Calculatia Costurilor Prin Metoda Standard Cost LA S.c. Damore Prod S.r.l

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDIU: CONTABILITATEA, AUDITUL ȘI GESTIUNEA AFACERILOR

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

CONF.UNIV.DR. CARMEN SCORȚE

ABSOLVENT:

POPA ESTERA-GABRIELA

ORADEA

2016

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDIU: CONTABILITATEA, AUDITUL ȘI GESTIUNEA AFACERILOR

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF

CALCULAȚIA COSTURILOR PRIN METODA STANDARD COST LA

S.C. DAMORE PROD S.R.L.

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

CONF.UNIV.DR. CARMEN SCORȚE

ABSOLVENT:

POPA ESTERA-GABRIELA

ORADEA

2016

Lista tabelelor:

Tabelul numărul 1. Determinarea fisei de cost standard pentru produsele A, B si C

Tabelul numărul 2. Tablou de comparație pentru produsul A

Tabelul numărul 3. Tablou de comparație pentru produsul B

Tabelul numărul 4. Tablou de comparație pentru produsul C

Tabelul numărul 5 „Determinarea fișei de cost pentru produsele A, B și C

Tabelul numărul 6. Tablou de comparație pentru produsul A

Tabelul numărul 7. Tablou de comparație pentru produsul B

Tabelul numărul 8. Tablou de comparație pentru produsul C

Tabelul numărul 9. Evoluția indicatorilor de performanță

Tabelul numărul 10. „Evoluția produsului A”

Tabelul numărul 11. „Evoluția produsului B”

Tabelul numărul 12. „Evoluția produsului C”

Lista figurilor:

Figura nr. 1 „Tablou de comparație pt. produsul A”

Figura nr. 2 „Tablou de comparație pt. produsul B”

Figura nr. 3 „Tablou de comparație pt. produsul C”

Figura nr. 4 „Tablou de comparație pt. produsul A”

Figura nr. 5 „Tablou de comparație pt. produsul B”

Figura nr. 6 „Tablou de comparație pt. produsul C”

Figura nr. 7 „Evoluția indicatorilor de performanță”

Figura nr. 8 „Evoluția produsului A”

Figura nr. 9 „Evoluția produsului B”

Figura nr. 10 „Evoluția produsului C”

Introducere

Lucrarea de disertație este intitulată „Calculația costurilor prin metoda standard cost; Studiu de caz: S.C. DAMORE PROD S.R.L.”, făcând parte din domeniul contabil, mai exact al contabilității de gestiune prin Metoda Standard-Cost cu tot ce cuprinde ea: caracterizarea metodei, determinarea costului standard unitar, stabilirea costurilor standard pe purtători de costuri, organizarea sistemului de calcul și evidență a abaterilor de la costurile standard și organizarea contabilității costurilor standard.

Motivul pentru care doresc să întocmesc această lucrare constă într-o prezentare în mod specific al Metodei Standard-Cost având caracteristica de bază existența unui cadru adecvat comparațiilor între cheltuielile efective și cele prestabilite, luate ca bază de referință. Toate acestea conduc la o mai bună fundamentare a bugetelor de costuri și în consecință, la stabilirea unor valori de referință care să exprime cât mai bine condițiile normale de activitate a întreprinderii.

Scopul acestei lucrări cu tema amintită mai sus este de a arăta cât de important este să calculam costurile producției unui bun înainte ca acesta să fie creat. Obiectivul principal al metodei îl constituie preocuparea pentru creșterea responsabilităților în cadrul întreprinderilor. Metoda poate fi folosită astfel încât să creeze incitațiile conducerii pe linia reducerii costurilor și aceasta deoarece standardele pot fi definite ca termen de obiectiv de atins decât de norme de respectat. Utilizarea de standarde practice și nu ideale conduce la promovarea eficienței și a economicității.

Pentru atingerea acestui scop, ne propunem un studiu detaliat al literaturii de specialitate din domeniul contabil, apelând la publicații cât mai recente ale unor autori recunoscuți (Mihail Epuran, Neculai Tabără, Sorin Briciu, Ioan Moroșan, Carmen Scorțe, Sorin Căpușneanu)

Lucrarea este structurată în două capitole mari intitulate: „Metode standard de calculație al costurilor” și „Studiu de caz la S.C. DAMORE PROD S.R.L”.

Primul capitol face referire la definiții conceptuale privind noțiunile de cost din perspectiva mai multor autori, precum și categoriile de cheltuieli, apariția Metodei Standard-Cost, trăsăturile și principiile acesteia. Metoda standard cost este o metodă de calculație pe purtători de costuri și constă în calculul cu anticipație al costurilor de producție. Potrivit metode, costul nu se calculează după terminarea procesului de fabricație, ci înaintea acestuia, eliminând toate operațiile de postcalcul.

De multe ori implementarea standardelor și a managementului prin excepție poate conduce la focalizarea atenției numai asupra abaterilor semnificative, pierzându-se astfel din vedere viziunea asupra întregului, cu repercusiuni asupra funcționării întreprinderii.

Metoda standard cost nu este reglementată de acte normative și nu dispune de o metodică unică privind stabilirea standardelor și întocmirea documentelor contabile. Totuși, un astfel de sistem satisface cerințele întreprinzătorului și servește drept un instrument puternic pentru controlul consumurilor de producție. Pentru a fi eficace, costurile standard trebuie să aibă un aspect dublu: trebuie să fie mobilizatoare și acceptate de către cei care trebuie să le atingă. Ele vor fi cu atât mai mobilizatoare cu cât au fost construite cu participarea celor care sunt chemați să le pună în practică.

În cel de-al doilea capitol se va ilustra, pe baza unui studiu de caz organizarea sistemului de evidență a abaterilor și analiza acestora în vederea luării deciziilor. Întrucât costul standard constituie un etalon de măsurare și comparare a cheltuielilor efective este necesară compararea cheltuielilor efective cu cele standard în vederea stabilirii și analizei abaterilor pe feluri de abateri, pe produse, pe locuri și pe cauze, în scopul luării unor măsuri de înlăturare a abaterilor și încadrării în costurile standard sau al corectării standardelor în perioada următoare.

Momentul important al metodei standard – analiza abaterilor permite asocierea fiecărei abateri cu cauzele care au generat-o. Cunoașterea cauzelor care au generat abaterile stă la baza fundamentării deciziilor.

Cap 1. Metoda standard de calculație al costurilor

Caracterizarea metodei standard cost

„Conducerea științifică în întreprinderea modernă este o conducere previzională, bazată pe un program, în care deciziile sunt fundamentate științific. Receptarea în timp util a informațiilor de către organele de conducere pentru a putea acționa „din mers” trebuie să constituie o premisă pentru orice întreprindere. Orice informație care nu servește la timp se perimează, își pierde valoarea de întrebuințare, iar conducerea poate fi lipsită de un element indispensabil pentru atingerea obiectivelor sale.”

„Pentru dezvoltarea laturii previzionale a contabilității de gestiune și pentru furnizarea cu operativitate de informații referitoare la costurile de producție, se impune promovarea unei metode de calculație bazată pe costuri prestabilite. Apărută în S.U.A. la începutul secolului al XX-lea sub denumirea de „sistemul costurilor estimative”, metoda standard cost asigură informațiilor cu privire la costurile de producție un caracter previzional și functional.”

„Noțiunea de „standard” a fost introdusă de F.W.Taylor care prin ideile sale a pus bazele calculației planificare a costurilo. Această metodă a parcurs mai multe faze până la îmbunătățirea și răspândirea sa în țările accidentale.”

„Cu ajutorul standardelor, costurile devin parte integrantă a sistemului de indicatori, pe baza căruia este organizată și condusă activitatea întreprinderii. Pe baza bugetelor de costuri se pot planifica o serie de indicatori cum ar fi: rezultatul, valoarea adăugată, rata rentabilității. Metoda standard cost este o metodă de calculație pe purtători de costuri și constă în calculul cu anticipație al costurilor de producție. Potrivit metode, costul nu se calculează după terminarea procesului de fabricație, ci înaintea acestuia, eliminând toate operațiile de postcalcul.”

Costurile standard sunt stabilite în mod științific, atât pe baza datelor din perioada anterioară, cât și a unor elemente previzionale corelate cu condițiile în care se preconizează desfășurarea activității viitoare a întreprinderii. Costurile standard sunt costuri predeterminate cu character normative ce permit evaluarea performanțelor unei întreprinderi pe o perioadă data.

„Metoda costurilor standard sau normate constă în determinarea cu anticipație față de punerea în fabricație a produselor, atât a cheltuielilor directe, cât și a cheltuielilor indirecte, sub formă de antecalculații. Costurile standard sau normate, influențate cu abaterile în plus (depășiri) sau în minus (economii) conduc la stabilirea costurilor efective ale producției.”

În ce privește structura costului pe produs, metoda standard cost utilizează trei articole de calculație, și anume:

Materii prime și materiale directe (care în funcție de specificul activității pot cuprinde cheltuieli cu materii prime și material directe, cheltuieli cu energia electrică directă, cheltuieli cu alte utilități directe.)

Manopera directă (salarii directe și contribuții la asigurările și protecția socială aferente acestora).

Cheltuieli de regie

După modul de calcul se disting următoarele tipuri de standard:

Standarde ideale;

Standarde normale;

Standarde reale.

Standardele ideale sunt determinate pe baza celei mai bune utilizări posibile a factorilor de producție combinați în întreprindere (ținând cont de condițiile ideale de desfășurare a activităților de producție și de desfacere).

Standardele normale se calculează în funcșie de condițiile normale de producție și distribuție ale firmei.

Standardele reale reprezintă mărimi fizice sau valorice care sunt stabilite ținând cont de condițiile reale de desfățurare a activității întreprinderii.

După forma de exprimare standardele pot fi:

Standarde fizice;

Standarde valorice.

„Standardele fizice (cantitative) exprimă cantitățile de material sau timpul necesar fabricării unui subansamblu, semifabricat sau produs. O caracteristică a standardelor fizice o constituie valabilitatea lor în timp, ele modificându-se doar atunci când se modifică procesul de producție.”

„Standardele pentru materii prime și materiale reprezintă cantitatea necesară pentru fabricarea unui produs, semifabricat, piesă. Se stabilesc pe feluri de materiale și se exprimă în unități de volum, greutate.”

„Standardele de timp reprezintă durata de timp pe operații și pe total necesară pentru executarea unui produs, semifabricat, piesa, etc. Se exprimă în unități de timp: minute, ore, zile.”

„Standardele valorice reprezintă expresia bănească a standardelor fizice. Ele se obțn prin ponderarea standardelor fizice cu prețurile standard de aprovizionare, respective cu tarifele standard de salarizare. Valabilitatea lor în timp este redusă datorită modificării prețurilor, tarifelor și apariției de noi reglementăei legislative.”

În funcție de perioada de valabilitatea standardele pot fi:

Standardele curente;

Standardele de bază.

„Standardele curente sunt stabilite ținând cont de condițiile concrete aferente perioadei pentru care se determină. Ele se actualizează atunci când elementele care au fost luate în considerare la stabilirea lor se modifică.”

„Standardele de bază reprezintă mrimi fizice sau valorice către care se tinde, sunt stabilite pentru o perioadă mai mare de timp (5 – 10 ani). Ele nu se actualizează, chiar dacă apar schimbări față de momentul în care au fost stabilite. Deoarece nu sunt legate de condițiile concrete aferente perioadei de desfășurare a activității, standardele de bază rămân neschimbate pe toată perioada pentru care s-au stabilit.”

În literatura de specialitate sunt redate mai multe tipuri de standarde, clasificate în funcție de anumite criterii :

După forma de exprimare a marimilor pe care le reprezintă, standardele sunt:

standarde cantitative (naturale) reprezintă etalonul de masură al performanței exprimate în unități de măsură naturale. Ele sunt: standarde pentru materii prime și materiale și standarde de timp.

standardele pentru materii prime și materiale reprezintă de fapt cantitatea necesară pentru realizarea unui reper, semifabricat, etc., în funcție de condițiile tehnico-organizatorice existente.

Standardul de timp reprezintă durata de timp pe operații și pe total, necesară executarii unei piese, a unui semifabricat, etc. (se exprima în zile, saptămâni, minute, ore, etc.).

Standardele naturale se stabilesc pe bază de documentații tehnice, de către personal tehnic, ținându-se seama de: produsul ce trebuie realizat, materialul standard de calitate necesar, utilaje, etc. standard necesar, forță de muncă standard necesară executării operațiilor tehnologice;

standardele valorice sau financiare, reprezintă etalonul de masură exprimat în bani. Spre deosebire de cele naturale, standardele valorice se calculează de către personal economic. În cadrul standardelor valorice se cuprind:

standardele valorice ce au la bază standarde cantitative (valoarea stocurilor de materii prime, valoarea semifabricatelor, valoarea produselor finite, al produselor în curs de execuție, etc.);

standardele valorice care nu au la baza standarde cantitative, ele sunt calculate pe diferite elemente patrimoniale cum sunt: volumul creanțelor față de terți, numerarul ce poate fi păstrat în casierie, nivelul furnizorilor, standard pentru viteza de rotație a mijloacelor circulante, valoarea producției executate, standardul procentual de rentabilitate, etc.

În funcție de scopul pentru care se vor utiliza:

standarde curente, sunt standardele determinate în funcție de condițiile concrete aferente perioadei la care se referă. Ele se reactualizează în funcție de modificările condițiilor inițiale;

standarde de bază, reprezintă obiectivele stabilite spre care se tinde. Ele rămân neschimbate pe parcursul perioadei pentru care s-au întocmit.

În funcție de scopul urmărit:

standarde ideale, sunt cele stabilite în baza unor condiții ideale de desfașurare a procesului de producție;

standarde normale stabilite în baza unor condiții normale;

standarde reale sunt standardele ce pot fi realizabile în funcție de condițiile date.

De-a lungul timpului, practica economică a demonstrat că standardele reale sunt cele mai reprezentative deoarece ele devin instrumente de conducere eficientă a activității. Metoda "standard-cost" folosește pentru structura costului pe produs, articolele de calculație:

materiale directe;

manopera;

cheltuieli de regie.

„Aplicarea metodei standard cost prezintă avantajul raționalizării muncii de calculație întrucât se simplifică modul de calcul al costurilor simplificare datorată în parte rapidității efectuării calculelor pe care o permite utilizarea costurilor prestabilite. Costurile unitare standard determinate cu anticipație, fiind elaborate în mod științific, sunt considerate costuri reale de producție, nemaifiind necesar calculul costurilor efective ale produselor.”

„Obiectivul principal al metodei îl constituie preocuparea pentru creșterea responsabilităților în cadrul întreprinderilor. Metoda poate fi folosită astfel încât să creeze incitațiile conducerii pe linia reducerii costurilor și aceasta deoarece standardele pot fi definite ca termen de obiectiv de atins decât de norme de respectat. Utilizarea de standarde practice și nu ideale conduce la promovarea eficienței și a economicității. Mai mult, standardele stau de multe ori la baza acordării stimulentelor materiale.”

„Caracteristica de bază a metodei standard cost constă în existența unui cadru adecvat comparațiilor între cheltuielile efective și cele prestabilite, luate ca bază de referință. Toate acestea conduc la o mai bună fundamentare a bugetelor de costuri și în consecință, la stabilirea unor valori de referință care să exprime cât ai bine condițiile normale de activitate a întreprinderii.”

Un alt avantaj al metodei standard cost este și acela că, deși are la bază conceptul costurilor totale folosind clasificarea cheltuielilor de producție în directe și indirecte, ea folosește și clasificarea cheltuielilor de producție în fixe și variabile, ceea ce permite analiza costurilor în raport cu volumul producției și calculul unor indicatori necesari pentru adoptarea unor decizii fundamentate științific.

„Conducerea pe baza unor mărimi prestabilite cu sunt costurile standard corespunde principiului metodei de conducere de bază de obiective și îi conferă contabilității, în calitatea ei de furnizoare de informații utile deciziilor și măsurilor corective, o importanță deosebită. În aceste condiții, rolul contabilității de gestiune nu mai este doar de a determina costul producției, ci de a controla dacă acesta, determinat în prealabil, a fost respectat de responsabilii centrelor de costuri. Astfel se asigură un control asupra costurilor de producție prin furnizarea informației zilnice sau la intervale foarte scurte de timp cu privire la abaterile de la costurile standard ce stau la baza fundamentării deciziilor care se iau în timpul desfășurării proceselor economice.”

„Pe lângă aceste avantaje, metoda prezintă și limite de care este bine să fim conștienți pentru a o pune în practică. Atunci când un standard este fixat, el servește ca normă de referință sau obiectiv de atins pe o perioadă mai mult sau mai puțin lungă. Când elaborarea standardelor presupune un efort mare, întreprinderea poate avea o tendință naturală să conserve standardele pentru o perioadă cât mai lungă posibil, ca să evite costurile legate de redefinirea frecventă a acestora. Când însă condițiile reale de activitate se modifică de o manieră semnificativă față de cele avute în vedere în momentul elaborării standardelor, standardele pot pierde competența lor de informare și implicit valoarea lor scade, iar variațiile care apar între real și standard nu mai pot fi folosite pentru fundamentarea deciziilor și exercitarea controlului de gestiune”.

„Întrucât costul standard constituie un etalon de măsurare și comparare a cheltuielilor efective este necesară compararea cheltuielilor efective cu cele standard în vederea stabilirii și analizei abaterilor pe feluri de abateri, pe produse, pe locuri și pe cauze, în scopul luării unor măsuri de înlăturare a abaterilor și încadrării în costurile standard sau al corectării standardelor în perioada următoare.”

„Pe de altă parte, dacă grija de a se adapta în permanență la evoluțiile întreprinderii și a atmosferei sale conduce la o revizie prea deasă a standardelor, atunci ele nu vor mai putea să joace rolul în conducerea organizației. Pentru ca metoda standardelor să aibă un sens, trebuie ca ele să poată rămâne stabilite pe o perioadă mai lungă.”

„Putem spune că orice standard necesită o revizuire. Conținutul divers al standardelor conduce la diferite termene de modificare. Costul standard curent, de obicei, se revizuiește în cazul când se schimbă prețurile, procesele tehnologice, specificația produselor, astfel încât standardele nu mai reprezintă etaloane reale de măsurare, fiind dificil controlul activității curente. O altă cauză a modificării standardelor curente este depistarea greșelilor la stabilirea acestora. Considerăm că o dată pe an, de obicei înainte de întocmirea bugetelor pe anul următor, este necesar să se efectueze revizuirea integrală a standardelor curente.”

Costul standard de bază se modifică numai când se schimbă radical tehnologia producției, capacitatea întreprinderii, sau atunci când standardele de bază se depărtează cu mult de la condițiile efective și își pierd sensul.

De multe ori implementarea standardelor și a managementului prin excepție poate conduce la focalizarea atenției numai asupra abaterilor semnificative, pierzându-se astfel din vedere viziunea asupra întregului, cu repercusiuni asupra funcționării întreprinderii.

Metoda standard cost nu este reglementată de acte normative și nu dispune de o metodică unică privind stabilirea standardelor și întocmirea documentelor contabile. Totuși, un astfel de sistem satisface cerințele întreprinzătorului și servește drept un instrument puternic pentru controlul consumurilor de producție. Pentru a fi eficace, costurile standard trebuie să aibă un aspect dublu: trebuie să fie mobilizatoare și acceptate de către cei care trebuie să le atingă. Ele vor fi cu atât mai mobilizatoare cu cât au fost construite cu participarea celor care sunt chemați să le pună în practică.

Aplicarea metodei standard presupune, în esență, parcurgerea următoarelor etape metodologice:

Determinarea costului standard al produselor ce urmează a se fabrica;

Calculul, urmărirea și evidența abaterilor de la costurile standard;

Organizarea contabilității costurilor standard.

Determinarea costului unitar standard

Determinarea costului unitar standard implică mai multe etape după cum urmează:

Stabilirea volumului standard al activității, în funcție de care sunt dimensionate costurile standard;

Stabilirea costurilor standard pentru materii prime, materiale, semifabricate, energie electrică, unități directe și manoperă directă, pe baza fișelor tehnologice;

Stabilirea bugetelor costurilor de regie;

Stabilirea costurilor standard pe purtători de costuri.

Stabilirea volumului standard al activității

Determinarea costurilor standard este precedată de determinarea volumului fizic al producției ce urmează a se fabrica și a structurii sale sortimentale care să asigure folosirea optimă a capacității de producție a întreprinderii. În funcție de acest volum standard se dimensionează costurile standard separat pentru cele trei articole de calculație componente ale costului standard (materiale, manoperă, cheltuieli de regie ). Și cum producția fizică este subordonată realizării cifrei de afaceri cuprinsă în bugetul vânzărilor, rezultă că etapele premergătoare elaborării costurilor standard sunt:

Elaborarea bugetului de vânzări;

Elaborarea programului de producție și repartizarea acestuia pe verigile care formează structura de producție.

Orice proces bugetar realist începe prin instituirea bugetului de vânzări, care este cheia arhitecturii bugetare. Ipotezele reținute despre volumul de vânzări vor determina nivelul de producție și toate celelalte bugete ale întreprinderii.

Bugetul de vânzări va fi reda la sfârșitul procesului de bugetare, cantitativ și valoric, vânzările ce urmează a fi realizate pe perioade, produse și/sau grupe și destinații.

După elaborarea bugetului de vânzări se trece la stabilirea programului de producție care trebuie să fie realist ți realizabil și să permită atingerea obiectivelor bugetului vânzărilor.

Pentru elaborarea programului de producție trebuie parcurse două activități principale și anume:

Previzionarea cantităților de produse, lucrări și servicii care urmează a se realiza;

Repartizarea previziunilor respective pe unități de exploatare și pe perioade de timp (trimestre, luni, etc.) cu scopul de a facilita controlul bugetar.

La stabilirea programului de producție trebuie să se țină cont, în afară de previziunile din bugetul de vânzări și de constrângerile existente (capacități de producție limitate, resurse umane limitate, materii prime și materiale dependente de o anumită piață de desfacere, anumite costuri ce nu trebuie depășite, termene ce trebuie respectate, legislație ce trebuie respectată, resurse financiare insuficiente, etc.), și de politica de stocaj a întreprinderii.

Programul de producție obținut la sfârșitul acestei proceduri fixează obiectivele producției și ale stocurilor de produse, lună de lună, căutând utilizarea optimă, pe termen mediu al resurselor disponibile.

Repartizarea programului de producție pe secții, ateliere reprezintă o activitate importantă, întrucât determină pentru fiecare subdiviziune organizatorică nivelul de activitate necesar întocmirii bugetului cheltuielilor corespunzătoare. Pe lângă repartizarea pe secții are loc și o repartizare pe perioade de timp (luni, decade, zile, etc.) care este impusă de necesitatea verificării modului în care sistemul producție-vânzări, adoptat în faza de previziune, se realizează efectiv în cursul exercițiului bugetar.

Calculul costurilor standard pentru materii prime și materiale directe

Costurile standard pentru materii prime și materiale directe se calculează pentru fiecare material în parte pe baza standardelor cantitative stabilite separat pentru fiecare produs ce urmează a fi fabricat și a prețurilor standard de aprovizionare.

Stabilirea standardelor cantitative (normelor de consum)

Standardele cantitative se stabilesc prin luarea în considerare a tipului de material, a calității, a posibilităților de procurare etc. standardele cantitative cuprind cantitățile de materiale ce se utilizează pentru realizarea unui produs. Se elaborează de către personalul tehnic, pe baza documentației tehnice, avându-se în vedere condițiile în care se desfășoară procesul de producție.

Standardele cantitative pot avea o valabilitate destul de lungă de timp (2-3 ani), schimbarea acestora fiind impusă numai de apariția unor modificări în tehnologia de fabricație al produselor sau a unor situații noi față de cele avute în vedere în momentul stabilirii normelor.

Stabilirea prețurilor standard de aprovizionare

Prețurile de aprovizionare standard se calculează pe baza datelor de la departamentul de aprovizionare privind nivelul prețurilor din momentul elaborării bugetului. Se are în vedere tendința actuală de creștere a prețurilor, motiv pentru care prețurile din momentul întocmirii bugetului se multiplică cu indicele de inflație previzionat pentru anul de buget.

Spre deosebire de normele de consum, prețurile de aprovizionare au o stabilitate mai mică în timp, datorită frecventelor modificări de timp.

Stabilirea costurilor standard pentru materii prime și materiale directe

Pentru determinarea costurilor unitare standard pentru materii prime și materiale directe se ponderează standardele cantitative (normele de consum) cu prețurile standard de aprovizionare.

Calculul costurilor standard pentru salarii directe

Determinarea costurilor standard pentru salarii are la bază timpul standard necesar executării diferitelor operații și tarifele de retribuire standard.

Stabilirea timpului standard

Standardele de timp reprezintă durata de timp pe operații și pe total necesară pentru executarea unei piese, semifabricat sau produs. Timpul standard este prevăzut în fișele tehnologice pentru executarea unui produs. La determinarea timpului standard se ține cont de etapele procesului tehnologic, de sculele și dispozitivele ce urmează a fi folosite, de calificarea muncitorilor. El se exprimă în minute, ore, minute sau ore la 100 bucăți produs sau la 1.000 bucăți produs.

Pentru stabilirea standardelor de timp pot fi utilizate mai multe metode:

„Abordarea istorică a datelor. Această metodă presupune că randamentul din trecut al salariaților este un randament normal, motiv pentru care el poate fi utilizat ca ghid principal în stabilirea standardelor. Este o metodă rapidă, simplă, puțin costisitoare, dar cu dezavantajul că randamentul din trecut poate să nu fie ceea ce se așteaptă din partea unui muncitor în condiții de muncă medii.”

Studiul de timp direct. Este cea mai folosită metodă pentru stabilirea standardelor de timp în producție și constă în cronometrarea sarcinilor de lucru ale muncitorilor. Pentru ca metoda să dea rezultate bune trebuie ținut cont de faptul că, atunci când sunt urmăriți și li se înregistrează randamentul, muncitorii se pot comporta în diferire moduri, apărând nervozitatea și încetinirea timpului de lucru. Pentru a înlătura aceste efecte, se apelează la studiul repetat sau la studiul pentru mai mulți muncitori.

Stabilirea tarifelor de retribuire

Tarifele de salarizare standard se stabilesc pe categorii de încadrare, pornindu-se de la salariile din trecut, ținându-se cont de condițiile de muncă din perioada următoare, de o rată de creștere probabilă a acestora, de legislația în vigoare, de calificarea muncitorilor. Toate datele necesare pentru calculul tarifelor standard de salarizare provin de la departamentul de resurse umane din cadrul întreprinderii.

Stabilirea standardelor valorice pentru manoperă

Prin ponderea timpilor standard cu tarifele de retribuire standard se obțin standardele valorice pentru manoperă:

Calculul cheltuielilor de regie standard

Alături de cheltuielile directe, pentru desfășurarea proceselor de producție se efectuează o serie de cheltuieli materiale și bănești cu caracter indirect. În structura pe articole de calculație a costului standard aceste cheltuieli se regăsesc sub forma cheltuielilor de regie.

Cheltuielile de regie sunt formate din:

cheltuieli indirecte de producție,

cheltuieli generale de administrație, și

cheltuieli de desfacere.

Sunt cheltuieli care, din punct de vedere al includerii în costul producției au caracter de cheltuieli directe față de sectoarele în care se efectuează și de cheltuieli indirecte față de produsele fabricate în secțiile de producție.

Sinteza lucrărilor de stabilirea a standardelor pentru cheltuielile de regie se realizează prin întocmirea bugetului de cheltuieli. Bugetele de cheltuieli pot fi fixe și flexibile.

Pentru stabilirea cheltuielilor de regie standard se utilizează unul din următoarele procedee:

procedeul global;

procedeul analitic

Procedeul global – standardizarea cheltuielilor utilizând procedeul global are ca punct de pornire fie cheltuielile medii efective din perioadele anterioare de timp (un an sau mai mulți ani), fie cheltuielile efective din anul anterior, cu luarea în considerare a procentului mediu de reducere a costurilor de producție și a eventualelor modificări previzibile în anul în care se elaborează bugetul.

Dacă volumul producției standard corespunde cu volumul mediu al producției din perioada anterioară luată în considerare (sau cu producția efectivă a anului anterior), cheltuielile medii pot fi considerate standard.

Procedeul analitic – constă în stabilirea nivelului bugetat al cheltuielilor complexe pe feluri de cheltuieli. În funcție de modificarea volumului producției standard față de producția medie efectivă din perioada de referință (sau de producția efectivă din perioada aferentă) se ia în considerare dacă volumul programat al producției este egal cu volumul mediu al producției din perioada anterioară (respectiv cu volumul efectiv al producției din anul anterior) se adoptă drept standarde de cheltuieli indirecte chiar nivelul mediu efectiv al cheltuielilor respective din această perioadă (respectiv nivelul efectiv al cheltuielilor din anul precedent) nivel ce poate fi diminuat prin luarea în considerare a unui factor de stimulare.

Stabilirea costurilor standard pe purtători de costuri

Activitatea de elaborare a standardelor se încheie cu întocmirea „Fișei de cost standard” pentru fiecare produs.

„Fișa costului standard stă la baza efectuării analizei costurilor în vederea determinării rentabilității fiecărui produs. De asemenea, permite compararea costului produselor cu costul acelorași produse sau produse similare realizate de alte întreprinderi, stabilirea gradului de participare a diferitelor structuri organizatorice a unității la formarea costului producției precum și cunoașterea cotei părți din fiecare cheltuială ce revine pe unitatea de produs.”

Pentru elaborarea fișei costului standard se utilizează gruparea cheltuielilor pe articole de calculație. Fundamentarea datelor din bugetul costului unitar se face pe baza datelor înscrise în bugetele parțiale.

„În ceea ce privește repartizarea cheltuielilor de regie în costul produselor, ordinea este următoarea: mai întâi se repartizează cheltuielile indirecte de secție asupra produselor obținute în secția respectivă, urmează repartizarea cheltuielilor generale de administrație asupra tuturor produselor obținute de întreprindere, pentru ca în final să se repartizeze cheltuielile de desfacere asupra produselor finite care le-au ocazionat ți au caracterul de producție marfă.”

Organizarea sistemului de calcul și evidență a abaterilor de la costurile standard

Abaterile de la costurile standard pentru materii prime și materii directe

Abaterile de la costurile standard pentru materiale pot proveni din:

abateri de cantitate sau din consum

abateri din diferențe de preț

Abaterile de cantitate sau din consum se determină pe fiecare fel de material prin compararea cantitaților de materii prime si materiale afectiv consumate cu consumurile standard,utilizându-se unul din urmatoarele procedee:

Procedeul documentație constă în reflectarea directa în documente de eliberare separate,a cantităților suplimentare peste cele standard din diverse cauze sau reflectarea în aceste documente a materialelor folosite sau economisite. Se centralizează cantitațile reprezentând abateri,pe feluri de materiale iar ulterior are loc evaluarea abaterilor. Valoarea abaterilor de la consumul standard se determină prin ponderarea abaterii cantitative de la consumul standard cu costul de achiziție standard.

Procedeul debitării se aplica în cazul materiilor prime care se prelucrează în loturi, procesul tehnologic impunând în pralabil croirea materiilor prime după anumite dimensiuni.

Abaterea cantitativă se determină astfel:

Ac=(Qef-Qsc) x ps

Unde:

Ac=abaterea cantitativă

Qef=cantitatea de materie primă efectivă

Qsc=cantitatea de materie primă standard

Ps=prețul standard

Procedeul inventarierii materiilor prime neconsumate in secții zilnic sau la perioade scurte de timp,determinîndu-se în acest fel consumurile efective care se compară cu consumurile standard aferente producției efectiv fabricate.

Abateri din diferențe de preț se determina astfel:

În funcție de materialele intrate

Ap = (pe-ps) x Qi

Unde:

Ap = abateri din diferențe de preț

Pe = prețul efectiv de achiziție

Ps = prețul standard de achiziție

Qi = cantittea de materie primă intrată

În funcție de materialele consumate,în care evaluarea materialelor se face la costul efectiv de achiziție

Ap = (pe-ps) x x Q

Unde:

Ce=consumul specific efectiv

Q=volumul producției fabricate

Abaterile de la costurile standard pentru manoperă

Abaterile de la costurile standard pentru manoperă pot fi datorate:

abaterilor de la modul de utilizare a orelor productive (abateri de timp);

abaterile de la tariful de salarizare standard (abateri de tarif).

Determinarea abaterilor de timp

At = (Nef-Ns) x Tsr

Unde:

At = abateri de timp

Nef = număr de ore efectiv lucrate

Ns = număr de ore standard

Tsr = tariful standard retribuire

Determinarea abaterilor de tarif

Ar=(Te-Ts) x Qc x Tefp

Unde:

Ar = abateri de tarif

Te = tariful efectiv de retribuire

Ts = tariful standard de retribuire

Qc = cantitatea de materie primă prelucrată

Tefp = timpul efectiv de prelucrare pe unitate

Abaterile de la costurile de regie standard

Abaterile pentru materii prime si materiale directe, respectiv abaterile pentru manoperă se pot determina zilnic, abaterile de la costurile de regie standard se determină de regulă lunar.

Se disting următoarele categorii de abateri în cazul cheltuielilor de regie:

abateri de volum

abateri datorate modificării gradului de unitate a capacității de producție

abateri de randament

Abaterile de volum reprezintă abaterile cheltuielilor de regie efective fața de buget. Este necesară carelarea cheltuielilor de regie cu volumul activității desfășurate care se abate de la cel standard. Recalcularea bugetului apare numai în cazul cheltuielilor variabile și celor semivariabile,întrucât cele fixe raman la același nivel și în bugetul recalculat.

Abateri datorate modificării gradului de utilizare a capacității de producție reprezinta costurile de regie standard corespunzătoare orelor nelucrate. Aceasta se determina comparând costurile de regie standard aferente orelor efective cu:

– costurile de regie standard conform bugetului nerecalculat

– costurile de regie standard conform bugetului admisibil

Abaterea de randament se calculează cu diferență între cheltuielile standard aferente orelor de activitate productivă si cheltuielile standard aferente volumului producției fabricate.

Organizarea contabilității costurilor standard

Se disting mai multe variante ale metodei costurilor standard:

Standard cost partial

Standard cost – unic

Standard cost – dublu

Metoda standard cost parțial

Prevede înregistrarea costurilor în contul de calculație așa cum s-au produs aceste costuri. Contul 921 ”Cheltuielile activității de bază” se desfașoară pe trei analitice: material, manoperă și regie.

„În debitul contului se înregistrează costurile efective iar costul standard al producției finite și nefinite se înregistrează în credit.Soldul debitor al contului va semnifica depășiri de cheltueli în timp ce soldul creditor va semnifica economii ce cheltueli.”

Metoda standard cost-unic

„Metoda standard cost-unic presupune înregistrarea în debitul contului de calculație a costurilor standard iar în creditul contului,cost standard al producție finite și nefinite. Abaterile vor fi înregistrate în momentul în care s-au produs,pe feluri de abateri și pe procese.”

Metoda standard – cost dublu

„Această variant a metodei standard cost presupune desfășurarea pe cele trei articole de cheltuieli, respective, materiale, manoperă și regie a cosntului 921 ”cheltuielile activității de bază” și înregistrarea consumurilor ocazionate de desfășurarea procesului de producție, precum și decontarea celor înglobate în producția obținută, atât la nivelul costurilor standard cât și la nivelul celor effective.”

„Această variantă se diferențiază de cele precedente prin modalitatea de înregistrare a costurilor și de stabilire a abaterilor. În debitul contului de calculație se va înregistra costurile standard și cele efective pe baza cărora se determină indicii de eficiență. În creditul contului de calculație se va înregistra costul standard și cel efectiv al producție finite si nefinite.” Se renunță astfel la stabilirea abaterilor în sumă absolută și la înregistrarea lor în contabilite, calculându-se indicii de eficiență ca raport între costurile efective și cele standard.

”În vederea înregistrării costurilor standard se va utiliza un cont specific acestei variante a metodei, numit „Cont de compensare standard”, al cărui symbol este 906 și care se bazează pe standardele permanente.”

Cap 2. Studiu de caz

2.1. Prezentarea SC DAMORE PROD SRL

SC DAMORE PROD SRL este o societate din domeniul încălțămintei, având ca obiect de activitate producția de tălpi pentru încălțăminte și de aceea în continuare vom vorbi despre o întreprindere cu efecte totale, întrucât tălpile reprezintă un accesoriu esențial pentru confecționarea încălțămintelor, ceea ce face ca societatea să fie considerată parte a grupului acelor societăți producătoare care sunt considerate terțiste în acest domeniu.

SC DAMORE PROD SRL a fost înființată în anul 1997 de către un grup de investitori italieni, care aveau deja în Italia producții asemănătoare și care au simțit nevoia unei “mutații” în țările în curs de dezvoltare, acolo unde existau alte societăți leader în producția de încălțăminte, societăți care erau deja clienți ai societății mame Suolificio CA.PRI S.p.A. existente în Italia și care la rândul lor au făcut acea mutație din Italia înspre România. Aceste societăți deja existente în zonă au determinat alegerea județului Bihor și a localităților apropiate ca poziționare de orașul din mai multe motive. Aceste motive au demonstrat că au fost alese corect având în vedere că SC DAMORE PROD SRL înființată în anul 1997 a încercat în primul rând să aibă o locație în concordanță cu motive precum existența în vecinătate a unei surse de energie electrică capabilă să satisfacă exigențele inițiale ale societății, construind pentru început sediul social și doar în septembrie 1999 să dea curs producției efective; toate acestea au fost finanțate din interior de către societăți și persoane fizice asociate.

Din septembrie 1999, s-a început producția de tălpi pentru încălțăminte în cantități mici și cu o calitate destul de slabă, dar care ulterior ani la rând a determinat SC DAMORE PROD SRL să apuce pe un drum spre creștere atât ca volum financiar cât și ca suprafață, ceea ce erau necesare creșterii productivității și a implicării personalului în toate fazele pe toate nivelele.

Pe parcursul anilor au avut loc evenimente de natură diferită concomitent cu creșterea societății în ceea ce privește producția, valoarea facturată și gradul de ocupare, luptând întotdeauna contra fluxului de migrare a personalului angajat. Să nu uităm însă nici de problemele apărute pe plan mondial, de atentatele de la 11 septembrie 2001 și de creșterea continuă a concurenței din partea țărilor cu situații economice tot mai avantajoase în producția de încălțăminte (de observat China, India, Vietnam, Etiopia, Bangladesh, etc.)

Indiferent de ce întorsură au luat lucrurile, în anul 2005 la SC DAMORE PROD SRL a avut loc o schimbare în conducere, deoarece unii dintre asociații fondatori din 1997 s-au retras, iar părțile sociale majoritare au fost preluate de către firma mamă Suolificio CA.PRI S.p.A., care la început avea doar 35%, iar din iulie 2005 are 90%, diferența de 10% aparținând actualmente altor asociați

Această schimbare a fost necesară datorită neînțelegerilor gestionale și productive dintre asociați și i-a determinat pe actualii asociați, adevărați cunoscători ai producției de tălpi pentru încălțăminte în Italia – respectiv Suolificio Ca.pri S.p.A. care are 90% din capitalul SC DAMORE PROD SRL – să continue cu tenacitate alegerea făcută pe teritorul românesc, crezând în posibilitatea de a menține atât valoarea facturată cât și încrederea continuă în cantitatea produsă.

Astfel prin ulterioara achiziție de utilaje, s-a trecut de la un produs economic la unul de talie medie și înaltă, scoțând în evidență măiestria procesului de creștere cantitativă pe care o cerea piața și pe care azi o cere tot mai insistent, ținând cont și de faptul că producția de încălțăminte de calitate inferioară a migrat spre acele țări pe care le aminteam mai sus deoarece au costuri de manoperă mai avantajoase decât România (avem cazuri evidente în care societăți leader precum GEOX din Timișoara, CGR / BIHORE din Oradea și altele care înainte se foloseau de beneficiile din România, acum se mută în India, China sau alte țări.

De câțiva ani, odată cu apariția problemelor din lumea financiară, cu criza economică din țările industrializate, cu criza în creștere a consumului, s-au modificat multe situații atât în termeni de societăți care ajung la faliment, cât și societăți care se confruntă cu scăderi ale comenzilor tot mai consistente și care s-au soluționat pe de-o parte în mod negativ, deoarece și societatea s-a confruntat cu insolvențe și falimente ale unor clienți de-ai lor cu toate că s-au folosit de toate mijloacele de precauție pe care le-au avut la dispoziție. Dacă cu zece ani în urmă anumite societăți care produceau articole de încălțăminte mai economice se opreau la țări precum Bulgaria, Albania, Tunisia, Maroc sau Moldova, azi sunt reprimate societăți de nivel mediu – înalt care au rezistat să mențină producții în țări precum Germania, Franța, Spania, Portugalia și nu în ultimul rând, țara care este cea mai importantă pentru noi, Italia pe parcursul ultimilor ani.

Ținând cont de toate situațiile descrise mai sus, SC DAMORE PROD SRL a fost capabilă să reducă pe cât posibil, atât pierderile din insolvențe, cât și pe cele care vizau producția și valoarea facturată, și nu de mică importanță dificultățile din aria forței de muncă, trecând de la 174 de persoane existente în anul 2005 la o constantă de 110-120 persoane actualmente, fără a ține cont de îmbunătățirile din sectorul utilajelor.

Evolutia societatii noastre de la infiintare pana in 2010 in ceea ce priveste realizarea cifrei de afaceri, a profitului, evolutia nr.de personal, valoarea utilajelor care participa in procesul de productie, cat si nr. de perechi de talpi produse se prezinta în continuă creștere.

Societatea își desfășoară activitatea într-un complex de hale de producție cu o suprafață totala de 3349 mp in care funcționează peste 200 mașini si utilaje specifice producerii de tălpi – organizate sub forma de linii de producție in funcție de specificul procesului tehnologic.

Fabricarea tălpilor de încălțăminte presupune parcurgerea următoarelor faze si etape:

► faza I – pregătirea inserțiilor din piele sau tunit

► faza II – procesul de obținere a tălpilor prin injectare cu ajutorul matrițelor

► faza III – procesul de finisare a tălpilor injectate sau prefrezate

► faza IV – procesul de obținere a tălpilor prefrezate;

Sfera de cuprindere a activitatii societatii este structurata astfel:

– activitatea de aprovizionare: – biroul achizitii materii prime si materiale intern si intracomunitar;

– activitatea de productie: – sectia de productie talpi injectate, sectia de productie talpi prefrezate;

– activitatea de desfacere: – biroul livrari interne ,biroul livrari intracomunitare si biroul export;

– activitatea economica: – serviciul financiar contabil, serviciul comercial ( biroul achizitii si livrari interne, intracomunitare si import-export), serviciul resurse umane.

Calculația costurilor standard

Calculațiile standard se determină înaintea începerii procesului de fabricație pe feluri de costuri, repere și produse în funcție de documentația tehnico-economică.

Prin costul standard vom determina ce va fi, ce trebuie sa fie, nu ce a fost și cum a fost.

August 2014

Valori previzionate:

Cantități obținute:

produs A: 15.000 buc.

B: 10.000 buc.

C: 16.000 buc.

Cheltuieli directe:

Materii prime: produs A: 0,4 cm/buc.

produs B: 0,3 cm/buc 1 cm mat primă = 12 lei

produs C: 2 cm/buc

Manoperă : produs A: 30 min/buc.

produs B: 50 min/buc 1 h = 5 lei

produs C: 90 min/buc

Cheltuieli indirecte : 140.000

Valori realizate

Producția realizată produs A: 15.025

produs B: 10.017

produs C: 16.695

producție perechi tălpi : 41.737- INJ: 25.042 – 60% – PVC-60% – 15..025

– TR – 40% – 10.017

– PIELE: 16.695- 40%

Pentru rezolvarea problemei standard-cost se parcurg următoarele etape:

Determinarea tarifului orar aferent cheltuielilor indirecte din secția de producție conform relației:

Tarif orar = = = 4,40

Nr ore: A: 30\60 x 15.000 = 7.500

B: 50\60 x 10.000 = 8.334

C: 90\60 x 16.000 = 24.000

b) Determinarea fisei de cost standard pentru produsele A, B si C:

Tabelul numărul 1. Determinarea fisei de cost standard pentru produsele A, B si C la S.C. DAMORE PROD S.R.L. Sursa: prelucrare proprie.

Întocmirea tabloului de comparație pentru produsele A, B si C:

Determinarea nr de ore standard pentru cantitățile obținute:

= x manopera previzionată

A = 30/60 x 15.025 = 7.513

B = 50/60 x 10.017 = 8.348

C = 90/60 x 16.695 = 25.042

Determinarea prețului efectiv la mat prime:

= = = 11,81 lei/ml

Materii prime = 72.120 +36.061 + 400.680 = 508.861

Determinarea costului orar efectiv pentru manopera:

= = = 5 lei/ora

Manopera = 7.512 + 22.538 + 166.950 = 197.000

Determinarea costului orar efectiv pt. cheltuielile indirecte:

= = = 3,70 lei/ora

Tablou de comparație pt. produsul A:

Tabelul numărul 2. Tablou de comparație pentru produsul A la

S.C. DAMORE PROD S.R.L. Sursa: prelucrare proprie.

Figura nr. 1 „Tablou de comparație pt. produsul A”, prelucrare proprie”.

Interpretare: după cum se poate observa in figura de mai sus avem un cost standard de 118.694 și un cost efectiv de 146.325 iar abaterea totală rezultată este de 27.631. abaterea materiilor prime este una nefavorabilă datorită costului efectiv mai mare decât cel standard la fel fiind și în cazul abaterii cheltuielilor indirecte. Abaterea la manoperă este una favorabilă; costul standard fiind mai mare decât cel efectiv.

Tablou de comparație pt. produsul B.

Tabelul numărul 3. Tablou de comparație pentru produsul B la

S.C. DAMORE PROD S.R.L. Sursa: prelucrare proprie.

Figura nr. 2 „Tablou de comparație pt. produsul B”

Sursa: prelucrare proprie.

Interpretare: La produsul B avem un cost standard de 87.811 și un cost efectiv de 111.811 iar abaterea totală rezultată este de 24.000. Abaterea materiilor prime este una nefavorabilă datorită costului efectiv mai mare decât cel standard la fel fiind și în cazul abaterii cheltuielilor indirecte. Abaterea la manoperă este una favorabilă; costul standard fiind mai mare decât cel efectiv.

Tablou de comparație pt. produsul C:

Tabelul numărul 4. Tablou de comparație pentru produsul C la

S.C. DAMORE PROD S.R.L. Sursa: prelucrare proprie.

Figura nr. 3 „Tablou de comparație pt. produsul C”

Sursa: prelucrare proprie.

Interpretare: În figura de mai sus avem un cost standard de 555.940, un cost efectiv de 621.235 iar abaterea totală rezultată este de 64.295. Abaterea materiilor prime este una favorabilă datorită costului efectiv mai mic decât cel standard la fel fiind și în cazul abaterii manoperei. Abaterea la cheltuielile indirecte este una favorabilă; costul standard fiind mai mic decât cel efectiv.

Analiza abaterilor in funcție de cheltuielile directe ale produselor:

pentru produsul A:

materii prime

Abateri de cantitate:

∆Q = ( – ) x = (6.500 – 6.010) x 12 = 5.880 (diferență nefavorabilă datorată cantității efective mai mare decât cea standard)

Abateri de preț:

∆P = ( – ) x = (11,81 – 12) x 6.500 = – 1.235 (diferență favorabilă – prețul efectiv mai mic decât prețul standard)

Manopera

Abateri de timp:

∆T = ( – ) x = (7.400 – 7.512) x 5 = – 560 (diferență favorabilă – timp efectiv mai mic decât timpul standard)

Abateri de tarif:

∆t = ( – ) x = (5 – 5 ) x 7.400 = 0

pentru produsul B:

materii prime

Abateri de cantitate:

∆Q = ( – ) x = (3.100 – 3.005) x 12 = 1.140 (diferență nefavorabilă datorată cantității efective mai mare decât cea standard)

Abateri de preț:

∆P = ( – ) x = (11,81 – 12) x 3.100 = – 589 (diferență favorabilă – prețul efectiv mai mic decât prețul standard)

Manopera

Abateri de timp:

∆T = ( – ) x = (8.000 – 8.347) x 5 = – 1.735 (diferență favorabilă – timp efectiv mai mic decât timpul standard)

Abateri de tarif:

∆t = ( – ) x = (5 – 5 ) x 8.000 = 0

pentru produsul C:

materii prime

Abateri de cantitate:

∆Q = ( – ) x = (33.500 – 33.390) x 12 = 1.320 (diferență nefavorabilă datorată cantității efective mai mare decât cea standard)

Abateri de preț:

∆P = ( – ) x = (11,81 – 12) x 33.500 = – 6.365 (diferență favorabilă – prețul efectiv mai mic decât prețul standard)

Manopera

Abateri de timp:

∆T = ( – ) x = (24.000 – 25.042) x 5 = – 5.210 (diferență favorabilă – timp efectiv mai mic decât timpul standard)

Abateri de tarif:

∆t = ( – ) x = (5 – 5 ) x 24.000 = 0

Analiza abaterilor in funcție de cheltuielile indirecte:

Valoarea cheltuielilor indirecte previzionate 140.000 din care:

Chelt fixe: 118.000

Chelt variabile: 22.000

Abateri de buget

Buget initial = 140.000 la 4,4 ( 140.000 : 31.834)

Chelt fixe = 118.000 la 3,708 (118.000 : 31.834)

Chelt variabile: 22.000 la 0,692 (22.000 : 31.834)

Bugetul va fi determinat după următoarea ecuație:

0,692 X + 22.000 X – nr ore efective

0,692 x 31.792 + 118.000 = 140.000

Chelt ind efective = 145.834

Abateri de buget: = 5.734

Abateri de capacitate = 3,708 x (31.792 – 31.834) = – 155,736

Abateri de randament

∆V = x Qe/s

Pentru produsul A: 4,4 x ( 7.400 – 7.512) = -492,8

B: 4,4 x (8.000 – 8.347) = – 1.526,8

C: 4,4 x (24.000 –25.042) = – 4.584,8

Abaterea totală = abaterea de buget + abaterea de capacitate + abaterea de randament = 5.834 – 155,736 – 6.604,4 = – 926,136

Octombrie 2014

A. Valori previzionate:

1. Cantități obținute:

produs A: 43.000 buc.

B: 28.000 buc.

C: 48.000 buc.

2. Cheltuieli directe:

Materii prime: produs A: 0,4 cm/buc.

produs B: 0,3 1 cm mat primă = 12 lei

produs C: 2

Materii prime previzionate: produs A: 19.000

produs B: 8.900

produs C: 98.000

125.900

Manoperă : produs A: 30 cm/buc.

produs B: 50 1 h = 5 lei

produs C: 90

Manoperă previzionata : produs A: 21.400

produs B: 23.000

produs C: 72.500

116.900

Cheltuieli indirecte : 140.000

B. valori realizate

Producția realizată produs A: 43.708

produs B: 29.139

produs C: 48.565

producție perechi tălpi : 121.412- INJ: 72.847 – 60% – PVC-60% – 43.708

– TR – 40% – 29.139

– PIELE: 16.695- 40%

Pentru rezolvarea problemei standard-cost se parcurg următoarele etape:

Determinarea tarifului orar aferent cheltuielilor indirecte din secția de producție conform relației:

Tarif orar = = = 1,20

Nr ore: A: 30\60 x 43.000 = 21.500

B: 50\60 x 28.000 = 23.333

C: 90\60 x 48.000 = 72.000

b) Determinarea fisei de cost standard pentru produsele A, B si C:

Tabelul numărul 5 „Determinarea fișei de cost pentru produsele A, B și C la S.C. DAMORE PROD S.R.L. Sursa: prelucrare proprie.

Întocmirea tabloului de comparație pentru produsele A, B si C:

Determinarea nr de ore standard pentru cantitățile obținute:

= x manopera previzionata

A = 30/60 x 43.000 = 21.854

B = 50/60 x 29.139 = 24.282

C = 90/60 x 48.565 = 72.847

Determinarea prețului efectiv la mat prime:

= = = 11,76 lei/ml

Materii prime = 209.798 +104.900 + 1.165.560 = 1.480.258

Determinarea costului orar efectiv pentru manopera:

= = = 5,09 lei/ora

Manopera = 109.270 + 121.412 + 364.238 = 594.920

Determinarea costului orar efectiv pt. cheltuielile indirecte:

= = = 1,25 lei/oră

Tablou de comparație pt. produsul A:

Tabelul numărul 6. Tablou de comparație pentru produsul A la S.C. DAMORE PROD S.R.L. Sursa: prelucrare proprie.

Figura nr. 4 „Tablou de comparație pt. produsul A”

Sursa: prelucrare proprie.

Interpretare: după cum se poate observa in figura de mai sus avem un cost standard de 345.291 și un cost efectiv de 359.116 iar abaterea totală rezultată este de -13.825 fiind o abatere pe ansamblu favorabilă. Abaterea materiilor prime este una favorabilă datorită costului efectiv mai mic decât cel standard la fel fiind și în cazul abaterii cheltuielilor indirecte. Abaterea la manoperă este una nefavorabilă; costul standard fiind mai mare decât cel efectiv.

Tablou de comparație pt. produsul B:

Tabelul numărul 7. Tablou de comparație pentru produsul B la S.C. DAMORE PROD S.R.L. Sursa: prelucrare proprie.

Figura nr. 5 „Tablou de comparație pt. produsul B”

Sursa: prelucrare proprie.

Interpretare: Cost standard total în cazul produsului B este de 255.452. Cost efectiv total este de 250.484 iar abaterea totală rezultată este de 4.968. Atât abaterea materiilor prime, manoperei cât și al cheltuielilor indirecte este una nefavorabilă datorită costului standard mai mare decât costul efectiv. Toate acestea duc la o abatere nefavorabilă pentru societate în ceea ce privește produsul B.

Tablou de comparație pt. produsul C:

Tabelul numărul 8. Tablou de comparație pentru produsul C la S.C. DAMORE PROD S.R.L. Sursa: prelucrare proprie.

Figura nr. 6 „Tablou de comparație pt. produsul C”, prelucrare proprie.

Interpretare: La produsul C avem un cost standard de 1.617.218 și un cost efectiv de 1.612.130 iar abaterea totală rezultată este de 5.088. Abaterea materiilor prime este una nefavorabilă generând astfel un rezultat nefavorabil al abaterii chiar dacă manopera și cheltuielile indirecte sunt favorabile.

Analiza abaterilor in funcție de cheltuielile directe ale produselor:

pentru produsul A:

materii prime

Abateri de cantitate:

∆Q = ( – ) x = (19.000 – 17.483) x 12 = 18.204 (diferență nefavorabilă datorată cantității efective mai mare decât cea standard)

Abateri de preț:

∆P = ( – ) x = (11,76 – 12) x 19.000 = – 4.560 (diferență favorabilă – prețul efectiv mai mic decât prețul standard)

Manopera

Abateri de timp:

∆T = ( – ) x = (21.400 – 21.854) x 5 = – 2.270 (diferență favorabilă – timp efectiv mai mic decât timpul standard)

Abateri de tarif:

∆t = ( – ) x = (5,09 – 5 ) x 21.400 = 1.850 (diferență favorabilă – tarif efectiv mai mic decât tarif standard)

pentru produsul B:

materii prime

Abateri de cantitate:

∆Q = ( – ) x = (8.900 – 8.742) x 12 = 1.896 (diferență nefavorabilă datorată cantității efective mai mare decât cea standard)

Abateri de preț:

∆P = ( – ) x = (11,76 – 12) x 8.900 = – 2.136 (diferență favorabilă – prețul efectiv mai mic decât prețul standard)

Manopera

Abateri de timp:

∆T = ( – ) x = (23.000 – 24.282) x 5 = – 6.410 (diferență favorabilă – timp efectiv mai mic decât timpul standard)

Abateri de tarif:

∆t = ( – ) x = (5,09 – 5 ) x 23.000 = + 2.070 (diferență favorabilă – tarif efectiv mai mic decât tarif standard)

pentru produsul C:

materii prime

Abateri de cantitate:

∆Q = ( – ) x = (98.000 – 97.130) x 12 = 10.440 (diferență nefavorabilă datorată cantității efective mai mare decât cea standard)

Abateri de pret:

∆P = ( – ) x = (11,76 – 12) x 98.000 = – 23.520 (diferență favorabilă – prețul efectiv mai mic decât prețul standard)

Manopera

Abateri de timp:

∆T = ( – ) x = (72.500 – 72.848) x 5 = – 1.740 (diferență favorabilă – timp efectiv mai mic decât timpul standard)

Abateri de tarif:

∆t = ( – ) x = (5,09 – 5 ) x 72.500 = 6.525 (diferență nefavorabilă – tarif efectiv mai mare decât tarif standard)

Analiza abaterilor in funcție de cheltuielile indirecte:

Valoarea cheltuielilor indirecte previzionate 140.000 din care:

Chelt fixe: 118.000

Chelt variabile: 22.000

Abateri de buget

Buget initial = 140.000 la 1,2 ( 140.000 : 116.833)

Chelt fixe = 118.000 la 1,01 (118.000 : 116.833)

Chelt variabile: 22.000 la 0,19 (22.000 : 116.833)

Bugetul va fi determinat după următoarea ecuație:

0,19 X + 22.000 X – nr ore efective

0,19 x 115.789 + 118.000 = 140.000

Chelt ind efective = 145.834

Abateri de buget: = 5.734

Abateri de capacitate = 1,01 x (115.789 – 116.833) = – 1.054,44

Abateri de randament

∆V = x Qe/s

Pentru produsul A: 1,2 x ( 21.400 – 21.854) = -544,8 dif fav

B: 1,2 x (23.000 – 24.282) = – 1.538,4

C: 1,2 x (72.500 –72.848) = – 417,6

Abaterea totala = abaterea de buget + abaterea de capacitate + abaterea de randament = 5.834 – 1.054044 – 2.500,8 = 2.278,76

Tablou de bord

Evoluția indicatorilor de performanță

Tabelul numărul 9. Evoluția indicatorilor de performanță la S.C. DAMORE PROD S.R.L. Sursa: prelucrare proprie.

Figura nr. 7 „Evoluția indicatorilor de performanță”

Sursa: prelucrare proprie.

În ceea ce privește evoluția indicatorilor de performanță, aceștia diferă de la un an la altul manifestând o scădere in anul 2012 față de anul 2011 după care au o tendință de creștere favorabilă în 2013 și 2014. Cheltuielile scad în anul 2012 față de anul 2011 având un aspect favorabil pentru societate dar manifestă o tendință de creștere în anii următori fiind un aspect nefavorabil. Ceilalți indicatori la rândul lor au o tendință de scădere în anul 2012 față de anul 2011 dar cresc din nou în perioadele următoare oferind societății un aspect favorabil.

Tabelul numărul 10. „Evoluția produsului A” la S.C. DAMORE PROD S.R.L.

Sursa: prelucrare proprie.

Figura nr. 8 „Evoluția produsului A”

Sursa: prelucrare proprie.

Interpretare: făcând o comparație al produsul A în lunile analizate, am putut observa o îmbunătățire a abaterii totale trecând de la o abatere nefavorabilă în luna august, la o abatere favorabilă în luna octombrie. Acest lucru se datorează costului efectiv mai mare decât cel standard.

Tabelul numărul 11. „Evoluția produsului B” la S.C. DAMORE PROD S.R.L.

Sursa: prelucrare proprie.

Figura nr. 9 „Evoluția produsului B”

Sursa: prelucrare proprie.

Interpretare: La produsul B abaterea totală își păstrează aspectul nefavorabil dar cu o pondere mai mică în luna octombrie față de luna august, fiind o tendință de scădere favorabilă pentru societate.

Tabelul numărul 12. „Evoluția produsului C” la S.C. DAMORE PROD S.R.L.

Sursa: prelucrare proprie.

Figura nr. 10 „Evoluția produsului C”

Sursa: prelucrare proprie.

Interpretare: Produsul C are o abatere totală în luna octombrie cu 60.207 mai mica față de luna august fiind un aspect favorabil pentru socetate să manifeste o tendință de scădere.

Concluzii:

Metoda costurilor standard sau normate constă în determinarea cu anticipație față de punerea în fabricație a produselor, atât a cheltuielilor directe, cât și a cheltuielilor indirecte, sub formă de antecalculații. Costurile standard sau normate, influențate cu abaterile în plus (depășiri) sau în minus (economii) conduc la stabilirea costurilor efective ale producției

Dacă cu zece ani în urmă anumite societăți care produceau articole de încălțăminte mai economice se opreau la țări precum Bulgaria, Albania, Tunisia, Maroc sau Moldova, azi sunt reprimate societăți de nivel mediu – înalt care au rezistat să mențină producții în țări precum Germania, Franța, Spania, Portugalia și nu în ultimul rând, țară care este cea mai importantă pentru noi, Italia pe parcursul ultimilor ani.

Evoluția societății noastre de la înființare până în prezent în ceea ce privește realizarea cifrei de afaceri, a profitului, evoluția nr.de personal, valoarea utilajelor care participă în procesul de producție, cât și nr. de perechi de tălpi produse se prezintă în continuă creștere.

Fabricarea tălpilor de încălțăminte presupune parcurgerea unor faze si etape cum sunt pregătirea inserțiilor din piele sau tunit, procesul de obținere a tălpilor prin injectare cu ajutorul matrițelor, procesul de finisare a tălpilor injectate sau prefrezate și procesul de obținere a tălpilor prefrezate;

În urma întocmirii fișei de cost se poate observa cheltuielile aferente fiecărui produs în parte în funcție de materia primă folosită, manoperă și cheltuielile indirecte. Produsul C necesită cheltuieli mai mari față de produsele A și B deoarece acesta este produs din piele pe când produsul A este format prin injecție cu PVC iar produsul B este format prin injecție cu TR.

Pentru întocmirea tabloului de comparație al produsului A, s-a efectuat o analiză prin care am putut determina numărul de ore standard pentru cantitățile obținute , determinarea prețului efectiv la materiile prime, determinarea costului orar efectiv pentru manoperă și determinarea costului orar efectiv pentru cheltuielile indirecte în urma cărora a rezultat o abatere totală nefavorabilă a materiei prime și al cheltuielilor indirecte iar la manoperă avem o abatere totală favorabilă; costul efectiv mai mic decât costul standard.

Produsul B se arată a avea și el o abatere totală favorabilă a manoperei iar materiile prime și cheltuielile indirecte au o abatere totală nefavorabilă.

Nu la fel e și în cazul produsului C, aici avem o abatere totală favorabilă a materiilor prime si a manoperei, singura abatere nefavorabilă se înregistrează la cheltuielile indirecte.

Analiza abaterilor celor trei produse sunt determinate în funcție de materii prime prin: abaterea de cantitate și abaterea de preț; și în funcție de manoperă prin: abateri de timp și abateri de tarif.

În luna august pentru analiza abaterii la produsul A sunt determinate materiile prime prin abaterea de cantitate (fiind o diferență nefavorabilă datorită faptului că cantitatea standard este mai mică decât cantitatea efectivă) și abaterea de preț (diferență favorabilă; prețul standard mai mare decât prețul efectiv); precum și manopera prin: abateri de timp (diferență favorabilă: timp standard mai mare decât timp efectiv) și abateri de tarif. Pentru produsele B și C analiza abaterilor au același rezultat ca si la produsul A atât pentru materii prime cât și pentru manoperă.

În cursul lunii august, analiza abaterilor în funcție de cheltuielile indirecte înregistrează o abatere totală a celor trei produse în valoare de -926,136 fiind o abatere favorabilă pentru societate.

Octombrie este luna calculată în comparație cu august pentru a ne da seama care sunt cheltuielile realizate cu materiile prime, manopera și cheltuielile indirecte dacă s-au realizat un număr mai mare de cantități de tălpi.

La fel ca și în luna august, pentru produsul C se realizează cele mai mari cheltuieli atât cu materia primă cât și cu manopera și cheltuielile indirecte.

Pentru produsul A în urma analizei s-a constatat o abatere totală favorabilă rezultată datorită faptului că costul standard este mai mic decât costul efectiv atât la materiile prime cât și la cheltuielile indirecte. Manopera are o abatere nefavorabilă; costul standard este mai mare decât cel efectiv. Produsele B și C au o abatere totală nefavorabilă, în ambele cazuri costul standard este mai mare decât cel efectiv.

În luna august pentru analiza abaterii la produsul A sunt determinate materiile prime prin abaterea de cantitate (fiind o diferență nefavorabilă datorită faptului că cantitatea standard este mai mică decât cantitatea efectivă) și abaterea de preț (diferență favorabilă; prețul standard mai mare decât prețul efectiv); precum și manopera prin: abateri de timp (diferență favorabilă: timp standard mai mare decât timp efectiv) și abateri de tarif (diferență favorabilă)

. Pentru produsul B sunt determinate materiile prime prin abaterea de cantitate (fiind o diferență nefavorabilă datorită faptului că cantitatea standard este mai mică decât cantitatea efectivă) și abaterea de preț (diferență favorabilă; prețul standard mai mare decât prețul efectiv); precum și manopera prin: abateri de timp (diferență favorabilă: timp standard mai mare decât timp efectiv) și abateri de tarif (diferență favorabilă)

Pentru produsul C sunt determinate materiile prime prin abaterea de cantitate (fiind o diferență nefavorabilă datorită faptului că cantitatea standard este mai mică decât cantitatea efectivă) și abaterea de preț (diferență favorabilă; prețul standard mai mare decât prețul efectiv); precum și manopera prin: abateri de timp (diferență favorabilă: timp standard mai mare decât timp efectiv) și abateri de tarif (diferență nefavorabilă)

Analiza abaterilor în funcție de cheltuielile indirecte înregistrează o abatere totală de 2.278,76 fiind un aspect nefavorabil pentru societate.

În ceea ce privește evoluția indicatorilor de performanță, aceștia diferă de la un an la altul manifestând o scădere in anul 2012 față de anul 2011 după care au o tendință de creștere favorabilă în 2013 și 2014. Cheltuielile scad în anul 2012 față de anul 2011 având un aspect favorabil pentru societate dar manifestă o tendință de creștere în anii următori fiind un aspect nefavorabil. Ceilalți indicatori la rândul lor au o tendință de scădere în anul 2012 față de anul 2011 dar cresc din nou în perioadele următoare oferind societății un aspect favorabil.

Bibliografie:

Scorțe Carmen „Contabilitate de gestiune”, Editura Universității din Oradea, 2010.

Mihail Epuran, Valeria Băbăiță, Corina Grosu, “Contabilitate și control de gestiune”, Editura Economică.

Mariana Radu, „Contabilitate de gestiune”, Editura Bibliotheca, Târgoviște 2010

Mariana Radu, „Metoda standard cost. Aspecte teoretice si practice”, Editura Valahia University Press, Târgoviște, 2009.

Sorinel Căpușneanu „Elemente de management al costurilor”, Editura Economică.

Sorinel Căpușneanu „Contabilitate de gestiune – studii aplicative și teste grilă”, Editura Economică.

Sorinel Căpușneanu „Contabilitate de gestiune și calculația costurilor”, Editura Economică

Gheorghe Crețoiu, Ion Bucur „Contabilitate – noul sistem și expertiza contabilă”, Editura Actami, București, 1994.

Lucian Cernușcă, „Contabilitate de gestiune”, Editura Mirton Timișoara, 2001

Neculai Tabără, Sorin Briciu „Actualități și perspective în contabilitate și control de gestiune, Editura Tipo Moldova.

Ioan Moroșan „Contabilitate financiară și de gestiune-Studii de caz și sisteme de reglementări”, Editura CECCAR, București, 2013.

www.damore,ro

Anexe