Calculul Coeficientului de Inteligenta la Elevii de Gimnaziu

Pedagogie

Calculul Coeficientului de Inteligenta la Elevii de Gimnaziu

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS:

1. PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI

1.1. Calculul coeficientului de inteligență la elevii de gimnaziu

1.1.1. Fundamentarea teoretică

1.1.2. Partea de cercetare

2. PEDAGOGIE

2.1. Fundamentele pedagogiei. Teoria și metodologia curriculum-ului

2.1.1. Educația intelectuală

2.1.1.1. Fundamentarea teoretică

2.1.1.2. Partea de cercetare

2.2. Teoria și metodologia instruirii. Teoria și metodologia evaluării

2.2.1. Studiu privind instruirea și evaluarea

2.2.1.1. Noțiuni introductive

2.2.1.2. Partea de cercetare

3. DIDACTICA PREDĂRII DISCIPLINELOR ECONOMICE

3.1. Proiect de lecție de comunicare formativă( de progres

4. PRACTICĂ PEDAGOGICĂ

4.1.Proiect didactic lecție mixtă

4.2.Proiect didactic lecție de recapitulare

5. INSTRUIRE ASISTATĂ DE CALCULATOR

5.1. Alternative educaționale în sistemul de învățământ românesc

5.2. Prezentare Power Point

6. MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI

6.1. Abandonul școlar – abordări generale

6.1.1. Fundamentare teoretică

6.1.2. Partea de cercetare

7. BIBLIOGRAFIE FINALĂ

1. PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI

1.1. Calculul coeficientului de inteligență la elevii de gimnaziu

1.1.1. Fundamentarea teoretică

1.1.2. Partea de cercetare

1.1.1 Fundamentarea teoretică

a)Delimitări conceptuale

Psihologia este o stiință umană care studiază fenomenele și procesele psihice, spirituale pentru descoperirea unui set de legi, principii, norme și modalități determinative care fac posibilă descrierea, explicarea și interpretarea adecvata a acestora.

Psihologia educației, ca parte a psihologiei, cercetează atent particularitățile psihocomportamentale ale personalității elevului ca subiect și beneficiar al activității de instruire și educare. Astfel psihologia educației elucidează bazele psihologice ale procesului de predare-învățare-evaluare, studiază mecanismele și legile învățării, contribuie la cunoașterea și modelarea personalității elevului studios. Educația nu este numai un fapt pedegogic ( ca activitate de predare a unor cunoștințe din partea profesorului și însușite pe personalitatea elevului) ci și unul psihologic datorită unei duble condiții:

1.cel care instruiește și educă face aceste operații ca personalitate care emană anumite concepții, metode socioculturale, susceptibile de a fi receptate , prelucrate prin învățare de către elev;

2.cel care primește concepțiile, metodele socioculturale este el însuși o personalitate în formare susceptibilă de a fi analizată psihologic prin prisma particularităților individuale.

Inteligența reprezintă în sens larg capacitatea individului,în cazul nostru elevul, de a opera și manipula cunoștințele primite prin intermediul procesului de predare sau cele moștenite genetic. Inteligența este în strânsă legatură cu creativitatea și curiozitatea,astfel dacă un elev nu are un nivel minim de inteligență nu poate crea nimic, nu poate face mai mult decat îi permite intelectul. Curiozitatea conduce elevul la răspunsuri, astfel poate afla unele formule sau metode noi doar fiindcă e curios și își dorește să afle cat mai multe noțiuni.

b. Perspectiva de abordare

Abordăm inteligența din perspectiva psihologului Jean Piaget care raportează inteligența la adaptare considerând-o o formă deosebită acesteia. El o concepe ca „o formă de echilibru spre care tind toate structurile a căror formare trebuie căutată începând cu percepția, deprinderea și mecanismele senzorio-motorii elementare” nu ca „o categorie izolabilă și discontinuă de procese cognitive, o structură printre altele”.

Tot psihologul Jean Piaget apreciază că „inteligența nu este decat un termen generic, desemnând formele superioare de organizare sau de echilibrare a structurilor cognitive” sau mai precis „adaptarea mentală cea mai înaintată” .

c. Modele și teorii explicative

Încă de la începuturile psihologiei ca știință cercetătorii au pus un foarte mare accent în studiile lor pe inteligență. Cele mai importante modele ale conceptului de inteligență sunt:

1.Modelul psihometric al inteligenței. În 1905, cercetătorii Binet și Simon au creat „scala metrică a inteligenței” care măsura performanțele școlare ale elevilor de vârste mici. Un mare dezavantaj al acesteia este că nu se putea distinge inteligența de memorie și percepție. Față de „scala metrică a inteligenței” a lui Binet, testele Wechsler au înregistrat un progres cu ajutorul factorului de organizare perceptuală, de comprehensiune verbală ( abilitatea de a înțelege și de a exprima ideile și gândurile verbal), dar nici aici nu se face distincția dintre memorie și inteligență.

2.Modelul factorial sau teoria factorului general G. Toate activitățile mentale au un factor comun, general g și unul specific s. Această teorie a fost susținută de Charles Spearman, psiholog britanic (1927) și astfel el a dedus structura inteligenței și rolul memoriei de a depozita inteligența.

3.Modelul multifactorial al inteligenței. Pornind de la modelul factoruli general g, mulți cercetători americani au recunoscut un număr moderat de factori care au însă diferite ponderi în testele în care sunt aplicați (factorul de calcul are o pondere mare într-un test de algoritmică și una mică într-un test artistic).

4.Modelul organizării ierarhice a inteligenței. Psihologii Vernon (1960) și Humpreys(1962) au combinat modelele 1 și 2 realizând astfel o piramidă. Baza este formată din factorii specifici s, apoi factorii de grup, urmează 2 factori de grup care cuprind factorul verbal-educational si cel al aptitudinilor practic –mecanice, vârful fiind ocupat de factorul general g.

5.Modelul inteligenței fluide și cristalizate. R.B. Cattel a dezvoltat teoria conform căreia inteligența e compusă din 2 factori distincți dar aflați în corelație: inteligența fluidă și cea cristalizată.

1.1.2.Partea de cercetare

a)Obiectivele cercetării aplicative

Cercetarea aplicativă se realizează prin măsurarea nivelului de inteligență al celor 2 elevi de clasa a VIII-a, B. M. – 15 ani și 2 luni și A. S.– 15 ani și 7 luni. Cei doi sunt testați cu ajutorul Matricelor Progresive Standard ( test de inteligență). Un prim obiectiv al cercetării aplicative a fost de a calcula coeficientul de inteligență al fiecărui elev, de a compara și interpreta cele 2 rezultate obținute.

Următorul obiectiv al cercetării aplicative a fost de a afla dacă implementarea unui factor de progres pe întreg parcursul anului școlar 2012-2013 influențează în sens pozitiv sau negativ dezvoltarea intelectuală a elevilor din 2 clase de același nivel – clasa a VIII-a. Factorul de progres implementat în cercetarea aplicativă a fost introducerea computerului în predarea orelor de informatică în mod intensiv, în sensu l că la clasa a VIII-a A se continuă predarea în mod normal, iar la clasa a VIII-a B se pune accentul doar pe aplicații pe computer.

b)Ipotezele cercetării aplicative

Pornind de la ipoteza că dacă cei doi elevi sunt de aceeași vârstă, în aceeași clasă și având aceeași profesori, atunci nivelul lor de inteligență ar trebui să fie aproximativ egal.

A 2-a ipoteză pe care cercetarea aplicativă încearcă să o verifice este aceea că factorul de progres implementat ( în cazul nostru – predarea tuturor lecțiilor de informatică cu baza doar pe aplicații) are o influență pozitivă asupra dezvoltării intelectuale a elevilor de la clasa a VIII-a B.

c)Metodologia cercetării aplicative

Prima metodă folosită în cercetarea aplicativă a fost supunerea, în mod individual, a celor 2 elevi la testul Matricelor Progresive Standard elaborat de J. C. Raven. Celor 2 elevi li se dă un dosar cu 60 de desene din care lipsesc unele părți, li se explică faptul că timpul este limitat la o oră, le sunt prezentate modalitățile de rezolvare și primesc indicații până la punctul 5 seria A. Examinatorul notează personal răspunsurile fiecărui elev.

A doua metodă folosită pentru validarea celeilalte ipoteze a cercetării aplicative este tot testarea (metoda testului), dar cu mici diferențe. Sunt testate 2 clase de a VIII-a cu același număr de elevi (25), a VIII-a A și a VIII-a B. La începutul anului școlar 2012-2013 elevii primesc un test de cunoștințe generale la informatică (Anexa1). Pe parcursul anului școlar la clasa a VIII-a A se predau orele în mod normal (elevii își iau notițe, sunt evaluați și testați în scris – deci doar teoretic). În schimb la clasa a VIII-a B elevii fac aplicații pe calculator, fără a-și lua notițe, sunt testați asupra cunoștințelor tot prin aplicații practice, totul se rezumă la calculator.

d) Centralizarea și prelucrarea statistică a datelor obținute

Elevii B. M. și A. S. au obținut în urma testării cu Matricele Progresive Standard următoarele rezultate:

Tabel nr.1

La testul colectiv etalon pentru elevi (România) (Anexa 2), elevul B. M. Este încadrat la vârsta cronologică 15 (are 15 ani și 2 luni) și eleva A.S. este încadrată la vârsta cronologică 16. Astfel B.M. depășește centilul 10 și A.S. depășește centilul 60.

La testul etalon realizat pe populația generală( România) (Anexa 3), eleva A.S. având un scor de 47 se încadrează în intervalul 46-49, primește o notă standard – 6 și un calificativul „mediu superior”. Elevul B.M. se încadrează în intervalul 0-28, având un scor de 19 puncte, primește nota standrd -1 și calificativul „foarte slab”. Astfel, în funcție de centilul atins sau depășit, elevii se încadrează în gradul de inteligență corespunzător după cum urmează:

a)Gradul III pentru elevul B.M.—ceea ce înseamnă „inteligență sub medie”, deoarece depășește centilul 10,

b)Gradul III+ pentru eleva A.S.–ceea ce înseamnă „inteligență de nivel mediu”, deoarece depășește centilul 60.

În funcție de cota totală obținută și de vârsta cronologică, putem afla cu ajutorul tabelului lui L. Repan, care este coeficientul de inteligență ( QI) al fiecărui elev testat.

-elevului B.M. îi corespunde un QI 67

-elevei A.S. îi corespunde un QI 106.

În tabelul clasificarea intelectuală (Anexa 5) îi încadrăm pe cei doi elevi astfel:

-QI 67 deficiență mintală ușoară (debilitate mintală) pentru elevul B.M.

-QI 106 inteligență de nivel mediu (bună).

La testarea celor 2 clase a VIII-a la începutul și la sfârșitul anului 2012-2013 s-au obținut următoarele rezultate:

Tabel nr.2 Tabel nr.3

e)Analiza și interpretarea psihopedagogică a rezultatelor obținute

La o primă vedere a rezultatelor testului Matricelor progresive standard ne dăm seama că prima ipoteză este invalidată, astfel chiar dacă cei doi elevi au aceeași vârstă, aceeași profesori și sunt în aceeași clasă nivelul lor de inteligență nu este deloc egal, existând chiar o mare diferență între rezultate.

Din rezultatele cantitative reiese că elevul M.B are posibilități intelectuale limitate, este incoerent în gândire,nu are capacitatea de a stabili relații logice, dar asta nu înseamnă că prin procesul de învățare nu se mai poate schimba ceva. Unele aspecte ale personalității sale pot fi de vină pentru o mic procent din rezultate ( poatcoeficientul de inteligență ( QI) al fiecărui elev testat.

-elevului B.M. îi corespunde un QI 67

-elevei A.S. îi corespunde un QI 106.

În tabelul clasificarea intelectuală (Anexa 5) îi încadrăm pe cei doi elevi astfel:

-QI 67 deficiență mintală ușoară (debilitate mintală) pentru elevul B.M.

-QI 106 inteligență de nivel mediu (bună).

La testarea celor 2 clase a VIII-a la începutul și la sfârșitul anului 2012-2013 s-au obținut următoarele rezultate:

Tabel nr.2 Tabel nr.3

e)Analiza și interpretarea psihopedagogică a rezultatelor obținute

La o primă vedere a rezultatelor testului Matricelor progresive standard ne dăm seama că prima ipoteză este invalidată, astfel chiar dacă cei doi elevi au aceeași vârstă, aceeași profesori și sunt în aceeași clasă nivelul lor de inteligență nu este deloc egal, existând chiar o mare diferență între rezultate.

Din rezultatele cantitative reiese că elevul M.B are posibilități intelectuale limitate, este incoerent în gândire,nu are capacitatea de a stabili relații logice, dar asta nu înseamnă că prin procesul de învățare nu se mai poate schimba ceva. Unele aspecte ale personalității sale pot fi de vină pentru o mic procent din rezultate ( poate a fost intimidat sau presiunea la care a fost supus l-a depășit).

Eleva A.S. este capabilă de a stabili relații logice, posibilitățile sale intelectuale sunt la nivel optim, dar se cantonează în situații de stres, își pierde usor controlul și astfel apare nesiguranța în gândire. A.S. ne-a demonstrat că în pofida factorilor intelectuali dezvoltați își pierde ușor motivația ( la seria E ea a oținut doar 3 rezultate corecte față de restul seriilor unde a obținut între 10-12 răspunsuri), ceea ce duce la gândire dezorganizată.

A doua ipoteză conform căreia implementarea unui factor de progres influențează dezvoltarea intelectuală a elevilor celor 2 clase este validată. Se observă diferențele obținute la testele inițiale și cele finale care coincid ( tabelele nr. 2 și nr.3) . Media clasei a VIII-a A (eșantionul martor) de la începutul testării a rămas aproximativ la fel- se observă o creștere timidă. Media clasei A VIII-a B a crescut considerabil (de la 7,08 la 8,18 – diferența este una notabilă), ceea ce indică faptul că folosirea calculatorului în mod intensiv la orele de informatică este benefică din mai multe puncte de vedere. Pe lângă faptul performanțele intelectuale sunt mai ridicate, elevii sunt mai siguri pe ei, sunt mai siguri pe ei, nu mai sunt crispați în momentul folosirii calculatorului, toți au căpătat o mai bună dexteritate ( chiar dacă unii elevi cu situație precară nu au calculator acasă, ei pot astfel să-și îmbunătățească cunoștințele).

f) Concluzii și recomandări

Elevul M. B. ar trebui să-și dezvolte capacitatea de gândire și capacitatea de a stabili relații logice, să gândească organizat și toate acestea se rezolvă prin mai mult studiu individual . Benefic pentru el ar fi ca pe lângă procesul de învățare să-și ocupe timpul liber cu mai multe activități : jocuri logice, să citească reviste de specialitate, să participe la cercuri de științe, să urmărească emisiuni educative. Toate acestea l-ar putea ajuta să-și dezvolte intelectul.

Eleva A. S. Ar trebui să-și învingă teama, să-și păstreze controlul în situații de stres, să fie sigură pe ea și să gândească organizat. Ar fi recomandat să participe frecvent la întâlniri educative, la concursuri, să aibă multe activități care implică autocontrolul.

În ceea ce privește implementarea factorului de progres, toți profesorii din Școala Generală Nr.1 Păunești au fost încântați de rezultatele obținute. Pe viitor ar trebui fiecare dintre ei să schimbe ceva (cât de puțin) la modul lor de predare pentru a veni în sprijinul elevilor și pentru ca procesul de învățământ din România (care trebuie să recunoaștem – este defectuos) să se schimbe. Această schimbare începe cu acest mic pas pe care l-am făcut în cercetarea aplicativă de față.

BIBLIOGRAFIE:

1.Dumitriu Ghe. – Psihologia educației, Universitatea Bacău, 1995

2.Piaget Jean – Psihologia inteligenței, Ed. Științifică, București, 1965

3. www.scribd.com – ( Noțiunea de inteligență generala – factorul „g”)

4. J.C. Raven – Standard Progressive Matrices

2. Fundamentele pedagogiei. Teoria și metodologia curriculum-ului

2.1. Educația intelectuală

2.1.1. Introducere

2.1.2. Partea teoretică

2.1.3. Partea aplicativă

2.1.4. Concluzii

2.1 Introducere

Educația este procesul de formare a personalității umane, prin care se formează noi deprinderi. Pedagogia este știința care are ca obiect de studiu educația cu toate formele și metodele ei.

Educația intelectuală este una dintre componentele educației. Mulți autori ai literaturii de specialitate o consideră -axul principal- al activității de învățământ, deoarece asigură asimilarea celor mai importante valori culturale de către un individ.

Aceasă componentă a educației are o foarte mare pondere în dezvoltarea personalității elevului (de la 0 ani până la absolvirea tuturor formelor de învățământ), deoarece intelectul este stimulat să se dezvolte treptat, în mod armonios pentru ca elevul să poată fi înzestrat cu posibilitatea de a se adapta la orice condiții.

2.2. Partea teoretică

2.2.1.Delimitări conceptuale

Punctele de vedere asupra conceptului de educație intelectuală sunt numeroase. În urma analizei literaturii de specialitate, putem defini această componentă a educației în mai multe moduri. Ion Nicola (1996) definește educația intelectuală ca acea componentă a educației care prin intermediul valorilor științifice și umaniste pe care le prelucrează și vehiculează, contribuie la formarea și dezvoltarea tuturor capacităților intelectuale, a funcțiilor cognitive și instrumentale, a schemelor asimilatorii.

Tot Ion Nicola (1996 ) definește educația intelectuală ca o formă de adaptare : adaptarea prin cunoaștere, prin prelucrare mintală superioară a informațiilor dobândite prin experiența personală de viață sau – fapt specific uman – preluate din experiența de cunoaștere a altora .

2.2.2.Componente teoretice

Din definițiile educației intelectuale prezentate mai sus, se desprind 2 mari caracteristici ale acesteia:

a)caracteristica informativă

b)caracteristica formativă.

Caracteristica informativă (informarea intelectuală) se referă la calitatea și cantitatea informațiilor, cunoștintelor și noțiunilor transmise de către subiect (profesor) pentru a fi asimilate de către obiect( elevul). Profesorul este pus în situația de a se întreba: ce, cât și cum să transmită elevilor pentru ca informare intelectuală să se finalizeze eficient. Pofesorul trebuie să selecteze, să transmită și să comprime cunoștințele mai puțin importante, mai puțin relevante, în favoarea celor esențiale, pentru ca la sfârșitul lecției, capitolului elevul să dețină minimul de informații necesare.

Selectarea și transmiterea informațiilor trebuie să se realizeze din perspectiva posibilităților de utilizare a acestora în etapele următoare, de necesitatea de a asigura condiții pentru asimilarea noilor cunoștințe. Astfel informațiile trebuie adaptate profilului psihologic al vârstei și nivelului de inteligență al elevilor ( cantitatea de cunoștințe va fi diferită la clasele cu un nivel mediu de inteligență față de clasele în care predomină forme usoare de retard mintal).

Informațiile trebuie selectate temeinic, deoarece în urma exploziei informaționale la care este supus elevul, mintea acestuia este învăluită în parcursul lui prin viață în noțiuni, de multe ori nu foarte necesare și astfel rolul informării intelectuale este de a fixa doar acele notiuni imprtante.

Importanța informării intelectuale este aceea că ajută profesorul să selecteze și să transmită cunoștinte și valori elevilor, care cu ajutorul unor norme și principii sunt asimilate în mod eficient.

Caracteristica formativă( formarea intelectuală) se referă la dezvoltarea intelectuală, la efectele asimilării cunoștințelor în informarea intelectuală. Studiind literatura de specialitate, rezultă că formarea intelectuală este un proces complex care nu se realizează imediat și presupune formarea deprinderilor de procesare a informațiilor ( dacă elevul nu știe cum să folosească informațiile primite, le reține mecanic o perioadă,apoi le uită și astfel rolul educației intelectuale nu este atins).

Elevul este învățat să învețe, să facă singur corelații între ceea ce știe, să găsească soluții noi, să facă față unor situații problemă, să-și cultive capacitatea de comunicare și să-și dezvolte gândirea. Școala contemporană ne învață (obligă) pe noi cadrele didactice să-i obișnuim pe elevi cu metode și tehnici de muncă intelectuală. Astfel ei trebuie să fie capabili să ajungă la un rezultat, să înțeleagă exact o problemă, să găsească o modalitate de a obține ceea ce vor.

Acest lucru se realizează doar dacă elevul este implicat total și conștient în procesul învățării (el corelează informațiile asimilate cu metodele induse de profesor). O tehnică de muncă intelectuală este stăpânită foarte bine atunci când se aplică în mod repetat pe informațiile știute. În acest mod apare exersarea.

Cea mai importanta valoare a educației intelectuale este adevărul. După cum se poate observa în schema de mai jos, atât informarea cât și formarea intelectuală care se află în interdependență sunt guvernate de adevăr, adică orice informație, oricât de neimportantă ar părea, trebuie să fie adevărată.

Figura nr.1 – Obiectivele educației intelectuale

Educația intelectuală este formată din cultura generală și cea profesională. Cultura generală reprezintă toate capacitățile și cunoștințele asimilate de către individ pe parcursul tuturor etapelor de învățământ. Practic tot ceea ce știe. Cultura generală îi facilitează integrarea în mediul din care face parte. Valoarea unui individ nu depinde de volumul de cunoștințe, ci de modul în care acesta le pune în aplicare, le folosește în viața de zi cu zi.

Cultura profesională cuprinde acele deprinderi și cunoștințe necesare pentru a-și exercita profesia, astfel el se integrează în societate prin intermediul profesiei. Cultura profesională se formează prin specializarea și adaptarea cunoștințelor generale la specificul profesiei sale.

Între cele 2, cultura generală și cultura profesională există o interdependență. Cultura generală generează cultura profesională, astfel cunoștințele de specialitate sunt incluse în cele generale, după cum se observă în schema 2.

C.generale = cunoștințe generale (cultura generală)

C.specifice = cunoștințe specifice (cultura profesională)

Figura nr.2-

Cultura profesională este o finalitate a culturii generale, perimetrul intersectat dintre cele 2 crescând odată cu profesionalizarea accentuată, după cum se vede în schema 3.

Figura nr.3-

2.3.Partea aplicativă

Vom prezenta în cele ce urmează câteva avantaje ale educației intelectuale aplicate la o lecție de informatică la clasa a VI-a, ajutându-ne de manual.

Disciplina : TIC și informatică

Clasa a VI-a

Tema lecției : Editorul de text Word.Introducerea textului. Inserarea unui desen

2. 4. Concluzii

Contribuția educației intelectuale în formarea personalității unui om de cultură și de societate este una foarte importantă pentru că ea formează intelectul. Educația intelectuală dezvoltă posibilitatea de educare a creativității, pentru că deși creativitatea ține de originalitate , de inovare (de nou și imprevizibil), nu ar putea fi activată dacă intelectul nu este învățat să creeze, să-și depășească limitele – altfel spus creativitatea trebuie educată.

Educația intelectuală este mentorul învățării creatoare. Aceasta pune accentul pe învățarea pe metode și tehnici de muncă intelectuală, de identificare și utilizare a informațiilor. Țelul educației intelectuale (alături de celelalte componente ale educației) este de a face din fiecare elev un om de cultură, un om de societate responsabil pregătindu-l atât pentru viața de zi cu zi cât și pentru profesie.

Din aplicația prezentată mai sus, putem concluziona că educația intelectuală are un rol important în înțelegerea optimă a unei lecții, astfel elevul este pregătit calitativ și cantitativ pentru viață și pentru profesie.

Educația intelectuală formează o personalitate independentă cu capacitate de autodezvoltare. Aceasta nu reprezintă doar o metodă de fixare, asimilare de cunoștințe ci și o atitudine responsabilă față de ceea ce știi și față de modul în care folosești ceea ce știi.

Educația intelectuală formează concepția despre lume, care reprezintă îmbinarea cunoștințelor cu experiența de viață și presupune un mod de raportare la evenimentele din viața fiecăruia.

Bibliografie:

1.Barna A., Antohe G.( 2006). Curs de pedagogie, partea I, Introducere în pedagogie, Teoria educației, Teoria curriculum-ului. Galați: Editura Fundației Universitare „Dunărea de jos”.

2.Ilie D.Marian ( 2005). Elemente de pedagogie generală, teoria curriculum-ului și teoria instruirii. Timișoara : Editura Mirton.

3.Silvaș A. (2008). Fundamentele pedagogiei și Teoria și metodologia curriculum-ului. Universitatea Petru Maior, DPPD

2.2.Teoria și metodologia instruirii. Teoria și metodologia evaluării

2.2.1. Studiu privind instruirea și evaluarea

2.2.1.1. Noțiuni introductive

2.2.1.2. Partea aplicativă

2.2.1.1. Noțiuni introductive

Din programa școlară pentru disciplina Tehnologia informației și a comunicațiilor, pentru clasa a IX-a, alegem o competență generală, una specifică și conținuturile asociate.

Competența generală – Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator;

Competențe specifice – Identificarea componentelor hard și soft ale unui calculator personal;

Conținuturi asociate :

Unitatea centrală

Dispozitive de intrare

Dispozitive de ieșire

Memorii

Conceptul de sistem de operare

Tipuri de software

Pentru realizarea competențelor specifice prezentate mai sus, cele mai adecvate metode didactice sunt demonstrația și exercițiul.

Metoda didactică la o cale de urmat în vederea îndeplinirii obiectivelor instructiv-educative stabilite dinainte.

În ceea ce privește demonstrația o primă caracteristică specifică ar fi că se bazează pe transmiterea unor mesaje către elevi care se referă la obiecte, acțiuni concrete sau substitute, la fenomene. Altă caracteristică a metodei demonstrației este caracterul intuitiv al acesteia( la baza demonstrației se află întotdeauna o sursă sau un model intuitiv: materiale figurative, simbolice sau grafice).

Profesorul va utiliza metoda demonstrației, deoarece îl ajută să utilizeze mijloacele didactice adecvate în transmiterea mesajului propus. De exemplu în situația de învățare prezentată profesorul va utiliza demonstrația cu mijloace audio-vizuale pentru a reprezenta în mod eficient componentele hard și soft ale unui calculator personal ( documente Word și Power Point, proiecții fixe sau dinamice).

În ceea ce privește a doua metodă didactică prezentată, exercițiul, una dintre caracteristici este faptul că se bazează pe executarea repetată și conștientă a unor acțiuni în vederea formării deprinderilor. O a doua caracteristică este, că față de demonstrație care este o metodă intuitivă, exercițiul este o metodă activă, care implică participarea activă a elevilor.

Profesorul va utiliza această metodă deoarece sprijină elevii să identifice informațiile esențiale și să lucreze individual, să exerseze.

Fiecare elev va primi o fișă de lucru în care va trebui să identifice în mod individual și să explice fiecare componentă învățată a calculatorului personal.

Cele prezentate mai sus sunt sintetizate în tabelul de mai jos:

Tabel nr.1

Pentru realizarea eficientă a competențelor specifice, profesorul va utiliza mijloace de învățământ adecvate. Mijloacele de învățământ se referă la ansamblul instrumentelor materiale, naturale, tehnice, selectate și adaptate pedagogic la nivelul metodelor pentru a reuși atingerea finalităților procesului instructiv-educativ.

Profesorul va utiliza pentru demonstrația cu mijloace audio-vizuale calculatorul, video-proiectorul și documente Word sau Power Point .

Pentru realizarea exercițiului individual profesorul va înmâna fiecărui elev o fișă de lucru pe care acesta va lucra și va consemna tot ce a înteles pentru a preveni uitarea și pentru a-și dezvolta capacitatea de lucru ( prin exersare).

În cazul competențelor specifice stabilite, cele mai eficiente forme de organizare extrașcolare a educației sunt: proiectele educaționale și tabăra de informatică.

Proiectele educaționale sunt adecvate realizării competențelor specifice deoarece dezvoltă aptitudinile și interesul elevilor( vor depune efort și pasiune pentru a prezenta cele mai bune proiecte în domeniu).

Tabăra de informatică vizează lărgirea orizontului de cunoaștere, interacționarea cu alți elevi care împărtășesc aceleași pasiuni și aptitudini. Elevii participă la ateliere de reparații de componente, la întreceri în asamblarea și dezasamblarea unui calculator.

Aplicarea metodei demonstrației se concretizează în cadrul etapei de lecție – prezentarea conținutului, deoarece profesorul prezintă elevilor cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale structura unui calculator personal, cele mai importante componente.

Realizarea exercițiilor de către elevi în mod individual se va efectua în cadrul etapei de lecție – obținerea performanței, deoarece se urmărește creșterea nivelului de performanță, identificarea celor mai importante componente ale calculatorului, recunoașterea și explicarea lor fără dificultate, ceea ce reprezintă o cerință cu un grad ridicat de dificultate, fiind o lecție introductivă.

2.2.1.2. Partea aplicativă

Profesorul va elabora un test de evaluare pentru verificarea rezultatelor învățării în secvența prezentată. Acest test este prezentat mai jos și este alcătuit din 3 itemi obiectivi, 1 item semiobiectiv și 1 item subiectiv.

Tabel nr.2

Bibliografie:

1.Tudor S., Huțanu I. V., Tehnologia informației și a comunicării, 2004, Editura Aramis, București

2.Dumitriu C-ța, Teoria și practica evaluării, 2009, Editura PIM, Iași

3.Dulamă, M.E., Modele, strategii și tehnici didactice activizante, 2002, Editura Clusium, Cluj-Napoca

4.Cerghit, I. Metode de învățământ, 2006, Editura Polirom, Iași

ANEXE

Anexa 1 – Testul de cunoștințe generale la informatică

0,5pct 1.Creați un folder pe Desktop, denumiți folderul „test”.

0,5pct 2.În folderul „test” creați un document Word.

0,5pct 3.Scrieți următorul text în documentul creat:

În una din zile a venit David bunicul lui Nica, la ei. El i-a întrebat de ce se ceartă. Aceștia au răspuns pentru că Ștefan nu vrea să-l deie pe baiat la școală, că nu are bani. Bătrânul a spus că este o școală bună la el în Broșteni și i-a întrebat pe cei doi dacă doresc să lase copilu' acolo la școală. Ei au fost de acord…..

0,5pct 4.Înaintea cuvântului –bătrânul- introduceți un paragraf nou.

0,5pct 5.Subliniați cuvântul -Broșteni.

0,5pct 6.Transformați literele cuvântului școală în majuscule.

0,5pct 7.Modificați dimensiunea caracterelor întregului text la 16.

0,5pct 8.Puneți titlul „Amintiri din copilărie” textului. Titlul să fie îngroșat și centrat.

0,5pct 9.Modificați culoarea cuvântului -Nică- în roșu.

0,5pct 10. Folosiți funcția de despărțire în silabe pentru cuvântul aceștia.

1 pct 11.Inserați un tabel cu 3 linii și 5 coloane.

1 pct 12.Formatați pagina: margini sus – 3, jos – 2, stânga – 3, dreapta – 2.

1 pct 13.Inserați notă de subsol: „Școala Generală Nr.1 Păunești”.

1 pct 14.Salvați documentul creat cu numele vostru.doc.

1 pct oficiu

Total 10 pct.

Anexa 2 – Testul colectiv etalon pentru elevi ( România)

Anexa 3 – Etalon realizat pe populația generală România

3. Didactica predării științelor economice

3.1. Poiect de lecție de comunicare cu evaluare formativă(de progres)

3.1.1. Forma detaliată

3.1.2. Forma semidetaliată

3.1.3. Forma restrânsă

3. 1. Forma detaliată

Clasa: a VII-a

Disciplina : Educație tehnologică

Titlul lecției: Evaluarea și valorificarea produselor: calitate, utilizare, prezentare, preț.

Tipul de lecție: de comunicare cu evaluare formativă( de progres).

Timpul acordat: 50 min.

Tabelul 1. Formularea obiectivelor operaționale

Tabelul 2. Elemente de conținut ale obiectivelor operaționale

Tabelul 3. Metodele de învățământ

Tabelul 4. Setul de probleme, exerciții și aplicații

Tabelul 5. Mijloace de învățământ

Tabelul 6. Desfășurarea în timp a activităților din proiectul unității de învățare( fila 1)

Tabelul 6. Desfășurarea în timp a activităților din proiectul unității de învățare(fila 2)

Tabelul 6. Desfășurareaîn timp a activităților din proiectul unității de învățare( fila 3)

Bibliografia:

1. Ciucescu, Doru- Curs Didactica Disciplinelor Tehnice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2009;

2. Neamțu C., Rusu Ghe., Sandu D., Halbac V.- Manual Educație Tehnologică, clasa a VII-a, 2006.

Planșa 1. Seminficația standardului

….. ……..

Numărul SR ( din 3,4,5 cifre, după caz) Anul în care a fost elaborat( sau ultimele 2 cifre ale

acestuia)

Planșa 2. Certificat de garanție

CERTIFICAT DE CALITATE ȘI GARANȚIE

Beneficiar: ………………………………………

Tip produs: ……………………………………

Seria: ……………………………………………..

Data: ………………………………………………..

Prezentul certificat atestă calitatea produsului livrat și conformitatea acestuia cu standardele internaționale corespunzătoare clasei în care se încadrează.

Produsul beneficiază de garanție, suport tehnic și service gratuit pe o perioadă de …… luni de la data instalării lui.În perioada de garanție cumpăratorul are dreptul în mod gratuit la repararea produsului și înlocuirea pieselor sau subansamblelor defecte din vina producătorului.

Prezentul produs are în componență subansamble electronice și mecanice care necesită o manipulare atentă pentru a se evita șocurile, umezeala, pătrunderea de lichid în interior sau expunerea la radiația solară sau surse de caldură. Temperatura ambiantă de funcționare trebuie sa se încadreze între 5 – 25°C.

Pentru a beneficia de garanție, cumpărătorul are următoarele obligații:

-Să respecte condițiile enumerate mai sus și să folosească produsul conform instrucțiunilor de utilizare;

-Să păstreze produsul în bune condiții ;

-La apariția unei situații anormale în funcționarea echipamentului să anunțe agentul de service care îl deservește, după ce verifică dacă sunt îndeplinite condițiile de utilizare; este interzisă intervenția asupra produsului a persoanelor neautorizate de firma Decagon Birotica S.R.L.

-Să păstreze cu grijă prezentul certificat de garanție .

Nerespectarea obligațiilor de mai sus atrage pierderea garanției.

De la garanție sunt excluse:

– părțile de natură consumabilă;

– defectele cauzate de suprasarcini sau conectarea incorectă a alimentării electrice;

– defectele datorate conectării greșite a accesoriilor.

Am prezentat modul de utilizare Am luat la cunoștință,

și condițiile de garanție, Operator………..

Șef compartiment……. Ștampila Ștampila

3. 2. Forma semidetaliată

Clasa: a VII-a

Disciplina: Educație tehnologică

Titlul lecției: Evaluarea și valorificarea produselor: calitate, utilizare,prezentare, preț

Tipul lecției: de comunicare cu evaluare formativă( de progres)

Timpul acordat: 50 minute

Tabelul 1. Formularea obiectivelor operaționale

Tabelul 2. Elemente de conținut ale obiectivelor operaționale

Tabel 3. Metode de învățământ

Tabel 4. Setul de probleme, exerciții și aplicații

Tabel 5. Mijloace de învățământ

Tabel 6. Desfășurarea în timp a activităților din proiectul unității de învățare(fila 1)

Bibliografia:

1. Ciucescu, Doru- Curs Didactica Disciplinelor Tehnice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2009;

2. Neamțu C., Rusu Ghe., Sandu D., Halbac V.- Manual Educație Tehnologică, clasa a VII-a, 2006.

3.3. Forma restrânsă

Clasa : a VII-a

Disciplina: Educație Tehnologică

Titlul lecției: Evaluarea și valorificarea produselor: calitate, utilizare, prezentare, preț

Tipul lecției: de comunicare cu evaluare formativă( de progres)

Timpul acordat: 50 minute.

Obiectivele operaționale:

OC1: Elevii să definească evaluarea.

OC2: Elevii să definească valorificarea.

OC3: Elevii să definească calitatea.

OC4:Elevii să explice aspectul tehnic al produselor.

OC5:Elevii să explice aspectul ergonomic al produselor.

OC6:Elevii să explice aspectul estetic al produselor.

OC7:Elevii să explice aspectul economic al produselor.

OC8:Elevii să definească standardul.

OC9:Elevii să definească noțiunea de publicitate.

OC10:Elevii să exemplifice metodele și mijloacele publicitare.

Metodele de învățământ:

C1: conversația de verificare

C2: expunerea

Mijloace de învățământ:

M1: planșă cu semnificația standardului

M2: planșă cu certificat de garanție.

Conținutul de instruire:

Evaluarea produselor constă în determinarea numărului, a cantității, a calității și a prețului acestora.

Valorificarea produselor presupune punerea în evidență a valorii produsului precum și schimbarea lui pe o cantitate de bani echivalentă cu valoarea acestuia. Pentru a putea fi valorificate, produsele trebuie să fie de calitate.

Calitatea reprezintă totalitatea caracteristicilor și proprietăților unui produs. Calitatea se referă la însușirile pe care le are un produs, măsura în care satisface nevoile comunității, avându-se în vedere parametrii tehnico-economici, gradul de utilizare, eficiența economică în exploatare și estetica.

Aspectul tehnic e referă la capacitatea produsului de a fi utilizat( întrebuințat). Acesta se caracterizează prin proprietăți fizice, chimice, biologice și mecanice. Ex: pentru obiectele din materiale metalice( tacâmuri din oțel inoxidabil) aspectul tehnic se referă la: rezistența la coroziune, rezistența temperatură, prezența luciului metalic, densitate mică și rezistență mecanică bună.

Aspectul ergonomic se referă la efectele utilizării produsului asupra sănătății oamenilor și asupra mediului înconjurător. Aspectul ergonomic al materialelor plastice se referă la acțiunea asupra sănătății și la acțiunea asupra mediului înconjurător.

Aspectul estetic vizează caracteristicile psihosenzoriale care sunt sesizate și apreciate cu ajutorul simțurilor. Ex: pentru produsele din sticlă aspectul estetic este determinat de culoare, formă, desen și decorare.

Analiza aspectului economic se referă la prețul produsului. În procesul de execuție al

produselor metalice, la fel ca și pentru celelalte bunuri și servicii, se fac o serie de cheltuieli. Suma acestor cheltuieli reprezintă costul de fabricație al unui produs. Ex: pentru un șurub costul de fabricație este format din: valoarea materialului metalic( oțel), valaorea de amortizare a utilajelor și sculelor folosite la prelucrare, consumul de energie electrică, valoarea salariilor plătite angajaților. Aceste cheltuieli sunt incluse în prețul de vânzare.

Prețul de vânzare este suma dintre costul de fabricație al produsului respectiv și profitul obținut din vânzarea acestora. Pofitul este câștigul care permite continuarea activității unei firme.

Standardul constituie un ansmablu de reguli tehnice obligatorii. Prin aceste reguli se stabilește nivelul dezvoltării tehnice înt-un anumit moment, însușirile tehnico-economice pe care trebuie să le îndeplinească un produs, precum și prescripțiile privind recepția, marcarea, depozitarea, transportul.

Standardele se elaborează de organele cu competență legală și începând cu anul 1997, când țara noastră s-a afiliat Organizației Internaționale pentru Standardizare( ISO) se notează codificat prin litere și cifre.

Grupul de litere este:

-SR ISO ( Standard Român – ISO)

-SR EN ISO (Standard Român- Norme Europene – ISO), urmat de un grup de cifre.

Publicitatea este modalitatea prin care se atrage atenția și se dezvoltă interesul pentru un produs, se stimulează dorința și se determină achiziția.

Cele mai răspândite metode și mijloace publicitare sunt:

a)expunerea produselor pe rafturi și vitrine;

b)prezentarea la târguri și expoziții de profil;

c)anunțuri în presă, ziare, reviste, radio, TV;

d)mijloace moderne( internet, comerț electronic)

e)mărcile de fabrică( cristale „Bohemia”)

f)distribuirea de mostre gratuite de produs spre testare.

Bibliografia:

1.Ciucescu, Doru- Curs Didactica Disciplinelor Tehnice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2009;

2. Neamțu C., Rusu Ghe., Sandu D., Halbac V.- Manual Educație Tehnologică, clasa a VII-a, 2006.

4. PRACTICĂ PEDAGOGICĂ

4.1. PRACTICĂ PEDAGOGICĂ 1

4.2. PRACTICĂ PEDAGOGICĂ 2

4.1. PRACTICĂ PEDAGOGICĂ 1

PROIECT DIDACTIC

Propunător: Conduraru(Avădăni ) Doinița

Clasa: a-X-a B

Disciplina: Contabilitatea unității economice

Tema lecției: Calculul drepturilor salariale

Tipul lecției: Mixtă

Competențe generale

UCG1 Utilizarea informației contabile și financiare pentru luarea deciziilor în cadrul întreprinderii

Competențe specifice

Calcularea costului de achiziție, TVA, prețului de vânzare, impozitului pe profit.

Competențe derivate:

Cognitive:

CC1.Să calculeze corect salariul brut.

CC2. Să înregistreze în contabilitate salariul brut.

CC3. Să calculeze reținerile din salarii.

CC4. Să înregistreze corect reținerile din salarii.

CC5. Să calculeze salariul net.

CC6.Să calculeze corect impozitul pe salarii.

CC7. Să completeze corect și complet statul de salarii.

CC8.Să definească etapele statului de plată.

Afective:

CA1. Să participe cu interes la lecție;

CA2. Să se bucure pentru reușita obținerii rezultaleor corecte la aplicații, exerciții sau

studii de caz.

Psihomotorii:

CP1. Să scrie corect și ordonat;

CP2. Să folosească corect calculatorul.

Strategii didactice:

Metode:

M1. Conversația

M2. Explicația

M3. Exercițiul

M4. Demonstrația

Mijloace didactice:

m1. tabla

m2. caietul

m3. calculatorul

m4. manualul

Forme de organizare a activității:

F1. frontală

F2. individuală

Resurse:

Umane: clasa de elevi

Temporale: durata de desfășurare a lecției este de 50 min.

Spațiale : sala de clasă

Bibliografice:

Pătruț V., Solomon D. C., Bucur I. A., Didactica Disciplinelor Economice, Editura Alma Mater, Bacău, 2008.

Pătruț V., Tătaru S., Bazele contabilității- note de curs, Ediția a-3-a actualizată, Bacău, 2007.

Scenariul didactic:

Fișă de lucru

SC. VICTOMAR SRL

STAT DE PLATĂ- luna aprilie

1. Calculați și completați statul de salarii.

2. Contabilizați rezultatele obținute.

4.2. PRACTICĂ PEDAGOGICĂ 2

PROIECT DIDACTIC

Propunător: Conduraru( Avădăni) Doinița

Clasa: a-IX-a F

Disciplina:

Tema lecției: Circuitul, păstrarea și arhivarea documentelor de evidență

Tipul lecției: Mixtă

Competențe generale

UCG1 Utilizarea informației contabile și financiare pentru luarea deciziilor în cadrul întreprinderii

Competențe specifice :

Clasificarea documentelor după anumite criterii

Identificarea modalităților de întocmire, verificare, corectare

Identificarea circuitului documentelor specifice pe diferite tipuri de activități

Aplicarea tehnicilor de evidență operativă

Competențe derivate:

Cognitive:

CC1. Să prezinte și să explice circuitul documentelor.

CC2. Să prezinte și să explice modul de păstrare al documentelor.

CC3. Să prezinte și să explice modul de arhivare al documentelor.

Afective:

CA1. Să participe cu interes la lecție;

CA2. Să se bucure pentru reușita obținerii rezultaleor corecte la aplicații, exerciții sau

studii de caz.

Psihomotorii:

CP1. Să scrie corect și ordonat;

CP2. Să folosească corect calculatorul.

Strategii didactice:

Metode:

M1. Conversația

M2. Explicația

M3. Exercițiul

M4. Demonstrația

Mijloace didactice:

m1. tabla

m2. caietul

m3. calculatorul

m4. manualul

Forme de organizare a activității:

F1. frontală

F2. individuală

Resurse:

Umane: clasa de elevi

Temporale: durata de desfășurare a lecției este de 50 min.

Spațiale : sala de clasă

Bibliografice:

Petre T., Iordache G., Simionescu G., Stănescu T., Comerț-Manual pentru clasa a IX- a Liceu tehnologic, profil servicii, Editura CD Press, București, 2010.

Scenariul didactic:

Grafic de circulație a documentelor

FACTURĂ

Furnizor: SC. ROMTELECOM.SA Cumpărător: SC. MARELBO.SA

Nr.ord.reg.com./an J/39/401/1991 Nr.ord.reg.com/an: J39/368/1994

C.I.F: R11223301 C.I.F : RO 10863505

Sediul : Focșani Sediul: Focșani

Judetul: Vrancea Judetul : Vrancea

Banca : BCR Focșani Cont: RO49BRDE00000000124854756 Cont: RO10BCR0002154214587414 Banca: BRD Focșani

Cota T.V.A : 24 %

5. INSTRUIRE ASISTATĂ DE CALCULATOR

5.1. Alternative educaționale în sistemul de învățământ românesc

5.1.1. Introducere în pedagogia Waldorf

5.1.2. Influența calculatorului în pedagogia Waldorf

5.1.1.Introducere în pedagogia Waldorf

În România zilelor noastre se dorește un sistem de învățământ ca afară, de aceea se încearcă implementarea unor soluții viabile care se numesc alternative educaționale. Acestea reprezintă abordări care preocupă atât cadrele didactice cât și părinții. Până acum sistemul nostru de învățământ era unul tradițional care presupunea norme, reguli stricte, lucruri prestabilite cu care unii părinți cu viziuni moderne nu prea le mai acceptă.

Nu foarte mulți părinți au habar de alternativele educaționale, unii dintre ei au falsa idee preconcepută că o școală la care se predă după alternative educaționale este o școală pentru copii cu nevoi speciale ceea ce este fals!

Învățământul alternativ reprezintă o formă de organizare a procesului didactic care oferă o altă variantă organizatorică decât cea din școala oficială. Comparând învățământul tradițional cu formele alternative de învățământ, observăm următoarele aspecte:

Pentru a înțelege mai bine ce diferențiază alternativa Waldorf de sistemul tradițional de învățământ, care sunt avantajele și dezavantajele vom prezenta câteva noțiuni definitorii:

1) un elev Waldorf petrece la școală între 4-5 ore/zi la ciclul primar și 6-7 ore/zi la gimnaziu și liceu. Unele școli Waldorf au și program afterschool. Predarea se face în module(epoci) pentru diferite discipline: limba română, matematică, istorie, geografie, biologie, chimie, fizică, științe sociale, istoria artei( care este o caracteristică importantă a pegagogiei Waldorf) de la clasa I până la clasa a XII-a.

Acest lucru presupune ca de 3-5 săptămâni elevii vor studia la cursul principal doar una dintre materiile enumerate mai sus.

Cursul principal durează 110 minute, se desfășoară fără pauză și are următoarea structură:

a) parte ritmică: recitări de poezii, scurte exerciții muzicale( flaut, liră), jocuri pe cântec și jocuri în cerc;

b) parte de conținut: recompunerea amănunțită cu ajutorul copiilor a lucrurilor discutate cu o zi în urmă și continuarea cu noile conținuturi;

c) partea de exersare sau de lucru individual;

d) partea de teme : verificarea temei de casă;

e) partea de povestire : ultimul sfert de oră al cursului principal aparține cu totul limbii modelate artistic.

Învățământul în epoci prezintă mai multe avantaje atât pentru profesor( ușurința în planificarea materiei, posibilități sporite de aplicare a interdisciplinarității, maniera atrăgătoare de a armoniza cunoștințele pentru fiecare materie), cât și pentru elevi( creștere interesului pentru materia respectivă, creștere durabilității cunoștințelor și mai puține teme).

După ora principală în orarul clasei se află discipline de învățământ care se predau în ritm săptămânal: limbi străine, educație plastică, educație muzicală, educație fizică, informatică.

2) un alt aspect foarte important este sistemul de notare. Metodele și mijloacele folosite în evaluarea cunoștințelor sunt asemănătoare cu cele din sistemul trdițional de învâtământ, deosebirea fiind că atunci când corectează o lucrare de control, un dascăl Waldorf nu ține să sublinieze ( cu roșu ) doar greșelile elevului, ci prin observații scrise îl și laudă pentru că a lucrat bine, a scris îngrijit, frumos,corect. La fel se întâmplă și în cazul verificărilor orale. În evaluarea activității elevilor, nota nu este definitorie, ci se urmărește marcarea copilului ca întreg și încurajarea acestuia de a cere ajutor, de a se autocorecta și de a cere ajutor.

Avantajele pedagogiei Waldorf

„ Marele avantaj este că pedagogia Waldorf formează, iar cea din tradițional informează”- este o afirmație des întâlnită. Afirmația este parțial adevărată. Fără informație formarea nu este posibilă. Școala Waldorf își dorește să creeze în clasă o imagine a lumii, deci cunoștințele sunt un mijloc puternic și de neînlocuit în formarea elevului. Dovada că la Waldorf se face și carte o constituie rezultatele foarte bune obținute la examenul de bacalaureat, procentul de promovabilitate fiind și în acest an net superior celui din tradițional: 94% la Liceul Waldorf Timișoara, 83% la Liceul Wladorf Iași, 75% la Liceul Waldorf București.

Dezavantajele padagogiei Waldorf

Un dezavantaj pentru părinți este acela că datorită unor false informații, se zvonește că alternativa Waldorf ar fi pentru copiii cu deficiențe, cu cerințe speciale. În mintea lor a-ți da copilul la Waldorf este echivalent cu a recunoaște public că este ceva în neregulă cu propriul copil.

Un alt dezavantaj pentru părinți este că trebuie să acorde mai mult timp pentru ședințe, serbări, excursii, alte activități organizate de școală.

Pentru elevi un dezavantaj ar fi acela că alternativa Waldorf a fost obligată să aleagă dintr-un număr limitat de profiluri de licee pe acela care se apropie cel mai mult de specificul său. Cei care își doresc o educație timpurie pe profilul matematică-informatică,de exemplu, nu există deocamdată nici o soluție. Un alt dezavantaj este că baza materială a școlilor Waldorf( clădiri, săli de sport, ateliere), deși vorbim de învățământ de stat a fost realizată din finanțări externe și din munca părinților, statul român negăsind soluții în acest sens. La Iași Liceul Waldorf este înghesuit de mai bine de 20 de ani în 6 săli de clasă( 2 schimburi) dintr-o școală tradițională.

Fundamentul pedagogiei Waldorf îl reprezintă antropologia și psihologia dezvoltării, așa cum au fost prezentate pentru prima oară de Rudolf Steiner(1861-1925), în ciclul de conferințe Antropologia generală ca bază a pedagogiei (1919). Cadrele didactice trebuie să aibă pregătire în pedagogia Waldorf, să se autoeduce în mod corespunzător și să se perfecționeze continuu din punct de vedere profesional. Baza educației și predării în școlile Waldorf este un curriculum-cadru care stimulează cadrele didactice în a-și elabora individual predarea.

În sprijinul pedagogiei Waldorf vine calculatorul. Acest instrument este indispensabil în predare deoarece ajută profesorul să-și expună mai ușor cunoștințele.

5.1.2. Influența calculatorului în pedagogia Waldorf

Calculatorul a devenit indispensabil în educația modernă, fiind utilizat foarte des de toate cadrele didactice din sistemul Waldorf în procesul de predare-învățare.

Fiind un mijloc modern de educație, utilizarea sistemelor informatice a câștigat teren datorită virtuților foarte atractive pentru elevi, accesibilității pentru aceștia și facilitării prezentării informațiilor.

Deși calculatorul este cel care oferă instruirea elevilor, în pedagogia Waldorf, acesta nu poate înlocui cadrul didactic, care rămâne o prezență activă în comunicarea cu elevii, iar relațiile dintre profesori și elevi nu pot fi înlocuite de lecțiile interactive.

Profesorii din pedagogia Waldorf folosesc în procesul de predare softuri educaționale cu ușurință, fără impedimente, deoarece ei au observat o îmbunătățire a procesului didactic în urma folosirii intensive a calculatorului.

Profesorii instruiți în pedagogia Waldorf folosesc mult mai des calculatorul (decât cei din învățământul tradițional)începând de la clasele pregătitoare până la nivel liceal.

Deasemenea, elevii Waldorf utilizează softurile educaționale în mod activ( mult mai des decât elevii din tradițional care de multe ori au acces restricționat la calculator în timpul orelor de curs), pentru a rezolva mai multe sarcini de gândire, ceea ce duce la o învățare eficientă și durabilă. Profesorul Waldorf este din nou cel care setează obiectivele învățării și fixează cadrul în care se desfășoară activitatea elevilor.

Altă modalitate de utilizare a calculatorului în procesul instructiv-educativ al pedagogiei Waldorf este de a oferi resurse care să fie căutate și accesate de elevi, profesorul fiind cel care conduce spre aceste resurse. Acest mod de abordare în pedagogia Waldorf stimulează învățarea prin descoperire la elevi.

Crearea proiectelor multimedia este un alt model de a utiliza calculatorul în cadrul pedagogiei Waldorf pentru o mai bună desfășurare a procesului educativ. Calculatorul poate ajuta atât profesorul Waldorf( prezintă proiecte multimedia care ajută elevii să descopere noul într-un mod plăcut), cât și elevul Waldorf (care își poate crea singur proiectele).

Acest tip de proiecte favorizează dezvoltarea creativității elevului Waldorf care pe lângă faptul că primește cunoștințe la alt nivel( mai înalt decât elevii din tradițional), primește și receptează mult mai facil informațiile cu ajutorul proiectelor multimedia.

Calculatorul nu este utilizat numai în procesul de predare-învățare, ci și în activitatea consilierilor psihopedagogici ai școlilor Waldorf. Astfel calculatorul poate fi folosit pentru îndrumare și orientare, fiind vorba despre teste pentru stabilirea aptitudinilor profesionale.

Nici în cadrul consilierii, calculatorul nu poate înlocui relația directă dintre profesionist și elevul consiliat, el fiind însă un instrument foarte util și cu o largă aplicabilitate.

Având în vedere toate acestea, calculatorul este astăzi cel care facilitează atingerea unor scopuri importante în învățare și poate fi folosit de orice cadru didactic atât din sistemul Waldorf cât și din sistemul tradițional, fără nici o reținere.

Cadrului didactic îi revine sarcina foarte complexă de a-și antrena întreagă creativitate și abilitate de a folosi mijloacele inovative( prezența calculatorului în viața elevilor) pentru buna dezvoltare a elevilor săi.

Bibliografie:

1. www.didactic.ro/revista-electronica/revista-electronica-didactic-ro-issn/

2. www.suntparinte.ro/alternativa-educationala-waldorf/

3.www.ccdcluj.ro/Preuniversitaria/V2,nr1/

4.anamariagombos.blogspot.ro/2010/05/alternative-educationale-in-sistemul-de.html

6. MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI

6.1. Abandonul școlar – abordări generale

6.2. Partea teoretică

6.3. Partea de cercetare

6.4. Concluzii

6.1.Argument

Abandonul școlar este o problemă arzătoare la momentul actual în țara noastră, iar studiile arată că acest fenomen se va accentua din mai multe cauze cea mai importantă fiind criza economică. Unii elevi vor renunța la cursuri pentru a munci, fie pentru că sunt singuri pe lume din mai multe cauze sau unii pentru că nu au bani să se întrețină la școală. Societatea ne oferă multe exemple de acest fel: din cauza situației din țară (sărăciei) părinții au plecat în afară și au lăsat copiii fie în grija unor rude fie singuri dacă sunt mai mari și astfel în multe cazuri interesul față de școală scade și elevii abandonează cursurile.De multe ori abandonul școlar este asociat cu delincvența juvenilă și consumul de droguri.

Am observat din experiența noastră că nu puține sunt programele implementate de UNICEF în colaborare cu țara noastră pentru menținerea elevilor în școală( Vezi Anexa 3). Despre unele dintre ele vom vorbi pe parcursul acestei lucrări.

Abandonul școlar reprezintă un fenomen ce a luat amploare în sistemul educativ românesc care trebuie stopat cel puțin căutate metode adecvate care să dea roade. Copiii și tinerii României trebuie să meargă la școală. Viitorul lor și al țării depinde de ei și de generațiile care îi urmează.

Să încercăm așadar, prin realizarea acestei lucrări să mai tragem un semnal de alarmă către cei vizați!

6.2. Partea teoretică

Abandonul școlar reprezintă încetarea frecventării unei forme de învățământ înainte de finalizarea acesteia. Elevul refuză participarea la orele de curs, incluzând orice activitate care ține de școală din mai multe motive.

6.2.1.Factorii ( cauzele ) abandonului școlar

Factorii care influențează abandonul școlar sunt multipli. Unii dintre acești factori sunt la nivelul elevului și al familiei, al școlii și al comunității din care provine.

Factorii abandonului școlar la nivelul elevului și al familiei acestuia sunt următorii:

a) dificultăți materiale – în familiile numeroase și dezorganizate există probleme în asigurarea celor necesare unui elev la școală( rechizite, îmbrăcăminte, mâncare în unele cazuri). În astfel de cazuri unii copii sunt luați la muncă pe câmp sau în gospodărie și de cele mai multe ori de a avea grijă de frații lor mai mici;

b) modelul educațional oferit de părinți și de frații mai mari – elevii care ajung să renunțe la școală sunt de obicei din familii în care părinții nu au absovit mai mult de opt clase, cu excepții. Sunt și elevi care își doresc „să facă cel puțin 10 clase” ca să nu rămână ca părinții lor „să muncească cu ziua”. Unii elevi sunt influențați de frații mai mari și tind să îi imite în comportament.

c) implicarea în activități aflate la limita legii – găștile de cartier, rețelele de cerșetorie sau prostituția conduc mai mereu spre abandon mai ales la trecerea în clasa a 9-a.

d) dezorganizarea familiei – divorțul părinților, violența, alcoolismul sunt factori care determină uneori decizia de abandon școlar.

La nivelul comunității factorii care determină abandonul sunt : mariajul timpuriu, apariția unui copil, lipsa de securitate în zonă. La nivelul școlii cei mai importanți factori sunt: repetențiile frecvente, integrarea insuficientă în colectivul clasei de elevi și calitatea relațiilor cu profesorii sau colegii.

6.2.2. Prevenirea abandonului școlar. Măsuri și programe pentru combaterea abandonului școlar

În prevenirea abandonului școlar ar trebui să se implice atât instituțiile abilitate ( ministerul educației naționale, inspectoratele școlare și școlile), cât și societatea civilă și mediul politic.

Abandonul școlar poate fi prevenit prin programe și proiecte cu rezultate vizibile inițiate atât de ONG-uri cât și de Ministerul educației naționale. Vă prezentăm mai jos câteva din proiectele împotriva abandonului școlar care au dat roade și ar trebui să nu fie singulare.

a) Școala e de partea ta – program inițiat de Fundația Joyo și Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București, cu scopul de a-i ajuta pe copii și pe părinți să înțeleagă cât de importantă este școala și de a reduce riscul discriminării, de a reduce sărăcia și de a promova integrarea rromilor.

b) Soluții eficiente pentru prevenirea abandonului școlar: costuri și mecanisme – program dezvoltat de Centrul Educația 2000+ și UNICEF, care își propune să ofere sprijin pentru consolidarea eforturilor generale de abordare a acestui fenomen. Proiectul are o triplă deschidere, urmărind nu numai să extindă baza de date deja existentă în ceea ce privește abandonul școlar, dar, în același timp să testeze o serie de soluții realiste de abordare și să estimeze costurile implementării la o scară largă a propunerilor făcute.

c) O școală pentru toți? Accesul copiilor rromi la o educație de calitate (2000,UNICEF și Agenția de Dezvoltare „Împreună”);

d) Renunțarea timpurie la educație: posibile căi de prevenire (2009, UNICEF și Centrul Educația 2000+);

e) Grădinițele estivale – reprezintă o șansă pentru copiii defavorizați sau cei care nu au șansa de a merge la grădiniță în timpul anului școlar( Anexa 5).

O altă măsura pentru reducerea abandonului școlar ar fi creșterea atractivității școlii prin multiple activități cum ar fi:

1) activități extrașcolare desfășurate în școală ( concursuri sportive și de creație artistică, competiții de joc pe computer, desfășurate în comunități cu risc de abandon).

2) organizarea de întreceri sportive între grupe de elevi;

3) publicarea de planșe cu mesaje sugestive împotriva abandonului școlar( Anexa 2).

Toate aceste activități ar trebui organizate periodic pentru ca atenția elevilor să fie antrenată constant în activitățile legate de școală. Un alt aspect pozitiv ar fi motivarea participării prin acordarea de premii simbolice grupurilor câștigătoare. Astfel aceste măsuri vor putea motiva elevii să rămână în școală.

Tot o măsură pentru reducerea și prevenirea abandonului școlar destul de importantă ar fi folosirea experienței celor care au trecut prin asta. Ar fi util ca elevi care au renunțat timpuriu la școală să vină și să le prezinte „viața lor după școală”, regretele apărute în urma renunțării și imaginea pe care o au în momentul de față despre școală.

6.2.3. Statistici

În anuarul statistic al României găsim rata abandonului școlar în învățământul pre-universitar calculată între anii 2006 – 2011, pe durata a 5 ani școlari ( vezi Anexa 1- Rata abandonului școlar în învățământul preuniversitar ). La nivelul învățământului primar și gimnazial se observă o stagnare la 2% în primii 2 ani școlari (2006-2007 și 2007-2008), urmând ca în următorii 3 ani școlari (2008-2009, 2009-2010, 2010-2011) rata să varieze între 1,6% și 1,8%, înregistrându-se astfel o scădere a ratei abandonului școlar datorată în mare parte programelor menționate mai sus.

Învățământul liceal înregistrează o scădere a ratei abandonului în primii 4 ani ai perioadei studiate de la 3,3% până la 2,2%, urmată de o creștere în anul școlar 2010-2011 până la 3,2%. Aici insituțiile abilitate ar trebui să se sesizeze deoarece ori nu au asigurat continuitatea programelor implementate ori au schimbat metodele cu altele noi care nu dau rezultate. În învățământul profesional rata abandonului școlar între anii 2006 – 2010 variază între 8,2% și 8,6%, urmând ca în anul școlar 2010-2011 să înregistreze o creștere vertiginoasă până la nivelul de 19,8%. În învățământul profesional situația este foarte îngrijorătoare, deoarece o rată a abandonului școlar de aproximativ 20% ne indică faptul că elevii refuză să frecventeze cursurile școlilor profesionale din mai multe motive: fie pentru că ideea de profesională le induce falsa perspectivă că ar fi sub nivelul lor și că cei care urmează aceste cursuri sunt mai prejos(concepții false!) fie pentru că școlile profesionale nu mai sunt cum erau. Cei care au absolvit școli profesionale nu își găsesc locuri de muncă deoarece sunt slab pregătiți și astfel din generație în generație tinerii refuză frecventarea acestei forme de învățământ ceea ce duce la creșterea alarmantă a ratei de abandon. O soluție viabilă la această problemă arzătoare ar fi ca accentul să cadă pe partea practică pentru ca elevii să fie mult mai bine pregătiți pentru meseria respectivă sau ca școlile să încheie contracte cu diferite firme și astfel elevii să fie integrați direct în câmpul muncii.

6.3. Partea de cercetare

Vom analiza situația Magdalenei R., elevă în clasa a VIII-a, etnie rromă, elevă silitoare dar necontrolată de părinți ( i se acorda prea multă libertate). Această situație prezintă toate caracteristicile unui studiu de caz (criză educațională) deoarece:

a) este instantanee – întâmplarea s-a produs brusc, bulversând atât cadrele didactice pe de o parte cât și pe Magdalena și părinții săi de cealaltă parte;

b) a condus la apariția unor stări de conflict – unii elevi se temeau că Magdalena și că nu va fi pedepsită dacă lipsește( ea fiind o elevă conștiincioasă);

c) a avut un caracter inedit – Magdalena era însărcinată( o situație anormală pentru vârsta ei chiar dacă face parte din etnia rromă unde sunt obișnuite căsătoriile între minori – fără știrea autorităților și implicit sarcinile la minore).

Etapele cercetării în acest caz au fost:

a) identificarea cazului

S-a constatat de către dirigintă că începând cu data de 12.11.2013 eleva Magdalena a absentat de la școală, la început periodic timp de 2-3 săptămâni, apoi nu a mai venit deloc la cursuri. Eleva a acumulat multe absențe ceea a determinat-o pe dirigintă să ia legătura cu părinții, i-a chemat la școală și le-a prezentat situația Magdalenei.

Aceștia au surprins-o neplăcut pe dirigintă spunând că fata nu mai locuiește cu ei, dar nu afișau nici un semn de îngrijorare afirmând că „ așa e la țigani, s-o fi măritat și ea”. Diriginta i-a întrebat și pe elevi ce se întămplă cu Magdalena, în special pe cei care sunt vecini și prieteni.

Din vorbă în vorbă au început să apară zvonuri legate de hotărârea fetei de a renunța la școală: Magdalena era însărcinată și locuia cu tatăl copilului.

b) analiza cazului.

După mai multe discuții atât elevii cât și părinții Magdalenei au confirmat sarcina fetei, deși aceasta a fost consiliată împreună cu celelalte fete din clasă în vederea prevenirii unor sarcini la vârste fragede și a abandonului școlar. Deoarece era ținta unor glume, era subiectul unor discuții neplăcute, era luată în râs de colegi și pentru că părinții nu mai doreau să știe de ea( „dacă a făcut asta nu mai e fata noastră”), Magdalena a refuzat să mai țină legătura cu părinții sau să mai meargă la școală cu toate rugămințile dirigintei.

Văzând că toate încercările rămân fără rezultat, diriginta a recurs la constrângere: le-a explicat părinților băiatului că vor fi amendați, deoarece fata este minoră și tatăl fiind major va suporta consecințele.

c) stabilirea alternativelor de soluționare.

După multe demersuri diriginta a convins-o pe Magdalena să vină la școală să discute. Au fost prezenți directorul, consilierul educativ, diriginta, părinții celor 2, Magdalena și tatăl copilului. Fata a acceptat să se întoarcă la școală și la părinți fiind minoră, băiatul a acceptat să-si asume răspunderea pentru copil și să o susțină să-și termine studiile. De altfel și părinții au fost consiliați și au fost de acord să o primească acasă.

d) punerea în practică a soluției.

Primul pas făcut de dirigintă a fost să discute cu Magdalena și să-i explice cu ajutorul medicului școlar, a consilierului educativ și al unui psiholog că va fi ajutată și înțeleasă, că nu va râde nimeni de ea și că nu se va întâmpla nimic rău la întâlnirea cu colegii săi, după 2 luni de absențe.

Au urmat apoi discuțiile cu elevii, cu colegii Magdalenei, pentru a fi evitate glumele pe seama ei și situațiile neplăcute care ar fi putut să apară și pentru a înțelege că fat atrebuie susținută pentru a-și finaliza cursurile.Discuții au fost purtate și cu unii profesori care predau la clasă și o denigrau în continuare pe Magdalena, având în vedere că face parte din etnia rromă.

e) controlul.

Diriginta a ținut legătura cu părinții fetei periodic, a constatat că a fost ”iertată” de către aceștia și că este susținută. Mama Magdalenei chiar o însoțește la medic. Colegii au înțeles situația și acum relațiile dintre ei și Magdalena au intrat pe un făgaș normal.

f) concluzii.

În primul rând s-a evitat un abandon școlar și toți elevii au avut ceva de învățat din această situație: fetele să nu facă aceeași greșeală ca Magdalena și băieții să nu contribuie la astfel de întâmplări și să învetțe să fie mai responsabili.

Cel mai important aspect pentru noi, viitoare cadre didactice este că nu trebuie să abandonăm nici măcar un elev chiar dacă face parte dintr-o anume etnie sau dintr-o familie dezorganizată, deoarece se observă din studii efectuate că rata absolvenților de etnie rromă este mai scăzută față de absolvenții români.( Anexa 4). Toți elevii trebuie susținuți pentru a-și finaliza studiile. Toți copiii să meargă la școală!

6.4. Concluzii

Rolul profesorului în viața elevului este fundamental, deoarece în unele cazuri elevul petrece mai mult timp într-o zi cu profesorul decât cu părinții. Astfel profesorul trebuie să fie în contact permanent cu elevii și cu problemele acestora, să discute cu ei, să-i facă să înțeleagă cât de importantă este școala și cât de mult li se poate schimba viața în bine.

Prin prezentarea unor programe care vin în sprijinul elevilor, a unor oameni care au reușit să-și depășească condiția și sunt acum exemple pentru alții, elevii vor fi feriți de acest flagel care se dezvoltă pe zi ce trece în țara noastră – abandonul școlar.

Să încercăm, noi profesorii să aducem și să ținem elevii în școală!

Bibliografie:

1.Suport de curs – Managementul clasei de elevi, Universitatea „Vasile Alecsandri”, Bacău, 2014;

2. Stan Emil – Managementul clasei de elevi, Editura Aramis, București, 2002;

3.www.insse.ro ( anuarul statistic al României);

4.www.unicef.ro/ce-facem/hai-la-școală;

Anexe

Anexa 1- Rata abandonului școlar în învățământul preuniversitar( anuarul statistic al României)(8.18)

http://www.insse.ro/cms/files/Anuar%20statistic/08/8.%20Educatie_%20ro.pdf

Anexa 2. Planșe care previn abandonul școlar prin mesaje sugestive

Anexa 3. Programe elaborate de UNICEF

Anexa 4. Rata de absolvență

Anexa 5. Grădinițele estivale.

7. BIBLIOGRAFIE FINALĂ:

1. Barna A., Antohe G.( 2006). Curs de pedagogie, partea I, Introducere în pedagogie, Teoria educației, Teoria curriculum-ului. Galați: Editura Fundației Universitare „Dunărea de jos”.

2. Cerghit, I. Metode de învățământ, 2006, Editura Polirom, Iași;

3. . Ciucescu, Doru- Curs Didactica Disciplinelor Tehnice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2009;

4. Dulamă, M.E., Modele, strategii și tehnici didactice activizante, 2002, Editura Clusium, Cluj-Napoca;

5. Dumitriu C-ța, Teoria și practica evaluării, 2009, Editura PIM, Iași;

6. Dumitriu Ghe. – Psihologia educației, Universitatea Bacău, 1995;

7. Ilie D.Marian ( 2005). Elemente de pedagogie generală, teoria curriculum-ului și teoria instruirii. Timișoara : Editura Mirton;

8. J.C. Raven – Standard Progressive Matrices;

9. Neamțu C., Rusu Ghe., Sandu D., Halbac V.- Manual Educație Tehnologică, clasa a VII-a, 2006;

10. Pătruț V., Solomon D. C., Bucur I. A., Didactica Disciplinelor Economice, Editura Alma Mater, Bacău, 2008.

11. Pătruț V., Tătaru S., Bazele contabilității- note de curs, Ediția a-3-a actualizată, Bacău, 2007.

12. Petre T., Iordache G., Simionescu G., Stănescu T., Comerț-Manual pentru clasa a IX- a Liceu tehnologic, profil servicii, Editura CD Press, București, 2010.

13. Piaget Jean – Psihologia inteligenței, Ed. Științifică, București, 1965;

14. Silvaș A. (2008). Fundamentele pedagogiei și Teoria și metodologia curriculum-ului. Universitatea Petru Maior, DPPD;

15. Stan Emil – Managementul clasei de elevi, Editura Aramis, București, 2002;

16. Tudor S., Huțanu I. V., Tehnologia informației și a comunicării, 2004, Editura Aramis, București;

17. www.didactic.ro/revista-electronica/revista-electronica-didactic-ro-issn/;

18. www.suntparinte.ro/alternativa-educationala-waldorf/;

19. www.ccdcluj.ro/Preuniversitaria/V2,nr1/;

20. www.scribd.com– ( Noțiunea de inteligență generala – factorul „g”);

21. www.insse.ro ( anuarul statistic al României);

22. www.unicef.ro/ce-facem/hai-la-școală;

23. Suport de curs – Managementul clasei de elevi, Universitatea „Vasile Alecsandri”, Bacău, 2014.

24. anamariagombos.blogspot.ro/2010/05/alternative-educationale-in-sistemul-de.html/.

BIBLIOGRAFIE FINALĂ: