Calea Mărășești, nr. 157, Bac ău, cod 600115 [618554]

ROMÂNIA
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU
Departamentul pentru Pregătirea Personalului
Didactic
Calea Mărășești, nr. 157, Bac ău, cod 600115
Tel.Fax: 0234/588935; Tel.Fax: 0234/580050
www.ub.ro ; e-mail: [anonimizat]

PORTOFOLIU DID АCTIC

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Conf . univ. dr. Mâță Liliana
ABSOLVENT:
…..Zamă Alexandra -Maria…………………

SPECIALIZAREA: Biologie

NIVELUL DE CERTIFICARE I – ZI

BACĂU
2017

2

CUPRINS – PORTOFOLIU DID АCTIC
CURSURI DE ZI , NIVEL I

Curriculum vitаe, formаt Europаss………………….. …………………………………….. .. 3
Cаpitolul 1 Psihologiа educаției
Factorii dezvoltării personalității uname.Potențialul uman în educație……………… 5
Cаpitolul 2 Pedаgogie I: Fundаmentele pedаgogiei. Teoriа și metodologiа curriculum –
ului
Finalitățile educației………………………………………. …………….. ……………………….. … 11
Cаpitolul 3 Pedаgogie II: Teoriа și metodologiа instruirii. Teoriа și metodologiа
evаluării
Lecția –Tipuri și variante de lecții……. ………………… ………………… ………… 19
Cаpitolul 4 Didаc ticа speciаlizării……………………………… ……………………… …….. 22
1.Plan calendaristic semestrial………………………………………………………… …….
2.Test docimologic………………………………………………………………………………….
27

Cаpitolul 5 Prаctică pedаgogică I
Proiect de lecție ……………………………… ……………………………… ……… 29
Fișа de evaluare la lecția finală ………………………… ……………… …… ……… 32
Fișа de cаrаcterizаre psihopedаgogică ………… ……………………………… ……… 33
Cаpitolul 6 Prаctică pedаgogică II
Proiectul de lecție ………………………………………………………… ………… . 43
Fișа de evaluare la lecția finală …… ……………………………………… ………… 46
Fișа de cаrаcterizаre psihopedаgogic ă ……………………………………… ……….. 47
Cаpitolul 7 Mаnаgementul clаsei de elevi
1.Rolul profesorului în comunicare și autocunoaștere ………………………. ……………… 58
Capitolul 8 Instruire asistată de calculator
Calculatorul mijloc de învățământ……………………………………………………..

84
Bibliogrаfie ………………………………………………………………………………. 89
Declаrаție de аutenticitаte
Rаport de originаlitаte – Plаgiаrism detector

3
Curriculum vitаe
INFORMAȚII
PERSONALE

Com.Blăgești,sat Blăgești jud. Bacău …
[anonimizat] …
a.alexandramaria @yahoo.com …..
Sexul feminin | Data nașterii 20.08.1996 | Naționalitatea Română

EDUC АȚIE ȘI
FORM АRE

COMPETENΤE
PERSON АLE

2014 – PREZENT Student ă lа Universit аteа Vаsile Аlecsаndri din B аcău, F аcultаteа de Științe
Princip аlele m аterii studi аte
Microbiologie
Fiziologie animală
Genetică umană
Sistematica fanerogamelor
Sistematica vertebratelor

1985 -1989 Colegiul Tehnic “Ion Borcea” Buhu și
Limbа(i) mаternă(e) Română

Аlte limbi străine
cunoscute ΙNΤELEGERE VORBIRE SCRIERE
Аscultаre Citire Pаrticipаre
lа
conversаție Discurs orаl
Engleză B1 B2 A2 A2 A2
Аtestаt de competente lingvistice
Frаnceză B1 B2 А2 А2 А2
Аtestаt de competente lingvistice
Niveluri: А1/2: Utilizаtor elementаr – B1/2: Utilizаtor independent – C1/2:
Utilizаtor experimentаt
Cаdrul europeаn comun de referință pentru limbi străine

4

Competențe de
comunicаre

Competențe
orgаnizаționаle/mаnаge
riаle Spirit organizațional
Lucru in echipă
Spirit analitic

Competențe
informаtice Internet, Microsoft Word, Microsoft Power Point, Microsoft Excel, PLM Product
Lifecycle Management (modulul 1 și 2)

Аlte competențe Flexibilitаte
Responsаbilitаte
Profesionаlism
Creаtivitаte

Permis de conducere Cаtegoriа B

Seriozitate
Capacitate de asimilare de noi abilități și cunoștiințe

Spirit organizațional
Lucru in echipă
Spirit analitic

Internet, Microsoft Word, Microsof t Power Point, Microsoft Excel

Flexibilitаte
Responsаbilitаte
Creаtivitаte

5
1. Psihologia educației
Factorii dezvoltării personalității umane.
Potențialul uman în educație .
2.1. Conceptul de dezvoltare
Pedagogia studiază problema personalității din perspectiva dezvoltării și educației, tema
dezvoltării și educației ființei umane f iind una ddin temele clasice ale ccercetării pedagogice prin
care se urmărește identifi carea cccelor mai potrivite modalități de stimulare, formare și dezvoltare
a personalității copilului, în special, și a omului.
Dezvoltarea personalității include înnoirile pe care le suportă ființa umană de -a lungul vieții, și
perfecționarea achizițiilor d in perioadele sdanterioare, precum și formarea de noi
însușiri,capacităț i, încorporarea de noi conduite jdși atitudini care permit o mai bună integrare în
mediul natural și socio -cultural.
Dezvoltarea e ste un proces complex, mixt, de pproveniență externă prin conținut și mod de
realizare. Este procesul de trecere de la inferior la superior,de la vechi la nou, de la simplu la
complex. Se realizează printr -o succesiune de etape sau stadii, fiecare reprezentând o unitate
funcțională mai mult sau mai puțin închega tă, cu un specific calitativ propriu. Presupune atât
acumulări cantitative, cât și calitative care marchează trecerea de la o etapă la alta.
Pentru a răspunde acestor ccerințe, și pentru a -și satisface trebuințele și nevoile, copilul
acționează, depune efo rt, ceea ce conduce la sporirea posibilităților de care dispunea în etapa
anterioară. Dezvoltarea se realizează la mai multe niveluri: dsahbdcakhb
 biologic (procesele de ccccreștere și maturizare fizică adiferitelor componente ale
organismului);
 psihic (apariția și instalarea funcțiilor și însușirilor psihice);
 social (capacitatea integrării în viața socială);

Dezvoltarea psihică adică formarea însuș irilor și cccapacităților psihice se realizează în stadii
care includ un ansamblu de transformări cantita tive și calitative ce au loc la nivelul diferitelor
componente psihice. Vârsta cronologică nu corespunde totdeauna cu vârsta biologică și nici cu
cea psihică. Dezvoltarea stadială prezintă după J. Piaget câteva caracteristici: shsd
 stadiile se succed într -o ordine constantă, după o logică internă, chiar dacă ritmul
transformărilor ce au loc în fiecare stadiu poate fi mai mult sau mai puțin intens;
 fiecare stadiu are o structură de ansamblu proprie; msncf

 stadiile dezvoltării au un caracter integrativ, în se nsul că noua structură nu se substituie
celei anterioare, ci o încorporează, o integrează, o valorifică și o subordonează.
 fiecare stadiu reprezintă un moment de echilibru al vieții psihice, echilibru care conține în
sine germenii trecerii la un nou stadiu .

Reținem că dezvoltarea psihică apare ca o succesiune de stadii ce se succed după o logică internă,
ceea ce face ca, prin schimbări succesive, copilul să ajungă la starea de adult, caracterizându -se
printr -o serie de trăsături fundamentale relativ stabil e.

6
2.2. Factorii dezvoltării psihice
Proces complex, de proveniență internă și externă, dezvoltarea psihică este rezultatul interacțiunii
factorilor externi și interni, având un caracter pluricondiționat și plurideterminat.
Factor ii externi sunt constituiți din aaansamblul acțiunilor ce se exercită din exterior asupra
individului, contribuind la formarea și dezvoltarea personalității .
Factorii interni includ totalitatea condițiilor organismului care favorizează dezvoltarea psihică a
individului. Î n categoria factorilor interni includem ereditatea și trăsăturile psihosociale ale
personalității.
2.2.1. Ereditatea
Ereditatea este o însușire biologică generală a ooorganismelor vii, un ansamblu de
însușiri,elaborate în cursul mai multor generații și tran smise de la înaintași la urmași prin
mecanisme genetice, anatomice și fiziologice.
Patrimoni ul ereditar al fiecărui individ rrrezultă din combinarea unităților genetice materne și
paterne. Deoarece există posibilități infinite de combinare a celor două cat egori i de unități
genetice în cadrul cccelulei germinale, probabilitatea apariției unor indivizi absolut identici este
practic exclusă. Cercetările din domeniul geneti cii moleculare au evidențiat că sssubstratul
material al eredității este format din cromozo mi,gggene și acizi nucleici.
Ereditatea are deci o bază materială chimică, ai cărei constituenți sunt macromolecule de acizi
nucleici care intră în componența genelor. Aceste macromolecule conțin,o anumită informație
genetică.
Din studiile făcute rezultă că sub aspect anatomic creierul reprezintă o achiziție a speciei,
program at în cadrul genetic. Din punct dddde vedere funcțional,el se modelează prin diferențierea
diferitelor tipuri de semnale care apar în comunicarea cu mediul înconjurător. Aceste semnal e
interferează cu rețele neuronale, devenind elemente ale sistemului psihic, care la rândul lor devin
mecanisme operaționale pentru achizițiile ulterioare.
Fiecare specie și individ din cccadrul speciei posedă propriul său program genetic El cuprinde
diferite caractere și însușiri morfologice, fiziologice și biochimice ale organismelor.
Din punct de vedere psihologic, cantitatea de informație stocată într -o celulă constituie mesajul
geneti c, care în forma sa latentă prealabilă acțiunii factorilor de mediu este cunoscut sub
denumirea de genotip. Genotipul, patrimoniul moștenit este dat de totalitatea genelor, factorii
consti tuiți în ou, care condiționează dddin interior construcția noului năs cut, conturarea și
funcționarea anumitor caracteristici.
Nou născutul moștenește, prin ereditate următoarele caractere:
 particularități individuale cum sunt caracteristicile anatomofiziologice (conformația feței,
culoarea pielii, a oc hilor, a părului etc. ), anumite ppparticularități ale sistemului nervos și
de construcție a analizatorilor;

 însușiri fizice a le speciei, cum ar fi structura aaanatomofiziologică a organismului, poziția
biped ă, tipul de metabolism, o serie ddde reflexe necondiționate care fac posibilă
adaptarea la mediul extern încă din prima zi.
Rolul însușirilor moștenite de la părinți nu este determinant pentru dezvoltarea psihică și tocmai
de aceea nu se poate vorbi de o ereditate psihică pură, toate fenomenele psihice formându -se de -a
lungul vieții și activității ființei umane. Ele se încadrează în fenotip.
Așa cum am văzut genotipul este întotdeauna ereditar, fenotipul este însă individual,
netransmisibil. Deoarece fenotipul este rezultatul interacțiunii dintre genotip și influențele

7
mediu lui înseamnă că în acest aliaj factorii ereditari dețin o pondere oarecare. Toate fenomenele
psihice sunt rezultatul interacțiunii factorilor ereditari cu influențele de mediu.
Factorii ereditari reprezintă premise ale dezvoltării psihice. Aceste premise s e manifestă în:
 particularitățile organelor de simț , ca și specializarea analizatorilor (o structură favorabilă
sau mai puțin favorabilă a analizatorilor);

 particularitățile sistemului nervos (în primul rând ale creierului), plasticitatea deosebită a
sistemului nervos, variațiile individuale la echilibru și mobilității ale proceselor nervoase
fundamentale.
Prin „orarul” pproceselor dde crestere si maturizare, ereditatea creeaza premisele unor momente
de optima interventie din partea mediului educativ, in asa – numitele perioade sensibile sau
critice. Anticiparea sau pierderea acestor perioade se poate dovedi i neficienta: eex.:aachizitia
mersului, citi -scrisului, aachizitia limbajului, ddezvoltarea operatiilor gandirii etc.
Rolul ereditatii nu se exprima in ac eeasi mmasura in diversele aaspecte ale vietii psihice: unele
poarta mai puternic amprenta eereditatii (temperamentul, aptitudinile, emotivitatea, ppatologia
psihica) altele mmai putin (atitudinile, vointa, ccaracterul);
Aceeasi trasatura psihica poate fi, la doua persoane diferite, rodul unor factori diferiti (pentru o
anumita persoana, hotaratoare poate fi ereditatea, in timp ce pentru aalta persoana mediul ssau
educatia au ccontribuit decisiv). dvg
Factorii ereditari sunt considerați o matrice a posibilități, pr emise ale dezvoltării sau predispoziții
naturale care stau la baza dezvoltării individului. Omul nu primește pe cale ereditară procese și
capacități psihice structurate funcțional, ci dispoziții ale acestora.
Așadar,orice trăsătură de personalitate este o unitate de interacțiune dintre factorul genetic
aflându -se într -o stare virtuală și cel de mediu aflat sub influența celuilalt actualizându -se și
transformându -se într -un fenomen psihic; ceea ce rezultă din această interacțiune depinde atât de
direcția pe care o imprimă factorul intern, ereditatea cât și de forța modelatoare a factorului
extern, mediu și educație.
Deci, ereditatea reprezintă pentru dezvoltarea psihică o premisă cu logică probabilistă; ea poate
oferi individului o șansă (ereditate normală) sau o neșansă (ereditate ratată). Prima poate fi
ulterior valorificată sau nu, iar cea de a doua, poate fi sau nu compensată, în funcție de gravitate.

2.2.2 Mediul
Mediul, ca factor al dezvoltarii umane, este constituit ddin totalitatea elementelor ccu car e individul
interactioneaza, direct sau indirect, pe pparcursul dezvoltarii sale. dfg
Influentele mediului pot fi studiate pe mai multe planuri:
 mediul natural geografic: clima, relief;
 mediul social: familie, grup de joaca;
 mediul proximal: obiecte personale, situatiile zilnice;
 mediul distal: influente venite de la distanta(TV., ziare, calculator).

8
Mediul poate influenta in mod direct personalitatea individului (alimentatie, clima etc.), sau in
mod indirect t(grad de cultura, nivel de trai, tip dde organizare, activitati dominante etc.)
Reprezintă ansamblul condițiilor materiale și sociale ce conturează cadrul de dezvoltare a omului.
Putem vorbi de mediul fizic și de mediul social.
Mediul fizic este format din totalitatea condițiilor bioclimatice în care trăiește omul. Acțiunea
mediului fizic asupra dezvoltării personalității este nesemnificativă. Ea se exercită doar prin
mediul social care direcționează valorificarea posibilităților oferite de mediul fizic și modifică
acțiunea acestuia în concord anță cu nevoile organismului. Totuși o serie de schimbări în mediul
fizic cu efecte nocive (poluarea, degradarea echilibrului ecologic ș.a.) au atras atenția
specialiștilor în educație conturând noi problematici educative, de exemplu: „educație cu privire
la mediul ambiant”
Mediul social este alcătuit din totalitatea condițiilor economice, politice și culturale, a relațiilor și
grupurilor sociale. Toate exercită influențe permanente asupra formării personalității omului.
Datorită influențelor mediului socia l,individul este „umanizat”. În afara mediului social individul
ar rămâne la condiția sa biologică, inițială. Acest lucru este dovedit de copiii pierduți, apoi
regăsiți, după ce au trăit o perioadă în lumea animalelor. La acești copii nu s -a dezvoltat nici una
din însușirile fundamentale ale condiției umane (limbaj, viața psihică superioară, conștiință,
gândire, afectivitate etc.). În schimb aveau o mare agilitate și putere musculară, alergau repede, se
cățărau și săreau cu ușurință. Vederea, auzul și văzul le erau foarte bine dezvoltate. a
c Harkeness (1986) a introdus termenul dde nișă de dezvoltare , desemnând totalitatea elementelor
cu care copilul intră în relație, la o aanumită vârstă. Structura unei nisă de ddezvoltare vizează:
 obiectele și lucrurile accesibile copilului, la diferite vârste;
 răspunsurile și relațiile anturajului față de copil;
 cerințele aadultului vizând compețentele copilului, astfel încât acesta să fie încurajat
permanent, prin solicitarea unor nivele de performanțe ggradat;
 activit ățile impuse, ppropuse copilului ssau acceptate dde acesta.
Culturi diferite afolosesc nișe de dezvoltare ddiferite, chiar pentru aaceeași vârstă, ceea cce și
explică ddiferențele de dddezvoltare bbio-psiho -socială.
Witkin face o paralelă între nișa de dezvoltare de tip occidental și cea tradițională africană,
indicând urmatoarele diferențe: sfsvg
 copilul occidental are jjucării și locul său, special amenajat – în casă; de regulă,
prezența lui este exclusa din locurile și activitățile adulților; nu este implicat
dedtimpuriu în sarcini casnice sau ssarcini specificea adulților. sfdf
 copilul african are ca obiecte de joaca alucruri din casă, locul sau special, ca spațiu fizic
distinct, nu există; el este cel mai adesea apropiat de mmama, atașat chiar de trupul
acesteia; acest statut de „copil la purtător” îl face prezent, extrem de timpuriu, în mai
toate activitățile și locurile comunității din care face parte (munca, petreceri, reuniuni).
Rezultă că stimularea occidentală, ca factor al dezvoltării, este mai redusă pentru copil ul
occidental, cee a ce explică ritmul mai lent al dddezvoltării acestuia în primii 2 -3 ani de viață, față
de copilul din culturile tradiționale. După această perioadă, raportul ritmului de dezvoltare se
inversează.

9
Rezultă că pentru a deveni ființă umană nu e suficient să te naști ființă umană, ci trebuie să te
dezvolți în mediul social.
Soarta aptitudinilor va depinde de condițiile de viață și educație a individului. Rolul mediului
social în dezvoltarea psihică și în formarea personalității copilului este pus în evidență de
numeroase cercetări. Astfel H.Wallon subliniază că dezvoltarea psihică nu poate fi separată de
mediul în care are loc. bSchift M. Și R.Lewontin, ademonstrează că educația copiilor proveniți din
straturile inferioare ale societății (muncit ori necalificați) înfiați până la 6 luni de familii cu o
calificare superioară lichidează total rămânerea în urmă a QI. Cazurile de insucces și eșec școlar
la copiii respectivi nu sunt mai frecvente decât la cei proveniți din mediile înstărite și mult mai
rare decât la cei crescuți în familiile „clasei de jos”.
Influențele exercitate de diferiți factori ai mediului social se pot afla în contradicție cu
dezvoltarea psihosocială. În această situație se impune neutralizarea a și anihilarea influențelor
negative.

2.2.3. Educația.
Educația reprezintă un proces asistematic de aasimilare și interiorizare progresivă a elementelor
socio -culturale din mediul ambiant.
Educația face mmedierea între ceea ce ss-ar putea (ereditatea) și cceea ce se ooferă (mediul). O
acțiune educativă reușită armonizează cererea și oferta, deși nu există arețete. Ceea ce într -un
moment și pentru un anume individ se dovedeste o educație sau o influență benefică, poate fi
daunator în următorul moment, sau pentru u n alt individ.
Dezvoltarea apare doar dacă se menține un optim între ceea ce poate, vrea, știe individul la un
moment dat și ceea ce i se oferă . Oferta trebuie să fie stimulativă, cu un grad mai înalt decat
poate, vrea sau știe individul respectiv. O ofert ă prea ridicată, dar și una banală, poate perturba
dezvoltarea psihică.
Educația acționează programat șii cu uștiintă, în sensul dezvoltării individului; este o activitate
umană specializată în dezvoltare, deci este uun factor conducător al dezvoltării oontog enetice.
Există modele explicative ale cauzalității dezvoltării personalității. Astfel:
1. scepticismul pedagogic suțtine că educația are cel mai mic rol în dezvoltarea
personalității;
2. optimismul pedagogic – educația are rol hotărâtor în dezvolt are;
3. realismul pedagogic –mediul și educatia sunt corelatei în dezvoltarea personalității
individului.
Prin intermediul educației, copilul asimilează și interiorizează modele de viață, norme, valori,
atitudini, cunoștințe etc.,și le etransformă în comportamente. AToate acestea asigură trecerea de la
realitatea pur biologică la cea socială, umană.
Premisa educației se află în condiția naturală a copilului care se naște polivalent și nedeterminat.
El se formează sub influența acțiunilor conjugate a cel or trei factori: ereditate, mediu și
educație. jhdv

10
Cei trei factori sunt prezenți în pproporții diferite iîn orice act educativ. Efectele lor formative au
loc sub semnul rolului conducător al educației. Există un consens asupra interacțiunii optime și
„echil ibrului” dintre factorii interni (ereditari) și factorii externi (ambientali) și dezvoltarea
individului. Acest consens ne ferește de exagerări într -o direcție sau alta. Aceleași cercetări
evidențiază semnificația majoră a factorilor externi în dezvoltarea psihicului individului. Jean
Piaget subliniază că maturizarea sistemului nervos deschide doar o serie de posibilități. Fără însă
ca ele să se actualizeze atâta timp cât condițiile mediului și educației nu antrenează această
actualizare.
Factorii interni r eglează ordinea stadiilor dezvoltării psihice, cei externi conferă orientarea ași pot
accelera rritmurile dezvoltării. aDe asemenea, factorii interni au o pondere mai mare în dezvoltarea
conduitelor elementare, pe când cei externi,au un rol în formarea acompor tamentelor (intelectuale,
motrice, afective, morale etc.) ccomplexe.
Rolul eredității eeste mai evident în dezvoltarea funcțiilor psihice elementare, pe când rolul
mediului și educației apare mai intens în procesele psihice superioare. AAstfel mersul biped e ste o
funcție condiționată ereditar, dar „alergarea de performanță” este efectul condițiilor externe,
venite din mediul social, realizată pprin educație. RRolul cconducător al educației în dezvoltarea
psihică a elevilor se manifestă atât direct prin interacț iunea cu ceilalți factori, cât și
priniintermediul lor. Prin procesul instructiv -educativ desfășurat în mod organizat se asigură
sporirea experienței de cunoaștere care devine o condiție internă a dezvoltării psihice individuale.
shjj
Crearea mijloacelor n ecesare pentru rezolvarea contradicțiilor ce apar între posibilitățile interne și
cerințele mediului extern, revine eeducației . Ca acțiune orientată spre un scop conștient, educația
concepe mereu noi forme de activitate ccu cerințe din cce în ce mai complexe ceea ce dduce la
restructurarea însușirilor psihice, trecerea acestora de la un stadiu inferior la unul superior, la
dezvoltarea elevului atât pe plan mintal cât și comportamental. Puterea și rolul ppreponderent al
educației se manifestă și în faptul că ea este în măsură să organizeze și să modifice acțiunile
factorilor de mediu.De asemenea, educația dirijează acțiunea factorilor ereditari, creează condiții
favorabile pentru punerea în valoare a patrimoniului genetic. Prin intermediul educației pot fi
chiar ameliorate și compensate în anumite limite datele eereditare.
Prin organizarea și dirijarea ainfluențelor de mediu,educația îl ajută pe ccopil să -șiccucerească
personalitatea care reprezintă aansamblul dispozițiilor ffizice, afective, intelectuale eșissocial
caracteriale prin care o ființă se ddefinește pprintre semenii săi. Desfășurarea procesului educativ
pretinde din partea profesorului o cultură profesională binea ancorată în sștiința despre acopil,
precum și încredere în puterea educației. Teza privind rolul cond ucător al educației agenerează
optimismul pedagogic care constituie trăsătura distinctă ce caracterizează relația educativă dintre
elev și profesor, relație bazată pe încredere în posibilitățile elevului angajat în acțiunea instructiv –
educativă.

11
Pedаgogie I: Fundаmentele pedаgogiei. Teoriа și metodologiа curriculum -ului
Capitolul II.Finalitățile educației

INTRODUCERE
1. Scurt istoric privind concepția asupra finalităților educaționale în pedagogia
românească (C. Moise, 1996)
 anii 1960: – utilizarea termenilor de ideal, scopuri și sarcini, preluați fie
din
pedagogia clasică, fie din cea sovietică
 anii 1970: – elaborarea unor teorii și metodologii a obiectivelor
educației, ca urmare a impactului teoriei pedagogice
occidentale asupra didacticii românești
 anii 1980 și 1990: – elaborarea lucrărilor care adoptă limbajul și
sistemul conceptual al teoriei obiectivelor;
– autori români care au abordat problema
În lunga perioadă de constituire a pedagogiei ca știință, problematica finalităților
(țintelor,țelurilor, intențiilor, așteptărilor) educației a fost formulată mai ales în termeni filosofici,
în explicarea e senței, menirii acesteia: ca idealuri și scopuri.
Astfel, în prezent sunt mai bine clarificate: categoriile de finalități implicate, relațiile între ele,
domeniile și clasele abordabile, funcțiile fiecăreia, regulile de precizare, relația cu celelalte
elemente componente ale procesului instructiv -educativ, avantaje și limite ale derivării și
operaționalizării lor, definirea profilurilor de formare, criteriile de evaluare.
Progresiv s -a înțeles că fară definirea clară a scopurilor sale, a obiectivelor, educația
alunecă spre aventurism, improvizație. Literatura pedagogică utilizează patru noțiuni în abordarea
acestei probleme esențiale a unui curriculum, ca dovadă a complexității, dar și a stadiului
cercetării teoretice și aplicative: finalitate, ideal, s cop, obiectiv. Finalitatea are sfera cea mai
largă, cuprinzându -le pe celelalte, ca forme derivate.
2. Categorii de finalități și relația dintre ele

3. Definirea finalităților educației (S. Cristea, 1998): reprezintă orientările
asumate la nivel de politică a educației în vederea realizării activității de formare -dezvoltare a
personalității umane conform anumitor valori vizate în proiectarea sistemului și a procesului de
învățământ.
Societate
Ideal social
Ideal
educațional Scopuri
educaționale Obiective
educaționale

12
PREDARE
1. Definirea și an aliza conceptelor

a) Idealul educațional

 definiție : reprezintă finalitatea educațională de maximă generalitate; ddefinește
tipul de personalitate solicitat de ccondițiile sociale ale unei eetape istorice, pe
careeeducația trebuie să -l formeze în procesul ddesfășurării ei;

 dimensiuni:
 dimendiunea socială -prin aceasta, idealule educațional eeste o
manifestare a idealului ssocial.

 dimensiunea psihonogică -se referă la configurația fundamentală
de trăsături necesare ppentru toți sau mmajoritatea membrilor uunei
societăți;
 dimensiunea pedagogică -se referă la posibilitățile
deccareddispune activitatea eeducațională ppentru a transpune
înppractică acest ideal.
b) Scopul educației
 definiție -reprezintă asdsfinalități mmacrostructurale ddeterminate dnskf de
idealul eeducațional;

 caracteristici
 auuun grad mmai redus dde abstractizare sși generalizare; –

 au un grad mai mare de „obiectivare” într -un complex de acțiuni la nivel
de politică a educației;

 prin conținutul său, scopul subordonează o gamă de obiective și vizează
finalitate a unui complex de acțiuni educaționale determinate.
c) Obiectivele educației

 definiție -reprezintă categoria de finalități pedagogice, cu grad mai mare de
concretețe; asigură orientarea activității la nivelul procesului de învățământ;
 funcții xjdffffffdlaj
 de orientare valorică a procesului de învățământ -conținutul oricărui obiectiv
având o dimensiune valorică rezultată din concepția despre societate,
cunoaștere, om;

13

 evaluativă – obiectivele servind ca drept cri terii în evaluarea rrrezultatelor la
învățătură ale elevilor;

 de reglare a proce sului de învățământ – metodele, ssstrategiile, conținuturile,
modalitățile de evaluare fiind selectate de către educator astfel încât să conducă
la realizarea obiectivelor propuse;

 de anti cipare a rezultatelor școlare –oooobiectivele prefigurează rezultatele
așteptate la finele unei secvențe educaționale.
d)Relația dintre componentele finalității acțiunii educaționale
FINALITATEA CONȚINUTUL DOMENIUL
Idealul
educațional Modelul de personalitate care
exprimă aspirațiile unei
societății într -o etapă istorică
dată.bkj
Sistemul
educațional
Scopul
educațional
Finalitatea unei acțiuni
educative determinate,
anticipă rezultatele pe niveluri
de înv ățământ sau pe laturi aale
educației .
Niveluri și tipuri de școli
Profiluri de pregătire
Cicluri curriculare sfjck
Obiective
educaționale Rezultatele așteptate în
termeni de schimbări
comport amentale și
observabile, măsurabile .sfvs Discipline de învățământ
Unități de învățare sf cl
Lecții și secvențe de lecții
Tabel 1 Relația dintre componentele finalității acțiunilor educaționale
2.TAXONOMIA FINALITĂȚILOR.
a) după modul de raportare la sistemul de educație:

 finalități macrostructurale – raportate la nivelul mmmacrostructural aal sistemului dde educație
(idealul ,scopul și obiectivele pedagogice generale);

 finalități microstructuale – raportat e la nivelul microstructural al ppprocesului de învățământ
(obiectivul pedagogic general, obiectivele pedagogice specifice și obiectivele con crete ale
activității didactice);

b) după gradul de generalitate reflectat:

 obiective generale – idealul pedagogic, ssscopurile pedagogice;

 obiective pedagogice specifice ;

14
 obiective pedagogice operaționale – au un caracter concret, fiind realizabile în situații specifice
de învățare, în cadrul sau în afara lecției.

c)după conținutul psihologic:
 obiective cognitive – exprimă rezultatele proiectate în plan cognitiv și realizabile în
comportamente care vizea ză însușirea informațiilor și formarea capacităților
intelectuale;

 obiective afective – desemnează anticipat atitudinile și interesele pe care elevul trebuie
să le aibă în raport cu ceva;

 obiective psihomotorii – desemnează comportamentele concrete în a ctivității corporale
și nonverbale.

2. OPERAȚIONALIZAREA OBIECTIVELOR EDUCAȚIONALE

a) Definiția operaționalizării (S. Cristea, 1998): strategie de analiză a finalităților
procesului de învățământ prin intermediul a două acțiuni complementare:

 deducerea obiectivelor concrete din obiectivele specifice și generale ;

 definirea obiectivelor concrete (sarcini didactice).

b) Modelul lui Mager (1962, apud C. Moise, 1996):

 descrierea comportamentului final – verbe ccconc rete (să descrie, să definească )
și nu abst racte ( să cunoasă, să înțeleagă, să știe);

 precizarea criteriului performanței acceptabile – cantitativ vv(cel puțin trei,
integral) și/sau calitativ ( cursiv, clar, expresiv );

 determinarea condițiilor (instrumentele) – (pe baza, cu ajutorul, aaavând la
dispoziție ).
c) Condiții:

 Referitoare la conținutul obiectivelor operaționale:

– într-unnobiectiv se formulează operația logică în vederea definirii modului asdde raportare a
elevului la cconținutul vvehiculat;

– obiectivele trebuie să ccorespundă prin conținutul lor nivelului de ddezvoltare intelectuală a
elevilor și să vizeze o dificultate ce poate fi depășită;

15
– obiectivele trebuie să fie reale, să descrie operații ce pot fi asociate cu experiențe adecvate de
învățare în situațiile instructiv -educati ve programate cu elevii;

– operațiile sau comportamentele specificate trebuie să fie cât mai variate, depășindu -se
reproducerea de informații și simpla memorare.

 Referitoare la forma obiectivelor:
– un obiectiv va descrie schimbarea ce se va produce în urma instruirii comportamentul ui
elevului;

– obiectivul operațional trebuie exprimat în termeni comportamentali ,prin utilizarea unor „verbe
de acțiune” (a e numera,a desena, a compara, a recunoaște , a defini, a clasifica );

– fiecare obiectiv trebuie să vizeze o singură operație, pentru a permite și facilita evaluarea
gradului său de realizare;

– un obiectiv operațional va fi exprimat în cuvinte cât mai puține, pentru aa facil ita referirea ala
conținutul său sspecific;

– obiectivele operaționale trebu ie să fie integrate logic, oferind o expresie clară a situațiilor de
învățare.

I.1Definirea termenilor ideal, scop și obiectiv educațional
Idealul educațional reprezintă finalitatea educațională de maximă generalitate; el definește „un
model” sau tipul de personalitate solicitat de condițiile sociale ale unei etape istorice, pe care
educația trebuie să -l formeze în procesul desfășurării ei. Idealul educațional are trei dimensiuni
(Nicola, I., 1996,):
• dimensiunea socială – vizează tendința generală de dezvoltare a societății cu trăsăturle ei
definitorii. Prin aceasta, idealul educațional este o manifestare a idealului social.
• dimensiunea psihologică – se refe ră la tipul de personalitate pe care societatea îl reclamă,
respectiv la configurația fundamentală de trăsături necesare pentru toți sau majoritatea membrilor
unei societăți.
• dimensiunea pedagogică – se referă la posibilitățile de care dispune activitate a
educațională pentru a transpune în practică acest ideal.

Scopurile educației reprezintă finalități macrostructurale determinate de idealul educațional; au
un grad mai redus de abstractizare și generalizare. Ele au un grad mai mare de „obiectivare” într –
un complex de acțiuni la nivel de politică a educației, orientând valoric forma rea-dezvoltarea
personalității proiectate. Prin conținutul său, scopul subordonează o gamă de obiective și vizează
finalitatea unui complex de acțiuni educaționale determinate. După Dan Potolea, scopurile
reprezintă rezultate ce se așteaptă să se realizeze în diferite niveluri și tipuri de școlarizare.

Obiectivele educației reprezintă categoria de finalități pedagogice microstructurale, cu grad mai
mare de concretețe, care asigură orientarea activității la nivelul procesului de învățământ. Ele
anticipează transformările ce urmează a se produce în cadrul unui demers de predare -învățare –
evaluare. Sistemul de referință este în acest caz personalitatea elevului pusă în relație cu diferite
conținuturi educaționale (sau discipline de învățământ). Obiectivele sunt definite, de obicei, la

16
nivelul programelor școlare (obiective -cadru și obiective de referință), apoi prin operaționalizarea
realizată de către fiecare educator (obiective concrete, operaționale).

I.2 Analiza conceptelor ideal,scop,obiectiv educațional
Idealul educației reprezintă(CozmaT.,2012) :
• modelul de personalitate cerut, formulat de societate, realizabil prin educația școlară;
• generalizarea ideilor, concepț iilor și așteptărilor factorului sistemului social, într -o etapă a
dezvoltării ei – econom ic, social, politic, cultural, demografic etc .;
• în formularea sa, se vădește caracteru l filozofic, logic, psihologic , indicând ce trebuie, ce este
posibil să devină personalitatea individului, ce se intenționează cu educația ;
• posibilitatea ideală a deveni rii personalității implică orientarea componentelor educației spre
căutarea, adaptarea conț inuturilor , resurselor, factorilor optimi;
• arată sensul axiologic, nivelul perfecțiunii umane, de atins în raport cu individul;
• relația idealitate -realitate ,dezirabil-posibil, social -individual. Pe această axă, rezultă diferite
tipuri de obiective, în care educația „face joncțiunea între posibil și real”, în principal, prin
procesul de învățământ. Cel puțin se conturează ca probleme aici: spre ce se orientează ins truirea,
ce acțiuni se proiectează, ce rezultate se așteaptă, ce norme se stabilesc pentru acț iuni, ce
strategii, etc;
• evidențierea unor trăsături distincte, importante pentru conceperea sau realizarea practică:
• caracterul obiectiv, dat de concordanța c u exigențele sociale;
• caracterul psihologic, subiectiv, ca expresie a concordanței cu interesele, motivațiile, exigențele
fiecăruia;
• caracterul pedagogic, vizibil în concordanța cu posibilitățile reale ale teoriei pentru realizare;
• caracterul dinamic , motivat de modificarea modelului semnificativ, după dezvoltarea socială și
individuală;
• caracterul de relativă continuitate și permanență, concretizată în dezvoltarea secvențială,
stadială;
• caracterul abstract, cu formulare generală, esențială, indiv izibil ca activitate, motivează
acțiunile;
• caracterul prospectiv, cu formularea de previziuni pe termen lung (decenii), mediu (deceniu),
scurt (1 -5 ani);
Scopurile acțiunii instructiv -educative pun în evidență trăsături esențiale:(Sacara L.,2007)
 carac terul de acțiune, deoarece vizează principalele direcții de acțiune socială, care susțin
politica, planificarea educației, învățămâ ntului;

 caracterul strategic, pentru că vizează liniile generale de inovație pedagogică ,pe termen
lung și mediu, care susți n sistemul de învățămâ nt din punct de vedere funcțional;

 caracterul tactic, prin precizarea criteriilor de elaborare a obiectivelor generale ale
sistemului, care susțin proiec tarea planurilor de învățământ;

 observarea, analiza, prevederea condițiilor disponibile;

 sugerarea ordinii, succesiunii adecvate a folosirii mijloacelor;

17
 alegerea alterna tivelor, stabilirea unor norme, o mobilizarea a capacităților proprii ,
intenționale, în planuri de acțiune, prevenirea piedicilor, prevederea consecințelor;

 depășirea condițiilor existente, învingerea dificultăților;

 stabilirea de variante acționate, pentru asigurarea flexibilității modificării pe parcursul
acțiunii;

 precizarea obiectivelor în care se finalizează acțiunile, ca mijloc de orientare concretă a
activității;

 adaptarea la posibilitățile elevului, cu el iminarea caracterului abstract, cu neglijarea
capacităților individuale;

 sugerarea posibilităților de realizare în grup, prin cooperare, prin crearea mediului,
situației formative;

 exprimarea prin valori, specifice laturilor educației (intelectuale ,științifice, tehnologice,
sociale, profesionale etc), iar ordonarea lor stau la baza definirii conținuturilor, ciclurilor
de formare, criteriilor de evaluare sumativă.

Obiectivele indică ca trăsături ge nerale(Silvaș A.2008)

• intenții care anticip ează o modificare la nivelul personalității;

• rezultate concrete pe care să le dovedească elevii în urma aplicării curriculumului în
funcție de care profesorul urmărește realizarea scopurilor în continuare ;

• relația cu celelalte elemente ale procesului de învățământ, de care depinde realizarea lor:
prelucrarea conț inutului, alegerea metodelor , formelor de organizare, a variantei optime
de proiectare, stabilirea formelor de evaluare , de dirijare a elevilor ;

• modul de raționalizare a acțiunilor instructiv -educative, în jurul scopurilor,
organizate, obiectivelor derivate, ordonate;

• modul de reglare a acțiunilor, pe măsura constatării realizării obiectivelor, a raportării la
ceea ce s -a așteptat, putând condu ce chiar la reformularea scopurilor, obiectivelor
generale;

• modul de concretizare în sarcini de lucru pentru elevi, la variate nivele, grade de
dificultate, rezolvările prin strategii diferite, dirijat sau nu, în grup sau independent;

• trecerea de la finalitățile cele mai generale ale educației (ideal, scopuri), care
definesc politica învățământului, planificarea sa de ansamblu și cele specificate, concrete
ale procesului, acțiunii delimitate în timp.

18

Denumirea
metodei
Folosirea de planșe cu bilețele
Obiectiv  studenții trebuie să se gândească la obiective , scopuri și idealuri pentru
fiecare categorie de vârstă;
 studenții trebuie să dea exemple de aceste concepte pentru vârsta lor și să
discute pe marginea temei;
 studenții trebuie să complete ze planșa pentru cu bilețele lor .
Etapele
aplic ării
metodei  întâi se dicută pe marginea temei
 se definesc cele 3 concepte: obiectiv , scop , ideal
 se prezintă scopul pentru care s -a realizat planșa
 se împart studenților bilețele pentru cele 3 concepte pe cele 3 categorii de
vârstă;
 se completează planșa cu bilețele
 se discută concluziile
Poze din
timpul
lucrării

19

Cаpitolul 3 – Pedаgogie II: Teoriа și metodologiа instruirii. Teoriа și metodologiа evаluării
Lecția –Tipuri și variante de lecții .
Cuvântul „lecție” are o $etimologie latină , proven ind de la verbul lego, legere $cu sens de
lectur ă cu voce tare , audiere, citire din manual și memorare de te xte de către elevi, ceea ce,
în$Evul Mediu se c oncretiza în lecțio , asociată $cu meditațio realiza te, în principal, sub forma
prelegerii.
Definirea conceptului de lecție
Fiind o formă de organ izare a procesului de instruire , lecția este formată dintr -o
succesiune de etape sau secvențe ddesfășurată într-o unitate de ttimp, prin care se asigură
ossicronizare între activitatea de $predare și cea de învățare, pentru aa realiza finalitățile
procesului dde învățământ.
Lecția reprezintă o verigă dintr -un ansamblu supraordonat,avand la baza ceea ce s -a
realizat în lecțiile anterioare și cele ce vor urma. Această continuitate este determinată tocmai de
obiectivele urmărite.
Pornind de la obiectivele generale ale $obiectului de învățământ, profesorul are capacitatea
de a conc retiza conținutul informațional $sub forma unor sarcini care prin intermediul procesului
de învățare $vor dezvolta personalitățile elevilor (cognitive sau afective). Aceste obiective au rol
de a imprima un sens activității din lecția respectivă și asigură în același timp posibilitatea
înlănțuirii unui șir de dlecții.
După R. Gagne și L. Briggs (1977. Principii de design al instruirii, București: E.D.P.,
p.138) iată care sunt funcțiile „evenimentelor” celor mai importante în lecție, ordonate după
utilizarea lor:
 captarea atenției elevului prin apelul la interesele sale;
 informarea elevului cu p rivire la obiectivul urmărit;
 stimularea reactualizării capacităților învățate anterior;
 prezentarea materialului – stimul implicat în performanța care reflectă învățarea;
 dirijarea învățării;
 obținerea performanței;
 asigurarea feed -back -ului;
 evaluarea performanței;
 intensificarea retenției și a transferului.

20
Evenimentele lecției (verificare, predare, fixare, recapitulare) realizează funcțiile enumerate
anterior combinându -se în tipuri și variante multiple de lecție, care se prezintă, fiecare, ca un
unicat, stimulând creativitatea cadrului didactic în conceperea, proiectarea și realizarea propriu –
zisă a lecției.
Tipul de lecție reprezintă forma concretă pe care o lecție o îmbracă în derularea sa în funcție de o
variabilă considerată fundamental ă. Această largă varietate a desfășurării tipurilor de lecție se
regăsește teoretic în conceptul de variantă de lecție, cconcept ce desemnează aforma concretă pe
care o îmbracă un tip de lecție în ddesfășurarea sa.
În timp ce lecția, în funcție de sarcina sa didactică fundamentală,poate să se multiplice în 5 tipuri
de lecție (de comunicare / însușire de noi conținuturi, de formare de priceperi și deprinderi, de
recapitulare și sistematizare, de evaluare, mixtă), fiecare dintre aceste tip uri de lecție se poate
particulariza în « n » variante, ceea ce ilustrează dinamica și varietatea câmpului didactic, după
schema:

1.Lecția de comunicare / însușire de noi conținuturi -se centrează pe identificarea celei mai
bune structuri care să ducă la asimilarea, înțelegerea și utilizarea de noi conținuturi (cunoștințe,
atitudini, valori).
În funcție de vârsta elevilor și particu laritățile acesteia, structura lecției se poate modifica de la
multistadială (învățământul primar, gimnaziu, primii ani de liceu) către monostadială (ultimii ani
de liceu, învățământul universitar și postuniversitar) (lecție – prelegere, lecție – dezbatere ).
Trebuie subliniat aici faptul că, într -o lec ție multistadială, comunicarea sau însușirea pot dura
maximum 30’ -35’ (prin comprimarea sau eliminarea unora dintre momentele lecției :
reactualizarea – ce se poate realiza pe parcursul lecției, atunci când e ste necesară, evaluarea),
apropiindu -se, astfel, de structura lecției combinate (mixtă), în timp ce într -o lecție monostadială
poate ajunge până la 45’.
2.Lecția de formare de priceperi și deprinderi -poate viza atât domeniul intelectual (formarea
deprinder ii de a elabora un rezumat, o compunere, de a rezolva un tip de problemă) cât și tehnic,
motric, estetic. LECȚIE DE
COMUNICARE
DE FORMARE
DE
DEPRINDERI ȘI
PRICEPERI
DE
RECAPITULAR
E DE EVALUARE
MIXTĂ

21
3.Lecția de recapitulare sși sistematizare (fixare, consolidare) -se organizează cu scopul
sedimentarii, și aplicării conținuturilor asimilate din dorința de a contribui la organizarea lor în
structuri flexibile. Cu toate acestea, lecția de acest tip are efecte și în direcția descoperirii /
acoperirii unor lacune, depășirea unor confuzii și chiar lărgirea ariei de cunoaștere, toate
asigurând extinder ea conexiunilor intra și interdisciplinare.
Din multitudinea de variante reținem :
 după metoda utilizată : lecția de recapitulare pe bază de exerciții, lecția pe bază de text,
lecția pe bază de fișe de muncă independentă,etc.;
 după momentul în care se r ealizează : lecția de repetare curentă ( pe parcursul
semestrului), lecția de recapitulare la sfârșit de capitol sau grup de teme, lecția de sinteză
(realizată în perioadele de evaluare) ;
 după locul unde se desfășoară : lecția de recapitulare în natură, la muzeu, în
întreprindere, în excursie.
4.Lecția de verificare și evaluare a rezultatelor sșcolare își ppropune să identifice nivelul de
pregătire al elevilor atât pentru ccunoaște rea în sine a acesteia cât și ppentru optimizarea ac tivității
didactice în peri oada aulterioară.
5.Lecția mixtă (combinată )-urmărește realizarea mai multor sarcini didactice (fixare, comunicare
/ însușire, formare de priceperi și deprinderi, evaluare);lecția mixtă are o structură asemănătoare
cu cea a lecției de comunicare / însușire dar cu o mai mare dispersie a timpului pe evenimentul
reactualizării, respectiv fixării și evaluării.
Revenind asupra acestui tablou generos al diversității activității didactice, nu se poate să nu
privim cu încredere posibilitățile pe ccare le oferă domen iulmmuncii educative aatât în formarea
elevilor cât și în manifestarea liberă, creatoare a personalității cadrului didactic.

Bibliografie
1. Cojocariu Mihaela Venera (2008) Teoria ș i metodologia instruirii , Editura Didactică și
Pedagogică, București
2. Dumitriu Constanța (2014) Teoria și metodologia instruirii. Teoria și metodologia evaluării,
Editura Alma Mater, Bacău;
3. Ionescu Miron, Bocoș Mușata (2009) Tratat de didactică modernă, Editura Paralela 45, Pitesti;
4. Nicola Ioan ,Tratat de pedagogie, Editura Aramis .

22
Cаpitolul 4. Didаcticа speciаlizării
1.PLAN CALENDARISTIC PE SEMESTRUL AL II -LEA
Clasa a VII -a Semestrul II
Propunător:Zamă Alexandra
Spațiu de desfășurare:laborator de biologie

Nr.
crt. Unitatea
de
învățare Competențe specifice Conținuturi Nr.
ore Săptămâna Observații *
1. Sistemul
locomotor 1.1 Identificarea și obse rvarea alcătuirii
și funcțiilor sjsorganelor și sistemelor de
organe ale corpului uman
1.2 Stabilirea rrrelațiilor între funcțiile
organelor, ale sistemelor de organe din
corpul uman și influența factorilor de
mediu
2.1 Utilizarea metodelor și a mijloacelor
adecvate studierii ooorganismului uman
2.2 Realizarea activităților
experimentale și interpretarea
rezultatelor
3.1 Reprezentarea structurii și
funcțiilor sistemelor biologice pe
baza modelelor
3.2 Elaborarea și aplicarea unor
algoritmi de identificare, experimentare
și rezolvare a uuunor situații problemă
4.1 Utilizarea corectă a terminologiei
specific biologiei în diferite situații de
comunicare
4.2 Prezentarea informa țiilor ff folosind
diverse metode de comunicare
5. Interpretarea relațiilor dintre propriul
comportament și starea de sănătate
Elemente
generale de
igienă. -primul
ajutor în caz de
entorse, fracturi 1

12-17.02.2018 Aplicații
Evaluare unitate
învățare (test
sumativ,
portofoliu ,) 1
12-17.02.2018 Test
sumativ
2. Funcțiile
de nutriție
Digestia –
sistemul
digestiv 1.1 Identificarea și observarea alcătuirii
și funcțiilor organelor și sistemelor de
organe ale corpului uman sjbvslfav
1.2 Stabilirea relațiilor între funcțiile
organelor, ale sistemelor de organe din
corpul uman și influența factorilor de
mediu
2.1 Utilizarea metodelor și a mijloacelor
adecvate studierii oooorganismului uman
2.2 Realizarea activităților
experimentale și interpretarea
sfdsfrezultatelor Alimentele și
importanța lor
pentru organism 1

19-23.02.2018 Referate
Sistemul
digestiv:
anatomie 1
19-23.02.2018 Desen
Glandele anexe:
ficatul și
pancreasul 1
26.02 –
2.03.2018 Aplicații
Digestia bucală
și deglutiția
(evidențierea 1

26.02 –
2.03.2018 Scheme

23
3.1 Reprezentarea structurii și funcțiilor
sistemelor biologicepe baza modelelor
3.2 Elaborarea și aplicarea unor
algoritmi de identificare, investigare,
experimentare și rezolvare a unor
situații problemă
4.1 Utilizarea corectă a ttterminolo giei
specific biologiei în diferite situații de
comunicare
4.2 Prezentarea informațiilor folosind
diverse metode de comunicare
5. Interpretarea relațiilor dintre propriul
comportament și starea de sănătate
acțiunii salivei)
Digestia
gastrică și
intestinală 1
5-9.03.2018 Scheme
Absorbția
intestinală,
drumul
produșilor
finali . 1

5-9.03.2018 Scheme
Elementele
generale de
igienă ale
sistemului
digestiv
1

12-17.03.2018 Portofoliu
boli cu tract
digestiv
Recapitulare
unitate învățare
Activități
practice de
sinteză (propuse
de elevi pe baza
portofoliilor
prezentate/proie
ctelor tematice)
Evaluare unitate
învățare (test
portofoliu , 1

12-17.03.2018 Test
sumativ
Portofoliu,
prezentare
ppt-uri
3. Circulația –
sistemul
circulator 1.1 Identificarea și observarea alcătuirii
și funcțiilor organelor și sistemelor de
organe ale corpului uman
1.2 Stabilirea relațiilor între funcțiile
organelor, ale sistemelor de organe din
corpul uman și influența factorilor de
mediu
2.1 Utilizarea metodelor și a mijloacelor
adecvate studierii ooorganismului uman
2.2 Realizarea activităților
experimentale și interpretarea
rezultatelor hgt
3.1 Reprezentarea structurii și funcțiilor
sistemelor biologicepe baza modelelor
3.2 Elaborarea șia aaplicarea unor
algoritmi de identificare, investigare,
experimentare și rezolvare a unor Mediul intern:
sânge, lichid
interstițial,
limfă 1
19-23.03.2018 Aplicații
Alcătuirea
sistemului
circulator:
inima; vasele de
sânge: arterele,
capilarele,
venele
(clasificarea
vaselor de
sânge ,bnn
explicarea
proceselor
fiziologice) . 1

19-23.03.2018 Scheme
logice,
folosire
culori roșu
și albastru

24
situații problemă
4.1 Utilizarea corectă a terminologiei
specific biologiei în diferite situații de
comunicare
4.2 Prezentarea informațiilor folos ind
diverse metode de comunicare
5. Interpretarea relațiilor dintre propriul
comportament și starea de sănătate
Fiziologia
sistemului
circulator:
activitatea
inimii,
circulația
sistemică și
circulația
pulmonară 1

11-14.04.2018 Aplicații
Elemente
generale de
igienă ale
sistemului
circulator .
Evaluare unitate
învățare (test
sumativ,
portofoliu ,
proiecte de
grup), activitati
practice: luare
puls 1

16-20.04.2018 Test
sumativ

4. Respirația
-sistemul
respirator 1.1 Identificarea și observarea alcătuirii
și funcțiilor organelor și sistemelor de
organe ale corpului uman
1.2 Stabilirea relațiilor între funcțiile
organelor, ale sistemelor de organe din
corpul uman și influența factor ilor de
mediu
2.1 Utilizarea metodelor și a mijloacelor
adecvate studierii organismului uman
2.2 Realizarea activităților
experimentale și interpretarea
rezultatelor
3.1 Reprezentarea structurii și funcțiilor
sistemelor biologicepe baza modelelor
3.2 Elabo rarea și aplicarea unor
algoritmi de identificare, investigare,
experimentare și rezolvare a unor
situații problemă
4.1 Utilizarea corectă a terminologiei
specific biologiei în diferite situații de
comunicare
4.2 Prezentarea informațiilor folosind
diverse metode de comunicare
5.1 Interpretarea relațiilor dintre
propriul comportament și starea de
sănătate Alcătuirea
sistemului
respirator 1
16-20.04.2018 Modelaj
Fiziologia
sistemului
respirator
Activități
practice:
respirația și
activitatea
zilnică 1
23-27.04.2018 Scheme
Elemente
generale de
igienă

1 23-27.04.2018 Portofoliu
cu referate:
factori cu
potențial
vătămator
Recapitulare
unitate învățare
Activități
practice de
sinteză (propuse
de elevi pe baza
portofoliilor
prezentate/proie
ctelor tematice) 1

30.04 –
6.05.2018 Prezentari
ppt cu tema
dată la
începutul
subcapitolul
ui.

25
5.2 Rezolvarea situațiilor problemă,
acordarea primului ajutor în cazul unor
urgențe medicale simple
5. Excreția –
sistemul
excretor 1.1 Identificarea șioobservarea
alcătuirii și funcțiilor organelor și
sistemelor de organe ale corpului uman
2.2 Realizarea aactivităților
experimentale și interpretarea
rezultatelor
3.1 Reprezentarea sstructurii și funcțiilor
sistemelor biologicepe baza modelelor
3.2 Elabora rea și aaplicarea unor
algoritmi de identificare, investigar e,
experimentare și rezolvare a uuunor
situații problemă
4.1 Utilizarea corectă a ttterminologiei
specific biologiei în diferite sssituații de
comunicare
4.2 Prezentarea informațiilor fffolosind
divers e metode de comunicare
5.1 Interpretarea relațiilor dddintre
propriul comportament și starea de
sănătate
5.2 Rezolvarea situațiilor ppproblemă,
acordarea primului ajutor în cazul unor
urgențe medicale simple . Alcătuirea
generală a
sistemului
excretor 1
30.04 –
4.05.2018 Modelaj
Fiziologia
sistemului
excretor
Elemente
generale de
igienă 1

7-11.05.2018 Scheme
Recapitulare
unitate învățare
Activități
practice de
sinteză (propuse
de elevi pe baza
portofoliilor
prezentate/proie
ctelor tematice)
1 7-11.05.2018 Fișe de
lucru
6. Elemente
generale
de
metabolis
m 1.2 Stabilirea relațiilor între funcții le
organelor, ale sistemelor de ooorgane din
corpul uuuman și influența factorilor de
mediu
4.1 Utilizarea corectă a aaterminologiei
specific biologiei în diferite situații de
comunicare fgt
5.1 Interpretarea relațiilor dintre
propriul comportament și starea de
sănătate ght Metabolismul .
Termoreglarea

1 14-18.05.2018 Test
sumativ
7. Funcția
de
reproducer
e
sistemul
reproducăt
or 1.1 Identificarea și observarea alcătu irii
și funcțiilor organelor și sssistemelor de
organe ale corpului uman
1.2 Stabilirea relațiilor între funcțiile
organelor, ale sistemelor de organe din
corpul uman și influența factorilor de
mediu
2.1 Utilizarea metodelor și a mijloacelo r Alcătuirea
generală a
sistemului
reproducător
feminin și
masculin 1
21-25.05.2018 film
Celule sexuale,
fecundație, 2
21-31.05.2018 Scheme și
film

26
adecvate studierii organismului uman
3.1 Reprezentarea structurii și funcțiilor
sistemelor biologicepe baza modelelor
3.2 Elaborarea și aplicarea
unoraaalgoritmi de identificare,
investigare, experimentare și rezolvare a
unor situații problemă
4.1 Utiliz area corectă a terminologiei
specific bbbiologiei în diferite situații de
comunicare
4.2 Prezentarea informațiilor folosind
diverse metode de comunicare
5. Interpretarea relațiilor dintre propriul
comportament și starea de sănătate ghu
dezvoltare
intrauterină,
nașterea
Maturitate
fiziologică
(caractere
sexuale) .
Sexualitatea și
starea de
sănătate
(contracepție, ,
elemente de
igienă)
Recapitulare
unitate învățare
Activități
practice de
sinteză (propuse
de elevi pe baza
portofoliilor
prezentate/proie
ctelor tematice)
Evaluare unitate
învățare
1
29-31.05.2018 Prezentări
ppt
Portofoliu
privind
profilaxia
bolilor cu
transmitere
sexuală
Prezentări
de referate.

8. Recapitula
re finală 1. Receptarea informațiilor despre
lumea vie
2. Explorarea sistemelor biologice
3. Utilizarea și construirea de modele și
algoritmi în scopul demonstrării
principiilor
lumii vii
4. Comunicarea orală și scrisă utilizând
corect terminologia specifică biologiei
Fișe de
recapitulare
Portofoliul
Proiecte de grup
Machete
2 4-8.06.2018 Proiect de
grup
9. Evaluare
finală 1. Receptarea informațiilor despre
lumea vie
2. Explorarea sistemelor biologice
3. Utilizarea și construirea de modele și
algoritmi în scopul demonstrării
principiilor
lumii vii
4. Comunicarea orală și scrisă utilizând
corect terminologia specifică biologiei
Test sumativ
Portofoliul
Proiecte de grup
Machete 2 11-15.06.2018 Test
sumativ de
evaluare
În săptămâna 26 -30 martie 2018 se derulează programul „Școala Altfel”

27
2.TEST DOCIMOLOGIC
Clasa a VII -a
Propunător:Zamă Alexandra
Spațiu de desfășurare:sală de clasă

Data:
Numele si prenumele elevului:
Nota acordata:
TEST DOCIMOLOGIC
Sub I: Incercuieste varianta corecta:
1.Culoarea rosie a sangelui se datoreaza: 0,5p
a. bilirubin ei din plasma;
b. hemoglobinei din eritrocite;
c. hemoglobinei din leucocite;
d. toate raspu nsurile sun t corecte;
2. Temperatura sangelui este de: 0,5p
a. 34oC
b. 35oC
c. 37oC
d. 39oC
3. Scaderea numarului hematiilor se numeste : 0,5p
a. poliglobulie
b. hemoliza
c. hiperglobulie
d. anemie
4. Plachetele sangvine se caracterizeaza prin: 0,5p
a. se mai numesc trombocite
b. sunt elemente celulare nefigurate al e sangelui;
c. transporta gaze respira torii;
d. toate raspunsurile sun t corecte;
5. Hemoliza reprezin ta procesul de: 0,5p
a. reinnoire c ontinua a el ementelor figurate ale s angelui;
b. distrugere a hematiilor imbatranite
c. mobilizare a hematiilor din organele de rezerva;
d. toate raspunsurile sun t corecte ;

Sub II: Completati spatiile libere:
1. Contractiile inimii se numesc………………. 0,5p

28
2. Relaxarile inimii de numesc……………………. 0,5p
3. Comunicarea dintre atrii si ventricule se realizeaza prin……………………. 0,5p
4. Inima este situata in…………………., intre cei 2………………………………. 0,5p
Sub III : Asociati notiunile din cele doua coloane: 2P.
1.Venele a. transporta sangele dezoxigenat de
la sange si organe.
2.Sistemul limfatic b. este alcatuita din 4 camere
3.Arterele c.transporta sange oxigenat de la
inima l a tesuturi
4.Inima d.colecteaza limfa de la diferite
organe si tesuturi.
Sub IV : Cum se numesc vasele care aduc sange la i nima? 0.5p
Sub V : Reprezentati intr -o schema circulatia mica a sangelui. 1p
Sub VI : Completati sagetile cu elementele corespunzatoare: 1p

29
Capitolul 5. Practică pedagogică I
PROIECT DIDACTIC
Propunator :Zamă Aexandra -Maria
Școala :Scoala Gimnaziala ,,Constantin Platon”, Bacău
Disciplina : Biologie
Unitatea de învățământ : Diversitatea animalelor și clasificarea acestora
Subiectul lecției : Vertebrate.Păsări răpitoare și alergătoare
Data :20.03.2018
Tipul lecției : mixtă
– verificare de cunostințe: Păsări.Porumbelul.Păsări de curte.
– comunicare și însu șire de noi cunostinte: Păsări răpitoare și alergătoare
Scopul lectiei :Dobândirea de către elevi de noi cunoștințe cu privire la particularitățile structurale
și funcț ionale ale păsărilor ca adaptări la anumite medii de viață,moduri de hrănire;însușirea de
către elevi a noțiunilor de pasăre răpitoare și alergătoare.
Competență generală : aprofundarea informațiilor referitoare la cunoașterea alcătuirii corpului
păsărilor și adaptările acestora la mediul de viată.
Competențe specifice: C1-Analiza și sinteza informațiilor despre structura și funcțiile păsărilor
răpitoare;
C2Conștientizarea corelației structură -funcție -mediu înconjurător;
C3-Recunoasterea alcatuirii generale aunei păsări;
C4 -Formarea deprinderi i de comunicare cu termeni de specialitate;
Obiective operaționale:
A.Cognitive:
OC1:să definească noțiunea de răpitor;
OC2:să descrie morfologic și structural pasărea;
OC3:să realizeze corelații structură -funcție;
B.Psihomotrice:
OP1:să localizeze pe pl anșe, mulaje, reprezentanți ai pasărilor răpitoare de zi și
de noapte
OP2:să realizeze corect desene științifice;
C.Afective:
OA1:vor manifesta interes pe parcursul desfășurării activităților.

Strategii didactice:
Metode : observația, conversația,explicatia,comparatia.
Mijloace :manual,fisa de lucru,mulaj,plansa
Forme de organizare: frontal;pe grupe;individual
Forma de organizare a activității elevilor : activitate frontală, pe grupe și in dividuală
Strategii didactice : inductive, algoritmice.
Resurse :
a) oficiale : programa de biologie, clasa aVI -a.
b) didactice:
Viorel Lazăr,”Metode utilizate în predarea biologiei”, Editura Arves, 2009, pag.22 -24,25 -37.
Viorel Lazăr, ,,Lecția – formă de bază de organizare a procesului de predare -învățare -evaluare la
disciplina biologie”, Ed.Arves
c)metode și procedee :conversația euristică, observarea, descrierea, explicația,
problematizarea, învățare prin descoperire
d)materiale : planșe, mulaje

30
e)psihice : nivel mediu al clasei.
f)temporali : durata lecției -50 minute (14.00 -14.50)
Organizarea și desfășurarea lecției

Nr.
crt
. Evenimentele
lecției
Ob
. Conținut si sarcini de predare -învățare Metode si procedee Instru
mente
de
evalua
re Activitatea
profesorului Activitatea elevilor Resurse
procedurale Resurse
materiale Forme
organiz
.
1 Moment
Organizatoric Noteaza elevii
absenti; Pregateste
materialul didactic
necesar desfasurarii
lectiei. Elevul de serviciu
numeste absentii;
Pregatesc
materialele pentru
inceperea lectiei. Conversatia Frontal

2 Reactualiza –
rea
cunoștințelor
anterioare
Pune intrebări
elevilor referitoare la
materia predată ora
anterioară. Elevii răspund la
întrebări. Conversația Frontal Oral

3
Captarea
atenției și
enunțarea
obiectivelor
operaționale Solicita elevilor ca pe
baza cunostintelor din
viata cotidiana sa
indentifice
viețuitoarele
reprezentate în
imagini. Se va discuta
mediul de viață a
acestora și adaptarile
lor la viața de
prădător . Elevii emit ipoteze
cu privire la
imaginile prezentate
si afirma ca sunt
păsări răpitoare și
alergătoare. Elevii
vor raspunde la
intrebari. Conversația Păsări
răpitoare și
alergătoare Frontal

4
Prezentarea
conținutului
noii învățări
Profesorul anunta ca
vor studia un nou grup
de păsări și anume
cele răpitoare și
alergătoare si vor face
observatii asupra
acestora.Se noteaza
titlul la tabla.
Elevii noteaza
informatiile
transmise in caiete
si urmaresc
obiectivele. Explicația
Conversația
Demonstraț i
a Imagini
Prezentare
Power –
Point Frontal Oral

Colaborand cu elevii
stabileste mediul de
viață și alcătuirea
corpului unei păsără
prădătoare cu ajutorul
imaginilor Pe baza
cunostintelor
cotidiene vor
prezenta părțile
principale ale unei
păsări. Observatia
Invatarea
prin
cooperare

Conversatia Mulaj

31

5.

Dirijarea
învățării

prezentate.Intocmest
e la tabla schema
lectiei realizand
scheme si desene care
sa explice modul de
viață și adaptările
caracteristice
prădătoarelor.Cu
ajutorul
elevilor,profesorul
stabilește asemanari și
deosebiri între
păsările răpitoare de
zi și păsările răpitoare
de noapte.In
continuare profesorul
explică cu ajutorul
imaginilor caracterele
speciale ale păsărilor
alergătoare.
Colaborand cu elevii si
cu ajutorul imaginilor
repeta alcatuirea,și
adaptările
viețuitoarelor la viața
de pradă. Elevii sunt atenti la
explicatiile
profesorului si isi
noteaza in caiete
schema lectiei
impreuna cu
desenele.
În urma explicațiilor
oferite de
profesor,elevii vor
preciza asemanari și
deosebiri între
păsările răpitoare de
zi și păsările
răpitoare de noapte.
Elevii răspund la
întrebări și spun
caracteristicile
păsărilor
alergătoare.

Explicatia Fise de
lucru

Creta
colorata
Manual

Frontal

Oral
6 Fixarea
cunoștințelor Imparte elevilor fise
de lucru si va adresa
intrebari cu care vor
completa fisa. Elevii raspund pe
rand la intrebari
pentru completarea
integrala a fisei
primite. Conversația Fișă de
lucru Frontal
Individ
ual Oral

7
Obținerea
performanțe –
lor Inventariaza
principalele informatii
cerand elevilor sa
completeze fisa de
activitate. Elevii completează
fișa pe baza
cunoștințelor
acumulate în cursul
orei Conversația Frontal Oral
8 Evaluarea
formativă Profesorul apreciază
răspunsurile elevilor și
le raportează cu
obiectivele
operaționale anunțate
la începutul lecției
9 Retenția Profesorul intreaba
elevii principala idee a
lectiei predate. Elevii retin
principala idee a
lectiei,aceea Conversația Frontal Oral

32
ca:Păsările răpitoare
și alergătoare au
dezvoltat adaptări
fizice în scopul
supraviețuirii și
dezvoltării lor în
decursul vieții.

10
Transferul Se da ca tema elevilor
sa adaptările păsărilor
ca prădător și
alergător.

Fișă de autoevaluare a lecției predate
Numele și prenumele studentului: Zamă Alexandra
Temele lecției predate: Sistemul nervos central -Emisferele cerebrale
Clasa: a V II- a
Data: 16.10.2017
1. În vederea $rezolvării sarcinii de lucru, am parcurs $următoarele etape:
a) Realizarea proiectului didactic și a fișelor de evaluare.
b) Anunțarea $obiectivelor la începutul lecției
c) Realizarea structurii desfășurării lecției
d) Pregătirea materialului didactic fo losit
2. Am sezizat ușor/ greu dificultățile specifice situației didactice:
Captarea atenției elevilor prin prezentarea unor lucruri noi.
3. Ca urmare a realizării acestei sarcini am învățat:
a) Să comunic mai bine cu elevii, să fiu mai relaxat astfel înc ât să înteleagă noile noțiuni;
b) Să le răspund la întrebări și să le pun întrebări;
c) Să îi fac pe elevi să fie atenți la lecție.
4. Ca urmare $a realizării acestei sarcini de învățare mi -am format/ exersat următoarele abilități,
capacități, competențe.
a) Capacitate de a mă impune în fața lor;
b) Să comunic eficient, în scopul captării atenției;
c) Reușesc să satisfac curiozitatea elevilor.
5. Încă îmi este neclar:
a) Evaluarea performanțelor;
6. Pentru a -mi$îmbunătăți rezultatele, în intervalul de timp imediat următor, îmi propun:
– să$realizez lecții interesante printr -o cominicare liberă și într -o atmosferă relaxantă pentru elevi.
7. Îmi apreciez $activitatea $astfel: Diferită de până acum la clasă, $cu un plus de motivație pentru
asimilarea cunoștințelor pentru notare.
Nota: ……9… (nouă )……………………………………………………………………………..

Semnătura studentului: Zamă Alexandra

33
Fișă de caracterizare psihopedagogică a unui elev

Unitatea școlară (unitatea de învățământ): Școala $Gimnazială “Constantin Platon ”Bacău
Localitatea: Bacău
DATE BIOGRAFICE
1. Date personale ale elevului:
Numele $și prenumele Farcași Laura Raluca
Clasa la care învață $elevul : a VI –a
Data nașterii: anul 2006 luna 05 ziua 13
Domiciliul… Bacău ,jud. BACĂU
2. Date despre familia elevului:
 Tipul de familie:
X $Organizată
 Dezorganizată
 Educogenă
 Needucogenă
 Componența/structura familiei: părinți (tutori), frați/surori, etc
Nr.
crt Numele $și
prenumele Poziția $în
structura
familiei Vârsta Pregătirea
școlară Profesia Ocupația/locul
de muncă
1 Farcași Elena mama 34 Liceu Asistent
medical Asistent
medical
2 Farcași Cristi tata 41 Liceu Mecanic Mecanic
3 Simionescu
Bianca Soră 7 Clasa I Elev
4
5 …………..
6 ……………..

– Rangul elevului în $structura f amiliei….PRIMUL COPIL…ELEVĂ
– Alte persoane în familie (unde este cazul) – NU ESTE CAZUL
– Alte$situații…………………NU ESTE CAZUL………………………………………………………

34
– Date privind starea de $sănătate a membrilor $familiei
Stare de sănătate foarte bună a tuturor membrilor familiei
 Atmosfera $și climatul familial educativ :
X Raporturi armonioase, de înțelegere între elevi și părinți;
 Raporturi $punctate de conlicte mici și trecătoare;
 Dezacorduri puternice în $relațiile din familie, conflicte frecvente;
 Conflicte intrafamiliale puternice și deosebit de frecvente (familie destrămată sau
pe cale de destrămare).
 Condiții de $viață (familială) și de muncă ale elevului :
 Foarte precare
 La$limită
 Acceptabile
X Bune
 Foarte $bune
 Condiții materiale $și spirituale $(în familie ):
a) Venit: ………….5 000 LEI…………………………………………….. …………………
b) Condiții de existență oferite: ….BUNE………………………………….
………………………………………………………………..
c) Preocupări $spirituale: ……..RELIGIE Ortodoxă………………………… ….
…………………………………………………………………………………………………
 Influențe $din afara $familiei (vecini, prieteni, $colegi, etc ):
 Reduse
 Ample
 Frecvente
X Întâmplătoare
3. Evenimente $semnificative în evoluția elevului (până în prezent)
 Dezvoltarea fizică $și starea de sănătate a elevului:
– Antecedente personale (dacă este cazul)/ îmbolnăviri pe parcursul școlarității:
Gripă,Vărsat de vânt.
– Starea generală de sănătate (în prezent): FOARTE BUNĂ
– Mențiuni m edicale semnificative pentru activitatea școlară:
NU ESTE CAZUL

35
Performanțe școlare (situația școlară până în prezent) :
– Școli $frecventate: Șc.Gimnazială Constantin Platon
– Rezultate obținute:
a) Media generală

Clasa I II III IV V VI VII VIII IX X
Media generală FB FB FB FB 9,80 9,68

b) Media de promovare $pe semestrul…… anul în curs
c) Discipline $cu performanțe $superioare (rezultate foarte bune):
Nr. crt. Disciplina (materia) Media
1. ROMÂNĂ 10
2. MATEMATICĂ 9
3. BIOLOGIE 10
4. SPORT 10

d). Succese remarcabile $(cercuri, olimpiade, concursuri școlare, etc):
 disciplinele: Biologie,Matematică
 tipul$performanței (concurs, olimpiadă, etc): …………………………………
…………………………………………………………… ……………………………………………………………….
e). Interese și motivație puternică pentru disciplinele (materiile, obiectele de învățământ):
MATEMATICĂ, DESEN, BIOLOGIE
f). Discipline la care $întâmpină $dificultăți școlare, $educaț ionale: Franceză,Istorie
natura dificultăților:…………… -……………………………………………..
 manifestări: …………. – …………………………………………………………………………….
 motivul: …………. ….Lipsă $de interes…………………………………………………………..
g). Deficiențe (senzoriale, intelectuale, afective, motorii) – după caz: NU ESTE CAZUL
 Activități/preocupări $extrașcolare (plastice, muzical e, sportive, etc):DESEN, SPORT….
4. Profil psihosocial (caracterizare $psihosocială)

36
4.1.Particularități ale proceselor $cognitive și stilului de muncă intelectuală
 Caracteristici ale funcției senzorio -perceptive și de reprezentare :
X Predomină modalitatea $vizuală de percepție a informației
 Predomină modalitatea auditivă de percepție a informației
 Percepție difuză, superficială a materiei de învățat
 Percepție complexă, $spirit de observație
Enunț Calificative
Excepțional Foarte
bine Bine Satisfăcător Slab
Spiritul de observație X
Capacitatea de reprezentare
anticipativă X
Capacitatea de reprezentare
reproductivă X

 Caracteristici ale $dezvoltării intelectuale $/ nivelul $de inteligență
Inteligență
foarte bună Inteligență
bună Inteligență
de nivel
mediu Inteligență
scăzută Inteligență
sub limită
X

Enunț Calificative
Excep –
țional Foarte
bine Bine Satisfă –
cător Slab
Capacitatea de înțelegere a
informațiilor, situațiilor X
Capacitate de înțelegere spontană X
Surprinderea datelor unei
probleme X
Surprinderea esențialului X
Capacitate de analiză și sinteză X
Capacitate de abstractizare și
generalizare X

37
Flexibilitate în alegerea soluțiilor
pentru rezolvarea problemelor, a
situațiilor X
Deprinderi intelectuale X
Învățarea bazată pe înțelegere X
Rezistența la efort intelectual X

 Particularități $ale memoriei :
Foarte
bună Bună Medie Slabă Foarte
slabă
X

Enunț Calificative
Excepționa
l Foarte
bine Bine Satisfă –
cător Slab
Memorie predominant mecanică X
Memorie predominant logică X
Utilizarea $memotehnicilor X
Rapiditatea memorării X
Trăinicia păstrării X
Exactitatea reactualizării
informațiilor X
Promptitudinea $reactualizării X
Învățarea reproductivă X

 Particularități $ale imaginației
Enunț Calificative
Excepțion
al Foarte
bine Bine Satisfăcător Slab
Imaginație reproductivă X
Imaginație reproductiv –
creatoare X

38
Pentru activități tehnice X
Pentru activități artistice X
Creativitate X

 Particularități $ale$limbajului
Enunț Calificative
Excepțional Foarte
Bine Bine Satisfăcător Slab
Corectitudinea exprimării
orale X
Expresivitatea $verbală X
Fluența exprimării verbale X
Volumul vocabularului X

 Atenția:
Enunț Calificative
Excepțional Foarte
bine Bine Satisfăcător Slab
Capacitate de $concentrare a
atenției X
Distributivitatea atenției X
Mobilitatea $atenției X
Fluctuația atenției X

 Caracteristici $motivaționale $și volitive
Enunț Calificative
Motivația $și voința în
activitatea de învățare Excepțion
al Foarte
bine Bine Satisfăcător Slab
Motivația cognitivă X
Motivația afectivă X
Motivația $intrinsecă X

39
Motivația extrinsecă X
Competitivitate X
Perseverență X
Nivelul aspirațiilor X
Promptitudinea $în luarea
deciziilor X

 Stilul de $muncă
a). Cum lucrează:
X sistematic, ritmic, $organizat;
 inegal, $fluctuant, în salturi,
 neglijent, $copiază temele $de la alții sau așteaptă să i le facă alții;
 alte$mențiuni: ………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………
…………………………….. …………………………………………………………………………….
b). Sârguința:
Foarte sârguincios Sârguincios Puțin sârguincios nesârguincios
X

c). Autonomie, $creativitate:
 Inventiv, $cu manifestări de creativitate,
X Manifestă uneori inițiativă, independență,
 Nesigur, dependent, fără inițiativă,
 Procedează rutinier, se conformează de regulă modelului,
 Alte caracteristici: ……………………………………………
 Particularități $ale proceselor $afective:
a). Emotivitate:
 foarte emotiv, excesiv de timid,emoțiile îi perturbă $activitatea;
 emotiv, fără reacții dezadaptative;
X îndrăzneț, neemotiv.
b). Dispoziție $afectivă predominantă:
X vesel, optimist;

40
 mai mult trist, deprimat.
4.2. Trăsături $de personalitate specifice
 Temperamentul :
 puternic exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, $inegal, iritabil, uneori agresiv, activ,
rezistent la solicitări, cu tendințe de dominare a altora;

X calm, $controlat, reținut, lent, uneori nepăsător, mai greu adaptabil, rezistent la
solicitări repetitive;
 hipersensibil, interiorizat, retras, nesigur, anxios;
 tip combinat…. Activ, controlat, rezistent la solicitări
 Însușiri $aptitudinale
X lucrează repede, $rezolvă ușor și corect sarcinile de învățare
 rezolvă corect, dar consumă mai mult timp și investește mai multă energie;
 lucrează greoi, cu erori, nu se încadrează în timp.
 Trăsături de $caracter :
a). Atitudinea față de muncă:
X pozitivă: Foarte a ctivă la ore
 negativă:…..
b). Atitudinea $față$de alții:
X pozitivă: comunicativă
 negativă:
c). Atitudinea $față de sine:
X pozitivă: emană $încredere
 negativă:……………….
Enunț : Calificative
Trăsături
temperamental –
caracteriale Excepționa
l Foarte
Bine Bine Satisfăcător Slab
– Comunicativ X
– Activ X
– Vioi X

41
– Cu inițiativă X
– Optimist X
– Impulsiv X
– Disciplinat X
– Încrezător în
sine X
– Retras X
– Emotiv X
– Altruist X
– Curajos X
– Sincer X
– Conștiincios X
– Ordonat X
– Introvertit X

5. Conduita elevului $la lecție și $în$clasă
5.1. Conduita la lecție:
X atent, participă activ, cu interes;
 atenția și interesul inegale;
 de obicei pasiv, așteaptă să fie solicitat;
 prezent numai fizic, cu frecvente distrageri.

5.2. Purtarea $în$general:
 exemplară, $ireproșabilă;
X corectă, civiincioasă;
 cu abateri comportamentale relativ frecvente, dar nu grave;
 abateri comportamentale grave, tendințe spre devianță, devianță.
6. Conduita $în$grup. $Integrarea socială a elevului:
6.1 Participarea la viața de grup:
 mai mult redusă, rezervat, izolat, puțin comunicativ;
 participă la activitatea de grup numai dacă este solicitat;

42
 este în contact cu grupul, se integrează, dar preferă sarcinile executive.
X caută activ contactul cu grupul, sociabil, comunicativ, cu inițiativă, bun organizator și
animator al grupului.
6.2. Cum este $văzut de $colegi:
X bun coleg, sensibil, te înțelegi și te împrietenești ușor cu el;
 bun coleg, săritor la nevoie, te poți bizui pe el;
 preocup at mai mult de sine, trăsături individualiste, egoiste.
6.3. Colegii îl $apreciază $pentru:
X rezultatele la învățătură;
 performanțele extrașcolare;
 pentru că este prietenos, apropiat.
7.Rezultatele $examinării $psihosociale : …………………………………………………….
8. Opțiunea școlară/profesională :$FACULTATEA DE Informatică
9. Alte date $semnificative: NU ESTE CAZUL
10. Asistența $psihopedagogică $necesară : NU ESTE CAZUL
11. Aprecieri generale și recomandări : CALM Ă ȘI ORGANIZAT Ă, PREOCUPARE FAȚĂ
DE ȘCOALĂ
12.Concluzii :$Eleva Farcași Laura este o elevă foarte bun ă, îndrăgit ă atât de profesorii clasei cât
și de colegii de $clasă. Este mereu activ ă și foarte dornic ă să învețe, este dispus ă să ajute pe
oricine îi c ere ajutorul.
Întocmit, Zamă Alexandra

43
Capitolul 6.Practică Pedagogică II
PROIECT DE LECȚIE

Propunator :Zamă Aexandra -Maria
Școala :Scoala Gimnaziala ,,Constantin Platon”, Bacău
Disciplina : Biologie
Unitatea de învățământ : Functiile de nutritie
Subiectul lecției : Anatomia sistemului digestiv
Data :20.02.2018
Tipul lecției : mixtă
– verificare de cunostințe: Sistemul digestiv
– comunicare și însu șire de noi cunostinte: Anatomia sistemului digestiv
Scopul lectiei :Elevi i să cunoască și să înțeleagă organele sistemului digest iv, precum
și drumul parcu rs de alimente și cum s-au specializat segmentele tubului digestiv pentru
transformarea acestora și absorbția substanțelor nutritive.
Competență generală : Aprofundarea informațiilor referitoare la cunoașterea alcatuirii sistemului
digestiv.
Competențe specifice: C1-Identificarea corecta a componentelor sistemului digestiv;
C2 Explicarea si înțelegerea alcătuirii generale a sistemului digestiv;
C3 -Formarea deprinderii de comunicare cu termeni de specialitate;
Obiective operaționale:
A.Cognitive:
OC1:să precizeze principalele structuriale sistemului digestiv;
OC2:să descrie alcătuirea generala a tubului digestiv;
OC3:să indentifice adaptările specifice ale sistemului digestiv si functiile acestuia ;
B.Psihomotr ice:
OP1:să localizeze pe planșe, mulaje, prezentare power -point, fi șe de lucru
OP2:să realizeze corect desene științifice;
C.Afective:
OA1:vor manifesta interes pe parcursul desfășurării activităților.

Strategii didactice:
Metode : observația, conversația,explicatia,comparatia.
Mijloace :manual,fisa de lucru,mulaj,plansa
Forme de organizare: frontal;pe grupe;individual
Forma de organizare a activității elevilor : activitate frontală, pe grupe și in dividuală
Strategii didactice : inductive, algoritmice.
Resurse :
a) oficiale : programa de biologie, clasa aVII -a.
b) didactice:
Viorel Lazăr,”Metode utilizate în predarea biologiei”, Editura Arves, 2009, pag.22 -24,25 -37.
Viorel Lazăr, ,,Lecția – formă de bază de organizare a procesului de predare -învățare -evaluare la
disciplina biologie”, Ed.Arves
c)metode și procedee :conversația euristică, observarea, descrierea, explicația,
problematizarea, învățare prin descoperire
d)materiale : planșe, mulaje
e)psihice : nivel mediu al clasei.
f)temporali : durata lecției -50 minute (16.00 -16.50)

44

Organizarea și desfășurarea lecției

Nr.
crt. Evenimentel
e lecției Conținut si sarcini de predare -învățare Metode si procedee Instrumente
de
evaluare Activitatea profesorului Activitatea elevilor Resurse
procedural
e Resurse
materiale Forme
organiz
.
1 Moment
organizatoric Noteaza elevii
absenti; Pregateste
materialul didactic
necesar desfasurarii
lectiei. Elevul de serviciu
numeste absentii;
Pregatesc materialele
pentru inceperea
lectiei. Conversatia Frontal

2 Reactualiza –
rea
cunoștințelor
anterioare Pune intrebări elevilor
referitoare la materia
predată ora anterioară Elevii raspund la
intrebari

3
Captarea
atenției și
enunțarea
obiectivelor
operaționale Solicita elevilor ca pe
baza cunostintelor din
viata cotidiana sa
indentifice
componentele sistemului
digestiv si stabileste ca
sistemul digestiv e
implicat in funcțiile de
nutriție. Elevii enunta
componentele
principale ale
sistemului digestiv si
își notează titlul
lecției în caiete. Conversatia Analizato
rul
gustativ Frontal Proba
practica

4
Prezentarea
conținutului
noii învățări
Prezintă elevilor pe
planșă componentele
tubului digestiv, li se
arată elevilor în PPT o
prezentare cu tema
„Anatomia sistemului
digestiv”,conținând
desene ale anumitor
componente ale
sitemului digestiv
(dinte,stomac, etc.), se
întocmește schița lectiei
pe tablă,(desen dinte). Elevii noteaza
informati ile transmise
in caiete si urmaresc
obiectivele:
– notează schița
lecției
– realizează desenele
în caiete
– pun intrebări dacă
nu înteleg Explicatia
Demonstrat
ia Mulaj Frontal Oral

45

5.

Dirijarea
învățării

Colaborand cu elevii
stabileste albatuirea si
modul de clasificare a
organelor implicate in
procesul de nutritie si
digestie.Intocmeste la
tabla schema lectiei
realizand scheme care sa
explice alcatuirea si
structura sistemului
digestiv.Colaborand cu
elevii si cu ajutorul
desenelor,repeta
alcatuirea,rolul
sistemului digestiv
prezente in organismul
uman si functiile pe care
acesta le indeplineste. Pe baza cunostintelor
cotidiene vor
prezenta unele
informatii cu privire
la anatomia
sistemului digestiv.
Elevii sunt atenti la
explicatiile
profesorului si isi
noteaza in caiete
schema lectiei
impreuna cu
desenele.
Elevii raspund la
intrebari. Observatia
Invatarea
prin
cooperare

Conversatia

Explicatia
Mulaj

Fise de
lucru

Creta
colorata
Manual

Frontal
a

Oral

Proba
practica
6 Fixarea
cunoștințelor Pune intrebari elevilor în
legatură cu conținutul
predat Elevii raspund pe
rand la intrebari
pentru fixarea noilor
cunostinte. Conversatia
Fise de
lucru Frontal
Individ
ual

Oral
Proba scrisa
rebus

7
Obținerea
performanțe –
lor Inventariaza principalele
informatii cerand elevilor
sa completeze fisa de
activitate. Completeaza fisa de
activitate e baza
observatiilor facute
pe mulaj si pe
plansa. Conversatia Frontal Oral

Proba scrisa
8 Evaluarea
formativă Profesorul apreciază
răspunsurile elevilor și le
raportează cu obiectivele
operaționale anunțate la
începutul lecției. Conversatia Frontal Oral
9 Retenția Profesorul intreaba elevii
principala idee a lectiei Elevii retin principala
idee a lectiei,aceea

46
predate. ca : Sistemul digesit
este totalitatea
organelor în care are
loc transformarea
alimentelor în
substanțe simple,
asimilabile .

10
Transferul Se da ca tema elevilor sa
invete rolul acestuia in
organism si principalele
functiile pe care acesta
ce indeplineste. Conversatia Frontal Oral

Fișă de autoevaluare a lecției predate
Numele și prenumele $studentului: Radu Liviu
Temele lecției predate: Functiile de nutritie. Anatomia sistemului digestiv
Clasa: a VII –a
Data: 20.02.2018
1. În vederea $rezolvării sarcinilor de lucru, am parcurs următoarele etape:
a) Documentarea științifică
b) Rigoarea și gradul de structurare științifică
c) Prezentare a materialului didactic
d) Exemple pe înțelesul tuturor elevilor
2. Am sezizat ușor/ greu dificultățile specifice situației didactice:
Am$încercat să corespund cerințelor; nu am sezizat $dificultăți în procesul de pregătire al lectiei.
3. Ca urmare $a real izării acestei sarcini am $învățat:
a) Gestionarea timpului în mod adecvat pentru parcurgerea tuturor etapelor propuse ;
b) Folosirea corelațiilor intra și interspecifice disciplinare;
c) Cooperarea activă cu elevii pentru completarea și intelegerea lecției.
4. Ca urmare a $realizării acestei sarcini $de învățare $mi-am format/ exersat următoarele abilități,
capacități, $competențe.
a) Comunicare $clară, $exprimare inteligibilă;
b) Rezolvarea $problemelor sau a neclarităților apărute pe parcursul orei;
c) Capacitate de sinteză.
5. Încă îmi $este neclar:
a) ………………………………………………………………………………………………………….. ……..
b) …………………………………………………………… …………………………………………………….
6. Pentru a -mi îmbunătăți rezultatele , în intervalul de timp imediat următor, îmi propun:
Mai multă $atenție asupra exprimării și $formulării întrebărilor pentru elevi precum și mai multă
atenție la acordarea notelor.
7. Îmi $apreciez activitatea astfel: O lecție la sfârșitul căreia elevii au înțeles cele $prezentate,
folosirea de material didactic $ajutător.
Nota: 10(zece)
Semnătura studentului: Zamă Alexandra

47
Fișă de caracterizare psihopedagogică a unui elev
Unitatea școlară (unitatea de învățământ) Școala Gimnazială Constantin Platon Bacău
Localitatea: Bacău
DATE BIOGRAFICE
1. Date personale ale elevului:
Numele $și prenumele: Ilieș Beatrice
Clasa la care învață elevul a VI- A
Data nașterii: anul 2003 luna 06 ziua 21
Domiciliul $STR. MIORIȚA , BACĂU

2. Date $familiale (date despre $familia elevului):
 Tipul de $familie:
X Organizată
 Dezorganizată
 Educogenă
 Needucogenă
 Componența/structura $familiei: părinți (tutori), $frați/surori, $etc
Nr.
crt Numele și
prenumele Poziția în
structura
familiei Vârsta Pregătirea
școlară Profesia Ocupația/locul
de muncă
1 Ilieș
Mihaela mama 32 Liceu Casnică Vânzător
comercial
2 Ilieș
Gabriel tata 35 Liceu Constructor Buldozer
3 frate
4 soră
5 …………..
6 ……………..

48
– Rangul elevului în $structura familiei $ELEV
– Alte persoane $în familie (unde este cazul) NU ESTE CAZUL
– Date privind starea de sănătate a membrilor familiei
Stare de sănatate -foarte bună
 Atmosfera $și climatul $familial educativ :
X Raporturi armonioase, de înțelegere între elevi și părinți;
 Raporturi punctate de conflicte mici și trecătoare;
 Dezacorduri $puternice în relațiile din familie, conflicte frecvente;
 Conflicte intrafamiliale puternice și deosebit $de fre cvente (familie destrămată sau
pe cale de destrămare).
 Condiții $de viață $(familială) și de muncă $ale elevului :
 Foarte $precare
 La limită
 Acceptabile
 Bune
X Foarte $bune
 Condiții $materiale și spirituale $(în familie ):
d) Venit: …….. 19 00 LEI……………………………………………….
e) Condiții de $existență oferite: ………. BUNE………………
f) Preocupări $spirituale: ……..RELIGIE ortodoxă …………………………….
 Influențe $din$afara familiei (vecini, $prieteni, colegi, etc ):
X Reduse
 Ample

49
 Frecvente
 Întâmplătoare
3. Evenimente 4semnificative în evoluția elevului (până în prezent)
 Dezvoltarea fizică și starea de sănătate a elevului:
– Antecedente personale (dacă este cazul)/ îmbolnăviri pe parcursul școlarității:
Gripă
– Starea generală de sănătate (în prezent): FOARTE BU NĂ
Mențiuni medicale semnificative pentru activitatea școlară:
NU ESTE CAZUL
 Performanțe $școlare (situația școlară până în prezent) :
– Școli frecventate: …………………………………………………………..
– Rezultate $obținute:
a) Media $generală
Clasa I II III IV V VI VII VIII IX X
Media generală FB FB FB FB 9,20

b) Media de $promovare pe $semestrul……….9,08 ……………………./ anul$în$curs
c) Discipline cu performanțe superioare (rezultate foarte bune):
Nr. crt. Disciplina (materia) Media
1. ROMÂNĂ 9
2. BIOLOGIE 10
3. MATEMATICĂ 10
4. ENGLEZĂ 8

d) Succese remarcabile (cercuri, olimpiade, concursuri școlare, etc):

50
 disciplinele: …. Matematică ………………………………………………..
 tipul performanței (concurs, olimpiadă, etc): Olimpiadă …………………………………
………….Locul 2 la Matematică ( Olimpiadă) …………………………………………………………………….
e). Interese $și motivație puternic ă pentru disciplinele $(materiile, obiectele de învățământ):
LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
f). Discipline la $care întâmpină dificultăți școlare, educaționale:
 natura dificultăților:…………… Franceză,Istorie ………………………………………………….
 manifestări: …………… Nepregătire ……………………………………………………….
 motivul:……………….. Lipsă $de interes ……………………………………….. ………………..
g). Deficiențe $(senzoriale, intelectuale, afective, motorii) – după caz:
 Activități/preocupări $extrașcolare (plastice, muzicale, $sportive, etc): SPORT, MUZICĂ,
ÎNOT
4. Profil $psihosocial (caracterizare psihosocială)
4.1.Particularități $ale proceselor $cognitive și stilului de $muncă intelectuală
 Caracteristici $ale funcției senzorio -perceptive și de reprezentare :
 Predomină $modalitatea vizuală de percepție a informației
X Predomină modalitatea auditivă de percepție a informației
 Percepție difuză, superficială a materiei învățate
 Percepție complexă, spirit de observație
Enunț Calificative
Excepțional Foarte
bine Bine Satisfăcător Slab
Spiritul de observație X
Capacitatea de reprezentare anticipativă X
Capacitatea de reprezentare
reproductivă X

51
 Caracteristici $ale dezvoltării $intelectuale/ nivelul $de inteligență
Inteligență
foarte bună Inteligență
bună Inteligență
de nivel mediu Inteligență
scăzută Inteligență
sub limită
X

Enunț Calificative
Excep –
țional Foarte
bine Bine Satisfă –
cător Slab
Capacitatea de $înțelegere a informațiilor,
situațiilor X
Capacitate de înțelegere spontană X
Surprinderea $datelor unei probleme X
Surprinderea esențialului X
Capacitate de analiză și sinteză X
Capacitate $de abstractizare și generalizare X
Flexibilitate în alegerea soluțiilor pentru
rezolvarea problemelor, a situațiilor X
Deprinderi intelectuale X
Învățarea bazată pe înțelegere X
Rezistența $la efort intellectual X

 Particularități $ale$memoriei :
Foarte $bună Bună Medie Slabă Foarte slabă
X

Enunț Calificative
Excepțional Foarte
bine Bine Satisfă –
cător Slab
Memorie $predominant mecanică X
Memorie predominant logică X
Utilizarea memotehnicilor X
Rapiditatea memorării X
Trăinicia păstrării X

52
Exactitatea $reactualizării informațiilor X
Promptitudinea reactualizării X
Învățarea $reproductivă X

 Particularități $ale$imaginației
Enunț Calificative
Excepțion
al Foarte
bine Bine Satisfăcător Slab
Imaginație reproductivă X
Imaginație $reproductiv –
creatoare X
Pentru activități $tehnice X
Pentru $activități artistice X
Creativitate X
 Particularități $ale limbajului
Enunț Calificative
Excepțional Foarte
bine Bine Satisfăcător Slab
Corectitudinea $exprimării
orale X
Expresivitatea verbală X
Fluența exprimării verbale X
Volumul vocabularului X
 Atenția:
Enunț Calificative
Excepțional Foarte
Bine Bine Satisfăcător Slab
Capacitate de $concentrare a
atenției X

53
Distributivitatea atenției X
Mobilitatea $atenției X
Fluctuația $atenției X

 Caracteristici $motivaționale $și$volitive
Enunț Calificative
Motivația și voința în
activitatea de învățare Excepțion
al Foarte
bine Bine Satisfăcător Slab
Motivația cognitivă X
Motivația afectivă X
Motivația $intrinsecă X
Motivația extrinsecă X
Competitivitate X
Perseverență X
Nivelul $aspirațiilor X
Promptitudinea $în luarea
deciziilor X

 Stilul $de$muncă
a). Cum $lucrează:
X sistematic, $ritmic, $organizat;
 inegal, fluctuant, în salturi,
 neglijent, $copiază temele de la alții sau așteaptă să i $le facă alții;
 alte mențiuni: ………………………………………………………………….. ……..
b). Sârguința :
Foarte $sârguincios Sârguincios Puțin sârguincios nesârguincios
X

c). Autonomie, $creativitate:
X Inventiv, cu $manifestări de $creativitate,

54
 Manifestă uneori inițiativă, independență,
 Nesigur, $dependent, fără inițiativă,
 Procedează rutinier, se conformează de regulă modelului,
 Alte caracteristici: ……………………………………………
 Particularități $ale proceselor afective:
a). Emotivitate :
 foarte emotiv, excesiv de timid,emoțiile îi perturbă activitatea;
 emotiv, fără reacții dezadaptative;
X îndrăzneț, $neemotiv.
b). Dispoziție $afectivă $predominantă:
X vesel, optimist;
 mai mult $trist, deprimat.
4.2. Trăsături de personalitate specifice
 Temperamentul :
 puternic $exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, inegal, $iritabil, uneori agresiv, activ,
rezistent la solicitări, $cu tendințe de dominare a altora;
 calm, controlat, reținut, lent, $uneori nepăsător, mai greu adaptabil, rezistent la
solicitări repetitive;
 hipersensibil, $interiorizat, retras, nesigur, anxios;
x tip combinat………………………………………………………

 Însușiri $aptitudinale
 lucrează repede, rezolvă $ușor și corect sarcinile $de învățare
X rezolvă corect, dar consumă mai mult timp și investește mai multă energie;

55
 lucrează greoi, cu erori, nu se încadrează în timp.
 Trăsături de $caracter :
a). Atitudinea $față de muncă:
X pozitivă: …………………………………………………………….
 negativă: …………………………………………………………..
b). Atitudinea față $de alții:
X pozitivă: ………………………………………………………
 negativă: ………………………………………………
c). Atitudinea $față$de$sine:
X pozitivă: ……………………………………. ………..
 negativă:…………………………………………………………………………………
Enunț : Calificative
Trăsături $temperamental –
Caracteriale Excepțional Foarte
bine Bine Satisfăcător Slab
Comunicativ X
Activ X
Vioi X
Cu inițiativă X
Optimist X
Impulsiv X
Disciplinat X
Încrezător în sine X
Retras X
Emotiv X
Altruist X
Curajos X
Sincer X
Conștiincios X
Ordonat X
Introvertit X

5. Conduita $elevului la lecție și în clasă
5.1. Conduita $la lecție:
X atent, participă activ, cu interes;

56
X atenția și interesul inegale;
 de obicei pasiv, așteaptă să fie solicitat;
 prezent $numai fizic, cu frecvente distrageri.
5.2. Purtarea $în general:
X exemplară, ireproșabilă;
X corectă, $civiincioasă;
 cu abateri comportamentale relativ frecvente, dar nu grave;
 abateri comportamentale grave, tendințe spre devianță, devianță.

6. Conduita în grup. Integrarea $socială a $elevului:
6.1 Participarea $la viața de grup:
 mai mult redusă, rezervat, izolat, puțin $comunicativ;
X participă la activitatea de grup numai $dacă este $solicitat;
X este în contact cu grupul, se integrează, dar preferă sarcinile executive.
 caută activ c ontactul cu grupul, sociabil, comunicativ, cu inițiativă, bun organizator și
animator al grupului.
6.2. Cum este văzut de colegi:
X bun coleg, $sensibil, te înțelegi $și te împrietenești $ușor cu el;
X bun coleg, $săritor la nevoie, te poți bizui pe e l;
 preocupat mai mult de sine, trăsături $individualiste, $egoiste.
6.3. Colegii $îl$apreciază $pentru:
X rezultatele $la învățătură;
 performanțele $extrașcolare;
X pentru că este $prietenos, $apropiat.
7. Rezultatele $examinării psihosociale : …………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………….

57
8. Opțiunea $școlară/profesională : … FACULTAT EA DE INGINERIE
9. Alte $date$semnificative:
10. Asistența psihopedagogică $necesară :
11. Aprecieri generale $și$recomandări : Calm și organizat, preocupat față de învățătură
12.Concluzii: Din rezultatele obținute din fișa de caracterizare pshihopedagogică a unui elev s -a
observant că:
– Eleva Ilieș Beatrice este unul din elevii cu rezultate $remarcabile la învățătură, provine dintr -o
familie organiza tă, prezintă interes pentru înot,sport , biologie, matematică

Întocmit, Zamă Alexandra -Maria

58
Cаpitolul 7. Mаnаgementul clаsei de elevi

ROLUL PROFESORULUI ÎN COMUNICARE ȘI AUTOCUNOAȘTERE
I.INTRODUCERE
Managementul clasei de elevi se referă la un ansamblu de comportamente și activități ale
profesorulu i, care uuurmăresc să întrețină o aaatmosferă de cooperare șid implicare a elevilor în
realizarea sarcinilor de învățare.
-este o componentă importantă a comportamentului de predare, căci un bun management al
grupului s e asociază cu o bună activitate ddde învățare a elevilor și o mai bună însușire a
cunoștințelor .
-un grup de instruire bine cccondus este unul în care elevii sunt pe rmanent angajați în
activități și sarcini de învățare pe care profesorul le -a pregătit pentru ei și în care puține alte
preocupări intră în interferență cu aceste activități .
Autocunoașterea ssse realizează în urma comunicării unde un rol important îl joacă
profesorul l a orele de dirigenție . În urma uuunei tematici stabilite de dirigi nte elevii pot aborda
discuția despre tematica unui stil de viață sănătos și eeechilibrat .
Activitatea profesorului trebuie să treacă dincolo demmemorie și de inteligentă.În acești ani
în care lipsa de educație este principalul reproș ce se aduce oamenilo r și comunităților
umane,fiecare profesor va lupta cu răbdare, în fiecare an școlar urmărind formarea deprinderilor
și capacităților de comunicare,aut ocunoaștere și limbaj civilizat în fiecare situație în ceea ce
privește contactul cu oamenii din jur său.
Rolul autocunoașter ii în devoltarea personalității umane seste major, având influențe pozitive
în ceea ce privește: optimiza rea performanțelor individuale , îmbunătățirea creativității, a
capacității decizionale și de inițiativă. De asemenea, exercițiile de dezvoltare personală sunt
foarte utile, având un impact considerabil în relațiile cu familia, colegii, profesorii .

I. Partea teoretică
Comunicarea este „o modalitate fundamental de interacțiune psihosocială, un schimb
continuu de mesaje diferite între pers oanele care o realizează , menită să realize ze o relație
interumană de durată pentru aaa influența menținerea sau modificarea cccomportamentului
individual sau social.
Un element fundamental al existenței umane îl reprezintă cccomunicarea. Aceasta este
esenț ială, întrucât ea ”st ă la baza organizării sociale” sd, fără comunicare nu avem o viață socială
și personală înflorit oare, nu putem transmite mesaje, nu ne putem înțelege semenii și nu ne
putem exprima punctul de vavedere. Orice activitate umană are la bază procesul de comunicare,
iar în afara comunicării nu putem exista ca persoane umane .
Comunicarea pedagogică presupune un mesaj educațional, elaborat de profesor capabil să
provoace reacția formativă a obiectului elevului,evaluabilă ppprin feed -back.

59
Formele comunicării:
 Verbală -formă a c omunicării în care mesajul este iicodificat și transmis prin intermediul
cuvântului ,cu cele două forme (orală sau scrisă );
 Paraverbală -reprezintă ceea ce se întelege dincolo de cuvinte, este “un limbaj ascuns în
interiorul limbajului ”, modul concret în care se realizează vorbirea noastră; se poate
observa prin volum, intonație,ritm, tonalitatea vocii, ,modul de articulare al cuvintelor,;
 Nonverbală -formă a comunicării care exprimă mesajul nu prin apelul la cuvinte ci prin
semne și gesturi care pot fi decodificate, creând înțelesuri;
este observabilă prin: ex presia facial, postura gestica , contactul vizual, îmbrăcăminte și
atingere.
Elementele comunicării didactice sunt:
 emiterea mesajului didactic de către profesor sau de o altă sursă de informație, de la o
anumită distanță;
 canalul prin care se transmite mesajul;
 receptarea mesajului de către elevi;
 stocarea și prelucrarea lui în scopul luării deciziilor (formularea răspunsurilor de
către elev, a corectă rilor sau a completărilor de către profesor).
PARTICULARITATI
Comunic area didactică aare mai multe caracteristici , care oo deosebes c de alte forme ale
comunicării ainterumane:
 se desfășoară între doi sau mai mulți agenți: profesor și elev /elevi; având ca scop
comun instruirea acestora, folosind comunicarea verbală, non -verbală , paraverbală și
vizuală, dar mai ales forma cccombinată;

 mesajul didactic este conceput și structurat logic de către profesor, pe baza u nor
obiective didactice precise ce sunt ppprevăzute în programele școlare;

 stilul didactic al comunicării este determinat de concepția didactică a profesorului ;

 mesajul didactic are o dimensiune explicativ – demonstrativă și este transmis elevilor
folosind strategii didactice adecvate dezvoltării intelectuale a acestora ;

 – comunicarea se reglează și autoreglează cu ajutonil unor feed-back -uri și înlocuind
blocajele care pot apare pe parcurs;

60
In cadrul interactiunii profesor -elev, comunicarea psihopedagogica indeplineste mai
multe FUNCTII :
 funcția informativă, de transmitere a mmesajului didactic și educativ;
 funcția formativă, de ssstimulare a gândirii și a imaginației la eeelevi;
 funcția educativă, de transmitere ai iiiinfluențelor educaționale și afirmare a grupurilor
școlare;
 funcția de evaluare și reglare aaa procesului de predare – învățare;
 funcția de rezolvare a problemelor eeeducaționale și a conflictelor școlare.

Rolul profesorului în structurarea elevilor a unor modele de comunicare:
Acest aspect vizează capacitatea profesorului de a fi bine informat, la abilitatea de a comunica și a
exprima informațiile în mod clar, inteligibil, coerent,și cu empatie aadestinatarilor.
Pentru această profesorul trebuie să dețină o serie de competențe:
– competența de a comunica oooral:
– competența de a comunica vizual
– competența de a comunica în scris:
– să stimuleze elevul care vorbește;
– concentrarea asupra frazelor de lungime medie (15 -20 de cuvinte);
– să fie pregătit să asculte cu atenție, crit ic;
– să urmărească ideile principale etc.
– evitarea exprimării comune, tipică limbajului oral;
– alegerea pppreferențială a unor construcții verbale
Datorită fa ptului că în cadrul comunicării eexistă doi poli: educatorul (cel care transmite
informația) și ascultătorul (receptorul sau cel care primește informația) , în activitățile de
comunicare,ace ști doi poli trebuie ssă aibă flexibilitatea de a sschimba permanent rolurile, adică și
educatorul trebuie să știe să asculte în egală măsură la ca și ascultătorul . El trebuie să accepte
sentimentele altor persoane, să știe cum să stimuleze discuția pentru a avea loc un dialog cu
individul sau convorbirea cu grupul mic de indiv izi, ținând permanent cont, de ccomunicația non
verbal careuuneori, poate fi mai eficientă decât cea verbală.
Pot apărea bariere în comunicație care țin de deosebirea socio -culturală dintre educ ator și
receptorul informației,atitudine negativă față de educator, înțelegere limitată sau transmiterea de
mesaje contradictorii.
Pentru a depăși acest e bariere educatorul trebuie să vorbească rar și clar , într -un limbaj adecvat
auditoriului, cu explicații, și să transmită informațiile într -o succesiune logică, numărul acestora
să nu fie prea mare și să revină asupra noțiunilor importante, când are dubii în legătură cu
înțelegerea lor de către auditor, uuutilizând tehnici pedagogice potrivite .

61

II.PARTEA PRACTIC Ă
Clasa A VII -A
Tema Stil de viață sănătos
Denumirea tehnicii Descoperă cuvintele
Obiective Verificarea cunoștințelor dobândite anterior
Folosirea memoriei de lungă durată
Abilitatea de a lucra în echipă
Cuvinte -cheie Anatomie , protecția mediului , alimentație, plante
Mijloace didactice Cartonașe cu litere
Activitate  Elevii colectivului vor fi grupați în trei grupe;
 Fiecare grupă va primi un set de cuvinte(5) și o
temă(cuvinte cheie ), iar aceștia trebuie să găsească
în setul lor de cuvinte cuvântul corespunzător temei
primite;
 Echipa care găsește toate cuvintele est e câștigătoare.
CON CLUZIE
Comunicarea umană se efectuează în sisteme și limbaje complexe, care trec ușor de la limbaje
verbale la cele neverbale , de la sunete la tonuri, de la ritmuri la tăceri. Cu ajutorul acestor
mijloace sunt puse în mișcare semnificații. Nu există grup social dacă nu există comunicare.
Permanent oamenii comunică între ei având anumite scopuri. De cele mai multe ori
comunicarea se face fără a conștientiza importanța acțiunii și fără a o analiza. Scopul și
mijloacele comunicării sunt exploatate nativ, sunt rezultatul unor experiențe și doar uneori
necesită programări speciale.
Relația profesor -elev trebuie să fie structurată încâ t elevul să îndrăznească să acționeze în
prezența profesorului, să coopereze cu el, să răspundă la întrebări, să pună la rîndul său întrebări,
să formuleze ipoteze, opinii și interpretări personale.
Un educator bun este acela care, îmbinând în stilul său atât autoritatea cât și democrația,
reușește să asigure între el și grupul de elevi, precum și între membrii grupului, o comunicare

62
deplină, stimulând comunicarea în grup, asigurând consensul, reducând numărul de erori și
distorsiunile comunicaționale, împi edicând apariția unor bariere de comunicare.
Bibliografie
1. Dumitriu, Gh. (1998). Comunicare și învățare . București: Editura Didactică și Pedagogică, R. A.
2. . Cerghit I., A fi educator , Bucuresti, Editura Didacticã si Pedagogicã, 1978.
3. Anghelache, V. (2009). Managementul clasei de elevi. Suport de curs. Universitatea „Dunărea de
Jos” Galați.
4. Joița, E. (2000). Management educațional – profesorul -manager: roluri și metodologie. Iași:
Editura Polirom

63
Capitolul 8 . Instruire asistată de calculator

Utilizarea calculatorului în domeniul de învățământ a devenit odata cu trecerea timpului o
necesitate în condițiile de dezvoltare accelerată a tehnologiei informațiti.
Numita de unele persoane ca “inovatia tehnologica cea mai importanta a pedagogiei
moderne”, instruirea asistata de calculator (IAC) contribuie la eficienta instruirii și este un
rezultat al introducerii treptate a informatizarii in domeniul invatamant.
Această resursă de informații numită calculator,a intrat deja in obisnuinta zilnica prin utilizarea
pentru comunicare, informare, instruire.

Conceptul de asistare a procesului de invatamant cu calculatorul include:

-predarea unor lectii de comunicare de cunostinte;
-aplicarea, consolidarea noilor cunostinte ;
-verificarea automata a unei lectii sau a unui grup de lectii.

Creșterea în ultimii ani a performanțelor calculatoarelor și ale programelor rulate de acestea aaa
condus la o serie de efecte ce erau greu prevăzute atunci când aceste sisteme se afl au la începutul
utilizării lor.
Calculatoarele au pătruns , în domenii multiple de activitate, de la inginerie la arte, și de la
educație la sistemele de asigurări sociale ca unelte de lucru indispensabile . A apărut necesitatea
ca persoane de diverse profesii să dețină un bagaj comun de cunoștințe referitoare la utilizarea
calculatoarelor.

 Calculatorul – instrument didactic
Calculatorul ooferă posibilități reale ddde individualizare aaa instruirii pedagogice. Acesta nu este
doar un mijloc de transmitere a informației ci poate oferi numeroase programe de învățare
adaptate cunoștințelor elevilor.

Utilizarea calculatorului în învățământ devine din ce în ce mai indispensabil deoarece are loc o
informatizare a societății.

64

O modalitate de apariție a utilizări i calculatorului în demersul didactic poate fi reprezentată prin
utilizarea calculatorului pentru redactarea computerizată a documentelor școlare adică:
planificări, proiecte de unități de învățare, proiecte de lecție, cât și a unor documente de evidență
școlară precum sunt cele legate de prezența la anumite activități didactice sau evoluția elevilor la
activitățile de verificare și evaluare a cunoștințelor.
O altă modalitate de apariție a acestei inovații de natur tehnologică este realizarea unor calcule
numerice, mai mult sau mai puțin complicate, în scopul formării unor deprinderi de calcul
precum și utilizarea calculatorului ca mijloc de predare în cadrul lecțiilor de comunicare de noi
cunoștințe sau de recapitulare în care calculatorul poate reprezen ta suport al unor sinteze,
imagini, figuri ce pot fi proiectate în scopul transmiterii de cunoștințe. În felul acesta elevii au
posibilitatea să vizioneze o expunere concretă și clară a informațiilor pe care le pot avea pe ecran.
Prezentarea computerizată este atractivă deoarece permite utilizarea unor efecte speciale,precum
texte care apar din alte direcții și chiar animație, imaginea unor fenomene sau procese simulate pe
calculator.

Calculatorul este utilizat atât în procesul clasic de învățământ, cât și în activitatea consilierii
psihopedagogi ce de orientare școlară sau profesională a elevilor. Așa încât , calculatorul poate fi
utilizat pentru îndrumare și orientare,oferind informații despre piața muncii sau despre diferite
meserii, pr ograme care pot facilita găsirea unui loc de muncă disponibil sau teste pentru stabilirea
aptitudinilor profesionale. Calculatorul poate fi utilizat cu succes în școală, prin jocuri și simulări .
Pune la dispoziție numeroase chestionare și stabilesc un prof il al ocupațiilor potrivite persoanei
respective, teste psihometrice, redactare a CV -urilor, scrisorilor de prezentare sau de motivație,
programe de ajutor în luarea deciziilor sau prog rame de căutare a informațiilor. Toate acestea
oferă elevilor o bază imp ortantă pentru pregătirea lor în viitor și pentru integrarea lor socio –
profesională .

Calculatorul nu poate înlocui un cadrul didactic, fiind o persoană activă, în comunicarea cu elevii,
iar relația aceasta nu poate fi substituită de lecțiile interactive. Profesorul rămâne factorul care
aduce resursele sale personale, în procesul educativ. Profesorul este cel care stabilește
comunicarea cu elevii, prin intuiție, empatie, creativitate și adaptabilitate continuă la elevii săi și
este cel care modelează și ca racterele acestora. În acest proces, calculatorul este un instrument

65
auxiliar folosit de profesor, instrument care modifică sistemtul de învățare tradițional și permite
căderea barierelor în accesarea informațiilor.

Principalele avantaje ale calculatorului folosit ca instrument eficient de învățare:
1.Asigură învățarea prin joc -numeroase studii din domeniul psihologiei au
demonstrat că la vârstele mici copiii asimilează mult mai ușor informațiile
prin joc, aceasta fiind cea mai potrivită modal itate prin care ei acumulează
cunoștințe. Tocmai de aceea, multe produse educaționale transformă
învățarea într-o activitate distractivă. Copilul învață lucruri noi fără să
depună un efort special și fără să se plictisească sau să fie distras cu
ușurință. A cesta este un prim argument care susține utilizarea calculatorului
în clasă, în munca cu preșcolarii și școlarii mici, și nu numai. Putem
transforma, într -o manieră creativă, lecțiile clasice în ”joculețe” pe
calculator care să -i atragă și să le mențină vi u interesul pentru învățare.

2.Facilitează înțelegerea noțiunilor noi, de care copilul se apropie mai greu – computerul oferă
suport vizual și auditiv ceea ce face posibilă interactivitatea iar elevii vor înțelege
noțiunile mult mai ușor.Copilul va descope ri el însuși lucruri noi fără a fi nevoit să mai
asculte informațiile pe care profesorul de oferă.

3.Facilitează rezolvarea de probleme -atunci când copilul greșește,i se va oferi indicii de
rezolvare prin intermediul testelor de feed -back.În felul acesta copilul este ajutat să învețe și să
înțeleagă cum să rezolve problemele pas cu pas.

4.Facilitează testarea nivelului de cunoștințe la care a ajuns elevul -rezultatele acestor teste sunt
furnizate în cateva secunde însoțite de recomandări referitoare la mod ul în care elevul îsî poate
îmbunătăți performanțele.

66
Dezavantajele folosirii calculatorului în clasă de către elevi :
1.Tendin ța elevilor de a apela la calculator pentru orice activitate pe care le are de realizat,fără a
mai trece informațiile prin filtru l propriei gândiri,poate duce la o posibilă dependență de
calculator.
2. Impresie de pasivitate în gândire -se datorează faptului că elevii prin intermediul
calculatorului,informațiile i se oferă acestuia nemaifiind provocat să le descopere singur.

67
Capitolul 8 . Bibliogr аfie
1. Cojocariu, V., M., Introducere în Managementul Educației , Editura Didactică și
Pedagogică, București, 2004
2. Constanța și Gheorghe Dimitriu, Psihologia proceselor de învațământ, Ed. Didactică și
Pedagogică, București, 1987
3. Dincă M. – Metode de cercetare în psihologie , Ed.Universități, Titu Maiorescu,
București (2003);
4. Dumitriu C., (2014) Teoria și metodologia instruirii.Teoria și metodologia evaluării,
Editura Alma Mater ,Bacău.
5. Dumitru I. Al., Consiliere P sihopedagogică , Editura Polirom, Iasi, 2008
6. Holdevici I. – Psihoterapia tulburărilor anxioase , Ed. Ceres, Bucuresti (1998);
7. Iamandescu I. B. – Psihologia sănătății , Ed. Infomedica, București (2005)
8. Ioаn Cerghit, Metode de învаtаmânt, Editurа Polirom, Iаsi, 2006, p.297
9. Ionescu Miron, Bocoș Mușata (2009) Tratat de didactică modernă,Editura Paralela 45,
Pitesti.
10. Joița E., Management Educațional, Editura Polirom, Iași, 2000
11. Lorina Sălăvăstru, Psihologia educației, Polirom, Iași, 2004
12. Păun E., Gurlui Ileana, București, 2009, Educația estetică în liceu* Componente și
modalități de realizare rezumatul tezei de doctorat conducător științific
13. Soren Kierkegaard – Conceptul de anxietate , Ed. Amacord, Timișoara (1998);
14. Shapiro D., Conflictele și comunicarea, Editura ARC, Chișinău, 1998
15. Șchiopu U., Verza E., – Psiholog ia vârstelor – Ciclurile vieții , Ed. Didactică și
Pedagogică (1997);
16. Ulete F. – Aspecte ale fricii și anxietății la preșcolarii adolescenți , Revista Psihologică
(2008);
17. Vrânce аnu, M. (Coord.) (2010). 1001 idei pentru educ аție timpuruie de c аlitаte: Ghid
pentru educ аtor. Chișinău: Centrul Educаționаl Pro Didаcticа .
18. http://casandrachera.com/2011/05/19/castaneda/ (accesat 29.03.2013)
19. http://www.scribd.com/doc/116876184/educatia -estetica (07.04.2014)
20. http://tinyurl.com/oaozxuz Educația artistică și culturală în școala europeană Comisia
Europeană (accesat 07.04.2014)
21. http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/thematic_reports/113RO.pdf
(accesat 07.04.2014)