Calculul Si Contabilitatea Impozitului pe Profit (ias 12) la S.c. Agro Chirnogi S.a
Cuprins
Introducere
Concepte fundamentale teoretice cu privire la impozitul pe profit
Aspecte generale privind impozitul pe profit
Obiectivul și aria de aplicabilitate a standardului internațional IAS 12
Evaluarea elementelor ce stau la baza impozitului pe profit
Recunoașterea și contabilizarea impozitului curent și impozitului amânat
Recunoașterea datoriilor și a creanțelor privind impozitul current
Recunoașterea datoriilor și a creanțelor privind impozitul amânat
1.4.2.1 Diferențe temporare impozabile
1.4.2.2 Diferențe temporare deductibile
1.4.2.3. Pierderi fiscale și credite fiscale neutilizate
1.4.2.4. Reevaluarea creanțelor nerecunoscute privind impozitul amânat
1.4.2.5. Investiții în filiale, sucursale și întreprinderi asociate și interesele în asocierile în participație
1.4.3. Evaluare
1.4.4. Recunoașterea impozitului curent și a impozitului amânat
Tratamente și practici contabile specifice impozitului pe profit
1.5.1 Prezentarea impozitului pe profit în situațiile financiare
1.5.2. Plata impozitului
1.5.3. Depunerea declarațiilor de impozit pe profit
Concluzii
Calculul și contabilitatea impozitului pe profit (IAS 12)la
S.C Agro Chirnogi S.A
2.1 Date informative despre activitatea S.C. Agro Chirnogi S.A.
2.2 Veniturile și cheltuielile societății S.C Agro Chirnogi S.A.
2.2.1 Cheltuielile societății S.C Agro Chirnogi S.A.
2.2.2 Veniturile societății S.C Agro Chirnogi S.A.
2.2.3 Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli
2.3 Rezultatul global
2.4 Baza de calcul a impozitului pe profit
2.4.1 Metoda impozitului exigibil
2.4.2 Metoda impozitului amânat
2.5 Concluzii
Bibliografie
Introducere
Impozitul reprezintă cea mai veche și cea mai importantă resursă financiară aflată la dispoziția statului . O zicală devenită obicei în economia de piața a țărilor dezvoltate și democratice spune un lucru care pare paradoxal la prima vedere: 'Nimic nu este mai durabil decât impozitul', dar care, în esență, reflectă faptul ca la baza unei adevarate democrații, obligațiile fiscale, impozitele, sunt considerate, de drept și de fapt, o instituție cu caracter permanent.
Impozitul are caracter universal ca o consecință a suveranitații statului asupra contribuabilului, el fiind o instituție de drept publică fără de care nu se poate concepe existența statului, făcând parte organică din el.
Impozitul pe profitul societații este discutat aprins de multi experți. Există pareri potrivit cărora acest impozit nu are nici o justificare economică, deoarece toate impozitele pe profitul societații vor deveni profituri ale indivizilor și obiect al impozitului pe venitul personal. Cu toate acestea, impozitul există în toate tările dezvoltate.
Impozitul pe profitul societații a fost și este foarte controversat, întreprinzătorii subliniind impactul sau negativ asupra prețurilor, deoarece determină creșterea costului de producție, iar unii politicieni și economiști au sugerat chiar anularea lui.
Argumentele economice împotriva impozitului sunt foarte puternice, dar acesta are, totuși, numeroase „calitați” subliniate de susținătorii săi.
Cu alte cuvinte, cel mai important rol al impozitelor se manifestă în sens financiar, ele constituind principalul mijloc de procurare a resurselor financiare publice necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice .
Impozitul pe profit este una din cele mai importante surse de venituri ale bugetului statului și poate reprezenta un instrument financiar deosebit de important prin intermediul căruia statul poate interveni în economie și poate influența activitatea agenților economici
Putem cert menționa că, impozitul pe profit deține un rol extrem de important atât în economia unei țari, precum și în activitatea agenților economici iar contabilitatea și analiza acestuia, precum și a rezultatelor financiare, reprezintă un studiu complex, în baza căruia pot fi elaborate decizii necesare în domeniul economic-financiar pentru ameliorarea situației nefavorabile și crearea unor activitați noi cu facilități adăugate pentru activitatea de producție.
Standardele Internaționale de Contabilitate constituie limbajul mondial de raportare financiară , dar pentru România, una dintre cele mai sensibile probleme legate de aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate o reprezintă relația și legătura dintre contabilitate și fiscalitate, în condițiile deconectării principiilor contabile de regulile fiscale. Dar și în această situație există o legatură între cele două, și anume impozitele amânate.
În capitolele lucrării mele voi încerca să prezint maniera în care România încearca să se alinieze la aceste standarde de contabilitate. Voi particulariza prin alegerea unui Standard de reală importanța pentru raportarea financiară prin implicațiie acestuia atât în raportările unei firme cât și prin prisma implicațiilor fiscale la nivelul statului român, și anume Standardul Internațional de Contabilitate IAS 12 “Impozitul pe profit”.
Concepte fundamentale teoretice cu privire la impozitul pe profit
1.1 Aspecte generale privind impozitul pe profit
Un subiect foarte des disputat în mediul academic este „conexiunea dintre contabilitate și fiscalitate”.Menirea contabilității este acea de a reflecta „fidel” imaginea unei întreprinderi din punct de vedere financiar.În schimp fiscalitatea nu se poate plia pe această menire, deoarece ea are menirea de a impune agenților economici regulile fiscale.Reguli ce pot stimula dar și inhiba activitatea economică.Întreprinderile sunt puse în situația de a alege între a relata imaginea fidelă sau de a optimiza baza impozabilă.Această neconcordanță între contabilitate și fiscalitate privind principiul imaginii fidele reprezintă principala divergență între cele două.
Se dorește un sistem bazat pe norme internaționale,un sistem în care fiscalitatea este deconectată de contabilitate.În acest sistem contabilitatea va avea bine definit rolul de a informa diverși utilizatori, de la investitor la puterea publică și de la finanțatorul bancar la populație, precum și asistarea deciziilor ce vor fi luate de aceștia. În același timp, fiscalitatea se rezumă la conceperea de reguli privind calculul bazelor impozabile și al impozitelor și taxelor, precum și la controlul respectării de către agenți a acestor reguli. În acest sens pe plan internațional s-au făcut numeroase eforturi prin care s-a incercat deconectarea contabilitații de fiscalitate, în ultima perioadă aceste eforturi au avut rezultate favorabile în majoritatea sistemelor contabile, în special în cele care au aderat la normele contabile internaționale.
În cea mai mare parte a sistemelor contabile naționale, rezultatul prezentat în situațiile financiare servește ca baza de calcul a impozitului pe profit de plătit de către un agent economic.Totuși legislația fiscală poate autoriza sau prescrie uneori, ca anumite elemente să fie, în scopuri fiscale, contabilizate cu o altă valoare decât cea folosită în realizarea situațiilor financiare. Efectele fiscale ale acestor abateri între rezultatul impozabil și cel contabil pentru un exercițiu financiar, conduc la impozite amânate.Impozitul pe profit reprezintă elementul care atrage dezbateri pe seama relației dintre contabilitate și fiscalitate, aceasta fiind susținută și prin intermediul reglementărilor contabile internaționale ale celor două organisme importante de reglementare (IASB și FASB). Organisme internaționale ce atribuie un loc foarte important reglementărilor cu privire la impozitul pe profit.
Impozitul pe profit reprezintă impozitul aplicat asupra plusului de valoare (caștigului)obținut de către o întreprindere, ca urmare a desfășurării unei activități economice. Profitul reprezintă „bogăția”realizată de entitatea economică.Această bogație va reveni acționarilor,după deducerea impozitului.
Cheltuiala cu impozitul pe profit aferentă unui exercițiu financiar, recunoscută de o întreprindere, trebuie calculată în funcție de profitul contabil și nu de cel fiscal și cuprinde atât cheltuială cu impozitul curent, cât și pe cea cu impozitul amânat. În contabilitate, fiecare activ sau datorie are o valoare contabilă netă, care poate diferi de baza sa fiscală. Această diferență între valoare contabilă și valoare fiscală a unui activ se numește diferență temporară și poate fi deductibilă sau impozabilă.
1.2 Obiectivul și aria de aplicabilitate a standardului internațional IAS 12
Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS International Financial Reporting Standards) reprezintă un set de standarde contabile. În prezent, ele sunt emise de International Accounting Standards Board (IASB).
Normele IAS au fost emise între 1973 si 2001 de către consiliul International Accounting Standards Committee (IASC). În aprilie 2001, ISAB a adoptat toate standardele IAS, ulterior continuând dezvoltarea lor. Noile standarde poartă însa denumirea de IFRS.Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASC) acum Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate, (IASB) a publicat Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare în 1989, iar IASB l- adoptat in 2001.
Scopul și principalele caracteristici ale Standardelor Internaționale de Contabilitate așa cum se desprinde din strategia IASC, constau în:
furnizarea de reguli contabile general valabile acceptate în toate țările lumii, capabile să amornizeze în cât mai mare măsură standardele și procedurile contabile practicate în diverse țari
asigurarea aceleiași baze pentru elaborarea situațiilor financiare, astfel încât investitorii și băncile internaționale să poată face analize comparative ale diferențelor oportunități de investiții
IAS nu se suprapun standardelor de contabilitate naționale (locale). Statutul IASC prevede ca atunci când rapoartele financiare naționale sunt conforme cu IAS în toate elementele esențiale.
sfera de cuprindere a IAS se circumscrie numai la elementele esențiale și de la data specifică în textul standardului cu excepția când se aplica retroactive. Orice limitare a sferei de aplicare este înscrisă și explicitată în conținutul fiecărui standard.
fiind un organism privat, IASC nu are autoritatea de a adopta acorduri internaționale de natură să oblige alinierea tuturor țărilor la IAS.
Standardele Contabile Europene sunt elaborate de Uniunea Europeana, fiind formalizate prin Directiva a IV-a care cuprinde normele privind întocmirea și prezentarea conturilor anuale sociale (ale societaților comerciale).
Sfera și caracteristicile Directivelor europene sunt circumscrise la zona țărilor membre ale Uniunii Europene, aplicarea lor fiind obligatorie. Standardele naționale sau locale sunt elaborate de fiecare țară în concordanță cu Standardele Internaționale și Directivele europene.
Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) pot prezenta interes pentru normele naționale în următoarele ipostaze:
ü adoptarea directă ca norme naționale
ü izvor documentar pentru elaborarea reglementărilor naționale
ü bază de referință pentru armonizare între național si internațional
ü adoptarea de norme pentru elaborarea și prezentarea situațiilor financiare de către întreprinderile multinaționale și marile societăți cotate pe piețele financiare.
IAS 12 “Impozitul pe profit” este standardul care analizează contabilitatea impozitului pe profit.
Standardul prezentat în cele ce vor urma „IAS 12 (revizuit)” succedă IAS 12 ,Contabilitatea impozitului pe profit.Standardul revizuit a intra în vigoare pentru stituațiile financiare aferente perioadelor începand cu ianuarie 1998.
Daca standardul inițial IAS 12 solicita une interprinderi să contabilizeze impozitul amânat, folosind una din urmatoarele variante: metoda amânarii sau metoda raportului variabil(metoda raportului variabil din contul de profit și pierderi),IAS 12 (revizuit) interzice folosirea metodei amânarii și solicită folosirea metodei raportului variabiladopta acorduri internaționale de natură să oblige alinierea tuturor țărilor la IAS.
Standardele Contabile Europene sunt elaborate de Uniunea Europeana, fiind formalizate prin Directiva a IV-a care cuprinde normele privind întocmirea și prezentarea conturilor anuale sociale (ale societaților comerciale).
Sfera și caracteristicile Directivelor europene sunt circumscrise la zona țărilor membre ale Uniunii Europene, aplicarea lor fiind obligatorie. Standardele naționale sau locale sunt elaborate de fiecare țară în concordanță cu Standardele Internaționale și Directivele europene.
Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) pot prezenta interes pentru normele naționale în următoarele ipostaze:
ü adoptarea directă ca norme naționale
ü izvor documentar pentru elaborarea reglementărilor naționale
ü bază de referință pentru armonizare între național si internațional
ü adoptarea de norme pentru elaborarea și prezentarea situațiilor financiare de către întreprinderile multinaționale și marile societăți cotate pe piețele financiare.
IAS 12 “Impozitul pe profit” este standardul care analizează contabilitatea impozitului pe profit.
Standardul prezentat în cele ce vor urma „IAS 12 (revizuit)” succedă IAS 12 ,Contabilitatea impozitului pe profit.Standardul revizuit a intra în vigoare pentru stituațiile financiare aferente perioadelor începand cu ianuarie 1998.
Daca standardul inițial IAS 12 solicita une interprinderi să contabilizeze impozitul amânat, folosind una din urmatoarele variante: metoda amânarii sau metoda raportului variabil(metoda raportului variabil din contul de profit și pierderi),IAS 12 (revizuit) interzice folosirea metodei amânarii și solicită folosirea metodei raportului variabil(metoda raportului variabil pe baza din bilanț).
Diferența dintre cele două metode și anume, metoda raportului variabil din contul de profit și pierderi și metoda raportului variabil din bilanț, o fac diferențele temporare sau temporale.Metoda raportului variabil din contul de profit și pierderi se axa pe diferențele temporale,iar metoda raportului variabil din bilanț se concentrează asupra diferențelor temporare.
Diferențele temporale sunt acele diferențe dintre profitul impozabil și profitul contabil,care sunt reluate în una sau mai multe perioade ulterioare și iși au originea în perioada curentă.
Diferențele temporare sunt acele diferențe apărute în baza fiscală a unui activ sau datorie și valoarea contabilă înscrisă în bilanț.
Noua versiune a standardului IAS 12 solicită urmatoarele informații:
Despre fiecare tip de diferență temporară,pierderi fiscale nefolosite și credite fiscale nefolosite
-valoarea creanțelor și a datoriilor recunoscute privind impozitul amânat
-valoarea venitului din impozitul amânat sau a cheltuielilor cu impozitul amânat recunoscuată în contul de profit și pierdere(daca acest lucru nu rezultă din mdificările apărute în sumele recunoscute în bilaț).
(ii) Despre operațiunile întrerupte ,cheltuiala cu impozit legată de:
-câștigul sau pierderea din întrerupere
-câștigul sau pierderea rezultată din activitățile curente ale operațiunii întrerupte
(iii) Despre valoarea unei creanțe privind impozitul pe profit și natura dovezilor care susțin recunoașterea sa,atunci când:
-utilizarea creanței privind impozitul amânat este dependentă de viitoarele profituri impozabile obținute peste profiturile apărute din reluarea diferențelor temporare impozabile existente
-întreprinderea a suferit o pierdere fie în perioada contabilă curentă fie în perioada anterioară,sub jurisdicția fiscală care generează creanță privind impozitul amânat.
IAS 12 are ca obiectiv tratamentul contabil al efectelor fiscale curente și viitoare privind impozitul pe profit în situațiile financiare și prezentarea informațiilor legate de impozitul pe profit.
Prima problemă apărută în contabilizarea impozitelor pe profit o constituie felul în care se contabilizează consecințele fiscale curente și viitoare ale:
-recuperării(decontării) viitoare a valorilor contabile ce sunt reprezentate în bilanț,pentru un activ sau o datorie
-tranzacțiilor sau a altor evenimente ale perioadei curente ce sunt recunoscute în situațiile fiinanciare.
IAS 12 impune unei întreprinderi să contabilizeze consecințele fiscale ale tranzacțiilor și altor evenimente în același fel în care înscrie în contabilitate tranzacțiile și celelalte evenimente în sine.Urmând acest principiu orice tranzacție sau eveniment recunoscut în contul de profit și pierdere va avea ca urmare recunoașterea efectelor fiscale în contul de porfit și pierdere.
Deoarece nu se întocmește un bilanț fiscal pentru impunere și un bilaț contabil pentru terți și alte nevoi proprii, în Romania, ca și în alte țări, contabilitatea este conectată la fiscalitate.
În acest standard sunt folosiți urmatorii termeni cu întelesuri specifice:
Profitul este surplusul obținut de o societate comercială atunci când venitul total pe care acesta îl obține din toate activitățile sale depășește cheltuielile necesare realizării acestor activități.
Rezultatul contabil este profitul net sau pierderea netă aferent unei perioade, înaintea deducerii cheltuielilor cu impozitul.
Rezultatul impozabil este profitul (pierderea fiscală) pe perioada exercițiului, determinat în concordanță cu regulile stabilite de autoritatea fiscală, pe baza cărora impozitul pe profit este plătibil (recuperabil).
Cheltuiala cu impozitul pe profit (venitul din impozitul pe profit) reprezintă valoarea globală inclusă în determinarea profitului net sau a pierderii nete pe perioada exercițiului în ceea ce privește impozitul curent și pe cel amânat.
Impozitul curent este valoarea impozitului pe profit plătibil (recuperabil) în raport cu profitul impozabil (pierderea fiscală) pentru o perioadă.
Datorii privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit,
plătibile în perioadele contabile viitoare, în ceea ce privește diferențele temporare impozabile
Creanțe privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit, recuperabile în perioadele contabile viitoare, în ceea ce privește:
ü diferențele temporare deductibile
ü reportarea pierderilor fiscale nefolosite
ü reportarea creditelor fiscale nefolosite
Diferența temporară este diferența între valoarea economică (contabilă) a unei creanțe sau datorii din bilanț și baza lui fiscală. Diferențele temporare pot fi:
ü diferențe temporare impozabile, sunt acele diferențe temporare ce vor avea rezultat valori impozabile în determinarea profitului impozabil al perioadelor viitoare, atunci când valoarea contabilă a activului sau a datoriei este recuperată sau decontată.
ü diferențele temporare deductibile, sunt acele diferențe temporare ce vor avea ca rezultat valori ce sunt deductibile pentru determinarea profitului impozabil al perioadelor viitoare, atunci când valoarea contabilă a activului sau a datoriei este recuperată sau decontată.
Valoarea contabilă a unui activ este valoarea la care activul este înregistrat în bilanț și se determină ca diferență între valoarea de intrare sau valoarea reevaluată, pe de o parte, și amortizările și ajustările pentru depreciere, pe de altă parte.
Valoarea contabilă a unei datorii este valoarea la care datoria este înscrisă în bilanț și reprezintă suma ce trebuie plătită de întreprindere pentru achitarea datoriei.
Baza de impozitare a unui activ este suma ce va putea fi scăzută din beneficiile economice impozabile atunci când se recuperează valoarea contabilă a unui activ. În condițiile în care beneficiile economice nu vor fi impozabile, baza de impozitare a unui activ va fi egală cu valoarea sa contabilă și nu apar impozite amânate.
Baza de impozitare a unei datorii este valoarea sa contabilă, mai puțin orice sumă care va fi depusă în scopuri fiscale în perioadele contabile viitoare în ceea ce privește respectiva datorie.
Baza fiscală a unui activ sau a unei datorii este valoarea atribuită acelui activ sau acelei datorii în scopuri fiscale.
Evaluarea elementelor ce stau la baza impozitului pe profit
Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare
Cea mai mare importanță a actului fiscal fiind reprezentată de cheltuielile recunoscute. Unele cheltuieli sunt recunoscute pe deplin, iar altele, numai până la o anumită limită prevăzută de lege, sumele ce depășesc această limită fiind plătite din profitul rămas după impozitare.
După cum am menționat , baza de impozitare este influențată de un număr de reduceri fiscale, cum ar fi reducerile pentru investiții, credite de impozit.Una din cele mai frecvente reduceri este posibilitatea de includere a pierderii suferite în anii anteriori.
Elementele patrimoniale din bilanțul de la sfarșitul anului, care se actualizează la inflație, se dimensionează în funcție de soldul acestora la începutul anului și de modificările, intrările respectiv ieșirile,care au loc în cursul anului fiscal.
Profitul impozabil = Venituri totale – Cheltuieli totale – Venituri neimpozabile + Cheltuieli nedeductibile
Veniturile sunt compuse din:
1. Venituri din exploatare (venituri din vânzarea produselor, a lucrărilor executate și a serviciilor prestate), din producția stocată, de imobilizări, subvenții de exploatare;
2. Venituri financiare, venituri din participații, din imobilizări financiare, din creanțe imobilizate, din titluri de plasament, din diferențe de curs valutar, sconturi;
3. Venituri excepționale, venituri din operațiuni de capital, despăgubiri, penalități încasate din cedarea activelor.
Cheltuielile reprezintă sume plătite, aferente veniturilor:
1. Cheltuieli cu materii prime, materiale, mărfuri, lucrări, servicii executabile, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu impozitele și taxele, cheltuieli cu amortizarea, cu primele de asigurare pentru activele corporale sau prime de asigurare pentru personal;
2. Cheltuielile financiare sunt cheltuielile privind titluri de plasament cedate, dobânzi plătite, pierderi din creanțe legate de participații;
3. Cheltuieli excepționale, operații de capital și operații de gestiune.
Veniturile neimpozabile:
1. Dividende primite de către o persoană juridică română de la o alta persoană juridică română. Sunt, de asemenea, neimpozabile, după data aderării României la UE, dividendele primite de la o persoană juridică straină, din statele UE, daca persoana juridică română deține minimum 15% , iar de la 1.01.2009 10% din titlurile de participare la persoană juridică straină, pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin 2 ani, care se încheie la data plații dividendului;
2. Diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a incorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se dețin titluri de participare, precum și diferențele de evaluare a investițiilor financiare pe termen lung. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionării, a retragerii titlurilor de participare, precum și la data retragerii capitalului social la persoana juridică la care se dețin titlurile de participare;
3. Veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri și memorandumuri aprobate prin acte normative;
4. Veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum și veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile.
Cheltuieli deductibile
1. Cheltuielile cu achiziționarea ambalajelor, pe durata de viață stabilită de către contribuabil;
2. Cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecția muncii și cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;
3. Cheltuielile reprezentând contribuțiile pentru asigurarea de accidente de muncă și boli profesionale, potrivit legii, și cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri profesionale;
4. Cheltuielile de reclamă și publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum și costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se includ în categoria cheltuielilor de reclamă și publicitate și bunurile care se acordă în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor si demonstrații la punctele de vânzare, precum și alte bunuri și servicii acordate cu scopul stimulării vânzărilor;
5. Cheltuielile de transport și cazare în țară și în străinătate efectuate de către salariați și administratori, precum și pentru alte persoane fizice asimilate acestora, stabilite prin norme;
6. Contribuția la rezerva mutuală de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit;
7. Taxele de înscriere, cotizațiile si contribuțiile obligatorii, reglementate de actele normative în vigoare, precum și contribuțiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă;
8. Cheltuielile pentru formarea și perfecționarea profesională a personalului angajat;
9. Cheltuielile pentru marketing, studiul pieței, promovarea pe piețele existente sau noi, participarea la târguri și expoziții, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii;
10. Cheltuielile de cercetare, precum și cheltuielile de dezvoltare care nu îndeplinesc condițiile de a fi recunoscute ca imobilizări necorporale din punct de vedere contabil;
11. Cheltuielile pentru perfecționarea managementului, a sistemelor informatice, introducerea, întreținerea și perfecționarea sistemelor de management al calității, obținerea atestării conform cu standardele de calitate;
12. Cheltuielile pentru protejarea mediului și conservarea resurselor;
13. Taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile datorate către camerele de comerț și industrie, organizațiile sindicale și organizațiile patronale;
14. Pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor neîncasate, în urmatoarele cazuri:
Ø procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotarârii judecătorești;
Ø debitorul a decedat și creanța nu poate fi recuperată de la moștenitori;
Ø debitorul este dizolvat, în cazul societății cu raspundere limitată cu asociat unic, sau lichidat, fără succesor;
Ø debitorul înregistrează dificultăți financiare majore care îi afectează întreg patrimoniul.
Cheltuieli deductibile limitate:
1. Cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit;
2. Suma cheltuielilor cu indemnizația de deplasare acordată salariaților pentru deplasări în România și în străinătate,în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice.
3. Cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2% din fondul de salarii. Intra sub incidența acestei limite cu prioritate ajutoarele pentru naștere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile și protezele, precum și cheltuielile pentru funcționarea corespunzătoare a unor activități sau unități aflate în administrarea contribuabililor: grădinițe, creșe, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale și ale accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamiliști, precum și pentru școlile pe care le au sub patronaj. În cadrul acestei limite pot fi deduse și cheltuielile reprezentând: tichete de creșă; cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori și salariaților, cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor, costul prestațiilor pentru tratament și odihnă, inclusiv transportul, pentru salariații proprii și pentru membrii de familie ai acestora, ajutoare pentru salariații care au suferit pierderi în gospodarie și contribuția la fondurile de intervenție ale asociației profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din școli și centre de plasament;
4. Perisabilitățile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administrației centrale, împreuna cu instituțiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice;
5. Cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii;
6. Cheltuielile cu provizioane și rezerve, în limita prevazută de lege;
7. Cheltuielile cu dobândă și diferențele de curs valutar, în limita prevazută de lege;
8. Cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele facultative de pensii ocupaționale, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 200 de euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;
9. Cheltuielile cu primele de asigurare private de sănătate, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 200 de euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;
10. Cheltuielile pentru funcționarea, întreținerea și repararea locuințelor de serviciu situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în limita corespunzatoare suprafețelor construite prevazute de legea locuinței, care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%. Diferenta nedeductibilă trebuie recuperată de la beneficiari, respectiv chiriași/locatari;
11. Cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente unui sediu aflat în locuință proprietate personală a unei persoane fizice, folosită și în scop personal, deductibile în limita corespunzatoare suprafețelor puse la dispoziția societații în baza contractelor încheiate între părți, în acest scop;
12. Cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente autoturismelor folosite de angajații cu funcții de conducere și de administrare ai persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu astfel de atribuții. Pentru a fi deductibile fiscal, cheltuielile cu parcul de autoturisme trebuie justificate cu documente legale.
13.Cheltuielile cu dobânda și diferențele de curs valutar ,vor fi deductibile pentru un nivel al gradului de îndatorarea mai mic sau egal cu 3
Cheltuieli nedeductibile:
1. Cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferențe din anii precedenți sau din anul curent, precum și impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate. Sunt nedeductibile și cheltuielile cu impozitele nereținute la sursă în numele persoanelor fizice și juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România;
2. Dobânzile/majorarile de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile de întârziere datorate către autoritațile române, potrivit prevederilor legale. Amenzile, dobânzile, penalitățile sau majorarile datorate catre autoritati straine ori in cadrul contractelor economice incheiate cu persoane nerezidente și/sau autorități străine sunt cheltuieli nedeductibile, cu excepția majorărilor al căror regim este reglementat prin convențiile de evitare a dublei impuneri;
3. Cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor legale;
4. Cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaților sub forma unor avantaje în natură, daca valoarea acestora nu a fost impozitata prin reținere la sursă;
5. Cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților, altele decât cele generate de plăți pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la prețul de piață pentru aceste bunuri sau servicii;
6. Cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor;
7. Cheltuielile înregistrate de societățile agricole, constituite în baza legii, pentru dreptul de folosință al terenului agricol adus de membrii asociați, peste cota de distribuție din producția realizată din folosința acestuia, prevazută în contractul de societate sau asociere;
8. Cheltuielile determinate de diferențele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare la persoanele juridice la care se dețin participații, precum și de diferențele nefavorabile de valoare aferente obligațiunilor emise pe termen lung, cu excepția celor determinate de vânzarea-cesionarea acestora;
9. Cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, cu excepția celor prevăzute prin lege
10. Cheltuielile cu contribuțiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate prin acte normative;
11. Cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator, în numele angajatului, care nu sunt incluse în veniturile salariale ale angajatului;
12. Alte cheltuieli salariale și/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat, cu excepția prevederilor legale;
13. Cheltuielile cu serviciile de management, consultanta, asistenta sau alte prestari de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestarii acestora in scopul desfasurarii activitatii proprii si pentru care nu sunt incheiate contracte;
14. Cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului, precum si cele care nu sunt aferente obiectului de activitate, cu exceptia celor care privesc bunurile reprezentand garantie bancara pentru creditele utilizate in desfasurarea activitatii pentru care este autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de închiriere sau de leasing, potrivit clauzelor contractuale;
15. Pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor incerte sau în litigiu, neîncasate, pentru partea neacoperită de provizion. În această situație, contribuabilii care scot din evidență clienții neîncasați sunt obligați să comunice în scris acestora scoaterea din evidență a creanțelor respective, în vederea recalculării profitului impozabil la persoana debitoare, după caz;
16. Cheltuielile înregistrate în evidența contabilă, care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv al cărui certificat de înregistrare fiscală a fost supendat în baza ordinului președintelui ANAF;
17. Cheltuielile de sponsorizare și/sau mecenat și cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii.Contribuabilii care efectuează sponsorizări și/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea modificată și completată prin: Ordonanța Guvernului nr. 36/1998, Legea nr. 204/2001 și Legea nr. 394/2006 și ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cei care acordă burse private, potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacă totalul acestor cheltuieli îndeplineste cumulativ urmatoarele condiții:
Ø este in limita a 30/00 din cifra de afaceri;
Ø nu depașește mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.
În limitele respective se încadrează și cheltuielile de sponsorizare a bibliotecilor de drept public,în scopul construcției de localuri,a dotărilor,achizițiilor de tehnologie a informației și de documente specifice,finanțării programelor de formare continuă a bibliotecarilor, schimburilor de specialiști, a burselor de specializare, a participării la congrese internaționale.
18. Cheltuielile cu taxele și cotizațiile către organizațiile neguvernamentale sau asociațiile profesionale care au legatură cu activitatea desfașurată de contribuabili și care depășesc echivalentul în lei a 4.000 euro anual, altele decât cele prevăzute prin lege.
19. Cheltuielile reprezentând valoarea deprecierilor mijloacelor fixe, în cazul în care, ca urmare a efectuării unei reevaluări, se înregistrează o descreștere a valorii acestora.
Anul fiscal pentru fiecare contribuabil este anul calendaristic cu unele excepții.În momentul unei noi înfiintări,reorganizare prin divizare,comansare,fuziune sau se lichidează în cursul unui an fiscal,perioada pentru care profitul va fi impozitat este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat.
Recunoașterea și contabilizarea impozitului curent și impozitului amânat
Din majoritatea sistemelor contabile naționale reiese că rezultatul constatat în situațiile financiare servește ca bază de calcul pentru impozitul pe profit.Însa,uneori,legislația fiscală poate aproba că anumite elemente să fie,în scopuri fiscale,contabilizate la alte valori,decât cele folosite în elaborarea situațiilor financiare.Aceste necorcondanțe între rezultatul impozabil și cel contabil au ca efect apariția impozitelor amânate.
În analiza impozitului pe profit trebuie să se facă distincție între reevaluarea contabilă și reevaluarea fiscală.
Reevaluarea contabilă este reevaluarea efectuată de către contabil și/sau evaluatori autorizați, pentru a aduce un activ, a cărui valoare netă contabilă diferă în mod semnificativ de valoarea sa justă la valoarea reevaluată care reprezintă valoarea sa justă la momentul reevaluarii.
Reevaluarea fiscala este reevaluarea recunoscută de către autoritatea fiscală și care se efectuează pe baza legislației fiscale în vigoare. La noi în țara reevaluarea fiscală este reglementată prin H.G. nr.403/19 mai 2000(privind reevaluarea imobilizărilor corporale), publicata in M.O. nr.252 /7 iunie 2000,abrogată ulterior prin Hotărâre nr.1.553 din 18 decembrie 2003.În țară noastră, contabilitatea este conectată la fiscalitate, urmare a acestui fapt în contabilitate se înregistrează reevaluarea fiscală și nu reevaluarea contabilă.
Diferența între valoarea netă contabilă a activului reevaluat și baza sa de impozitare reprezintă o diferență temporară impozabilă, care va da naștere la o datorie privind impozitul amânat.
1.4.1. Recunoașterea datoriilor și a creanțelor privind impozitul curent.
Impozitul curent al perioadei curente și al celei anterioare trebuie recunoscut ca datorie în limita sumei neplătite. Dacă suma deja plătită în ceaa ce privește perioada curentă și cea precedentă depașește suma datorată pentru acele perioade, surplusul trebuie recunoscut ca activ.
Impozitul pe profit curent trebuie recunoscut ca datorie în limita sumei neplătite. În cazul în care întreprinderea a plătit în cursul anului mai mult impozit decât a datorat, surplusul se va recunoaște în bilanț ca un activ, reprezentând o creanță privind impozitul pe profit curent. Momentul recunoașterii se referă la sfârșitul exercițiului financiar, o dată cu întocmirea situațiilor financiare.
Beneficiarul aferent unei pierderi fiscale ce poate fi transferată în perioada anterioară pentru a recupera impozitul curent al unei perioade anterioare trebuie recunoscut ca activ.
Pierderea fiscală poate fi recuperată fie din profitul impozabil obținut în exercițiul anterior, fie din profitul impozabil obținut în exercițiul viitor.
La noi în țară, pierderea fiscală se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani. Contribuabilii care pe o perioadă de trei ani consecutivi au realizat numai pierderi intră automat în obiectivul de control al organului fiscal, pentru constatatea cauzelor care au dus la nerealizarea de profit. Nu se recuperează pierderea fiscală înregistrată de persoană juridică în cazul în care are loc diviziunea sau fuziunea. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrarii acesteia, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare. În acest scop pierderea se reportează, lună de lună, până la închiderea exercițiului, când se determină pierderea anuală. Reportul și deductibitatea pierderii fiscale se realizează independent de imputarea pierderii contabile. Daca societatea decide acoperirea pierderii contabile din capitalul social, pierderea fiscală iși continuă reportul pe perioada celor 5 ani.
Atunci cand o pierdere fiscală este folosită pentru a recupera impozitul curent al unei perioade anterioare, o întreprindere recunoaște beneficiul drept activ în acea perioadă în care apare pierderea fiscală, deoarece există probabilitatea ca beneficiul să fie generat către întreprindere si să poată fi evaluat în mod credibil.
1.4.2. Recunoașterea datoriilor și a creanțelor privind impozitul amânat.
Recunoașterea datoriei cu impozitul amânat.
IAS 12 menționează că datoria cu impozitul pe profit amânat trebuie recunoscută pentru toate diferențele temporare impozabile. Există trei excepții de la recunoașterea unei datorii cu impozitul pe profit amânat, dupa cum urmeaza:
Ø Datorii care provin din recunoașterea fondului comercial, pentru care amortizarea nu este deductibilă fiscal;
Ø Datorii care provin din recunoașterea inițială a unui element de activ/pasiv altul decât din consolidare, care în momentul tranzacției nu afectează profitul contabil sau fiscal;
Ø Datorii care provin din profiturile nedistribuite din investiții în care întreprinderea este în măsură să controleze momentul reluării diferenței și este posibil ca această reluare să nu aibă loc in viitorul previzibil.
Recunoașterea unei creanțe cu impozitul amânat.
O creanță privind impozitul amânat trebuie recunoscută pentru toate diferențele temporare deductibile, pierderi fiscale neutilizate, și credite fiscale nefolosite în masura în care este posibil ca profitul impozabil din care să fie deductibilă diferența temporară să fie disponibil cu urmatoarea excepție:
Ø Fond comercial negativ care a fost tratat ca și venit amânat prin IAS 22,
Ø Recunoașterea inițială a unui activ/datorii, alta decât cea prevăzută inițial și care în momentul tranzacției nu afectează profitul contabil sau impozabil
Creanțele cu impozitul pe profit amânat pentru diferențe temporare deductibile ce rezultă din participații în sucursale, filiale, intreprinderi asociate sau de tip joint-venture trebuie recunoscute în măsura în care este probabil ca diferența temporară să se reia într-un viitor previzibil, și profitul impozabil să fie disponibil, iar diferența temporară să fie utilizată.
Valoarea contabilă a creanțelor cu impozitul pe profit amânat trebuie revizuită la închiderea exercițiului și diminuată în masura în care nu mai este probabilă disponibilitatea unui profit impozabil suficient pentru a permite utilizarea acestui activ. Orice astfel de diminuare trebuie reluată în masura în care profitul devine suficient.
O creanță cu impozitul pe profit amânat trebuie recunoscută pentru o pierdere fiscală neutilizată cât și pentru credite din impozite (credite fiscale) neutilizate, în masura în care este probabil să se dispună de beneficii impozabile viitoare, asupra cărora vor putea fi imputate aceste pierderi fiscale și credite de impozit neutilizate
1.4.2.1 Diferențe temporare impozabile.
O datorie privind impozitul amânat trebuie recunoscută pentru toate diferențele temporare impozabile, cu excepția măsurii în care datoria privind impozitul amânat rezultă din:
1. Recunoașterea inițială a fondului comercial; sau
2. Recunoașterea inițială a unui activ sau a unei datorii într-o tranzacție care:
§ Nu este o combinare de întreprinderi; și
§ În momentul realizării tranzacției, acesta nu afectează nici profitul contabil, nici profitul impozabil (pierderea fiscală)
Pentru diferențele temporare impozabile asociate investițiilor în filiale, sucursale sau întreprinderi asociate, precum și intereselor în asocierile în participație, trebuie recunoscută o datorie privind impozitul amânat.
1.4.2.2 Diferențe temporare deductibile.
O creanță privind impozitul amânat trebuie să fie recunoscută pentru toate diferențele temporare deductibile în limita în care este probabil ca profitul impozabil va fi disponibil și față de care diferența temporară deductibilă să poată fi utilizată, cu excepția cazurilor în care creanța privind impozitul amânat apare în urmă:
§ Fondului comercial negativ care este tratat drept venit înregistrat în avans în conformitate cu IAS 22, Combinări de întreprinderi; sau
§ Recunoașterii inițiale a unui activ sau a unei datorii în cadrul unei tranzacții care nu reprezintă o combinare de întreprinderi și la momentul realizării tranzacției nu afectează nici profitul contabil,nici profitul impozabil (pierderea fiscală).
1.4.2.3. Pierderi fiscale și credite fiscale neutilizate.
O creanță privind impozitul amânat trebuie recunoscută pentru reportarea pierderilor fiscale și a creditelor fiscale neutilizate în limita probabilității că va exista profit impozabil viitor față de care pot fi utilizate pierderile și creditele fiscale nefolosite.
Existența pierderilor fiscale neutilizate este o dovadă a faptului că s-ar putea să nu existe profit impozabil viitor.
IAS 12 precizează următoarele criterii ce trebuie avute în vedere în evaluarea probabilității existenței profitului impozabil față de care să poată fi utilizate pierderile fiscale și creditele fiscale nefolosite:
-dacă societatea va avea suficiente diferențe temporare impozabile aferente aceleași autorități fiscale, ce vor avea ca efect valorile impozabile față de care pierderile fiscale sau creditele fiscale nefolosite să poată fi utilizate înainte de expirarea lor;
-dacă este probabil ca societatea să aibă profit impozabil înainte ca pierderile fiscale și creditele fiscale neutilizate să expire;
-dacă pierderile fiscale nu rezultă din cauze necunoscute și care au șanse de a reapărea;
-dacă oportunitățile privind planificarea fiscală sunt sau nu disponibile societații pentru a crea profit impozabil în perioada în care pierderile fiscale sau creditele fiscale nefolosite pot fi utilizate.
Potrivit legislației din țara noastră, pierderile fiscale se recuperează din profitul impozabil al următorilor 5 ani. Recuperarea pierderii fiscale va duce la diminuarea profitului impozabil viitor și astfel întreprinderea va plăti mai puțin impozit, drept urmare societatea va recunoaște o creanță privind impozitul amânat daca sunt îndeplinite criteriile prevăzute mai sus.
1.4.2.4. Reevaluarea creanțelor nerecunoscute privind impozitul amânat.
La fiecare dată a bilanțului, o întreeprindere reevaluează creanțele nerecunoscute privind impozitul amânat.Întreprinderea recunoaște o creanță privind impozitul amânat nerecunoscută anterior în masura în care a devenit probabil faptul că profitul impozabil viitor va permite recuperarea creanței privind impozitul amânat.
1.4.2.5. Investiții în filiale, sucursale și întreprinderi asociate și interesele în asocierile în participație.
Diferențele temporare apar atunci când valoarea contabilă a investițiilor în filiale, sucursale și întreprinderi asociate sau a intereselor în asocierile în participație diferă de baza fiscală a investiției sau a interesului,
1.4.3. Evaluare
Datoriile (respective creanțele) privind impozitul curent pentru perioada curentă și pentru cele anterioare trebuie evaluate la valoarea ce se așteaptă a fi platită către autoritațile fiscale, folosind ratele de impozitare care au fost reglementate sau aproape reglementate până la data bilanțului.
Creanțele și datoriile privind impozitul amânat trebuie evaluate la ratele de impozitare ce se așteaptă a se aplica pentru perioada în care activul este realizat sau datoria este decontată, pe baza ratelor de impozitare care au fost reglementate sau aproape reglementate până la data bilanțului. Creanțele și datoriile privind impozitul amânat și impozitul curent sunt evaluate folosind, de regulă, ratele de impozitare care au fost reglementate. Totuși în unele jurisdicții, anunțarea ratelor de impozitare de către guvern are efectul unei reglementări efective, care poate urma anunțului la o perioadă de câteva luni. În astfel de circumstanțe, creanțele și datoriile fiscale sunt evaluate folosind ratele de impozitare anunțate.
Atunci când la niveluri diferite ale profitului impozabil se aplică rate de impozitare diferite, creanțele și datoriile privind impozitul amânat sunt evaluate folosind ratele medii ce se așteapta a fi aplicate profitului impozabil aferent perioadelor în care diferențele temporare sunt așteptate a se relua.
Evaluarea datoriilor privind impozitul amânat și a creanțelor privind impozitul amânat trebuie să reflecte consecințele fiscale ce ar decurge din modul în care întreprinderea anticipează, la data bilanțului, să recupereze sau să stingă valoarea contabilă a activelor și a datoriilor sale.
Valoarea contabilă a unei creanțe privind impozitul amânat trebuie revizuită la fiecare dată a bilanțului. O întreprindere trebuie să reducă valoarea contabilă a unei creanțe privind impozitul amânat în măsura în care nu mai este probabil ca suficient profit impozabil să fie disponibil pentru a permite utilizarea beneficiului unei părți a creanței privind impozitul amânat sau a totalității acesteia.Orice astfel de reducere se impune a fi reluată dacă se deovedește că există posibilitate să fie disponibil suficient profit impozabil
1.4.4. Recunoașterea impozitului curent și a impozitului amânat .
Contabilizarea efectelor impozitului curent și a celui amânat ale unei tranzacții sau ale altor evenimente este consecventă cu contabilizarea tranzacției sau a evenimentului în sine.
Impozitul curent și cel amânat trebuie să fie recunoscute ca venit sau ca și cheltuială în profitul net sau pierderea netă aferentă perioadei,cu excepția cazului în care acel impozit apare din :
§ O tranzacție sau un eveniment care să fie recunoscute direct în capitalul propriu,în aceași perioadă sau în una diferită
§ Combinări de întreprinderi care sunt reprezentate de o achiziție
Impozitul curent și impozitul amânat trebuie să fie debitate sau creditate direct în capitalurile proprii dacă aceste impozite sunt aferente elementelor care au fost debitate sau creditate direct în capitalurile proprii,în aceeași perioadă sau într-o perioadă diferită.
Tratamente și practici contabile specifice impozitului pe profit
Impozitul curent trebuie recunoscut ca datorie și cheltuială în perioada căreia îi este aferent :
● Trebuie să se creeze o datorie (un activ) pentru impozitele curente neplătite (plătite în avans).
● Beneficiul aferent unei pierderi fiscale reportate pentru recuperarea impozitului plătit pentru o perioadă anterioară trebuie recunoscut ca activ.
O datorie privind impozitul amânat este recunoscută pentru toate diferențele temporare impozabile, cu excepția cazului în care aceste diferențe apar din :
● fondul comercial a cărui amortizare nu este deductibilă în scopuri fiscale, sau din
● recunoașterea inițială a unui activ sau a unei datorii într-o tranzacție care nu este o combinare de întreprinderi și
● la momentul tranzacției, nu afectează nici profitul contabil, nici pe cel impozabil.
O creanța privind impozitul amânat este recunoscută pentru toate diferențele temporare deductibile în măsura în care este probabil ca acestea să fie recuperabile din profiturile impozabile viitoare. O creanță privind impozitul amânat nu este recunoscuta atunci când ea apare din recunoașterea inițială a unui activ sau a unei datorii într-o tranzacție care nu este o combinare de întreprinderi și, la momentul tranzacției, nu afectează nici profitul contabil, nici pe cel impozabil.
O creanță privind impozitul amânat este recunoscută pentru reportarea pierderilor fiscale sau a creditelor fiscale neutilizate în măsura în care ea este probabil a fi recuperată în viitor.
Diferențele temporare apar atunci când valoarea contabilă a investițiilor în filiale, sucursale, întreprinderi asociate și ascocieri în participație devine diferită de baza fiscală a acestora.
Soldurile impozitului curent și a celui amânat sunt evaluate folosind :
● ratele de impozitare și legile fiscale care au fost reglementate până la data bilanțului
● ratele de impozitare care reflectă modul în care activul va fi recuperat sau datoria va fi decontată (metoda datoriei)
● rata de impozitare aplicabilă profiturilor nedistribuite, acolo unde există rate diferite.
Consecințele dividendelor asupra impozitului pe profit sunt recunoscute o dată cu recunoașterea unei datorii de plată a dividendelor.
Este interzisă întreruperea tratamentului. Entitatea trebuie să reevalueze la fiecare dată a bilanțului recuperabilitatea creanțelor privind impozitul amânat, recunoscute și nerecunoscute.
Impozitul curent și impozitul amânat trebuie recunoscute ca venit sau cheltuiala și incluse în contul de profit sau pierdere. Excepție face impozitul rezultat din :
● o tranzacție sau un eveniment care este recunoscut direct în capitalurile proprii sau
● o combinare de întreprinderi care este reprezentată de o achiziție.
Cazuri particulare privind impozitul pe profit
Creanțele privind impozitul amânat se vor recunoaște în bilanț sau în contul de profit și pierdere în urmatoarele condiții:
-există diferențe temporare impozabile aferente aceleași autoritați fiscale care se vor relua în aceeași perioadă ca și reluarea diferențelor temporare deductibile;
-atunci când nu există suficiente diferențe temporare impozabile aferente aceleași autorități fiscale trebuie ca societatea să aibe suficient profit impozabil în aceeași perioadă ca și reluarea diferenței temporare deductibile;
-există oportunități privind planificarea fiscală prin care societatea să iși creeze suficient profit impozabil în perioada reluării diferențelor temporare deductibile.
1.5.1 Prezentarea impozitului pe profit în situațiile financiare
IAS 12 precizează, ca anexă la situațiile financiare să prezinte următoarele informații referitoare la impozitul pe profit:
– principalele componente ale cheltuielilor (veniturilor) cu impozitul, și anume: cheltuielile sau veniturile cu impozitul curent, ajustările realizate în perioada curentă sau în perioadele anterioare în legatură cu impozitul curent, cheltuielile (veniturile) cu impozitele amânate aferente constituirii sau reluării diferențelor temporare, cheltuielile (veniturile) cu impozitul amânat aferente modificărilor intervenite în ratele de impozitare, cheltuielile (veniturile) cu impozitul aferente modificării politicilor contabile și erorilor fundamentale ce sunt incluse în profitul sau pierderea netă aferente perioadei respective etc.;
– impozitul curent și amânat aferente elementelor debitate sau creditate direct în capitalul propriu;
– cheltuielile (veniturile) cu impozitul aferente elementelor extraordinare;
– o explicație a relației dintre cheltuielile sau veniturile cu impozitul și profitul contabil, în una sau în ambele din situațiile următoare:
– o reconciliere numerică între cheltuielile (veniturile) cu impozitul și produsul dintre rezultatul contabil si rata de impozitare aplicabilă;
– o reconciliere numerică între rata de impozitare efectivă medie și rata de impozitare aplicabilă.
– valoarea diferențelor temporare deductibile, a pierderilor fiscale neutilizate și a creditelor fiscale neutilizate pentru care nici un activ privind impozitul amânat nu a fost recunoscut în bilanț
– valoarea agregată a diferențelor temporare asociate investițiilor în filiale, sucursale și întreprinderi asociate și a participațiilor în asocieri pentru care nu au fost recunoscute datorii privind impozitul amânat;
– în legatură cu fiecare tip de diferență temporară și fiecare tip de pierderi și credite fiscale neutilizate: valoarea activelor și datoriilor privind impozitul amânat recunoscute în bilanț, valoarea veniturilor sau a cheltuielililor cu impozitul amânat recunoscute în contul de profit și pierdere, dacă acestea nu reies din modificările în valorile recunoscute în bilanț;
– în legătură cu operațiunile întrerupte, cheltuielile cu impozitul aferente: caștigului sau pierderii din întrerupere, profitului sau pierderii rezultate din activitațile curente ale operațiunilor întrerupte pentru perioada respectivă, împreună cu valorile corespunzătoare pentru fiecare perioadă anterioară prezentată.
1.5.2. Plata impozitului
Vărsarea la buget a impozitului pe profit se face până în data de 25 ale lunii următoare încheierii trimestrului. Achitarea cu întârziere a impozitelor atrage plata unor penalitați de întarziere, calculate în funcție de suma datorată, numărul de zile de întârziere și cota de penalizare reglementată prin lege.
Contribuabili vor plăti pentru ultimul trimestru o sumă egală cu impozitul calculat pentru Trimestrul III al aceluiași an fiscal, urmând ca plata finală a impozitului pe profit să se facă până la data stabilită ca termen limită pentru depunerea situațiilor financiare ale contribuabilului.
Organizațiile nonprofit au obligația de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.
Contribuabilii care obțin venituri majoritare din cultura cerealelor și plantelor tehnice, pomicultură și viticultură au obligația de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.
Contribuabilii care efectuează plăți trimestriale și, respectiv, lunare plătesc pentru ultimul trimestru sau pentru luna decembrie, în cazul BNR, societăților comerciale bancare, persoane juridice române, și în cazul sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, o sumă egala cu impozitul calculat și evidențiat pentru trimestrul III al aceluiași an fiscal, respectiv o suma egală cu impozitul calculat și evidențiat pentru luna noiembrie a aceluiași an fiscal, urmând ca plata finală a impozitului pe profit pentru anul fiscal să se facă până la data stabilită ca termen limită pentru depunerea situațiilor financiare ale contribuabilului.
Contribuabilii care au definitivat până la data de 15 februarie închiderea exercițiului financiar anterior depun declarația anuală de impozit pe profit și plătesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor.
Persoanele juridice care încetează să existe au obligația să depună declarația de impunere și să plătească impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării încetării existenței persoanei juridice la registrul comerțului.
Dacă o persoană juridică română obține venituri impozabile atât în România, cât și într-un stat străin, atunci impozitul plătit către statul străin se deduce din impozitul datorat în România. Deducerea nu poate depăși impozitul pe profit calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit calculată în România la profitul obținut în statul străin.
Contribuabili care efectuează sponsorzări și/sau mecenat, potrivit prevederilor legii privind sponsorizarea și legii bibliotecilor, scad din impozitul pe profit datorat sumele eferente, dacă sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele condiții:
a) Sunt în limita de 3‰ din cifra de afaceri;
b) Nu depășesc mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat
1.5.3. Depunerea declarațiilor de impozit pe profit
Contribuabilii au obligația să depună o declarație anuală de impozit pe profit, până la termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare. În cursul anului fiscal, contribuabilii au obligația de a depune declarația de impunere până la termenul de plată al impozitului pe profit, inclusive.
O dată cu declarația de impozit pe profit anuală, contribuabilii au obligația să depună și o declarație privind plătile și angajamentele de plata către persoanele nerezidente, care cuprinde scopul și suma fiecărei plăti, numele și adresa beneficiarului. Nu se cuprind în această declarație sumele angajate sau plătite pentru bunurile importate sau pentru transportul internațional.
De menționat este faptul că contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitului pe profit.
1.6 Concluzii
Fiscalitatea apare ca un obstacol în generalizarea valorii juste. Evident, fiscul acceptă cu greu, de a se sprijini pe alte valori decât veniturile și costurile istorice. Acestea oferă cifre care sunt imaginea unei realități anterioare, înscrise în acte și ușor de verificat și demonstrat.
Pentru întreprinderi, un mijloc de a concilia cele două imperative, ale fiscalității și ale valorii juste, este de a se servi de noțiunea de impozit amânat: această metodă constă în a aplică regulile fiscale asupra conturilor stabilite după regulile economice, ajungându-se la o contabilitate întocmită numai dupa reguli fiscale. Este o formulă care permite, în special, să apară consecințele fiscale ale constatării valorii juste dar să nu se plătească impozitul aferent, decât atunci când această plată corespunde exigențelor legale ale administrațiilor fiscale.
Punerea în aplicare a impozitelor amânate permite a calcula, o valoare justă a cheltuielii fiscale. Astfel, cheltuielile (veniturile) cu impozitul pe profit, aferente unui exercițiu financiar corespund ratei de impozitare în vigoare, aplicată la rezultatul contabil. Rezultatul net al exercițiului devine un rezultat net, neafectat de regulile fiscale, în timp ce impozitul plătit este determinat ținand cont de exigențele impuse de autoritațile fiscale. Relația dintre profitul contabil și cheltuielile (veniturile) cu impozitul poate fi însa, afectată de: cheltuielile nedeductibile, veniturile neimpozabile, pierderile fiscale și modificarea ratelor de impozitare.
În prezent, metodă reținută pentru determinare impozitelor amânate este cea a reportului variabil aplicată într-o abordare bilanțiera. Metoda reportului fix a fost definitiv abandonată.
Metoda bilantieră este considerată ca o dezvoltare și o generalizare a abordarii prin contul de rezultate, în care diferențele, acum temporare, sunt mult mai cuprinzătoare. Această noțiune înglobează atât elementele care erau luate în considerare în vechea normă:
-diferențe temporale;
-veniturile nedistribuite ale filialelor, participațiilor sau asocierile;
-reevaluarea activelor nedeductibile (tratamentul diferențelor era în vechea normă numai autorizat, devenind acum, obligatoriu);
-abaterile din evaluare, rezultate din combinările de întreprinderi;
cat si elemente care până acum erau excluse:
-diferențele între valoarea contabilă și baza fiscală a activelor și pasivelor din bilanț;
-activele nemonetare convertite la cursul de schimb istoric al filialelor neautonome;
-activele nemonetare reevaluate în cadrul normei IAS 29 „Raportarea financiară în economiile hiperinflațoniste”.
IAS 12 cere a se contabiliza pe de o parte, în contul de profit și pierdere, toate efectele de impozit aferente tranzacțiilor și evenimentelor, ele însele contabilizate în contul de rezultate și pe de altă parte, în bilanț, efectele impozitelor aferente tranzacțiilor, ele însele contabilizate în bilanț.
Trebuie specificat că IAS 12 recomandă contabilizarea tuturor diferențelor temporare, chiar dacă ele au o scadență îndepartată (concepție cunoscută sub denumirea de „calcul global”), spre deosebire de alte reglementări mai restrictive, care cer o scadență mai apropiată și deci previzibilă (concepție cunoscută sub denumirea de „calcul parțial”).
Reportul înainte al pierderilor fiscale și al creditelor de impozit neutilizate dă loc la un activ de impozit amânat dacă este probabil, ca întreprinderea va dispune de beneficii impozabile viitoare, asupra cărora aceste pierderi și credite de impozit ar putea să fie imputate.
Rata de impozitare utilizată pentru evaluarea activelor și pasivelor de impozit amânat este cea a cărei aplicare este așteptată în exercițiul în cursul căruia activul va fi realizat sau pasivul reglat. Evaluarea activelor și pasivelor de impozit amânat trebuie să reflecte consecințele fiscale care ar rezulta din maniera în care, întreprederea se așteaptă, la sfârșitul exercițiului financiar, să acopere sau să regleze valoarea contabilă a activelor și pasivelor sale. Tratamentul contabil al impozitării amânate, chiar dacă, există norma IAS 12 care reglementează aplicarea lui, nu este lipsit de unele subiecte de discuții:
-valoarea în timp a banilor: numeroase strategii fiscale conduc la recunoașterea diferită a veniturilor și acest tratament este în conflict cu cel din IAS 12 care impune o contabilizare a impozitului amânat la valoarea sa nominală;
-clasificarea impozitelor amânate active și pasive: IAS 12 cere unei întreprinderi care realizează în bilanț, distincția între activele și datoriile curente de cele necurente, să nu clasifice creanțele și datoriile privind impozitul amânat în categoria activelor și datoriilor curente. FAS 109, obliga întrepriderile să clasifice creanțele și datoriile privind impozitul amânat, în funcție de clasificarea activelor sau pasivelor care le-au generat.
-activele de impozit amânat: ele pot fi constatate în bilanț numai dacă sunt îndeplinite anumite condiții, printre care și aceea, ca întreprinderea să obțină în viitor suficient profit impozabil față de care activul respectiv să poată fi reluat, ceea ce este contrar principiului prudenței;
-schimbările în ratele de impozitare: IAS 12 impune utilizarea metodei reportului variabil, care presupune: a se ține seama de rata de impozitare care va fi în vigoare, la data la care, valoarea activului sau datoriei ce dă naștere la impozite amânate, va fi recuperată sau lichidată.
CAPITOLUL 2- Calculul și contabilitatea impozitului pe profit (IAS 12) la
S.C Agro Chirnogi S.A
2.1 Date informative despre activitatea S.C. Agro Chirnogi S.A.
Vestită pentru terenurile sale agricole fertile din zona fluviului Dunărea, S.C Agro Chirnogi S.A este unul dintre cei mai importanți cultivatori de cereale și plante producătoare de semințe oleaginoase din România.
S.C Agro Chirnogi S.A a luat ființă în 1991 prin HG/266 din 12.04.1991 și are ca obiectiv de activitate producerea,industrializarea produselor agrozootehnice,prestări servicii și import-export.În anul 2002 societatea se privatizează,devenind societate cu capital integral privat.Forma juridică de constituire a S.C Agro Chirnogi S.A este de societate pe acțiuni.Înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului cu numărul J51/260/1991,având codul fiscal RO 1922947.
Capitalul subscris și vărsat la sfârșitul anului 2012 este de 9.240.113 ron împarțit în 3696045 acțiuni cu valoare nominală de 2,5 ron fiecare acțiune,în valoare totală de 9240112.50 ron, din care aport în natură 1163005 acțiuni în valoare totală de 2907512,50 RON.
Acțiunile sunt deținute de acționari după cum urmează: S.C Maria Group S.R.L-deține 3696041 acțiuni cu valoare nominală de 2,5RON fiecare, valoare totală 9240102,50 RON, reprezentând 99,9998917762 % din capitalul social , din care aport în natură 1163001 acțiuni în valoare totală de 2907502,50 RON.
Nassif Elias Jabre deține 2 acțiuni cu valoare nominală de 2,5 RON fiecare, în valoare totală de 5,00 RON, reprezentând 0,0000541119 % din capitalul social, din care aport în natură 2 acțiuni în valoare totală de 5,00 RON.
În prezent S.C Agro Chirnogi S.A are ca obiect principal de activitate COD CAEN 0111-Cultivarea cerealelor(exclusiv orez),plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase.Producția obținută este destinată comercializării pe piața externă și internă.
Activitățile cu pondere importantă în cifra de afaceri sunt:
Comerț cu ridicata a cerealelor,semințelor,furajelor.
Comerț cu ridicata a produselor chimice(fungicide,erbicide,insecticide,foliar,etc)
Activitați auxiliare pentru producția vegetală
Depozitări
Fabricarea produselor de morărit
Import-Export(grâu,porumb,furaje)
Toate aceste activități au condus la o valoare a cifrei de afaceri în 2011 -250.698.360 ron, iar în 2012 – 474.723.397 ron.
Până în prezent s-au investit sume importante pentru introducerea tehnologiilor de ultimă generație,în achiziționarea de mașini și utilaje agricole performante de mare productivitate.
Cu o suprafață în exploatare de 9.772 ha.teren și de 24.000 total suprafață deținută,S.C Agro Chirnogi S.A se află într-un proces de continuă dezvoltare și modernizare. S.C Agro Chirnogi S.A deține din anul 2009 în urma unei investiții o moară de grâu cu o capacitate de 180 tone de grâu și 90 tone porumb,ce oferă produse din mecinismul grâului de panificație și porumbului:făină albă,făină graham,făină grifică,tărâțe de grâu,mălai superior,etc.
Depozitarea este făcută în baze proprii cu o capacitate totală de depozitare de 259.000 tone cu ajutorul parcului auto propriu.Parcul propriu este format din autocamioane Volvo și Man prin care se realizează aprovizionarea cu materii prime și transportul produselor din câmp direct în centrele de depozitare în condiții de siguranță și calitate.
S.C Agro Chirnogi are un total de 470 de angajați pe bază de contarct de muncă pe perioadă nedeterminată.
2.2 Veniturile și cheltuielile societații S.C Agro Chirnogi S.A
2.2.1 Cheltuielile societații S.C Agro Chirnogi S.A
Clasa 6 de conturi conform balanței contabile a societații S.C Agro Chirnogi S.A se prezintă astfel,în urma contabilizării tuturor cheltuielilor aferente anului 2012:
Ø Așa cum reiese din balanța clasei 6 de conturi societatea a considerat nedeductibile următoarele tipuri de cheltuieli:
cheltuieli de protocol nedeductibile în limita legală de 2% conform articolului 21, alin. (3), lit.a din Legea 571/2003-Cod fiscal
Cheltuieli nedeductibile cu deplasări,detașări și tranf.- 285.371,15 ron
Alte cheltuieli de exploatare nedeductibile- 6.784,21 ron
Cheltuielile de protocol sunt deductibile în limita de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit.
Mod de calcul:
Cheltuielile de protocol sunt deductibile în limita de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit.
A) Cheltuieli de protocol = 313.926.47 ron
B) Venituri impozabile = 532,195,743.65 ron
C) Cheltuieli totale = 478,828,602.42 ron
D) Cheltuieli cu impozitul pe profit = 3,319,251.00 ron
E) Cheltuieli de protocol deductibile = (B-C+D+A) * 2%
= (532,195,743.65 – 478,828,602.42+ 3,319,251.00 + 313.926.47)*2%= 57.000.318,7 ron
După cum se poate observa, cheltuiala de protocol de 313.926.47 ron este deductibilă integral la determinarea profitului impozabil.
alte cheltuieli cu protecția socială ce depașesc limita a 2% din fondul de salarii, cheltuieli cu ajutoare acordate salariaților
Mod de calcul:
Total cheltuieli cu ajutoare sociale acordate: 2.591.816,00 ron
Fondul de salarii: 9.541.122,00 ron
Cheltuieli cu protecția socială deductibile : 2% din fondul de salarii
= 2% *9.541.122,00 = 190.822.,44 ron
Cheltuieli cu protecția socială nedeductibile:
= 2.591.816,00- 190.822.,44 = 2.400.993,66 ron
cheltuieli cu sponsorizarea (31.658,59 ron)
2.2.2 Veniturile societații S.C Agro Chirnogi S.A
În urma contabilizării tuturor veniturilor aferente anului 2012,balanța conturilor (Anexa 3) din clasa 7 pentru anul 2012 se prezintă astfel:
La sfârșitul anului 2012, veniturile neimpozabile ale societații S.C Agro Chirnogi S.A sunt nule.
2.2.3 Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli
Înainte de a stabili rezultatul contabil trebuiesc închise toate conturile de cheltuielile și de veniturile prin contul de profit și pierdere 121 dupa cum urmează :
A.Închiderea conturilor de cheltuieli
1.1) Închiderea cheltuielilor din exploatare :
121 = % 447,776,140.02
Profit și pierdere – exploatare
601 Cheltuieli cu materiile prime 251,673.84
602 Cheltuieli cu materialele consumabile 28,101,984.89
603 Cheltuieli privind mater. de natura obie. de inven. 28,177.81
604 Cheltuieli privind materialele nestocate 106,253.87
605 Cheltuieli privind energia și apa 1,162,342.13
607 Cheltuieli privind mărfurile 352,556,663.76
611 Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile 393,084.34
612 Cheltuieli cu rede., locațiile de gestiune și chiriile 2,246,616.22
613 Cheltuieli cu primele de asigurare 1,312,828.13
614 Cheltuieli cu studiile și cercetările 14,000.00
622 Cheltuieli privind comisioanele și onorariile 225,126.77
623 Cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate 313,926.47
624 Cheltuieli cu transportul de bunuri și personal 8,456,224.38
625 Cheltuieli cu deplasări, detașări și transferări 1.430.599,56
626 Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații 261,778.42
627 Cheltuieli cu serviciile bancare și asimilate 1,218,765.83
628 Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți 14,746,111.44
635 Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsămi. asim. 1,084,417.11
641 Cheltuieli cu salariile personalului 9,541,122.00
642 Cheltuieli cu tichetele de masă acordate salariaților 649,564.87
645 Cheltuieli privind asigurările și protecția socială 2,591,816.00
658 Alte cheltuieli de exploatare 3.403.999,87
681 Cheltuieli de exploatare privind amortizarile, provizioanele și ajustările pentru depreciere 14,359,741.25
691 Cheltuieli cu impozitul pe profit 3,319,251.00
2)Inchiderea cheltuielilor financiare :
121 = % 31.052.532,46
Profit și pierdere -financiare
665 Cheltuieli din diferențe de curs valutar 21,187,908.84
666 Cheltuieli privind dobânzile 9,864,623.62
B.Inchiderea conturilor de venituri
– la sfârșitul perioadei, soldul creditor al conturilor din clasa 7 (701 la 787);
1) Inchiderea veniturilor din exploatare.
% = 121 514,217,705.12
Profit sau pierdere
701 Venituri din vânzarea produselor finite 66,834,921.48
703 Venituri din vânzarea produselor reziduale 26,186.32
704 Venituri din servicii prestate 18,135,677.72
706 Venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii 67,472.80
707 Venituri din vânzarea marfurilor 379,644,866.42
711 Venituri aferente costurilor stocurilor de produse 30,645,858.13
741 Venituri din subvenții de exploatare 10,014,272.64
758 Alte venituri din exploatare 1,917,344.82
781 Venituri din provi.și ajustă.pt. depreciere 6.931.145,19
privind activitatea de exploatare
2) Inchiderea veniturilor financiare
% = 121.02 17.977.998,53
Profit sau pierdere
762 Venituri din investiții financiare pe termen scurt 369.66
765 Venituri din diferențe de curs valutar 17,777,250.88
766 Venituri din dobânzi 87,569.03
767 Venituri din sconturi obținute 112,808.96
2.3 Calculul rezultatului global
Dupa închiderea conturilor de venituri și cheltuieli prin preluarea acestora asupra contului de rezultate, se constată faptul că S.C. Agro Chirnogi S.A. a realizat un profit brut de 53.367.141,23 ron, conform soldului creditor al contului 121
Societatea are un capital social în valoare de 9.240.113 ron și rezerve legale în valoare de 1.848.023.
Rezerva legală este deductibilă în limita unei cote de 5% aplicată asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris și vărsat.
Profit contabil înaintea impozitării =53.367.141,23 ron
Venituri neimpozabile = 0
Rezervă 5% = (53.367.141,23-0)*5% = 2.668.357,06 ron
Capital social = 9.240.113 ron
Rezerva în limită de 20% capital social = 9.240.113 * 20% = 1.848.022,6 ron
Nu se mai poate constitui rezerve legale,deoarece valoarea bilanțieră a acesteia la începutul exercițiului financiar este în limitele legal admise.
2.4 Baza de calcul a impozitului pe profit
2.4.1 Metoda impozitului exigibil
Luând în considerare toate aspectele prezentate mai sus, detaliem mai jos calculul propriu-zis al profitului fiscal și al impozitului pe profit exigibil aferent acestuia:
Societatea a efectuat sponsorizări conform unui contract de sponsorizare în sumă de 31.658,59 ron. Potrivit legii sponsorizările se scad din impozitul pe profit dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
1. sunt în limită de 3‰ din cifra de afaceri
2. nu depășesc mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.
Cifra de afaceri 250.698.360 ron * 3‰ = 753.095,08 ron
Impozit pe profit 8.635.715,69 * 20% = 1.727.143,14 ron
Prin urmare, cheltuielile cu sponsirizarea în valoare de 31.658,59 ron se pot deduce integral din impozitul pe profit .
Pentru anul 2012 impozitul pe profit exigibil dupa scăderea cheltuielilor cu sponsorizarea este de 8.604.057,71 ron (8.635.715,69 -31.658,59).
Dupa stabilirea impozitului pe profit, se inregistrează nota contabilă pentru constituirea în contabiliate a impozitului pe profit:
691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit “ = 441 “Impozitul pe profit “ 8.604.057,71 ron
2.4.2 Metoda impozitului amânat
Cheltuielile cu impozitul pe profit (veniturile din impozitul pe profit) cuprind cheltuielile cu impozitul pe profit exigibil (veniturile din impozitul pe profit exigibil) + cheltuielile cu impozitul pe profit amânat (veniturile din impozitul pe profit amânat).
Din situațiile financiare ale firmei am extras informațiile legate de active și datorii, informații care după părerea mea sunt relevante în ceea ce privește calculul impozitului pe profitul amânat.
La deschiderea anului financiar 2012, managerii au reevaluat imobilizările din clasa 1 în conformitate cu prevederile Standardului Internațional de Contabilitate IAS 16. S-a ales ca procedeu de reevaluare imputarea amortizării cumulate asupra valorii de intrare a imobilizărilor și reevaluarea valorii nete. Din calcule a rezultat o diferență din reevaluare( contul 105) în valoare de 3,850 ron .
Am împărțit imobilizările pe două clase pentru a comprima informația.Clasa 1 (terenuri,construcții ) cuprinde imobilizări ce se amortizează linear pe o durată de 20 de ani din punct de vedere contabil, iar din punct de vedere fiscal pe o periodă de 10 ani. Clasa 2 (mașini,instalații,utilaje și mobilier) se amortizează tot linear dar pe o durată de 5 ani din punct de vedere contabil și de 4 ani din punct de vedere fiscal.
Amortizarea cumulată la deschiderea exercițiului 2012:
din punct de vedere contabil: 2,772,722.48 ron pentru imobilizările din clasa 1 și de 32,282,204 ron pentru imobilizările din clasa 2;
din punct de vedere fiscal: 6,078,112.5 ron pentru imobilizările din clasa 1 și de 25,825,763.2 ron pentru imobilizările din clasa 2.
În contul aferent amortizării,imobilizărilor scoase din evidență avem următoarele solduri:
Instalații tehnice și mașini 772,538 ron
Alte instalații,utilaje și mobilier 49,342 ron
În ceea ce privește creanțele, la 31.12.2012 acestea au avut o valoare brută de 74.708.142,15 ron și s-au contituit provizioane pentru deprecierea creanțelor în valoare de 2,096,473.16 ron.
Evoluția imobilizărilor în cei doi ani luați în calcul a fost următoarea:
În continuare voi prezenta tabloul amortizărilor contabile :
În urma calculului amortizări contabile, valoarea brută a imobilizărilor corporale la finele anului 20011 era de 53.245.318.3 ron (88,723,291 – 35,477,972.7)
Valoarea acestora la finele anului contabil 2012 este de 57,338,979.9 ron (80,026,644.3 – 22,687,664.4).
Baza de impozitare fiscală pentru imobilizările corporale a fost în 2011 de 36,688,501.9 ron (88,723,291 – 52,034,789.1) , iar în 2012 de 38,237,653.9 ron (115,500,767 – 77,263,113.1).
Calculul impozitului amânat în exercițiul 2012
Datoria cu impozitul amânat se calculează astfel:
Diferență temporară impozabilă * 16 % = 19,101,326*16% = 3,056,212.16 ron
Datoria cu impozit amânat de la începutul anului: 2,649,091 ron
Datoria cu impozit amântat este de: 407,121.16 ron (3,056,212.16 ron -2,649,091 ron)
Rezerve din reevaluare = Datorie cu impozit amânat 407,121.16 ron
Creanța cu impozit amânat = Diferență temporară deductibilă * 16% =2,096,473.16.*16% = 335,435.7 ron
Creanțe cu impozit amânat= Venituri din impozite amânate 335,435.7
Calculul impozitului pe profit curent în anul 2012:
Rezultat contabil înainte de impozitare 53.367.141,23
+ Cheltuieli nedeductibile fiscal 606.081,83
-Amortizarea contabilă a imobilizărilor corporale 12,790,308.3
-Deduceri
-Amortizarea fiscală a imobilizărilor corporale 25,228,324
-Cheltuieli cu provizioane pentru clienți 2,096,473.16.
=Rezultat impozabil 13,858,117.6
Impozit pe profit curent = 13,858,117.6*16% = 2,217,298.8
Cheltuieli cu impozit curent=Impozit pe profit curent 2,217,298.8
În baza calculelor efectuate anterior putem preciza valoare impozitului pe profit de plată.
Impozit pe profit de plată= Datorie cu impozit amânat (407,121.16 ) ron
+Venituri din impozite amânate 335,435.7 ron
+ Impozit pe profit curent 2 ,217,298.8 ron
2,288,984.26 ron
2.5 Conclzii
Contablizând totalitatea tranzacțiilor efectuate în cursul exercițiului financiar putem observa valoare superioară a veniturilor față de cea a cheltuielilor.Valoarea veniturilor totale fiind de 532,195,743.65 ron, iar a cheltuielilor totale de 478,828,602.42 ron.În urma calculelor efectuate putem observa că societatea S.C Agro Chirnogi S.A a realizat un profit brut ,în anul 2012, de 53.367.141,23 ron.Prin adunarea cheltuielilor nedeductibile fiscal,în valoare totală de 606,081.83 ron vom obține un profit fiscal de 53,973,223.06 ron.Asupra profitului fiscal am aplicat cota de impozitare de 16%, rezultând un impozit pe profit în valoare de 8,635,715.69 ron.
Folosind metoda impozitului amânat vom obține o datorie cu impozit amânat de (407,121.16 )ron,o creanță din impozite amânate în valoare de 335,435.7 ron și un impozit pe profit curent de 2 ,217,298.8 ron,rezultând un impozit pe profit de plată în sumă de 2,288,984.26 ron.
Prin punerea în oglindă a celor două metode putem observa diferențele între cele două,și anume impozitul pe profit care, potrivit IAS 12, se recunoaște în alte elemente ale rezultatului global, definite astfel potrivit prevederilor IFRS, se evidențiază în contul 1034 «Impozit pe profit curent si impozit pe profit amânat recunoscute pe seama capitalurilor proprii», urmărindu-se distinct impozitul pe profit curent și impozitul pe profit amânat aplicabile pentru provizioane.
Bibliografie
Studii practice privind aplicarea Standardelor Internaționale de Raportare în România, Adriana Florina Popa, Ileana Cosmina Pitulice, Nirela Nichita, Iulia Jianu , Ed. ContaPlus 2007
Ghid pentru întelegerea și aplicarea IAS 12 : Impozitul pe profit , A.Morariu, I. Jianu, Ed. CECCAR 2004
*** Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul fiscal cu normele metodologice de aplicare.
*** Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea,modificată și completată prin: Ordonanța Guvernului nr. 36/1998, Legea nr. 204/2001 și Legea nr. 394/2006
***HG.nr.403/2000 privind reevaluarea imobilizărilor corporale, publicată în M.O. nr.252 /7 iunie 2000,abrogată ulterior prin Hotărâre nr.1.553 din 18 decembrie 2003.
***Site-ul oficial Deloitte: www.iasplus.com
*** Site-ul oficial S.C Agro Chirnogi S.A : http://www.agrochirnogi.ro/main.html
Bibliografie
Studii practice privind aplicarea Standardelor Internaționale de Raportare în România, Adriana Florina Popa, Ileana Cosmina Pitulice, Nirela Nichita, Iulia Jianu , Ed. ContaPlus 2007
Ghid pentru întelegerea și aplicarea IAS 12 : Impozitul pe profit , A.Morariu, I. Jianu, Ed. CECCAR 2004
*** Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul fiscal cu normele metodologice de aplicare.
*** Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea,modificată și completată prin: Ordonanța Guvernului nr. 36/1998, Legea nr. 204/2001 și Legea nr. 394/2006
***HG.nr.403/2000 privind reevaluarea imobilizărilor corporale, publicată în M.O. nr.252 /7 iunie 2000,abrogată ulterior prin Hotărâre nr.1.553 din 18 decembrie 2003.
***Site-ul oficial Deloitte: www.iasplus.com
*** Site-ul oficial S.C Agro Chirnogi S.A : http://www.agrochirnogi.ro/main.html
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Calculul Si Contabilitatea Impozitului pe Profit (ias 12) la S.c. Agro Chirnogi S.a (ID: 137202)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.