Calculul Indicatorilor Economico Financiari cu Ajutorul Aplicatiilor Informatice Si Rolul Lor Informational
CUPRINS
Rezumat
Ratele financiare sunt indicatori utilizați pentru aprecierea performanței și poziției financiare a unei societăți. Cea mai mare parte a acestor indicatori economico-financiari se calculează pe baza informațiilor furnizate de companii în situațiile financiare. Utilitatea acestor indicatori economico-financiari constă atât în evidențierea unui trend, cât mai ales în posibilitatea ca societatea analizată să poată fi comparată cu alte companii active în același sector. Totodată, există indicatori financiari care ajută la predicția unui eventual faliment în viitor.
Indicatorii economico financiari facilitează lucrul cu un volum de date ridicat într-o maniera organizată.
Cuvinte Cheie
Lichiditate
Risc
Activitate
Profitabilitate
Dividend
Cap. 1 Definirea principalilor indicatori economico-financiari
Indicatori de lichiditate
Lichiditatea unei firme se caracterizează comparând pasivele pe termen scurt cu resursele disponibile pentru aceeași perioadă.
Există trei rate de lichiditate mai des utilizate:
rata lichidității generale;
rata lichidității curente (intermediare);
rata lichidității imediate.
a) rata lichidității generale (Rlg), se calculează ca raport între activele circulante (Ac) și datoriile curente (Dc):
În cadrul datoriilor curente sunt incluse obligațiile față de furnizori, cele fiscale și salariale, creditele pe termen scurt precum și partea din împrumuturile pe termen mediu și lung, a căror scadență este în cadrul exercițiului financiar curent.
Unele surse apreciază că rata lichidității generale este satisfăcătoare dacă este cuprinsă între 1,2 și 1,8; altele apreciază că pentru a fi satisfăcătoare, rata lichidității generale trebuie să fie cuprinsă între 2 și 2,2. În tot cazul, un raport apropiat de 2 poate fi considerat satisfăcător.
b) Rata lichidității curente (intermediare, Rlc) se calculează raportând diferența dintre activele circulante și stocuri (S) la datoriile curente:
În literatura nord-americană, rata lichidității curente este cunoscută și sub denumirea de „test acid”; acesta este de obicei subunitar și este considerat satisfăcător dacă este cuprins în intervalul 0,65 la 1.
c) Rata lichidității imediate (Rli), se calculează raportând disponibilitățile și plasamentele (Dp) la datoriile curente (Dc):
În analiza economico-financiară, rata lichidității imediate mai este cunoscută și sub denumirea de rată a solvabilității imediate, iar interpretarea ei presupune o serie de capcane induse în câmpul analitic:
1. Un nivel ridicat al acestei rate indică o solvabilitate mare, dar acest lucru se poate datora unei utilizări precare a resurselor disponibile, valoarea ridicată a acestei rate nu constituie o garanție a solvabilității, dacă restul activelor circulante au un grad redus de lichiditate;
2. Un nivel redus al ratei lichidității imediate, arătând o valoare redusă a lichidității, ilustrează o situație care poate fi comparabilă cu menținerea echilibrului financiar, dar numai dacă întreprinderea minimizează valoarea disponibilităților, dar deține, în schimbul acestora, valori de plasament, creanțe, stocuri, cu un grad mare de lichiditate etc.
1.2. Indicatori de risc/datorii
a) Rata de îndatorare (ri), măsoară ponderea obligațiilor în patrimoniul întreprinderii; este detaliată în următoarele variante:
a.1.) rata de îndatorare globală (rîg) măsurând ponderea datoriilor totale în patrimoniul firmei:
a.2.) rata de îndatorare la termen (rit), care măsoară ponderea datoriilor pe termen mediu și lung în capitalul permanent; relațiile de calcul sunt:
Semnificația indicatorilor este deja prezentată, cu mențiunea că în categoria datoriilor totale (Dt) se includ:
– împrumuturile pe termen mediu și lung;
– împrumuturile pe termen scurt;
– obligații.
Rata de îndatorare globală, calculată cu relația 5.24 trebuie să fie subunitară, ecartul față de 1 semnificând o reducere a îndatorării firmei, cu consecință directă în creșterea autonomiei financiare; o valoare situată în jurul a 2/3 (66%) este considerată normală. În accepțiunea expresiei 5.25 limita superioară acceptabilă este ca mărimea datoriilor să fie de cel mult de două ori mai mare decât capitalul propriu:
Rata de îndatorare la termen este inversa ratei autonomiei financiare la termen:
Evoluția acestei rate depinde de raportul dintre ritmul de modificare a capitalului propriu și cel al împrumuturilor pe termen mediu și lung; posibilitățile de îndatorare sunt cu atât mai mari cu cât această rată este mai scăzută, fiind evidențiat modul în care întreprinderea recurge la efectul de levier.
Aspectele legate de echilibrul financiar pot fi ilustrate și prin calcularea unor mărimi, bazate pe următoarele criterii:
– natura obligațiilor:
obligații legate de ciclul de exploatare;
obligații diverse;
scadența obligațiilor;
datorii mai mici de un an;
datorii pe perioada de la 1 la 5 ani;
datorii pe perioade mai mari de 5 ani.
În baza grupelor mari de pasiv, mai pot fi calculate și alte mărimi (rate) elocvente pentru gradul de îndatorare fiind:
– ponderea datoriilor pe termen mediu și lung, în pasivul total (ydtml):
– ponderea datoriilor pe termen scurt în pasivul total (ydts):
b) Gradul de acoperire al dobânzilor
Gradul de acoperire a dobânzilor este un indicator financiar de solvabilitate, care evaluează în ce măsură compania își poate plăti dobânzile la creditele din sold din numerarul generat din profitul de exploatare curent.
Gradul de acoperire al datoriilor este exprimat ca valoare numerica și rezultă din împărțirea profitului din exploatare (operațional) la dobânzile de plată. Cu cât valoarea indicatorului este mai mare, cu atât se consideră că firma este mai stabilă din punct de vedere financiar și poate face față fără probleme plăților privind dobânzile bancare, deci compania are un risc financiar mai redus. Cerința tuturor instituțiilor de credit este ca valoarea indicatorului să fie cel puțin supraunitară, de obicei mai mare decât 3. Acest indicator este dependent de sectorul de activitate în care activează compania. În consecintă, valoarea sa trebuie evaluată în corelație cu ceilalți indicatori prezentați în analiza de rating și relativ la valoarea optimă indicată în analiza de rating.
Gradul de acoperire a dobânzilor se calculează astfel:
c) Rata solvabilității generale (Rsg) se determină ca raport între activele totale (At) și datoriile totale (Dt) :
Rata solvabilității generale indică gradul de acoperire a datoriilor totale de către activele totale ale întreprinderii și exprimă siguranța de care se bucură creditorii pe termen lung și scurt, precum și marja de creditare a întreprinderii; valoarea critică a acestei rate este Rsg = 1,5, iar analiza distinge următoarele cazuri:
– o valoare a ratei situată sub 1,5 evidențiază riscul de insolvabilitate pe care și l-au asumat creditorii/furnizorii de fonduri puse la dispoziția întreprinderii;
– o valoare a ratei situată peste 1,5 evidențiază faptul că întreprinderea are capacitatea de a-și achita obligațiile bănești imediate și îndepărtate.
1.3. Indicatori de gestiune
Viteza de rotație a activelor circulante reprezintă un indicator de eficiență care arată în ce măsură intrarea repetată a activelor circulante în ciclul economic (de exploatare) contribuie la realizarea cifrei de afaceri a întreprinderii.
Viteza de rotație a activelor circulante se reflectă în special în activitatea de exploatare a firmei, mai exact în următoarele laturi ale acestei activități:
– modificarea procesului de aprovizionare și producție;
– reducerea costurilor;
– scurtarea ciclului de producție;
– scurtarea perioadei de desfacere și încasare a producției;
– respectarea disciplinei contractuale etc.
Volumul activelor circulante ale întreprinderii depinde de doi factori:
cifra de afaceri;
b) viteza de rotație a activelor circulante.
Cu cât activele circulante vor parcurge mai repede stadiile succesive ale rotației capitalului, cu atât viteza de rotație va fi mai mare, iar necesarul de fond de rulment va fi mai mic pentru un volum dat al producției sau al cifrei de afaceri.
Viteza de rotație a activelor circulante se exprimă prin intermediul următorilor indicatori:
numărul de rotații al activelor circulante;
durata în zile a unei rotații.
a) Numărul de rotații al activelor circulante (N) se calculează ca raport între cifra de afaceri totală (Ca) și soldul mediu al activelor circulante (Ac):
Indicatorul se poate calcula pentru fiecare element de active circulante, dar puterea lui informativă este redusă, deoarece, fiind o mărime abstractă, adimensională, nu are capacitatea de a reda în termeni concreți realitatea economică.
b) Durata în zile a unei rotații (Dz) se calculează ca raport între produsul dintre soldul mediu al activelor circulante (fără disponibilități) (Ac) și numărul de zile ale perioadei analizate (T) și cifra de afaceri totală a întreprinderii (Ca):
Este indicat ca durata în zile a unei rotații să se determine pe elemente ale activelor circulante și pe stadiile în care se află aceste elemente în cadrul circuitului general economic, în vederea identificării aspectelor favorabile, dar mai ales a aspectelor nefavorabile ale gestionării resurselor. Analiza pe elemente se efectuează calculând:
b.1.) durata de rotație a stocurilor de materii prime și materiale;
b.1.) durata de rotație a stocurilor de producție în curs de execuție;
b.3.) durata de rotație a stocurilor de produse finite și semifabricate.
b.4.) durata de rotație a creanțelor.
b.1.) Durata de rotație a stocurilor de materii prime și materiale (Dzmp) se calculează ca produs între numărul de zile al perioadei analizate (T) și raportul dintre stocul mediu de materii prime și materiale (Smp) și cheltuielile cu materialele efectuate de întreprindere în perioada analizată (Cm):
b.2.) Durata de rotație a stocurilor de producție în curs de execuție (Dzsp) se calculează înmulțind numărul de zile al perioadei analizate (T) cu raportul dintre stocul mediu de producție în curs de execuție (Smpe) și producția exercițiului exprimată în costuri (cheltuielile aferente producției exercițiului (Qec):
b.3.) Durata de rotație a stocurilor de produse finite și semifabricate (Dzpf) se calculează ca produs între același număr de zile al perioadei analizate și raportul dintre Stocul mediu de produse finite și semifabricate (Spfs) și cheltuielile aferente veniturilor din exploatare (Cve):
b.4.) Durata de rotație a creanțelor (Dzc), numită și durata de încasare a creanțelor se calculează ca produs între numărul de zile al perioadei analizate și raportul dintre stocul mediu al creanțelor (Sc) și veniturile din exploatare (Ve):
1.4. Indicatori de profitabilitate
Indicatorii de profitabilitate reflectă eficiența activității desfășurate de întreprindere în sensul capacității acesteia de a obține profit din resursele disponibile. Îmbracă următoarele forme:
Rata rentabilității capitalului social, calculată ca raport între profitul brut și capitalul social:
Exprimă gradul în care capitalul social este utilizat în scopul obținerii unui profit corespunzător.
b) Rata rentabilității capitalului propriu, evidențiază eficiența cu care întreprinderea utilizează capitalul propriu și se calculează ca raport între profitul brut și capitalul propriu.
c) Rata rentabilității capitalului angajat, reflectă aportul resurselor permanente (capital propriu + datorii pe termen lung) la obținerea profitului și se calculează ca raport între profitul brut și capitalul angajat:
d) Marja brută din vânzări, evidențiază capacitatea întreprinderii de a-și controla costurile de producție sau să obțină prețul de vânzare optim. Se calculează ca raport între profitul brut din vânzări (marja comercială) și cifra de afaceri:
1.5 Indicatori ai politicii de dividend
Dividendul reprezintă remunerația cuvenită pentru deținerea unei acțiuni în decurs de un an și este singura formă de participare a acționarilor la repartizarea profiturilor unei SA. Deci, dividendul este partea din profitul unei societăți pe acțiuni care revine fiecărui acționar în raport cu acțiunile pe care le posedă.
a) Dividend pe acțiune marchează suma absolută a dividendelor care se distribuie pentru o acțiune deținută; valoarea acestui indicator este interesantă atât pentru acționar care va cunoaște suma ce-i va fi vărsată de către societate cât și pentru bonitatea societății aceast lucru ducând la atragerea de investitori; deși are o expresivitate economică mare, acest indicator nu exprimă integral forța societății respective, mărimea sa depinzând mai mult de profitul afectat distribuției de dividend.
b) Rata distribuirii dividendelor semnalează incisivitatea politicii de distribuție a dividendelor și este relativ opus politicii de autofinanțare și invers proporțională cu gradul de capitalizare. Un grad ridicat de distribuire a dividendelor nu presupune în toate cazurile autofinanțare redusă. Un profit mare conjugat cu o rată de distribuire redusă poate conduce la un dividend mai consistent decât în cazul unui profit mic, căruia i se aplică o rată de distribuire ridicată.
c) Randamentul pe acțiune este un indicator cu puternică expresivitate economică,de mare interes pentru acționari deoarece semnifică o rentabilitate autentică a capitalului plasat în acțiuni. Astfel pe baza lui fiecare acționar poate decide dacă păstrează în continuare acțiunile sau le vinde.
d) Beneficiul pe acțiune reprezintă îmbogățirea practică a acționarilor în cursul unui an pentru că profitul, fie se distribuie ca dividende, fie se capitalizează reprezentând tot averea acționarilor,indicatorul nu reprezintă un flux financiar în sensul că nu întregul beneficiu se repartizează ca dividend, dar este un element esențial pentru aprecierea valorii pe piață a acțiunilor.
1.6. Alți indicatori
a) Rata autonomiei financiare (Raf), se calculează ca raport între capitalul propriu (Cp) și capitalul permanent (Cper):
în care: Ci – reprezintă capitalul împrumutat.
Rata autonomiei financiare reflectă ponderea capitalului propriu în cadrul surselor ce sunt la dispoziția întreprinderii pentru o perioadă mai mare de un an.
b) Rata de finanțare a stocurilor pe seama fondului de rulment (Rfs) se calculează ca raport între fondul de rulment (FR) și stocuri (S):
c) Rata de finanțare a activelor imobilizate din capitalul propriu (rfp) va măsura ponderea în care capitalul propriu participă la finanțarea activelor imobilizate; se calculează cu relația:
în care:
– semnifică activele imobilizate nete.
Pot fi întâlnite trei situații:
a.1.) Rfp > 1; consecințele sunt:
– activele imobilizate sunt finanțate integral din capitalul propriu, realizându-se cel mai mic cost al capitalului;
– există fond de rulment propriu;
b.2.) Rfp < 1; consecințe:
– activele imobilizate sunt finanțate parțial prin capitalul propriu, diferența fiind finanțată prin datorii pe termen mediu și lung și pe seama surselor ciclice;
– fondul de rulment este negativ.
c.3.) Rfp = 1; consecințe:
– activele imobilizate sunt finanțate integral din capitalul propriu;
– nu există fond de rulment propriu.
Cap. 2 Descrierea metodologiei de calcul și rolul informațional al indicatorilor economico-financiari cuprinși în nota explicativă 9
2.1. Situațiile financiare anuale
Situațiile financiare reprezintă sursa informațională de bază pentru efectuarea analizei financiare. Ele sunt rapoarte formale privind starea și performanțele financiare ale întreprinderii în care se prezintă o imagine a poziției financiare și profitabilității acesteia la sfârșitul unei perioade din cadrul exercițiului financiar curent.
În cazul marilor întreprinderi situațiile financiare sunt însoțite de anexe, unde sunt explicitate pozițiile bilanțiere importante sau elemente de cheltuieli, respectiv de venituri. Anexele sunt parte integrantă a situațiilor financiare.
Întreprinderile din întreaga lume întocmesc situații financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor externi. Deși astfel de situații financiare pot părea similare de la o țară la alta, există diferențe care pot fi cauzate de o varietate de factori sociali, economici și juridici, precum și de faptul că anumite tări, în momentul stabilirii cerințelor naționale, au avut în vedere necesitățile diverșilor utilizatori ai situațiilor financiare.
Acești factori au dus la utilizarea unor definiții diverse ale structurilor situațiilor financiare, cum: sunt active, datorii, capital propriu, venituri și cheltuieli. Totodata, acești factori au contribui la utilizarea unor criterii diferite pentru recunoașterea structurilor din situațiile financiare și la opțiunea pentru diferite baze de evaluare. Aria de aplicabilitate și informațiile prezentate în situațiile financiare au fost de asemenea influențate.
Comitetul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate (IASC) este angajat în atenuarea acestor diferențe, cautând să armonizeze reglementările, standardele și procedurile contabile referitoare la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare. Acesta considera că armonizarea se poate realiza cel mai bine punându-se accent pe întocmirea situațiilor financiare ce au ca scop furnizarea unor informații utile pentru adoptarea deciziilor economice.
Consiliul IASC consideră că situațiile financiare întocmite in acest scop răspund necesităților comune majoritătii utilizatorilor. Acestea se datorează faptului că aproape toți utilizatorii iau decizii economice pentru:
a hotărî când să cumpere, să păstreze sau să vândă o investiție de capital;
a evalua răspunderea sau gestionarea managerială;
a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti și de a oferi alte beneficii angajaților săi;
a evalua garantiiile pentru creditele acordate intreprinderii;
a determina politicile de impozitare;
a determina profitul si dividendele ce se pot distribui;
a elabora si utiliza date statistice despre venitul național;
a reglementa activitatea întreprinderilor.
Consiliul IASC recunoaște totuși că guvernele pot stabili în particular cerințe diferite sau suplimentare pentru propriile scopuri. Cu toate acestea, aceste cerințe nu ar trebui să influențeze în nici un caz situațiile financiare publicate în beneficiul altor utilizatori, decât în situația în care răspund și cerințelor acestora.
Situațiile financiare sunt de regulă întocmite conform unui model contabil bazat pe costul istoric recuperabil și pe conceptul de menținere a nivelului capitalului financiar nominal. Alte modele și concepte ar putea fi mai adecvate pentru a satisface obiectivul de furnizare a informației, care să fie utilă la luarea deciziilor economice, dar până în prezent nu există un consens pentru această modificare. Cadrul general a fost creat astfel încat să poată fi aplicat unei serii de modele contabile și de concepte privind capitalul și menținerea nivelului capitalului.
Acest cadru general stabilește conceptele ce stau la baza întocmirii și prezentării situațiilor financiare pentru utilizatorii externi. Obiectivul acestui cadru este:
sprijinirea consiliului IASC în elaborarea viitoarelor Standarde Internaționale de Contabilitate și în revizuirea celor existente;
sprijinirea consiliului IASC în promovarea armonizării reglementărilor, standardelor și procedurilor de contabilitate referitoare la prezentarea situațiilor financiare prin realizarea unor concepte de bază care să reducă numărul tratamentelor contabile alternative permise de IAS;
sprijinirea organismelor naționale de elaborare a standardelor în procesul de dezvoltare a standardelor naționale;
sprijinirea celor care întocmesc situații financiare conform IAS și pentru a face fată problemelor care nu se regăsesc în acestea;
sprijinirea auditorilor la formarea unei opinii referitoare la conformitatea situațiilor financiare cu IAS;
sprijinirea utilizatorilor la interpretarea informațiilor prezentate în situațiile financiare elaborate în conformitate cu IAS;
furnizarea de informații celor interesați de activitatea IASC privind modul de elaborare a standardelor.
Acest cadru general nu constituie un Standard Internațional de Contabilitate și prin urmare nu definește standarde privind evaluarea sau prezentarea unor anumite elemente de evaluare sau informații. Prevederile acestui cadru general nu primează în fața Standardului Internațional de Contabilitate specific.
Conducerea IASC recunoaște că într-un număr limitat de cazuri poate exista un conflict între cadrul general și un Standard Internațional de Contabilitate. În acele cazuri în care există un conflict cerințele standardului internațional de contabilitate primează asupra celor din cadrul general. Având în vedere că activitatea conducerii IASC se orientează după cadrul general, la elaborarea standardelor viitoare și la revizuirea celor existente, numărul cazurilor de conflicte dintre cadrul general și IAS se va diminua. Cadrul general va fi revizuit periodic pe baza experienței conducerii IASC în utilizarea acestuia.
Cadrul general abordează:
obiectivul situațiilor financiare;
caracteristicile calitative care determină utilitatea informațiilor din situațiile financiare;
definirea, recunoașterea și evaluarea elementelor pe baza cărora sunt întocmite situațiile financiare;
conceptele de capital și de menținere a nivelului capitalului.
Cadrul general se referă la situațiile financiare cu scop general (denumite in continuare situații financiare), inclusiv la situațiile financiare consolidate. Aceste situații financiare sunt întocmite și prezentate cel puțin anual, venind în întâmpinarea nevoilor comune de informații ale unei sfere largi de utilizatori. O parte din acești utilizatori pot solicita, și au capacitatea de a obține, informații suplimentare fată de cele conținute în situațiile financiare. Mulți utilizatori trebuie totuși să se bazeze pe situațiile financiare ca pe principala lor sursa de informații și de aceea astfel de situații financiare trebuie elaborate și prezentate având în vedere necesitățile lor. Rapoartele financiare cu scop special, de exemplu, declarațiile și alte situații întocmite în scopuri fiscale, se situează în afara acestui cadru general. Cu toate acestea cadrul general poate fi aplicat în elaborarea rapoartelor cu scop special, acolo unde este posibil.
Situațiile financiare constituie o parte a procesului de raportare financiară. Un set complet de situații financiare include de regulă un bilanț, un cont de profit și pierdere, o situație a modificărilor poziției financiare ( care poate fi prezentată în diverse moduri, de exemplu ca situație a fluxurilor de trezorerie sau situație a fluxurilor de fonduri) și acele note, precum și alte situații și materiale explicative care sunt parte integrata a situațiilor financiare. Pot fi incluse de asemenea materiale și informații suplimentare sau derivate care vin în completarea acestora. Astfel de materiale și informații suplimentare se pot referi la informații financiare despre segmentele industriale și geografice și la prezentarea efectelor variației prețurilor. Situațiile financiare nu includ elemente ca: rapoartele directorilor, declarațiile președintelui, discuțiile și analizele conducerii și elementele similare care pot fi incluse într-un raport financiar sau anual.
Cadrul general se aplică situațiilor financiare ale tuturor întreprinderilor comerciale, industriale, fie din sectorul public, fie din cel privat. Întreprinderea raportoare este întreprinderea pentru care există utilizatori de informații pentru care situațiile financiare reprezintă principala sursă de informații financiare.
Utilizatorii de situații financiare includ investitorii prezenți și potențiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii și alți creditori comerciali, clienții, Guvernul și instituțiile acestuia, precum și publicul.
Obiectivul situațiilor financiare este de a furniza informații despre poziția financiară, performantele și modificările poziției financiare a întreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice.
Situațiile financiare elaborate în acest scop satisfac necesitățile comune ale majorității utilizatorilor. Totuși situațiile financiare nu oferă toate informațiile de care utilizatorii au nevoie pentru luarea deciziilor economice, întrucât acestea, în mare măsură, relevă efectele financiare ale unor evenimente din trecut și nu oferă de regulă informații nefinanciare.
Situațiile financiare sunt elaborate de regulă pornindu-se de la prezumția că o întreprindere iși va continua activitatea și în viitorul previzibil. Astfel se presupune că întreprinderea nu are intenția și nici nevoia de a-și lichida sau de a-și reduce în mod semnificativ activitatea; dacă o astfel de intenție sau nevoie există, s-ar putea să fie nevoie ca situațiile financiare să fie întocmite pe o bază diferită de evaluare și în acest caz vor fi prezentate informații referitoare la baza utilizată.
Caracteristicile calitative sunt atributele care determină utilitatea informației oferite de situațiile financiare. Cele patru caracteristici calitative principale sunt:
inteligibilitatea – o calitate esențială a informațiilor furnizate de situațiile financiare este aceea că ele pot fi ușor înțelese de utilizatori. În acest scop se presupune că utilizatorii dispun de cunoștințe suficiente privind desfășurarea afacerilor și a activităților economice, de noțiuni de contabilitate și au dorința de a studia informațiile prezentate cu diligentele cuvenite. Totuși informațiile asupra unor probleme complexe, care ar trebui incluse în situațiile financiare datorită relevanței lor în luarea deciziilor economice, nu ar trebui excluse doar pe motivul că ar putea fi prea dificil de înțeles pentru anumiți utilizatori.
Relevanța – pentru a fi utile informațiile trebuie să fie relevante fată de necesitățile de luare a deciziilor de către utilizatori. Informațiile sunt relevante atunci când influențează deciziile economice ale utilizatorilor, ajutându-i pe aceștia să evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare, confirmând sau corectând evaluările lor anterioare.
Credibilitatea – pentru a fi utila informația trebuie să fie credibilă, informația este credibilă atunci când nu conține erori semnificative, iar utilizatorii pot avea încredere că reprezintă corect ceea ce informația și-a propus să reprezinte sau ceea ce se așteaptă, în mod rezonabil să reprezinte. Informația poate fi relevantă dar atât de puțin credibilă sub aspectul naturii sau reprezentării încât recunoașterea acesteia poate induce în eroare. De exemplu dacă validitatea și valoarea daunelor pentru despăgubiri sunt disputate într-un litigiu, nu ar fi adecvat pentru întreprindere să înregistreze în bilanț întreaga sumă a despăgubirilor cerute, deși ar fi adecvată prezentarea sumei solicitate și a circumstanțelor conflictului într-o notă a situațiilor financiare.
Comparabilitatea – utilizatorii trebuie să poată compara situațiile financiare ale unei întreprinderi în timp pentru a identifica tendințele în poziția financiară și performanțele sale. Utilizatorii trebuie să poată compara situațiile financiare ale diverselor întreprinderi, pentru a le evalua poziția financiară, performanțele și modificările poziției financiare. Astfel măsurarea și prezentarea efectului financiar al acelorași tranzacții și evenimente trebuie efectuate într-o manieră consecventă în cadrul unei întreprinderi și de-a lungul timpului pentru acea întreprindere și într-o manieră consecventă pentru diferite întreprinderi.
Situațiile financiare descriu rezultatele financiare ale tranzacțiilor și ale altor evenimente, grupându-le în clase cuprinzătoare conform caracteristicilor economice. Aceste clase sunt numite „structurile situațiilor financiare”. Structurile bilanțului legate în mod direct de evaluarea poziției financiare sunt: activele, datoriile și capitalul propriu. Structurile contului de profit și pierdere, legate în mod direct de evaluarea performanței, sunt veniturile și cheltuielile. Situația modificărilor pozitiei financiare reflectă de obicei structurile din contul de profit și pierdere și modificările din bilanț; în consecință “cadrul general” nu identifică structurile specifice acesteia.
Prezentarea acestor structuri în bilanț și în contul de profit și pierdere implică un proces de subclasificare. De exemplu, activele și datoriile pot fi clasificate după natura sau funcția lor în activitatea întreprinderii, pentru a prezenta informații în cea mai folositoare manieră pentru utilizatori, în scopul adoptării deciziilor economice.
Conform actului normativ,persoanele juridice al căror exercițiu financiar coincide cu anul calendaristic au obligația să întocmească și să depună situații financiare anuale încheiate la 31 decembrie, potrivit Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a patra a Comunităților Economice Europene, parte componentă a Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3.055/2009, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, potrivit ordinului publicat de MFP, cuprinsul situațiilor financiare anuale diferă în funcție de mărimea entităților.
Pentru a determina mărimea acestor entități, se folosesc trei criterii:
total active: 3.650.000 euro;
cifra de afaceri neta: 7.300.000 euro;
număr mediu salariați: 50.
Societățile care, la data bilanțului, depășesc limitele a două din cele 3 criterii de mărime vor întocmi situații financiare anuale care cuprind:
a) bilanț (cod 10);
b) cont de profit și pierdere (cod 20);
c) situația modificărilor capitalului propriu;
d) situația fluxurilor de numerar;
e) note explicative la situațiile financiare anuale.
Aceste documente vor fi însotite de formularul "Date informative" (cod 30) și formularul "Situația activelor imobilizate" (cod 40), ale căror modele sunt aprobate tot prin acest ordin. Pe de altă parte, ordinul MFP stabilește ca entitățile care, la data bilanțului, nu depășesc limitele a două dintre criteriile de mărime menționate întocmesc situații financiare anuale prescurtate care cuprind:
a) bilanț prescurtat (cod 10);
b) cont de profit și pierdere (cod 20);
c) note explicative la situațiile financiare anuale prescurtate.
De asemenea, aceste documente vor fi insoțite de formularul "Date informative"(cod 30) și formularul "Situația activelor imobilizate" (cod 40).Actul normativ publicat de Finanțe mai precizează că entitățile care nu depășesc limitele a două dintre criteriile de mărime pot întocmi, optional, și situația modificărilor capitalului propriu și/sau situația fluxurilor de numerar.
Trebuie să știți că, potrivit regulilor emise de Finanțe, indiferent de mărimea entităților, toate situațiile financiare anuale încheiate la 31 decembrie trebuie semnate de persoanele abilitate potrivit legii și de către administratorul sau persoana care gestionează entitatea.
De asemenea, situațiile financiare anuale trebuie să fie însoțite ca și până acum de raportul administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz, și de propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile. Situațiile financiare anuale vor fi însotite totodată și de o declarație scrisă a administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective prin care iți asumă răspunderea pentru întocmirea situațiilor financiare anuale și confirmă că:
-politicile contabile utilizate la întocmirea situațiilor financiare anuale sunt în conformitate cu reglementarile contabile aplicabile;
-situațiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată;
-persoana juridică iși desfășoară activitatea în condiții de continuitate.
Conform prevederilor din Ordinul MFP nr. 79/2014, încadrarea în criteriile de mărime se efectuează la sfârșitul exercițiului financiar, pe baza indicatorilor determinați din situațiile financiare anuale la 31 decembrie aferente exercițiului financiar precedent și a indicatorilor determinați pe baza datelor din contabilitate și a balanței de verificare încheiate pentru sfârșitul exercițiului financiar curent, utilizându-se cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, valabil la data încheierii exercițiului financiar.
Raportul administratorilor
Consiliul de administrație al entităților economice are obligația de a elabora pentru fiecare exercițiu financiar un raport al administratorilor, care cuprinde cel puțin o prezentare fidelă a dezvoltării și performanței activităților entității și a poziției sale financiare, împreună cu o descriere a principalelor riscuri și incertitudini cu care se confruntă acestea.
Această prezentare reprezintă o analiză echilibrată și cuprinzătoare a dezvoltării și performanței activităților entității și a poziției sale financiare, corelată cu dimensiunea și complexitatea activităților. În măsura în care este necesar pentru a înțelege dezvoltarea entității, performanța sau poziția sa financiară, analiza cuprinde indicatori financiari și, atunci când este cazul, indicatori nefinanciari-cheie de performanță, relevanți, pentru activități specifice, inclusiv informații despre aspecte privind mediul înconjurător și angajații.
În furnizarea analizei sale, raportul administratorilor include, atunci când este cazul, referiri și explicații suplimentare privind sumele raportate în situațiile financiare anuale.
Raportul administratorilor oferă, de asemenea, informații cu privire la:
a) evenimente importante apărute după sfârșitul exercițiului financiar;
dezvoltarea previzibilă a entității;
activitățile din domeniul cercetării și dezvoltării;
informații privind achizițiile propriilor acțiuni, și anume:
motivele achizițiilor efectuate în cursul exercițiului financiar;
numărul și valoarea acțiunilor achiziționate și înstrăinate în cursul exercițiului financiar și proporția din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă;
în cazul achiziției și înstrăinării cu titlu oneros, contravaloarea acțiunilor;
numărul și valoarea nominală a tuturor acțiunilor achiziționate și deținute de entitate și proporția din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă;
existența de sucursale ale entității;
utilizarea de către entitate a instrumentelor financiare, în cazul în care sunt semnificative pentru evaluarea activelor sale, datoriilor, poziției financiare și a profitului sau pierderii:
obiectivele și politicile entității în materie de gestiune a riscului financiar, inclusiv politica sa de acoperire împotriva riscurilor pentru fiecare tip major de tranzacție previzională pentru care se utilizează contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor, și
– expunerea entității la riscul de piață, riscul de credit, riscul de lichiditate și la riscul fluxului de trezorerie.
Scopul acestor prezentări este de a furniza informații care să ajute la înțelegerea mai bună a semnificației instrumentelor financiare bilanțiere sau extrabilantiere asupra situației financiare a unei entități, rezultatelor activității ei și fluxurilor de trezorerie și de a ajuta în evaluarea sumelor, momentului apariției și gradului de siguranță a fluxurilor de trezorerie viitoare asociate cu acele instrumente.
Prezentările cerute oferă informații pentru a-i ajuta pe utilizatorii situațiilor financiare în evaluarea gradului de risc aferent instrumentelor financiare, recunoscute sau nu în bilanț.
Tranzacțiile cu instrumente financiare pot avea ca rezultat pentru o entitate asumarea sau transferarea către alte părți a unuia sau mai multora dintre riscurile financiare descrise mai jos.
a) Riscul de piață cuprinde trei tipuri de risc:
riscul valutar – este riscul ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze din cauza variațiilor cursului de schimb valutar;
riscul ratei dobânzii la valoarea justă – este riscul ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze din cauza variațiilor ratelor de piață ale dobânzii;
riscul de preț – este riscul ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze ca rezultat al schimbării prețurilor pieței, chiar dacă aceste schimbări sunt cauzate de factori specifici instrumentelor individuale sau emitentului acestora, sau factori care afectează toate instrumentele tranzacționale pe piață.
Riscul de credit – este riscul ca una dintre părțile instrumentului financiar să nu execute obligația asumată, cauzând celeilalte părți o pierdere financiară.
Riscul de lichiditate – (numit și riscul de finanțare), este riscul ca o entitate să întâlnească dificultăți în procurarea fondurilor necesare pentru îndeplinirea angajamentelor aferente instrumentelor financiare. Riscul de lichiditate poate rezulta din incapacitatea de a vinde repede un activ financiar la o valoare apropiată de valoarea sa justă.
Riscul ratei dobânzii la fluxul de trezorerie – este riscul ca fluxurile de trezorerie viitoare să fluctueze din cauza variațiilor ratelor de piață ale dobânzii. De exemplu, în cazul unui instrument de împrumut cu rată variabilă, astfel de fluctuații constau în schimbarea ratei dobânzii efective a instrumentului financiar, fără o schimbare corespondentă a valorii sale juste.
În cazul entităților ale căror valori mobiliare – în totalitate sau o parte din aceste titluri – sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și care fac obiectul unei oferte publice de preluare, astfel cum acestea sunt definite în legislația în vigoare privind piața de capital, raportul administratorilor trebuie să cuprindă următoarele informații detaliate despre:
structura capitalului lor, cu indicarea claselor diferite de acțiuni și, dacă este cazul, pentru fiecare clasă de acțiuni, drepturile și obligațiile atașate clasei respective și procentul din capitalul social total pe care îl reprezintă;
orice restricții legate de transferul de valori mobiliare, cum ar fi limitările privind deținerea de titluri de valoare sau necesitatea de a obține aprobarea entității sau a altor deținători de valori mobiliare;
deținerile semnificative directe și indirecte de acțiuni;
deținătorii oricăror valori mobiliare cu drepturi speciale de control și o descriere a acestor drepturi;
sistemul de control al oricărei scheme de acordare de acțiuni salariaților, dacă drepturile de control nu se exercită direct de către salariați;
orice restricții privind drepturile de vot, cum ar fi limitările drepturilor de vot ale deținătorilor unui procent stabilit sau număr de voturi, termenele de exercitare a drepturilor de vot sau sistemele prin care, cooperând cu entitatea, drepturile financiare atașate valorilor mobiliare sunt separate de deținerea de valori mobiliare;
g) orice acorduri dintre acționari care sunt cunoscute de către entitate și care pot avea ca rezultat restricții referitoare la transferul valorilor mobiliare și/sau la drepturile de vot;
h) regulile care prevăd numirea sau înlocuirea membrilor consiliului de administrație și modificarea actelor constitutive ale entității;
i) puterile membrilor consiliului de administrație și, în special, cele referitoare la emiterea sau răscumpărarea de acțiuni;
j) orice acorduri semnificative la care entitatea este parte și care intră în vigoare, se modifică sau încetează în funcție de o modificare a controlului entității ca urmare a unei oferte publice de preluare, și efectele rezultate din aceasta, cu excepția cazului în care prezentarea acestor informații ar prejudicia grav entitatea.
k) orice acorduri dintre entitate și membrii consiliului său de administrație sau salariați, prin care se oferă compensări dacă aceștia demisionează sau sunt concediați fără un motiv rezonabil sau dacă relația de angajare încetează din cauza unei oferte publice de preluare.
Raportul administratorilor se aprobă de consiliul de administrație și se semnează în numele acestuia de președintele consiliului.
2.1.1. Situațiile financiare complete
Societățile care, la data bilanțului, depășesc limitele a două din cele 3 criterii de mărime vor întocmi situații financiare anuale care cuprind:
a) bilanț (cod 10);
b) cont de profit și pierdere (cod 20);
c) situația modificărilor capitalului propriu;
d) situația fluxurilor de trezorerie;
e) note explicative la situațiile financiare anuale.
a) Bilanțul
Unul din principalele documente prin care situațiile financiare își realizează obiectivul de informare a utilizatorilor este bilanțul. Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ și pasiv ale entităților economice la încheierea exercițiului, precum și în celelalte situații prevăzute de lege. Se întocmește obligatoriu anual, precum și în cazul fuziunilor sau încetării activității agenților economici.
Formatul bilanțului adoptat de nomele românești este cel listă, iar în funcție de criteriile de mărime se întocmește bilanțul detaliat sau bilanțul prescurtat. În comparație cu IAS 1, Directiva a IV-a a C.E.E. este mult mai strictă în ce privește libertatea de alegere legată de detalierea, completarea sau cumularea anumitor posturi, respectiv de a opta pentru una din schemele de bilanț propuse. Directiva a IV-a a C.E.E stabilește ordinea elementelor ce trebuie prezentate precum și terminologia acestora, în comparație cu IAS 1 care solicită o prezentare minimală.
În funcție de criteriile de mărime amintite mai sus, Directiva a IV-a a C.E.E delimitează și impune cele două formate de bilanț: formatul detaliat pentru acele societăți care îndeplinesc cumulativ două din cele trei condiții de mărime și respectiv formatul restrâns pentru celelalte societăți. Formatul restrâns trebuie să respecte ordinea și numerotarea cu litere și cifre romane a posturilor obligatorii.
În prezent, întreprinderile care aplică Standarde Internaționale de Contabilitate întocmesc un model de bilanț lista prin acțiunea OMF94/2001. Bilanțul din OMF94/2001, nu are ca sursa modelul recomandat de IAS 1, Prezentarea Situațiilor Financiare, așa cum ar fi fost de așteptat, ci unul din modelele recomandate de Directiva a IV-a, model de inspirație britanică.
Diferența dintre bilanțul întocmit conform OMFP 3055/2009 și IAS 1 este că, în cazul OMFP 3055/2009, activele și datoriile se clasifică în funcție de criteriul lichidității – exigibilității, iar în cazul IAS 1 acestea se clasifică după criteriul curent – necurent.
Dacă o prezentare în funcție de lichiditate, exigibilitate este considerată mai relevantă, întreprinderile pot să-și prezinte activele și datoriile în bilanț în funcție de acest criteriu (această prezentare este considerată relevantă în cazul băncilor deoarece pentru acestea nu se poate determina un ciclu de exploatare).
Pentru a facilita lectura bilanțului, informațiile prezentate sunt sintetice, pentru detalii cititorul bilanțului trebuie să consulte notele la situațiile financiare. Fără această detaliere, nu se poate pătrunde în realitatea economică a întreprinderii, nu se poate cunoaște compoziția activelor, datoriilor și capitalurilor sau riscurile recunoscute de conducerea întreprinderii.
b) Contul de profit și pierdere
Contul de profit și pierdere constituie un element component al situațiilor financiare anuale care măsoară performanțele activității, servind simultan pentru satisfacerea nevoilor unei game largi de utilizatori.
OMFP 3055/2009 solicită schema listă a contului de profit și pierdere, în care elementele sunt clasificate după natură, așa cum sunt clasificate și în Directiva a patra, iar partea de exploatare este reluată și reîmpărțită în notele explicative (clasificarea cheltuielilor de exploatare după destinație este solicitată de OMFP 3055/2009 în Nota 4 – Analiza rezultatului din exploatare).
Menținerea în legislația națională a unui singur format de prezentare a contului de profit și pierdere evidențiază o orientare încă fiscală a informațiilor furnizate dar și pentru necesități statistice ale statului. Ordinul actual menține variația stocurilor în cadrul veniturilor din exploatare, ca și în cadrul Directivei a IV-a.
Directiva a IV-a a C.E.E. dă posibilitatea de opțiune statelor membre în a alege între prezentarea cheltuielilor și veniturilor după natură și respectiv după funcțiile întreprinderii, cu condiția menținerii în timp a formei alese. Directiva prevede patru modele de prezentare a contului de profit și pierdere, diferențiate pe de-o parte după clasificarea elementelor și pe de altă parte după forma de prezentare (listă sau cont): schema listă cu prezentarea elementelor după natură, schema cont cu prezentarea elementelor după natură, schema listă cu prezentarea elementelor după funcție și schema cont cu prezentarea elementelor după funcție.
Modelul de cont de profit și pierdere prevăzut de OMFP 3055/2009 este cel în funcție de natura cheltuielilor, clasificare prezentată și de IAS 1, excepție făcând elementele extraordinare, alături de clasificarea în funcție de destinația cheltuielilor (funcțiile entității economice).
La nivelul contului de profit și pierdere din IAS 1 nu se mai face distincție între ordinar, extraordinar, în timp ce OMFP 3055/2009 încă folosește această distincție.
Societățile, conform IAS 1, pot să aleagă între o prezentare după natură sau după funcții, în măsură în care se consideră că una dintre prezentări este mai fiabilă decât cealaltă, în timp ce în România, conform OMFP 3055/2009 este admisă doar prezentarea după natura cheltuielilor. În cazul aplicării IAS 1, în situațiile în care cheltuielile sunt prezentate pe destinații, în notele explicative, societatea trebuie să prezinte informații cu privire la cheltuielile cu amortizarea, salariale, cu materiile prime și materialele .
O prezentare a cheltuielilor după destinații este utilă managementului întreprinderii deoarece prezintă costurile aferente funcțiilor întreprinderii: costul vânzărilor (funcția de producție), costul desfacerii (funcția comercială), cheltuielile administrative – generale (funcția de administrare) și costul finanțării (funcția de finanțare a întreprinderii). În cont sau în notele explicative trebuie prezentat dividendul aferent exercițiului, mai trebuie prezentat rezultatul pe acțiune, mai ales în cadrul grupurilor de societăți.
IAS 1 nu prezintă un model standard de cont de profit și pierdere, însa sunt prezentate elementele obligatorii de venituri și cheltuieli ce trebuie menționate, în timp ce OMFP 3055/2009 impune un model standard de cont de profit și pierdere.
Contul de profit și pierdere trebuie citit în strânsă legătură cu notele, pentru că ele cuprind informații esențiale pentru aprecierea performanței, cum sunt: prezentarea rezultatului din exploatare după destinația cheltuielilor, repartizarea profitului, defalcarea cifrei de afaceri realizate de către principalele sectoare de activitate și zone geografice, cheltuielile cu salariile directorilor și cu onorariile plătite auditorilor etc.
c) Situația fluxurilor de trezorerie
Situația fluxurilor de trezorerie în România este reglementată de OMFP 3055/2009, iar internațional de IAS 7 “Situația fluxurilor de trezorerie”
OMFP 3055/2009 impune întocmirea situației fluxurilor de trezorerie acele societăți care depășesc două din cele trei condiții de mărime, ca și în cazul situației modificărilor capitalurilor proprii. În plus, entitățile ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, așa cum aceasta este definită de legislația în vigoare privind piața de capital, sunt obligate să întocmească situații anuale formate din cele cinci componente, indiferent de mărimea lor. Modelul adoptat este preluat integral din IAS 7, iar metoda și forma de prezentare au fost lăsate la latitudinea agenților economici.
Importanța deosebită a acestei componente a situațiilor financiare este atât de mare încât pentru a o normaliza, a fost promulgat un standard separat care se ocupă doar de această situație. În plus, IAS 7 a fost până acum singurul standard admis complet de SEC, astfel încât la o cotare la bursa New York Stock Exchange, nu este necesară nici o retratare. Este o situație ce se bazează pe mărimi de flux în reprezentarea modificărilor în poziția financiară a întreprinderii dar și pe mărimi de stare (pornind de la pozițiile din bilanț). Pentru a reflecta modificările în proveniența și utilizarea mijloacelor, situația fluxurilor de trezorerie va prezenta fluxurile de trezorerie din cursul perioadei, clasificate în activități de exploatare, investiție și finanțare .
Pe baza fluxurilor de trezorerie se poate aprecia capacitatea întreprinderii de a-și asigura mijloacele de plată, lichiditatea și modificările ei precum și nevoile corespunzătoare viitoare de lichidități, iar utilizatorii pot să aprecieze schimbările în structura financiară a întreprinderii și să anticipeze capacitatea acesteia de a se adapta la schimbările mediului. Această componentă a situațiilor financiare arată deosebirea între rezultatul exercițiului financiar și fluxurile de trezorerie ce-i aparțin precum și influențele tranzacțiilor monetare și nemonetare asupra poziției financiare.
De asemenea, aceste informații sporesc gradul de comparabilitate al raportării rezultatelor din exploatare între diferite entități, deoarece elimină efectele utilizării unor tratamente contabile diferite pentru aceleași tranzacții și evenimente (IAS 7).
d) Situația modificărilor capitalurilor proprii
OMFP 3055/2009 obligă la întocmirea situației modificărilor capitalurilor proprii societățile care depășesc două din cele trei condiții de mărime, ca și în cazul situației fluxurilor de trezorerie, dar și entitățile ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată indiferent de mărimea lor.
Directiva a IV-a a C.E.E. nu solicită prezentarea unei astfel de situații financiare, însă permite prezentarea oricăror situații suplimentare dacă acestea nu intră în conflict cu Directivele.
Conform IAS 1.8 un set complet de situații financiare IFRS cuprinde pe lângă celelalte elemente amintite mai sus și o situație a modificărilor capitalurilor proprii care să reflecte fie toate modificările capitalurilor proprii, fie modificările capitalurilor proprii, altele decât acelea provenind din tranzacții cu deținătorii de capitaluri proprii care acționează în calitatea lor de deținători de capitaluri proprii (majorări/reduceri de capital, plăți de dividende, răscumpărarea propriilor acțiuni etc.).
Conform IAS 1.78, toate elementele de venit și cheltuială recunoscute într-o perioadă vor fi incluse în contul de profit sau în pierdere, cu excepția cazului în care un Standard sau o Interpretare cere contrariul.
Situația modificărilor capitalurilor proprii este prezentată sub forma unei matrici în care pe de-o parte este reflectată o cauză a modificării capitalurilor proprii, iar pe de altă parte, sunt prezentate elementele componente ale capitalului propriu. Astfel se analizează impactul acestor cauze asupra elementelor de capital propriu.
Astfel performanța este degajată, pe lângă contul de profit și pierdere, și de către situația care reflectă detaliat acele venituri și cheltuieli care nu tranzitează contul de profit și pierdere ci direct capitalul propriu. Obiectivele situației modificărilor capitalurilor proprii sunt circumscrise în primul rând calculului câștigurilor și pierderilor totale rezultate din activitățile întreprinderii în cursul perioadei precum și analizei modificărilor în scopul evaluării performanței și capacității întreprinderii de a genera fluxuri de numerar
e) Notele explicative
Conform OMFP 3055/2009, notele explicative trebuie să prezinte informații despre reglementările contabile care au stat la baza întocmirii situațiilor financiare anuale și despre politicile contabile folosite. În plus acestea trebuie să ofere informații suplimentare care nu sunt prezentate în bilanț, contul de profit și pierdere și, după caz, în situația modificărilor capitalurilor proprii și/sau situația fluxurilor de trezorerie, dar sunt relevante pentru înțelegerea oricărora dintre acestea.
Notele explicative solicitate de OMFP 3055/2009 preiau atributele calitative care determină utilitatea informației oferită de situațiile financiare, atribute prevăzute în Cadrul general IASB și în IAS 8 Politici contabile, modificări în estimările contabile și erori. Entitățile trebuie să menționeze în notele explicative orice modificări ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei și tendința reală a rezultatelor activității entității.
OMFP 3055/2009 oferă un exemplu de prezentare a notelor explicative la situatiile financiare anuale, structurate după cum urmează:
1. Active imobilizate
2. Provizioane
3. Repartizarea profitului
4. Analiza rezultatului din exploatare
5. Situația creanțelor și datoriilor
6. Principii, politici și metode contabile
7. Participații și surse de finanțare
8. Informații privind salariații, organelor de administrație, conducere și de supraveghere
9. Exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico-financiari
10. Alte informații
Din parcurgerea cu atenție a textului OMFP 3055/2009 remarcăm un progres față de cele două acte normative abrogate și înlocuite de către acesta (OMFP 306/2002 și OMFP 1752/2005). Totuși nu putem să nu observăm maniera lapidară, încă lipsită de profunzime, cu care legiuitorul român tratează această componentă a situațiilor financiare anuale.
2.1.2. Situațiile financiare simplificate
Sistemul simplificat de contabilitate a fost aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2239/2011, care stabilește ca firmele care în exercițiul financiar precedent au înregistrat cifra de afaceri netă sub echivalentul în lei al sumei de 35.000 euro și totalul activelor sub echivalentul în lei al sumei de 35.000 euro să poată opta pentru un sistem simplificat de contabilitate. Ceea ce înseamnă că societățile care îndeplinesc cumulative aceste două criterii de mărime vor întocmi situații financiare anuale simplificate care cuprind:
1. bilanț simplificat (cod 10),
2. cont de profit și pierdere simplificat (cod 20).
Acestea vor fi însotite de formularul "Date informative" (cod 30) si formularul "Situația activelor imobilizate" (cod 40).
Potrivit prevederilor emise de OMFP, situațiile financiare anuale simplificate se întocmesc în lei și trebuie însotite și de o declarație scrisă de asumare a răspunderii persoanei pentru întocmirea acestora în conformitate cu sistemul simplificat de contabilitate.
În plus, "situațiile financiare anuale simplificate vor fi însoțite de raportul administratorilor la a cărui elaborare se aplică prevederile Secțiunii 10 “Conținutul raportului administratorilor” din Reglementările contabile conforme cu Directiva a patra a Comunităților Economice Europene, parte componentă a Reglementărilor contabile aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3.055/2009", se mai arată în actul normativ.
De asemenea, situațiile simplificate trebuie semnate atât de către persoanele care organizează și conduc contabilitatea entităților, cât și de administratorul sau persoana care gestionează entitatea.
Conform precizărilor OMFP, încadrarea în criteriile de mărime se efectuează pe baza indicatorilor determinați din situațiile financiare anuale, respectiv a balanței de verificare, încheiate la finele exercițiului financiar precedent, utilizându-se cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, valabil la data încheierii aceluiași exercițiu financiar.
Actul normativ publicat de OMFP menționează că sistemul simplificat de contabilitate este opțional, astfel încât entitățile care îndeplinesc criteriile de mărime necesare, însa nu optează pentru aplicarea sistemului simplificat, vor depune situațiile financiare conform Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3.055/2009.
De asemenea, OMFP stabilește că entitățile nou-înființate pot întocmi pentru primul exercițiu financiar de raportare situații financiare anuale prescurtate sau situații financiare anuale cu 5 componente, reglementare care exista și până acum.
"Pentru al doilea exercițiu financiar de raportare, aceste entități analizează indicatorii determinați din situațiile financiare anuale ale exercițiului financiar precedent și indicatorii determinați pe baza datelor din contabilitate și a balanței de verificare încheiate la sfarșitul exercițiului financiar curent, întocmind situații financiare anuale în funcție de criteriile de mărime înregistrate", punctează OMFP nr. 79/2014.
2.2. Notele explicative. Nota explicativă 9
Notele explicative la situațiile financiare conțin informații referitoare la metodele de evaluare a activelor, precum și orice informații suplimentare care sunt relevante pentru necesitățile utilizatorilor în ceea ce privește poziția financiara și rezultatele obținute.
Notele explicative se prezintă sistematic. Pentru fiecare element semnificativ din bilanț trebuie să existe informații în notele explicative.
Pentru elementele prezentate în notele explicative, se va prezenta de regula suma corespunzătoare anului curent și celui precedent.
Următoarele informații trebuie prezentate cu claritate și repetate ori de cate ori este necesar, pentru buna lor înțelegere:
a) numele persoanei juridice care face raportarea;
b) faptul ca situațiile financiare sunt proprii acesteia;
c) data la care s-au încheiat sau perioada la care se refera situațiile financiare;
d) moneda în care sunt întocmite situațiile financiare;
e) exprimarea cifrelor incluse în raportare (lei).
Eventualele erori constatate în contabilitate, după aprobarea și depunerea situațiilor financiare, vor fi corectate în anul în care acestea se constata.
Erorile contabile potsă apară ca urmare a unor greșeli matematice, greșelilor de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greșite a evenimentelor și fraudelor.
Corectarea unor asemenea erori aferente exercițiilor precedente se efectuează pe seama rezultatului reportat.
În notele la situațiile financiare trebuie prezentate informații suplimentare cu privire la erorile constatate.
În cadrul situațiilor financiare anuale se vor prezenta următoarele note explicative:
1. Active imobilizate;
2. Provizioane;
3. Repartizarea profitului;
4. Analiza rezultatului din exploatare;
5. Situația creanțelor și datoriilor;
6. Principii, politici și metode contabile;
7. Participații și surse de finanțare;
8. Informații privind salariații și membrii organelor de administrație, conducere și de supraveghere;
9.Exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico-financiari;
10.Alte informații.
Nota explicative 9 cuprinde calculul principalilor indicatori economico-financiari:
indicatorii de lichiditate
indicatorii de risc/datorii
indicatorii de activitate (gestiune)
indicatorii de profitabilitate
indicatorii ai politicii de dividend
alti indicatori: rata autonomiei financiare, rata de finantare a stocurilor, rata de finantare a activelor imobilizate din capitalul propriu.
2.3. Metodologia de calcul a indicatorilor economico-financiari cuprinși în nota explicativă 9
Indicatori de lichiditate
a) rata lichidității generale (Rlg), se calculează ca raport între activele circulante (Ac) și datoriile curente (Dc):
b) Rata lichidității curente (intermediare, Rlc) se calculează raportând diferența dintre activele circulante și stocuri (S) la datoriile curente:
c) Rata lichidității imediate (Rli), se calculează raportând disponibilitățile și plasamentele (Dp) la datoriile curente (Dc):
Indicatori de risc/datorii
a) Rata de îndatorare (ri), măsoară ponderea obligațiilor în patrimoniul întreprinderii; este detaliată în următoarele variante:
a.1.) rata de îndatorare globală (rîg) măsurând ponderea datoriilor totale în patrimoniul firmei:
a.2.) rata de îndatorare la termen (rit), care măsoară ponderea datoriilor pe termen mediu și lung în capitalul permanent; relațiile de calcul sunt:
b) Gradul de acoperire a dobanzilor se calculeaza astfel:
c) Rata solvabilității generale (Rsg) se determină ca raport între activele totale (At) și datoriile totale (Dt) :
Indicatori de activitate (gestiune)
a) Numărul de rotații al activelor circulante (N) se calculează ca raport între cifra de afaceri totală (Ca) și soldul mediu al activelor circulante (Ac):
b) Durata în zile a unei rotații (Dz) se calculează ca raport între produsul dintre soldul mediu al activelor circulante (fără disponibilități) (Ac) și numărul de zile ale perioadei analizate (T) și cifra de afaceri totală a întreprinderii (Ca):
b.1.) Durata de rotație a stocurilor de materii prime și materiale (Dzmp) se calculează ca produs între numărul de zile al perioadei analizate (T) și raportul dintre stocul mediu de materii prime și materiale (Smp) și cheltuielile cu materialele efectuate de întreprindere în perioada analizată (Cm):
b.2.) Durata de rotație a stocurilor de producție în curs de execuție (Dzsp) se calculează înmulțind numărul de zile al perioadei analizate (T) cu raportul dintre stocul mediu de producție în curs de execuție (Smpe) și producția exercițiului exprimată în costuri (cheltuielile aferente producției exercițiului (Qec):
b.3.) Durata de rotație a stocurilor de produse finite și semifabricate (Dzpf) se calculează ca produs între același număr de zile al perioadei analizate și raportul dintre Stocul mediu de produse finite și semifabricate (Spfs) și cheltuielile aferente veniturilor din exploatare (Cve):
b.4.) Durata de rotație a creanțelor (Dzc), numită și durata de încasare a creanțelor se calculează ca produs între numărul de zile al perioadei analizate și raportul dintre stocul mediu al creanțelor (Sc) și veniturile din exploatare (Ve):
Indicatori de profitabilitate
Rata rentabilității capitalului social, calculată ca raport între profitul brut și capitalul social:
b) Rata rentabilității capitalului propriu, evidențiază eficiența cu care întreprinderea utilizează capitalul propriu și se calculează ca raport între profitul brut și capitalul propriu.
c) Rata rentabilității capitalului angajat, reflectă aportul resurselor permanente (capital propriu + datorii pe termen lung) la obținerea profitului și se calculează ca raport între profitul brut și capitalul angajat:
d) Marja brută din vânzări, evidențiază capacitatea întreprinderii de a-și controla costurile de producție sau să obțină prețul de vânzare optim. Se calculează ca raport între profitul brut din vânzări (marja comercială) și cifra de afaceri:
Indicatori ai politicii de dividend
a) Dividend pe acțiune marchează suma absolută a dividendelor care se distribuie pentru o acțiune deținută;
b) Rata distribuirii dividendelor semnalează incisivitatea politicii de distribuție a dividendelor și este relativ opus politicii de autofinanțare și invers proporțională cu gradul de capitalizare.
c) Randamentul pe acțiune este un indicator cu puternică expresivitate economică,de mare interes pentru acționari deoarece semnifică o rentabilitate autentică a capitalului plasat în acțiuni.
d) Beneficiul pe acțiune reprezintă îmbogățirea practică a acționarilor în cursul unui an pentru că profitul, fie se distribuie ca dividende, fie se capitalizează reprezentând tot averea acționarilor,indicatorul nu reprezintă un flux financiar în sensul că nu întregul beneficiu se repartizează ca dividend, dar este un element esențial pentru aprecierea valorii pe piață a acțiunilor.
Alți indicatori
a) Rata autonomiei financiare (Raf), se calculează ca raport între capitalul propriu (Cp) și capitalul permanent (Cper):
în care: Ci – reprezintă capitalul împrumutat.
b) Rata de finanțare a stocurilor pe seama fondului de rulment (Rfs) se calculează ca raport între fondul de rulment (FR) și stocuri (S):
c) Rata de finanțare a activelor imobilizate din capitalul propriu (rfp) va măsura ponderea în care capitalul propriu participă la finanțarea activelor imobilizate; se calculează cu relația:
b) Rata de finanțare a stocurilor pe seama fondului de rulment (Rfs) se calculează ca raport între fondul de rulment (FR) și stocuri (S):
c) Rata de finanțare a activelor imobilizate din capitalul propriu (rfp) va măsura ponderea în care capitalul propriu participă la finanțarea activelor imobilizate; se calculează cu relația:
2.4. Rolul informațional al indicatorilor economico-financiari cuprinși în nota explicativă 9
În cadrul acestei note explicative se vor prezenta:
Informații cu privire la prezentarea entității raportoare.
Informații privind relațiile entității cu filiale, entitățile asociate sau cu alte entități în care se dețin participații.
Bazele de conversie utilizate pentru exprimarea în moneda națională a elementelor de activ și de pasiv, a veniturilor și cheltuielilor evidențiate inițial într-o monedă străină.
Informații referitoare la impozitul pe profit:
proporția în care impozitul pe profit afectează rezultatul din activitatea curentă și rezultatul din activitatea extraordinară;
reconcilierea dintre rezultatul exercițiului și rezultatul fiscal, așa cum este prezentat în declarația de impozit;
măsura în care calcularea profitului sau pierderii exercițiului financiar a fost afectată de o evaluare a elementelor care, prin derogare de la principiile contabile generale și regulile contabile de evaluare, a fost efectuată în exercițiul financiar curent sau într-un exercițiu financiar precedent în vederea obținerii de facilități fiscale;
impozitul pe profit rămas de plată.
e) Cifra de afaceri:
– prezentarea acesteia pe segmente de activități și pe piețe geografice.
f) Atunci când evenimentele ulterioare datei bilanțului au o asemenea importanță încât neprezentarea lor ar putea afecta capacitatea utilizatorilor situațiilor financiare de a face evaluări și de a lua decizii corecte, o entitate trebuie să prezinte următoarele informații pentru fiecare categorie semnificativă de astfel de evenimente:
natura evenimentului; și
o estimare a efectului financiar sau o mențiune conform căreia o astfel de estimare nu poate să fie făcută.
g) Explicații despre valoarea și natura:
veniturilor și cheltuielilor extraordinare;
veniturilor și cheltuielilor înregistrate în avans, în situația în care acestea sunt semnificative.
h) Ratele achitate în cadrul unui contract de leasing,
i) În cazul unui leasing financiar, locatorul va prezenta următoarele informații:
o descriere generală a contractelor semnificative de leasing;
dobânda de încasat aferentă perioadelor viitoare.
În cazul unui leasing financiar, locatarul va evidenția următoarele:
o descriere generală a contractelor importante de leasing, incluzând, dar fără a se limita la, următoarele:
existența și condițiile opțiunilor de reînnoire sau cumpărare;
restricțiile impuse prin contractele de leasing, cum ar fi cele referitoare la datorii suplimentare și alte operațiuni de leasing.
dobânda de plătit aferentă perioadelor viitoare
j) Onorariile plătite auditorilor/cenzorilor și onorariile plătite pentru alte servicii de certificare, servicii de consultanță fiscală și alte servicii decât cele de audit.
k) Efectele comerciale scontate neajunse la scadență.
l) Atunci când suma de rambursat pentru datorii este mai mare decât suma primită, diferența se prezintă în notele explicative.
m) Datoriile probabile și angajamentele acordate.
n) Angajamentele sub forma garanțiilor de orice fel trebuie, în cazul în care nu există obligația de a le prezenta ca datorii, să fie în mod clar prezentate în notele explicative, și trebuie făcută distincție între diferitele tipuri de garanții recunoscute de legislația națională. De asemenea, trebuie făcută o prezentare separată a oricărei garanții valorice care a fost prevăzută. Angajamentele de acest tip care există în relația cu entitățile afiliate trebuie prezentate distinct.
o) Dacă un activ sau o datorie are legătură cu mai mult de un element din formatul de bilanț, relația sa cu alte elemente trebuie prezentată în notele explicative, dacă o asemenea prezentare este esențială pentru înțelegerea situațiilor financiare anuale.
p) Orice detaliere a elementelor din situațiile financiare anuale, atunci când aceste elemente sunt semnificative și sunt relevante utilizatorii situațiilor financiare.
Cap. 3 Rolul informațional al indicatorilor economico-financiari cuprinși în nota explicativă 9 la SC Resița Reductoare
3.1. Prezentarea societatii
S.C. Reșița Reductoare S.A. este o societate comercială, înființată în data e 12.12.1991 pe o perioadă nelimitată, conform Legii nr. 31/1990 republicată și modificată ulterior, având un capital social mixt româno-elvețian.
Societatea este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin sub nr. J11/956/1991, având codul unic de înregistrare (CUI) RO 1061839, atribuit în data de 04.12.1991.
Ca formă de organizare, Reșița Reductoare S.A. este o societate pe acțiuni. Capitalul social subscris este de 8608880.00 RON, integral vărsat, valoare aferentă celor 500 de acțiuni nominative. Acționariatul firmei include 2 parteneri persoane juridice: ICE International Consulting Engineering S.A. Elveția cu 91% părți sociale și UzinExport S.A. București cu 9% părți sociale.
În ceea ce privește apartenența Reșița Reductoare S.A. la un grup, întreprinderea este inclusă în Grupul UCM Reșița începând cu data de 16 iunie 2008, când Grupul UCMR, prin achiziționarea pachetului majoritar de 51% din acțiuni deținut anterior de Renk AG Augsburg din Germania, a preluat compania Reșița Renk Reductoare S.A. (RRR), devenită apoi Reșița Reductoare S.A.. (doar prescurtarea RRR a fost păstrată de la vechea firmă pentru a păstra prestigiul experienței întreprinderii prezente în România din anul 1973).
Acest grup de firme are la bază cea mai veche fabrică de producere și prelucrare a metalului din România – Uzinele Constructoare de Mașini Reșița S.A. (1771). UCM Reșița, o companie cu o importantă și bogată tradiție industrială din țară, are o experiență de peste 230 ani în construcția de mașini pentru transporturi, energie și industrie, fabricând de-a lungul timpului prestigioase produse de avantgardă tehnică (locomotive cu aburi, motoare și generatoare electrice, transformatoare electrice, macarale, utilaje petroliere, armament, compresoare de aer, turbine cu abur, reductoare, motoare diesel, echipament metalurgic etc.). Produce în prezent hidroagregate, turbine și generatoare, echipamente hidromecanice, servomotoare hidraulice mari și vane, mașini electrice, piese de schimb motoare diesel, cuzineți, piese turnate, piese forjate și structuri sudate.
În prezent, Grupul UCM Reșița include 14 companii: UCM Reșița, UCM Turnate, UCM Energy, UCM Oxygaz, Hydro Engineering, UCM Hydro, Mibarom, Burgerom, EuroMetal, GIA Security, Reșița Reductoare, VeloCity, Gerasis, MultiFarm și Clubul Sportiv UCM Reșița.
Reșița Reductoare S.A. se clasifică conform Legii nr. 346/2000 în categoria întreprinderilor mari datorită legăturii sale cu ICE International Consulting Engineering S.A. Elveția, care mai deține în aval 93% din capitalul social și drepturile de vot ale întreprinderii mari Hydro Engineering S.A. și o pondere de 95% în UCM Hydro S.R.L.
Localizarea afacerii
Întreprinderea RRR S.A. își desfășoară activitatea în partea de vest a țării, în municipiul Reșița, județul Caraș-Severin, Regiunea de Vest. Sediul social este aplasat pe str. Platforma Câlnicel, FN, cod poștal 320 151, Reșița. Date de contact: tel. 0255/226.685, 0255/226.280, fax 0255/225.012, 0255/228.481, e-mail [anonimizat].
Nu există înregistrate sucursale, filiale sau sedii secundare/puncte de lucru.
Adresa sediului social este locul de desfășurare atât activităților de producție, cât și celor proprii de birou (aferente majorității codurilor CAEN înscrise în Certificatul Constatator).
Hala de producție
Conform extrasului de carte funciară, terenul unde compania își desfășoară activitatea este în proprietatea UCM Reșița S.A. cu care există un contract de concesiune, iar clădirea de operare în proprietatea RRR S.A., întreaga infrastructură fiind liberă de sarcini.
Misiune, Viziune, Obiective
Înființată la sfârșitul anului 1991 drept răspuns la modificările din sectorul industrial de după anii ’90 și ca urmare a trecerii la o economie liberă de piață, Reșița Reductoare S.A. a cunoscut un real avânt pe piața internă și internațională a producției de reductoare industriale de mare putere, destinate furnalelor și oțelăriilor, transmisii pentru industria chimică, petrochimică, a maselor plastice și pentru industria energetică. Domeniului transporturilor le sunt adresate reductoarele navale și reductoarele pentru material rulant. Fabricația acestora se realizează după standarde internaționale, majoritatea producției luând calea exportului (60%).
Sloganul: Calitatea ne onorează munca.
Viziunea RRR S.A. include în pe termen lung și foarte lung orientarea spre client, spre satisfacția exigențelor sale. În acest demers, calitatea produselor reflectă calitatea companiei în satisfacerea clienților. Politica în domeniul calității servește tuturor angajaților drept directivă obligatorie pentru o activitate orientată spre calitate, client și răspundere: ,,Aprecierea clientului, privind produsele, este determinantă în hotărârea noastră asupra nivelului calității produselor. Cerințele clientului privind aspectul produselor sunt la fel de importante pentru noi, ca și calitățile tehnice și funcționale’’.
Descrierea activității curente
Activitatea companiei este înscrisă sub Codul CAEN principal 2815 – ,,Fabricarea lagărelor, angrenajelor, cutiilor de viteză și a elementelor mecanice de transmisie’’, diviziunea 28 ,,Fabricarea de mașini, utilaje și echipamente n.c.a.’’, secțiunea C ,,Industria prelucrătoare’’.
Întreprinderea RRR S.A. se încadrează conform clasificării sectoriale a EUROSTAT ,,Clasificarea sectoarelor industriale după valoarea adăugată’’ în secțiunea ,,SECTOARE DE ÎNALTĂ TEHNOLOGIE ȘI CU VALOARE ADĂUGATĂ MARE’’.
Printre numeroasele activități secundare conform codificării, amintim:
CAEN 2561 – ,,Tratarea și acoperirea metalelor’’
CAEN 2562 – ,,Operațiuni de mecanică generală’’
CAEN 2573 – ,,Fabricarea uneltelor’’
CAEN 2899 – ,,Fabricarea altor mașini și utilaje specifice n.c.a.’’
CAEN 3312 – ,,Repararea mașinilor’’
CAEN 3314 – ,,Repararea echipamentelor electrice’’
CAEN 3319 – ,,Repararea altor echipamente’’
CAEN 3320 – ,,Instalarea mașinilor și echipamentelor industriale’’
CAEN 4321 – ,,Lucrări de instalații electrice’’
CAEN 4614 – ,,Intermedieri în comerțul cu mașini, echipamente industriale, nave și avioane’’
CAEN 4662 – ,,Comerț cu ridicata al mașinilor-unelte’’
CAEN 4669 – ,,Comerț cu ridicata al altor mașini și echipamente’’
CAEN 4690 – ,,Comerț cu ridicata nespecializat’’
CAEN 4941 – ,,Transporturi rutiere de mărfuri’’
CAEN 7112 – ,,Activități de inginerie și consultanță tehnică legate de acestea’’
CAEN 7120 – ,,Activități de testări și analize tehnice’’
CAEN 7219 – ,,Cercetare-dezvoltare în alte științe naturale și inginerie’’
Descriere activitate: import-export cu produse și servicii ce fac obiectul de activitate al societății RRR S.A. Astfel, societatea se ocupă cu 4 mari grupe de servicii:
proiectarea și cercetarea-dezvoltarea reductoarelor;
producția a diferite tipuri de reductoare, inclusiv componente și piese de schimb pentru reductoare (angrenaje, arbori, lagăre etc.);
comerț cu componente și piese de schimb pentru reductoare (angrenaje, arbori, lagăre etc.);
asistență de specialitate la punerea în funcțiune a reductoarelor;
service-ul și repararea reductoarelor în garanție și post-garanție.
Ponderea veniturilor realizate din activitățile desfășurate în anul 2009 sunt:
proiectare & cercetare-dezvoltare – 2%;
comerț cu componente și piese de schimb pentru reductoare – 15%
producție reductoare – 75 %;
servicii de asistență la instalare și punere în funcțiune a reductoarelor – 1,5 %;
service, reparații diverse și alte servicii – 6,5 %.
Sectoarele de piață atacate sunt cele plasate în cele mai grele industrii din România și Europa, produsele și servicile RRR S.A. adresându-se exclusiv agenților economici din sectoare economice de mare valoare, și anume din: industria metalurgică, industria energetică, industria de fabricare a cimentului, minerit, industria chimică și petrochimică, transport rutier și feroviar, industria materialelor plastice și a cauciucului și din industria maritimă, care necesită unități reductoare de viteză de mare putere (până la 50.000 Kw), cu viteze periferice a roților până la 200 m/s.
Creșterea veniturilor din producția de reductoare reflectă strategia societății Reșița Reductoare S.A. de concentrare asupra activităților ce aduc o valoare adăugată mai mare în comparație cu serviciile, permițând valorificarea know-how-ului și a potențialului uman de care firma dispune.
RRR S.A este amplasată în Regiunea de Vest, în proximitatea piețelor occidentale, într-un județ cu puternice caracteristici mono-industriale, într-un oraș marcat istoric de tendințele de exacerbare a dezvoltării industriei grele. Reșița a fost considerat mult timp ca fiind al doilea centru siderurgic al României și un important centru industrial în prelucrarea oțelului și în construcția de mașini. C.S.R. (Combinatul Siderurgic Reșița) – în prezent TMK-Reșița și U.C.M.R. (Uzina Constructoare de Mașini Reșița) sunt uzinele care au ținut orașul în viață mai bine de 300 de ani. Primele uzine au fost fondate în 1771, în timpul domniei împărătesei Maria Terezia, Reșița devenind locul de întemeiere a celui mai vechi și important centru metalurgic de pe continentul european la acea vreme.
În acest context, geografia și istoria locului imprimă un caracter favorabil numelui RRR S.A. pe piața internă, dar îndeosebi pe cea internațională. Astfel, producția pentru export a crescut considerabil după anii ’90, atingând cca. 60% din totalul capacității de producție, procent urmat de o ușoară creștere în anul 2010 în cazul realizării investiției de modernizare a fluxului tehnologic (81%), în favoarea pieței internaționale. Pentru următorii ani, se estimează menținerea cotei de export a companiei la un nivel mediu de 80-83%, creșterea anuală a nivelului de export atingând 1% pentru orizontul de timp 2013-2015.
Revenind la gama de produse și servicii oferite de societatea reșițeană RRR S.A., experiența de peste 19 ani în domeniul producției de reductoarea a debutat cu extinderea capacităților de producție ale vechii companii Reșița Renk Reductoare S.A., incluzând și reductoare turbo și planetare cu înalte exigențe din punct de vedere tehnic pentru instalații cu turații foarte înalte, precum sunt centralele electrice și compresoarele.
Domeniile de activitate implică atât sectorul productiv, cât și sectorul serviciilor pentru proiectarea, dezvoltarea, asistență tehnică și service-ul reductoarelor fabricate în regie proprie.
Activitatea de producție se desfășoară în hala de producție, care deține o capacitate de 70 de amplasamente pentru mașini unelte. Fluxul tehnologic și utilajele de lucru urmează a fi prezentate succint în capitolul II ale prezentului Studiu de fezabilitate – Date tehnice ale investiției.
Reductoarele și serviciile prestate pot fi adaptate pentru orice tip de solicitant, în funcție de aplicația tehnologică dorită și de rezultatele scontate. Fabricația se realizează după standarde internaționale, iar pentru produsele sale Reșița Reductoare S.A. asigură transportul și prestații service în întreaga lume, conform solicitărilor primite.
Una dintre activitățile care implică cel mai mare consum de resurse, atât umane, tehnologice cât și materiale, este cea de producție. Prin urmare, o mare parte din efortul depus pentru realizarea obiectului de activitate este orientat spre execuția unor produse care să corespundă celor mai exigenți clienți industriali de talie mondială.
Transmisiile mecanice pot fi prin angrenare și prin frecare. Transmisiile prin angrenare (roți dintate) cu raport de transmitere constant montate în carcase închise se numesc reductoare când reduc turația (i > 1) și amplificatoare cand măresc turația (i < 1). Când acestea permit variație de viteză în trepte se numesc cutii de viteze. Reductoarele fac parte din marea categorie a transmisiilor mecanice și reprezintă mecanisme cu roți dințate, montate în carcase închise și folosite pentru reducerea turației, concomitent cu amplificarea momentului de torsiune transmis. Din această cauză, se numesc și reductoare de turație.
Reductoarele de turație sunt utilizate datorită necesității de a obține la arborele de ieșire a unor viteze care să corespundă regimului de funcționare a mașinii antrenate, viteze mai mici decât a motoarelor care le antrenează transmisia, dar și diferite de turațiile obișnuite ale motoarelor electrice uzuale. Astfel, reductoarele sunt utilizate în majoritatea transmisiilor mecanice ale mașinilor și utilajelor.
Reductoarele de uz general au un singur lanț cinematic, deci un raport de transmitere unic și o carcasă independentă și închisă. Reductoarele speciale au destinații specifice în raport cu domeniul lor de utilizare, în special în ramura industrială: mecanică generală, industria grea, mecanica fină, transmisii rapide și greu încărcate. În categoria reductoarelor de uz general nu intră reductoarele cu angrenaje conice sau melcate ce au axele în altă poziție decât cea orizontală sau verticală și respectiv unghiul dintre axe diferit de 90°.
Clasificarea reductorelor este variantă și în literatura de specialitate se realizează în funcție de tipul angrenajelor, de numărul treptelor de reducere a turației, după poziția axelor arborilor în plan, de destinația reductoarelor, tipul lagărelor și al arborilor.
Funcție de tipul angrenajelor componente:
reductoare cilindrice;
reductoare conice;
reductoare melcate;
reductoare elicoidale;
reductoare pseudoconice;
reductoare combintate: conico-cilindrice, cilindro-melcate, melcato-cilindrice (la rapoartele de trasmitere mari).
După numărul treptelor de reduce a turației:
reductoare cu o treaptă;
reductoare cu 2 trepte;
reductoare cu 3 trepte;
reductoare cu mai multe trepte,
reductoare cu trepte divizate.
După poziția planului care conține axele arborilor:
reductoare cu axe în plan orizontal;
reductoare cu axe în plan vertical: cu arborii în poziție orizontală, cu arborii în poziție verticală;
reductoare cu axe în plan înclinat;
reductoare cu axele în mai multe planuri.
După poziția axelor arborilor în timpul funcționării:
reductoare cu axe fixe;
reductoare cu axe mobile/planetare (reductoare planetare, reductoare diferențiale);
SAU
cu roți dințate cilindrice cu dinți drepți/înclinați/cu dinți în V;
cu roți dințate conice/pseudoconice cu dinți drepți/înclinați/cu dinți curbi;
cu roți dințate elicoidale;
combinații de roți conice sau angrenaje melcate cu roți cilindrice (la rapoartele de transmisie).
Tipul lagărelor:
cu elemente de rostogolire/cu rulmenți;
cu alunecare;
cu elemente de rostogolire și cu alunecare;
SAU
radiale;
axiale.
3.2. Descrierea programului informatic de contabilitate utilizat
Societatea utlizeaza ca program informatic de contabilitate CIEL Contabilitate.
Un program de evidenta contabila de ultimă generatie este CIEL Contabilitate, atat prin flexibilitatea optiunilor sale cat si prin tehnologiile folosite in dezvoltarea sa. Este un program fiabil si puternic, conceput sa foloseasca o baza de date de tip limbaj structurat de interogare, cu ajutorul unei interfete cu utilizatorul usor accesibila, simplu de utilizat, este un program care ofera toate instrumentele pentru a opera si urmari activitatile contabile ale unei societati. Se poate tine pe conturi contabile o evidenta analitica, sau o evidenta pe planul de conturi specific unitatilor bugetare. Sunt de asemenea si instrumente de control si analiza: Balanta, Jurnale comerciale de TVA, Carte Mare, registrul de casa.
Acest program este un produs cu care putem lucra imediat si sigur. Asimilarea aplicatiei este rapida si eficace, programul are incorporat o societate Exemplu, pentru familiarizara cu aplicatia, precum si cu Help general indexat, ghid introductiv si manual de utilizare.
Sistemul include planul contabil general si planul contabil pe standarde internationale (IAS), precum si planul de conturi specific unitatilor bugetare.
Ciel Contabilitate este un program care ofera toate instrumentele pentru a opera si urmari unele activitati contabile. Evidenta analitica se poate tine pe conturi contabile, sau o evidenta specific unitatilor bugetare pe planul de conturi.
Datele se pot introduce atat cu ajutorul culegerilor de date specializate, cum sunt „Facturi clienti” si „Facturi furnizori”, cat si cu ajutorul culegerii de date universale.
1.Functiile programului Ciel contabilitate.
Prin selectarea acestei optiuni din meniul principal al programului se pot vizualiza optiunile: societati, utilizatori, profile, configurare societate, duplicare societate, reinitializare rapoarte, actualizare societate, schimbare utilizator, schimbare server, iesire.
1.1.Societati
Aplicand aceasta optiune din meniul programului se va deschide fereastra de alegere societati, care ofera posibilitatea crearii unei societati.
In cadrul ferestrei mentionate mai sus se pot realiza urmatoarele alegeri: schimbarea societatii de lucru, crearea unei societati, eliminarea unei societati.
1.2.Utilizatori
Accesarea acestei optiuni in program va afisa o lista continand toti utilizatorii creati in cadrul programului, iar fiecare profil are un utilizator si o parola.
Pentru crearea unui utilizator nou scriem pe linia marcata cu steluta numele si parola asociata iar in coloana ,,profil implicit,, apasam butonul in forma de lupa pentru selectarea profilului implicit asociat.
Efectuand un dublu click pe butonul stang al mouse-ului in linia corespunzatoare unui utilizator putem vizualiza si modifica profilele asociate utilizatorului respectiv, pentru fiecare din societatile existente. Profilul implicit este valabil pentru toate societatile, in cazul in care nu se vor aloca profile diferite pentru fiecare societate.
1.3.Profile in Ciel contabilitate
Prin selectarea acestei optiuni din cadrul programului se afiseaza lista tuturor profilelor existente. Cu ajutorul intermediul unui profil pot fi configurate drepturile de acces acordate utilizatorului pentru optiunile posibile in cadrul programului. Fiecarui utilizator ii poate fi asociat un singur profil.
3.3. Etapele parcurse pentru intcomirea situatiilor financiare
Pentru inchiderea exercitiului financiar, consideram necesar sa fie parcurse urmatoarele etape:
a) inregistrarea in evidenta contabila a tuturor operatiilor economice aferente exercitiului respectiv;
b) intocmirea unei balante preliminare ce cuprinde prelucrarea tuturor documentelor aferente exercitiului;
c) intocmirea in mod corect a inventarierii anuale a patrimoniului, conform O.M.F.P. nr. 2.861/2009 privind inventarierea, ocazie cu care avem in vedere in mod obligatoriu cel putin urmatoarele elemente:
concilierea soldurilor cu clientii si furnizorii;
– determinarea stocului faptic de materii prime, materiale, obiecte de inventar, marfuri, mijloace fixe etc.;
– determinarea ajustarilor si provizioanelor pentru elementele ce sunt supuse unor deprecieri si ajustari temporare;
– determinarea si calculul de amortizare la luna decembrie, constituirea de amortizari suplimentare pentru mijloacele fixe supuse unei deprecieri ireversibile; efectuarea reevaluarii activelor imobilizate cand societatea doreste acest lucru;
– stabilirea unor imputatii, tratamentul ajustarii TVA cand se impune pentru eventuale lipsuri in gestiune;
d) inregistrarea in mod obligatoriu in evidenta contabila a rezultatului inventarierii, a lipsurilor sau plusurilor de inventar, astfel incat situatiile sa reflecte imaginea fidela a patrimoniului;
e) efectuarea operatiilor de evaluare a operatiilor exprimate in valuta, pentru elementele supuse reevaluarii;
f) calculul impozitului pe profit aferent exercitiului, inregistrarea in evidenta contabila;
g) analiza unor evenimente ulterioare datei bilantului;
h) analiza existentei activelor si datoriilor contingente;
i) analiza unor aspecte privind independenta exercitiilor, cum ar fi returul unor stocuri livrate in exercitiul la care se refereau situatiile financiare, iar returul se produce in primele luni ale exercitiului urmator, pana la depunerea situatiilor financiare;
j) intocmirea balantei de verificare finale;
k) intocmirea situatiilor financiare anuale si inaintarea lor spre aprobare, conform procedurilor legale.
3.4. Nota explicativă 9 și rolul său informațional
Indicatori de lichiditate
a) rata lichidității generale (Rlg), se calculează ca raport între activele circulante (Ac) și datoriile curente (Dc):
;
b) Rata lichidității curente (intermediare, Rlc) se calculează raportând diferența dintre activele circulante și stocuri (S) la datoriile curente:
;
c) Rata lichidității imediate (Rli), se calculează raportând disponibilitățile și plasamentele (Dp) la datoriile curente (Dc):
;
Indicatori de risc/datorii
a) Rata de îndatorare (ri), măsoară ponderea obligațiilor în patrimoniul întreprinderii; este detaliată în următoarele variante:
a.1.) rata de îndatorare globală (rîg) măsurând ponderea datoriilor totale în patrimoniul firmei:
a.2.) rata de îndatorare la termen (rit), care măsoară ponderea datoriilor pe termen mediu și lung în capitalul permanent; relațiile de calcul sunt:
= 0 , nu are datorii pe termen mediu și lung
b) Gradul de acoperire a dobanzilor se calculeaza astfel:
nu are cheltuieli cu dobânzile și nici profit.
c) Rata solvabilității generale (Rsg) se determină ca raport între activele totale (At) și datoriile totale (Dt) :
;
Indicatori de activitate (gestiune)
a) Numărul de rotații al activelor circulante (N) se calculează ca raport între cifra de afaceri totală (Ca) și soldul mediu al activelor circulante (Ac):
b) Durata în zile a unei rotații (Dz) se calculează ca raport între produsul dintre soldul mediu al activelor circulante (fără disponibilități) (Ac) și numărul de zile ale perioadei analizate (T) și cifra de afaceri totală a întreprinderii (Ca):
b.1.) Durata de rotație a stocurilor de materii prime și materiale (Dzmp) se calculează ca produs între numărul de zile al perioadei analizate (T) și raportul dintre stocul mediu de materii prime și materiale (Smp) și cheltuielile cu materialele efectuate de întreprindere în perioada analizată (Cm):
b.2.) Durata de rotație a stocurilor de producție în curs de execuție (Dzsp) se calculează înmulțind numărul de zile al perioadei analizate (T) cu raportul dintre stocul mediu de producție în curs de execuție (Smpe) și producția exercițiului exprimată în costuri (cheltuielile aferente producției exercițiului (Qec):
= 0
b.3.) Durata de rotație a stocurilor de produse finite și semifabricate (Dzpf) se calculează ca produs între același număr de zile al perioadei analizate și raportul dintre Stocul mediu de produse finite și semifabricate (Spfs) și cheltuielile aferente veniturilor din exploatare (Cve):
= 0
b.4.) Durata de rotație a creanțelor (Dzc), numită și durata de încasare a creanțelor se calculează ca produs între numărul de zile al perioadei analizate și raportul dintre stocul mediu al creanțelor (Sc) și veniturile din exploatare (Ve):
4. Indicatori de profitabilitate
Rata rentabilității capitalului social, calculată ca raport între profitul brut și capitalul social:
b) Rata rentabilității capitalului propriu, evidențiază eficiența cu care întreprinderea utilizează capitalul propriu și se calculează ca raport între profitul brut și capitalul propriu.
c) Rata rentabilității capitalului angajat, reflectă aportul resurselor permanente (capital propriu + datorii pe termen lung) la obținerea profitului și se calculează ca raport între profitul brut și capitalul angajat:
d) Marja brută din vânzări, evidențiază capacitatea întreprinderii de a-și controla costurile de producție sau să obțină prețul de vânzare optim. Se calculează ca raport între profitul brut din vânzări (marja comercială) și cifra de afaceri:
Indicatorii de profitabilitate nu se calculează deoarece firma nu înregistrează profit.
Indicatori ai politicii de dividend
a) Dividend pe acțiune marchează suma absolută a dividendelor care se distribuie pentru o acțiune deținută;
b) Rata distribuirii dividendelor semnalează incisivitatea politicii de distribuție a dividendelor și este relativ opus politicii de autofinanțare și invers proporțională cu gradul de capitalizare.
c) Randamentul pe acțiune este un indicator cu puternică expresivitate economică,de mare interes pentru acționari deoarece semnifică o rentabilitate autentică a capitalului plasat în acțiuni.
d) Beneficiul pe acțiune reprezintă îmbogățirea practică a acționarilor în cursul unui an pentru că profitul, fie se distribuie ca dividende, fie se capitalizează reprezentând tot averea acționarilor,indicatorul nu reprezintă un flux financiar în sensul că nu întregul beneficiu se repartizează ca dividend, dar este un element esențial pentru aprecierea valorii pe piață a acțiunilor.
Indicatorii nu se calculează deoarece firma nu distribuie dividende pentru că ar fi pe pierdere dacă inregistrează.
Alți indicatori
a) Rata autonomiei financiare (Raf), se calculează ca raport între capitalul propriu (Cp) și capitalul permanent (Cper):
în care: Ci – reprezintă capitalul împrumutat.
b) Rata de finanțare a stocurilor pe seama fondului de rulment (Rfs) se calculează ca raport între fondul de rulment (FR) și stocuri (S):
= 0
c) Rata de finanțare a activelor imobilizate din capitalul propriu (rfp) va măsura ponderea în care capitalul propriu participă la finanțarea activelor imobilizate; se calculează cu relația:
NOTA 9 – CALCULUL SI ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO-FIANCIARI Tabel 1
Concluzii și propuneri
În concluzie pentru a se realiza o analiză pertinentă pe baza ratelor financiare trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
– Întotdeauna este nevoie de un punct de referință, indiferent că este vorba de valori istorice obținute de companie, de previziuni sau de valori calculate pentru alte societăți cu obiect similar de activitate
– Analiza pe baza unui singur indicator poate conduce la interpretări eronate, fiind recomandată studierea mai multor rate pentru a se obține o imagine corecta a poziției sau performanței financiare a companiei
– Utilizarea valorilor bilanțiere de la sfarșitul anului la calcului indicatorilor-financiari poate conduce la obținerea unor erori date de factori sezonieri, de aceea se recomanda utilizarea valorilor medii (ex: Stocuri la sfarșitul anului – Stocuri la începutul anului)
– Ratele financiare sunt influențate de limitările contabile existente, fiind posibil ca în cazul realizării de calcule pe bază de standarde diferite să rezulte unele discrepante (ex: calculul pe baza RAS vs IFRS)
Bibliografie
Liviu Spătaru Analiza Financiară Aprofundată, Editura V.I.S. Print S.R.L. București – 2008
Liviu Spătaru Analiza Economico-Financiară – Instrument al managementului întreprinderilor ediția a doua, Editura Economica, București – 2010
Ministerul Finanțelor Publice, Reglementări Contabile , Editura Economica, București – 2002
Ministerul Finanțelor Publice, Revista Finanțe Publice și Contabilitate, Editura C.N. Imprimeria Națională S.A. , București – 2002
Ordinul nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, Monitorul Oficial nr. 766/2009
Bibliografie
Liviu Spătaru Analiza Financiară Aprofundată, Editura V.I.S. Print S.R.L. București – 2008.
Liviu Spătaru Analiza Economico-Financiară – Instrument al managementului întreprinderilor ediția a doua, Editura Economica, București – 2010.
Ministerul Finanțelor Publice, Reglementări Contabile , Editura Economica, București – 2002.
Ministerul Finanțelor Publice, Revista Finanțe Publice și Contabilitate, Editura C.N. Imprimeria Națională S.A. , București – 2002.
Ordinul nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, Monitorul Oficial nr. 766/2009.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Calculul Indicatorilor Economico Financiari cu Ajutorul Aplicatiilor Informatice Si Rolul Lor Informational (ID: 137192)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.