Calculatorul In Scoala

1. Informatica și calculatorul – delimitări conceptuale

Informatica este definită ca fiind știința care se ocupă cu studiul prelucrării informației cu ajutorul sistemelor automate de calcul, îndeosebi a calculatoarelor.

Teoria informației este o teorie matematică care studiază proprietățile generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și prelucrare a informațiilor.

Informația este un sistem de unități de date, așa cum ar fi: un concept, o știre, o idee, o ipoteză, o teorie etc., care ne comunică sau ne lămurește o anumită situație sau ne ajută la rezolvarea unei probleme, obiective, într-un text scris, într-un mesaj oral, prin imagini, codificări, limbaje informatice etc.

Dezvoltarea puternică a informaticii prin folosirea calculatoarelor în toate domeniile social-economice, deci și în învățământ (învățare interactivă) și chiar pentru munca pe calculator la domiciliu, folosire modernizată prin interconectarea rețelelor de calculatoare etc, contribuie la nașterea lui "homo informaticus" (omul care concepe, muncește și creează cu ajutorul mijloacelor informatice, al calculatoarelor).

Istoria științei calculatoarelor precede momentul apariției computerului digital. Înainte de anul 1920, termenul de "computer" se referea la un o persoană care efectua calcule (un funcționar). Primii cercetatori în ceea ce avea să se numească știința calculatoarelor, cum sunt Kurt Gödel, Alonzo Church și Alan Turing, au fost interesați de problema computațională: ce informații ar putea un funcționar uman să calculeze având hartie și creion, prin urmarirea pur și simplu a unei liste de instrucțiuni, atât timp cât este necesar, fără să fie nevoie ca el să fie inteligent sau să presupună capacități intuitive. Motivația pentru acest proiect a fost dorința de a dezvolta "mașini computaționale" care să automatizeze munca, deseori plictisitoare și nu lipsită de erori, a unui computer uman.

În perioada anilor '40, când mașinile computaționale au cunoscut o evoluție accelerată, termenul de "computer" și-a modificat semnificația, referindu-se de acum mai degrabă la mașini, decât la predecesorii săi umani.

Marele avantaj al sistemelor computaționale constă în capacitate lor de a prelucra în mod schematic cantități enorme de informații la o viteză foarte mare.

În prezent, informatica își găsește aplicații în toate domeniile vieții. Vizibil, prezența ei este puternic amplificată de impactul pe care îl are internetul. Rețeaua la nivel mondial a revoluționat comunicarea dintre companii, logistică, mass-media dar și viața privată a fiecarui individ.

2. Informatizarea învățământului

Informatizarea învățământului este cerută de viață, căci cele mai multe dintre profesii necesită utilizarea calculatorului.

În acest context, sistemul de învățământ informatizat va putea să favorizeze elevul să efectueze operații variabile complexe, să organizeze baze de date, fișiere tematice și problematice, să elaboreze și să multiplice lucrări personale cu scop didactic sau știintific diminuând într-o anumită măsură rolul și locul bibliotecii, a cărților, al stiloului și caietelor de notițe etc.

Sistemul educațional bazat pe învățământul asistat de calculator va realiza trecerea de la învățarea "indusă" sau receptată – desigur bazată pe înțelegere, la învățarea interactivă, bazată pe dialogul inteligent cu calculatorul, care dezvoltă capacitatea de prelucrare și asimilare a informațiilor, sporind performanțele intelectuale.

Cele două tipuri de învățare (indusă și interactivă) pot coexista, fiecare cu anumite ponderi, având în vedere atât rezistența tradiției, cât și datorită anumitor calități ce le are sistemul tradițional, care este un factor de incitare a capacităților intelectuale – atât ca manifestare, cât și ca dezvoltare.

În prezent, această problemă a ponderii informatizării sistemului educațional este dată și de nivelul și preformanțele economice și științifico-tehnice, de posibilitățile materiale și financiare ale fiecărei țări, de relațiile intemaționale cu țările dezvoltate. Aceasta nu înseamnă încetinirea informatizării învățământului, ci din contră înseamnă intensificarea acesteia, căci informatizarea este deosebit de benefică pentru învățământ.

În afară de cele menționate mai sus, informatizarea învățământului poate permite vizualizări ale realității studiate de natură iconică, grafică, audio-vizuală etc., poate să ofere situații de simulare de procese, chiar ale realității virtuale (imaginate) în spațiu tridimensional, poate favoriza prelucrarea, sistematizarea și stocarea informațiilor etc., dinamizând într-o măsură importantă autoînvățarea și autoevaluarea, contactul permanent cu profesorii, cu bazele de date, perfecționarea personalului didactic etc.

Învățământul asistat de calculator poate să ne ajute să învățăm, să gândim mai bine, să ne însușim metodele de creativitate, să învățăm cum să ne însușim cunoștințele și profesiile pentru a fi mai culți, mai buni, mai creativi și eficienți specialiști etc., aceasta deoarece îmbinarea armonioasă a inteligenței umane cu inteligența artificială a calculatoarelor se transformă într-o resursă intelectuală deosebită pentru generarea de noi idei, soluții, tehnologii etc., care să ducă la ridicarea performanțelor învățării și a profesiunilor.

Modemizarea și perfecționarea învățământului, a tehnologiei didactice, îndeosebi, constituie o necesitate obiectivă. Ele trebuie să reprezinte, însă, și o preocupare și îndatorire profesională și civică a tuturor oamenilor de știință, a specialiștilor și cadrelor didactice, a factorilor de decizie implicați în destinele învățământului românesc, ca și a tuturor celor ce sunt beneficiari ai învățământului.

G. de Landsheere considera că "…educația trebuie să prevină utilizările oarbe ale noilor tehnologii informatice în comunicare, să impiedice înstrăinarea omului, să lupte contra dorinței de divertisment permanent, contra fricii nejustificate față de noile tehnologii informatice în comunicare, să prevină diminuarea spiritului creativ."

Majoritatea specialistilor consideră că nu trebuie să ne întrebăm dacă instruirea se îmbunătățește prin utilizarea calculatoarelor, ci cum pot fi utilizate mai bine calitățile unice ale acestora, care le deosebesc de alte medii: interactivitatea, precizia operațiilor efectuate, capacitatea de a oferi reprezentări multiple și dinamice ale fenomenelor și, mai ales, faptul că pot interacționa consistent și diferențiat cu fiecare elev în parte.

Dacă primele realizări în domeniul instruirii asistate de calculator se concentrau mai mult pe învățare prin verificarea cunoștințelor, ulterior au început să apară softuri complexe, care încurajează construcția activă a cunoștințelor, asigură contexte semnificative pentru învățare, promovează reflecția, eliberează elevul de multe activități de rutină și stimulează activitatea intelectuală asemănătoare celei depuse de adulți în procesul muncii.

Toate aceste elemente modifică aria activităților profesorului atât cantitativ cât și calitativ.

Procesul de instruire trebuie să fie regândit. Trebuie intensificate cercetările privind psihologia cognitivă. Cadrele didactice trebuie să învețe să gândească altfel, să formuleze altfel problemele, deoarece accentul nu se mai pune pe activitățile intelectuale de rutină.

Utilizarea calculatoarelor va conduce la depistarea calităților unice la om, iar oamenii vor deveni mai umani. Educația va trebui regândită în raport cu noile posibilități tehnice pe de o parte, și în funcție de cerintele noii societăți, pe de alta.

Misiunea cercetării educaționale este de a devansa momentul istoric prin formularea problemelor care de abia se conturează la orizontul social, de a construi ipoteze plauzibile, de a le verifica experimental și de a pregăti astfel soluțiile cele mai potrivite pentru momentul respectiv.

Informatizarea învățământului reprezintă orizontul zilei de astăzi…

3. Instruirea asistata de calculator

3.1. IAC – o inovație pedagogică

Instruirea asistată de calculator este cel mai obișnuit termen folosit în descrierea utilizării calculatoarelor în scopuri educaționale.

În multe țări utilizarea calculatoarelor și a tehnologiilor informatice a intrat în practica școlară, deschizând noi orizonturi procesului de instruire, iar acest fapt a fost în mod nemijlocit legat de apariția și dezvoltarea calculatoarelor personale. Să nu uităm că cei care au inventat calculatorul personal l-au dedicat în primul rând scopurilor educative.

Utilizarea calculatorului în procesul de învățământ devine o necesitate în condițiile dezvoltării accelerate a tehnologiei informației. Pentru noile generații de elevi și studenți, deja obișnuiți cu avalanșa de informații multimedia, conceptul de asistare a procesului de învățământ cu calculatorul este o cerință intrinsecă.

Calculatorul este perceput pe rând, ca o jucărie, o unealtă, o resursă de informații.

A intrat deja în obișnuința zilnică utilizarea calculatorului, pentru comunicare, informare, instruire.

Conceptul de asistare a procesului de învățământ cu calculatorul include:

predarea unor lecții de comunicare de cunoștințe;

aplicarea, consolidarea, sistematizarea noilor cunoștințe;

verificarea automată a unei lecții sau a unui grup de lecții.

Numită de unii ca “inovația tehnologică cea mai importantă a pedagogiei moderne”, instruirea asistată de calculator (IAC) contribuie la eficiența instruirii, este un rezultat al introducerii treptate a informatizării în învățământ.

Interacțiunea elev-calculator permite diversificarea strategiei didactice, facilitând accesul elevului la informații mai ample, mai logic organizate, structurate variat, prezentate în modalități diferite de vizualizare. De fapt, nu calculatorul în sine ca obiect fizic produce efecte pedagogice imediate, ci calitatea programelor create și vehiculate corespunzator, a produselor informatice, integrate după criterii de eficiență metodică în activitățile de instruire.

Modernizarea pedagogică implică deci, existența echipamentelor hardware (calculator), a software-lui (programelor) și a capacității de adaptare a lor, de receptare și valorificare în mediul instrucțional.

3.2. Calculatorul în clasa de elevi

Pentru înțelegerea acestui nou tip de instruire este important să identificăm și să explicăm în ce constă specificul și modul nou de lucru pe care îl presupune și, nu în ultimul rând, să scoatem în evidență potențialitățile pedagogice superioare pe care calculatoarele le oferă față de alte tehnologii aplicate până în prezent.

O întrebare firească ar fi: „Ce funcții își poate asuma calculatorul în clasă, în mâinile elevilor și profesorului?".

Un prim răspuns se leagă de faptul că de îndată ce se poate transfera memoriei calculatorului o parte din conținutul instruirii este de așteptat ca acesta să devină un puternic instrument de transmitere și de asimilare a unei informații complexe, totul în condițiile obținerii unei mai bune interdisciplinarități.

Într-adevăr, calculatorul iși poate asuma o funcție de prezentare, într-o formă sui-generis, a unor noi conținuturi și totodată să mijlocească o dirijare riguroasă a asimilării acestora prin tehnici specifice de programare.

În alte situații calculatorul se dovedește a fi un mediu interactiv, capabil să pună și să recepteze întrebări, să favorizeze un mod conversativ de lucru, să întrețină un dialog intens, mașină-elev, elev-mașină, să devină un ajutor în rezolvarea unor probleme complexe.

Calculatorul poate oferi apoi, o bază excelentă de demonstrații și concretizare a cunoștințelor fundamentale, fie preluând sarcini de laborator, în sens de reproducere a unor experiențe, fie completând demonstrații de laborator.

De mare efect este simularea unor procese, situații și fenomene naturale, fizice etc. În general, simularea de acest tip oferă o bogată experiență în prezentarea și analiza datelor, în emiterea de ipoteze, în imaginarea unor soluții, contribuind în mod substanțial la lărgirea orizontului de cunoaștere.

Tot așa de bine se pot prezenta și antrena elevii în jocuri pedagogice (jocuri de mare calitate grafică, jocuri de întreprindere, de gestiune etc.), jocuri care solicită inteligență, perspicacitate, atenția distributivă și creativitate din partea acestora.

Cu multă ușurință pot fi oferite momente de feed-back, în vederea indicării rezultatelor imediat obținute, a semnalizării și corectării eventualelor greșeli ivite, a consolidării (prin repetiții, exerciții, teme suplimentare etc.) a datelor receptate, a stimulării învățării. În felul acesta calculatorul iși aduce și o remarcabilă contribuție la sporirea capacității de autocontrol sau autoreglare la elevi.

Dar utilizarea calculatorului oferă și o altă perspectivă individualizării instruirii, venind în sprijinul flexibilizării programelor, al organizării și ghidării învățării independente, al promovării unei învățări în ritmuri proprii. Prin excelență, calculatorul sprijină și stimulează studiul individual.

Programul introdus în calculator poate servi ca suport al aplicării unor noi forme de evaluare și de urmărire a progreselor elevilor, asigurând profesorului o relatare și o analiză zilnică, punct cu punct, a randamentului acestora, totul într-un timp mai redus și în condiții de mai mare obiectivitate a aprecierii.

De asemenea, el poate servi ca instrument de muncă personală pentru profesor, în pregătirea lecțiilor.

Având posibilitatea să stocheze în memorie cantități uriașe de informații din diferite domenii și să permită regăsirea lor cu ușurință, calculatorul poate servi la realizarea și utilizarea unor bănci de date.

În felul acesta el poate să asigure accesul la informații într-o perspectivă mai largă decât cea legată în mod strict de îndeplinirea unor sarcini de învățare cotidiene.

Așadar, procesul informatizării instruirii reflectă progresele uriașe înregistrate la nivelul unui model cultural afirmat gradual, la scară socială, prin:

dezvoltarea tehnologiilor de informare și comunicare;

aplicarea acestor tehnologii la nivelul unor servicii informaționale, productive în toate sferele activității umane;

extinderea lor ca sisteme informaționale, integrabile și la nivel individual, în "casa electronică", operabilă inclusiv sau mai ales – în plan educațional.

Instruirea asistată pe ordinator devine astăzi o nouă cale de învățare eficientă, valabilă la toate nivelurile, treptele și discipline (pre)școlare și universitare, însă pentru a putea fi realizată școlile trebuie dotate cu echipament, iar cadrele didactice trebuie să aibă și cunoștințe de informatică.

Acomodarea încă din școală cu tehnica utilizării calculatoarelor influențăează formarea intelectuală a elevilor, prin:

-Stimularea interesului față de nou. Legea de bază ce guvernează educația asistată de calculator o reprezintă implicarea interactivă a elevului în acțiunea de prezentare de cunoștințe, captându-i atenția subiectului și eliminând riscul plictiselii sau rutinei.

-Stimularea imaginației. De la jocurile pe calculator care dezvoltă abilități de utilizare, imaginație și viteza de reacție într-o prezentare grafică atractivă, maturizându-se elevul începe să folosească calculatorul să creeze propriile produse soft.

-Dezvoltarea unei gândiri logice. Descompunerea unei teme în etape de elaborare organizate secvențial, organizarea logică a raționamentului reprezintă demersuri cognitive ce aduc câștig în profunzimea și rapiditatea judecării unei probleme.

-Simularea pe ecran a unor fenomene și procese, altfel costisitor de reprodus în laborator, ajută la înțelegerea acestora.

-Optimizarea randamentului predării prin exemplificări multiple.

-Formarea intelectuală a tinerei generații prin autoeducație.

-Elevul învață în ritm propriu, fără emoții și stres care să-i modifice comportamentul.

-Aprecierea obiectivă a rezultatelor și progreselor obținute.

Metoda instruirii asistată pe ordinator depinde nu numai de calitatea calculatorului ci și de condiția pedagogică asumată la nivelul programelor elaborate special pentru:

conștientizarea valorii interactive a informației alese;

sistematizarea rapidă a unui volum mare de informații;

difuzarea eficientă a unor informații esențiale solicitate de un număr ridicat de participanți la actul didactic;

individualizarea reală și completă a învățării adaptabilă la ritmul fiecărui elev prin "asistență pedagogică" imediată realizată/realizabilă de/prin calculator;

stimularea capacității profesorului de "a deveni un adevărat educator, ghid și animator, evaluator și îndeosebi formator preocupat de cultivarea atitudinilor superioare".

George Văideanu preciza că „metoda instruirii asistată pe ordinator valorifică următoarele operații didactice integrate la nivelul unei acțiuni de dirijare euristică și individualizată a activității de predare-învățare-evaluare:

organizarea informației conform cerințelor programei adaptabile la capacitățile fiecărui elev;

provocarea cognitivă a elevului prin secvențe didactice și întrebări care vizează depistarea unor lacune, probleme, situații-problemă;

rezolvarea sarcinilor didactice prezentate anterior prin reactivarea sau dobândirea informațiilor necesare de la nivelul resurselor tehnologice activate de/prin calculator;

asigurarea (auto)evaluării rezultatelor elevului prin medierea resurselor auto reglatorii existente la nivelul calculatorului;

realizarea unor sinteze recapitlîlative după parcurgerea unor teme, module de studiu; lecții, grupuri de lecții, subcapitole, capitole, discipline școlare;

asigurarea unor exerciții suplimentare de stimulare a creativității elevului.

3.3. Principiile instruirii asistate de calculator

Instruirea programată și asistată de calculator își orientează demersul didactic pe baza unor principii specifice și anume:

a) Principiul divizării materiei de studiu în secvențe ("pași") informaționale și acționale relativ mici, pentru a ușura succesul învățării individuale, mai ales în școala primară și gimnaziu.

Pe parcursul parcurgerii și însușirii materiei se folosesc și "pași" informaționali mai mari, mai ales la recapitularea materiei studiate, spre a evita fragmentarea exagerată a continutului și a asigura ansambluri (sisteme) de informații unitare mai mari.

b) Principiul participării și învățării active determină pe fiecare elev să recepteze și să înțeleagă materia parcursă și să participe la darea de răspunsuri la întrebări și la rezolvarea de exerciții (probleme) în cadrul fiecărei teme studiate, altfel nu poate continua studiul. În acest sens, în cadrul instruirii programate elevul nu poate "trișa" să nu învețe.

c) Principiul repetării integrate și întăririi imediate a cunoștințelor vizează repetarea materiei anterioare și fixarea (stocarea) materiei noi, ca urmare a programării în cadrul fiecărei teme noi a unor întrebări și exerciții de rezolvat, care cuprind informații din temele anterioare dar și din tema nouă studiată, rezolvare care pelmite continuarea studierii unei alte teme noi.

Respectarea acestui principiu elimină, într-o măsură importantă, rămânerea în urmă la învățătură, elimină studiul "în asalt" și asigură studiul ritmic, sistematic și continuu.

d) Principiul respectării ritmului individual de învățare nu delimitează timpul de studiu al unei teme noi, elevul având posibilitate a să reia studiul până reușește să recepteze, înțeleagă și să aplice cunoștințele noi în corelație cu cele anterioare.

Principiul stimulează, de asemenea, abordarea unor programe de studiu adaptive (pentru începători, pentru nivelul mediu și pentru avansați), elevul având posibilitatea să studieze după programa căreia îi fac față ritmul și posibilitățile lui individuale.

Se pot elabora separat și programe adiționale, care cuprind informații suplimentare (puncte de sprijin), ce pot fi folosite în cazul în care elevul (studentul) întâmpină dificultăți de studiu;

e) Principiul asigurării progresului gradat al performanțelor în pregătire și al înlăturării treptate a "punctelor de sprijin" prevede introducerea gradată, progresivă a complexității și dificultăților materiei de studiu.

Pentru învingerea greutăților de studiu, principiul determină integrarea unor "puncte de sprijin" (informații suplimentare), care, la început sunt mai numeroase, iar, treptat, pe măsura parcurgerii și însușirii materiei de studiu, numărul lor se micșorează, fapt ce îl determină pe elev să învețe temeinic, să nu treacă cu ușurință peste anumite secvențe informaționale și aplicative, deoarece nu va mai putea beneficia de același sprijin ca la începutul studierii disciplinei respective.

f) Principiul conexiunii inverse (feedback-ului) este principiul fundamental al programării și reglării procesului de învățământ, care asigură conexiunea inversă (feedback-ul).

3.4. Învățământul la distanță

Tendința procesului educațional este realizarea instruirii oriunde, oricând, adaptabilă la necesitățile instruiților. Noul concept MLearning (Mobile Learning), învățământ mobil, definește exact tendința învățământului la distanță.

Învățământul la distanță este un proces de învățare care se bazează pe resurse multimedia și care permite uneia sau mai multor persoane să se formeze pornind de la calculatorul propriu.

Suporturile multimedia pot combina text, grafică plană sau spațială, sunet, imagine, animație și chiar resurse video (videoclip).

Aceste suporturi revoluționează abordarea pedagogică și metodică prin interactivitatea produsului educațional. Elevul își poate însuși cunoștințele prezentate în ritmul său propriu. El este pilotul formării sale.

Avantaje și dezavantaje ale învățământului la distanță

Formarea este “deschisă” oricarei persoane, indiferent de vârstă, nivel de pregătire, categorie socioprofesională, etc.

Accesul la informații și manipularea acestora se face fără restricții impuse de distanță

Favorizează creativitatea și descoperirea de noi interpretări, nuanțe și entități.

Permite accesul la noile competente cerute de viața modernă . Oricine se poate familiariza cu noile tehnologii: calculator, sisteme multimedia, Internet.

Facilitează formarea locală, fără deplasări ceea ce favorizează un câștig de timp, o economie financiară și condiții optime de formare (de exemplu acasă). Acest avantaj se poate folosi de persoanele cu handicap.

Un formator se poate adresa unui număr însemnat de elevi, asigurând o relație individualizată cu fiecare dintre ei.

Permite o reducere sensibilă a costurilor față de formarea ce reclamă prezența: cheltuielile de transport și cazare sunt suprimate, timpul individual de învățare este redus prin dirijarea studiului către aspectele de aprofundat, formatorul are acum un rol de îndrumare, de acordare de asistență la programul de învățare.

Cei implicați în studiu beneficiază de cunoștințele și experiența formatorilor de notorietate internațională, pe care nu-i pot întâlni în mod direct.

Asigură autonomia formării: elevul alege condițiile de spațiu și timp

Permite alegerea temelor dorite, planificarea cursurilor dorite în concordanță cu nivelul actual de pregătire, asigurându-se o mai bună asimilare a cunoștințelor și o adaptare a evolutiei formării la capacitatea de înțelegere a elevului.

Se bazează pe soluții multimedia interactive ce solicită atenția elevului îi stimulează capacitatea de înțelegere și interpretare. Simulările, testele de auto-evaluare (produse soft asociate expunerilor de cunoștințe), schimburile de mesaje plasează elevul în centrul formării sale îl menține mereu activ. Eficiența formării depinde de dorința lui de asimilare.

Sprijină sentimentul de libertate și încredere în sine, prin lipsa condițiilor de intimidare și jenă față de colegi și profesor.

Dă o soluție creșterii numărului de solicitări al celor ce vor să învețe în spații de învățământ devenite neîncăpătoare cu număr de formatori ce nu poate face fața cererii.

Informațiile de înțeres culese de pe internet pot reprezenta noutăți în domeniu și pot fi accesate oriunde în lume.

Totuși, aceasta nu constituie o soluție miraculoasă. Se poate folosi pe termen scurt și dacă soluția este de calitate din punct de vedere pedagogic.

4. Softul educațional

4.1. Specificul softului educațional

Prin soft educațional denumim un program proiectat în raport cu o serie de coordonate pedagogice (obiective comportamentale, conținut specific, caracteristici ale populației țintă) și tehnice (asigurarea interacțiunii individualizate, a feed-back-ului secvențial și a evaluării formative). În sens larg, prin soft educațional se întelege orice program proiectat pentru a fi utilizat în instruire/învățare.

În Dictionnaire actuel de l'education, 1993, softul educațional este prezentat ca un program informatizat, proiectat special pentru rezolvarea unor sarcini sau probleme didactice/educative prin valorificarea tehnologiilor proprii instruirii asistate pe calculator care asigură:

memorarea datelor;

organizarea datelor în fișiere;

gestionarea fișierelor, simularea, realizarea și evaluarea formativă a învățării;

reglarea-autoreglarea activității de învățare/educație.

Specificul softului educațional constă în caracterul său deschis, adaptabil la diferite situații didactice/educative controlabile prin intermediul unor parametri, modificări, încadrări în program, opțiuni, completări, prezentate ca soluții interactive cu funcție de consolidare, ameliorare, ajustare structurală a activității de instruire.

În această accepție softul pedagogic reprezintă un program inteligent capabil să schimbe comportamentul plecând de la comenzi specifice, adaptabile la un anumit tip de aplicații.

Astfel, principalele trăsăturile generale ale softului educațional sunt:

este conceput pentru a învăța;

trebuie să asigure interacțiunea flexibilă elev-computer sau computer-profesor;

se adaptează în funcție de caracteristicile individuale ale utilizatorului.

Înainte de a fi promovate softurile educaționale în cadrul procesului instructiv trebuie făcută o pregătire prealabilă elevilor și profesorilor ce ar trebui să aibă niște cunoștințe minime prinvind funcționarea calculatorului.

Cu ajutorul acestor softuri elevilor le va fi mult mai ușor să înțeleagă lecția să folosească datele căpătate pentru rezolvarea problemelor concrete și să rețină astfel mult mai ușor esențialul. Elevul este învățat cum să învețe adaptând mijloacele propuse la propriile capacități și abilități, este deprins mai degrabă să caute informația, decât să o rețină fără discernământ.

Elevul capătă astfel, la început, rolul de cercetator, apoi de constructor și rolul de jucător pe parcursul lucrului cu programa de joc.

Principala facilitate a softurilor educaționale este acordarea elevului a unei anumite libertăți în activitatea de dirijare a obiectelor de studiu în cadrul limitărilor stabilite de către programul de instruire.

Softurile educaționale se bazează pe un material didactic în conformitate cu programa școlară și pe stimularea elevului în a descoperi anumite cunoștințe, prin găsirea sensului anumitor noțiuni sau prin oferirea posibilității de a încerca singur să găsească o explicație la un fenomen, sau exercițiu, adică eliberarea elevului de activități de rutină, gen scrierea după dictare.

Cheia succesului învățământului în general stă în ideea de a regândi educația în raport cu noile posibilităti tehnice și în funcție de cerințele noii societăți, elevul căpătând astfel mai multe tipuri de aptitudini.

Softul educațional este proces de proiectare care are trei mari etape: stabilirea temei, proiectare pedagogica si realizare informatica.

a) stabilirea temei este decisă de profesorii de specialitate, care, împreună cu informaticienii vor decide, mai întâi, dacă suportul informatic aduce un plus de calitate transmiterii/receptării informației.

b) Proiectarea pedagogică. Cercetarile arată că multe deprinderi sunt mai ușor de format dacă se folosesc imagini, sunet, animație, dacă se recurge la căutarea informației și nu numai la primirea ei, la construirea cunoașterii sau la învatarea prin descoperire, metode specifice lucrului cu computerului care azi devin aspecte ale actului educațional.

c) Realizare informatică presupune respectarea indicațiilor date prin proiectarea pedagogică dar și a unor recomandări, standarde, norme și convenții specifice proiectării informatice privind funcționalitatea programului.

În creearea unui soft educațional se urmărește:

originalitatea;

grafica și multimedia;

accesibilitate;

utilitate;

grad de aplicabilitate;

interfața;

programare;

inovații;

existența unui manual de utilizare;

posibilitatea de lucru în rețea.

4.2. Avantaje și dezavantajele ale utilizarii softurilor educaționale în procesul educativ

Învățământul inovativ oferit de softurile educaționale reprezintă modul de dezvoltare a posibilităților elevilor de a acționa comunicativ în condiții necunoscute.

Softurile educaționale reprezintă, nu numai simple tehnologii, ci mijloace noi de instruire care provoacă elevii spre a căuta, a alege, a analiza și a-si însuși informația.

Trăsăturile învățământului inovativ:

pedagogul nu mai este o simplă sursă a cunoștințelor și este evidențiată calitatea sa de educator;

creșterea nivelului de pregătire a elevilor;

libertatea elevilor în alegerea direcției și conținutului studierii;

reducerea timpului de însușire a cunoștințelor;

asimilare cunoștințelor de către toți elevii, în funcție de posibilitățile lor diferite;

existența posibilității accesului la informație privind acele persoane care nu au avut acces la educație;

Dezavantajele ar putea fi:

aceste softuri recuperează doar parțial procesul natural de învățare;

prezența profesorului nu poate fi suplinită în totalitate;

utilizarea excesivă a calculatorului, atât în procesul de învățământ cât și în alte activități poate duce la izolare;

În general, probleme apar datorită reticenței unor cadre didactice față de utilizarea calculatorului și a modernizării cursurilor.

4.3. Clasificări ale softurilor educaționale

Una dintre caracteristicile de primă importanță ale unui soft educațional este calitatea interacțiunii cu utilizatorul (elevul). De ea depinde măsura în care la elev se produce învățarea.

Din acest punct de vedere unele softuri sunt centrate pe elev (cuprind și sarcinile de lucru care să asigure învățarea), altele sunt centrate pe profesor (prezintă conținuturile, dar nu-și propun și exersarea ce poate merge până la individualizarea demersului).

O taxonomie a softului utilizat în învățământ, având drept criteriu opoziția dintre "centrarea pe elev", la o extremă, și "auxiliar al profesorului", la cealaltă, o gasim la P. Gorny:

O altă clasificare softurilor pedagogice devine posibilă prin raportarea acestora la două criterii complementare:

a) criteriul funcțiilor angajate în mod prioritar:

softuri de exersare;

softuri de stimulare a procesului de dobândire a cunoștințelor;

softuri de simulare;

sofluri de testare a cunoștințelor;

softuri de recreere (prin jocuri educative).

b) criteriul strategiilor de învățare angajate:

softuri care vizează învățarea deschisă (pentru rezolvarea de probleme/sisteme de programare și de modelare; pentru organizarea structurată a datelor necesare învățării/procesare de texte, baze de date, pregătire de documente, tabele grafice; pentru organizarea unor sisteme de comunicare; pentru operaționalizarea unor sisteme de regăsire a informației);

softuri care vizează orientarea învățării prin descoperirea dirijată (sisteme de: simulare, monitorizare, jocuri didactice);

softuri care oferă resurse pentru eficientizarea învățării (tablă electronică, sisteme de exersare practică);

softuri care oferă resurse auxiliare pentru activitățile de management educațional și de administrare a școlilor).

Este unanim acceptată o clasificare a softurilor educaționale după funcția pedagogică specifică pe care o pot îndeplini în cadrul unui proces de instruire: exersare, prezentare interactivă de noi cunoștințe, prezentarea unor modele ale unor fenomene reale (simulare), testarea cunoștințelor, dezvoltarea unor capacități sau aptitudini printr-o activitate de joc.

a)Prezentarea interactivă de noi cunoștințe presupune utilizarea nemijlocită a calculatorului în procesul predării și a lecțiilor de laborator. Materialul de învățat se prezintă pe baza unui anumit tip de interacțiune. După cum aceasta interacțiune este condusă de calculator sau de elev, vorbim de un dialog tutorial sau de o investigare (interogare, căutare).

Tutorul preia una din funcțiile profesorului și poate fi proiectat astfel:

-precizează una sau mai multe secvențe de informații;

-solicită elevului să raspundă la o întrebare, să rezolve un exercițiu;

-prezintă aprecierea răspunsului și trece la o altă secvență în funcție de răspunsul elevului.

Materialul poate fi împărțit pe capitole care să nu solicite o concentrare mai mare de 10-15 minute. Prin diverse meniuri se pot furniza informații adiacente.

Softul de investigare reprezintă o formă evoluată de interacțiune instrucțională, în care elevului nu i se oferă informațiile ca atare ci un mediu prin care elevul să poată extrage informațiile care îl interesează pentru rezolvarea unei anumite sarcini. Drumul parcurs este determinat și de gradul de inițiere al celui care învață.

b) Exersarea asistată de calculator când subiectului i se pun la dispoziție programe specializate care-l ajută să fixeze cunoștințele și să capete deprinderi specifice prin seturi de sarcini repetitive, urmate de aprecierea răspunsului elevului.

Exercițiile pot fi – propuse într-o ordine prestabilită sau în mod aleator sau pot fi generate în timpul sesiunii de lucru.

c) Verificarea asistată de calculator presupune existența unor programe capabile să testeze nivelul de insusire a cunoștințelor prin evaluarea răspunsurilor. O interfață grafică prietenoasă va afișa mesaje corespunzatoare interpretării răspunsului. Programele de testare pot fi incluse în lecția curentă sau în lecții recapitulative.

Modul de construire a unui test depinde de numărul de chestiuni de test (care se stabilesc în funcție de timpul de administrare și de nivelul de școlarizare) și de numărul de concepte, procedee a căror însușire va fi verificată.

d) Simulare. Un soft de simulare permite realizarea controlată a unui fenomen sau sistem real prin intermediul unui model care are un comportament analog. Astfel de programe oferă posibilitatea observării modelului în care se schimbă comportamentul sistemului în funcție de modificările operate (schimbarea parametrilor, condițiilor) ceeea ce facilitează înțelegerea fenomenului și nu implică riscurile și cheltuiala fenomenuli real.

Aceste clasificări, dincolo de natura criteriilor care le stau la bază, confirmă varietatea scopurilor pentru care se poate interveni cu un soft educațional.

4.4. Analiza pe scurt a tipurilor de soft

Softurile de exersare intervin ca un supliment al lecției din clasă, realizând exersarea individuală necesară însușirii unor date, proceduri, tehnici sau formarii unor deprinderi specifice.

Ele îl ajută pe profesor să realizeze activitatile de exersare, permițând fiecarui elev să lucreze în ritm propriu și să aibă mereu aprecierea corectitudinii răspunsului dat.

Softurile interactive pentru predarea de cunoștințe noi creează un dialog (asemănător dialogului profesor-elev) între elev și programul (mediul) respectiv.

Interacțiunea poate fi controlată de computer (dialog tutorial) sau de elev (dialog de investigare).

Termenul generic de tutor desemnează softul în care "drumul" elevului este controlat intergral de computer.

De regulă, un tutor preia una din funcțiile profesorului, fiind construit pentru a-l conduce pe elev, pas cu pas, în însușirea unor noi cunoștințe sau formarea unor deprinderi după o strategie stabilită de proiectantul softului.

Dacă un tutor îl obligă pe elev să urmeze un anumit drum în învățare, softul de investigare folosește o altă strategie: elevului nu i se prezintă informațiile deja structurate (calea de parcurs), ci un mediu de unde elevul poate să-și extragă toate informațiile, atât cele declarative, cât și cele procedurale, necesare pentru rezolvarea sarcinii propuse sau pentru alt scop, pe baza unui set de reguli.

În acest fel, calea parcursă depinde într-o mare masură de cel care învață, atât de nivelul lui de cunoștințe, cât și de caracteristicile stilului de învățare.

În ultimii ani se proiectează și se experimentează medii de învățare cu o interacțiune extrem de complexă, bazată pe utilizarea inteligenței artificiale. Demersul este cunoscut sub numele de "instruire inteligentă asistată de computer".

Softurile de simulare permit reprezentarea controlată a unui fenomen sau sistem real, prin intermediul unui model cu comportament analog.

Prin lucrul cu modelul se oferă posibilitatea modificării unor parametri și observării modului cum se schimbă comportamentul sistemului.

Softuri pentru testarea cunostintelor reprezintă poate gama cea mai variată, întrucât specificitatea lor depinde de mai mulți factori:

momentul testării;

scopul testării;

tipologia interacțiunii (feedback imediat sau nu)

Aceste softuri apar uneori independente, alteori facând parte integrantă dintr-un mediu de instruire complex.

Jocuri educative sunt softuri care sub forma unui joc – atingerea unui scop, prin aplicarea inteligenta a unui set de reguli – îl împlică pe elev într-un proces de rezolvare de probleme.

De obicei se realizează o simulare a unui fenomen real, oferindu-i elevului diverse modalități de a influența atingerea scopului.

4.5. Conceptul de soft în România.

Platforma AEL a fost introdusă în cadrul liceelor, în urma înțelegerii între SIVECO și Ministerul Educației și Cercetării, prin instituirea programului SEI în 2002. În prezent se urmărește aplicarea acesui program la toate treptele de învățământ.

Această platformă promovează instruirea asistată de calculator, implicit softurile educaționale și pune accentul și pe relația elev-educator-computer.

Școala românească se aliniază sistemului de învățământ al Europei, astfel folosirea computerului pentru a înțelege reacțiile chimice, formarea reliefului sau compunerea funcțiilor nu mai este de mult o necunoscută pentru liceeni din Romania.

Conform celor scrise pe site-ul SIVECO, studiile făcute arată că nu numai viteza de reacție dar și cea de asimilare depind de cunoașterea mediului în care se desfășoară lecția, elevul răspunde optim într-un mediu cunoscut, standardizarea comenzilor, familiarizarea cu modul de lucru contribuind la învățare.

Clasa virtuală este răspunsul care se dă nevoii de organizare a mediului de învățare pe computer, ea este o platformă (asemănătoare structural unui program de tip Windows) în care elevul primește secvențe, care pot fi momente de lecție (softuri educaționale de diverse tipuri), teste, unde el poate accesa informații (biblioteci, Internet), poate primi nota sau poate lua legătura cu alți elevi care lucrează în același mediu.

Profesorul care are la dispoziție o platforma de învățare își alege momente de lecție pe teme din programă, dar poate, la rândul lui, să își creeze fragmente în funcție de feed-back-ul primit de la un anume grup de elevi sau în funcție de strategia pe care și-o propune.

Marele avantaj este posibilitatea de a primi feedback de la toți elevii clasei, care pot lucra independent, pe nivele de pregătire sau pe clase de abilități, actul educațional poate fi modelat direct pe grupul cu care se lucrează, flexibilitatea și adaptabilitatea conținuturilor educaționale fiind condiții ale îmbunătățirii rezultatelor învățării.

Evident că aceste noi concepte în educație nu le pot înlocui pe cele tradiționale în mod radical.

Există domenii în care educația tradițională este de neînlocuit: faza preșcolară, primii ani de școală (în care ar trebui descoperite aptitudinile individuale ale fiecărui individ), fazele de debut în învatarea unor noi concepte atât la tineri cât și la adulți.

Îmbinarea tradiției cu noul poate conduce însă cu mult mai multă siguranță la rezolvarea actualei crize a educației, care se manifestă nu numai în România, dar și la nivel mondial.

Învățământul românesc actual oferă o foarte scăzută adaptibilitate la nevoile individuale ale fiecărui participant la procesul de instruire, iar aceasta stare de fapt nu este de natura să reducă decalajele existente între România și lumea occidentală.

Utilizarea noilor tehnologii îmbinate cu noile metode de educație ar putea conduce la reducerea acestor diferențe. Poate că eliminarea diferențelor ar trebui făcută întâi în plan cultural și educațional, acest lucru tragând înainte și economia.

Trebuie reținut faptul că prin răspândirea și diversificarea IAC rolul dascălului va suferi modificări. Profesorul se va degreva treptat de activitatea de rutină, dar sarcinile lui se amplifică prin faptul că va trebui să realizeze programe sau să elaboreze proiecte de programe și să le adapteze la cerințele procesului educativ.

Procesul educațional se va descentraliza, transformandu-se dintr-un sistem centrat pe profesor, într-unul centrat pe subiecti. Dar, oricât de complete ar fi programele, profesorul rămânDASe mașina perfecta de învățat.