. Calcululatia Costurilor Prin Metoda Pe Faze La S.c.carpatex S.a

CUPRINS

pag.

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1

Capitolul I Prezentarea societății. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

Scurt istoric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

Prezentarea Societății Comerciale "CARPATEX" S.A. 4

Obiectivele de activitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

Prezentarea infrastructurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

Structura organizatorică și funcțională . . . . . . . . . . . . 6

Obiectul, funcțiile și rolul calculației costurilor

de producție . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18

Particularități privind structura și conținutul

cheltuielilor și a costului de producție . . . . . . . . . . . 23

Capitolul II Metoda pe faze a costurilor utilizate de

S.C. "CARPATEX" S.A. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

Caracterizarea generală a metodei de calculație

pe faze de fabricație . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

Metoda de calculație a costurilor pe faze de

fabricație cu semifabricate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

Capitolul III Organizarea contabilității cheltuielilor și costurilor

la S.C. "CARPATEX" S.A. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

Structuri de capitaluri utilizate în

contabilitatea financiară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

Capitolul IV Studiul de caz privind metoda pe faze

cu semifabricate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77

Capitolul V Concluzii și propuneri de îmbunătățire a calculației

costurilor la S.C. "CARPATEX" . . . . . . . . . . . . . . . . 98

Analiza critică a sistemului existent . . . . . . . . . . . . . . 98

Prezentarea metodei standard-cost . . . . . . . . . . . . . . . 98

Determinarea costului standard pentru materiale

directe, manoperă directă și a costurilor de regie. . . .100

Calculul, urmărirea, analiza și înregistrarea

abaterilor de la costul-standard . . . . . . . . . . . . . . . . .111

Concluzii finale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115

Anexe

=== A9-11_13 ===

S.C. “CARPATEX” S.A. ANEXA 9

Situația privind colectarea și repartizarea

cheltuielilor comune pe secție

S.C. “CARPATEX” S.A. ANEXA 10

Situația privind colectarea și repartizarea

cheltuielilor generale ale unității

S.C. “CARPATEX” S.A. ANEXA 11

Situația privind calculul costului efectiv

de producție

S.C. “CARPATEX” S.A.

Situația privind calculul costului efectiv

de producție

S.C. “CARPATEX” S.A. ANEXA 13

Situația privind durata procesului tehnologic

a produselor x și y

=== Anx10_b ===

Repartizarea cheltuielilor generale asupra produselor x și y, se face în raport de costul de secție:

KG =

Se observă că prin aplicarea metodei cu semifabricate, costul de secție B include și costul de secție al semifabricatelor la secția A.

Cheltuieli generale aferente produsului x = Debit 921/Bx KG

Cheltuieli generale aferente produsului y = Debit 921/By KG

KG = = 7,02 %

Cheltuieli generale de unitate:

– pentru produsul x: 56629084 x 7,02 % = 23975362

– pentru produsul y: 68177900 x 7,02 % = 4782958

=== Anx_12 ===

S.C. “CARPATEX” S.A.

Situația realizării producției

pe luna noiembrie 1997

ANEXA 12

=== Anx_14 ===

ANEXA 14

Situația conturilor de cheltuieli

600 601

602 604

605 613

625 635

641 6451

6452 6811

Situația conturilor de gestiune

901

902

902/Ax

921/Ax

921/Ay

921/Bx

921/By

922

923/B

924

923/A

931/Ax

931/Ay

931/x

931/y

=== Anx_1_2 ===

ANEXA 1

FIȘA TEHNOLOGICĂ A ARTICOLULUI 418 – 2500

Articolul 418 – 2500 este un articol conceput pentru palton.

Norma internă se referă la compoziția țesăturii finite produsă din :

-urzeală formată din fire de lână și amestec ;

-bătătură formată din fire de lână și amestec.

În urzeală avem: 70% lână și 30% amestec cu un număr metric de 12/1.

În bătătură avem: 90%lână și 10% amestec cu un număr metric de 8/1.

Întreaga țesătură formată din urzeală și bătătură cuprinde un amestec total de 80% lână și 20% amestec.

Pentru ca acest articol să fie fiabil trebuie să corespundă condițiilor din tabelul de mai jos:

Alungirea la rupere este de 10% .

Acest articol se țese uni, după care are loc mai multe operații: vopsit în bucată, piuat intens o dată, scămășat intens de trei ori, emoliat.

Modificarea dimensională la călcat (urzeală și bătătură) este de 3%.

Condiții de recepție, încercări, analize se fac prin luarea mostrelor la recepție conform STAS-urilor :6497/73, 1950/79,6217/82.Metode de încercări și analize se fac conform STAS-urilor : 6137/78, 6140/86, 6142/73, 6584/77.

Pentru realizarea acestui articol, norma internă mai prevede și anumite date tehnice:

-număr total de fire în urzeală 2448;

-lățimea în spată 204/147 ;

-numărul spetei și numărul de fire în căsuță 30/4;

-desime fire (10 cm în bătătură război) 120;

-număr metric al firului în urzeală și torsiune 12/ 1 Z / 370 ;

-număr metric al firului în bătătură și torsiune 8/1 Z / 300 ;

-lungimea unei bucăți țesute 46 ;

-lungimea unei bucăți urzite 50 ;

-lungimea unei bucăți finite 43 ;

-pierderi în greutate la finisaj 12% ;

-kilograme fire necesare pentru un m2 țesătură finită:

-fir în urzeală 42% cu număr metric 12/1 = 10,20 kg.

-fir în bătătură 58% cu număr metric 8/1 = 14,08 kg.

Conținutul de materii prime pe sorturi:

-80 % lână finită și cadină din sort 14;

-20 % relon ;

– cadină din sort spată număr metric 12/1 = 252 g / ml = 171 g/ mp;

– cadină din sort spată număr metric 8/1 = 401 g/ ml= 273 g / mp;

– cadină din sort materii prime 12/1= 288 g/ml = 189 g/mp;

– cadină din sort materii prime 8/1 = 401 g/ml = 273 g / mp;

Total : = 689 g/ml = 462 g/mp.

ANEXA 2

FIȘA TEHNOLOGICĂ A ARTICOLULUI 410 – 2400

Articolul 410 – 2400 este un articol conceput pentru palton.

Norma internă se referă la compoziția țesăturii finite produsă din :

-urzeală formată din fire de lână ;

-bătătură formată din fire de lână.

În urzeală avem 100% și în bătătură aven 100% lână .

Numărul metric în urzeală este de 10/1 .

Pentru ca acest articol să fie fiabil trebuie să corespundă condițiilor din tabela de mai jos:

Alungirea la rupere este de 10 %.

Acest articol se țese uni, după care are loc mai multe operații: vopsit în amestec și bucăți, piuat intens o dată, scămășat intens de trei ori, emoliat .

Pentru realizarea acestui articol, norma internă mai prevede și anumite date tehnice:

-număr total de fire în urzeală 1890 ;

-lățimea în spată 210 / 147 ;

-numărul spetei și numărul de fire în căsuță 30 / 3;

-desime fire ( 10 cm în bătătură – război ) 102;

-număr metric al firului în urzeală și torsiune 10/ 1 Z / 340 ;

-număr metric al firului în bătătură și torsiune 10/ 1 Z / 340m;

-lungimea unei bucăți urzite 50 ;

-lungimea unei bucăți țesute 46 ;

-lungimea unei bucăți finite 42;

-pierderi în greutate la finisaj 13 %;

-kg fire necesare pentru un mp țesătură finită 19,30 kg .

Conținutul de materii prime pe sorturi :

-100% lână ;

-cadină din sort număr metric 10/ 1 = 236 g / ml = 161 g/mp;

-cadină din sort număr metric 10/ 1 = 245 g/ ml = 167 g/mp.

Total: = 481g / ml.

-cadină din sort materii prime 570 g/ ml = 388g / mp.

=== Anx_6 ===

S.C. “CARPATEX” S.A.

Situația centralizatoare a cheltuielilor efective

de manoperă directă pe secții în luna noiembrie 1997

ANEXA 6

=== Anx_7 ===

S.C. “CARPATEX” S.A.

Situația centralizatoare privind alte cheltuieli efectuate

în cursul lunii noiembrie 1997

ANEXA 7

=== Anx_8 ===

S.C. “CARPATEX” S.A.

Situația amortizării mijloacelor fixe

în cursul lunii noiembrie 1997

ANEXA 8

=== Anx_9b ===

Repartizarea cheltuielilor comune de secție pe produsele x și y

Total cheltuieli comune secția A 31636500

Total manoperă directă secția A 5272750

Total cheltuieli comune secția B 25582728

Total manoperă directă secția B 8554526

Cheltuielile comune de secție aferente produselor se determină după formula:

Cheltuieli comune Cheltuieli cu manoperă

secție pe produs directă pe produs

La secția A:

Cheltuieli comune = 2554500 x 600 % = 15327000

secție pe produs x

Cheltuieli comune = 2718250 x 600 % = 16309500

secție pe produs y

La secția B:

Cheltuieli comune = 3674826 x 300 % = 10943478

secție pe produs x

Cheltuieli comune = 4879700 x 300 % = 14639250

secție pe produs y

=== Cap_1a ===

CAPITOLUL I

PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE

1.1. SCURT ISTORIC

Primele mărturii ale industriei textile pe cursul apelor, aici, la Brașov datează din veacul al XIV-lea .

Din structura vechii cetăți a Brașovului, a făcut parte "Bastionul țesătorilor" și "Bastionul postăvarilor", ca o necesitate a unei administrări comune pentru aprovizionarea și desfacerea produselor. Consemnările lui Sebastian Muster în celebra sa "Cosmografie" de la 1544 sau Gioran Andrei Gromo – călător pe aceste meleaguri, sunt cunoscute.

La 11 noiembrie 1823, prin unirea atelierelor existente pe teritoriul Brașovului de către Michael Scherg, ia naștere prima unitate productivă de textile.

Din anul 1887, firma "Scherg" devine cea mai importantă unitate industrială din această parte a Europei, exportând stofe fine, concurând firme renumite din Anglia, Germania, Austria.

În anul 1948, prin naționalizare devine întreprinderea "Partizanul Roșu", cu sediul în strada Partizanul, nr.2, Brașov.

Până la constituirea sa în societate comercială (1990), întreprinderea a funcționat ca unitate autonomă cu personalitate juridică și gestiune proprie. A fost subordonata Centralei Industriei Ușoare din cadrul Ministerului Industriei Ușoare.

1.2. PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE

"CARPATEX" S.A.

Societatea Comercială "Carpatex"S.A. este înființată în baza H.G.R. nr.1254 din data de 4 decembrie 1990, în temeiul Legii nr.15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat, ca regii autonome și societăți comerciale, prin încetarea activității fostei întreprinderi de stofe "Carpatex" și preluarea activității activului și pasivului de către Societatea Comercială "Carpatex" S.A.

Societatea Comercială "Carpatex" S.A., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. 08/09/26 ianuarie 1991 este persoana juridică română pe acțiuni cu sediul în județul Brașov. municipiul Brașov, strada Nicolae Titulescu, nr.2. Societatea își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu propriul statut.

Capitalul social inițial a fost fixat la suma de 125710 milioane lei împărțit în 25142 acțiuni nominative în valoare nominală de 5000 lei.

Societatea Comercială "Carpatex" S.A. ocupă un loc important pe piața internă și externă.

Deține cca.30% din piața internă a țesăturilor din lână și cca.0,1% din piața mondială.

Producția realizată are ca destinație, export prin confecții în proporție de 55 % și piața internă 45 % .

În topul național al firmelor din industria ușoară pe anul 1996, Societatea Comercială "Carpatex" S.A. , figurează pe locul al III-lea la întreprinderi foarte mari.

Principalele țări de cooperare pe piața externă, sunt:Italia, Germania, Franța, Olanda, Anglia, S.U.A.

1.3. OBIECTIVELE DE ACTIVITATE

Obiectivele de activitate ale Societății Comerciale "Carpatex"S.A. conform statutului sunt: producerea și comercializarea de țesături din lână cu fire cardate și pieptănate.

1.4. PREZENTAREA INFRASTRUCTURII

Unitatea de bază a Societății Comerciale "Carpatex" S.A. este situată în zona centrală a municipiului Brașov. Incinta unității este în principal ocupată cu construcții, acestea având drept scop deservirea procesului de producție.

Pe lângă acestea mai sunt amplasate o serie de construcții anexe care au ca scop deservirea procesului de producție.

Unitatea este dotată cu rețele tehnico-edilitare, apă, canal, energie electrică, energie termică.

Suprafața ocupată de construcții este de 47500 mp.

Suprafața desfășurată a construcțiilor este de 60078 mp.

Unitatea II este amplasată într-o zonă mediană a municipiului Brașov. Incinta unității este ocupată cu construcții care asigură desfășurarea procesului de producție pentru secția filatură cardată și construcții cu caracter social.

Unitatea este asigurată cu rețele de drumuri interioare și rețele tehnico-edilitare.

Suprafața ocupată de construcții este de 16125 mp.

Suprafața desfășurată a construcțiilor este de 16125 mp.

Unitatea III este amplasată în altă zonă mediană a municipiului Brașov. Incinta este ocupată cu construcții și spații pentru depozitare.

Unitatea este înzestrată cu rețele de apă-canal, energie electrică și termică.

Societatea Comercială "Carpatex" S.A. are în dotare:

-două magazine de prezentare și desfacere a țesăturilor direct către populație;

-o grădiniță pentru copii cu o capacitate de 130 locuri;

-o creșă pentru copii cu o capacitate de 60 locuri;

-un dispensar medical cu cabinete de boli interne, ginecologie și stomatologie;

-o cantină- restaurant;

-locuințe pentru salariați în căminul de nefamiliști cu 400 locuri;

-o bibliotecă-club.

Clădirile din incinta de bază se compun din 44 corpuri cu funcțiuni și structuri diferite, alipite între ele și construite în diferite etape.

Procesele tehnologice de baza, de țesut și finisaj, se desfășoară la parterul clădirilor.

La unitatea II, procesele tehnologice se desfășoară în 18 corpuri, unele fiind corpuri distincte, altele alipite sau unite prin culoare de legătură, fiecare având perioade diferite de construcție.

1.5. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ ȘI FUNCȚIONALĂ

Societatea Comercială "Carpatex" S.A. este organizată astfel, încât să cuprindă activitățile complexe pe care le are de rezolvat, asigurând funcționalitatea în ansamblu și specializarea strictă în domeniile arătate la profilul și obiectivele fixate prin actul de înființare (Anexa 1.1).

ORGANIGRAMA SOCIETĂȚII COMERCIALE

“CARPATEX” S.A.

Structura organizatorică a Societății Comeriale "Carpatex"S.A. este de tip ierarhic-liniară-funcțională, și cuprinde :

adunarea generală a acționarilor,

managerul întreprinderii;

directori pe domenii de activitate (director de producție, director economic, director marketing și calitate), precum și compartimente și secții.

ATRIBUȚIILE ACESTOR COMPARTIMENTE

Adunarea generală a acționarilor, este organul de conducere a societății care decide asupra activității acesteia și asigură politica ei economică și comercială.

Atribuțiile principale ale sale sunt:

analizează rapoartele managerului privind stadiul și perspectivele societății, cu referire la profit și dividende, poziția pe piața internă și externă, nivelul tehnic, calitatea, forța de muncă, protecția mediului, relațiile cu furnizorii și clienții;

aprobă structura organizatorică a societății și numărul de posturi, precum și normativul de constituire a compartimentelor funcționale și de producție;

numește prin concurs managerul societății și alege comisia de cenzori, le stabilește remunerarea, îi descarcă de activități și îi revocă;

stabilește nivelul de salarizare al managerului și al comisiei de cenzori, în conformitate cu prevederile legale;

aprobă bugetul de venituri și cheltuieli și programul de activitate pe exercițiul următor;

examinează, aprobă sau modifică bilanțul și contul de profit și pierdere, însușit în prealabil de către manager și comisia de cenzori;

aprobă repartizarea profitului;

hotărăște cu privire la contractarea de împrumuturi bancare;

hotărăște mărirea sau reducerea capitalului social, modifică numărul de acțiuni sau valoara nominală a acestuia, precum și cesiunea acțiunilor;

hotărăște adoptarea sau modificarea statutului și transformarea formei juridice a societății;

hotărăște cu privire la comasarea, divizarea, dizolvarea și lichidarea societății;

hotărăște orice alte probleme privind societatea.

Adunarea generală a a cționarilor cu caracter ordinar are loc cel puțin o dată pe an, la încheierea exercițiului financiar, pentru examinarea bilanțului, a contului de profit și pierdere și stabilirea programului de activitate precum și a bugetului pe perioada următoare.

Adunarea generală cu caracter extraordinar se convoacă la cererea acționarilor sau a comisiei de cenzori, cu cel puțin 15 zile înainte de data stabilită.

Managerul.

Atribuțiile principale ale managerului sunt.

angajează și concediază personalul, stabilește drepturile și obligațiile acestuia;

stabilește responsabilitățile personalului pe compartimente,

aprobă operațiunile de încasare și plăți, conform competențelor acordate de adunarea generală a acționarilor;

aprobă cumpărarea-vânzarea de bunuri conform competențelor;

aprobă încheierea de contracte sau rezilierea lor;

stabilește tactica și strategia de marketing,

supune anual adunării generale a acționarilor (după încheierea exercițiului financiar), raportul cu privire la activitatea societății, bilanțul, contul de profit și pierdere, precum și programul de activitate pentru exercițiul viitor;

rezolvă orice alte probleme stabilite de adunarea generală a acționarilor.

Comisia de cenzori.

Gestiunea societății este controlată de acționari și de comisia de cenzori formată din trei membri.

Cenzorii se aleg de către adunarea generală a acționarilor.

Comisia de cenzori verifică gospodărirea fondurilor fixe, a mijloacelor circulante, casa, regsitrele de evidența contabilă și informează managerul asupra neregulilor existente.

De asemenea, prezintă adunării generale a acționarilor un raport scris cu privire la deficiențele constatate și avizează bilanțul și contul de profit și pierdere.

Divizia de producție.

Este condusă de un director subordonat managerului.

Este organizată pe secții de producție:

secția filatură cardată și țesătorie unde se realizează:

firele cardate sub forme de semifabricat;

materia primă sub formă de fire, parcurge o serie de faze pregătitoare pentru țesut (bobinat,dublat, răsucit, urzit);

procesul de țesere, rezultând bucăți de țesătură în lungime de 50-60 ml;

secția finisaj în care bucățile de țesătură parcurg mai multe tipuri de tehnologii, în funcție de tipul de țesătură și din care rezultă țesătura finită care poate fi livrată clienților.

Divizia marketing și calitate

Este condusă de un director subordonat managerului și este organizată pe servicii și compartimente de lucru:

serviciul marketing,

serviciul administrativ;

serviciul export;

compartimentul de documentație și arhiva tehnică;

compartimentul de asigurare a calității;

compartimentul proiectare unde se realizează noile produse pentru proiectarea pieții și pentru oferte.

Divizia economică

Este condusă de un director subordonat managerului și este organizată pe compartimente:

compartimentul financiar-contabilitate-prețuri;

compartimentul management;

compartimentul aprovizionare-desfacere;

oficiul de calcul.

ATRIBUȚIILE COMPARTIMENTULUI FINANCIAR- CONTABILITATE-PREȚURI

În domeniul financiar-prețuri:

elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli pentru exercițiul financiar al perioadei următoare și urmărirea realizării acestuia;

efectuează calcule de fundamentare a indicatorilor economici și financiari privind cifra de afaceri, rentabilitatea, profitul și alți indicatori;

defalcă pe trimestru și luni bugetul de venituri și cheltuieli;

stabilește nivelul creditelor necesare, trimestriale, cu depunere la banca finanțatoare,

urmărește încadrarea în fondurile bănești prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli;

asigură încadrarea în nivelul de cheltuială prevăzut;

se ocupă de eliminarea impozitelor financiare;

analizează activitatea economico-financiară pe bază de bilanț;

asigură desfășurarea ritmică a operațiunilor de decontare cu furnizorii și clienții;

asigură plata la termen a sumelor care constituie obligația societății față de bugetul de stat și față de terți,

asigură calcularea corectă a drepturilor de retribuire a salariaților;

răspunde de stabilirea prețurilor și tarifelor;

urmărește și analizează evoluția prețurilor;

urmărește nivelul costurilor de producție și cercetare.

În domeniul contabilitate:

răspunde de organizarea și funcționarea în bune condiții a contabilității valorilor patrimoniale;

asigură efectuarea corectă și la timp a înregistrărilor contabile privind:

imobilizările corporale și necorporale;

calculul amortizării acestora;

mijloacele circulante;

cheltuielile de producție;

calculul costurilor;

mijloace bănești;

împrumuturi bancare;

capital social;

debitori și creditori;

rezultate financiare;

repartizarea profitului;

asigură respectarea prevederilor legale privind patrimoniul societății;

organizează inventarierea periodică a tuturor valorilor patrimoniale și înregistrează rezultatele;

întocmște lunar balanța de verificare pentru conturile sintetice și analitice, și urmărește concordanța dintre acestea;

întocmește bilanțurile trimestrial și anual;

prezintă spre aprobare managerului și adunării generale a acționarilor bilanțul anual, contul de profit și pierdere și anexele de la bilanț,

participă la organizarea și perfecționarea sistemului informațional împreună cu oficiul de calcul, implementează operațiunile de evidența contabilă în scopul economisirii de timp și personal;

exercită controlul financiar preventiv privind legalitatea, necesitatea și oportunitatea operațiunilor înscrise în documentele primare care privesc mișcări de patrimoniu, încasări și plăți, aprovizionări și livrări, angajări de credite, drepturi de personal.

ATRIBUȚIILE COMPARTIMENTULUI MANAGEMENT

programarea producției și urmărirea folosirii capacității de producție;

programarea forței de muncă și a fondului de salarii, urmărirea și asigurarea creșterii productivității muncii;

coordonarea și corelarea indicatorilor economici și de producție;

concentrează potențialul tehnic și uman pentru realizarea ritmică a produselor;

întocmește sinteze și informează permanent managerul asupra nivelurilor atinse în procesul de producție, precum și a folosirii forței de muncă,

întocmește studii privind dezvoltarea societății în funcție de prognoza pe ansamblu de ramură;

asigură profilarea și specializarea secțiilor de producție;

asigură programarea și lansarea în execuție a comenzilor de producție.

ATRIBUȚIILE COMPARTIMENTULUI APROVIZIONARE

asigură și răspunde de aprovizionarea cu materii prime, materiale, semifabricate, subansamble și piese de schimb necesare secțiilor;

adaptează necesarul de aprovizionare în funcție de modificările intervenite în programul de producție;

răspunde de contractarea bazei tehnico-materiale, conform condițiilor de calitate prevăzute în documentațiile tehncie, emite comenzi la furnizori pentru încheierea cu aceștia a contractelor anuale sau pe perioade mai scurte;

organizează și participă la recepția cantitativă a materiiior prime;

se ocupă de buna gestionare, depozitare, păstrare a tuturor materiilor prime.

ATRIBUȚIILE COMPARTIMENTULUI DESFACERE

asigură portofoliul de comenzi de la clienți pentru folosirea integrală a capacității de producție și cercetare;

propspectează piața internă și externă în vederea cunoașterii necesităților de consum a produselor din portofoliul propriu de fabricație;

prezintă oferte clienților pentru desfacerea produselor;

asigură încheierea contractelor cu clienții și răspunde de executarea acestora;

analizează cererile de suplimentare sau anulări primite de la clienți;

facturează livrările de produse;

răspunde la expedierea mărfurilor în condiții de calitate;

rezolvă reclamațiile făcute de clienți;

organizează magazine de desfacere.

PRINCIPALELE RELAȚII ALE COMPARTIMENTULUI

FINANCIAR-CONTABILITATE-PREȚURI

Transmite la manager bugetul de venituri și cheltuieli și primește aprobarea acestuia de către adunarea generală a acționarilor;

Transmite bilanțurile trimestriale și anuale la Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului Brașov după aprobarea adunării generale a asociaților și primește aprobarea acestuia;

Transmite necesarul de credite la banca finanțatoare și primește creditele aprobate. Transmite documente de plăți și încasare prin contul curent; primește extrase de cont;

Trimite propuneri privind reintroducerea în circuitul economic a stocurilor de materiale și produse finite fără mișcare sau fără desfacere la compartimentul aprovizionare-desfacere și primește documente de livrare a produselor sau vânzare a materialelor;

Transmite analize, prețuri și indicatori financiari la secții și urmărește încadrarea în nivelul costurilor prevăzute; primește documente primare privind consumurile de materii prime;

Transmite documente de evidența primară la Oficiul de calcul și primește situațiilor rezultate din prelucrarea acestora (centralizatoare pe conturi, balanța de verificare sintetică și analitică);

Transmite analize ale indicatorilor de eficiență la compartimentul management și primește date necesare analizei economico-financiare pe baza căruia se calculează salariile și alte drepturi de personal;

Transmite la serviciul export analizele de preț privind produsele care se exportă și primește oferte și contrcatele pentru controlul preventiv cu condiția recuperării costurilor respective și asigurarea de profit;

Transmite spre compartimentul asigurarea calității nivelul admis de rebuturi și primește actele de rebut pe care le analizează și le cunoaște managerul;

Primește de la toate compartimentele actele primare care conțin mișcări de patrimoniu, încasări și plăți, aprovizionări de materii prime, livrări de produse , drepturi de personal pentru acordarea vizelor de control financiar preventiv.

PRINCIPALELE RELAȚII ALE COMPARTIMENTULUI

FINANCIAR-CONTABILITATE-PREȚURI

=== Cap_1b ===

1.6. OBIECTUL, FUNCȚIILE ȘI ROLUL CALCULAȚIEI COSTURILOR DE PRODUCȚIE

OBIECTUL CALCULAȚIEI COSTURILOR DE PRODUCȚIE

Obiectul calculației costurilor în calitatea sa de disciplina autonmă prezintă importanță deosebită atât pe plan teoretic, cât și pe plan aplicativ. Din punct de vedere teoretic, aceasta echivalează cu determinarea profilului sau și crearea premiselor pentru stabilirea locului pe care-l ocupă în sistemul de ansamblu al disciplinelor științifice; sub aspect aplicativ, stabilirea obiectului calculației coincide cu precizarea limitelor sale de acțiune în practica vieții economice.

Costul constituie un raport, o corelație între forma bănească a cheltuielilor pe care le efectuează o întreprindere pentru obținerea și desfacerea producției sale într-o perioadă de timp determinată și cantitatea de bunuri materiale, lucrări sau servicii care formează această producție, exprimată în anumite unități pe măsură.

Obiectul calculației îl constituie deci cele două coordonate care definesc costul unitar și anume: cheltuielile de producție și de desfacere exprimate în bani și producția care le-a ocazionat, determinată organizatoric și cantitativ.

Fiecare dintre aceste coordonate constituie obiectul de studiu pentru calculația costurilor în raport cu natura sa, cu rolul ce-i revine în cadrul raportului amintit și cu scopul urmărit.

Astfel, în cazul cheltuielilor de producție și de desfacere calculația cuprinde în sfera de cercetare următoarele aspecte principale:

-modul de formare a cheltuielilor de producție și de desfacere al întreprinderii stabilind criterii de delimitare a lor în raport cu alte consumuri care intervin în unitățile productive;

-gruparea și comportamentul cheltuielilor în raport cu factorii care le generează și cu caracterul lor;

-metodele de calculare a costurilor;

-precizarea scopului și limitelor calculației costurilor la nivel microeconomic și de ramură.

În privința celei de-a doua coordonate în raport cu care este definit costul unitar, calculația costurilor studiază producția dintr-un punct de vedere și anume:

în calitate de activitate sau proces care se desfășoară într-un anumit cadru tehnico-organizatoric, servin pentru delimitarea cheltuielilor pe sectoare;

în calitate de rezultat material concret al consumării productive a elementelor fundamentale ale procesului de muncă sau ca produse, lucrări și servicii care constituie purtători de costuri.

În legătură cu sectoarele de cheltuieli , calculația studiază în principal:

principiile de constituire și de delimitare a sectoarelor de cheltuieli în calitate de categorii specifice;

particularitățile sectoarelor și centrelor de cheltuieli în raport cu factorii care determină numărul, nomenclatura și dimensiunile lor,;

raportul dialectic dintre sectoare, centre și costuri.

În ce privește purtătorii de costuri, calculația abordează:

structura sau componența acestor purtători la nivel macroeconomic și de ramură,

caracteristicile purtătorilor de costuri în raport cu natura lor;

posibilitatea și condițiile de comensurare a lor în scopul exprimării costurilor.

Prin obiectul sau calculația costurilor se circumscrie deci sfera de aplicativitate la nivelul întreprinderilor productive și al celor prestatoare de servicii.

FUNCȚIILE CALCULAȚIEI COSTURILOR

În accepțiunea actuală, calculația costurilor înseamnă pe de o parte, disciplina științifică, având drept obiect studiul costurilor de producție și al metodelor de determinare a acestora, iar pe de altă parte, tehnica de determinare a costurilor adoptată cerințelor conducerii activității productive.

În dubla sa calitate, calculația costurilor are următoarele funcții:

funcția previzională a calculației;

funcția de înregistrare analitică curentă;

funcția de control și analiza comparativă.

Funcția previzională a calculației constă în prestabilirea nivelului și structurii costurilor pentru fiecare produs în parte, precum și pentru întreaga producție programată a se fabrica de către întreprindere.

Terminologia folosită pentru exprimarea mărimilor prestabilite în materie de costuri este diferită:cheltuieli și respectiv, costuri planificate, costuri standard, costuri normate. Important este ca aceste mărimi să fie stabilite în mod științific, luând în considerare, dacă este posibil, toți factorii care determină nivelul lor.

Funcția de înregistrare analitică curentă a cheltuielilor de producție pe perioade de gestiune și de calcul a indicatorilor ceruți de metodele de calculație folosite la un moment dat. Această funcție presupune, în primul rând, determinarea cheltuielilor de producție pe purtători și pe sectoare de cheltuieli în baza documentelor justificative. Înregistrarea analitică a chetuielilor de producție în scopul calculării costurilor constituie, de regulă, un atribut al contabilității; calculele privind determinarea volumului lor țin însă totdeauna de domeniul calculației.

În raport cu cheltuielile colectate urmează apoi determinarea indicatorilor efectivi ceruți de metoda de calculație utilizată în scopul de a vedea în ce măsură au fost îndeplinite obiectivele stabilite.

Funcția de control și analiza comparativă a nivelului și structurii cheltuielilor de producție și implicit a costurilor calculate pe baza lor.

Realizarea acestei funcții este legată de îndeplinirea celorlalte două și servește la optimizarea deciziilor în procesul conducerii laturii valorice a producției, cu condiția de a exercita atât controlul, cât și analiza în mod operativ, pe parcursul desfășurării fabricației.

Aceste funții conferă calculației calitatea de instrument principal în acțiunea de prospectare, identificare și mobilizare a rezervelor interne. Totodată constituie un instrument principal pentru exercitarea controlului prin costuri și furnizarea de informații utile managementului întreprinderii.

ROLUL CALCULAȚIEI COSTURILOR

Acțiunea de determinare a costului producției are rol deosebit datorită funcțiilor pe care le îndeplinește acest indicator economic în întreprinderi pentru optimizarea deciziilor.

Menținerea neștirbită a potențialului de producție al unei întreprinderi a depins de modul cum a reușit ea să-și recupereze, prin desfacere, costul valorilor de întrebuințare fabricate, iar ritmul dezvoltării sale a fost condiționat de cuantumul diferenței dintre sumele încasate din vânzarea produselor și cheltuielile ocazionate de obținerea și desfacerea acestora.

A calcula costurile de producție înseamnă a determina cu ajutorul unor procedee cheltuielile care se fac la nivelul întreprinderii în scopul fabricării și desfacerii unei unități de produs și, respectiv, a întregii producții.

Având rolul de a furniza informații asupra procesului de producție, calculația costurilor creează premiza cunoașterii unei părți din cheltuielile de munca trecută și de munca actuală efectuate la nivelul întreprinderii pentru obținerea și desfacerea producției.

Nivelul costurilor determinate prin calcul constituie un criteriu economic de bază care condiționează perfecționarea neîntreruptă a proceselor tehnologice, introducerea raționalizărilor, inovațiilor și invențiilor în procesul de fabricație, organizarea producției în general și a cărui reducere exprimă valoric eficiența promovării acestora în economia întreprinderii.

Calculând costul se creează posibilitatea separării în cadrul procesului de vânzare a acelei părți din valoarea producției marfă care compensează consumul normat de mijloace de producție, precum și cheltuielile cu munca actuală, pe de o parte, și profitul pe de altă parte; prin aceasta este satisfăcută, între altele, și cerința asigurării unui control valoric asupra consumurilor productive și asupra modului de recuperare a produsului nou creat în întreprindere.

Costul constituie un instrument important, care condiționează înfăptuirea conducerii întreprinderii atât pe ansamblu, cât și pe fiecare secție și atelier în parte, pe baza principiilor autogestiunii.

Organizând calculația costurilor la nivelul întregii producții a întreprinderii, dar mai ales pe fiecare produs fabricat, se creează posibilitatea urmăririi acestora în dinamica , precum și a comparării cu costul aceluiași produs sau al unor produse similare fabricate de alte unități, cu scopul de a desprinde din această comparație gradul de utilizare a fondului de timp, gradul de calificare a forței de muncă, modul de gospodărire a întreprinderii. Obținerea unei producții cu cheltuieli minime, constituie scopul final urmărit de conducerea întreprinderii.

Prin organizarea calculației anticipate a costurilor se crează un instrument de prim ordin pentru planificarea financiară din întreprindere. Determinând anticipat costul producției globale și marfa pe calea planificării cheltuielilor de producție și de desfacere ale întreprinderii se asigură posibilitatea stabilirii unor indicatori.

Prin intermediul calculației costurilor se înfăptuiește, așadar, controlul asupra utilizării tot mai raționale a resurselor materiale, de muncă și financiare.

Calculația costurilor este necesară și pentru determinarea eficienței exportului și importului diferitelor produse privind prin prisma cheltuielilor pe care le comportă fabricația lor.

Organizarea și conducerea procesului de producție, în aplicarea și consolidarea autogestiunii economico-financiare, în înfăptuirea planificării financiare în întrepindere, în planificarea și repartizarea teritorială și pe ramuri a producției, în profilarea și specializarea întreprinderii, în luarea deciziilor în diverse probleme economice, nivelul costurilor constituie unul din cheltuielile determinate. În calitatea sa de indicator și mijloc de măsură sintetică a cheltuielilor el se efectuează la nivel de întreprindere pentru obținerea și desfacerea producției; costul poate juca în toate cazurile adevăratul său rol numai dacă este calculat în mod științific și oportun.

1.7.PARTICULARITĂȚI PRIVIND STRUCTURA ȘI CONȚINUTUL CHELTUIELILOR ȘI A COSTULUI DE PRODUCȚIE

Costul de producție constituie expresia bănească a tuturor cheltuielilor (consumurilor) materiale și salariale efectuate de întreprindere pentru fabricarea și desfacerea de bunuri materiale, executarea de lucrări și prestarea de servicii.

Aceste cheltuieli sunt determinate de desfășurarea procesului de producție, care este legat de folosirea productivă a elementelor fundamentale ale sale: natura, capitalul și munca.

Folosirea productivă a acestor trei factori determică într-un anumit fel consumarea (epuizarea) lor, care constituie baza cheltuieloilor de producție.

Natura este reprezentată prin pământ și alți factori de mediu și asigură spațiul de acțiune, de desfășurare a procesului de producție. În acest caz consumurile sunt greu de determinat, ele rezumându-se de cele mai multe ori la amenajări de terenuri, protecția mediului.

Capitalul, care poate fi fix și circulant.

Capitalul se regăsește în mod diferit în consumuri, respectiv:

capitalul fix se regăsește sub formă de amortizare și provizioane;

capitalul circulant se regăsește sub formă de consumuri de materii prime, materiale, combustibil, în calitate de obiecte ale muncii.

Munca sau utilizarea forței de muncă se regăsește în consumuri sub forma cheltuielilor salariale, protecția socială și alte cheltuieli asimilate.

Cunoașterea și studierea structurii cheltuielilor de producție existente în fiecare ramură, subramură și întreprindere, în fiecare secție și pe fiecare produs în parte au o mare însemnătate teoretică și practică.

Structura cheltuielilor de producție se face în mod diferențiat, în funcție de producția la care se referă și de scopul urmărit la un moment dat.

Pentru organizarea informației costurilor este important a se cunoaște următoarele grupări ale cheltuielilor de producție:

a) După natura lor economică, cheltuielile de producție se împart în : -cheltuieli de muncă vie;

-cheltuieli de muncă materializată.

Cheltuielile de muncă vie sunt cele determinate de remunerarea personalului întreprinderii. În calculație ele sunt marcate prin noțiunile retribuției medie, retribuție tarifară și retribuție totală.

Tot în această categorie se mai cuprind și impozitul pe fondul total de retribuire, contribuțiile la sigurările sociale, contribuția întreprinderii la fondul pentru cercetare și dezvoltare, prime și asigurări, etc.

Cheltuielile de muncă materializată, sunt cele formate din consumurile de mijloace de producție utilizate în procesul muncii cum ar fi: consumul de materii prime, materiale, combustibil, energie, apă, uzura obiectelor de inventar, echipamentului, și materialelor de protecție și de lucru, amortizarea mijloacelor fixe.

Reducerea cheltuielilor de muncă vie are loc prin creșterea productivității muncii, iar reducerea cheltuielilor de muncă materializată are loc prin reducerea consumurilor specifice la materii prime, materiale, combustibil și energie , eliminarea risipei și pierderilor în manipularea, păstrarea și folosirea lor, reducerea cheltuielilor de transport-aprovizionare.

b) După modul de repartizare în contul produselor, lucrărilor și serviciilor, cheltuielile de producție se împart în:

cheltuieli directe ( costuri directe);

cheltuieli indirecte ( costuri indirecte).

Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli ocazionate de procesul de procucție care pot fi identificate pe purtătorul de cost (produs, comandă,lucrare), încă din momentul efectuării cheltuielii.

În această categorie se cuprind: materii prime și materiale, salarii directe, contribuțiile la asigurările sociale și fondul de șomaj aferente salariilor directe.

Cheltuielile indircete sunt cheltuielile care în momentul efectuării nu pot fi identificate pe un anumit purtător de cost. Acestea vor ajunge în final pe purtătorul de cost prin repartizarea pe baza unor coeficienți de repartizare.

Ținând seama de locurile și natura activităților care le-au ocazionat, cheltuielile indirecte de producție pot fi grupate în următoarele categorii:

-cheltuieli cu întreținerea și funcționarea utilajului;

-cheltuieli generale de secție;

-cheltuieli generale ale întreprinderii.

În afară de cheltuielile care au caracter indirect sau consum față de purtătorii de costuri, desfășurarea activității productive implică adesea existența următoareloe feluri de cheltuieli comune (indirecte):

-cheltuieli indirecte (comune) față de sectoarele de cheltuieli constituite pe seama structurii organizatorice a întreprinderii;

-cheltuielile indirecte față de genurile de activitate desfășurate într-o perioadă de gestiune dată (proiectare, investiții, producție).

c) Sub aspectul cerințelor planificării protocolului costurilor, cheltuielile de producție, se grupează în:

elemente primare;

articole de calculație.

Atât elementele primare cât și articolele de calculație sunt destinate să asigure costurilor o anumită structură. Numărul și nomenclatura pozițiilor de cheltuieli care determină structura costurilor potrivit acestor clasificări sunt diferite, deoarece și criteriul pe care se bazează,precum și scopul urmărit prin ele, diferă de la o clasificare la alta.

Astfel, pentru clasificarea cheltuielilor pe elemnete primare, se folosește totdeauna o nomenclatură unică determinată de conținutul lor economic, iar pentru clasificarea pe articole de calculație se utilizează o nomenclatură diferențiată pe ramuri.

Pentru clasificarea cheltuielilor pe elemente primare, nomenclatura utilizată este următoarea:

-materii prime , materiale de bază și auxiliare;

-materiale recuperabile și refolosibile (se scad);

-combustibil;

-energie și apă;

-amortizarea mijloacelor fixe;

-alte cheltuieli materiale;

-salariile personalului;

-impozitul pe salarii;

-contribuția la asigurări sociale;

-alte cheltuieli cu munca vie.

Pentru a calcula costul unitar al produselor și a vedea cât de economicos s-au cheltuit mijloacele întreprinderii în raport cu prevederile planului și cu alte perioade de gestiune, se utilizează clasificarea cheltuielilor pe articole de calculație.

Nomenclatura articolelor de calculație este următoarea:

-materii prime și materiale directe;

-materii recuperabile și refolosibile ( se scad);

-salarii directe;

-impozitul și contribuția la asigurările sociale pentru salariile directe ;

-cheltuielile de întreținere și funcționare a utilajului;

-cheltuieli generale de secție;

-cheltuieli generale ale întreprinderii;

-pierderi și rebuturi;

-cheltuieli de desfacere.

Cheltuielile de producție pe articole de calculație însumate inclusiv până la cheltuielile generale de secție formează costul de secție al producției.

Adăugând la costul de secție cheltuielile generale ale întreprinderii și pierderile din rebuturi se obține costul de uzură privind, după caz, fie o singură unitate de produs, lucrare sau serviciu, fie întreaga producție marfă a întreprinderii.

În cazul când procesul desfacerii ocazionează cheltuielile care trebuie trecute ca o poziție distinctă în structura costurilor, nomenclatura se completează cu încă un articol numit cheltuieli de desfacere. Astfel, pentru un singur produs sau pentru întreaga producție marfă a întreprinderii se calculează costul comercial.

La nivelul întregii producții marfă și al producției globale a întreprinderii, suma cheltuielilor determinate pe articole de calculație este egală cu suma cheltuielilor stabilite pe elemnete primare; ponderea elementelor de cheltuieli în structura costului producției este însă cu totul alta decât ponderea articolelor de calculație.

Gruparea cheltuielilor pe articole de calculație servește unor scopuri multiple, între care:

-pentru calcularea costului planificat și efectiv pe unitatea de produs și completarea bugetului de venituri și chelttuieli al întreprinderii;

-pentru planificarea și urmărirea reducerii costurilor pe fiecare sector în parte;

-pentru delimitarea cheltuielilor legate direct de procesul de fabricație al produselor, de acele cheltuieli care privesc administrația și conducerea acestui proces, precum și de cele determinate de desfacerea produselor.

d) După raportul dintre volumul lor și volumul fizic al producției fabricate, se disting:

-cheltuieli variabile;

-cheltuieli fixe.

În categoria cheltuielilor variabile se cuprind acele cheltuieli care își modifică volumul în mod corespunzător și în același sens cu modificarea volumului fizic al producției. Aici se includ: consumul de materii prime, de materiale de bază, de energie electrică, apă, aburi pentru nevoi tehnologice, salarii de bază ale lucrătorilor direct productivi, impozitul și contribuția la asigurări sociale.

Matematic cheltuielile variabile (Chv ) constituie o funcție (f) a volumului de producție ( Q ) exprimată prin relația:

Chv = f (Q ) pentru cheltuielile variabile totale și

pentru cheltuielile variabile unitare

Cheltuielile fixe sunt acele cheltuieli a căror mărime rămâne relativ neschimbată sau se modifică în cazul creșterii sau micșorării volumului producției, dar în proporții neînsemnate. În această grupă se cuprind: cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe sau cheltuielile plătite pentru acestea, retribuția personalului de conducere, tehnic, economic, de altă specialitate, administrativ și de deservire a secțiilor și a întreprinderii, impozitul și contribuțiile la asigurările sociale datorate asupra acestora, sumele plătite pentru abonamente, cărți, reviste și alte publicații, primele de asiguarre.

Mărimea cheltuielilor fixe depinde în mare măsură de factorul timp, fapt pentru care ele se exprimă prin relația:

Chf = f (t).

Pentru exprimarea cifrică a comportamentului cheltuielilor față de modificarea volumului producției care le-a ocazionat se utilizează indicele de variabilitate a cheltuielilor.

În cazul unei cheltuieli de producție oarecare, indicele de variabilitate se calculează folosind formula:

în care: Ch1 reprezintă cheltuielile totale din perioada curentă;

Ch0 – cheltuielile totale din perioada de bază (precedentă),

Q1 – volumul fizic al producției din perioada curentă;

Q0 – volumul fizic al producției din perioada precedentă (de bază).

Acest indice se calculează deci ca raprot între modificarea procentuală a cheltuielilor în cauză și modificarea procentuală a volumului fizic al producției.

Indicele de variabilitate al unei cheltuieli de producție oarecare nu rămâne în permanență același; el se modifică în timp sub influența unor factori, cum ar fi: volumul fizic al producției, durata perioadei de timp în cadrul căreia se analizează cheltuielile în cauză și caracterul însuși al cheltuielilor de producție și de desfacere; volumul fizic al producției rămâne totuși factorul hotărâtor.

Cheltuielile de producție variabile

În funcție de evoluția cheltuielilor variabile și de nivelul indicelui de variabilitate, putem distinge:

-cheltuieli de producție proporționale;

-cheltuieli de producție progresive;

-cheltuieli de producție degresive;

-cheltuieli de producție regresive;

-cheltuieli de producție flexibile.

a) Cheltuieli de producție proproționale cuprind acele cheltuieli de producție și de desfacere care se modifică direct proporțional cu volumul fizic al producției.

Dacă dublăm volumul producției , se dublează și cheltuielile proporționale după cum scăderea volumului producției la jumătate duce la reducerea unor astfel de cheltuieli la jumătate, rezultând un indice de variabilitate :

( IV ) egal cu 1.

Grafic evoluția cheltuielilor proporționale totale cât și cheltuielile proporționale unitare se prezintă astfel:

a. Evoluția cheltuielilor de producție proporționale

În grafic, dreapta reprezentând cheltuielile proporționale totale, începe totdeauna de la zero, ceea ce înseamnă că la un volum al producției egal cu zero, nu există astfel de cheltuieli.

Panta ascendentă a dreptei care marchează cheltuielile proporționale și coordonata volumului producției formează un unghi anumit , care diferă de la o întreprindere la alta.

Marcând inavriabilitatea cheltuielilor proporționale pe unitatea de produs, dreapta care le reprezintă în grafic, merge paralele cu coordonata volumului producției; mărimea intervalului dintre ele diferă, de asemenea, de la o întreprindere la alta.

Se poate trage concluzia că pentru un anume produs se utilizează totdeauna aceeși unitate de materie primă, iar prelucrarea ocazionează permanent aceleași cheltuieli de manoperă și că orice majorare sau micșorare a volumului producției determină în consecință, o comportare proporțională a unor asemnea consumuri.

Practic însă, cheltuielile de bază sunt supuse acțiunii a două categorii de factori.

O primă categorie o constituie acei factori care determină scăderea cheltuielilor tehnologice:

-reducerea consumurilor specifice prin promovarea unui regim rațional de economii și prin reproiectarea produselor;

-reducerea cheltuielilor de aprovizionare, înlocuirea unor materiale scumpe cu altele mai ieftine;

-modificarea normelor de muncă în urma creșterii productivității.

O altă categorie de factori sunt aceia care duc la creșterea cheltuielilor de bază și anume:

-creșterea prețurilor la materii și materiale;

-creșterea salariilor de retribuire după muncă;

-majorarea cotelor de amortizare;

-creșterea tarifelor de transport.

Acționând la anumite intervale de timp, acești factori întrerup brusc proporționalitatea cheltuielilor de producție și a celor de bază și determină continuarea ei pe altă parte; în aceste condiții cheltuielile de producție proporționale evoluează în salturi descendente sau ascendente.

În acțiunea lor, factorii care influențează nivelul cheltuielilor proporționale se completează, dar se și contracarează reciproc.

Acțiunea continuă și preponderența consecventă a unor factori care duc la majorarea cheltuielilor de bază determină de fapt modificarea completă a caracterului lor și le fac să evolueze progresiv.

b) Cheltuieli de producție progresive sunt expresia bănească a acelor consumuri productive al căror ritm de creștere este superior ritmului de creștere al volumului fizic al producției care le-a ocazionat. Indicele lor de variabilitate este totdeauna supraunitar.

Grafic evoluția cheltuielilor progresive totale cât și cheltuielile progresive unitare se prezintă astfel:

b. Evoluția cheltuielilor de producție progresive

Cheltuielile de producție variabile pot evolua progresiv într-o întreprindere datorită unor fenomene ca.

-suprasolicitarea capacităților de producție, fapt care crează tensiuni în organizare, afectează coordonarea optimă a factorilor de producție, face să scadă productivitatea muncii și ritmul de creștere al volumului producției, dă naștere la rebuturi în cantități mai mari și la pierderi de materiale, duce la deteriorarea prematură a utilajului și la creșterea cheltuielilor de întreținere și funcționare a lui;

-micșorarea randamentului unor mașini, instalații și locuri de muncă, având ca efect menținerea sau chiar creșterea cheltuielilor de producție și micșorarea volumului producției obținute ca urmare a unor factori obiectivi;

-încadrarea masivă de lucrători mai puțin calificați sau neobișnuiți cu specificul procesului de fabricație;

-creșterea tarifului de retribuire a personalului întreprinderii, fără ca acesta să aibe ca efect creșterea productivității muncii;

-creșterea volumului producției prin folosirea unor materiale mai scumpe.

Creșterea progresivă a cheltuielilor de producție reduce beneficiile întreprinderii. De aceea, organele sale de decizie trebuie să ia măsuri care să reducă la minimum perioadele de timp în care cehtuielile de producție evoluează progresiv, sau în cazul acțiuniii unor factori naturali să mențină progresivitatea lor în limite raționale.

c) Cheltuielile de producție degresive, sunt acelea care cresc odată cu creșterea volumului producției, dar într-o proporție mai mică decât acestea.

Cheltuielile degresive prezintă tendință de inerție reacționând la modificări mai mari ale volumului producției și nu la fiecare unitate nouă de produs, așa cum evoluează cheltuielile variabile proporționale. Un asemneea comportament au consumurile de materii auxiliare, precum și alte cheltuieli de întreținere a spațiului productiv, cheltuieli de retribuire a lucrătorilor auxiliari.

Deși fiecare cheltuială degresivă are în sine, pe de o parte, o comportare fixă și, pe de altă parte, o comportare proporțională, modul individual cum apare la în întreprindere o face indivizibilă.

Indicele de variabilitate a cheltuielilor de producție degresive calculat după formula cunoscută este mai mare decât 0 și mai mic decât 1; de aceea, în cazul cheltuielilor degresive avem de-a face în realitate cu indicele de degresiune ( Id ) al acestora.

Grafic evoluția cheltuielilor degresive totale cât și evolția cheltuielilor degresive unitare se prezintă astfel:

c. Evoluția cheltuielilor de producție degresive neliniare

Creșterea procentuală a cheltuielilor degresive se determină cu ajutorul relației:

Procentul de creștere a cheltuielilor degresive este egal deci cu produsul dintre indicele de degresiune și procentul de creștere a volumului producției.

Pentru calculul efectului degresiei asupra beneficiului întreprinderii se utilizează relația:

în care : Ed reprezintă efectul degresiunii;

Chd0 – cheltuieli degresive totale ale perioadei de bază;

Q1 – volumul fizic al producției din perioada curentă;

Q0 – volumul fizic al producției din perioada de bază.

O evoluție degresivă a cheltuielilor de producție în proporție din ce în ce mai accentuată determină beneficii mai mari.

d) Cheltuielile de producție regresive, cuprind acele cheltuieli care scad sensibil într-o perioadă de timp, în ipoteza că procesul de fabricație, odată declanșat, se desfășoară normal, volumul fizic al producției obținute menținându-se într-o ușoară creștere sau rămânând relativ constant.

d. Evoluția cheltuielilor de producție regresive

Privite pe o perioadă mai îndelungată de timp, cheltuielile regresive rămân în esesnță o cheltuială variabilă. Reducerea unor asemenea cheltuieli pe unitatea de produs depinde atât de reducerea sumei lor absolute, cât și de creșterea volumului producției.

c) Cheltuielile de producție flexibile. Aceste cheltuieli apar în cadrul categoriei cheltuielilor variabile evoluând neregulat în raport cu volumul fizic al producției. Caracterul evoluției lor se schimbă alternativ; astfel, după o etapă în care se comportă proporțional cu volumul fizic al producției, apare o alta când evoluează degresiv, apoi o alta când evoluează progresiv.

Fracționarea evoluției lor în timp, pe baza comportamentului față de volumul fizic al producției din etapa respectivă, conduce la încadrarea cheltuielilor de producție flexibile în una sau alta dintre subgrupele de cheltuieli variabile amintite.

Grafic, evoluția cheltuielilor de producție flexibile poate fi reprezentată astfel:

e. Evoluția cheltuielilor de producție flexibile

Cheltuielile de producție fixe

Definind cheltuielile fixe potrivit comportamentului pe care-l au față de modificarea volumului fizic al producției, trebuie arătat că acestea sunt cheltuieli de producție (și de desfacere) care au indicele de variabilitate zero (adică nu au de fapt indice de variabilitate) .

Aceste cheltuieli sunt determinate de capacitatea de producție a întreprinderii.

Strutura lor diferă de la o unitate la alta în funcție de factorii care-i determină capacitatea și de apartenența întreprinderii la o anumită ramură industrială.

Indiferent de gradul de ocupare (utilizare) a capacității de producție a întreprinderii, practic se disting în cadrul lor două categorii de cheltuieli, și anume:

-cheltuieli fixe propriu-zise;

-cheltuieli relativ fixe.

a) Cheltuielile fixe propriu-zise, sunt cele a căror mărime rămâne constantă, indiferent dacă, în cadrul unei capacități de producție date, volumul producției crește sau scade. În această categorie se cuprind:

-amortizările;

-primele de asigurare.

Asemenea cheltuieli sunt ocazionate de simpla existență a întreprinderii; ele sunt inevitabile chiar și în cazul când producția ar fi oprită temporar.

b) Cheltuielile de producție relativ fixe sunt formate din acele cheltuieli de producție care manifestă o sensibilitate mai mare față de modificările volumului fizic al producției.

Din această categorie fac parte:

-retribuțiile personalului de :conducere, tehnic, economic și de altă specialitate, administrativ și de deservire a secțiilor și a întreprinderii;

-impozitul și cota de asigurări sociale datorate asupra acestor retribuții;

-cheltuielile cu protecția mediului înconjurător;

-furniturile de birou;

-alte cheltuieli administrativ-gospodărești.

În general, rămânând constante pe total cota de cheltuieli fixe ce revine pe unitate de produs fabricat de întreprindere, scade sau crește,după volumul fizic al producției crește sau scade. De aici, concluzia că, sporind volumul fizic al producției, se va diminua costul pe unitatea de produs și în consecință va crește profitul pe unitate și pe total.

Pe baza cheltuielilor fixe se determină costul subactivității.

Costul subactivității = Cheltuieli fixe

Costul subactivității va fi suportat pe ansamblu din rezultatul brut obținut de agentul economic.

Pe baza clasificărilor de mai sus putem determina următoarele categorii de costuri, și anume.

-costul de producție:

cost de producție = Cheltuieli directe + Cheltuieli indirecte de producție.

-costul complet comercial:

Cost complet comercial = Cost de producție + Cheltuieli indirecte de administratie

(sau generale de

întreprindere).

Evoluția de ansamblu a costurilor de producție

Procesul de producție este un tot unitar, deci diversele feluri de cheltuieli pe care le ocazionează, el evoluează potrivit indicelui lor de variabilitate, atât individual și separat, dar și în ansamblu, diferitele lor tendințe contracarându-se, completându-se și compensându-se reciproc.

Cauza evoluției costului producției ca mărime valorică de sinteză are deci la bază evoluția componentelor sale individuale. Sensul acestei evoluții întrunește însă și particularități ale unei mărimi calitativ nouă.

În această privință există deosebiri între modul cum evoluează costurile (inclusiv costul pe unitatea de produs sau prestație) în cazul când producția crește, față de situația în care ea se află în descreștere.

f. Evoluția cheltuielilor variabile și fixe totale în raport cu volumul fizic al producției

Evoluția costurilor în cazul creșterii volumului fizic al producției, cunoaște două etape:

-în perioada când întreprinderea nu a atins încă exploatarea optimă a capacității sale de exploatare, atât totalul costurilor cât și costurile unitare înregistrează o desfășurare degresivă;

-odată cu atingerea gradului de exploatare a capacității sale, atenuându-se creșterea acestuia, evoluția degresivă trece treptat într-una prpoporțională. În această etapă,creșterea costurilor totale este egală cu crfeșterea producției, în timp ce costurile unitare rămân constante.

g. Evoluția de ansamblu a costurilor în cazul creșterii volumului producției

Evoluția costurilor în cazul descreșterii volumului fizic al producției se caracterizează prin remanența costurilor prin care se definește fenomenul de rămânere în urmă a descreșterii costurilor față de evoluția descrescândă a volumului producției. Acest fenomen trebuie luat în fundamentarea deciziilor privind extinderea capacității și crearea altor noi capacități.

h. Remanența costurilor

=== Cap_2 ===

CAPITOLUL II

METODA PE FAZE A COSTURILOR UTILIZATE DE S.C."CARPATEX"S.A.

2.1. CARACTERIZAREA GENERALĂ A METODEI DE CALCULAȚIE PE FAZE DE FABRICAȚIE.

Faza de fabricație ocupă un loc deosebit de important în ansamblu calculației prețului de cost, îndeplinind rolul de formă organizatorică concretă, adică una dintre formele particulare a noțiunii generale de zone sau sectoare de cheltuieli, în raport de care se organizează determinarea și delimitarea cheltuielilor de producție.

Prețul de cost se determină numai pe produs, adică pe purtători de cheltuieli din cadrul fazelor de fabricație.

Totalul cheltuielilor de producție, directe și indirecte colectate pe faze și pe produsul lor trebuie să se împartă la (unitatea) numărul unităților fabricate din acel produs, pentru a se determina prețul de cost pe unitate de produs.

Cheltuielile de producție indirecte, în momentul efectuării lor trebuie să fie mai întâi colectate pe faze de fabricație și apoi, la sârșitul perioadei de gestiune, să fie repartizate pe produsele obținute în cadrul acelor faze.

În cazul producției pe faze, prețul de cost al produselor finite și semifabricatelor se determină prin însumarea cheltuielilor de producție (directe și indirecte) ocazionate pe fiecare produs sau semifabricate în toate sau într-un anumit număr de faze de fabricație.

Aceasta pune problema cunoașterii, pentru necesitățile analizei economice, cu contribuția fiecărei faze de fabricație la formarea prețului.

Deosebilrile dintre fazele de fabricație ca zone sau sectoare de cheltuieli și produs sau semifabricat obținut în cadrul lor, ca purtător de cheltuieli , trebuie înțelese și prin prisma rotației fondurilor de producție.

Faza de calculație este expresia tehnico-economică a unui stadiu sau faze de fabricație, caracterizată printr-un anume specific al formării nivelului și structurii cheltuielilor de producție și al prețului de cost al producției.

Între fazele de calculație și cele de fabricație există o legătură directă concretizată în aceea că fazele de fabricație sunt, în același timp și locuri în care iau naștere cheltuielile de producție, iar fazele de calculație sunt zone sau sectoare de cheltuieli care asigură determinarea și delimitarea cheltuielilor de producție.

Numărul fazelor de fabricație care poate fi cuprins într-o fază de calculație are o importanță deosebită pentru organizarea contabilității cheltuielilor de producție și a calculației prețului de cost al produselor.

Pentru a se delimita precis, din punct de vedere tehnico-economic, locul de unde începe și unde se termină o anumită fază de calculație, trebuie să se țină seama de parametrii, factorii și principiile :

-posibilitatea de măsurare și înregistrare a cheltuielilor de producție obținute;

-posibilitatea de stabilire a responsabilităților, atât pentru activitatea de producție propriu-zisă cât și pentru cheltuielile de producție;

-necesitatea simplificării muncii de evidență și calculație, mai ales prin cuprinderea într-o formă a calculației a mai multor faze de fabricație.

Numărul fazelor de fabricație care se pot îngloba într-o fază de calculație este limitat de numărul acelor faze de fabricație care se desfășoară în cadrul unui atelier sau secție de producție.

2.2.METODA DE CALCULAȚIE A COSTURILOR PE FAZE DE FABRICAȚIE CU SEMIFABRICATE.

"Varianta cu semifabricate" de organizare a calculației prețului de cost pe faze și pe purtători de cheltuieli se mai numește și "varianta de translocare a cheltuielilor de producție de la o fază de calculație la alta".

Conținutul acestei variante este alcătuit din următoarele probleme mai importante:

-semifabricatele rezultate din principalele faze sau din anumite grupe de faze de fabricație (faza de calculație) se depozitează temporar și apoi se predau mai departe, spre prelucrare, în fazele următoare de fabricație sau pot fi livrate în afara întreprinderii, în starea în care se găsesc;

-depozitarea interfazică a semifabricatelor face necesară determinarea prețului de cost al acestora în fiecare fază sau grup de faze de fabricație în parte, pe baza cheltuielilor de producție ale fazei respective plus cheltuielile de producție din fazele de calculație precedente;

-calcularea prețului de cost al semifabricatelor obținute din principalele faze de fabricație duce la împletirea circuitului fizic al valorilor de întrebuințare cu circuitul cheltuielilor de producție exprimate în bani. Acest lucru se realizează prin înregistrarea, succesivă, în conturi analitice ale fazelor de calculație a cheltuielilor de producție corespunzătoare semifabricatelor trecute de la o fază la alta.

Trecerea cheltuielilor de producție de la o fază de calculație la alta, corespunzătoare semifabricatelor trecute de la o fază la alta, în contabilitate, se numește "translocare de cheltuieli".

Translocarea de cheltuieli este operația contabilă care se înregistrează în cadrul aceluiași cont sintetic, în speță contul 921"Cheltuielile activității de bază", și anume:

-în roșu în debitul contului analitic al fazei de calculație de la care se transferă sau se virează cheltuielile de producție;

-în negru în debitul contului analitic al fazei de calculație la care se face transferarea sau virarea cheltuielilor respective.

Dar, în cazul de față, cheltuielile de producție circulă între conturi sintetice diferite, adică: din creditul contului sintetic 921"Cheltuielile activității de bază"analitic faza de calculație predătoare, în debitul contului sintetic 341"Cheltuielile activității de bază "Semifabricate" și de aici în debitul contului sintetic 921"Cheltuielile activității de bază", analitic faza de calculație primitoare.

Acest circuit valoric urmează întocmai circuitului fizic al semifabricatelor predate la magazie dintr-o anumită fază de fabricație și apoi predate la magazie la faza de fabricație următoare.

În această situație se produce o dublare și implicit, o denaturare a rulajului contului sintetic 921"Cheltuielile activității de bază", care poate fi evitată numai printr-o stornare în roșu a sumelor reprezentând cheltuielile de producție transferate sau virate de la o fază de calculație la alta.

Dacă se efectuează o astfel de corectare a rulajului contului 921"Cheltuielile activității de bază", noțiunea de "translocare a cheltuielilor de producție" își păstrează valabilitatea deoarece se evidențiază ideea de continuitate a prelucrării semifabricatelor, care stă la baza "translocării de cheltuieli".

Esențial este faptul că cheltuielile de producție se mută, în contabilitate, de la o fază de calculație la alta, corespunzător trecerii semifabricatelor de la o fază de fabricație la alta.

Necesitatea parcurgerii acestei căi ocolite de "translocare a cheltuielilor de producție"este impusă de cel puțin următoarele două motive:

-primul motiv constă în aceea că unele semifabricate depozitate nu mai reintră în prelucrare în aceeași societate, ci se vând în afară, în starea în care se găsesc;

-al doilea motiv este legat de gestionarea semifabricatelor depozitate, care cere exprimarea bănească a acestor semifabricate, la costuri standard.

Dacă pentru exprimarea bănească a semifabricatelor depozitate se folosește costul standard în loc de prețul de cost efectiv, la fârșitul perioadelor de gestiune, aceste costuri se corectează cu abaterile lor față de prețul de cost efectiv, ceea ce înseamnă, de fapt, exprimarea semifabricatelor în cauză, la preț de cost efectiv.

Translocarea cheltuielilor de producție de la o fază de calculație la alta și determinarea prețului de cost efectiv al produselor finite, obținute din prelucrarea materiilor prime în faze succesive de fabricație: se pornește de la următoarea formulă de calcul a prețului de cost al semifabricatelor și produselor finite:

PScif1 = Cm+pif1 / Qpsif1)

PScif2 = PScif1 + (Cpif2 / Qsif2)

PScif3 = PScif2 + (Cpif3 / Qsif3)

…………………………

PScifn = PScif(n1) + (Cpifn / Qsifn)

PSc = prețul de cost pe unitate de semifabricate

i = felul semifabricatelor sau produselor finite

Ppc = preț de cost pe unitate de produs finit

f = faza de calculație

Cm+p = cheltuielile cu materiile prime și materialele directe plus

cheltuielile de prelucrare

Cp = cheltuielile de prelucrare

QS = volumul semifabricatelor obținute

Qp = volumul produselor finite obținute

=== Cap_3b ===

3.2. STRUCTURI DE CONTURI PRIVIND

CONTABILITATEA DE GESTIUNE

Planul de conturi din România a rezervat pentru contabilitatea de gestiune un sistem, minimal de conturi a căror utilizare permite contabilizarea doar a următoarelor operațiuni:

a) preluarea din contabilitatea financiară a cheltuielilor ce urmează a fi încorporate în conturi;

b) înregistrarea, urmărirea și controlul cheltuielilor bugetate în structurile: -cheltuieli directe pe produse, lucrări și servicii industriale;

-cheltuieli indirecte pe secții, activități.

c) înregistrarea, urmărirea și controlul producției fabricate în decursul unei perioade de calculație a costurilor, în așa-zisele prețuri de înregistrare care, în funcție de operațiuni ar putea fi:

-costuri antecalculate (normate, standard);

-prețuri de vânzare.

d) înregistrarea, urmărirea și controlul producției aflate în curs de execuție (fabricație) la sfârșitul unei perioade de calculație a costurilor, evaluată în costuri efective sau reale;

e) înregistrarea, urmărirea și controlul diferențelor dintre costurile efective ale producției fabricate și prețurile de înregistrare ale acesteia.

Pentru facilitarea contabilizării acestor operațiuni în clasa a 9-a "Conturi de gestiune", planul de conturi general din România a instituit trei grupe de conturi, și anume:

-grupa 90 "Decontări interne";

-grupa 92 "Conturi de calculație"

-grupa 93 "Costul producției".

I. Grupa 90 "Decontări interne".

Din grupa 90 "Decontări interne" fac parte:

– contul 901"Decontări interne privind cheltuielile".

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența decontărilor interne privind toate cheltuielile ocazionate de procesul de producție și desfacere (cheltuielile activității de bază, cheltuielile activităților auxiliare, cheltuielile indirecte de producție, cheltuielile generale de administrație, cheltuielile de desfacere).

Este un cont bifuncțional și își începe funcționarea prin a se credita cu toate cheltuielile înregistrate în cursul lunii prin debitul conturilor de calculație.

Formula contabilă este.

%

921"Cheltuielile activității = 901 "Decontări interne x

de bază" privind cheltuielile" x

922"Cheltuielile activităților x

auxiliare"

923"Cheltuielile indirecte de x

producție"

924"Cheltuieli generale de x

administrație"

925"Cheltuieli de desfacere" x

Se debitează la sfârșitul exercițiului cu costul efectiv al producției obținute în următoarele variante:

-varianta în care producția se înregistrează la cost efectiv:

901"Decontări interne privind = 931"Costul producției obținute x

cheltuielile"

-varianta în care evidența producției se înregistrează la cost prestabilit:

901"Decontări interne privind = % CE

cheltuielile" 931"Costul producției

obținute" CP

903"Decontări interne DPT

privind diferențele

de preț"

DPT- diferențe de preț aferente producției terminate.

CP – preț prestabilit al producției finite.

CE – cost efectiv.

Soldul contului poate fi soldat sau poate fi creditor și reprezintă costul efectiv al producției neterminate (sau în curs de execuție).

-Contul 902"Decontări interne privind producția obținută"

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența decontărilor interne privind costul producției obținute în cursul lunii, la preț de înregistrare(prestabilit sau cu ridicata).

Este un cont bifuncțional. Se creditează, în cursul lunii prin debitul conturilor 903"Decontări interne privind diferențele de preț" și 931"Costul producției obținute".

Formula contabilă este:

% = 902"Decontări interne privind x

931"Costul producției producția obținută" x

obținute"

903"Decontări interne

privind diferențele x

de preț"

Se debitează la sfârșitul lunii prin creditul conturilor 921 "Cheltuielile activității de bază", 922 "Cheltuielile activităților auxiliare", 923 "Cheltuieli indirecte de producție", 924 "Cheltuieli generale de administrație", 925"Cheltuieli de desfacere" și 933"Costul producției în curs de execuție".

Formula contabilă este:

902"Decontări privind = % x

producția obținută "

921"Cheltuielile activității x

de bază"

922"Cheltuielile activităților x

auxiliare"

923"Cheltuieli indirecte x

de producție "

924"Cheltuieli generale x

de administrație"

925"Cheltuieli de desfacere" x

933"Costul producției în x

curs de execuție"

Costul nu prezintă sold pentru că pune față în față costul efectiv cu costul standard și diferențele de preț.

-Contul 903"Decontări interne privind diferențele de preț".

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența diferențelor de preț calculate, la sfârșitul lunii, între costul efectiv al producției obținute și prețul de înregistrare (prestabilit sau cu ridicata) .

Este un cont de activ. Se debitează la sfârșitul lunii, cu diferențele de preț aferente producției finite (neterminate) în corelație cu contul 902"Decontări interne privind producția obținută" astfel:

-în negru diferența nefavorabilă;

-în roșu diferența favorabilă.

Formula contabilă este:

903"Decontări interne = 902"Decontări interne DPT

privind diferențele privind producția

de preț" obținută"

Se creditează la sfârșitul exercițiului prin decontarea diferențelor de preț, astfel:

-în varianta în care evidența producției se ține la costul efectiv:

931"Costul producției obținute" = 903"Decontări interne DPT

privind diferențele de preț"

-în varianta în care evidența producției se ține la cost prestabilit:

901"Decontări interne privind = 903"Decontări interne DPT

cheltuielile" privind diferențele de preț"

Contul nu prezintă sold.

II.Grupa 92"Conturi de calculație".

În grupa 92 "Conturi de calculație" fac parte:

-contul 921"Cheltuielile activității de bază"

Cu ajutorul acestgui cont se ține evidența cheltuielilor aferente activității de bază a întreprinderii, pentru obținerea de produse finite, semifabricate, destinate vânzării pentru prestări servicii, executări de lucrări.

În acest cont în cursul lunii se înregistrează numai cheltuielile directe ocazionate, iar la sfârșitul lunii se înregsitrează și cheltuielile indirecte primite prin repartizare.

Este un cont de activ.

Se debitează în cursul lunii cu cheltuielile directe ocazionate de activitatea de bază (consumuri de materii prime, salarii directe, C.A.S. aferent) prin creditul contului 901"Decontări interne privind cheltuielile".

La sfârșitul lunii se debitează:

-cu cota parte primită prin repartizare, când lucrările executate sau serviciile prestate de activitatea auxiliară pentru activitatea de bază pot fi identificate pe fiecare purtător de cost în parte (produs, comandă, lucrare), prin creditul contului 922"Cheltuielile activității auxiliare";

-cu cota parte din cheltuielile indirecte de producție primite prin repartizare, prin creditul contului 923"Cheltuieli indirecte de producție";

-cu cheltuielile indirecte de administrație primite la sfârșitul lunii prin repartizare pe bază de coeficienți, prin creditul contului 924"Cheltuieli generale de administrație".

-cu cota parte cu cheltuieli de desfacere primite prin repartizare, prin creditul contului 925"Cheltuieli de desfacere".

Se creditează la sfârșitul lunii, astfel:

-cu costul efectiv al producției finite obținute prin debitul contului 902"Decontări interne privind producția obținută";

-cu costul efectiv al producției în curs de executie prin debitul contului 933"Costul producției în curs de execuție".

Contul nu prezintă sold.

Evidența analitică a cheltuielilor activității de bază se ține pe fiecare secție în parte iar în cadrul acesteia pe fiecare purtător de cost (produs, comandă, lucrare), iar în cadrul purtătorului de cost pe articole de calculație.

Formulele contabile sunt:

-la debitare:

921"Cheltuielile activității = % x

de bază" 901"Decontări interne privind x

cheltuielile"

922"Cheltuielile activităților x

auxiliare"

923"Cheltuieli indirecte de x

producție"

924"Cheltuieli generale de x

administrație"

925"Cheltuieli de defacere" x

-la creditare:

% = 921"Cheltuielile activității x

922"Decontări interne de bază"

privind producția x

obținută"

933"Costul producției x

în curs de execuție"

-Contul 922 "Cheltuielile activității auxiliare"

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența cheltuielilor activității auxiliare (atât a cheltuielilor directe cât și a cheltuielilor indirecte), activitate desfășurată în scopul deservirii activității de bază.

Este un cont de activ.

Se debitează în cursul lunii cu toate cheltuielile directe sau indirecte ocazionate de activitatea auxiliară.

Formula contabilă este:

922"Cheltuielile activităților = 901"Decontări interne privind x

auxiliare" cheltuielile"

Se creditează la sfârșitul exercițiului prin decontarea producției obținute (cheltuielile ocazionate de această producție), asupra secțiilor sau produselor beneficiare.

Formula contabilă este:

% = 922"Cheltuielile activităților x

auxiliare"

921"Cheltuielile activității

de bază" x

923"Cheltuieli indirecte de x

producție"

924"Cheltuieli generale x

de administrație"

925"Cheltuieli de desfacere" x

-Contul 923"Cheltuieli indirecte de producție".

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența cheltuielilor cu întreținerea și funcționarea utilajelor și a cheltuielilor generale ale fiecărei secții de producție.

Este un cont de activ.

Se debitează cu:

-cheltuielile indirecte colectate în cursul lunii prin creditul contului 901"Cheltuielile activității de bază";

-cheltuielile primite prin repartizare de la sectorul auxiliar prin creditul contului 922"Cheltuielile activităților auxiliare" sau de la sectorul administrativ prin creditul contului 924"Cheltuieli generale de administrație".

Formula contabilă este:

923"Cheltuieli indirecte de = % x

producție" 901"Decontări interne privind x

cheltuielile"

922"Cheltuielile activităților x

auxiliare"

Se creditează la sfârșitul lunii prin repartizare asupra purtătorilor de cost prin debitul contului 921"Cheltuielile activității de bază"

Formula contabilă este:

921"Cheltuieli ale activității = 923"Cheltuieli indirecte de x

bază" producție”

Contul nu prezintă sold.

Repartizarea cheltuielilor indirecte de producție se face pe baza unor coefienți de repartizare având ca bază de repartizare materii și materiale directe sau salarii directe și C.A.S. aferent.

Cheltuieli indirecte de producție de repartizat

Baza de repartizare

Acest coeficient se calculează pe fiecare secție în parte.

-Contul 924"Cheltuieli generale de administratie".

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența cheltuielilor de administrație și conducere a întreprinderii.

Este un cont de activ.

Se debitează astfel:

-în cursul lunii cu cheltuielile ocazionate de conducerea și administrația societății;

924"Cheltuieli generale de = 901"Decontări interne privind x

administrație" cheltuielile"

-la sfârșitul lunii cu cheltuielile primite prin repartizarea de la secțiile auxiliare:

924"Cheltuielile generale = 922"Cheltuielile activității x

de administrație" auxiliare"

Se creditează la sfârșitul exercițiului prin repartizarea asupra activității de bază, în scopul obținerii unui cost complet.

Formula contabilă este:

921"Cheltuielile activității = 924"Cheltuieli generale de x

de bază" administrație"

Repartizarea se face pe bază de coleficient de repartizare iar baza de repartizare o constituie costul de producție.

Cheltuieli indirecte de administrație de repartizat

Baza de repartizare

Contul nu prezintă sold.

În situația în care există un anumit cost al subactivității, valorile respective evidențiate inițial în conturile 923"Cheltuieli indirecte de producție" și 924"Cheltuieli generale de administrație" nu vor mai fi repartizate asupra purtătorului de cost (921"Cheltuielile activității de bază"), ci vor fi repartizate direct asupra contului 901"Decontări interne privind cheltuielile"

Formula contabilă este:

901"Decontări interne privind = % x

cheltuielile 923"Cheltuieli indirecte de

producție" x

924"Cheltuieli generale de

administrație". x

-Contul 925"Cheltuieli de desfacere"

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența cheltuielilor de desfacere, generate de livrarea producției fabricate de către terți:

Este un cont de activ.

Se debitează în cursul lunii cu toate cheltuielile ocazionate de activitatea de desfacere.

Formula contabilă este:

925"Cheltuieli de desfacere" = 901"Decontări interne x

privind cheltuielile"

Se mai debitează la sfârșitul lunii cu cheltuielile decontate de sectorul auxiliar.

Formula contabilă este :

925"Cheltuieli de desfacere" = 922"Cheltuielile activității x

auxiliare"

Se debitează la sfârșitul lunii prin repartizare în costul efectiv al

producției.

Formula contabilă este:

% = 925"Cheltuieli de desfacere" x

921"Cheltuielile activității x

de bază"

922"Cheltuielile activității x

auxiliare"

Contul nu prezintă sold.

III.Grupa 93 "Costul producției".

Din grupa 93 "Costul producției" fac parte:

-Contul 931"Costul producției obinute"

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența producției finite obținute, constând în produse finite, semifabricate, destinate vânzării, lucrări executate și servicii prestate pentru terți, invenții proprii sau alte activități.

Este un cont de activ.

Se debitează în cursul lunii astfel:

-când evidența se ține la costul prestabilit (standard), se debitează cu costul standard al producției fabricate:

931"Costul producției obținute" = 902"Decontări interne x

privind producția

obținută"

-când se utilizează costul efectiv, se debitează cu costul standard al producției fabricate :

931"Costul producției obținute" = 902"Decontări interne x

privind producția

obținută"

și cu diferențele de preț aferente producției obținute:

931"Costul producției obținute" = 903"Decontări interne x

privind diferențele

de preț”

Se creditează la sfârșitul exercițiului prin interfața costului producției, cheltuieli ocazionate prin debitul contului 901"Decontări interne privind cheltuielile".

Formula contabilă :

901"Decontări interne privind = 931"Costul producției x

cheltuielile" obținute".

Contul nu prezintă sold.

Evidența în analitic se ține pe obiecte de calculație, purtători de costuri (produs, comandă, lucrare).

-Contul 933"Costul producției în curs de execuție".

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența costului efectiv al producției în curs de execuție.

Este un cont de activ.

Se debitează cu cheltuielile efective, directe și indirecte, aferente producției neterminate, prin formula contabilă:

933"Costul producției în = % x

curs de execuție" 921"Cheltuielile activității de x

bază"

922"Cheltuielile activităților x

auxiliare"

923"Cheltuieli indirecte x

de producție"

924"Cheltuieli generale x

de administrație"

925"Cheltuieli de desfacere" x

În următoarea perioadă de calculație a costurilor, cheltuielile aferente producției în curs, separate anterior în contul 933"Costul producției în curs de execuție", sunt preluate ca solduri inițiale în costurile din grupa 92"Conturi de calculație".

Formula contabilă este:

% = 933"Costul producției în x

921"Cheltuielile activității curs de execuție" x

de bază"

922"Cheltuielile activităților x

auxiliare"

923"Cheltuieli indirecte x

de producție"

924"Cheltuieli generale x

de administrație"

925"Cheltuieli de desfacere" x

În cazul existenței producției neterminate rămân nesoldate:

-contul 901"Decontări interne privind cheltuielile" cu sold creditor;

-contul 933"Costul producției în curs de execuție" cu sold debitor;

Ambele solduri reflectă aceeași informație contabilă și anume:

cheltuielile efective, directe și indirecte, aferente producției neterminate.

=== Cap_4 ===

CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ PRIVIND METODA PE FAZE CU SEMIFABRICATE

Metoda pe faze se utilizează în producția de masă, care se desfășoară în condițiile unui proces tehnologic omogen în stadii (faze) succesive de prelucrare.

În continuare se prezintă aplicarea metodei pe faze la S.C."Carpatex"S.A., unitate producătoare de țesături, în cazul a două produse, și anume:

-articolul 418 – 2500;

-articolul 410 – 2400.

Fișa tehnologică privind date despre aceste produse, se prezintă în Anexa 1 și Anexa 2.

Aceste produse parcurg întregul proces din cadrul secțiilor filatură cardată – țesătorie și finisaj.

Pentru simplificarea înregistrărilor s-au folosit următoarele notații:

-produsul x pentru articolul 418 – 2500;

-produsul y pentru articolul 410 – 2400;

-secția A pentru secția filatură cardată – țesătorie;

-secția B pentru secția finisaj.

Datele utilizate au fost preluate din următoarele situații:

-antecalculații la semifabricatele x și y , secția A (Anexa 3);

-antecalculații la produsele finite x și y , secția B (Anexa 4);

-situația centralizatoare a cheltuielilor efective de materii prime și materiale (Anexa 5);

-situația centralizatoare a cheltuielilor efective de manoperă pe secții (Anexa 6);

-situația centralizatoare privind alte cheltuieli efectuate (Anexa 7);

-situația amortizării mijloacelor fixe (Anexa 8);

-situația privind colectarea și repartizarea cheltuielilor comune de secție (Anexa 9);

-situația privind colectarea și repartizarea cheltuielilor generale ale unității (Anexa 10);

-situația privind calculul costului efectiv de producție

(Anexa 11);

-situația realizării producției (Anexa 12);

-situația privind durata procesului tehnologic a produselor (Anexa 13);

-situația privind fiecare cont (Anexa 14)

În continuare sunt prezentate înregistrările efectuate în contabilitatea financiară și de gestiune, în luna noiembrie 1997, de la începutul procesului tehnologic și până la predarea produselor la depozit.

1) Înregistrarea cheltuielilor cu materii prime (Anexa 5) :

a) în contabilitatea financiară:

600 "Cheltuieli cu materii = 300 "Materii prime" 47234000

prime"

b) în contabilitatea de gestiune:

% = 901 "Decontări interne 47234000

921/Ax"Cheltuielile activității privind cheltuielile" 21854000

de bază"

921/Ay"Cheltuielile activității 25380000

de bază"

2) Înregistrarea diferențelor de preț la materii prime (Anexa 5):

a) în contabilitatea financiară :

600 "Cheltuieli cu materii = 308 "Diferențe de preț 3730400

prime" la materii prime

și materiale"

b) în contabilitatea de gestiune :

% = 901 "Decontări interne 3730400

921/Ax"Cheltuielile activității privind cheltuielile" 1700000 de bază"

921/Ay"Cheltuielile activității 2030400

de bază"

3) Înregistrarea cheltuielilor cu materiale consumabile (Anexa 5):

a) în contabilitatea financiară :

601 "Cheltuielile cu materiale = 301 "Materiale 8877600

consumabile" consumabile"

b) în contabilitatea de gestiune :

% = 901 "Decontări interne 8877600

921/Ax"Cheltuielile activității privind 350000

de bază" cheltuielile"

921/Ay"Cheltuielile activității 1800000

de bază"

923/A "Cheltuieli indirecte 500000

de producție"

921/Bx"Cheltuielile activității 223600

de bază"

921/By"Cheltuielile activității 315000

de bază"

923/B "Cheltuieli indirecte 370000

de producție"

924 "Cheltuieli generale 115000

de administrație"

922"Cheltuielile activităților 5204000

auxiliare"

4) Înregistrarea diferențelor de preț la materiale consumabile (Anexa 5) :

a) în contabilitatea financiară:

601 "Cheltuieli cu materiale = 308 "Diferențe de preț 324860

consumabile" materii prime și

materiale"

b) în contabilitatea de gestiune :

% = 901 "Decontări interne 324860

921/Ax"Cheltuielile activității privind cheltuielile" 17500

de bază"

921/Ay"Cheltuielile activității 90000

de bază"

921/Bx"Cheltuielile activității 11180

de bază"

921/By"Cheltuielile activității 15750

de bază"

922"Cheltuielile activităților 190430

auxiliare"

5) Înregistrarea cheltuielilor cu salariile (Anexa 6):

a)în contabilitatea financiară :

641"Cheltuieli cu remunerațiile = 421"Personal-remunerații 25351817

personalului" datorate"

b) în contabilitatea de gestiune:

% = 901"Decontări interne 25351817

921/Ax"Cheltuielile activității privind cheltuielile" 1950000

de bază"

921/Ay"Cheltuielile activității 2075000

de bază"

923/A"Cheltuieli indirecte de 4379008

producție"

921/Bx"Cheltuielile activității 2784600

de bază"

921/By"Cheltuielile activității 3725000

de bază"

923/B"Cheltuieli indirecte 3719644

de producție"

924 "Cheltuieli generale 1918565

de administrație"

922 "Cheltuielile activităților 4800000

auxiliare"

6) Înregistrarea cheltuielilor cu C.A.S. (Anexa 6) :

a) în contabilitatea financiară :

6451"Cheltuieli privind = 4311"Contribuția unității 5830918

contribuția unității la asigurările

la asigurările sociale" sociale"

b) în contabilitatea de gestiune:

% = 901"Decontări interne 5830918

921/Ax"Cheltuielile activității privind cheltuielile" 448500

de bază"

921/Ay"Cheltuielile activității 477250

de bază"

923/A"Cheltuieli indirecte 1007172

de producție"

921/Bx"Cheltuielile activității 640458

de bază"

921/By"Cheltuielile activității 856750

de bază"

923/B"Cheltuieli indirecte 855518

de producție"

924"Cheltuieli generale de 441270

administrație"

922"Cheltuielile activităților 1104000

auxiliare"

7) Înregistrarea cheltuielilor cu contribuția la fondul special pentru sănătate (Anexa 6) :

a) în contabilitatea financiară :

6451"Cheltuieli privind = 4311"Contribuția unității 507031

contribuția unității la asigurările sociale"

la asigurările sociale"

Concomitent :

4311"Contribuția unității = 447 "Fonduri speciale-taxe 507031

la asigurările sociale" și vărsăminte asimilate"

b) în contabilitatea de gestiune:

% = 901"Decontări interne 507031

921/Ax"Cheltuielile activității privind cheltuielile" 39000

de bază"

921/Ay"Cheltuielile activității 41500

de bază"

923/A"Cheltuieli indirecte 87580

de producție"

921/Bx"Cheltuielile activității 55692

de bază"

921/By"Cheltuielile activității 74500

de bază"

923/B "Cheltuieli indirecte 74388

de producție"

924 "Cheltuieli generale 38371

de administrație"

922 "Cheltuielile activităților 96000

auxiliare"

8) Înregistrarea cheltuielilor cu contribuția la fondul de șomaj (Anexa 6) :

a) în contabilitatea financiară :

6452"Cheltuieli privind = 4371 "Contribuția unității 1267590

contribuția pentru la fondul de șomaj"

ajutorul de șomaj"

b) în contabilitatea de gestiune :

% = 901 "Decontări interne 1267590

921/Ax"Cheltuielile activității privind cheltuielile" 97500

de bază"

921/Ay"Cheltuielile activității 103750

de bază"

923/A "Cheltuieli indirecte 218950

de producție"

921/Bx"Cheltuielile activității 139230

de bază"

921/By"Cheltuielile activității 186250

de bază"

923/B "Cheltuieli indirecte 185982

de producție"

924"Cheltuieli generale 95928

de administrație"

922"Cheltuielile activităților 240000 auxiliare"

9) Înregistrarea cheltuielilor cu contribuția la fondul de risc (Anexa6)

a) în contabilitatea financiară :

635"Cheltuieli cu alte = 447 "Fonduri speciale 685518

impozite si vărsăminte taxe și vărsăminte

asimilate" asimilate"

b)în contabilitatea de gestiune :

% = 901"Decontări interne 685518

921/Ax"Cheltuielile activității privind cheltuielile" 19500

de bază"

921/Ay"Cheltuielile activității 20750

de bază"

923/A "Cheltuieli indirecte 43790

de producție"

921/Bx"Cheltuielile activității 27846

de bază"

921/By"Cheltuielile activității 37250

de bază"

923/B "Cheltuieli indirecte 37196

de producție"

924"Cheltuieli generale 19186

de administrație"

922"Cheltuielile activităților 480000

auxiliare"

10) Înregistrarea consumului de combustibil conform (Anexa 7):

a) în contabilitatea financiară :

604"Cheltuieli privind = 401"Furnizori" 5940000

materialele nestocate"

b)în contabilitatea de gestiune:

% = 901"Decontări interne 5940000

923/A"Cheltuieli indirecte privind cheltuielile" 3200000

de producție"

923/B "Cheltuieli indirecte 2100000

de producție"

924"Cheltuieli generale 500000

de administrație"

922"Cheltuielile activităților 140000

auxiliare"

11) Înregistrarea consumului de energie electrică (Anexa 7):

a) în contabilitatea financiară :

605"Cheltuieli privind = 401"Furnizori" 16995000

energia și apa"

b) în contabilitatea de gestiune :

% = 901"Decontări interne 16995000

923/A"Cheltuieli indirecte privind cheltuielile" 5700000

de producție"

923/B"Cheltuieli indirecte 5500000

de producție"

924"Cheltuieli generale 2500000

de administrație"

922"Cheltuielile activităților 3295000

auxiliare"

12) Înregistrarea consumului de energie termică (Anexa 7):

a) în contabilitatea financiară :

605"Cheltuieli privind = 401"Furnizori" 2940000

energia și apa"

b) în contabilitatea de gestiune:

% = 901"Decontări interne 2940000

923/A"Cheltuieli indirecte privind cheltuielile" 1000000

de producție"

923/B"Cheltuieli indirecte 600000

de producție"

924" Cheltuieli generale 830000

de administrație"

922"Cheltuielile activităților 510000

auxiliare"

13) Înregistrarea consumului de apă (Anexa 7):

a) în contabilitatea financiară :

605"Cheltuieli privind = 401 "Furnizori" 4450000

energia și apa"

b) în contabilitatea de gestiune :

% = 901 "Decontări interne 4450000

923/A"Cheltuieli indirecte privind cheltuielile" 1800000

de producție"

923/B"Cheltuieli indirecte 1850000

de producție"

924"Cheltuieli generale 500000

de administrație"

922"Cheltuielile activităților 300000

auxiliare"

14) Înregistrarea cheltuielilor privind echipamentul de protecție (Anexa 7):

a) în contabilitatea financiară :

602"Cheltuieli privind = 322"Uzura obiectelor 2230000

obiectele de inventar" de inventar"

b) în contabilitatea de gestiune:

% = 901"Decontări interne 2230000

923/A"Cheltuieli indirecte privind cheltuielile" 1100000

de producție"

923/B"Cheltuieli indirecte 890000

de producție"

924" Cheltuieli generale 150000

de administrație"

922" Cheltuielile activităților 90000

auxiliare"

15) Înregistrarea cheltuielilor privind uzura SDV-urilor și a altor obiecte de inventar (Anexa 7) :

a) în contabilitatea financiară :

602"Cheltuieli privind = 322"Uzura obiectelor 3140000

obiectele de inventar" de inventar"

b) în contabilitatea de gestiune :

% = 901"Decontări interne 3140000

923/A"Cheltuieli indirecte privind cheltuielile" 1700000

de producție"

923/B"Cheltuieli indirecte 1100000

de producție"

924" Cheltuieli generale 210000

de administrație"

922"Cheltuielile activităților 130000

de bază"

16)Înregistrarea cheltuielilor cu deplasări, detașări și transferări (Anexa 7):

a) în contabilitatea financiară :

625"Cheltuieli cu deplasări = 542"Avansuri de trezorerie" 400000

detașări și transferări"

b)în contabilitatea de gestiune :

924 "Cheltuieli generale de = 901" Decontări interne 400000

administrație" privind cheltuielile"

17) Înregistrarea cheltuielilor cu prime de asigurare (Anexa 7):

a) în contabilitatea financiară :

613"Cheltuieli cu prime = 401"Furnizori" 20000

de asigurare"

b) în contabilitatea de gestiune :

924"Cheltuieli generale = 901"Decontări interne 20000

de administrație" privind cheltuielile"

18) Înregistrarea cheltuielilor cu alte impozite, taxe și vărsăminte (Anexa 7):

a) în contabilitatea financiară :

635" Cheltuieli cu alte impozite = 446"Alte impozite, taxe 120000

taxe și vărsăminte asimilate" și vărsăminte asimilate"

b) în contabilitatea de gestiune :

924"Cheltuieli generale = 901"Decontări interne 120000

de administrație" privind cheltuielile"

19) Înregistrarea amortizării mijloacelor fixe (Anexa 8):

a) în contabilitatea financiară :

6811"Cheltuieli de exploatare = % 3520570

privind amortizările 2811"Amortizarea 405000

și provizioanele" clădirilor"

2812"Amortizarea 81000

construcțiilor speciale"

2813"Amortizarea 2315570

mașinilor,utilajelor

și instalațiilor de lucru"

2814"Amortizarea aparatelor 110000 și instalațiilor de măsură

control și reglare"

2815"Amortizarea mijloacelor 134000 de transport "

2817"Amortizarea 475000

plantațiilor"

b) în contabilitatea de gestiune :

% = 901"Decontări interne 3520570

923/A"Cheltuieli indirecte privind cheltuielile" 1400000 de producție"

923/B"Cheltuieli indirecte 1200000 de producție"

924"Cheltuieli generale 400000

de administrație"

922"Cheltuielile activităților 520570

auxiliare"

20) Se înregistrează decontarea cheltuielilor cu întreținerea și funcționarea mijloacelor fixe (Anexa 7):

a) în contabilitatea financiară:

– nu se înregistrează.

b) în contabilitatea de gestiune :

% = 922"Cheltuielile 17100000

923/A"Cheltuieli indirecte activităților auxiliare" 9500000

de producție"

923/B"Cheltuieli indirecte 7100000 de producție"

924"Cheltuieli generale de 500000

administrație"

21)Repartizarea cheltuielilor comune de secție (Anexa 9):

a) în contabilitatea financiară:

– nu se înregistrează.

b) în contabilitatea de gestiune:

– la secția A :

% = 923/A"Cheltuieli indirecte 31636500

921/Ax"Cheltuielile activității de producție" 15327000 de bază"

921/Ay"Cheltuielile activității 16309500 de bază"

– la secția B :

% = 923/B"Cheltuieli indirecte 25582728

921/Bx"Cheltuielile activității de producție" 10943478

de bază"

921/By "Cheltuielile activității 14639250

de bază"

Repartizarea cheltuielilor pe secție s-a făcut conform datelor din anexele 9 și 10 .

22) Înregistrarea semifabricatelor la secția A :

a) în contabilitatea financiară :

341"Semifabricate" = 711"Venituri din producția 90131150

stocată"

b) în contabilitatea de gestiune :

% = % 90131150

931/Ax "Costul producției 921/Ax"Cheltuielile 41803000

obținute" activității de bază"

931/Ay"Costul producției 921/Ay"Cheltuielile 48328150

obținute" activității de bază"

23)Înregistrarea predării semifabricatelor la secția B :

a) în contabilitatea financiară :

711"Venituri din producția = 341"Semifabricate" 90131150 stocată"

b) în contabilitatea de gestiune:

-înregistrarea decontării semifabricatelor la secția A:

% = % 90131150

902/Ax"Decontări interne 931/Ax"Costul producției 41803000

privind producția obținute"

obținută"

902/Ay"Decontări interne 931/Ay"Costul producției 48328150

privind producția obținute"

obținută"

-înregistrarea predării semifabricatelor la secția B:

% = 901"Decontări interne 90131150

921/Bx"Cheltuielile activității privind cheltuielile" 41803000

de bază"

921/By"Cheltuielile activității 48328150

de bază"

24) Repartizarea cheltuielilor generale ale unității (Anexa 10) :

a) în contabilitatea financiară:

– nu se înregistrează.

b) în contabilitatea de gestiune :

% = 924"Cheltuieli generale 8758320

921/Bx"Cheltuielile activității de administrație" 4782958

de bază"

921/By"Cheltuielile activității 3975362

de bază"

25) Înregistrarea predării produselor la depozite (Anexa 11):

a)în contabilitatea financiară:

– valoarea produselor predate la preț de vânzare :

345"Produse finite" = 711"Venituri din 145600000

producția stocată"

– diferențele dintre valoarea produselor la preț de vânzare și valoarea costului efectiv de producție :

711"Venituri din producția = 348"Diferențe de preț 12034699

stocată" la produse"

b) în contabilitatea de gestiune:

– înregistrarea costului cu care s-a realizat cele două produse : x și y :

% = % 133565304

931/x "Costul producției 921/Bx"Cheltuielile 61412042

obținute" activității de bază"

931/y"Costul producției 921/By"Cheltuielile 72153262

obținute" activității de bază"

– înregistrarea decontării produselor realizate :

902"Decontări interne = % 133565304

privind producția obținută" 931/x"Costul producției 61412042

obținute"

931/y"Costul producției 72153262

obținute"

– înregistrarea închiderii conturilor de gestiune :

901"Decontări interne = % 223696454

privind cheltuielile" 902"Decontări interne 133565304

privind producția obținută"

902/Ax "Decontări interne 41803000

privind producția

obținută"

902/Ay"Decontări interne 48328150

privind producția

obținută"

La sfârșitul perioadei, nu există producție neterminată.

Se observă că produsele x și y au fost realizate cu un profit de 12034696 lei, care nu va apare înregistrat în contabilitate decât în momentul vânzării acestor produse. Ca urmare pentru evidențierea acestora, se presupune, vânzarea acestor produse la 30. 11. 1997.

26) Înregistrarea vânzării:

a) în contabilitatea financiară :

– emiterea facturilor :

411"Clienți" = % 171808000

701"Venituri din 145600000

produselor finite"

4427"T.V.A. colectată" 26208000

– descărcarea din gestiune pentru produsele expediate :

711"Venituri din vânzarea = 345"Produse finite" 145600000

produselor finite"

-diferențe de preț la descărcarea din gestiune a produselor :

348"Diferențe de preț = 711"Venituri din 12034699

la produse" vânzarea produselor

finite"

b) în contabilitatea de gestiune:

– nu se înregistrază vânzarea produselor.

27) Închiderea conturilor de cheltuieli în contabilitatea financiară (Anexa 12) :

121"Profit și pierdere" = % 133565304

600"Cheltuieli cu 50964400

materiile prime"

601"Cheltuieli cu 9202160

materialele consumabile"

602"Cheltuielile privind 5370000

obiectele de inventar"

604"Cheltuieli privind 5940000

materiale nestocate"

605"Cheltuieli privind 24385000

energia și apa"

613"Cheltuieli cu prime 20000

de asigurare"

625"Cheltuieli cu 400000

deplasări,detașări și

transferări"

635"Cheltuieli cu alte 805518

impozite,taxe și

vărsăminte asimilate"

641"Cheltuieli cu 25351817

remunerațiile

personalului"

6451"Cheltuieli privind 6337949

contribuția unității

la asigurările sociale"

6452"Cheltuieli privind 1267590

contribuția unității

pentru ajutor șomaj "

6811"Cheltuieli de 3520870

exploatare privind

amortizările și

provizioanele"

28) Înregistrarea conturilor de venituri în contabilitatea financiară :

701"Venituri din vânzarea = 121"Profit și pierdere" 145600000

produselor finite"

Situația fiecărui cont se prezintă în anexa 14.

=== Cap_5 ===

CAPITOLUL V

CONCLUZII ȘI PROPUNERI DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A CALCULAȚIEI COSTURILOR LA S.C. "CARPATEX" S.A. PRIN UTILIZAREA METODEI STANDARD-COST

5.1. ANALIZA CRITICĂ A SISTEMULUI EXISTENT

Conform celor arătate în capitolul anterior în prezent la S.C. "Carpatex" S.A., pentru calculația și evidența costurilor se utilizează metoda de calculație a costurilor pe faze cu semifabricate. Ca urmare după fiecare fază de fabricație se înregistrează semifabricatul obținut și se calculează costul acestuia.

Principalele neajunsuri, ce decurg din aplicarea acestei metodei sunt:

calculul costului producției obținute într-o anumită fază de fabricație, depinde de calculul costului producției din faza anterioară;

volumul mare al calculelor de centralizare a datelor, atât pentru etapa de antecalcul, cât și pentru cea de postcalcul;

cotul efectiv al produselor fabricate nu se cunoaște decât după predarea semifabricatelor la faza următoare, sau a produselor finite, la depozitul desfacerii.

Ca urmare prin această metodă, nu se asigură informațiile (necesare conducerii unității) privind modul de respectare a cheltuielilor planificate, decât după închiderea procesului de producție.

Chiar și în aceste condiții, informațiile furnizate, sunt insuficiente, întrucât nu evidențiază decât modul de respectare a cheltuielilor planificate pe ansamblu. Spre exemplu, din postcalcul se pot obține date, care să arate că la produsul x – secția A, a fost depășită manopera directă stabilită prin antecalcul, dar aceste date nu indică și operațiile – respectiv locurile de muncă- la care s-a depășit această manoperă, pentru a se putea stabili cauzele care au determinat această situație, și a lua măsuri operative pentru înlăturarea lor.

Ca urmare, este necesar un consum suplimentar de muncă vie pentru identificarea locurilor de muncă, materialelor sau altor elemente de cheltuieli la care s-au înregistrat abateri de la costurile planificate, și este posibil ca la terminarea întregii acestei analize, concluziile rezultate să nu mai fie de actualitate, și ca urmare, deciziile ce se iau în baza lor, să nu mai aibe efectul scontat.

Înlăturarea neajunsurilor constatate, concomitent cu asigurarea unui control operativ asupra cheltuielilor de producție, se poate realiza prin aplicarea metodei de calculație a costurilor standard-cost.

5.2. PREZENTAREA METODEI STANDARD – COST

Metoda standard-cost, constă în determinarea cu anticipație față de punerea în fabricație a produselor, atât a cheltuielilor directe, cât și a celor indirecte, cuprinse în costul de producție, sub forma unor antecalculații stabilite în mod științific. Se asigură astfel, înainte de începerea procesului de producție a costurilor aferente fiecărui produs, și componentelor acestuia.

Totodată se asigură determinarea operativă, în cursul desfășurării de producție, abaterile de la costurile standard, pe cauze și factori responsabili de producerea lor, pe secții și pe întreaga unitate.

Costurile standard sau normate, influențate cu abaterile în plus (depășirile) sau în minus (economiile) conduc la stabilirea costurilor efective ale produselor obținute.

Metoda costurilor standard, se fundamentează prin normarea costurilor de producție, obiectiv principal în dimensionarea optimă pe unitatea de produs, a cheltuielilor necesare realizării producției planificate.

5.3. DETERIMNAREA COSTURILOR STANDARD PENTRU

MATERIALE DIRECTE, MANOPERĂ DIRECTĂ ȘI A

COSTURILOR DE REGIE

Sub aspect practic metoda presupune determinarea standardelor privind costurile de producție pentru fiecare din articolele de calculație specifice acestei metode, astfel:

-determinarea costurilor standard pentru materiale directe;

-determinarea costurilor standard pentru manoperă directă;

-determinarea costurilor standard de regie.

Determinarea costurilor standard pentru materiale directe

Sunt standarde care privesc consumul de materii prime și materiale directe. Aceste standarde sunt influențate de norma de consum (standard cantitativ) a materiilor prime și de prețul de aprovizionare al materiilor prime și materialelor.

Determinarea standardelor cantitative pentru materiale are loc în cadrul unei examinări analitico-tehnice atente, a diferitelor feluri de materiale ce trebuie utilizate în procesul tehnologic adoptat pentru fabricarea produselor, luându-se în considerare:

-cantitatea necesară;

-calitatea;

-tipodimensiunea;

-posibilitățile de procurare;

-operațiile de prelucrare pe care le comportă.

Aceasta asigură adoptarea unor standarde cantitative de materiale, care dau garanția obținerii unor produse de calitate superioară și cu rentabilitate sporită.

Standardele cantitative stabilite prin colaborarea organelor tehnice și economice se consemnează în documentația tehnică și de aici se extrag în lista standardelor cantitative de materiale care facilitează lucrările de calcul a costurilor.

Prețurile unitare standard trebuie să aibe și ele caracter de etalon. De aceea se stabilesc folosind metoda istorico-statistică în una din următoarele variante:

-varianta prețurilor medii dintr-o perioadă mai îndelungată de timp (de regulă 5-10 ani);

-varianta trend-ului care ține seama de direcția mișcării prețurilor în perioada luată în calcul;

-varianta folosirii datelor din perioada imediat precedentă etapei pentru care se elaborează standardele.

Relația de calcul a costurilor standard pentru materiale:

Csm = qsm x psm .

unde: qsm reprezintă cantitatea consumată;

psm – preț standard materiale.

În tabelul 5.1. este prezentat calculul standardului de materiale pentru produsul x , conform documentației furnizate de proiectantul unității.

Calculul standardului pentru materiale la produsul x Tabel 5.1

Prețurile cu care s-au calculat aceste standarde sunt cele practicate la 1 noiembrie 1997.

Determinarea costurilor standard pentru manoperă directă

Costurile standard pentru manoperă directă au la bază standarde de timp și tarifele de retribuire standard corespunzătoare.

Standardele de timp se stabilesc având în vedere procesele tehnologice standard și procedeele consacrate pentru stabilirea timpului de muncă necesar cu caracter de etalon.

Tarifele de retribuire standard se stabilesc pe baza calificării standard a muncitorilor, a datelor cu privire la retribuțiile plătite în perioadele anterioare și a condițiilor de muncă și de viață din perioada următoare pentru care se calculează standarde.

Drept tarife de retribuire standard pot fi luate și retribuțiile valabile în momentul elaborării standardului, dacă acestea corespund condițiilor generale de muncă și de viață a lucrătorilor.

Relația de calcul a costurilor standard pentru manoperă:

Csw = tgw x Tssw

unde: tsw reprezintă timpul standard pentru manoperă;

Tssw – tariful de salarizare standard pentru manoperă.

În tabelul 5.2. este prezentat calculul standardelor de manoperă, pentru produsul x , conform tehnologiei furnizate de compartimentul tehnic.

Calculul standardului pentru manoperăla produsul x Tabelul 5.2

Pentru ușurarea calculelor, standardele valorice s-au întocmit pentru 1000 metri liniar, iar cumulat pe bucată.

Determinarea costurilor standard de regie

Calculul costurilor de regie standard presupune utilizarea a două procedee:

-procedul global;

-procedeul individual sau analitic.

Procedeul global presupune calculul cheltuielilor de regie standard sub formă globală pe fiecare categorie de cheltuieli, și anume:

-cheltuieli comune de producție;

-cheltuieli generale de producție;

-cheltuieli de desfacere.

Procedeul analitic, cunoscut și sub denumirea de procedeul standardelor individuale, presupune stabilirea de cheltuieli de regie standard pentru fiecare zonă de cheltuieli în parte, iar în cadrul acestora pe feluri de cheltuieli.

În lucrarea de față, pentru determinarea standardelor cheltuielilor de regie secție și unitate, s-a utilizat procedeul global, numai pentru produsul x, și numai pentru secția A.

Calculul global a cheltuielilor generale de producție și a cheltuielilor generale de administrație și vânzare standard se poate efectua în două variante, și anume:

-pe baza cheltuielilor medii calculate în funcție de datele provenind din mai multe perioade de gestiune anterioare;

-prin luarea în considerare ca standard a sumei cheltuielilor respective din anul precedent.

În lucrarea de față, cheltuielile generale de producție și administrație au fost stabilite pe baza cheltuielilor medii înregistrate în anul 1996 conform tabelelor 5.3 și 5.4.

Pentru determinarea caracterului realist al cheltuielilor medii, am luat drept etalon volumul producției exprimat în ore de muncă standard.

VPS = 11815 ore, din care : VPSA = 3490 ore

VPSB = 8325 ore .

Producția medie lunară, exprimată în ore de muncă înregistrată în 1996 a fost:

VP = 30700 ore, din care : VPA = 9067 ore;

VPB = 21633 ore.

Se observă că în comparație cu producția medie lunară înregistrată în 1996, producția considerată drept standard pe luna noiembrie 1997 a scăzut, și ca urmare media lunară a cheltuielilor generale de producție, administrație și de desfacere se vor corecta astfel:

a) se determină ponderea volumului producției standard exprimat în ore de muncă în volumul producției medii lunare înregistrată în 1996 în ore de muncă.

Pentru secția A:

Se constată că producția considerată standard a scăzut față de producția medie lunară înregistrată în 1996 cu 61,5%.

Ca urmare media lunară a cheltuielilor generale de producție, administrație și desfacere, înregistrate în 1996 se corectează, pentru luna noiembrie a anului 1997, conform datelor utilizate prin una din următoarele formule:

a) sau

b)

unde : ChC reprezintă cheltuieli corectate;

Ch – cheltuieli medii,

P – ponderea producției standard pe luna noiembrie 1997 în producția medie lunară aferentă anului 1996;

d – indicele de diminuare a producției medii lunare aferentă anului 1996, în raport cu producția standard

a lunii noiembrie 1997 .

În lucrarea de față pentru corectarea cheltuielilor medii lunare de regie

s-a utilizat formula a).

În vederea creșterii responsabilității personalului pentru respectarea cheltuielilor de regie ale secției, considerate standard, s-a luat în calcul un factor de stimulare corespunzător unui procent de 1%.

Cheltuielile de regie standard ( la nivelul secției A și al unității) au fost determinate cu ajutorul formulei:

unde : ChS reprezintă cheltuieli de regie standard;

ChC – cheltuieli de regie corectate;

f – factorul de stimulare (1).

Cheltuielile de regie standard ale secției A si la nivel de unitate, au fost determinate pentru condițiile în care , în S.C."Carpatex" S.A. se fabrică un singur produs ( produsul x ) , pentru care s-au întocmit și standardele de materiale și manoperă directă.

Calculul costului standard pentru produsul X (1000 ml) Tabel 5.5

Având în vedere condițiile actuale în care își desfășoară activitatea S.C."Carpatex" S.A., respectiv ritmul de creștere al inflației, consider că nu este suficientă elaborarea și utilizarea standardelor valorice, și ca urmare pentru realizarea scopului propus respectiv asigurarea controlului operativ asupra respectării cheltuielilor planificate, se impune utilizarea atât a standardelor fizice, cât și a celor valorice, mai ales în costul cheltuielilor directe (tabelele 5.1. și 5.2.).

În cazul cheltuielilor indirecte se va ține cont de indicele de creștere a inflației față de perioada pentru care s-au calculat aceste cheltuieli.

În acest sens se pot utiliza fie standardele individuale prezentate în tabelele 5.1; 5.2; 5.3; 5.4; fie că se poate elabora o fișă de cost standard, elaborată conform tabelului 5.6 , elaborată pentru toată cantitatea care se lansează simultan în fabricație (în cazul de față 1000 metri liniar din produsul x).

Produsul x

Secția A

Cantitatea 1000 ml

Cost standard unitar 36204 lei

Fișa de cost standard Cost standard total 36203984 lei

Tabel 5.6

5.4. CALCULUL,URMĂRIREA, ANALIZA SI ÎNREGISTRAREA ABATERILOR DE LA COSTUL STANDARD.

Costurile standard se urmăresc operativ pe locurile de cheltuieli (în cazul nostru locurile de muncă din secția A, la care se efectuează operațiile 1-11), pe parcursul desfășurării procesului tehnologic

Evidența abaterilor se poate face:

a) pe baza documentelor de lansare și urmărire a consumurilor de materiale sau manoperă (bon consum, bon de lucru), prin compararea continuă a standardelor fizice și valorice cu documentele menționate mai sus.

Această metodă se poate aplica în condițiile în care unitatea are un sistem informatic suficient de bine pus la punct, respectiv atât lansarea, cât și urmărirea consumurilor se face cu ajutorul calculatoarelor electronice.

În caz contrar, volumul de muncă manuală implicat este foarte mare.

b) periodic (decadal,chenzinal,lunar) prin compararea nivelului efectiv al consumurilor (pe articole de calculație) cu nivelul standard al acelorași cheltuieli, prevăzute în bugetele întocmite pentru fiecare secție în parte.

În cazul de față în condițiile în care la secția A, se fabrică numai produsul x, bugetul de venituri și cheltuieli, poate arăta astfel:

Bugetul de venituri și cheltuieli la secția A Tabel 5.7

Se identifică astfel articolele de calculație la care s-au înregistrart abateri față de nivelul considerat standard și apoi pentru descoperirea cauzelor care au determinat aceste abateri; compară costurile efective, cu costurile standard pe elemente de cheltuieli , conform tabelelor 5.3; 5.4;5.6.

În acest scop se întocmesc situații distincte , în cadrul cărora, se calculează mărimea abaterilor cu ajutorul formulei:

= Che – Chs

unde: Che reprezintă nivelul cheltuielilor efective;

Chs – nivelul cheltuielilor standard.

În contabilitatea financiară cheltuielile efectuate se înregistrează în același mod ca la metoda pe faze.

În contabilitatea de gestiune, se poate efectua următoarele înregistrări, contabile:

1) Colectarea cheltuielilor efective:

a) materii prime și materiale:

9211/Ax "Materii prime = 901 "Decontări interne 23921500

și materiale privind cheltuielile"

secția A produs x"

b) salarii directe și obligații aferente (CAS, fond sănătate,fond șomaj, fond risc) :

9212/Ax "Salarii directe = 901 "Decontări interne 2554500

secția A produs x" privind cheltuielile"

c) cheltuieli de regie ale secției:

9213/Ax "Cheltuieli de = 923 "Cheltuieli indirecte 15327000

regie ale secției de producție secția A"

A produs x"

d) cheltuieli de regie ale unității:

9214/Ax"Cheltuieli de = 924 "Cheltuieli generale 3530730

regie ale unității" de administrație"

Datele au fost preluate din situația cheltuielilor efective înregistrată la produsul x în secția A care se întocmește la nivelul serviciului contabilitate la S.C."Carpatex" S.A.

Cheltuielile de regie ale unității pentru semifabricatul x la secția A, au fost determinate proporțional cu ponderea costului de secție al semifabricatului x la nivelul secției A, în totalul costului de secție al produsului x.

2) Decontarea producției la cost standard:

902/Ax "Decontări interne = 921/Ax "Cheltuielile activității 36203984

privind producția de bază secția A

obținută secția A produs x"

produs x"

3) Stabilirea abaterilor de la costurile standard pe baza bugetului de venituri și cheltuieli ale secției.

906/Ax"Abateri secția A = 921/Ax"Cheltuielile activității 9129746

produs x" de bază secția A

produs x"

Contul 906 nu este prevăzut în planul general de conturi, dar l-am creat special pentru înregistrarea abaterilor.

Pe articole de calculație formula de mai sus se poate scrie:

% = 921/Ax"Cheltuielile activității 9129746

de bază secția A

9061/Ax produs x" 1717210

9062/Ax 1310000

9063/Ax 5526653

9064/Ax 575883

unde: 9061/Ax reprezintă abaterile față de cheltuielile standard la materii prime și materiale;

9062/Ax – abaterile față de cheltuielile standard la salarii

directe și obligații aferente;

9063/Ax – abaterile față de cheltuielile standard generale

ale secției;

9064/Ax – abaterile față de cheltuielile standard generale

ale unității;

Datele au fost prelucrate din tabelul 5.7 (coloana 5).

4) Decontarea abaterilor:

902/Ax "Decontări interne = 906/Ax "Abateri secția A 9129746

privind producția produs x"

obținută secția A

produs x"

5)Decontarea cheltuielilor :

901"Decontări interne = 902/Ax "Decontări interne 45333730

privind cheltuielile" privind producția

obținută secția A

produs x"

Se observă ca rulajul debitor al contului 906 dă informații privind abaterile înregistrate de la costurile standard, iar dezvoltat în analitic, abaterile pe articole de circulație dă informații care nu furnizează și metoda pe faze.

Consider că aplicarea metodei prezentate mai sus, asigură informațiile necesare conducerii unității, pentru luarea unor decizii eficiente pentru înlăturarea cheltuielilor neeconomicoase, și perimite totodată exercitarea unui control operativ asupra respectării tehnologiei de fabricație și a cheltuielilor planificate de producție.

5.5. CONCLUZII FINALE

Conform celor prezentate se constată că în prezent la S.C."Carpatex"S.A. se aplică o metodă de calculație a costurilor greoaie, care implică un volum mare de muncă în special pentru centralizarea datelor atât pentru etapa de antecalcul cât și pentru cea de postcalcul, mai ales că toate centralizările se fac manual în același timp, cu tot volumul mare de muncă implicat, rezultatele nu sunt satisfăcătoare cu atât mai mult în condițiile actuale ale mediului economic din țara noastră, al ritmului de creștere al inflației.

Mă refer în primul rând la faptul că antecalculația costului produselor se efectuează înainte de lansarea produselor în execuție, iar costul efectiv se cunoaște pentru semifabricate după predarea semifabricatelor de la o secție la alta, iar pentru produse, abia după predarea la depozitele desfacere. Pe lângă faptul că informațiile (în acest caz costul efectiv al semifabricatului sau costul efectiv al produsului) ajung la cei interesați abia după terminarea întregului ciclu de producție, se mai adaugă și volumul de muncă necesar pentru analiza cauzelor care au determinat abaterile de la cheltuielile planificate, fiind necesară mai ales analiza abaterilor fizice.

Chiar și acum rezultatele care se obțin, determină luarea cu întârziere a deciziilor necesare, ceea ce scade eficiența acestora.

Spre deosebire de metoda pe faze, metoda standard cost, se poate adapta cu ușurință la calculul automat, cu ajutorul calculatoarelor electronice, mai ales că la S.C."Carpatex" S.A. fișele tehologice ale produselor (desfășurătoarele de materiale și manoperă) sunt ținute în baza de date a oficiului de calcul. Ca urmare se utilizează lansarea automată a documentelor (fișa limită de consum, bon de consum, fișă de însoțire pentru manoperă), iar calculul salariilor se face tot automat.

Ca urmare, prin aplicarea metodei standard cost, și elaborarea documentelor de urmărire a abaterilor costurilor efective, față de costurile standard, pe calculator, se pot cunoaște abaterile de la costurile planificate atât fizic cât și valoric, și se pot lua măsuri rapide pentru analizarea cauzelor care au determinat abaterile (negative sau pozitive) și luarea deciziilor care se impun în timpul optim .

=== ORGANIG1 ===

ORGANIGRAMA SOCIETĂȚII COMERCIALE

“CARPATEX” S.A.

=== ORGANIG2 ===

PRINCIPALELE RELAȚII ALE COMPARTIMENTULUI

FINANCIAR-CONTABILITATE-PREȚURI

=== Tabel5.3 ===

S.C. “CARPATEX” S.A.

Calculul standardelor individuale privind cota cheltuielilor generale ale unității pentru produsul X Tabel 5.4

=== Tabel5.4 ===

S.C. “CARPATEX” S.A.

Calculul standardelor individuale privind cheltuielile de regie ale secției A -1996 Tabel 5.3