î ntre aceste două tipuri de evaluare :
Tabel 5. 3-Tipuri de evaluare
Evaluarea cumulativă Evaluarea continuă
-se realizează prin verificări parțiale,
încheiate aprecieri de bilanț asupra
rezultatelor, pe când cea continuă se face
prin verificări sistematice, pe parcursul
programului, pe secvența mai mici; -se face prin verificări sistematice, pe
parcursul progr amului, pe secvența mai
mici;
-operează prin verificări prin sondaj în
rândul elevilor și în materie -are loc prin verificarea tuturor elevilor și
a întregii materii
– vizează evaluarea rezultatelor, având însă
efecte reduse asupra îmbunătățirii
procesului, – are drept scop ameliorarea lui, scurtând
considerabil intervalul dintre evaluarea
rezultatelor și perfecționarea activității;
– aprecierea rezultatelor se real izează prin
compararea lor cu scopurile generale ale
disciplinei, – se pleacă de la obiectivele operaționale
concrete;
-exercită în principal funcția de constatare a
rezultatelor și de clasificare a elevilor; – are funcția prioritară de clasificare, dar
nu definitivă, prin lăsarea unui câmp
deschis sancționărilor apreciative
viitoare;
-generează atitudini de neliniște și stres la
elevi;
-utilizează o parte considerabilă din timpul
instruirii. -determină relații de cooperare între
profesori și elevi, cu ltivând simultan
capacitatea de evaluare și autoevaluare la
nivelul elevilor
-sporește timpul alocat instruirii
Literatura de specialitate prezintă trei forme de evaluare, după modul de integrare a lor
în desfășurarea procesului didactic: evaluarea iniț ială (predictivă), evaluarea continuă
(formativă) și evaluarea cumulativă (sumativă) . Fiecare dintre tipurile de evaluare constituie o
modalitate de control distinctă asupra calității demersului didactic oferit elevilor și asupra
achizițiilor realizate de aceștia.
Evaluarea inițială sau predictivă se efectuează la începutul unei activități de instruire
(an școlar, semestru, capitol) în scopul cunoașterii capacităților de învățare ale elevilor, a
nivelului general de pregătire al acestora, a gradului în care stăpânesc cunoștințele și dacă și –
au format capacități necesare asimilării conținutului etapei care urmează. Evaluarea inițială
constituie o condiție hotărâtoare pentru reușita activității de instruire. Ceea ce influențează cel
mai mult învățarea sunt cun oștințele pe care le posedă elevul “la plecare”.

120 Pornind de la înțelegerea rolului acestui tip de evaluare D. Ausubel afirmă :“Dacă aș
vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influențează cel
mai mult învățarea este ceea ce elevul știe la plecare. Asigurați -vă de ceea ce știe el și instruiți –
l în consecință”.96
Cunoașterea nivelului inițial înseamnă soluționarea, în mod conțient, a unor aspecte
metodologice privitoare la activitatea de învățare ulterioară. Evaluarea in ițială are o
însemnătate deosebită, deoaece ajută profesorul să întocmească planificarea, să stabilească
ritmul de parcurgere a materiei și gradul de aprofundare, precum și metodele folosite.
Evaluările inițiale ajută la conturarea obiectivelor proiectării viitoarelor activități pe
următoarele planuri: adaptarea demersului didactic la posibilitățile de învățare ale elevilor,
organizarea unui program de recuperare/remediere pentru întreaga clasă sau doar în folosul
unor elevi.
În scopul evaluării inițiale se dovedește deosebit de utilă aplicarea unor probe (teste)
de inventariere raportate la problemele esențiale care constituie premisele însușirii
cunoștințelor și formării competențelor viitoare.
Elaborarea testelor predicative implică definirea retroactivă a competențelor ce
urmează a fi atinse, în vederea stabilirii capacităților pe care toți elevii ar trebui să le posede
cel puțin până la nivelul performanței școlare minimal acceptate.
Obiectivele nerealizate cel puțin la nivel minimal, marchează o lacună care se va
răsfrânge negativ asupra capacității de înțelegere a conținuturilor viitoare. Existența unor
lacune instrucționale obligă la organizarea unui proces de instruire recuperatorie. În mod
similar, depășirea substanțială a nivelului standard de pe rformanță va face posibilă organizarea
programelor de îmbogățire. Conținutul acestora va putea fi însă optimizat și în funcție de
rezultatele evaluărilor formative și sumative practicate în procesul de instruire.
Evaluarea continuă sau formativă presupun e măsurarea și aprecierea rezultatelor pe
parcursul unui program, pe secvențe mai mici, din momentul începerii lui până la încheiere.
Această formă de evaluare constă în informarea elevilor asupra obiectivelor pe care trebuie să
le atingă (rezultatele aște ptate) precum și asupra rezultatelor obținute, comparându -le cu
obiectivele.
Acest tip de evaluare ritmică, presupune feedback continuu, care generează relații de
cooperare între profesor și elev, oferind elevilor informații cu privire la eficiența metode lor de

96 Ausubel, D., Robinson ,F. – Învățarea în școală , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981, p g.27.

121 învățare folosite și crează posibilitatea ameliorării și perfecționării continue a procesului de
învățământ. Evaluarea formativă permite situarea elevului în cursul învățării în funcție de
obiectivele pe care învățarea le desemnează, cu scopul de a diagnostica eventuale dificultăți și
de a le remedia.
Evaluarea formativă este tipul de evaluare preferat de profesor, deoarece răspunde în
cel mai înalt grad funcțiilor pe care le are actul de evaluare: de ameliorare, de producere a unor
schimbări imedi ate și cu efecte pozitive în pregătirea elevilor. Dacă este corect integrată în
actul didactic, evaluarea formativă este un mod de evaluare și în același timp o strategie de
lucru. Se caracterizează printr -o frecvență ridicată a verificărilor în scopul ses izării la timp a
dificultăților în activitate, a lacunelor în pregătirea elevilor. Caracteristica esențială a evaluării
formative este aceea că permite utilizarea în timp optim a unor măsuri rectificative care să
modifice rezultatele elevilor în sensul dor it.
Frecvența verificărilor fiind mai mare, informațiile acumulate sunt valorificate imediat,
prin intervențiile prompte ale profesorului.
Principalele avantaje ale evaluării formative sunt:
− verifică sistematic, pe secvențe mici, toți elevii, din toată ma teria;
− asigură ghidarea elevului în învățare, corectarea oportună a greșelilor, remedierea lor
ori aprofundarea prin programe de îmbogățire a cunoștințelor;
− evalueză nu numai rezultatul învățării, ci și procesul prin care s -a ajuns la un anumit
rezultat, permițând ameliorarea lui, în viitor;
− cultivă cooperarea profesor – elev și capacitatea de autoeducare, pe baza cunoașterii
criteriilor de evaluare;”97
Evaluare formativă nu certifică o etapă, ci permite îmbunătățirea rezultatelor, reflectare
asupra celor învățate pentru a le corecta și a facilita trecerea spre o altă etapă, este centrată
spre un ajutor imediat și corelează caracteristicile elevului (inclusiv nevoile, inter esele) cu
cele ale conținuturilor de învățat.
Evaluarea cumulativă sau sumativă constă în verificarea și aprecierea periodic pe
parcursul programului, constând într -o estimare globală, de bilanț asupra întregului proces la
sfârșitul unei etape de instruir e (semestru, an școlar, ciclu de școlarizare).
Evaluarea sumativă verifică nivelul de atingere al unor competențe a căror formare și
dezvoltare necesită o perioadă mai mare de timp. Întrucât se efectuează la sfârșitul unor
perioade deja încheiate acest tip de evaluare îndeplinește funcția de constatare a rezultatelor și
ierarhizare a elevilor.

97 Postelnicu , C., -Fundamente ale didacticii școlare, Editura Aramis, 2000, București pg.10 5

122 Evaluarea sumativă se realizează prin sondaj atât în rândul elevilor, cât și materiei
însușite de aceștia. Din acest considerent, evaluarea sumativă nu oferă info rmații complete cu
privire la măsura în care elevii cunosc conținuturile predate. Evaluarea realizată sub această
formă nu însoțește procesul didactic secvență cu secvență și, în consecință, nu permite
ameliorarea lui decât după perioade relativ îndelungat e. .
Totodată rezultatele obținute de elevi la evaluările summative, constituie elemente de
referință unice, deci criterii de clasificare și promovare a lor, realizându -se astfel una din
funcțiile evaluării.
Evaluare sumativă arată nivelul la care a ajuns un elev la un moment dat, este o
apreciere definitivă care confirmă sau sancționează calitatea acelui evaluat, care se produce
„la termen”, fiind o evaluare finală și se bazează pe informații obținute în urma unui test,
examen ori însumând datele obținute în timpul evaluării continue.
Cele trei forme de evaluare (inițială, formativă și sumativă) constituie componentele
unui sistem unic de evaluare. Ele nu pot fi administrate la întâmplare, după cum nici nu putem
elimina un tip de evaluare în favoarea altuia, căci ele se articulează într -un tot, astfel încât
presupun o anumită “intrare” și dirijare spre o anumită “ieșire”.
Evaluarea inițială indică intrarea în sistem, prin evaluarea formativă se realizează
feedback -ul necesar rea lizării progresului școlar, iar evaluarea sumativă constată atingerea
unor performanțe, nivelul competențelor elevilor pentru a căror realizare s -a lucrat pe perioada
evaluării formative.
Este recomandat îmbinarea celor trei forme de evaluare, folosind cu precădere evaluare
formativă, care permite dezvăluirea cauzelor eșecului școlar, are un caracter predicativ și
vizează dezvoltarea capacităților intelectuale.
Aprecierile evaluării sumative devin mai obiective dacă se bazează pe pe datele oferite
de evalu area formativă. Astfel, rezultatele elevilor vor fi mai aproape de așteptările
îprofesorului, căci un elev cu rezultate foarte bune pe o perioadă de timp mai mare va fi bun și
la finalul perioadei. De aceea, evaluarea formativă trebuie privită ca o formă a evaluării
sumative. I. Jinga scria că: “reușita continuă este condiția sine -qua-non a reușitei finale.”

5.6 Metode și instrumente de evaluare
Etimologic, conceptul de metodă derivă din grecescul „methods”, care semnifică „drum
spre”…„cale de urmat” p entru atingerea unui obiectiv bine precizat și definit, un demers de

123 cercetare sau investigare a modalităților eficiente de cunoaștere a realității, de reflecție asupra
ei și de transformare a acesteia pe baza experienței anterioare a elevilor.
Din perspe ctiva evaluării, metoda cumulează aceleași semnificații educaționale,
reprezentând un mod eficient de realizare a demersului inițiat în vederea atingerii obiectivelor
de evaluare propuse. Metoda de evaluare este o cale prin care profesorul oferă elevilor
posibilitatea de a demonstra nivelul de însușire al cunoștințelor de formare a diferitelor
capcacități testate prin utilizarea unei diversități de instrumente adecvate scopului urmărit.
“Relația dintre metoda de evaluare și instrumentul de evaluare trebuie interpretată ca o
relație de dependență univocă a instrumentului de metodă, în sensul că cel dintâi își
subsumează valențele formative și operaționale realizării perspectivei metodologice propuse.
Metoda de evaluare, în ansamblul său, vizează întregul de mers de proiectare și realizare
a actului evaluativ, de la stabilirea obiectivelor de evaluare și până la construirea și aplicarea
instrumentului de evaluare prin care intenționăm să obținem informațiile necesare și relevante
pentru scopurile propuse. Din această prespectivă, instrumentul de evaluare este parte
integrantă a metodei, fiind cel care concretizează la nivel de produs opțiunea metodologică a
profesorului pentru testarea performanțelor elevului într -o situație educațională bine definită.
”98
Măsurarea și aprecierea procesului educativ, capătă semnificație și coerență în funcție
de metoda utilizată în suținerea acestui demers. Astfel, pentru un anumit tip de evaluare,
instrumentul în sine devine partea operațională relaționată cu sarcina de lucru prin intermediul
căreia elevul demonstrează abilități și capacități specifice situației de învățare sau de evaluare.
Figura 5. 6.- Procesul de evaluare99

98 Stoica A. (coordonator), SNEE, Evaluarea curentă și exa menele , Editura Prognosis, București 2001, pg. 36
99 Stoica A. (coordonator), Evaluarea evaluarea progresului școlar dela teorie la practică , Editura Humanitas
educ ațional, București 2003, pg. 40

124
Instrumentul de evaluare pune în valoare atât obiectivele de evaluare, cât și demersul
inițiat pentru a atinge scopul propus uneori reușind chiar o schimbare a modului de abordare
a practicii evaluative curente. Utilizarea unor instrumente de evaluare care valorizează
sarcinile de lucru centrate pe competențe și abilități de ordin practic ar putea revigora întreaga
viziune a profesorului asupra a ceea ce trebuie evaluat.
Teoria și practica evaluării discriminează între metodele de evaluare tradiționale și cele
complementare.

Metode și
instrumente
de evaluare

TRADIȚIONALE Probe orale
Probe scrise
Probe practice

COMPLEMENTARE Observarea sistematică a elevilor
Investigația
Proiectul
Portofoliul
Autoevaluarea

A. Metode tradiționale de evaluare
Aceste metode au căpătat această denumire datorită consacrării lor în timp ca fiind cele
mai des utilizate. Din această categorie fac parte:
Probele orale reprezintă metoda de evaluare cel mai des utilizată la clasă. Din
cauza fidelității și va lidității lor scăzute, aceste probe nu sunt recomandabile în situații de
examen. Însă, în evaluarea la clasă, acestea își demonstrează valoarea mai ales în cazul
disciplinelor care presupun demonstrarea unor capacități și abilități dificil de surprins prin
intermediul probelor scrise (de exemplu, capacitatea de comunicare verbală).
Avantajele utilizării probelor orale sunt:
− flexibilitatea și adaptarea individuală a modului de evaluare prin posibilitatea de a
alterna tipul întrebărilor și gradul lor de dificultate în funcție de calitatea răspunsurilor
oferite de către elev;
− posibilitatea de a clarifica și corecta imediat eve ntualele erori sau neînțelegeri ale
elevului în raport cu un conținut specific;
− formularea răspunsurilor urmărind logica și dinamica unui discurs oral, ceea ce
oferă mai multă libertate de manifestare a originalității elevului, a capacității sale de
argum entare;

125 − tipul de interacțiune directă creată între evaluator (profesor) și evaluat (elev) de
natură să stimuleze modul de structurare a răspunsurilor de către elev, încurajând și
manifestări care permit evaluarea comportamentului afectiv -atitudinal.100
Prob ele orale impun anumite limite cum ar fi: diversele circumsanțe care pot influența
obiectivitatea evaluării, atât din perspectiva profesorului, cât și din cea a elevului; nivelul
scăzut de validitate și fidelitate; consumul mare de timp, având în vedere că elevii sunt
evaluați individual.
Probele scrise sunt utilizate și uneori chiar preferate, din cauza avantajelor
imposibil de ignorat în care se dorește eficientizarea procesului de instruire și creșterea
gradului de obiectivitate în apreciere. Dintre ace stea amintim: “asigură verificarea modului în
care a fost însuțit un anumit conținut de către toți elevii; permit verificarea unor capacități (de
analiză, sinteză, rezolvarea problemelor), competențe specifice ale învățării; permit
verificarea unui număr m are d e elevi într -un timp dat; fac posibilă verificarea tuturor
subiecților referitor la însușirea unui anumit conținut, favorizând compararea rezultatelor;
oferă posibilitatea elevilor de a -și elabora răspunsul în mod independent și în ritm propriu;
dimin uează stresul, stărilor tensionale, care influențează negativ asupra performanța elevilor
timizi sau cu alte probleme emoționale. ”101
Dezavantajul major este relativa întârziere în timp a momentului în care se realizează
corectarea unor greșeli sau completa rea unor lacune identificate.
Probele practice se folosesc pentru a evalua capacitatea elevilor de a utiliza
cunoștințele teoretice în rezolvarea unor probleme practice, gradul de stăpânire a unor priceperi
și deprinderi. Se utilizează mai ales, atunci când se urmărește evaluarea conținutului
experimental și practic al instruiri i, dar oferă și informații cu privire la însușirea cunoștințelor
teoretice. Reprezintă o modalitate importantă de dezvoltare a unor competențe generale și
specifice, aplicative. Gradul de obiectivitate al aprecierii în cadrul acestor probe este determinat
de faptul că se finalizează cu o serie de produse ce pot fi analizate prin raportare la criterii
obiective precise.
Probele practice au o importanță deosebită în cadrul activității instructiv -educative.
Lucrările practice prezintă o serie de avantaje și anume: permit consolidarea celor învățate prin
practică, îl pun pe elev într -o situație activă, dezvoltă spiritul de observație, capacitatea de a

100 Stoica, A., (coordonator), -SNEE, Evaluarea curentă și examenele , Editura Prognosis, București 2001, pg. 48
101 Dumitriu Gh., Dumitriu C., Damian I., Dumitriu I., Psihopedagogie , Editura Alma Mater, Bacău, 2002, pg.
270

126 lua decizii precum și încrederea în sine, permit confruntarea temelor practice cu cele parcurse
la cursuri, p ermit să se aprecieze dacă obiectivele educaționale au fost atinse.
Metodele tradiționale de evaluare, concepute ca realizând un echilibru între probele
orale, scrise și cele practice, constituie la momentul actual elementele principale și
predominante î n desfășurarea actului evaluativ. Pornind de la această realitate obiectivă,
strategiile moderne de evaluare caută să accentueze acea dimensiune a acțiunii evaluative care
să ofere elevilor suficiente și variate posibilități de a demonstra ceea ce știu (ca ansamblu de
cunoștințe), dar mai ales, ceea ce pot să facă (priceperi, deprinderi, abilități). Acest lucru se
poate realiza prin utilizarea metodelor complementare de evaluare.

B. Metode complementare de evaluare

Metodele complementare de evaluare, susțin particularizarea actului didactic prin
sprijinul acordat elevului, și se înscriu în categoria acelor strategii de evaluare care urmăresc
să ofere elevilor posibilități sporite de a dovedi nu numai că și -au însușit un ansamblu de
cunoștințe, dar și că dispun de priceperi, deprinderi, abilități de a opera cu respectivele
cunoștințe. În categoria metodelor complementare de evaluare sunt incluse:
Observarea sistematică a activității și comportamentului elevilor furnizează
profesorului informații relevante asupra performanțelor elevilor din perspectiva capacității lor
de acțiune și reacționare, a competențelor și abilităților dobândite. Permite cunoașterea unor
performanțe mai greu de cuntificat, dar foarte important e pentru aprecierea randamentului
școlar: conduită morală, trăsături de personalitate și implicit pentru calitatea și eficiența
demersului didactic.
Pentru ca metoda folosită în evaluare să conducă la obținerea unor informații cu
adevărat relevante, este foarte important modul în care acestea sunt înregistrate și prelucrate.
Caracteristicile ce pot fi evaluate prin observarea sistematică a elevilor sunt prezentate
în fișa de evaluare prezentată mai jos:
Exemplu – FIȘĂ DE OBSERVARE SISTEMATICĂ
Numele și
prenumele
elevului Ascultă
activ Folosește
adecvat
limbajul
trupului Solicită
informații
suplimentare Oferă
informații Exprimă
opinii Susține
cu
exemple
Argumentează
X nu e
elocvent X X – – X

127 Investigația ca metodă complementară de evaluare, oferă posibilitatea elevilor de
a aplica în mod creativ cunoștințele însușite, în situații noi și variate, pe parcursul unei ore de
curs sau a unei succesiuni de mai multe ore. Prin intermediul acestei metode se pot ev alua
diverse aspecte privind capacitatea elevilor de a defini și înțelege problema investigată, de a
folosi procedee multiple pentru a obține informațiile necesare, de a colecta și organiza datele
obținute, de a formula și verifica ipoteze cu privire la pr oblema studiată, de a alege și descrie
metodele folosite, de a prezenta rezultatele la care a ajuns.
Activitatea didactică desfășurată prin intermediul acestei practici evaluative se
desfășoară în sala de clasă, poate fi organizată individual sau pe grupuri de lucru, iar aprecierea
modului de realizare a investigației este de obicei de tip holistic.
Investigația este un element important al demersului de învățare prin descoperire,
deoarece “predarea, învățarea și evaluarea sunt intedenpedente în contextul strategiilor
educaționale modern, investigația reprezintă prin valențele sale formative indiscutabil e o
metodă care desăvârșește toate cele trei activități menționate anterior.”102
Investigația presupune obiective care urmăresc: înțelegerea și clarificarea sarcinilor;
aflarea procedeelor pentru găsirea de informații; colectarea și organizarea datelor sau
informațiilor necesare; formularea și testarea ipotezelor de lucru; modificarea planului sau
colectarea altor date dacă este util; întocmirea unui scurt raport privind prezentarea rezultatele
investigației;
Investigația permite urmărirea unor caracteristi ci personale ale elevilor, cum ar fi:
creativitatea și inițiativa; implicarea în cadrul grupului; cooperarea și colaborare în cadrul
grupului; perseverență; flexibilitate și deschidere către idei noi; dorința de generalizare.
Proiectul ca metodă complementară de evaluare este mai amplă decât investigația,
recomandată mai ales în cadrul evaluării sumative, ce se poate realiza individual sau în grup.
Presupune abordarea completă a unei teme, la nivelul particularităților de vârstă. De obi cei
cuprinde o parte teoretică și una practică, experimentală. În cazul în care, datorită specificului
disciplinei, partea experimentală este redusă sau nu se poate realiza, îmbracă forma referatului.
Tema proiectului este propusă inițial de profesor, da r după ce elevii sunt familiarizați
cu acest tip de activitate și pot să -și aleagă singuri temele . Proiectul începe în clasă, prin
definirea și înțelegerea sarcinilor de lucru, posibil și prin începerea acestuia, se continuă acasă
pe parcursul a câtorva zi le sau săptămâni, timp în care elevul are permanente consultări cu

102 Radu I. T., -Evaluarea randamentului școlar , Editura Didactică și Pedagogică , București 2001 , pg. 58

128 profesorul și se încheie tot în clasă, prin prezentarea în fața colegilor a unui raport asupra
rezultatelor obținute și dacă este cazul, a produsului realizat.
La fel ca și investigația, proiectul are mai multe etape de elaborare ce presupun
direcționarea eforturilor elevilor în două direcții la fel de importante din punct de vedere
metodologic și practic: colectarea datelor, realizarea produsului. Fiecare direcție conține
elemente care co nferă specificitate proiectului în funcție de disciplina pe care o vizează.
Evaluarea proiectului se face pe baza unor criterii bine stabilite ce vizează calitatea
proiectului ca produs precum și criterii ce vizează calitatea procesului prin care s -a ajun s la
produsul respectiv (activitatea depusă de elev). Printre capacitățile elevilor care pot fi evaluate
prin intermediul acestei metode se pot enumera:
 adecvarea metodelor de lucru și a instrumentarului ales la obiectivele propuse prin
proiect;
 folosirea corespunzătoare a materialelor și echipamentelor din dotare;
 calitatea documentării în problema respectivă;
 modul de prelucrare și valorificare a informației obținute din diferite surse
bibliografice;
 relevanța proiectului (utilitate, conexiuni intra și tr ansdisciplinare);
 modul de prezentare al proiectului (claritate, coerență, capacitate de sinteză);
Evaluarea produselor rezultate în urma proiectului se poate realiza pe baza unor criterii
stabilite la nivelul fiecărei grupe de lucru din cel p uțin trei puncte de vedere : design, con ținut,
comunicare.
Portofoliul este o metodă și un instrument de evaluare complex, integrator, flexibil prin
care profesorul urmărește progresul realizat de elev la o disciplină în plan cognitiv, atitudinal,
comportamental de -a lungul unui semestru sau an școlar.
“Portofoliu a fost pe rceput ca procedura care permite renovarea practicilor evaluării
pentru a le pune în concordanță cu noutățile vizate de către învățământul orientat spre
dezvoltarea competențelor complexe, insesizabile prin teste obișnuite, standardizate.”103
Folosirea portofoliului ca metodă complementară de evaluare în practica școlară
curentă st ârnește din ce în ce mai mult atenția și interesul profesorilor. Portofoliul include
rezultatele relevante obținute prin celelalte metode și tehnici de evaluare (probe orale, scris e,

103 Dumitriu Gh., Dumitriu C., Damian I., – Dumitriu I., Psihopedagogie , Editura Alma Mater, Bacău, 2002, pg.
275

129 practice, observarea sistematică a comportamentului elevului, proiectul, autoevaluarea),
precum și sarcini specifice fiecărei discipline.
Portofoliul reprezintă “cartea de vizită“ a elevului urmărindu -i progresul înregistrat pe
o perioadă determinată a parcursului școlar. Deoarece realizează o sinteză a activității elevului
pe o perioadă mai îndelungată de timp poate servi și ca evaluare sumativă.
Portofoliul permite evaluarea unor produse care, în mod curent, nu se au în vedere prin
celelalte metode de evaluare, ceea ce încurajează exprimarea personală a elevului, implicarea
lui în activități de învățare complexe, cu grad ridicat de originalitate și creativitate. În felul
acesta evaluarea devine motivantă pentru elev. Aprecierea se poate realiza prin calificative sau
simboluri numerice
Autoevaluarea este metoda prin care elevii își analizează critic și evaluează propriile
cunoștințe, abilități, competențe. Elevii au nevoie să se autocunoască, deoarece acest fapt are
multiple implicații în plan motivațional și atitudinal. Această metodă ajută elevul să
conștientizeze progresele și achizițiile, să -și raporteze performanțele la exigențele și sarcinile
învățării, să -și creeze un stil propriu de învățare. Pentru a -și îndeplini rolul, este util ca el evul
să aibă o serie de puncte de referință (criterii) în baza cărora să procedeze la evaluarea
diverselor aspecte ale devenirii sale.
Metodele complementare de evaluare reprezintă o alternativă ale metodelor
tradiționale, reprezentând opțiuni metodologi ce și instrumentale care îmbogățesc practica
evaluării, contribuind eficient la realizarea învățării euristice. Ele au meritul de a -i oferi
profesorului informații asupra nivelului de pregătire a elevilor ce nu pot fi obținute prin
metodele tradiționale și pe baza acestora se pot formula aprecieri cu grad ridicat de obiectivitate
asupra performanțelor și progreselor înregistrate de aceștia. Prin intermediul lor se evaluează
ce știe să facă elevul, cum poate valorifica, aplica în contexte și situații noi con ținuturile
asimilate, abilitățile, capacitățile de care dispune.
Utilizarea lor imprimă un pronunțat caracter interactiv actului de predare -învățare,
favorizează individualizarea sarcinilor de lucru, valorifică și stimulează întregul potențial
creativ al elevilor și creează cel mai potrivit cadru pentru exersarea abilităților intelectuale și
practic -aplicative ale acestora.

130 Instrumente de evaluare

Eficiența utilizării metodelor de evaluare, tradiționale sau complementare, derivă din
folosirea unor instrumente adecvate de evaluare, elaborarea unor probe care să servească cel
mai bine obiectivelor propuse. Instrumentul de evaluare este parte integrantă a metodei de
evaluare, fiind cel care concretizează la nivel de produs opțiunea metodolo gică a profesorului
pentru măsurarea și aprecierea cunoștințelor și competențelor elevului într -o situație
educațională bine definită. Principalele calități ale unui instrument de evaluare sunt:
− validitatea exprimată conform autorilor Ausubel și Robinson “faptul dac ă testul
măsoară ceea ce este destinat să măsoare ”;
− fidelitatea reprezintă calitatea unui instrument de a produce rezultate constante în
urma aplicării sale repetate;
− obiectivitatea reprezintă gr adul de concordanță între aprecierile făcute de evaluatori
independenți asupra răspunsurilor corecte pentru fiecare item, adică toți cei care îl
corectează sunt de acord asupra aceluiași răspuns corect;
− aplicabilitatea desemnează calitatea unui instrument de a fi administrat și interpretat
cu ușurință.
Elaborarea a unui test de evaluare este o activitate complexă care presupune a fi
parcurse ur mătoarele etape :
− determinarea tipului de test;
− proiectarea matricei de specifica ții;
− definirea obiectivelor de evaluare ;
− construirea itemilor;
− elaborarea schemei de notare;
− elaborarea schemei de notare;
− pilotarea și revizuirea testelor, precum și a schemei de notare;
− administrarea testelor.
− corectarea și analiza rezultatelor. ”104
Una dintre etapele principale ale pro iectării testului de evaluare este proiectarea
matricei de specificații, pentru a fi siguri că testul măsoară obiectivele propuse. Pe liniile
matricei sunt enunțate conținuturile testate, iar coloanele conțin niveluri cognitive la care dorim

104 Stoica A. (coordonator), – SNEE, Evaluarea curentă și examenele, Editura Prognosis, București 2001, pg. 82

131 să măsurăm ace ste conținuturi (exemplu: cunoaștere, întelegere, aplicare, analiză și sinteză,
conform taxonomiei lui Bloom).
O importanță deosebită în elaborarea testelor de evaluare, o reprezintă formularea
itemilor. Itemul poate fi definit ca unitate de măsurare car e conține un stimul și o formă
prescriptivă de răspuns, fiind formulat cu intenția de a provoca un răspuns de la cel evaluat,
pe baza căruia se pot emite judecăți cu privire la nivelul achizițiilor acestuia într -o direcție
sau alta (Downing și Haladyna, 20 06).
Evaluarea asistată de calculator
Învățământul asistat de calculator vine să revoluționeze învățământul tradițional
fundamentat de Comenius în lucrarea sa „Didactica Magna” prin dezvoltarea imaginației
creative, a capacității de a emite judecăți de valoare asupra unor rezultate simularea operativă
a unor soluții posibile. Experții au remarcat că informatica are un potențial educativ foarte
mare față de ceea ce pot oferii alte tehnologii .
Ioan Nicola descria încă din 1980 alternativa evaluării cu aj utorul „mașinilor” =
„dispozitive mecanice, electromagnetice sau electronice cu ajutorul cărora se administrează
programul de verificare și se înregistrează răspunsurile date de către elevi” (Nicola, I.,
1980,286). Aceste „mașini” sunt astăzi la îndemâna tuturor – computere, iar evaluarea cu
ajutorul lor reprezintă direcția de modernizare spre care se îndreaptă învățământul.
Printre avantajele utilizării calculatorului în procesul de evaluare, T.D. Chicioreanu
enumeră:
– Obiectivitatea evaluării rezultatel or;
– Feed -back imediat pentru elev și profesor;
– Întocmirea diagnozei;
– Elevii își expun în mod independent cunoștințele,
– Diminuarea emoțiilor.
La polul opus avantajelor, T.D. Chicioreanu expune și limitele evaluării asistate de
calculator:
– Costurile ridica te ale programelor de instruire/evaluare, acestea având nevoie a fi
supuse unei cercetări psiho -pedagogice care să -i valideze conținutul, ceea ce
presupune testări, modificări până se ajunge la forma acceptată.
– Reticență din partea cadrelor didactice care nu țin pasul cu spiritul epocii

132 – Există pericolul fraudei. Această amenințare este minimă din partea elevilor ciclului
primar, dar pentru maximă siguranță programul trebuie să fie cât mai eficient.
Evaluarea asistată de calculator reprezintă o alternativ ă la evaluarea tradițională, ea
asigurând condiții egale pentru toți elevii.
În teoria și practica evaluării se întâlnesc o gamă largă de itemi a cărei cunoaștere poate
ajuta efectiv profesorul în elaborarea instrumentelor de evaluare. Cea mai fre cventă tipologie
a itemilor, care are drept criteriu obiectivitatea în corectare și notare include itemi obiectivi,
semiobiectivi și subiectivi.
Itemii obiectivi solicită elevului evaluat selectarea răspunsului/răspunsurilor corecte
(sau a celui mai bun răspuns) dintr -o gamă de variante oferite. Acești itemi vizează
preponderent capacitățile de ordin cognitiv, verifică un număr mare de elemente de conținut
într-un timp relativ scurt, asigură obiectivitate în apreciere și notare, punctajul acordându -se
integral în cazul răspunsului corect.
Obiectivitatea acestor itemi are în vedere următoarele aspecte:
 obiectivitatea construcției itemului – cerința este explicită, puternic structurată și
corelată cu un obiectiv de evaluare;
 obiectivitatea percepției și rap ortarea la sarcină de către subiectul evaluat – subiecți
diferiți exprimă același mod de percepere și raportare la sarcină;
 obiectivitatea evaluării și notării – evaluatori diferiți acordă același punctaj pentru
aceeași soluție a unui item.
Itemii obiectivi permit măsurarea precisă a rezultatelor și sunt utilizați mai ales în
testele standardizate și pot fi (Evans, 1985; Crocker și Algina, 1986; Radu, 2000; Moise, 2003):
itemi cu alegere duală, itemi cu alegere multiplăț itemi de împerechere sau de asociere .
Itemi cu alegere duală solicită subiectului alegerea răspunsului corect din două
variante propuse, de tipul: adevărat/fals; corect/greșit; potrivit/nepotrivit; da/nu. Sunt ușor de
formulat, evaluează în special cunoștințele factuale, pot acoperi un volum mare de informații,
asigură obiectivitate în apreciere, dar prezintă și riscul ca elevul să ghicească răspunsul corect
sau să -l copie de la un coleg.
În formularea itemilor cu alegere duală se cere respectarea unor “reguli de proiectar e a
enun țului: clar, fără ambiguități; scurt, nu lung sau comlex; fără negație sau dublă negație; o

133 singură idee într -un enunț; nu reproduce textul din manual; s ă fie plauzibile; nici prea ușoare,
nici prea absurde ; să fie plauzibile.”105
Exemplu:
Obiectiv de evaluare – să identifice condițiile mde desfășurare a inventarierii.
Sarcină de lucru : Scrieți litera corespunzătoare fiecărui enunț (a , b ,c, d ) și notați în
dreptul ei litera A, dacă apreciați că răspunsul este adevărat sau litera F, dacă aprecia ți că
răspunsul este fals:
a) Sigiliul se păstrează pe durata inventarierii de către gestionar.
b) Înainte de inventariere gestionarul trebuie să declare dacă are sau nu are cunostință
de existența unor plusuri sau minusuri în gestiune.
c) Identificarea locurilor și încăperilor în care există bunuri care urmează să fie
inventariate revine comisiei de inventariere.
d) Inchiderea și sigilarea spațiilor de depozitare nu se face în prezența gestionarului.
Barem de corectare: Se acordă 0.50 p uncte pentru fiecare răspuns corect.

Itemi cu alegere multiplă se mai numesc și itemi cu răspuns selectat, deoarece elevul
nu generează un răspuns, ci alege un răspuns dintr -o listă de alternative. Lista de alternative
cuprinde un singur răspuns corect și alternative incorecte, da r plauzibile și paralele.
Utilizarea acestui tip de item este recomandată atunci când profesorul dorește să
evalueze cunoștințe (terminologia specifică disciplinei, informații punctuale de natură factuală
sau teoretică, metode, proceduri, algoritmi de re zolvare a unor sarcini concrete) precum și
înțelegerea și capacitatea de aplicare a principiilor, enunțurilor cu caracter general, a metodelor
și procedurilor.
În formularea itemilor cu alegere multiplă se cere respectarea unor “reguli de proiectare
a enun țului: premisa să fie o problemă bine definită și semnificativă, independent de
alternative; să existe un răspuns indiscutabil corect; răspunsurile să aibă, pe cât posibil, aceeași
lungime; răspunsurile să nu fie sinonime sau opuse ca înțeles; răspunsu rile să fie clare, fără
ambiguități ; o singură idee într -un enunț; să nu sugereze alegerea unei alternative.”106
Exemplu:
Obiectiv de evaluare – să identifice responsabilul procesului de inventariere

105 Dulamă, M.E., -Didactica axată pe competențe, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca, 2010, pg.
241
106 Dulamă, M.E., -Didactica axată pe competențe , Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca, 2010, pg.
244

134 Sarcină de lucru – Încercuiți litera corespunzătoare răspunsului corect:
1. Răspunderea pentru organizarea lucrărilor de inventariere revine :
a) gestionarului
b) administratorului
c) contabilului
d) administratorului sau altei persoane care are obligația gestionării elementelor
patrimoniale
Barem de corectare : Se ac ordă 0.50 p uncte pentru fiecare răspuns co rect.

Itemi de tip pereche (de asociere) solicită stabilirea unei corespondențe între două
liste de afirmații sau concepte. Sunt alcătuiți din două categorii de informații repartizate pe
două coloane, informațiile din prima coloană reprezintă premisele, iar cele din a doua coloană
răspunsurile, elevul având sarcina de a le asocia corect. Itemii de tip pereche pun elevul în
situația de a determina corespondența corectă între cuvinte, propoziții, fraze, v alori numerice,
semnificații, litere, simboluri, infirmații, etc. Instrucțiunile care preced cele două coloane se
referă la criteriul sau criteriile în baza cărora trebuie realizată asocierea între premise și
răspunsuri. Acești itemi se folosesc pentru a evalua în ce măsură elevii pot identifica relațiile
corecte dintre diferite informații, fapte, nume, date, evenimente, rezultate, expresii ale unor
legi, etc. Este indicat ca numărul de răspunsuri și premise să fie diferit și să li se precizeze
elevilor da că un răspuns poate fi ales o dată sau de mai multe ori.
Proiectarea enunțului itemilor de tip asociere ar trebui să respecte următoarele reguli:
clar, fără interpretări; o singură idee într -un enunț; toate premisele și răspunsurile să fie așezate
față în față, pe aceeași pagină; răspunsurile ordonate alfabetic, crescător/descrescător, pentru a
nu induce răspunsul.
Exemplu:
Obiectiv de evaluare: să identifice regulile de identificare (recunoaștere) a bunurilor
inventariate
Sarcină de lucru : Asociați expli cațiile operațiilor economice din coloana A cu formulele
contabile corespunzătare din coloana B:

135 A.Categorii de elemente inventariate B. Reguli de identificare și de inventariere
a) Echipamente tehnologice
b) Imobilizări corporale în curs
de execuție
c) Bunuri aflate în curs de
aprovizionare
d) Stocuri
e) Producția în curs de execuție 1. Inventarierea pe baza confirmării prin
extras de cont privind comun – carea între
entități sau pe baza punctajelor reciproce
2. Identificarea pe fiecare obiect în parte și
descrierea stadiului de realizare a
investiției
3. Inventarierea se face de către unitățile
cumpărătoare
4. Identificarea pe baza numărului de
inventar și a caracteristicelor tehnice
Barem de corectare : Se acordă 0.50 puncte pentru fiecare răspuns corect.
A. Itemii semiobiectivi sunt acea categorie de itemi care solicită elevului construirea
parțială sau totală a unui răspuns la sarcina definită în enunțul itemului. În general, itemii
semiobiectivi se caracterizează prin aceea că pot testa o gamă largă de cap acități intelectuale
și rezultate ale învățării, plasează elevul într -o situație cognitivă cu un grad de complexitate
mai ridicat decât reușesc să o facă itemii obiectivi și permit folosirea unor materiale auxiliare.
Acest tip de itemi pot încuraja elevul în aprofundarea noțiunilor învățate, creșterea vitezei de
operare cu acestea, conciziei și acurateței exprimării.
Din categoria itemilor semiobiectivi fac parte: itemi cu răspuns scurt, itemi de
completare, întrebări structurate .
Itemi cu răspuns scurt necesită formularea unui răspuns scurt, liber, atât din punct de
vedere al formei, cât și al conținutului, sub forma unor propoziții, fraze, cuvinte, simboluri,
numere. Presupun atât stăpânirea unor cunoștințe cât și abilitate de a f ormula și structura cel
mai potrivit răspuns scurt, dar nu permit evaluarea unor capacități intelectuale superioare.
Itemii permit un control rapid ușor, relativ obiectiv, diminuând problemele legate de
exprimarea liberă. Elevii pot formula răspunsuri parț ial corecte sau incomplete, fapt ce trebuie
ilustrat în baremul de corectare.
Exemplu:
Obiectiv de evaluare : să identifice formula de calcul diferențelor valorice
Sarcină de lucru : Scrieți formula matematică de calcul a diferențelor de inventar
cantitati ve.
Completați în formula de calcul a diferențelor valorice, informațiile corecte din spațiile libere:

136 Diferențe valorice = ( Stoc faptic x ……..) – (……. x Valoarea contabilă)
Barem de corectare :Se acordă 0.50 puncte pentru fiecare răspuns corect și coplet.
Pentru un răspuns incomplet se acordă 0.25 puncte
Itemi de completare reprezintă o variantă a itemilor cu răspuns scurt. Solicită elevii să
formuleze un răspuns care să completeze o afirmație incompletă sau un enunț lacunar pentru
a-i conferi valoare de adevăr. Se recomandă să nu se folosească drept suport texte din manual
pentru a preveni memorarea mecanică.
Itemii de completare nu sunt adecvați pentru evaluarea capacităților intelectuale
superioare (analiză, sinteză, cap acitate de rezolvare de probleme, evaluare), iar răspunsurile
foarte scurte pe care le solicită, dacă sunt folosiți în exces și exclusiv, pot chiar frâna
dezvoltarea acestora.
Proiectarea itemilor de completare impune respectarea următoarelor regul i: “spa țiile
libere de dimensiuni diferite pot sugera, prin lungimea lor, răspunsul așteptat ; excesul de spa ții
libere duce la pierderea sensului enunțului oferit spre analiză și completare, precum și la
obținerea altor răspunsuri corecte altele decât cele așteptate .”107

Exemplu:
Obiectiv de evaluare : să identifice conturile specifice
Sarcină de lucru : Completați spațiile libere prin cuvintele corespunzătoare contextului dat:
Inventarierea reprezintă ..…(1)….operațiilor prin care se constată…..(2)…..elementelor de
natura activelor, datoriilor și capitalului propriu la un moment…..(3)……., cu
exprimare…(4)
Barem de corectare : Se acordă 2 puncte în total , câte 0.50 puncte pentru fiecare
răspuns corect și complet.
Întrebă ri structurate sunt itemi care conțin mai multe sarcini de lucru, punând elevul
în situația de a construi răspunsurile și de a alege modalitățile de formulare a acestora. Acești
itemi realizează trecerea de la itemii obiectivi și semiobiectivi către itemii subiectivi.
O întrebare structurată este formată dintr -un număr variabil de secvențe
(subîntrebări) care pot avea forma unor itemi obiectivi, semiobiectivi sau a unui eseu scurt, a
căror coerență și succesiune derivă dintr -un element comun (idee, fapt, principiu, lege, rațiune

107 Stoica A. (coordonator), SNEE, Evaluarea curentă și examen ele, Editura Prognosis, București 2001, pg. 110

137 internă a problematicii vizate). În elaborarea întrebărilor se pornește, în general, de la un
material -stimul constând în diferite texte, hărți, grafice, diagrame. Prezintă avantajul că
orientează elevul în elaborarea răspunsurilor , creează condiții pentru evaluarea unor abilități
cognitive superioare, nu numai reproducerea sau aplicarea informațiilor, precum și gradarea
complexității și dificultății sarcinilor de lucru, permit transformarea unui item de tip eseu într –
o suită de ite mi obiectivi și semiobiectivi, sporind astfel gradul de obiectivitate în apreciere și
notare.
Stimulează dezvoltarea capacităților și abilităților intelectuale superioare,
originalitatea, creativitatea persoanei evaluate. Întrebările solicită un răspuns deschis, dar
relativ scurt, care să nu depindă de răspunsul la întrebarea precedentă pentru a putea fi apreciat
și notat corect, conform baremului. Ele trebuie să fie în concordanță și strict corelate cu
materialele stimul folosite, să testeze unul sau mai multe obiective. Întrebările structurate
permit testarea unei varietăți de cunoștințe, competențe, abilități, gradarea complexității și
dificultății sarcinii, crearea condițiilor ca evaluarea să ofere șansa unor răspunsuri corecte
pentru toți elevii, dar și să discrimineze performanțele la vârf.
Exemplu:
Obiectiv de evaluare : Să identifice elementele componente ale bilanțului.
Sarcina de lucru : Entitatea „Dunărea” SRL prezintă la sfârșitul exercițiului N următoarele
date exprimate în lei și preluate selectiv din Balanța de verificare definitivă :
SfC 1012 1.000, SfD 201 700, SfD 205 400, SfD 2131 50.000, SfC 2801
600, SfC 2805 100, SfC 2813 10.000, SfC 2908 150, SfD 371 60.000 ,
SfC 378 10.000, SfC 4428 9.500, SfC 397 200, SfD 4111 30.000 , SfC
491 5.000, SfD 5311 5 .000, SfD 5121 35.000. Entitatea elaborează bilanț prescurtat.
a. Se cere :
b. Calculați și stabiliți nivelul valoric al subgrupelor bilanțiere: Imobilizări necorporale
și Imobilizări corporale.
c. Calculați și stabiliți nivelul valoric al grupei bilanțiere Active imobilizate
d. Calculați și stabiliți nivelul valoric al subgrupelor bilanțiere: Stocuri, Creanțe, Casa și
conturi la bănci.
e. Calculați și stabiliți nivelul valoric al grupei bilanțiere Active circulante.
Barem de corectare : Se acordă 1 punct pentru fiecare răspuns corect .

138 B. Itemii subiectivi (cu răspuns deschis) au drept principală caracteristică faptul că
testează creativitatea elevului, originalitatea și capacitatea sa de personalizare a cunoștințelor.
Acești itemi se caracterizează prin faptul că solicită elevului evaluat elaborarea unui răspuns
foarte puțin sau deloc orientat.
Prin intermediul lor se evaluează rezultate complexe ale învățării, capacități,
competențe care apar ca efecte acumulate în timp (analiză, sinteză, argumentare, exprimare,
organizare a unui discurs).
Cu toate că acești itemi par relativ ușor de construit, exigențele formulării corecte a
cerinței și a baremului de corectare și notare sunt foarte stricte; ele trebuie să prevină acea
subiectivitate a profesorului care conduce la evaluarea neprofesională, arbitrară și la punerea
elevului în situația de a fi nedreptățit.
Corectarea și notarea lor prezintă un grad redus de obiectivitate; se poate realiza fie
analitic (acordarea unui număr de puncte pentru diferite elemente ale răspunsului așteptat), fie
holistic (global), prin formularea unei judecăți de ansamblu asupra răspunsului în conformitate
cu anumite criterii de evaluare sau descriptori de performanță.
În categoria itemilor subiectivi se înscriu: itemii rezolvare de probleme, eseul.
Rezolvarea de probleme (situații problemă) consti tuie o modalitate prin care profesorul
poate crea situații de învățare ce dezvoltă creativitatea, gândirea divergentă, imaginația,
capacitatea de transfer, de generalizare sau/și de concretizare a informațiilor și procedurilor.
Capacitatea de a rezolva p robleme nu este ereditară; ea se dezvoltă treptat prin exersare,
fiind situată la nivelul superior al capacităților cognitive și presupunând chiar anumite
caracteristici generale de personalitate pe care elevul le dobândește în procesul formării sale.
Din aceste motive, utilizarea rezolvării de probleme ca metodă de evaluare trebuie să țină cont
de experiența de lucru a elevilor cu această metodă, iar gradul de dificultate al problemelor
trebuie să crească progresiv, pe măsură ce elevii acumulează experienț a specifică.
Rezolvarea de situații problematice contribuie nu numai la evaluarea randamentului
școlar, ci și la dezvoltarea creativității, gândirii critice, imaginației, capacității de generalizare
și de transfer. Acest tip de item dezvoltă gândirea euri stică, independentă, spiritul analitic și
critic, reflexiv, formează abilități de comunicare, cooperare, lucrul în echipă (când este
realizată ca activitate de grup). În această situație evaluarea va avea în vedere comportamentele
implicate în rezolvarea p roblemei, nu numai indicarea propriu – zisă a soluției, cum ar fi:
înțelegerea problemei, documentarea în vederea identificării informațiilor necesare în

139 rezolvarea problemei, formularea și testarea ipotezelor, stabilirea strategiei rezolutive,
prezentarea și interpretarea rezultatelor.
Rezolvarea de probleme implică o anumită subiectivitate în evaluare, mai ales în cazul
problemelor care solicită rezolvarea în termeni de optim sau dezirabil. Dacă activitatea a fost
organizată în echipă, notarea trebuie ind ividualizată, ținându -se cont de rolul și sarcinile
concrete rezolvate de fiecare membru al echipei.
Exemplu:
Obiectiv de evaluare : să rezolve aplicații practice privind capitalul propriu.
Sarcină de lucru : Se cunoaște situația selectivă a următoarelor in formații extrase din balanța
de verificare la sfârșitul exercițiului: capital subscris vărsat 40.000 lei, prime de capital 15.000
lei, rezerve statutare 3.000 lei, furnizori de imobilizări 60.000 lei, cheltuieli de constituire
10.000 lei, alte titluri de plasament 7.000 lei, pierdere lei. Se cere :
a) Selectați și enumerați elementele componente ale capitalului propriu din exemplul
de mai sus.
b) Calculați suma acestora pe baza informațiilor date și determinați valoarea
capitalului propriu.
Barem de co rectare: Se acordă 1.50 puncte pentru fiecare etapă corect rezolvată,
astfel: 0.50 puncte pentru identificarea elementelor componente -formula de calcul , 0.50
puncte pentru calcularea corectă a indicatorului , 0.50 puncte scrierea formulei de calcul.
Eseul permite evaluarea capacităților cognitive superioare, de complexitate ridicată.
Eseurile reprezintă un instrument adecvat și frecvent utilizat deoarece răspunde într -o mare
măsură competențelor sociale ce se doresc a fi formate la elevi. Ite mul de tip eseu pune elevul
în situația de a construi un răspuns liber în conformitate cu un set dat de cerințe; cu cât cerințele
sunt mai precis formulate și mai explicit ilustrate în schema de notare, cu atât crește fidelitatea
evaluării și notării (grad ul de obiectivitate în raport cu mai mulți evaluatori și/sau cu mai multe
evaluări succesive.
În funcție de gradul de detaliere a cerințelor și criteriilor ce trebuie respectate în
formularea răspunsului, distingem:
− După dimensiunile răspunsului așteptat:
a) Eseu cu răspuns scurt (minieseu) – în care, printre cerințele enunțului, este
precizată și dimensiunea maximă admisă a răspunsului așteptat: număr maxim de
cuvinte, număr maxim de paragrafe, număr maxim de rânduri;

140 b) Eseu cu răspuns extins – la car e singura limită ce operează este aceea a timpului
de lucru maxim admis;
− După tipul răspunsului așteptat :
a) Eseu structurat sau semistructurat – în care, prin cerințe explicite,indicii sau sugestii,
răspunsul elevului este organizat, structurat,orientat, or donat;
b) Eseu liber – în care originalitatea și creativitatea elevului se pot manifesta maximal.
Eseurile acoperă o gamă largă de obiective, dar o arie relativ mică de conținuturi.
Solicită un timp mai mare pentru rezolvare, dar și pentru corectare și aprec iere.
În cazul în care se folosește eseul ca instrument de evaluare se impune o atenție în plus
pentru formularea precisă a obiectivelor și elaborarea sistemului de notare pentru a diminua cât
mai mult posibil subiectivitatea în apreciere. Se vor avea în vedere aspecte multiple: conținutul
științific, argumentarea, organizarea și prezentarea ideilor, abilitățile analitice și critice,
originalitatea, creativitatea. Un alt criteriu de notare a eseului este folosirea limbii, ortografia,
punctuația, așezarea î n pagină, acuratețea lucrării și altele, în funcție de temă și clasă.
Obiectiv de evaluare :să identifice documentele de inventariere
Sarcină de lucru :Elaborați un eseu cu tema Documentele la inventariere, după
următoarea structură de idei :
a) Tipul și elementele de structură ale documentelor
b) Circuitul documentelor
c) Relația de legătură între documente
Barem de corectare : Se acordă 3 puncte pentru fiecare cerință rezolvată corect, astfel:
2 puncte pentru identificarea elementelor specifice, 1 punct pentru creativitate și originalitate
în prezentarea conținului informațional .

5.7. Modalități de diminuare a erorilor în evaluarea didactice
Practica docimologică evidențiază existența unor disfuncțiuni și dificultăți în
evaluarea obiectivă a rezultatelor școlar e. Notarea corectă, obiectivă este afectată de
numeroase circumstanțe care generează variații semnificative relevate fie la același
examinator în momente diferite (variabilitate intra -individuală), fie la examinatori diferiți
(variabilitate interindividual ă).
Evaluarea defectuasă poate cunoaște următoarele forme: notarea strategică –
practicată la începutul activității pentru a ține elevii sub control, sub amenintarea notelor slabe

141 sau a nepromovării; notarea sancțiune – care nu are nimic de -a face cu achizițiile sau
performanțele elevilor ci cu anumite atitudini considerate neacceptabile; notarea etichetă –
prin notarea pe termen lung după aceleasi pareri favorabile/nefavorabile, sau în concordanță
cu celelalte note a le elevului.
Factorii care generează o obiectivare scăzută în evaluarea didactică se pot grupa
raportându -i la personalitatea profesorului, la materia de învățământ, la elev, precum și la
specificitatea metodelor de evaluare și la circumstanțele sociale î n care se realizează
evaluarea didactică.
Cei mai mulți factori perturbatori privesc activitatea profesorului. Situațiile cel mai
frecvent intalnite sunt:
− Efectul "Halo" – profesorul realizează aprecierea elevilor prin prisma unei evaluări
inițiale si prin generalizarea notării la toate disciplinele. În virtutea judecății
anticipative profesorul nu mai remarcă progresele sau părțile pozitive ale elevului slab,
după cum nici minusurile celui bun. Pentru a corecta aceste tendințe se poate recurge
la anon imatul probelor scrise sau la recurgerea la corectori de la alte școli.
− Efectul de ancorare – supraevaluarea unor rezultate deoarece pun în lumină elemente
neasteptate, mai puțin frecvente, care vor constitui baza unor noi grile de corectare a
răspunsurilo r.
− Efectul Pygmalion – anticipațiile sau predicțiile profesorului asupra performanțelor
elevilor sfârsesc prin a se produce, datorită influențării conștiente sau inconștiente a
comportamentului elevilor. Încrederea in posibilitatile elevilor și încrederea în reușita
lor constituie un puternic factor motivațional, care sfârsește prin creșterea
performantelor acestora.
− Stilul personal al evaluatorului – fiecare profesor are propria sa grilă de apreciere,
unii apreciind reproducere cantitativă, iar alții ap reciind originalitate. Unii notează mai
indulgent, alții mai exigent, iar alții preferă notele de mijloc. Unii consideră nota o
modalitate de incurajare, alții de constrangere.
− Efectul tendinței centrale – apare mai ales in cazul profesorilor începatori c are din
dorința de a nu greși sau subaprecia elevii acorda note în jurul valorilor medii.
− Efectul de similaritate – apare atunci cand profesorul se ia drept reper pe el insuși.
De exemplu, profesorii care au experiența de foști "premianți" sau au copii c u rezultate
excelente, vor avea tendința de a fi mai severi si invers.

142 − Efectul de contrast – apare atunci cand un elev primeste o nota mai bună sau mai slabă
datorită comparației cu rezultatul anterior. După o notă slabă un rezultat bun va parea
și mai bun, sau după un candidat foarte bun, următorul care este mediocru va părea
mult mai slab.
− Efectul de ordine – se referă la inerția aprecierii (notarea concomitentă cu aceeași
notă) deși între răspunsuri există diferențe calitative. Se datorează mai ales factorilor
ca oboseala, indispoziția, lipsa de interes etc.
− Eroarea logică – se referă la înlocuirea parametrilor de performanță urmariți cu alte
considerații, care în realitate sunt elemente secundare, cum ar fi efortul depus pentru
a ajunge la rezultat, conștiinciozitatea, acuratețea stilul sau sistematizarea expunerii
etc., deși uneori acest efect se justifică, nu trebuie să devină o regulă, deoarece crește
riscul de subiectivitate în notare.
− Efectul curbei lui Gauss rezultă din dorința cadrului didactic ca distribuția rezultatelor
școlare în fiecare clasă să fie cât mai aproape de curba lui Gauss. Aceasta presupune
ajustarea exigenței în notare în raport de nivelul general atins de fiecare clasă, astfel
încât distrib uția rezultatelor să reflecte, pe cât posibil, o distribuție normală. Astfel, la
clasă foarte bună exigența crește, iar la alta cu rezultate în general slabe, exigența
scade. În acest mod, la cele două clase de niveluri generale diferite există 2 -3 elevi
foarte buni și 2 -3 elevi foarte slabi.
Alte erori sunt generate de specificul disciplinei de învățământ la care se realizează
evaluarea. De exemplu, cele mai generoase se pretează la o evaluare mai obiectivă, pe
când cele socio -umane predispun la aprecieri subiective din partea evaluatorului. Unele
efecte negative apar și prin implicarea factorilor de personalitate (ale cadrelor didactice,
elevilor ), sau din cauza oboselii fizice și psihice, stării afectiv -emoționale, altor factori
accidentali.
Pentru corectarea și eliminarea acestor erori din apreciere -notare se impune o
metodologie de evaluare adaptată complexității procesului de învățământ prin:
− creșterea ponderii evaluării formative;
− corelarea evaluării formative cu cea sumativă;
− asigurarea an onimatului probelor scrise;
− introducerea unor bareme de notare;
− utilizarea probelor standardizate și testelor docimologice;

143 − prelucrarea statistico -matematică a rezultatelor, reprezentarea grafică și
interpretarea lor adecvată, decelarea cauzelor;
− dezvol tarea la elevi a capacității de autoevaluare, prezentarea criteriilor și a
grilelor de corectare;
− verificarea ritmică a elevilor și informarea operativă asupra lacunelor sau
progreselor înregistrate.108

108 Dumitriu Gh., Dumit riu C., Damian I., Dumitriu I., -Psihopedagogie , Ed Alma Mater, Bacău, 2003, pg. 31

144 CAPITOLUL VI. Cadrul experimental de aplicare a strategiilor
de evaluare
6.1. Metodica cercetării
6.1.1. Repere generale

Pentru realizarea în bune condiții a cercetării, am stabilit și respectat metodologia
cercetării, ținând cont de metodele și tehnicile utilizate pentru colectarea datelor, de
eșantioanele selectate, de etapele parcurse, toate acestea corelându -le cu tipul de cercetare
întreprinsă, și anume cercetarea de tip experimental. Cercetarea de tip experimental
cunoaște, conform indicațiilor teoretice, următoarele etape:
− delimitarea și formularea fenomenului ce urmează a fi studiat;
− emiterea ipotezei sau ipotezelor de lucru;
− alegerea variabilelor;
− stabilirea tipului de experiment, a condițiilor de desfășurare;
− alcătuirea eșantioanelor (claselor) experimental și de control;
− pretestarea;
− aplicarea experimentului pe eșantionul experimental;
− înregistrarea, prelucrarea, analiza și interpretarea rezultatelor și
determinarea diferențelor;
− întocmirea raportului de cercetare.
Experimentul este apreciat ca fiind metoda cea mai importantă de cercetare deoarece
„pe baza ipotezei avansate, în cadrul experimentului se modifică în mod sistematic un factor
sau altul și se notează efectele acestei modificări asupra activității și conduitei subiectului
sau grupului. Factorul car e operează și pe care îl variază experimentatorul constituie
variabila independentă (v. i.), iar modificările care s -au produs și care urmează să fie
măsurate și explicate constituie variabila dependentă (v. d.).”109 Spre deosebire de
observație, unde are lo c urmărirea intenționată a modificărilor fără a se interveni asupra
comportamentului subiecților cercetați, experimentul presupune intervenția și așteaptă
rezultatul ei. La variabilele menționate se pot adăuga o variabilă provocată , creată de către
cercetă tor și o variabilă invocată necreată de cercetător (vârstă, număr de subiecți,

109 Dumitriu C., Introducere în cercetarea psihopedagogică , Editura Didactică și Pedagogică, R. A., București,
2004, pg. 87

145 coeficient intelectual).
Pentru ca experimentul să fie corect elaborat, se pornește de la observația inițială a
modului de manifestare a fenomenului ce trebuie studiat, se formulează ipoteza, pentru ca,
în final, să se verifice ipoteza prin analiza datelor colectate. Astfel, trebuie parcurse anumite
etape specifice cercetării de tip experimenta l: formularea problemei ce trebuie elucidată,
formularea ipotezei de lucru, pretestarea, stabilirea situației experimentale, constituirea
celor două eșantioane (experimental și de control), introducerea factorului de progres pe
eșantionul experimental, tes tarea finală, înregistrarea, prelucrarea, analiza și interpretarea
rezultatelor. Ipoteza ce a stat la baza realizării experimentului poate fi confirmată doar dacă
datele obținute sunt semnificative statistic.
Există mai multe tipuri de experiment ce pot fi folosite în realizarea cercetării:
experimentul de laborator, experimentul natural și experimentul psihopedagogic, o variantă
a celui natural. Dacă experimentul de laborator presupune scoaterea subiectului din mediul
obișnuit de activitate și introducerea acestuia într -un mediu anume creat, folosindu -se
anumite materiale, experimentul psihopedagogic , ca variantă a experimentului natural, se
realizează în condiții familiare, naturale de viață și de activitate. Acest tip de experiment ne
oferă date de ordin cantitativ și calitativ, cu un grad mare de precizie, putând fi prelucrate
și interpretate cu ajutorul tehnicilor statistico -matematice. Experimentul psihopedagogic
poate fi constatativ și formativ. Experimentul constata tiv presupune măsurarea unui
fenomen la un moment dat. Experimentul formativ presupune intervenția în grupul școlar
prin introducerea unui factor de progres, menit să conducă la formarea de noi capacități.
Experimentul psihopedagogic are o serie de limite, iar utilizarea lui presupune o
anumită prudență din partea cercetătorului. Aceste limite provin din faptul că experimentul
psihologic se desfășoară în condiții variate, ce nu pot fi în totalitate ținute sub control.
Rezultatele obținute se datorează atât factorului de progres introdus în experiment, cât și
anumitor influențe externe care intervin pe parcursul experimentului. Se poate vorbi în
acest sens despre o maturizare a subiecților, ca urmare a propriei evoluții naturale, ce poate
influența variabila dependentă. De asemenea, s -a constatat faptul că subiecții supuși
experimentului, conștienți că sunt supuși unor probe, se vor pregăti mai intens asupra temei
introduse, ceea ce va duce la modificarea comportamentului lor anterior. Evenimentele care
au loc pe parcursul cercetării pot conduce la o diferențiere a celor două măsurători, inițială
și finală. Toate aceste limite nu pot reprezenta un obstacol în derularea experimentului
psihopedagogic, practica științifică demonstrând aceasta prin colectarea unui număr

146 consistent de date experimentale certe, posibilitatea interacționării acestor limite fiind
foarte redusă.
6.1.2. Prezentarea eșantionului experimental

Eșantionarea presupune alegerea unui număr de subiecți din populația școlară, ce
urmează a fi supuși experimentării sau controlului cercetării. În aceste cazuri, se folosește
numai eșantionul experimental, testându -se înainte de experimentare, pentru a se cunoaște
situația de la care se pornește.
Subiecții care fac parte din eșantionul experimental frecventează cursurile Colegiului
Tehnic de Comunica ții N.V. Karpen Bacău și au parcurs conținuturile modulelor de
specialitate prevăzute pentru profilul economic, pregătindu -se pentru a deveni tehnicieni în
activități economice.
Clasa experimentală (Ce): clasa a XII -a E, domeniu – economic, profil – servicii,
specializare – tehnician în activități economice, cu un număr de 21 elevi (18 fete și 3 băieți)
cu vârsta de 17 -18 ani.
Clasa de control (Cc): clasa a XII -a D, domeniu – econ omic, profil – servicii,
specializare – tehnician în activități economice, cu un număr de 20 elevi (14 fete și 6 băieți)
cu vârsta de 17 -18 ani.
Elevii ambelor clase au fost observați permanent pe parcursul școlarității, cu ei
desfășurându -se o activitate normală cu respectarea programei obiectelor de specialitate

6.1.3. Etapele cercetării

Cercetarea experimentală privind eficiența evaluării asupra progresului școlar și
dezvoltării personalității elevului, s -a desfășurat în trei etape din anul școlar 2016 -2017 la
Colegiul Tehnic de Comunica ții N.V. Karpen Bacău:
a) Etapa constatativă a evaluării inițiale s -a desfășurat în perioada 19 septembrie
-7 octombrie 2016 și a constat în aplicarea unor teste inițiale. Prelucrarea și
analiza rezultatelor au ajutat la diagnosticarea nivelului de însușire a noțiunilor
despre, bilanț, balanța de verificare, inventariere, cont, formula contabilă și
aplicarea acestor noțiuni în rezolvarea de probleme.
b) Etapa formativ -ameliorativă a introducerii factorului de progres s -a desf ășurat
în perioada 10 octombrie 2016 – 1 mai 2017 și a cuprins proiectarea, organizarea

147 și desfășurarea unor activități de predare – învățare – evaluare menite să conducă
la sporirea randamentului școlar în direcția vizată.
c) Etapa evaluării finale s-a desfășurat în perioada 2 mai -25 mai 2017 și a constat
în aplicarea unor probe de evaluare pentru a stabili nivelul de pregătire a elevilor.
În aceeași perioadă s -au analizat rezultatele și s -au stabilit concluziile privind
efectul intervenției amelior ative, sugestiile și propunerile desprinse din
cercetare.

6.1.4. Ipoteza și obiectivele cercetării

Ipoteză – Prin folosirea tehnicilor și instrumentelor de evaluare alterantive, se
realizează progresul școlar la nivelul elevilor precum și dezvolatarea personalității acestora
(la modulul M4 –Realizarea situațiilor financiare și calculația costurilor).
Verificarea ipotezei reclamă următoarele obiective:
– identificarea nivelului de cunoaștere a noțiunilor de bază din contabilitate;
– identificarea nivelului de însușire a terminologiei specifice situațiilor financiare;
– identificarea capacității de a recunoașt e elementele situațiilor financiare anuale;
– identificarea etapelor premergătoare întocmirii situațiilor financiare anuale;
– estimarea capacității de a întocmi documentele specifice situațiilor financiare anuale;
– sesizarea utilizării greșite a conturilor la întocmirea formulelor contabile;
– conceperea, proiectarea și realizarea unui experiment psihopedagogic
de eficientizare a orelor de contabilitate;
– identificarea soluțiilor de optimizare a comunicării și formularea unor concluzii,
sugestii și propuneri cu rol optimizator pentru orele de contabilitate.
In vederea testării ipotezei formulate am acționat în următoarele direcții:
– stabilirea eșantionului experimental;
– conceperea probelor;
– administrarea probelor;
– înregistrarea, prelucrarea, analiza și interpretarea rezultatelor;
– elaborarea intervenției ameliorative;
– stabilirea diferențelor între cele două faze (inițială și finală) în cadrul eșantionului;
– stabilirea diferențelor între grupa experimentală și grupa martor (de control);
– preconizarea unor soluții pentru optimizarea activității didactice viitoare.

148 6.1.5. Metode și tehnici folosite în cercetare

Metoda de cercetare științifică este definită un ansamblu de operații intelectuale
prin care o disciplină sau o ramură a cunoașterii caută să ajungă la adevăruri pe care să le
demonstreze, să le verifice. Ele sunt ghidate de concepția generală a cercetătorului, de
principiile teoretico -științifice de la care acesta pornește, respectiv de metodo logia
cercetării.110
Prezenta cercetare a folosit metode, tehnici și procedee care au permis cunoașterea
personalității elevilor și comportamentului acestora în activitatea de învățare și în
împrejurări neoficiale, cunoașterea condițiilor în care se instruiesc (ambianță, manuale,
lucrări auxiliare, platforme educ aționale – e-learning) și mai ales cunoașterea volumului și
a calității cunoștințelor din domeniul contabilității pe care le posedă elevii din cele două
clase a XII -a. Metodele au permis observarea, înregistrarea, estimarea și măsurarea
reacțiilor subiecțil or la stimulii externi.
Metoda principală folosită în cercetare a fost experimentul, dar datorită faptului că
este foarte complexă, a implicat și folosirea altor metode, care au fost subordonate acestuia.
Aceste metode se împart în două categorii:
− de colectare a informațiilor/datelor: observarea psihologică, convorbirea, analiza
produselor activității școlare, ancheta pe bază de chestionar, probe de evaluare
(testul docimologic), experimentul;
− de prelucrare a informațiilor/datelor: numărarea rezultatel or, a răspunsurilor
elevilor cu anumite rezultate, a categoriilor de dificultăți, interpretarea calitativă
prin analize variate; clasificarea, ordonarea, ierarhizarea rezultatelor folosind
scările de evaluare, tabele analitice și sintetice, reprezentări gr afice, diagrame,
histograme.

A. Metode de colectare a datelor

Observarea presupune urmărirea atentă a faptelor de educație așa cum se
desfășoară în condiții naturale. Ca metodă, se deosebește de observația spontană prin faptul
că presupune elaborarea prealabilă a unui plan de observație cu precizarea obiectivelor ce

110 Dumitriu C., – Introducere în cercetarea psihopedagogică , Editura Didactică și Pedagogică, R. A., București,
2004, pg. 53

149 vor fi urmă rite și a cadrului în care se desfășoară. Observația a urmărit:
a. comportamentul socioafectiv al elevilor în colectivul clasei:
– frecvența;
– atitudinea față de activitatea didactică, gradul de participare la lecții;
– implicarea în activități de grup: munca în echipă, studii de caz etc.;
– posibilități de concentrare pentru formularea răspunsurilor;
b. trăsături de caracter :
– conduita intelectuală în timpul lecțiilor (rapiditate, spontaneitate, stabilitatea
atenției, atenție distributivă);
– spiritul de observație;
– motivația pentru învățare;
– atitudinea față de muncă (tenacitatea, seriozitatea, spiritul creator);
– predilecția pentru activități teoretice sau practice;
– nivelul la care sunt utilizate în comunicare resursele limbii;
– atitudinea față de sine și față de ceilalți (exigență, demnitate personală,
ambiție, modestie etc.).
c. temperamentul:
– încadrarea în tipologie pe baza comportamentului;
– gradul de rezistență la efort, la solicitări continue;
– echilibrul stărilor afective;
– viteza și ritmul vorbirii;
-trăsăturile comunicării verbale și nonverbale.
Elevii au fost urmăriți în timpul orelor de specialitate la modulul realizarea
situațiilor financiare și calculația costurilor, rezultatele fiind consemnate în fișe de
observație după mode lul:
Fișă de observare a activității elevilor
Lista este concepută pentru a înregistra rapid cu DA/NU, prezența sau absența unor calități.

Nr.
Crt
Numele și prenumele
Comuni care
Colabo rare
Gândire
Participare/
impli care
Respectarea
termenelor
Respectarea
regulilor
Rezolvare de
probleme
1.
2.

150 Informațiile acumulate au contribuit la perfecționarea strategiilor didactice:
selecția și adaptarea conținutului, dirijarea instruirii pentru atingerea performanței,
opțiunea pentru o tehnică sau alta de evaluare.
Exemplu: observarea elevilor la modulul realizarea situațiilor financiare și
calculația costurilor (tema „ Intocmirea situațiilor financiare anuale ”). S -a urmărit
comportamentul la o lecție de formare de priceperi și deprinderi construită pe baza unui
studiu de caz.
S-a constatat că elevii T.B., V.L, G.C., G.V ., stăpânesc noțiunile teoretice legate
de bilanț, balanța de verificare, inventariere, regulile de completare a documentelor
contabile, cunosc conținutul și structura situațiilor fina nciare anuale și sunt foarte rapizi
în reacții. Au decodat rapid cerințele aplicațiilor, au elaborat în timp util mesajul -răspuns.
Elevii C. L., P.M. și M.M. . au întâmpinat dificultăți în definirea noțiunilor de bază,
enumerarea etapelor de întocmire a sit uațiilor financiare anuale și modul de întocmire a
situațiilor financiare .
Ca urmare a semnalării acestor carențe, elevii au primit ca temă pentru acasă (pentru
portofoliu) un studiu de caz (problemă) asemănător cu cel făcut în clasă pentru a exersa
modul de întocmire a documentelor specifice situațiilor financiare.
Convorbirea constă într -un dialog între cercetători și subiecții supuși investigației
în vederea colectării de date care să elucideze fenomenele urmărite. Desfășurată pe baza
unui plan, cu întrebări prestabilite, conversația a furnizat informații pentru înțelegerea
motivelor interne ale conduitei comunicaționale și a determinat dezvăluirea demersurilor
gândirii subiecților. Cu ajutorul acestei metode s -a putut stabili dacă elevii cunosc
elem entele componente ale situațiilor financiare dacă pot complete documentele specifice
Am constatat că unii elevi sunt superficiali în exprimare, folosesc un limbaj
simplest și nu folosesc în definirea conceptelor termenii de specialitate învățați la orele de
curs.
Analiza produselor activității școlare reprezintă studiul obiectivărilor muncii
elevilor la cursuri și în afara lor, sub îndrumarea profesorului; produsele activității școlare
s-au concretizat în mijloace foarte utile pentru cunoașterea evoluției comunicării.
Elevii au avut de elaborat pentru portofoliu teme (vezi Anexa 9 ) aferente capitolului
” Intocmirea situațiilor financiare anuale ”. Elevii vor primi indicații elevilor pe parcursul
realizării temelor pentru portofoliu și se v or verifica temele la orele de curs imediat
următoare primirii indicațiilor.

151 Metoda a contribuit la cunoașterea carențelor și la gândirea unor soluții de
remediere. Alte informații obținute prin intermediul acestei metode au fost: cunoașterea
capacității de a înțelege și an aliza cerințele unui subiect, de a rezolva subiectul utilizând
informațiile și experiența de viață.
Probele de evaluare administrate în cadrul experimentului, lucrările scrise
semestriale, testele pe platforma www.eduka.lahun.info, au fost supuse analizei în vederea
desprinderii unor aprecieri asupra calității instruirii. Ele au indicat progresele sau oscilațiile
subiecților și au determinat în cadrul experimentului, lucrul diferențiat.
Metoda anchetei psihologice , considerată a fi metodă complexă de cunoaștere
științifică a opiniilor, atitudinilor, aspirațiilor, comportamentelor, trebuințelor, motivației,
presupune recoltarea unor informații despre viața psihică a unui individ sau a unui grup
social și interpretarea acestora cu scopul desprinderii sem nificației lor
psihocomportamentale. Această metodă se poate realiza sub două aspecte: ancheta pe bază
de chestionar și ancheta pe bază de interviu.
În realizarea feedback -ului, am folosit ancheta pe bază de chestionar pentru a
identifica părerile elevilor despre eficiența evaluării prin testele scrise și prin testele
susținute pe platforma educațională eduka.lahun.info.
La sfârșitul experimentului, am distribuit chestionare, elevilor din eșantionul
experimentat, pentru a determina eficiența diferitelor ins trumente de evaluare asupra
progresului școlar și dezvoltării personalității elevilor. Chestionarul a fost de opinie cu
răspunsuri mixte (cu răspunsuri închise și cu răspunsuri deschise).
Testul este o metodă preponderent psihologică care presupune măsurar ea
capacităților și a însușirilor psihice ale individului. O formă a metodei testelor este
reprezentată de testul de cunoștințe, probă standardizată, folosită permanent în învățământ,
având ca scop măsurarea nivelului de cunoștințe al elevilor, progresele sau dificultățile din
activitatea de învățare. Prin intermediul testului de cunoștințe se apreciază gradul de
înțelegere, analiză, sinteză și aplicare a informațiilor dobândite într -o anumită perioadă de
timp.
Testul de cunoștințe ( testul docimologic ), est e o probă complexă alcătuită dintr -un
ansamblu de itemi care, în urma aplicării în condiții aproape identice, oferă, pe baza unor
măsurători și aprecieri raționale, informații potrivite referitoare la modul de realizare a
obiectivelor didactice, la progresul școlar, la direcțiile de intervenție viitoare a cadrelor
didactice pentru ameliorarea eficienței demersurilor instructiv -educative. Dacă în

152 psihologia experimentală, testul reprezintă o probă prin care se examinează aptitudinile
psihice și fizice ale unei persoane, în școală testul reprezintă un set de probe prin care se
evaluează cunoștințele, priceperile, aptitudinile și deprinderile elevilor.
Conform didacticii disciplinelor economice testele sun t “probe standardizate sub
aspectul conținutului, condițiilor de aplicare, formulării răspunsurilor și al criteriilor de
apreciere a rezultatelor.”111
Pe toată perioada cercetării, în etapa inițială (preexperimentală), în etapa
experimentală propriu -zisă și în etapa finală (postexperimentală), am aplicat teste (probe)
de evaluare adecvate. Pentru obținerea unei situații cât mai aproape de adevăr, în elaborarea
testelor folosite în cele trei etape am ținut seama de următoarele cerințe:
− itemii propuși să acopere cerințele programei de clasa a XII -a de la liceele
tehnologice, profil servicii;
− itemii să creeze posibilitatea de a cuantifica volumul cunoștințelor și calitatea
acestora;
− itemii să fie astfel formulați, încât să nu fie pasibili de interpretări diferite;
− cerințele formulate să solicite pe lângă cunoștințe, priceperi și deprinderi, un
efort intelectual impus de situații noi;
− punctajul acordat să concorde cu dificultatea sarcinilor formulate.
În etapa inițială am aplicat proba de evaluare predictivă, care a avut ca scop
identificarea eventualelor lacune existente în informațiile asimilate de elevi și stabilirea
strategiilor care se impun pentru recuperarea acestora. În etapa experimentală propriu -zisă,
am aplicat probe de evaluare formativă menite să urmărea scă realizarea obiectivelor
operaționale, iar în etapa finală am aplicat proba de evaluare sumativă cu scopul de a
observa nivelul cunoștințelor elevilor. Probele de evaluare inițială și finală au fost aplicate
identic pe ambele eșantioane (clasa experimen tală și clasa de control), evaluarea sumativă
făcându -se diferențiat, urmărindu -se cu precădere volumul cunoștințelor elevilor, de la ce
nivel s -a pornit și la ce nivel s -a ajuns după ce s -a intervenit didactic, pedagogic și
experimental. Datorită nivelulu i mediu al clasei, am încercat să alternez probele de evaluare
în funcție de gradul de dificultate, ținând cont de cantitatea de informații asimilate în diferite
momente ale parcursului instruirii școlare și totodată de capacitățile receptive ale elevilor.

111 Druță M. E., -Didactica disciplinelor economice. Considerații teor etice și aplicații , Editura ASE, București
2002, pag 118

153 Probele de evaluare au fost astfel elaborate, încât să alterneze itemii obiectivi cu cei
semiobiectivi și subiectivi. Acestea au respectat metodologia care stă la baza elaborării lor,
ținând totodată cont de competențele generale și specifice prevăzute în programă.
Experimentul derulat în scopul elaborării prezentei lucrări este de tip formativ și a
parcurs cele trei etape specifice: evaluarea inițială, introducerea factorului de progres și
evaluarea finală. În elaborarea cercetării experimentale, am formulat ipoteza cercetării care
va face legătura între variabilele independente și cele dependente: folosirea testelor pe
platforma eduka.lahun. info/wand.education cât și diversificarea tehnicil or și
instrumentelor de evaluare vor ajuta la realiz area progresul ui școlar la nivelul elevilor
precum și dezvolatarea personalității acestora.
Experimentul realizat a îndeplinit cele două funcții principale: gnoseologică (de
cunoaștere a unor aspecte relevante privitoare la acțiunea educațională) și de practică (de
introducere a unor elemente de optimizare).

Metode de prelucrare a informațiilor /datelor

Metodele de prelucrare a datelor reprezintă un ansamblu de instrumente și procedee
destinate să înr egistreze și să măsoare configurația de ansamblu a colectivelor de elevi,
privite din diverse puncte de vedere. Ele permit cunoașterea climatului psihosocial
(constituit din țesătura relațiilor interpersonale dintre membrii grupului și a relațiilor cu
personalul didactic) precum și a eficienței sistemului educațional.
După efectuarea observației și consemnarea datelor în foile de observații, după
administrarea testelor, evaluarea și înregistrarea performanțelor (operația de măsurare) s -a
realizat gruparea d atelor sub forma unui tabel de rezultate.
Tabelele analitice consemnează rezultatele individuale ale subiecților din clasa
experimentală și din clasa martor (de control). Elevii sunt înscriși în ordine alfabetică, iar
în dreptul lor este prezentat rezultatul măsurării exprimat sub forma datelor numerice.
Tabelele sintetice realizează o grupare a datelor măsurate, făcându -se abstracție de
numele subiecților. Gruparea datelor s -a făcut în funcție de doi indicatori: amplitudi nea sau
întinderea scării de repartizare și frecvența măsurătorilor efectuate.
Reprezentările grafice utilizate pentru aprecierea performanțelor, în cadrul
experimentului sunt: histograma (reprezentare prin batoane sau dreptunghiuri, înălțimea lor
corespun zând mărimii respective), poligonul frecvențelor (se obține prin unirea vârfurilor

154 batoanelor sau mijlocului bazelor superioare ale dreptunghiurilor din histograma), diagrama
areolară (suprafața unui cerc se împarte în funcție de rezultatul măsurătorii efe ctuate în
cercetare, 360° fiind considerat echivalentul lui 100 %).

6.2. Desfășurarea cercetării
6.2.1. Etapa preexperimentală (inițială)

S-a derulat în perioada 1 9 septembrie – 7 octombrie 201 6 și a avut ca scop
cunoașterea fenomenului ce urmează a fi cercetat.
Etapa preexperimentală a avut următoarea structură:
a) alcătuirea eșantioanelor;
b) elaborarea testului inițial și a matricei de specificație;
c) aplicarea probei de evaluare predictivă la ambele clase;
d) analiza și interpretarea rezultatelor.
Am început prin a selecta eșantioanele, conform cerințelor metodologice. Am ales
două clase a XII-a, deoarece conform programei “ Intocmirea situațiilor financiare anuale ”
se studiază la modulul Realizarea situ ațiilor financiare și calculația costurilor clasa a X II-a
. Într -o cercetare conform cerințelor, cele două eșantioane trebuie să fie omogene (pe cât
posibil) atât din punct de vedere numeric, cât și ca potențial. Am considerat că în momentul
începerii expe rimentului elevii de la ambele clase au avut un nivel de pregătire similar (media
la testu l inițial clasa experimentală 6.75 , iar clasa control 6.90). Clasele au fost relativ
omogene ca vârstă a elevilor, a mediului lor de proveniență (urban/rural) și a co ndițiilor de
studiu (fiind la același profil și specializare, au parcurs aceleași programe de instruire).
În etapa preexperimentală am aplicat proba de evaluare inițială (predictivă) pentru a
observa nivelul intelectual al elevilor, lacunele pe care le au și pentru a stabili strategiile care
se impun pentru remedierea acestora.
În elaborarea probei de evaluare am avut în vedere competențele prevăzute de
standardele de pregătire profesională pentru specializarea technician în activități economice .
Competențele pentru unitatea 17 Realizarea situațiilor financiare sunt:
1. Întocm ește situații financiare anuale
2. Analizează informațiile d in situațiile financiare anuale
3. Calculează costul de producție complet

155 Testul de evaluare inițială au fost a urmărit atingerea următoarelor obiective operaționale:
– O1 să identifice elementele contului;
– O2 să identifice elementele formulei contabile;
– O3 să utilizeze analiza contabilă pentru întocmirea formulei contabile;
– O4 să rezolve cu ușurință aplicații cu operații economice simple.
– O5 să identifice documentele ce ce întocmensc la sfărșitul anului financiar.
Proba de evaluare inițială a fost realizată după modelul propus de Ministerul Educației
Naționale. Proba este forma tă din două părți: parte I – itemi cu alegere multiplă (subiectul
I.A), itemi cu alegere duală (subiectul II.A); partea II – întrebare structurată (subiectul
II.A), rezolvare de probleme (subiectul II.B), S -a stabilit un punctaj maxim de 100 puncte
(nota 1 0)., din care 10 puncte din oficiu. (vezi A nexa 10 )
Analiza rezultatelor probei de evaluare inițială
În urma aplicării probei de evaluare inițială, am constatat că există problemă la aplicarea
regulilor de funcționare a conturilor cât și la întocmirea formulei contabile, la ambele clase.
Unii elevi au dificultăți în stabilirea corectă a funcției contabile a unor conturi și aplicarea
regulilor de funcționare, iar alții nu cunosc locul pe care îl ocupă contul în formula contabilă.
Majoritatea cunosc elementele componente ale contului și stiu să le și calculeze .

156

01347
3
1 1
012345678
3 4 5 6 7 8 9 10Frecvență note
Valoare noteProba de evaluare inițială
clasa experimentală -12 E
12 E Linear (12 E)Distributia procentuală a notelor la testul de evaluare inițială
la clasa experimentală din data de 30/09/2016

Nr. total elevi: 20 Note de 1: 0 0% Note de 6: 4 21%
Nr. elevi testati: 20 Note de 2: 0 0% Note de 7: 7 32%
Media notelor: 6.75 Note de 3: 0 0% Note de 8: 3 16%
Note de 4: 1 5% Note de 9: 1 5%
Note de 5: 3 16% Note de 10: 1 5%
Distributia procentuală a notelor la testul de evaluare inițială
la clasa de control din data de 30/09/2016

Nr. total elevi: 21 Note de 1: 0 0% Note de 6: 9 43%
Nr. elevi testati: 21 Note de 2: 0 0% Note de 7: 5 24%
Media notelor: 6.905 Note de 3: 0 0% Note de 8: 4 19%
Note de 4: 1 5% Note de 9: 0 0%
Note de 5: 0 0% Note de 10: 2 10%

157

Poligonul frecvențe i pentru evaluarea inițială arat ă că elevii din cele două clase
alese pentru experiment au nu nivel al cunoștințelor asemănător, acesta fiind și unul din
motivele pentru care au fost alese cele două colective de elevi.
Concluzii: În urma verificării și corectării testului inițial s -a constatat că: 61.90%
dintre elevii clasei experimentale au note peste 7, iar în cazul clasei control 5 5% din
numărul elevilor evaluați au obținut note peste 7 . Elevii car e au obținut rezultatele bune și
foarte bune cunosc structura activelor, datoriilor și capitaluri lor proprii , regulile de 01
09
5
4
02
012345678910
3 4 5 6 7 8 9 10Frecvență note
Valoare noteProba de evaluare inițială
clasa de control -12 D
12 D Linear (12 D)
3 4 5 6 7 8 9 10
12 D 0 1 0 9 5 4 0 2
12 E 0 1 3 4 7 3 1 1
01
09
5
4
02
01347
3
1 1
012345678910Frecvență note
Valoare note PROBA DE EVALUARE INI ȚIALĂ
12 Dși12 E
12 D 12 E

158 funcționare ale conturilor precum și elementele formulei contabile. Cei care au obținut note
sub 7 au probleme în aplicarea regulilor de funcționare ale conturilor, la întocmirea formulei
contabile și aplicarea ecuației bilanțiere .

Analiza rezultatelor obținute la testul inițial a determinat următoarele măsuri:
− alocarea unui număr de două ore (o săptămână) pentru actualizarea și aprofundarea
cunoștințelor teoretice despre cont și formula contabilă;
− utilizarea metodelor active pentru stimularea interesului și a atractivității activităților
de învățare;
− acordarea unei atenții suplimentare în orele de recapitulare aferente fiecărei unități;
− elaborarea de exerciții de recuperare pentru elevii slabi și mediocri care au dificultăți;
− elaborarea de exerciții suplimentare pentru elevii capabili de performanță.

6.2.2. Etapa experimentală propriu -zisă

S-a întins pe o perioadă îndelungată, din 10 octombrie 2016 – 1 mai 2017. Această etapă
a cuprins:
− introducerea factorului de progres;
− urmărirea permanentă a evoluției fenomenulu i cercetat;
− dezvoltarea capacităților de operare cu Planul General de Conturi;
− aprofundarea deprinderilor și capacităților de întocmire a formulelor contabile;
− aprofundarea deprinderilor și capacităților de întocmire a situațiilor financiare
anuale: bilanț , balanță de verificare, cont de profit și pierdere, etc.
− aplicarea periodică a probelor intermediare de evaluare formativă;
− intervenirea cu măsuri formativ -funcționale permanente;
− cuantificarea rezultatelor.
Pe parcursul acestei etape, am aplicat metode, tehnici și procedee de cercetare amintite
anterior. De asemenea, am introdus factorul de progres modificându -l în funcție de necesități
și diversificând maniera de aplicare. Factorul de progres introdus, utili zarea metodelor și
instrumentelor activ -participative au avut ca scop progresul școlar și dezvoltarea
personalității elevilor. Instrumentele utilizate și metodele aplicate au avut un impact puternic,
pozitiv asupra conduitei de învățare a elevilor, ajutând u-i să-și dezvolte competențele
digitale și lucrul în echipă .

159 După analiza testului predictiv, am apreciat că este nevoie de lucrul diferențiat; am
întocmit și distribuit unor elevi fișe de recuperare și altor elevi fișe pentru performanță.
Elevi care au primit fișe cu exerciții pentru recuperare: B.M (5); C. D. (5); H.A. (6,00);
L. S. (6); M. M. (4); M. L. (6,50); P. M (5); S.V. (6); B.A. (6); C.P. (6), C.G. (6), G .F. (4),
M.D.(6), M.F.(6), S.A. (6), U.E.(6)

Fișă de recuperare

I. Încercui ți litera corespunzătoare răspunsului corect: (0,25×4=1p)

1. Conturile de activ prezintă la sfârșitul perioadei sold final:
a) Creditor;
b) Debitor;
c) Creditor si debitor;
d) Sold initial.
2. Prima cifra din simbolul contului reprezintă:
a) Clasa;
b) Grupa;
c) Subgrupa;
d) Contul sintetic de gradul I.
3. Reprezentarea grafică a relației de echilibru generată de înregistrarea unei operații
sau tranzacții se numește:
a) Formulă contabilă;
b) Analiză contabilă;
c) Dubla reprezentare;
d) Simbolul contului.
4. Legatura logica dintre contul care se debitează și contul care se creditează se
numește:
a) Contare;
b) Debitare;
c) Corespondență;
d) Creditare.

160 II. Uniți cu o linie termenii din coloana A care corespund afirmațiilor din coloana
B (0,40×5=2p)
A B
1. DEBIT a. reprezentarea cifrică a denumirii contului
2. RULAJ b. soldul inițial + rulaj
3. TOTAL SUME c. modificările intervenite în cadrul elementelor
patrimoniale în urma operațiilor economice
4. SOLD FINAL CREDITOR d. partea sau situația din stânga a oricarui cont
5. SIMBOLUL CONTULUI e. total sume creditoare – total sume debitoare

III. (1x6p = 6p)
Întocmiți T -ul contului 5311 „Casa în lei”, știind că soldul iniial este în valoare de 350
lei. Operațiile efectuate prin casierie sunt:
 Încasare factură nr 206 din 01.08.2010, în valoare de 785 lei.
 Acordarea unui avans de trezorerie administratorului în vederea plății facturii de
utilități în valoare de 235 lei.
 Încasări din vânzarea mărfurilor prin magazin în valoare de 372 lei.
 Plata facturii nr 61 din 11.07.2010, în valoare de
250 lei, . Pentru fi ecare element identificat corect
se acordă 1 punct Notă: Se acordă 1 punct din
oficiu
Punctaj total: 1+2+6+1=10 puncte

Elevii F.M.(8 ), T.B. (10), V.L (10), G.V. (10), G.C. (9), au primit fișe cu
exerciții pentru performanță deoarece doresc să participe la olimpiada interdisciplinară
și vizează învățământul superior economic.

Fișă cu exerciții pentru performanță

SC “Alfa” SRL prezinta urmatoarea situatie patrimoniala la 01.05.2 016:

161 Denumirea elementelor patrimoniale Solduri inițiale
212 Construcții 5200
301 Materii prime 150
411 Clienți 450
5311 Casa în lei 100
5121 Conturi la bănci în lei 3 300
461 Debitori diverși 300
TOTAL ACTIV 9 450
401 Furnizori 4 300
1012 Capital subscris vărsat 4 800
1061 Rezerve legale 350
TOTAL PASIV 9 450

În cursul lunii mai au loc următoarele operații economice:
a) Se încasează de la un client suma de 190 lei, conforn ordinului de plata nr. 3.
b) Se primește un credit bancar pe termen scurt, în valoare de 1 000 lei conform
extrasului de cont.
c) Se achită o datorie față de un furnizor iî valoare de 100 lei astfel: 50% din contul
bancar, 50% în numerar.
d) Se acordă un avans de trezorerie unui salariat în valoare de 30 lei în numerar.
Se cere:
a. Analiza contabilă și formulele contabile corespunzatoare fiecarei operatii.
(1,5×4= 6p)
b. T-eurile conturilor 5311 ”Casa în lei” și 5121 “Conturi la banci în
lei”
(1.5×2=3p)
Notă: Se acordă 1 punct din oficiu
Punctaj total: 6+3+1=10 puncte

Factorul de progres introdus clasei experiment este învățarea cu ajutorul platformelor
educaționale și testul computerizat susținut pe platforma eduka.lahun.info . Elevii din clasa
experiment au utilizat în procesul de învăț are platformele educaționale www.wand.education
și www.eduka.lahun.info , de asemenea aceștia au susținut evaluarea continuă/formativă cu

162 ajutorul platformei de e -learning eduka.lahun.info
Platformele de e -learnig înglobează sisteme de gestiune a învățării care au devenit
extrem de numeroase, iar opțiunile pentru cei interesați de o astfel de metodă sunt multiple.
Platforma e -learning eduka .lahun.info este flexibilă, întrucât i se pot aduce orice fel de
modificări și poate fi adaptată nevoilor fiecărui tip de utilizator. Funcțiile îndeplinite
de platforma de e -learning eduka.lahun.info pot fi multiplicate prin integrarea de aplicații
externe și prin dezvoltarea a diverse plugin -uri.
Platforma e -learning eduka.lahun.info le permite profesorilor să îi testeze pe cursanț i
prin intermediul temelor și a testelor . Principala diferență între platforma eduka.lahun.info și
alte platforme este aceea că, pe lângă alegerea dintre mai multe variante de răspuns prestabilite
la o întrebare sau oferirea de răspunsuri scurte, studenții pot încarca fișiere mai ample,
asemenea documentelor, fișelor, imaginilor, clipurilor audio și video. Profesorii au
posibili tatea fie de a lăsa comentarii cu privire la respectiva temă, fie de a organiza grupuri de
discuții între membrii aceleiași grupe pe marginea acestui subiect. Prin urmare, această
platformă se distinge prin nivelul ridicat de interactivitate pe care îl ofe ră
Acest tip de platforme este destinat învățării active din partea elevilor, având în vedere
că generațiile actuale sunt obișnuite cu lucrul pe calculator încă de mici.
Avantajele oferite de platformele e-learning față de sistemul tradițional de învățământ
sunt:
– accesibilitate, flexibilitate și confort;
– independența geografică, mobilitatea;
– prezentare concisă și selectivă a conținutului educațional;
– metode pedagogice divers e ;
– programele e -learning au la bază diverse metode pedagogic e, deoarece s -a ajuns la
concluzia că, în general, un material educațional diversificat este reținut în proporție de 80%
prin ascultare, vizionare și interactivitate;
– individualizarea procesului de învățare (fiecare instruit are un ritm și stil propriu de
asimilare), parcurgerea cursurilor poate fi făcută treptat și repetat, beneficiind de un feedback
rapid și permanent.
Pentru a observa modificările produse prin introducerea factorului de progres, am

163 administrat clasei control pe aceeși temă un test de evaluare sumativă (vezi Anexa 11 ). Pe
parcursul aplicării probelor de evaluare formativă am putut constata progresul sau r egresul
elevilor și am aplicat o serie de strategii care să elimine eventualele lipsuri. De apreciat este
faptul că, în perioada administrării probelor de evaluare formativă, s -a înregistrat o evoluție
constantă atât a nivelului intelectual al elevilor, cât și a personalității lor, ceea ce presupune
că folosirea diferitelor metode și instrumente de evaluare, au avut un impact pozitiv asupra
elevilor, asigurând o motivație corespunzătoare învățării.
Rezultatele obținute de elevi la evaluarea intermediară pe tema Intocmirea situațiilor
financiare anuale sunt prezentate în tabelul sintet ic ma i jos:

TABEL SINTETIC
Privind rezultatele probei de evaluare intermediară – Intocmirea situațiilor financiare
anuale
– Ce (a XII -a E) și Cc (a XII -a D) –

Număr de elevi
înscriși Număr de elevi evaluați Medie
Ce Cc Ce TEST
COMPUTERIZAT Cc TEST
SCRIS Ce TEST
COMPUTERIZAT Cc TEST
SCRIS
20 21 20 21 7,10 7

Concluzii: În urma aplicării evaluării intermediare, datorită faptului că s -au f olosit
instrumente diferite (Ce -test computerizat,platforme educaționale, Cc -test scris), clasa
experiment a obținut rezultate net superioare deoarece prin proiect se verifică nu numai
cunoștințele însușite , ci și alte competențe și abilități diverse ale elevilor cum ar fi: competențe
digitale, gândirea critică, ,capacitatea de analiză și s inteză, capacitatea de planificare etc.

6.2.3. Etapa postexperimentală

Etapa postexperimentală s -a desfășurat în perioada 2 mai – 25 mai 2017 . În această etapă s -au
realizat:
− Administrarea probei de evaluare sumativă;
− Înregistrarea și cuantificarea rezultatelor;

164 − Confirmarea sau infirmarea ipotezei de lucru;
− Stabilirea rolului factorului de progres;
− Selectarea conținuturilor ce trebuie aprofundate;
− Organizarea demersului didactic al acțiunilor viitoare.
Testarea finală a elevilor din ambele clase, ex perimentală și de control, prin
administrarea probei de evaluare finală, a avut ca scop înregistrarea progresului sau regresului
elevilor, astfel încât, pe baza rezultatelor obținute, să pot confirma sau infirma ipoteza
avansată la începutul cercetării, pr ecum și valabilitatea și eficacitatea factorului de progres.
Rezultatele obținute, au determinat demersul didactic viitor, în ceea ce privește fie continuarea
și consolidarea acțiunilor începute, fie modificarea și ameliorarea acestora.
Proba de evaluar e sumativă s -a administrat după aceleași condiții ca și celelalte probe
și a avut un grad de dificultate mediu, dar mai dificil decât cele anterioare.
În urma administrării probei de evaluare sumativă, am constatat un progres în ceea ce
privește nivelul d e cunoștințe al elevilor. Spre deosebire de proba de evaluare inițială, unde
elevii arătau carențe și ezitări, în ce privește fun cțiile conturilor și întocmirea formulei
contabile, la proba finală dovedesc, mai multă siguranță, comit mai puține greșeli. Re zultatele
probei de evaluare sumativă au cunoscut o creștere semnificativă, ceea ce denotă eficacitatea
și valabilitatea metodelor aplicate în etapa experimentală, acestea având o influență pozitivă
asupra elevilor, determinându -i să fie mai activi, să se implice și mai mult în diverse activități.
Rezultatele obținute de elevi la evaluarea sumativă sunt prezentate în tabelele de mai
jos:
Distributia procentuală a notelor la testul de evaluare sumativă
la clasa experimentală din data de 12 -05-2017
Nr. total elevi: 20 Note de 1: 0 0% Note de 6: 5 25%
Nr. elevi testati: 20 Note de 2: 0 0% Note de 7: 2 10%
Media notelor: 7.6 Note de 3: 0 0% Note de 8: 7 35%
Note de 4: 0 0% Note de 9: 3 15%
Note de 5: 1 5% Note de 10: 2 10%

165

Distributia procentuală a notelor la testul de evaluare la clasa de control
din data de 15 -05-2017
Nr. total elevi: 21 Note de 1: 0 0% Note de 6: 6 29%
Nr. elevi testati: 21 Note de 2: 0 0% Note de 7: 4 19%
Media notelor: 7.333 Note de 3: 0 0% Note de 8: 5 24%
Note de 4: 1 5% Note de 9: 4 19%
Note de 5: 0 0% Note de 10: 1 5%

0 015
27
3
2
02468
3 4 5 6 7 8 9 10Frecvență note
Valoare note Probă de evaluare sumativă la
clasa experimentală 12E
01
06
45
4
1
01234567
3 4 5 6 7 8 9 10Frecvență note
Valoare note Probă de evaluare sumativă la
clasa de control 12D
12 D Linear (12 D)

166

Pentru a verifica ipoteza lansată la începutul cercetării, în etapa postexperimentală, am
aplicat elevilor un chestionar de feedback pentru a identifica părerile acestora despre
eficiența evaluării prin test și prin testul computerizat . Chestionarul cuprinde șase întrebări
din care una este cu ră spuns deschis, iar restul cu răs puns închis .

Chestionar
Realizez o cercetare privind eficiența evaluării prin test și prin test computerizat asupra
progresului școlar și dezvoltarea personalității elevului. Informațiile obținute sunt
confi dențiale și vor fi folosite pentru perfecționarea ulterioară a procesului de evaluare.
Vă mulțumesc anticipat pentru colaborare.
1. Aveți calculator personal?
 Da
 Nu

2. Știți să utilizați calculatorul ?
 Foarte bine
 Bine
 Puțin
 Deloc

0 015
37
3
2
01
06
45
4
1
012345678
3 4 5 6 7 8 9 10Frecvența notelor
Valoare notePROBA DE EVALUARE SUMATIVĂ
12 D și12 E
12 E 12 D Linear (12 E)

167 3. Unde ați învățat să utilizați calculatorul?
 La școală
 Acasă , rude, prieteni

4. La ce este bun calculatorul?
 Pentru a învăța ceva nou,
 Pentru a mă documenta
 Pentru divertisment

5. Cât de des folosiți calculatorul ?
 In fiecare zi
 Săptămânal
 De câteva ori pe lună

6. Credeți că este util calculatorul în procesul instructiv -educativ?
 Da
 Nu

7. Credeți că utilizând calculatorul veți înregistra un progres la învățătură, o stagnare
sau un regres?
 Un progress
 O stagnare
 Un regres

8. În ce măsură evaluarea corectă și completă vă motivează în procesul de învățare?
 foarte mult
 mult
 indiferent
 puțin
 foarte puțin

9. Cât timp acordați zilnic pregătirii pentru evaluare?

10. Ce stil de învățare aveți?
 vizual
 auditiv
 tactil
 kinestezic

11. Care sunt principalele surse de documentare/informare? Evaluarea prin test
 mai puțin de o oră
 între 1 și 3 ore
 peste 3 ore Evaluarea prin test computerizat
 mai puțin de o oră
 între 1 și 3 ore
 peste 3 ore

168 Evaluarea prin test
 caietul de notițe
 manualul
 internetul
 bibliografia recomandată
 platforme e -learning
 combinație a celor de mai sus Evaluarea prin test computerizat
 caietul de notițe
 manualul
 internetul
 bibliografia recomandată
 platforme e -learning
 combinație a celor de mai sus

12. Enumerați cel puțin trei motive pentru care considerați că este utilă folosirea
calculatorului la clasă.

13. Descrieți în câteva cuvinte cum v-ați dori să se desfășoare evaluarea, prin intermediul
testului scris sau a testului computerizat.

169 CAPITOLUL VI I
Prezentarea, analiza și interpretarea datelor
7.1. Prezentarea datelor

Datele colectate cu ajutorul diverselor metode și tehnici oferă posibilitatea comparării
rezultatelor obținute concret cu cele avansate în cursul ipotezei. Tabelele analitice prezintă
mediile obținute de elevii de la clasa experimentală și clasa de control la proba de evaluare
inițială și la proba de evaluare finală. Prin compararea celor două rezultate, se observă
progresul majorității elevi lor de la ambele clas e, de la prima la ultima probă.

Clasa experimentală a XII -a E (Ce )
Tabel analitic cu rezultatele obținute în urma testului final
Nr. Crt. Numele si prenumele elevului Test inițial Test final
1 Butnaru Mădălina 5 7
2 Chiper Elena 7 7
3 Chitic Alexandra 7 8
4 Ciobanu Denisa 5 6
5 Ciobanu Diana 6 6
6 David Iulia 8 8
7 David Luiza 7 10
8 Dobreanu Cristina 7 8
9 Focsăneanu Gabriela 8 8
10 Giurgică Claudia 9 10
11 Grinciuc Victoria 10 9
12 Hușanu Andreea 6 6
13 Lăiu Ștefan 6 6
14 Măriuț Marian 4 5
15 Mitrea Andreea 7 9
16 Onode Andreea 8 8
17 Onodie Adriana 7 9
18 Popa Mădălina 5 6
19 Sandu Valentina 6 8
20 Zetu Dan 7 8
MEDIA CLASEI 6.75 7.6

170 Clasa control a XII -a D ( Cc )
Tabel analitic cu rezultatele obținute în urma testului final

Nr. Crt. Numele si prenumele elevului Test inițial Test final
1 Agavriloae Diana 8 8
2 Arvinte Casandra 8 8
3 Berilov Ana 6 8
4 Ciobanu – Pleșca Lorena 6 6
5 Cîtea Andreea 6 7
6 Cociorvă Georgiana 6 6
7 Fânaru Maria 8 9
8 Focsăneanu Andreea 6 6
9 Grigoraș Florinel 4 4
10 Iojă Carmen 7 7
11 Munteanu Diana 6 6
12 Munteanu Florina 6 6
13 Opra Maria 7 7
14 Oprea Florin 7 9
15 Șenchea Marian 7 7
16 Spatariu Emilia 7 8
17 Stoica Andrei 6 6
18 Tănase Beatrice 10 10
19 Turcu Neculai 8 9
20 Ursu Elena 6 8
21 Vișan Larisa 10 9
MEDIA CLASEI 6.90 7.33

Tabelele sintetice prezintă mediile clasei experimentale și mediile clasei de control
la proba de evaluare inițială și la proba de evaluare finală. Prin compararea celor două
rezultate, se observă progresul celor două clase de la proba inițială la ce finală.

TABEL SINTETIC
Privind rezultatele probei de evaluare inițială Ce (a XII – E) și Cc (a XII –a D)

Număr de elevi înscriși Număr de elevi evaluați Media clasei
12E 12D 12E 12D 12E 12D
20 21 21 20 6.75 6.90

171 TABEL SINTETIC
Privind rezultatele probei de evaluare sumativă Ce (a XII – E) și Cc (a XII –a D)
Număr de elevi înscriși Număr de elevi evaluați Media clasei
12E 12D 12E 12D 12E 12D
20 21 21 20 7.60 7.33

7.2. Anal iza și interpretarea datelor obținute
Analiza și interpretarea datelor constă în prelucrarea acestora, prin efectuarea unor
operații de centralizare și grupare a rezultatelor în tabele și grafice, în calcularea și
interpretarea unor indici statici, în surprinderea unor corelații existente între două șiruri de
mărimi și în descifrarea mecanismelor ce se află în spatele corelațiilor respective.
Vizualizarea atentă a tabelelor și graficelor ce urmează a fi prezentate indică evoluția
concretă a cunoștințelor investigate ale elevilor. Comparând rezultatele atât longitudinal, cât
și transversal, cu ajutorul tabelelor, se pot obține informații despre valoarea mediilor fiecărei
probe de evaluare (inițial, intermediară și finală) ș i despre frecvența notelor obținute la
fiecare probă de evaluare. Progresul înregistrat de elevii ambelor clase se datorează
amplificării și intensificării activităților de învățare pe parcursul asimilării materiei adecvată
anului de studiu și particularăt ăților individuale.
Progresul nu s -ar fi realizat dacă n -ar fi existat o continuă colaborare între elevi și
profesor, dacă aceștia nu s -ar fi implicat activ în rezolvarea sarcinilor.

TABEL SINTETIC
Privind rezultatele probelor de evaluare inițială și sum ativă
12 E – Ce și 12D – Cc
Număr de elevi Medie test inițial Medie test intermediar Medie test sumativ
12E 12D 12E 12D 12E 12D 12E 12D
20 21 6.75 6.90 7.10 7 7.60 7.33

Analizând și comparând rezultatele obținute la cele două probe de evaluare, se poate
constata că elevii au avut un progres vizibil, atât cei din clasa experimentală, cât și cei din
clasa de control. Satisfacția este că progresul elevilor din clasa experimentală de 8,5% între
evaluarea inițială și cea finală, iar prograsul elev ilor din clasa de control este de 4,3 % între

172 cele două momente evaluate. Progresul înregistr at de clasa experimentală față de clasa de
control (cu 4 ,2% mai mare) demonstrează eficacitatea, valabilitatea și utilitatea factorului de
progres cu care s -a intervenit pe parcursul derulării cercetării, acesta având un rol formativ
(educativ) și funcțional (utilitar), ceea ce denotă faptul că ipoteza avansată este confirmată.
Progresul înregistrat de cele două clase rezultă și din grafice le prezentate mai jos.

1347
3
1 1
015
27
3
2
012345678
4 5 6 7 8 9 10Frecvență note
Valoare noteProgresul elevilor între testul inițial și sumativ
Ce-12E
Test inițial Test sumativ
1347
3
1 1
015
27
3
2
012345678
4 5 6 7 8 9 10Frecvența notelor
Valoare notePoligonul frecvențelor
Progresul elevilor clasei 12 E
Test Inițial Test sumativ

173

1
09
5
4
02
1
06
45
4
1
012345678910
4 5 6 7 8 9 10Frecvența notelor
Valoare noteProgresul elevilor între testul inițial și sumativ
Cc-12D
Test initial Test sumativ
1
09
5
4
02
1
06
45
4
1
012345678910
4 5 6 7 8 9 10Frecvența notelor
Valoare notePoligonul frecvențelor
Progresul elevilor clasei Cc-12D
Test inițial Test sumativ

174
Analiza rezultatelor obținute de elevii eșantinului experimental, din cele două clase
experimentală și de control, atât la proba de evaluare inițială, cât și la cea sumativă, conduce
la desprinderea următoarelor concluzii:
− media obținută la proba de evaluare sumativă de clasa experimentală a
cunoscut o creștere destul de mare, spre deosebire de media probei de
evaluare i nițială; media a crescut cu 0,85 puncte, de la 6,75 la 7,60;
− media clasei de control a crescut cu 0, 43 puncte, de la 6,90 la 7,33, diferența
înregistrată fiind inferioară celei înregistrate de clasa experimentală;
− la proba de evaluare inițială, clasa de control a obținut o medie mai mare
decât a clasei experimentale, diferența fiind de 0, 25 puncte, iar la proba de
evaluare sumativă, clasa experimentală a înregistrat o medie superioară
mediei clasei de control, diferența fiind de 0, 27 puncte;
− notele acordate reflectă nivelul bun atât al clasei experimentale, cât și al
clasei de control; dacă la proba de evaluare inițială clasa experimentală a
înregistrat un număr de 7 note peste 8, iar clasa de control 6 note peste 8, la
proba de evaluare sumativă notele peste 8 ale clasei experimentale au fost în
număr de 1 2 iar cele ale clasei de control în număr de 10.
Considerând notele situate între 9 și 10 ca reprezentând rezultate foarte bune, între 7 -8,99
rezultate bune, între 5 -6,99 rezultate mediocre și sub 5 rezultate slabe (sub limită), situația
este următoarea:
6.757.17.6
6.977.3
6.26.46.66.877.27.47.67.8
Test inițial Test intermediar Test sumativPoligonul mediilor
-CeșiCc-
Medie Ce Medie Cc

175 Proba de evaluare inițială :
Interpretare:
– rezultate slabe (sub limită): 5 % Ce și 5 % Cc;
– rezultate mediocre: 35 % Ce și 4 3 % Cc;
– rezultate bune: 50 % Ce și 43 % Cc;
– rezultate foarte bune: 10 % Ce și 10% Cc.
Concluzii:
− rezultatele slabe sunt identice la ambele clase;
− rezultatele mediocre sunt mai multe la clasa control (4 3% față de 35%);
− clasa experimentală a obținut mai multe rezultate bune și foarte bune decât clasa
control. (60% față de 53%)

Proba de evaluare sumativă :
Interpretare:
– rezultate slabe (sub limită): 0 % Ce și 5 % Cc;
– rezultate mediocre: 30 % Ce și 29 % Cc;
– rezultate bune: 45 % Ce și 43 % Cc;
– rezultate foarte bune: 25 % Ce și 24 % Cc.

Concluzii:
− clasa experimentală înregistrează un progres vizibil în privința rezultatelor bune și
foarte bune, depășind pe cele ale clasei de control și pe cele ale ei înseși din etapa
inițială;
− rezultate slabe au fost înregistrate numai de către clasa de control ;
− ambele clase înregistrează un număr mare de rezultate bune și foarte bune, clasa
experimentală 12 de note peste 7 și clasa control 10 note peste 7.

7.3. Concluzii privind evaluarea
Evaluarea reprezintă o latură importantă a procesul de învățământ, oferind
posibilitatea de a determina progresul sau regresul elevilor și de a corecta eventualele lipsuri
pe care aceștia le posedă. Proiectarea activității de evaluare se află într -o strânsă legătură cu
proiectarea activității de predare -învățare, acestea completându -se reciproc.
Pentru concluziile privind evaluarea am interpretat chestionarului de feedback pe care

176 l-am aplicat elevilor de la clasa experimentală.
Pentru a realiza o analiză asupra eficienței utilizării TIC în procesul instructive educativ
am interdievat elevi din c elor 2 clase (12E – 20 de elevi, 12D – 21 de elevi) . Rezultatele sunt
prezentate mai jos:
1. Aveți calculator personal?

În diagramă este reprezentat faptul că 19 elevi din clasa de control și 20 de elevi din
clasa experimentală dețin calcutor personal.

2. Știți să utilizați calculatorul?

În diagramă este reprezentat fapt ul că 9 elevi din ambele clase ș tiu să utilizeze foarte
bine calculatorul, 8 elevi din clasa de control și 9 elevi din clasa experimentală știu să utilizeze
calculatorul bine, 3 elevi din clasa de control și 1 elevi din clasa experimentală ș tiu să utilizeze
puțin c alculatorul și câte 1 elev din fiecare clasă nu știe să utilizeze calculatorul . 19
218
2
05101520
DA NUNumăr de elevi
Răspuns intrebăriDotarea cu calculatoare
Test scris -12D Test computerizat-12E
9
8
3
19 9
1 1
0246810
Foarte bine Bine Puțin DelocNum ăr elevi
RăspunsuriUtilizarea calculatorului
Test scris -12D Test computerizat-12E

177 3. Unde ați învățat să utilizați calculatorul?

Graficului arată că 9 elevi din clasa de control și 11 elevi din clasa experimentală au
învățat la școală să utilizeze calculatorul, 10 elevi din clasa de control și 8 elevi din clasa
experimentală au învățat să utilizeze calculatorul acasă și la rude, și doar 2 elevi din clasa de
control și 1 elev clasa ex perimentală au învățat să utilizeze calculatorul de la prieteni.

4. La ce este bun calculatorul?

Graficului arată că 7 elevi din clasa de control și 8 elevi din clasa experimentală
consideră calculatorul bun pentru a învăța ceva nou, 11 elevi din clasa de control ș i 10 elevi 910
211
8
1
024681012
La școală Acasă, rude PrieteniNumăr elevi
Răspunsuri Dobândirea de performanțe digitale
Test scris-12 D Test computerizat-12 E
711
3810
2
024681012
Pentru a învăța ceva nou Pentru a mă documenta Pentru divertismentNumăr elevi
Răspunsuri eleviUtilitatea calculatorului
Test scris -12D Test computerizat -12 E

178 din clasa experimentală utilizeză calculatorul pentru a se documenta și doar 3 elevi din clasa
de control ș i 2 elevi din clasa experimentală folosesc calculatorul pentru divertisment.

5. Cât de des folosiți calculatorul ?

În diagramă este reprezentat faptul că 12 elevi din clasa de control și 14 elevi din clasa
experimentală utilizează calculatorul în fiecare zi și doar 9 elevi din clasa de control și 6elevi
din clasa experimentală folosesc calculatorul săptămânal.

6. Crede ți că este util calculatorul în procesul instructiv -educativ?
12
9
014
6
0246810121416
In fiecare zi Săptămânal De câteva ori pe lunăNumăr elevi
Răspunsuri eleviFrecvența utilizării calculatorului
Test scris -12D Test computerizat -12 E
15
618
2
02468101214161820
Da NuNumăr elevi
Răspunsuri eleviUtilitatea calculatorului în procesul educativ
Test scris -12D Test computerizat -12 E

179 Graficului arată că 15 elevi din clasa de control și 18 elevi din clasa experimentală
consideră util calculatorul în procesul instructiv -educativ și 6 elevi din clasa de control și 2
elevi di n clasa experimentală nu consideră util calculatorul în procesul instructiv -educativ.

7. Credeți că utilizând calculatorul veți înregistra un progres la învățătură, o stagnare
sau un regres?

Graficului arată că 13 elevi din clasa de control și 15 elevi din clasa experimentală au
înregistrat un progres la învătătură când au utilizat calculatorul în procesul instructiv -educativ
, 6 elevi din clasa de control și 4 elevi din clasa experimentală au înregistrat o stagnare și 2
elevi din clasa de control și 1 elev din clasa experimentală au înregistrat regres. 13
6
215
4
1
0246810121416
Un progres O stagnare Un regresNumăr elevi
Răspunsuri eleviBeneficiile utilizării calculatorului în procesul educativ
Test scris -12D Test computerizat -12 E

180 8. În ce măsură evaluarea corectă și completă vă motivează în procesul de învățare?

Graficului arată că 5 elevi din clasa de control și 6 elevi din clasa experimentală sunt
motivați foarte mult de evaluarea corectă și completă, 11 elevi din clasa de control și 12 elevi
din clasa experimentală sunt motivați mult, 3 elevi din clasa de control și nici un elev din
clasa experimentală sunt indiferen și câte 2 elevi din fieca re clasă sunt motivați putin.

9. Cât timp acordați zilnic pregătirii pentru evaluare?

În diagramă este reprezentat faptul că 7 elevi din clasa de control și 5 elevi din clasa
experimentală alocă mai putin de o oră pentru a învăta, 11 elevi din clasa de c ontrol și 9 elevi
din clasa experimentală între o oră și 3 ore și 3 elevi din clasa de control și 6 elevi din clasa
experimentală mai mult de 3 ore . 711
359
6
024681012
mai puțin de1h între 1h și 3h peste 3hNumăr elevi
Răspunsuri eleviTimpul acordat pregătirii evaluării
Test scris-12D Test computerizat-12E511
32612
02
02468101214
foarte mult mult indiferent puținNumăr elevi
Răspunsuri elevMotivarea învătării
Test scris -12 D Test computerizat -12 E

181
10. Ce stil de învățare aveți?
În diagramă sunt reprezentate stilurile de învățare astfel câte 10 elevi din fiecare clasă
au stilul de învățare vizual, care 3 elevi din fiecare clasă au stilul de învățare auditiv, care 3
elevi din fiecare clasă au stilul de învățare tactil, 5 elevi din clasa de control și 3 elevi din
clasa experimentală au stilul de învățare kinestezic.

11. Care sunt principalele surse de documentare/informare?
În diagramă sunt reprezentate formele surselor de documentare astfel: 12 elevi din clasa
de control și 3 elevi din clasa experimentală învăță cu ajutorul caietelor de notițe, 4 elevi din
clasa de control și 2 elevi din clasa experimentală învață cu ajutorul manualului, 3 elevi din
clasa de control și 10 elevi din clasa experime ntală ma învață cu ajutorul internetului, 1 elev 12
4
3
023
210
14
02468101214
caiet de notițe manual internet bibliografia
recomandatacombinatie de surseNumăr elevi
Răspunsuri eleviSurse de documentare / informare
Test scris-12 D Test computerizat-12 E10
34510
34
3
024681012
vizual auditiv tactil kinestezicNumăr elevi
Raspunsuri eleviStiluri de învățare
Test scris -12 D Test computerizat 12 E10
34510
34
3
024681012
vizual auditiv tactil kinestezicNumăr elevi
Raspunsuri eleviStiluri de învățare
Test scris -12 D Test computerizat 12 E

182 din clasa experimentală învată din bibliografia recomandată, și 2 elevi din clasa de control
și 4 elevi din clasa experimentală combină sursele de învătare.

12. Enumerați cel puțin trei motive pentru care con siderați că este utilă folosirea
calculatorului la clasă .
La această întrebare c ele mai frecvente motive au fost:
– Scurtează timpul de învățare, de înțelegere a noțiunilor prezentate, de efectuare a
calculelor, a graficelor și a tabelelor etc
– Lecțiile devin mai atractive
– Se pot realiza experimente greu de efectuat în laborator
– Verificarea cunoștințelor este mai obiectivă
– Dezvoltă creativitatea, gândirea, spiritul de competitivitate etc

13. Descrieți în câteva cuvinte cum v-ați dori să se desfășoare evaluarea, prin intermediul
testului scris sau a testului computerizat
Elevii chestionați au propus ca evaluarea să se se realizeze mai mult cu ajutorul
calcultatorului deoarece le stimulează imaginația, îi ajută să învețe prin descoperire,
indifere nt de metoda fol osită , lecțiile devin mai atractive și verificarea cunoștințelor este
mai obiectivă. O altă propunere a fost ca evaluarea să se desfășoare „într -un mediu care să
nu inhibe elevii”, iar profesorul să fie mai indulgent în notare .

183 CAPITOLUL VII
Concluzii privind oportunitatea cercetării

Idealul educațional al școlii românești nu se referă doar la desăvârșirea interioară a
personalității ci are în vedere și asigurarea dimensiunii de ordin vocațional al procesului
instructive – educativ, vizând exercitarea unei profesiuni cu randament optim. Idealul
educațional are un nivel ridicat de generalitate și se atinge pe termen lung, la realizarea sa
contribuind sistemul educativ în ansamblul său. Prin conținutul său instructiv -educativ, idealul
educațio nal este rezultatul unui proces de raționalizare, generalizare a unor fenomene sociale,
psihologice și pedagogice, specifice unei etape istorice, proces în urma căruia se proiectează
apoi trăsăturile fundamentale ale omului pe care educația urmează să -l formeze.
Idealul educațional al școlii românești precizat în Legea educației naționale , constă în
“dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualătății umane, în formarea personalității
autonome și creative, fundamentată pe asumarea reală a unui set de valori necesare propriei
dezvoltări și împliniri personale și integrării sociale și profesionale într -o societate a
cunoașterii.”
Pornind de la acest ideal profesorul trebuie să aibă în vedere, pe tot parcursul actului
didactic, formarea acelor co mpetențe care vor duce în final cât mai aproape de acest ideal.
Procesul prin care se poate determina atingerea competențelor vizate, este evaluarea. Evaluarea
este cea mai importantă etapă în procesul de învățare. Ea este componenta care poate oferi
feedb ack și poate fi utilizată pentru a stabili modul optim în care procesul de învățare trebuie
să continue, de aceea obiectivitatea evaluării este foarte importantă.
Evaluarea reprezintă, alături de predare și învățare, o componentă operațională
fundamentală a procesului de învățământ. Ea constituie elementul reglator și autoreglator, de
conexiune inversă, prin sistemul de învățământ privit ca sistem cibernetic. În perspectiva
corelațiilor sistemice dintre predare -învățare -evaluare, evaluarea ne informează de spre
eficiența strategiilor și metodelor, de predare -învățare dar în acel ași timp asupra corectitudinii
stabilirii obiectivelor operaționale și a măsurii în care acestea se regăsesc în rezultatele școlare.
Deontologia profesională obligă profesorul ca în procesul de evaluare să fie cât mai
corect și obiectiv așa încât elevul să își poată forma o imagine fidelă a nivelului de cunoștințe
și abilitățile pe care le are dar și să cunoască elementele pe care trebuie să pună accent în viitor.

184 Docimologia didactică este disciplina psihopedagogică ce studiază problemele
examinării și notării, cuprinzând în sfera sa de preocupări studiul sistematic al examenelor și
concursurilor; modurilor de notare; variabilității notării la același examinator și la examinat ori
diferiți; factorilor subiectivi ai notării; mijloacelor care concură la asigurarea obiectivității
evaluării.
Prezenta lucrare încearcă să evidențieze importanța pe care o are diversificarea
instrumentelor și tehnicilor de evaluare în progresul școlar și dezvolarea personalității elevilor.
Prin îmbinarea armonioasă a metodelor de evaluare tradiționale cu cele complementare,
prin elaborarea și aplicarea unor teste compuse din itemi bine structurați, am reușit să realizez
o evaluare obiectivă nu numai a cunoștințelor acumulate de elevi, ci și a deprinderilor de bază,
a capacităților intelectuale și trăsăturilor de personalitate – aspecte care constituie produsul cel
mai important al activității școlare.
Asistarea procesului de în vățământ cu calculatorul presupune: predarea unor lecții de
comunicare de noi cunoștințe, aplicarea, consolidarea, sistematizarea noilor cunoștințe,
verificarea automată a unei lecții sau a unui grup de lecții, verificarea automată a unei discipline
școlar e sau a unei anumite programe școlare .

185
Bibiografie II
1. Cerghit, I., Metode de învățământ , Editura Polirom, Iași, 2006.
2. Cerghit, I., Radu, I.T., Popescu, E., Vlăsceanu, L., Didactica , Editura Didactică și Pedagogică,
Bucerești, 1994.
3. Cojocaru, V.M., Teoria și metodologia instruieirii , Editura Didactică și Pedagogică, Bucerești,
2004.
4. Cucoș, C, Balan, B., Boncu, Ș., Cosmovici, A., Cozma, T., Crețu, C., Dafinoiu, I., Iacob, L.,
Moise, C., Momanu, M., Neculau, A., Rudică, T., Psihop edagoghie pentru examenele de
definitivare și grade didactice , Editura Polirom, Iași, 2008.
5. Cocoș, C., Teoria și metodologia evalu ării, Editura Polirom, București, 2008
6. Dumitriu, C., Strategii alternative de evaluare, modele teoretico -experimentale , Editura
Didactică și Pedagogică, R. A., București, 2003
7. Dumitriu, C., Introducere în cercetarea psihopedagogică , Editura Didactică și Pedagogică, R.
A., București, 2004
8. Dulamă, M.E., Metodologia didactică , Editura Clusium, Cluj Napoca, 2008.
9. Dulamă. M.E, Metodele, strategii și tehnici didactice activizate , Editura Clusium, Cluj
Napoca, 2002.
10. Ionescu, M., Lecția între proiectare și realitate , Editura Dacia, Cluj Napoca, 1982.
11. Ionescu, M., Didactica modernă , Editura Dacia, Cluj Napoca , 1995.
12. Jinga, I., Negreț, I., Învățarea eficientă , Editura EDITIS, Bucerești, 1994.
13. Landsheere, G., Evaluation continue et examene. Precis de docimologie . Labor, Bruxelles,
1971.
14. Manolescu, M., Evaluarea școlar ă. Metode, tehnici, instrumente , Editura Meteor
Press, București, 2005.
15. Neacșu, I., Stoica, A. (coord.), Ghid general de evaluare și examinare , Editura Aramis,
București, 1996
16. Nicola, I., Pedagogie generală , Editura Didactică și Pedagogică, Bucerești, 1994.
17. Nicola, I., Pedagogi e, Editura Didactică și Pedagogică, Bucerești, 1994.
18. Oprea, C.L. Metode activ -participative de stimulare și dezvoltare a creativității în educația
adulților , revista Paideia, nr.1 -2, 2000.
19. Pătruț, V., Solomon, D.C., Bucur, I.A., Didactica disciplin elor economice. Curs de didactica
specialității pentru studenții economiști. Lucrări aplicative , Editura Alma Mater, Bacău, 2008

186
20. Popovici, M.M, Chicioreanu, T.D., Proiectarea didactică , Editura Pritech, Bucerești, 2003.
21. Potolea, D., Manolescu, M., Teoria și practica evalu ării educa ționale , Ministerul Educației
și Cercetării, Proiectul pentru învățământul rural, București, 2005
22. Sacară, L., Dumitriu, I.C. Psihopedagogie – Sinteze pentru examenele de definitivare și gradul
didactic II , Editura Alma Mater, Bacău, 2007.
23. Stoica, M., Pedagogie școlară , Editura Gh. Cârțu – Alexandru, Craiova, 1995.
24. *****Psihopedagogie, Editura Spiru Haret, Iași, 1994.
25. *** www.edu.ro