Calculatia Costurilor Prin Metoda Standard Cost la S.c. Almona S.r.l

CALCULAȚIA COSTURILOR PRIN METODA STANDARD COST LA

SC ALMONA SRL

CUPRINS

INTRODUCERE

Oricare societate comercială este supusă în zilele noastre mai multor presiuni datorate: recesiunii economice, fenomemului de globalizare, creșterii numărului concurenței și nu în ultimul rând creșterii al cerințelor privind sustenabilitatea.

Pornind de la ideea, conducerii unei entități, care înseamnă, în primul rând a cunoaște temeinic activitatea curentă și a interveni cu decizii operative în dirijarea ei, iar în al doilea rând, prefigurarea evoluției viitoare și elaborarea de prognoze care să contureze direcțiile de dezvoltare în perspectivă a respectivei entități , observăm că o bună conducere a entităților se bazează pe elaborarea unei metode de lucru, care le asigură redresarea în dificultate și obținerea competivității și sustenabilității pe termen lung prin optimizarea costurilor.

În acest sens firmele organizează calculația costurilor și contabilitatea de gestiune, care din definiția dată de Consiliul Național al Contabilității din Franța din anul 1996 este destinată în primul rând nevoilor întreprinderii, ea constituie o parte a sistemului său de informare, oferind o modelare economică a întreprinderii în scopul de a satisface obiectivele de măsurare a performanței și de ajutor în luarea deciziei.

Obiectivul contabilității de gestiune este determinarea costurilor prestabilite, înregistrarea cheltuielilor ocazionate de activitate de producție, executarea de lucrări, prestările de servicii, determinarea costului efectiv, stabilirea abaterilor dintre costul prestabilit și costul efectiv, analiza acestora cât și determinarea rezultatelor analitice.

Entitățile trebuie să aleagă o metodă de calculație care poate să satisfacă toate nevoile și cerințele acestora. La entitatea SC ALMONA SRL managerii au folosit o vreme metoda pe comenzi și direct costing dar au propus utilizarea metodei standard-cost, unde datele privind costurile standard înlocuiesc toate datele privind costurile efective de producție.

Din aceste considerente, metoda standard-cost este considerată „rapidă” și contribuie la stabilirea costului „standard”, precum și la determinarea abaterilor între costul real și cel prestabilit, acesta din urmă semnalând imperfecțiunile, localizând anomaliile și permite entității în cunoștință de cauză să acționeze pentru eliminarea lor.

Cu ajutorul acestui metode societatea ar reuși să reducă costurile în faza de proiectare și să le mențină neschimbată pe durata ciclului de fabricație, care este una dintre cele mai dorite puncte de vedere ale managerilor societății. În partea practică a lucrării am încercat să reflect calculația costurilor prin aceste metode și să dezbat rezultatele obținute.

CALCULAȚIA COSTURILOR

1.1. Noțiuni introductive și evoluția istorică a studiului costurilor

Din punct de vedere etimologic, costul este de origine latină, derivând din verbul „constare”, care înseamnă a stabili, a fixa. Între timp s-a conturat noțiunea de „cost” care exprimă un consum ocazionat de producerea unui bun. „Costurile nu pot fi considerate numai ca o apariție obiectivă generată de consumuri de valoricare le-au ocazionat.”

De la această noțiune se ajunge la cea de „cost”, utilizată în prezent în literatura de specialitate. „Costul reprezintă o cheltuială sau o sumă de cheltuieli asociate și recunoscute de o resursă consumată, un loc de activitate, un produs realizat sau o perioadă de gestiune.”

În opinia lui Căpușneanu Sorinel: „Calculația costurilor cuprinde totalitatea operațiilor matematice utilizate în conformitate cu prevederile metodologice adecvate, ținând cont de condițiile tehnice și organizatorice ale unității patrimoniale, în vederea determinării costului unitar al produselor, lucrărilor exectutate, serviciilor prestate. Cunoașterea costurilor este esențială în planificarea și prognoza activității, în întocmirea bugetului cheltuielilor de producție, ca parte componentă a bugetului de venituri și cheltuieli al unității. Datele furnizate de contabilitatea de gestiune dă posibilitatea luării de măsuri în modificarea proceselor tehnologice, în scopul reducerii cheltuielilor de producție.”

Evoluția istorică a studiului costurilor este strâns legată de evoluția contabilității. Urmărind geneza costurilor putem identifica mai multe etape prezentate în fig. nr. 1.

Fig. nr. 1. Evoluția istorică a studiului costurilor

Sursa: Adaptat după Căpușneanu Sorinel, op. cit. pag. 17-18.

1.2. Premisele organizării calculației costurilor

Determinarea corectă a mărimii producției influențează nu numai exactitatea mărimii și structurii costurilor la sfârșitul perioadei de gestiune, dar și alți indicatori economico-financiari cum ar fi profitul sau rata rentabilității etc.

Elaborarea calculației costurilor de producție este o activitate foarte bine organizată care necesită stabilirea în prealabil a următoarelor probleme legate de:

Alegerea și implementarea unei metode de calculație a costurilor

aceasta fiind condiționată de o serie de factori (nomenclatura produselor fabricate, a lucrărilor executate, a serviciilor prestate, tehnologia și organizrea producției, tipul de producție, alte obiective stabilite de managementul întreprinderii) care prezintă o importanță deosebită, atât în stabilirea lucrărilor de calculație costurilor, cât și în parcurgerea etapelor metodologice, potrivit specificului acesteia.

există câteva metode clasice, dar și moderne de calculație a costurilor, dintre care specialiștii pot să aleagă.

pentru a trece la implementarea metodei de calculație a costurilor aleasă, ținând cont de factorii menționați anterior, trebuie să mai avem în vedere următoarele aspecte: identificarea purtătorilor de costuri, stabilirea locurilor de cheltuieli, stabilirea sistemului de documente și formulare necesare desfășurării calculației costurilor privind identificarea, colectarea, prelucrarea și furnizarea de informații cu privire la calculul, analiza și raportarea abaterilor de la costurile anatecalculate.

Alegerea departamentului specializat în executarea lucrărilor de calculație a costurilor

Majoritatea întreprinderilor pun accentul mai mult pe modul de organizare vertical al unei întreprinderi, astfel distingem două moduri de organizări:

Unică: presupune utilizarea unui singur departament subordonat contabilității (antecalculație, postcalculații, raportare abateri)

Multiplă: presupune utilizarea a două sau mai multor departamente cu subordonare diferită

Planificarea și stabilirea duratei de timp necesare desfășurării lucrărilor de calculație a costurilor

– Alegerea perioadei de gestiune ca interval de timp constituie o premisă importantă deoarece, în funcție de aceasta, trebuie să efectuăm și raportarea informațiilor către managementul întreprinderii. În funcție de intervalul de timp, perioada de gestiune poate avea următoarea durată: lunară, trimestrială, semestrială, anuală.

– Pentru a asigura comparabilitatea datelor de timp și a respecta principiul unității metodologice, este bine ca intervalul de timp folosit (ca perioadă de gestiune) în etapa de antecalculație să fie utilizat și în etapa de postcalculație. Planificarea și executarea lucrărilor de calculație a costurilor trebuie gândite și organizate rațional și eficient, întrucât de modul lor de îndeplinire depind analizele efectuate de specialist pentru a furniza managementului întreprinderii informații reale și în timp util, necesare luării unor decizii adecvate.

Alegerea mijloacelor necesare executării lucrărilor de calculație a costurilor

– Deși majoritatea întreprinderilor din țara noastră au optat pentru conceptul contabil în organizarea și desfășurarea lucrărilor de calculație a costurilor, totuși se constată existent unui număr din ce în ce mai mare de întreprinderi care merg pe prelucrarea automata a datelor cu ajutorul programelor informatice foarte performante. Datorită volumului foarte mare de informații ce vor trebui colectate și prelucrate, în viitor, întreprinderile vor trebui să aleagă între conceptul contabil și cel statistic. Tot mai mulți specialiști sunt de părere că în viitor se va merge pe conceptul statistic, deoarece, contabilitatea fabricației va utiliza doar conturi sintetice pentru a asigura legătura cu contabilitatea financiară, în timp ce urmărirea analitică a cheltuielilor de producție și calculul costurilor se vor efectua cu ajutorul metodelor statistice și vor reflecta doar o evidență cantitativă.

CONTABILITATE DE GESTIUNE SAU CONTABILITATE MANAGERIALĂ SAU CONTROL DE GESTIUNE

Caraiani Chirața și Dumitrana Mihaeala , precum și Briciu Sorin delimitează noțiunile contabilității manageriale și a contabilității de gestiune: contabilitatea managerială reprezintă un concept mai larg implicând cunoștințe și pricepere profesională în pregătirea și, mai ales, în prezentarea informațiilor necesare conducerii pe diferite niveluri ierarhice; în timp ce, contabilitatea de gestiune se prezintă prin clasificarea, înregistrarea și alocarea costurilor în scopul determinării costurilor produselor, lucrărilor, serviciilor și prezentarea informațiilor necesare controlului de gestiune și servește drept ghid pentru conducere.

Controlul de gestiune permite managementului întreprinderii să se asigure dacă deciziile de pilotaj, luate în diferite entități ale firmei sunt coerente între ele și ca, pe termen scurt, acestea pot concura la îndeplinirea obiectivelor strategice. Astfel, controlul de gestiune se bazează pe tehnici de planificare pe termen scurt (anuale), pe un sistem de colectare și prelucrare a informațiilor și pe o procedură de măsurare a performanțelor.

Există opinii potrivit cărora contabilitatea de gestiune și controlul de gestiune, împreună, reprezintă o parte importantă a instrumentelor care asigură managementul performanței.

Contabilitatea de gestiune a evoluat din punct de vedere istoric, pe măsura dezvoltării producției de mărfuri și a economiei de piață – concurențiale. În condițiile în care piața era în exclusivitate a producătorului ca urmare a penuriei de bunuri cerute de consumatori, rolul contabilității de gestiune putea fi rezumat la calculul costurilor complete care să permită producătorului să-și adapteze prețurile la procesul de mișcare a costurilor. Cu timpul, ca urmare a intensificării concurenței, s-au produs modificări în poziția pe piață, respectiv a puterii economice, de la producători la consumatori, precum și datorită apariției unor noi modele de management, progresului tehnic etc., toate influențând evoluția sistemelor de contabilitate de gestiune, orientate spre previziunea nivelului și structurii costurilor și în special spre controlul operativ al acestora.

În țările cu economie de piață dezvoltată, contabilitatea de gestiune este abordată, cu prioritate, sub aspectul ei pragmatic. În doctrina contabilă din aceste țări, contabilitatea de gestiune este considerată ca fiind „un sistem de informare care regrupează aplicații și în cadrul fiecăreia dintre ele, tehnici și concepte specifice, care compun sistemul de gestiune al întreprinderii.”

2.1. Alegerea metodei de calculație a costurilor

Există mai multe metode de calculație a costurilor și se grupează astfel:

După modalitățile de calculație și de apariție in timp, metodele de conducere prin costuri se pot grupa în următoarele categorii:

Fig. nr. 2 Clasificarea metodelor de calculație costurilor în funcție de modalitățile de calculație și apariția lor în timp. Sursa: Adaptat după: http://conspecte.com/Microeconomie/metode-de-conducere-prin-costuri.html

După sfera de cuprindere a cheltuielilor în costul de producție distingem:

Fig. nr. 3 Clasificarea metodelor de calculație costurilor după sfera de cuprindere a cheltuielilor în costul de producție. Sursa: Adaptat după: http://conspecte.com/Microeconomie/metode-de-conducere-prin-costuri.html

Briciu și Căpușneau consideră că metodele de cost folosite de companiile din România precum și procedurile aplicate depind de o serie de factori precum:

– profilul de activitate al companiei

– mărimea/ complexitatea activității desfășurate

Utilizarea metodelor clasice nu reprezintă neapărat stagnare, însă este discutabilă măsura în care utilizarea aceastora reprezintă o rampă în vederea maximizării beneficiilor printr-o gestionare eficientă și eficace a costurilor, astfel că utilizarea metodelor moderne a luat amploare în rândul companiilor mari.

Utilizarea instrumentelor tradiționale poate fi cu usurință justificată, dar într-un context în continuă modificare, este nevoie de adaptare la cerințe, deoarece,, schimbările contextului economic și tehnologic au determinat schimbări în modul de organizare a producției și aceasta se caracterizează prin flexibilitate ''. Considerăm astfel, că tocmai această nevoie pentru flexibilitate reprezintă un factor în alegerea instrumentelor moderne.

Dacă pentru a satisface cerințele clientului, parte din a depune orice efort posibil pentru a răspunde cerințelor particulare ale acestora, înseamnă utilizarea instrumentelor moderne, atunci aceste unelte vor fi utilizate.

În studiul bazat pe o anchetă realizată cu ajutorul unui chestionar structurat, adresat experților contabili, a personalului care lucrează în domeniul IT, precum și masteranzilor, elaborat și coordonat de Albu Nadia este descrisă analiza, existența și utilizarea instrumentelor de contabilitate managerială utilizate în companiile din România.

Câmpul de investigație în vederea elaborării acestui studiu a fost format dintr- un eșantion de 83 persoane și a fost selectat aleator.

Instrumentele manageriale utilizate în companii

Rezultatele privind nivelul de utilizare a instrumentelor de tip cost:

Graficul nr.1. Utilizarea instrumentelor de tip cost. Adaptat după: Coord. Științific. Conf. Univ. Dr. Albu Nadia- ANALIZA UTILIZĂRII INSTRUMENTELOR DE COST ÎN ROMÂNIA- Dobre Mirabela, Lică Ștefania-Nicoleta, Lupu Cristina-Maria, Mateiaș Cristina Marinela, Niță Elena,Contabilitate, Audit și Informatică de Gestiune, anul II, grupa 661

Rezultatele indică faptul că cele mai utilizate metode sunt Target- Costing (34.94%), urmată de metoda standard cost (32.53%).

Literatura de specialitate sugerează, după cum am văzut mai sus, că instrumentele utilizate de entități depind de mărimea acestora. În acest sens se prezintă din eșantionul gradul de implementare pe tipuri de firme:

Graficul nr. 2: Instrumente de contabilitate managerială utilizate în companii. Adaptat după: Coord. Științific. Conf. Univ. Dr. Albu Nadia- ANALIZA UTILIZĂRII INSTRUMENTELOR DE COST ÎN ROMÂNIA- Dobre Mirabela, Lică Ștefania-Nicoleta, Lupu Cristina-Maria, Mateiaș Cristina Marinela, Niță Elena,Contabilitate, Audit și Informatică de Gestiune, anul II, grupa 661

Se poate observa că metoda ,,Standard cost” și metoda ,,Direct costing” se utilizează cu preponderență în companiile mici (1-49 angajați) pe când a Target costing”, și metoda “Costuri pe faze” și “Metodele moderne” sunt utilizate preponderent în companiile foarte mari (peste 250 de angajați). Metoda “Costuri pe faze” este folosită în egală măsură în companiile mici, medii și mari (ultimele trei segmente), proporția fiind de 30, 77%.

2.3. Metodele de calculație a costurilor de tip total

Orice metodă de calculație a costurilor reprezintă acea tehnică complexă de parcurgere a unor etape metodologice în cadrul cărora se utilizează procedee specifice de calculație a costurilor necesare atingerii scopului final, și anume determinarea costului pe unitate de produs.

Metodele de contabilitate și de calculație a costurilor de tip total („full-costing") numite și metode de tip absorbant, se caracterizează prin aceea că în procesul de determinare a costului încorporează cheltuielile directe generate de producția produselor, lucrărilor și serviciilor respective, dar și cheltuielile cu caracter indirect, atât în raport cu aceste produse, lucrări și servicii, cât și în raport cu locurile de ocazionare (fabrici, secții, ateliere, puncte de lucru), rezultând în final un cost complet. Costul complet astfel determinat la finele lunii are caracter de cost efectiv, iar costul complet calculat înainte de începerea procesului de fabricație are caracter de cost prestabilit, planificat.

Metodele de calculație absorbante sunt următoarele: metoda globală, metoda pe faze, metoda pe comenzi, metoda costului standard, metoda costurilor normate, metoda T.H.M., metoda Georges Perrin.

Cunoașterea particularităților fiecăreia dintre ele contribuie direct la utilizarea lor în raport cu cerințele impuse de managementul activității de exploatare (de producție).

Fie că determină numai un cost efectiv (istoric sau postoperativ) – în cazul metodelor clasice – fie că determină un cost antecalculat, anticipativ, deci o mărime, față de care costul efectiv se poate raporta existând în același timp și posibilitatea controlului, analizei și influențării costurilor – în cazul metodelor evaluate – orice metodă de calculație bazată pe conceptul costurilor totale aparține categoriei metodelor absorbante.

Aceste metode iau în considerare, în calculația costurilor, totalitatea cheltuielilor generate de desfășurarea activităților de exploatare calculând un cost complet pe produs, lucrare, serviciu etc.

Cunoașterea costului complet aferent produselor fabricate și/sau vândute reprezintă un element de informare important pentru conducerea unei intreprinderi și controlul gestiunii sale.

METODA STANDARD COST

În opinia lui Alvin Toffler : „În trecut, compania care știa cum să standardizeze cel mai eficient își putea bate concurenții. În viitor, compania care știe să destandarizeze eficient s-ar putea să fie câștigătoare. ”

Conducerea științifică în intreprinderea modernă este o conducere previzională, bazată pe un program, în care deciziile sunt fundamentate științific. Receptarea în timp util a informațiilor de către organele de conducere pentru a putea acționa „din mers” trebuie să constituie o premisă pentru orice întreprindere. Orice informație care nu servește la timp se perimează, își pierde valoarea de întrebuințare, iar conducerea poate fi lipsită de un elememt indispensabil pentru atingerea obiectivelor sale.

Pentru dezvoltarea laturii previzionale a contabilității de gestiune și pentru furnizarea cu operativitate de informații referitoare la costurile de producție, se impune promovarea unei metode de calculație bazată pe costuri prestabilite.

Ținând cont de criteriile de clasificare a metodelor, metoda standard cost:

A. după sfera de cuprindere: este o metodă absorbantă (full-costing), deoarece ia în considerarea toate resursele utilizate și cheltuielile aferente unui obiect al costului.

B. după orientarea obiectului costurilor: este o metodă orientată pe purtători de costuri, deoarece această orientare în vederea determinării costului unitar, se realizează la nivel de produs, lucrare sau serviciu.

C. în funcție de apariția lui în timp, este o metodă evoluată, o metodă modernă de conducere prin costuri.

Metoda standard cost a apărut în SUA la începutul secolului XX sub denumirea de „sistemul costurilor estimative”, metodă care asigură informațiilor cu privire la conturile de producție un caracter previzional și funcțional.

Cu ajutorul acestui metodă standard – cost se stabilesc cu anticipație:

– cheltuielile directe de producție (materii prime și materiale directe și salarii directe, contribuția privind asigurările și protecția socială și alte cheltuieli directe) și

– cheltuielile indirecte (cheltuieli cu întreținerea și funcționarea utilajelor, cheltuieli generale ale secției etc.);

Aceste poartă și denumirea de „standarde” sau „costuri standard”. Cu ajutorul metodei se stabilește cu anticipație costul standard pentru producția ce urmează a se fabrica.

Obiectivul metodei îl constituie sesizarea responsabililor când se produc abateri semnificative. Aceasta presupune compararea costurilor prestabilite cu cele efective și determinarea abaterilor, permițând astfel evaluarea performanțelor interne ale entităților.

3.1. Costul standard

Costul-standard este un cost complet care cuprinde costurile directe de producție imputabile (cum sunt cele cu material și manopera), denumite și standarde și costurile indirecte (cum sunt costurile comune ale secției, generale ale administrație și cheltuielile de desfacere) denumite bugete de cheltuieli.

Costul standard este un cost real, care acționează atât ca etalon de măsură și comparație a costului efectiv realizat de întreprindere, cât și ca instrument de orientare și precizare a condițiilor în care trebuie să se desfășoare producția. Prin măsurarea obiectivă a costului producției, costul standard este considerat un cost normal, astfel nu mai este necesară calculația costului efectiv al produselor, calculația costurilor standard fiind singura calculația și constituie baza de stabilire a prețurilor de vânzare.

Esența metodei standard cost se poate exprima prin relația:

Ce = Cs, unde: Ce = cost efectiv,

Cs = cost standard.

Cost efectiv (cost istoric, cost real sau cost constatat), calculat „aposteori” faptelor, proceselor, activităților sau realizării proceselor, activităților sau realizării produselor la care se referă.

Cost prestabilit, calculat anterior realizării faptelor, proceselor, activităților sau produselor care reclamă estimarea consumurilor de resurse. Când sunt fundamentate pe baza unor studii tehnice și economice se numesc costuri standard.

Toate abaterile ce apar în timpul desfășurării procesului de fabricație sunt considerate excepții, abateri de la condițiile normale, urmând a efectua rezultatele finale.

Abaterile reprezintă depășiri sau economiii în raport cu costurile standard. Având în vedere că funcția principală a costurilor standard este aceea de etalon de masură și comparare a cheltuielilor efective și prin aceasta exercitarea unui control operativ asupra costurilor, metoda impune folosirea unor reguli și norme bine conturate pentru compararea costurilor efective cu cele standard în vedera stabilirii abaterilor și analizei acestora sub aspectul mărimii și cauzelor lor pentru fiecare subdiviziune tehnicoproductivă, iar în cadrul acestora pe articole de calculație specifice metodei standard – cost.

Prin compararea costurilor efective cu costurile prestabilite aferente producției obținute se stabilesc abaterile, astfel renunță la postcalculul pe unitatea de produs și are loc integrarea calculației costurilor în sistemul planificării de ansamblu al întreprinderii.

Regulamentul de aplicarea a Legii contabilității prevede că metoda standard-cost sau metoda costurilor normate constă în determinarea cu anticipație față de punerea în fabricație a produselor atât a cheltuielilor directe, cât și a celor indirecte grupate în fixe și variabile, cuprinse în costul de producție sub forma unor antecalculații. Prin adăugarea sau scăderea abaterilor la costurile standard rezultă costurile efective ale producției obținute. Atfel rezultă că abaterile nu afectează rezultatul financiar ca în conceptul original.

În timp, metoda de calculație standard-cost s-a perfecționat, astfel încât, în prezent, ea este utilizată ca o calculație flexibilă a costurilor standard, bazată pe costurile complete.

Structura tipică a unui cost total de producție calculat după metoda costurilor standard, cuprinde de regulă, trei articole principale de calculație, și anume:

materiale

manopera

costuri de regie

Practic, se determină un cost antecalculat al diferitelor obiecte de calculație, cost care are la bază standarde ce reprezintă norme cu motivare tehnică determinate în urma unor analize a desfășurării activității de producție.

Caracteristica principală a acestei metode constă în faptul că standardele de cheltuieli care sunt costuri antecalculate sunt considerate și costuri reale sau normale de producție. Astfel costurile standard reprezintă, deci, singura calculație a cheltuielilor pe produs. „Rezultă că diferențele în plus sau în minus stabilite la fabricarea produselor față de costurile standard sunt considerate abateri de la condițiile normale de fabricație”. Ele afectează direct rezultatele finale ale întreprinderii din perioada respectivă.

Urmărirea costurilor de producție prin contabilitate, se poate organiza în una din următoarele variante: varianta standard cost parțial, varianta standard cost unic și varianta standard cost dublu.

Putem defini standardele ca fiind mărimi fizice sau valorice cu caracter de etalon, stabilite în mod științific pe baza unor metode moderne de înregistrare, urmărire și analiză a fenomenelor ce se desfășoară în întreprindere.

Un standard este o referință sau o normă în măsurarea performanței . Aceste standarde nu trebuie să fie nici prea mari, nici prea mici.

„Standardele prea mari nu pot fi atinse și vor fi utilizate ca scuză în justificarea performanțelor prea mici. Nefiind reale, aceste standarde nu pot fi folosite în evaluarea stocurilor, în relația cost-preț, pentru control, în decizii de investire a capitalului.

Standardele prea mici nu incită la efort deoarece sunt ușor de atins. Rezultă că succesul calculației standard depinde de stabilirea corectă a standardelor pe elemente de cost: materiale directe, manoperă directă și cheltuieli indirecte. ”

3.1.1. Clasificarea standardelor

În privința costurilor standard literatura de specialitate face diferite clasificări, astfel:

în funcție de forma de exprimare a mărimilor pe care le reprezintă:

Standardele fizice (cantitative), exprimă cantitățile de materiale sau timpul necesar fabricării unui subansamblu, semifabricat sau produs. O caracteristică a standardelor fizice o constituie valabilitatea lor în timp, ele modificându-se doar atunci când se modifică procesul de producție.

Standardele pentru materii prime și materiale reprezintă cantitatea necesară pentru fabricarea unui produs, semifabricat, pieasă etc. Se stabilesc pe feluri de materiale și se exprimă în unități de volum, greutate, etc.

Standardele de timp reprezintă durata de timp pe operații și pe total necesară pentru execuatrea unui produs, semifabricat, piesă, etc. Se exprimă în unități de timp: minute, ore, zile, etc.

În ceea ce privește standardele valorice, acestea reprezintă expresia bănească a standardelor fizice. Nu au aceeași stabilitate ca cele fizice datorită modificării frecvente a prețurilor de achiziție, a materiilor prime și materialelor sau a tarifelor de salarizare.

în funcție de conținutul lor, se disting:

standarde ideale, calculate fără a se lua în considerare condițiile reale existente în întreprindere, ca element de comparație pentru măsurarea gradului de îndeplinire a costurilor în perspectivă;

standarde normale, se calculează în funcție de condițiile normale de producție și distribuție ale firmei.

standarde reale, reprezintă mărimi fizice sau valorice, care sunt stabilite la nivelul condițiilor reale a entității.

după perioada de valabilitate, standardele se împart în:

standarde curente, care se află în legătură cu particularitățile perioadei la care se referă)

standarde de bază, care unt stabilite pe o perioadă mai mare de timp, fiind standarde de perspectivă.

Principiul de bază al metodei constă în elaborarea unor standarde (norme de atins), verificarea modului în care au fost atinse aceste standarde și luarea deciziilor pe baza analizei acestora, în scopul ameliorării desfășurării procesului productiv.

Stabilirea standardelor necesare întocmirii calculațiilor standard pe produs, este o operațiune laborioasă cuprinzând întreaga activitate a întreprinderii.

Calculația standard cost are următoarele obiective :

de a stabili un cost standard bine fundamentat, riguros, științific și documentat;

de a urmări operativ abaterile de la costurile normate cu care să se corecteze costul standard și să se obțină astfel costul efectiv al unui obiect de calculație;

de a analiza abaterile și de a stabili măsurile pentru eliminarea abaterilor negative.

Din punct de vedere metodologic, la baza acestei metode stă clasificarea cheltuielilor în: directe și indirecte pe de o parte și, în variabile, semivariabile și fixe, pe de altă parte.

Metoda standard-cost este o metodă care se bazează pe costuri stabilite cu anticipare desfășurării proceselor reale, numite costuri raționale, reale, singurele admise ca fiind normale pentru fazele sau procesele respective. Cu ajutorul standardelor, costurile devin parte integrantă a sistemului de indicatori, pe baza căruia este organizată și condusă activitatea întreprinderii. Pe baza bugetelor de costuri se pot planifica o serie de indicatori cum ar fi: rezultatul, valoarea adăugată, rata rentabilității etc. Metoda standard cost este o metodă de calculație pe purtători de costuri și constă în calculul cu anticipație al costurilor de producție. Potrivit metodei, costul nu se calculează după terminarea procesului de fabricație, ci înaintea acestuia, eliminând toate operațiile de postcalcul.

Deci, costurile standard reprezintă costuri prestabilite, care permit evaluarea performanțelor unei întreprinderi pe o perioadă dată.

În privința performanțelor putem spune că s-au conturat două concepții:

performanța unui responsabil exprimată prin aptitudinea sa de a realiza un obiectiv/ standard rezonabil pe care și l-a fixat sau care i-a fost fixat;

performanța exprimată prin efortul pe care responsabilul a trebuit să-l facă pentru a se apropia de un obiectiv/ standard care să-i permită să prevadă idealul.

Costurile standard sunt costuri evaluate pentru o perioadă viitoare pe baza eficienței sistemului de producție-distribuție și a ipotezelor privind condițiile pieței, factorii de producție și rezultatele întreprinderii.

Alegerea costurilor standard depinde de doi factori și anume:

obiectivele cercetate pentru gestionarea entității;

posibilitățile practice de determinare a costurilor prestabilite.

Pentru a răspunde nevoilor conducerii în activitatea de control, costul standard trebuie să se fundamenteze pe baza cunoașterii condițiilor reale din entitate, să fie acceptat de către managerii și să prezinte un caracter motivațional.

În vederea elaborării calculațiilor standard pe produs, sunt necesare următoarele lucrări:

Fig. nr. 4. Lucrările efectuate în vederea elaborării calculațiilor standard pe produs. Adaptat după: https://contabiliiupg.files.wordpress.com/2012/04/unitate-de-invatare-41.doc

3.2. Sistemele costurilor standard

Costul- standard este un sistem, care arată, în detaliu, cât va costa fiecare produs obținut și implică organizarea procedurilor de stabilire, analiză și raportare a abaterilor pentru justificarea deciziilor de corecție și pentru prevenirea unor evenimente neplăcute cu efect asupra eficienței.

În viziunea lui Tabără Neculai și Briciu Sorin, sistemele costurilor-standard sunt utilizate pe o scară largă, deoarece acestea oferă informații pentru multiple scopuri, precum:

– o previziune a costurilor viitoare, utilă în procesul decizional;

– o asistență în stabilirea bugetelor și evaluarea performanțelor;

– simplifică sarcina de urmărire a costurilor produselor

În baza scopurilor enumerate, există mai multe etape de parcurgere a metodei standard-cost.

3.3. Etapele aplicării metodei STANDARD-COST

În vederea aplicării metodei STANDARD-COST trebuiesc parcurse următoarele etape:

determinarea costurilor unitar standard

organizarea sistemului de evidență a abaterilor

analiza abaterilor în vederea luării deciziilor

3.3.1. Determinarea costurilor unitar standard

Calculațiile standard se determină înaintea începerii procesului de fabricație pe feluri de costuri, repere și produse în funcție de documentația tehnico-economică.

Costul standard arată ce va fi, ce trebuie să fie, nu ce a fost și nu cum a fost.

Costurile standard de materiale se calculează pentru fiecare fel de material înmulțind standardele fizice de materiale cu prețurile standard de aprovizionare.

CSM=Qs x PS, unde: Qs= cantitatea standard

PS= preț standard

Costurile standard cu manopera directă se stabilesc în funcție de timpul standard necesar executării diferitelor operații ale produsului și de tarifele standarde pe oră, pe operații, conform relației următoare:

CSMN=Ts x ts, unde: Ts= timp standard

ts= tarif standard

Costurile de regie standard fiind un cost complet include și cota-parte din costurile indirecte. Determinarea costurilor indirecte ridică probleme deosebite ca urmare a structurii lor neomogene, a varietății lor, a caracterului complex pe care-l au. Ele se pot determina prin două procedee și anume: procedeul global sau procedeul analitic pe grupe și feluri de cheltuieli.

Procedeul global, presupune calculul cheltuielilor de regie standard pe fiecare categorie de cheltuieli care intră în structura cheltuielilor de regie, și anume:

Cheltuieli generale de producție

Cheltuieli generale de administrație și desfacere (vânzare)

Dacă între volumul mediu al producției din perioadele precedente și volumul producției din perioada studiată există diferențe semnificative, se corelează costurile indirecte medii din perioada precedentă cu volumul standard de producție astfel:

Se stabilește creșterea procentuală (P%) a valorii volumului producției standard (Vqs) față de valoarea producției medii (VQ) conform relației:

P(%)= x 100-100

Corelarea costurilor indirecte (Ci) medii în funcție de creșterea procentuală a volumului producției prin relația:

Cis= Ci +

Procedeul analitic presupune o strictă sectorizare a întreprinderii în vederea stabilirii costurilor indirecte pe fiecare loc generator de cheltuieli (atelier, secție, administrație, întreprindere) și introducerea responsabilităților pe locuri de costuri.

Pe baza standardelor pentru costurile directe și indirecte se întocmește Fișa de costuri standard ale fiecărui produs.

Tabelul nr. 1. Fișa de costurilor standard al unei produs . Sursa: Adaptat după: Epuran Mihai, Băbăiță Valeria, Grosu Corina, Contabilitate și control de gestiune, Editura Economică, București, 1999, pag. 288

Organizarea sistemului de evidență a abaterilor

Întrucât costul standard constiuie un etalon de măsurare și comparare a cheltuielilor efective este necesară compararea cheltuielilor efective cu cele standard în vederea stabilirii și analizei abaterilor pe feluri de abateri, pe produse, pe locuri și pe cauze, în scopul luării unor măsuri de înlăturare a abaterilor și încadrării în costurile standard sau al corectării standardelor în perioada următoare.

Abaterile de la costurile standard se urmăresc pe cele trei grupe mari de costuri: materiale, manoperă și costuri de regie (coturi indirecte).

Abaterile de la costurile standard pentru materiale pot fi negative matematic, dar pozitive economic sau pozitive matematic, dar negativ în sens economic.

Abaterile de la consumul standard pentru materiale pot fi:

Abateri de cantitate: AQ= (Qe – Qs) x Ps,

unde Qe= cantitatea efectivă sau reală

Qs= cantitatea standard

Ps= preț standard

Abateri de preț și se pot calcula conform relației: ∆P= (Pe-Ps) x Qe

Abaterile de la consumurile standard pentru manoperă pot fi abateri din utilizarea timpului de lucru standard (abateri de la eficiența muncii) și abateri din variația tarifului de retribuire efectuv față de cel standard.

Abaterile din variația tarifului de retribuire se determină conform relației:

∆t= (te+ts) xTe,

unde: te= tarif efectiv

ts= tarif standard

Te= timp efectiv

Abaterile de la timpul de lucru standard se pot calcula cu relația următoare:

∆T= (Te-Ts) x ts

Abaterile de la costurile de regie standard

Abaterile din modificarea volumului costurilor indirecte se pot stabili în două variante:

Abateri ale costurilor efective de la bugetul standard inițial

Abateri de la bugetul recalculat pentru costurile variabile (Ba)

Analiza abaterilor în vederea luării deciziilor

Moment important al metodei standard- analiza abaterilor permite asocierea fiecărei abateri cu cauzele care au generat-o. Cunoașterea cauzelor care au generat abaterile stă la baza fundamentării deciziilor.

Avantaje și dezavantaje privind implementarea standardelor

Fig. nr. 5. Avantajele și dezavantajele implementării standardelor. Adaptat după:

Albu Nadia, Albu Cătălin, Instrumente de management al performanței, vol I, Contabilitate de gestiune, Editura Economică, București 2003, op. cit. p187;

Budugan Dorina, Contabilitate și control de gestiune, Ediția II –a, Ed. Sedcom Libris, 2002 Iași, pag. 376;

Ionașcu Ion (coordonator), Control de gestiune, Editura ASE, 2002, București, op. cit. pag. 96

III. PREZENTAREA GENERALĂ AL SC ALMONA SRL

Denumire: SC ALMONA SRL

Data inființării societății: 06.12.2002

Sediul social: JUD BIHOR, ORADEA, Str. EROFTE GRIGORE, Nr. 1, BL S60, Ap. 54

Activitatea principală: CAEN 1512-FABRICAREA DE ARTICOLE DE VOIAJ ȘI MAROCHINĂRIE ȘI A ARTICOLELOR DE HARNAȘAMENT

Cod de înregistrare fiscală: 15067556

Atribut fiscal: RO

Nr. de ordine la Registrul Comerțului: J05/1236/06.12.2002

Număr de telefon/fax: 0259- 476597

Adresa de mail: [anonimizat]

CADRUL LEGISLATIV:

SC ALMONA SRL are 2 acționari:

SZTANKOVITS ALEXANDRU, cetățean român,domicilat în ORADEA

POPA MONICA VETUȚA, cetățean român,domiciliat în ORADEA

3.1. PARTICULARITĂȚILE ACTIVITĂȚII

Domeniul principal de activitate al prezentei societăți este:

Obiectul de activitate (1512) al firmei îl reprezintă fabricarea și comercializarea articolelor de voiaj și marochinărie și a articolelor de harnașament. Gama de produse oferită clienților cuprinde diferite poșete. La solicitarea clienților se poate executa și articole personalizate la comandă.

Misiune:

Misiunea societății ALMONA SRL reflectă dorința și eforturile întregii echipe, de a satisface toate cerințele clienților, oferind produse la un raport calitate/ preț continuu îmbunătățit.

Activitatea de desfacere a produselor se desfășoară pe piața internă. În general piața internă a societății se caracterizează printr-o relativă stabilitate, datorită relatiilor cu o serie de clienți constanți dar având ca și scop lărgirea ofertei și ai clienților.

Producția:

Producția societății este axată pe poșete, genți, poșete plic din piele pentru femei dar există și modele care folosesc combinații originale între piele și alte materiale, cum ar fi materialele textile.

În cursul lunii ianuarie 2015 societatea a avut mai multe comenzi, din care am să prezint trei comenzi, fiecare din ele reprezentând diferite modele de poșete.

Poșetele realizate de către SC ALMONA SRL sunt făcute de mână. Materialul principal din care se realizează produsele este pielea.

Poșetele se pot executa și la comandă. Fiecare comandă în parte se bazează pe o discuție prealabilă despre produsul ce urmează să fie confecționat.

Asa cum era de așteptat, pentru ca o bucată de piele să ajungă poșetă, sunt mai multe etape care trebuie parcurse.

Etapele producției la SC ALMONA SRL

Prima dintre ele este etapa de creație. Aici designerul gândește forma, modalitățile de execuție, accesoriile care se potrivesc, toate detaliile care alcătuiesc produsul finit. 

Apoi acesta execută tiparul (matrița) după care se va croi pielea. Tiparul, de cele mai multe ori, este făcut din carton dur. Aceasta bucată de carton, care acum are o formă specifică, se va folosi ca tipar pentru decuparea pielii.

 Cu un cuțit special, de marochinărie, se taie pielea în forma necesară. Aceasta etapă se numește croit. Etapa de croit presupune tăierea tuturor pieselor necesare, atât de piele cât și furnituri (carton, căptușeală etc), care odată asamblate dau naștere poșetei. 

După etapa croirii urmează faza “șerfuitului” (subțierea pielii pe margine). Această etapă este necesară pentru a putea coase poșeta. De cele mai multe ori pielea are o grosime între 1.2 – 1.5 mm, iar odată suprapuse piesele, se ajunge la o grosime prea mare pentru a se putea coase.

După ce s-au șerfuit piesele, poșeta intră în ultima etapă, cea de execuție. Această este formată din două subetape: cea de asamblare și cea de cusut.

În cadrul asamblării se îmbină piesele de piele cu cele de furnituri, se casează pielea (i se pune o întăritură pe dos, pentru consistența și pentru durabilitate), se alătură piesele de piele unele lângă altele în forma dorită, și apoi se cos. Această nu presupune altceva decât coaserea în forma finală a poșetei.

Procesul de fabricație Fig.6.

Odată ieșită din procesul de fabricație poșeta este verificată și finisată de lucrători și este pregătită pentru vânzare.

3.2. PREZENTAREA STRUCTURII ORGANIZATORICE

Structura organizatorică a activității de exploatare, respectiv gruparea acestei activități pe sectoare, secții influențează organizarea contabilității cheltuielilor de exploatare și calculația costurilor. Astfel, cheltuielile de exploatare vor fi delimitate pe locuri de cheltuieli (secții de bază, secții auxiliare, sectorul de administrație) în acest mod fiind evidențiate în conturile sintetice și analitice de gestiune.

Societatea este amplasată pe un teren cu o suprafață de 600 mp. Hala principală are o suprafață de 450 mp în care se află secția de producție, auxiliară și administrativă.

Secția de producție reprezintă diviziunea principală întreprinderii în care se desfășoară activități și faze ale procesului de producție în vederea obținerii unor semifabricate sau produse finite.

Secția auxiliară și de întreținere este necesară pentru asigurarea funcționării secțiilor de bază, iar secția administrativă este responsabilul pentru formularea politicii conducerii, organizarea controlului operațiilor efectuate.

Organizarea contabilității de gestiune și calculație a costurilor depinde în mod direct de mărimea și modul de organizare a societății, de structura organizatorică a acesteia, de tipul de producție și de tehnologia de fabricație utilizată în desfașurarea activității.

Astfel, datorită faptului că ALMONA SRL este o societate din categoria întreprinderilor mici și mijlocii, contabilitatea financiară, de gestiune și calculația costurilor se ține centralizat la nivelul compartimentului de contabilitate.

Societatea este bine dotată cu utilaje, mijloace tehnice și informaționale corespunzătoare, fiind destinate executării unor operații tehnologice sau servicii productive și are un număr suficient de 11 salariați repartizați pe fiecare loc de muncă, corespunzător activității desfășurate.

Tabelul nr. 2. Organizarea personalului societății fiind următoarea:

Organigrame:

Fig. 10. Structurile organizatorice Fig. 11. Organigrama departamentului contabil

Prezentarea departamentului financiar contabil

Contabilitatea primară se ține la SC ALMONA SRL, după care actele contabile sunt trimise către cabinetul contabil SC CONSEQUENTIA SRL spre prelucrare, verificare la unele dintre contabile: (1.) Sabău Lenke, cine prelucrează facturile intrate și ieșite, (2.) Suci Ana-Maria, cine întocmește registrul de casă și banca, (3.) Orban Anamaria, cine întocmește statele de plată și declarațiile aferente societății. Doamna contabilă Boros Monica este contabil- expertă la SC ALMONA SRL, care verifică și închide lunar balanța de verificare, respectiv la fiecare jumătate de an întocmește bilanțul societății.

IV. STUDIU DE CAZ PRIVIND CALCULAȚIA COSTURILOR PRIN METODA STANDARD COST LA SC ALMONA SRL

            Pentru realizarea calculației costurilor, fiecare intreprindere are posibilitatea de a alege o anumită metodă. Potrivit reglementărilor contabile românești calculația costurilor poate fi efectuată după una dintre următoarele metode: metoda costului standard, metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda globală, metoda direct costing, sau orice altă metodă adoptată de persoana juridică respectivă în funcție de modul de organizare a producției, specificul activității, particularitățile procesului tehnologic și de necesității proprii.

Societatea analizată, a utilizat metoda pe comenzi și direct costing în vederea atingerii scopurilor, dar datorită condițiilor actuale ale economiei de piață ce impun entităților rezistență concurenței prin eforturi enorme de diminuare a costurilor, managementul entității a hotărât că această metodă tradițională utilizată nu-i mai satisface toate necesitățile de control și conducere profitabilă a societății.

Având în vedere că metoda de calculație a costurilor standard-cost s-a perfecționat până în prezent și este utilizată ca o calculație flexibilă a costurilor standard, nu în ultimul rând constituie un real suport pentru managementul prin excepție, fiind totodată și un semnal de alarmă pentru factorii de decezie, managementul societății decide că noua metodă de calcul a costurilor va fi metoda standard cost.

Această metodă oferă informații cu privire la costurile de producție cu caracter operativ, previzional și funcțional; arată încadrarea costurilor în liniile bugetate și răspunde necesităților conducerii în vederea luării deciziilor cu privire la eficiența economică.

Principiul general al managementului prin excepție este focalizarea atenției asupra abaterilor față de valorile standardelor și față de valorile bugetate. Aceste abateri sunt denumite “excepții”.

Principala întrebare care se pune este: “Trebuie ca toate abaterile să fie luate în considerație?” Bineînțeles, răspunsul este nu. Există o serie de criterii conform cărora o “excepție” poate ajunge sau nu în atenția managerului.

Metoda standard-cost este un concept din cadrul calculației integrale (totale) a costurilor. Într-un sistem de calculație a costurilor complet integrat, datele privind costurile standard înlocuiesc toate datele privind costurile efective de producție

Din aceste considerente, metoda standard-cost este considerată „rapidă” și contribuie la stabilirea costului „normal”, precum și la determinarea abaterilor între costul real și cel prestabilit, acesta din urmă semnalând imperfecțiunile, localizând anomaliile și permite entității în cunoștință de cauză să acționeze pentru eliminarea lor.

În baza argumentelor menționate mai sus, se propune calculația costului de producție la SC ALMONA SRL, conform metodei standard-cost, pornind de la ideea calculării costului de producție cu anticipație. Adoptarea unei asemenea metode ar face posibilă reducerea costurilor în faza de proiectare și menținerea lor neschimbată pe durata ciclului de fabricație.

SC ALMONA SRL execută în luna ianuarie 2015 trei produse/comenzi pornind de la aceeași materie primă în cadrul unei singure secții de producție. Pentru aceste produse se cunosc următoarele informații:

COMANDA 1: pentru POȘETĂ 173 PIELE VELUR BOX TAUPE, 160 buc, cod: 00000439

Tabelul nr. 3. PRODUSUL A

Total consumuri: 3171,51 lei

COMANDA 2: pentru POȘETĂ 132 PIELE GALBEN, 100 buc, cod: 00000447

Tabelul nr. 4. PRODUSUL B

Total consumuri: 1502,78 lei

COMANDA 3: pentru POȘETĂ 260 PIELE VELUR TAUPE, 100 buc, cod: 00000443

Tabelul nr. 5. PRODUSUL C

Total consumuri: 2818,58 lei

În luna ianuarie 2015 numărul total de produse recepționate și vândute a fost de 700 de buc, ponderea produselor în total produse a fost:

POȘETA 173 PIELE VELUR BOX TAUPE BLACK: 160 buc 22,86 %

POȘETA 132 PIELE GALBEN: 100 buc 14,29 %

POȘETA 260 PIELE VELUR TAUPE: 100 buc 14,29 %

ALTE POȘETE: 340 buc 48,56%

Graficul nr. 3. Ponderea produselor în totale produse recepționate și vândute

În funcție de aceste ponderi ale produselor am repartizat cheltuielile.

Societatea obține în urma producției 15 poșete diferite. Dintre care noi am analizat trei:

Fig. nr. 12 A. POȘETA 173 PIELE VELUR BOX Fig. 13 B. POȘETA 132 PIELE

TAUPE BLACK GALBEN

Fig. 14 C. POȘETA 260 PIELE VELUR TAUPE

Tabelul nr. 6. Valorile previzionate pe baza standardelor și valorile efective realizate

Pentru calculația costurilor prin metoda standard-cost se parcurg următoarele etape:

1.

a. Determinarea tarifului orar aferent cheltuielilor indirecte din secția de producție conform relației:

Tarif orar =

Nr. Ore: A: 110/60 * 150 buc= 275 ore

B: 70/60 * 110 buc= 128 ore

C: 105/60 * 80 buc= 140 ore

Tarif orar = = 47,8 lei/ora

b. Determinarea fișei de cost standard pentru produsele A, B, C

2. Întocmirea tabloului de comparație pentru produsul A, B, C

a. Determinarea numărului de ore standard pentru cantitățile obținute:

TSA= QeA * manopera previzionată TSA = 160* 110/60= 293 ore

TS= timp standard

Qe= cantitatea efectiv obținută

TSB= 100*70/60= 117 ore

TSC= 100*105/60= 175 ore

b. Determinarea prețului efectiv la materia primă:

PeMP= = =31 lei/mp

c. Determinarea costului orar efectiv pentru manoperă:

teman=== 7,58 lei/ora

d. Determinarea costului orar efectiv pentru cheltuielile indirecte:

techi=== 55,75 lei/ora

3.

a. Tabloul de comparație pentru produsul A (160 buc)

b. Tabloul de comparație pentru produsul B (100 buc)

c. Tabloul de comparație pentru produsul C (100 buc)

4. Analiza abaterilor în funcție de cheltuielile directe ale produselor

a. pentru produsul A

1. Materii prime

1.1. Abateri de cantitate:

∆Q= (Qe-Qs) * Ps = (78-80) * 32= – 64 (diferență favorabilă)

1.2. Abateri de preț:

∆P=(Pe-Ps) * Qe= (31-32) * 78= -78 (diferență favorabilă)

2. Manoperă

2.1. Abateri de timp:

∆T=(Te-Ts) * ts=(250-293) * 9= -387 (diferență favorabilă)

2.2. Abateri de tarif:

∆t= (te-ts) * Te= (7,58-9) * 250= -355 (diferență favorabilă)

b. pentru produsul B

1. Materii prime

1.1. Abateri de cantitate:

∆Q= (Qe-Qs) * Ps = (38-34) * 32= +128 (diferență nefavorabilă)

1.2. Abateri de preț:

∆P=(Pe-Ps) * Qe= (31-32) * 38= -38 (diferență favorabilă)

2. Manoperă

2.1. Abateri de timp:

∆T=(Te-Ts) * ts=(100-117) * 9= -153 (diferență favorabilă)

2.2. Abateri de tarif:

∆t= (te-ts) * Te= (7,58-9) * 100= -142 (diferență favorabilă)

c. pentru produsul C

1. Materii prime

1.1. Abateri de cantitate:

∆Q= (Qe-Qs) * Ps = (78-84) * 32= -768 (diferență favorabilă)

1.2. Abateri de preț:

∆P=(Pe-Ps) * Qe= (31-32) * 78= -38 (diferență favorabilă)

2. Manoperă

2.1. Abateri de timp:

∆T=(Te-Ts) * ts=(130-175) * 9= -153 (diferență favorabilă)

2.2. Abateri de tarif:

∆t= (te-ts) * Te= (7,58-9) * 130= -184,6 (diferență favorabilă)

Interpretare:

Abaterile cantitative în cazul produselor A și C sunt favorabile, iar în cazul prodului B sunt nefavorabile. Dacă există pierderi nejustificative, cantități defectuoase, specificații greșite, depozitare necorespunzătoare atunci cantitatea efectivă va fi mai mare decât cantitatea standard previzionată ce duce la o diferență nefavorabilă.

Putem observa ca toate abaterile de prețuri sunt favorabile, pentru că prețul standard afost mai mare decât prețul efectiv. Datorită faptului că prețul materialelor și al taxelor au rămas aceeași sau au scăzut, calitatea nu s-a schimbat și implicit prețul este corespunzătoare standardelor.

Toate abaterile de tarif sunt favorabile, adică tariful standard a fost mai mică decât tariful efectiv. Astfel putem spune ca salariile nu au crescut, au rămas aceeași sau poate au scăzut, societatea utilizează personal calificat și nu există plăți suplimentare mai mari decât cele prevăzute.

Toate abaterile de timp sunt favorabile, deci timpul standard este mai mare decât timpul efectiv. Înțelegem deci ca muncitorii sunt calificați corespunzător și sunt productivi, normele de timp au fost reale, nu au fost schimbări în programul de lucru. Supravegherea și controlul muncitorilor este eficientă, echipamentele și utilajele sunt întreținute și funcționează corespunzător.

5. Analiza abaterilor în funcție de cheltuielile indirecte

Valoarea cheltuielilor indirecte previzionate 25973,74 din care:

– Cheltuieli fixe: (salarii+chelt. patronale +chiria+ amortizare) = 5747,20 lei

– Cheltuieli variabile: (altele) = 20226,54 lei

1. Abateri de buget (volum):

Buget inițial= 25973,74 la 47,8 lei/ora (25973,74:543)

Cheltuieli fixe= 5747,20 la 10,58 lei/ora (5747,20:543) ore standard la cantitatea programată

Cheltuieli variabile= 20226,54 la 37,25 (20226,54:543) număr ore standard

Bugetul va fi determinat după următoarea ecuație:

37,25 X + 5747,20, unde X – nr. ore efective

37,25 * 480 + 5747,20 = 23627,20

Cheltuieli indirecte efective = 26757,75

Abatere de buget = 3130,55

2. Abatere de capacitate

10,58 lei/ora * (480-543)= -983,94 (diferență favorabilă)

Abatere de capacitate = – 983,94

3. Abatere de randament

Produs A: 47,8 * (250-275) = – 1195

Produs B: 47,8 * (100-128) = – 1338,4

Produs C: 47,8 * (130-140) = – 478

Abatere de randament total = – 3011,4

4. Abatere totală= Abatere de buget+ Abatere de capacitate+ Abatere de randament

= 3130,55-983,94-3011,4=-864,79 (diferență favorabilă)

V. STUDIU DE CAZ PRIVIND CALCULAȚIA COSTURILOR PRIN METODA PE COMENZI LA SC ALMONA SRL

Datorită tipului de producție (serie) și a procesului de producție în primul rând se utilizează metoda de calculație pe comenzi, fiind cea mai potrivită pentru astfel de caracteristici ale societății.

S.C. Almona S.R.L. lansează în fabricație în cursul lunii Ianuarie al anului 2014 mai multe comenzi, dintre care o să prezint trei comenzi: C1, C2, C3 executate în secția de producție, cu ajutorul serviciilor prestate de secția auxiliară și de sectorul administrativ.

5.1. ÎNREGISTRĂRI ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ ȘI DE GESTIUNE

Pt. executarea acestor comenzi în cursul lunii ianuarie 2014 au avut loc următ. operații:

1. Se achiziționează 53,867 piele la preț de achiziție de 46,41 lei/ de la SC GRUPPO MASTROTTO SRL în val. de 2500 lei TVA 24%. Pe baza facturii Nr. 659 și NIR 300 din data de 05.01.2014 se înregistrează în contabilitate recepția materiilor prime.

Transportul materiilor prime este făcută de câtre SC DEPOL SRL iar tariful pentru acest serviciu fiind de 300 lei TVA 24%, care se achită în numerar. Factura pentru materiile prime se achită prin virament bancar, comision perceput de bancă este de 5 lei.

ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ:

Conform Extrasului de bancă și Notei Contabile nr. 1 din 05.01.2014

ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE:

Conform Notei Contabile nr. 3 din 05.01.2014

2. Pe baza facturii nr. 1002245 și NIR 301 din 05.01.2014 de la SC ALFA SRL se înregistrează recepția de materiale auxiliare (țesături, diferite accesorii etc.) în valoare de 800 lei, TVA 24%, factura furnizorului achitându-se în numerar.

ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ:

Conform FF. nr. 1002245 și NIR nr. 301 din 05.01.2014

Conform Chit. nr. 1002245 din 05.01.2014

ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE: NU SE FAC ÎNREGISTRĂRI.

3. Se înregistrează și se achită prin virament bancar cf. FF nr. 257800 de telefon din 06.01.2014, emisă de către SC RCS&RDS SA suma de 500 lei, TVA 24%, în acceași zi se achiziționează și se folosesc 50 de bucăți timbre poștale în valoare de 2 lei/buc cf. FF nr. 512771 emisă de către POȘTA ROMÂNĂ SA.

ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ:

Conform Chit. nr. 512771 din 06.01.2014

ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE:

Conform Notei Contabile nr. 5 din 06.01.2014

4. Se înregistrează FF nr. 665 din 09.01.2014 emisă de SC ELECTRICA SA în valoare de 1000 lei, TVA inclus și FF nr. 0004888 din 09.01.2014 Compania de Apă în valoare de 460 lei, TVA inclus. Cf. contoarelor, consumurile la nivelul locurilor de cheltuieli sunt:

-pentru secția de producție 803,5 lei

-pentru sectorul auxiliar 100 lei

-pentru sectorul administrativ 273,92 lei.

ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ:

Conform FF nr. 665 din 09.01.2014

ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE:

Conform Notei Contabile nr. 6 din 09.01.2014

5. Pe baza bonurilor de consum nr. 110, 111, 112, 113 din 09.01.2014 se eliberează din depozit materii prime (piele) pentru C1 în valoare de 2820,61 lei, pentru C2 în val. de 1172,16 lei, pentru C3 în val. de 2433,84 lei și materiale auxiliare– unele se pot identifica pe purtător de cost altele nu, astfel: pentru C1 în val. De 350,9 lei, pentru C2 în val. de 330,62 lei, pentru C3 în val. de 384,74 lei, pentru întreaga producție 800 lei și pentru sectorul auxiliar 200 lei.

ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ:

Conform Bonurilor de Condum nr. 110, 111, 112, 113 din 09.01.2014

ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE:

Conform Notei Contabile nr. 8 din 09.01.2014

6. Se înregistrează cheltuielile cu reclamă și publicitate în valoare de 130 lei, TVA 24%, de la SC INFORMMEDIA SRL cf. FF Nr. 15145 din 10.01.2014 , care se achită în numerar.

ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ:

Conform FF nr. 15145 din 10.01.2014

Conform Chit. nr. 15000 din 10.01.2014

ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE:

Conform Notei Contabile nr. 9 din 10.01.2014

7. Se înregistrează cheltuiala cu chiriile pe baza FF primită de la SC HONTE SRL în data de 10.01.2014:

– pentru o mașină de brodat preluată în chirie și folosită pentru C1 în valoare de 400 lei.

– chiria pentru un magazin de aprovizionare în valoare de 2500 lei, (din care 1000 lei pentru secția administrativă, 1500 lei pentru secția de producție)

ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ:

Conform FF. nr. 129 din 10.01.2014

ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE:

Conform Notei Contabile nr. 10 din 10.01.2014

8. Pe baza bonului de consum nr. 114 se înregistrează consumul de obiecte de inventar (mașină de cusut, călcător, scaun de birou etc.) pentru următoarele locuri de cheltuieli:

-pentru sectorul producției de bază 1200 lei;

-pentru sectorul auxiliar 200 lei;

-pentru sectorul administrativ 750 lei.

ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ:

Conform Bonului de Consum nr. 114 din 10.01.2014

ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE:

Conform Notei Contabile nr. 11 din 10.01.2014

9. Se primește Factura nr. 222 din 11.01.2014 de la SC CONSEQUENTIA SRL în val. de 1209.68 lei+TVA, care reprezintă contravaloarea serviciilor de evidență contabilă.

ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ:

Conform FF nr. 222 din 11.01.2014

ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE:

Conform Notei Contabile nr. 12 din 11.01.2014

10. Pe baza bonului de consum nr. 115 din 11.01.2014 se eliberează din depozit piese de schimb pentru reparațiile la echipamentul tehnologic din secția de producție în valoare de 1500 lei. Reparațiile sunt făcute de câtre angajații SC RESTRUCT SRL și pentru aceste servicii se emite o FF. nr 1255 din 11.01.2014 în valoare de 450 lei, TVA 24%.

ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ:

Conform Bonului de Consum nr. 115 din 11.01.2014

Conform FF nr. 1255 din 11.01.2014

ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE:

Conform Notei Contabile nr. 13 din 11.01.2014

11. Pentru asigurarea facultativă a bunurilor SC Almona SRL încheie cu SC ASIROM SRL un contract de asigurare și se plătesc prin casa primele de asigurare scadente astfel: pentru bunurile sectorului producției de bază 1200 lei, pentru bunurile sectorului auxiliar 400 lei, iar pentru bunurile sectorului administrativ 820 lei.

ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ:

Conform Chit. nr. 120 din 12.01.2014

ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE:

Conform Notei Contabile nr. 14 din 12.01.2014

12. Cu dispozițiile de plată nr. 130 și 131 se acordă două avansuri de trezorerie, către Pop Marius în val. de 1000 lei și Firez Dan în val. de 200 lei în data de 12.01.2014. Primul justifică avansul de trezorerie astfel: -componente pentru calculatoare achiziționate 500 lei, TVA 24%, cheltuieli cu transportul de 200 lei inclusiv TVA, diurna legală 40 lei, iar diferența necheltuită o restituie la caserie. Al doilea plătește din avans FF nr. 124555 de servicii curierat 200 lei TVA inclus.

ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ:

Conform Ordinului de deplasare nr. 2 din 12.01.2014 și documentelor anexate

ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE:

Conform Notei Contabile nr. 15 din 12.01.2014

13. Pe baza Notei Contabile nr. 16 se înregistrează amortizarea imobilizărilor astfel:

-amortizarea clădirii secției de producție 2.000 lei

-amortizarea clădirii secției auxiliare 700 lei

-amortizarea utilajelor din secția de producție 1.500 lei

-amortizarea utilajelor din secția auxiliară 829,5 lei

-amortiz. aparaturii birotice și instalații și mijloacelor de transport din sect. administr. 2400 lei și din s. de producție 370,5 lei.

(val. clădirii 504.000/10/12= 4200/ lună, val. utilajelor 139.770/5/12= 2329,5/ lună, val. mijloc de transport 67.500/4/12=1406,25, val. aparatură birotică și instalații 114.597/7/12= 1364,25)

ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ:

Conform Notei Contabile nr. 16 din 12.01.2014

ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE:

Conform Notei Contabile nr. 17 din 12.01.2014

14. Pe baza Statelor de plată se înregistrează salariile angajaților în suma de 6000 lei:

– salarii pentru personalul direct productiv 3.000 lei din care:

– pentru C1 1.200 lei

– pentru C2 800 lei

– pentru C3 1.000 lei

– salarii pentru personalul indirect productiv 500 lei

– salarii pentru personalul din sectorul auxiliar 700 lei

– salarii pentru personalul administrativ și de conducere 1.800 lei

ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ

Conform Statului de Plată pe luna Ianuarie 2014

ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE

Conform Notei Contabile nr. 18 din 12.01.2014

15. Conform aceluiași document se înregistrează și cheltuielile patronale aferente CAS 20,8%, CFS 0.5%, CASS 5.2%, Fd. gar. cr. sal. 0,25%, CCI 0,85%, accidente de muncă cf. Cod CAEN: 0,288%. (Procentul în total: 27.89%)

ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ

Conform Centralizatorului Statului de Plată pe luna Ianuarie 2014

ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE

Conform Notei Contabile nr. 19 din 12.01.2014

16. Pe baza Notei de predare-transf-restituire se înregistrează obținerea 160 buc de poșete C1 la un cost prestabilit de 101,1421 lei/buc, 100 buc de poșete C2 la un cost prestabilit de 99,0527 lei/buc și 100 buc de poșete C3 la un cost prestabilit de 128,0094 lei/buc.

ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ

Conform Notei de predare-transf-restituire nr. 1 din 13.01.2014

ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE

Conform Notei Contabile nr. 20 din 13.01.2014

17. Cheltuielile sectorului auxiliar se repartizează astfel 80% asupra secției de producție și 20% asupra sectorului administrativ.

URMĂTOARELE ÎNREGISTRĂRI SE FAC DOAR ÎN CONTABILITATEA INTERNĂ DE GESTIUNE:

Conform Notei Contabile nr. 21 din 13.01.2014

Totalul cheltuielilor auxiliare se obține determinând rulajul debitor al contului 922 „Cheltuieli activităților auxiliare”.

18. Se repartizează cheltuielile indirecte de producție asupra celor trei comenzi pe baza coeficientului unic de repartizare, luându-se ca bază de repartizare salariile directe pe cele două comenzi.

Totalul cheltuielilor indirecte de producție se obține determinând rulajul debitor al contului 923 „Cheltuieli indirecte de producție” după care aceste cheltuieli se repartizează pe baza coeficientului unic de repartizare calculat conform relației:

Total rulaj Debitor cont 923 = 14923,23 lei

k 923 = = 4,97441

C1: 1200 x 4,97441 = 5969,29

C2: 800 x 4,97441 = 3979,53

C3: 1000 x 4,97441 = 4974,41

Conform Notei Contabile nr. 22 din 13.01.2014

19. Din totalul cheltuielilor sectorului administrativ se consideră că 60% nu influențează producția, deci este o cheltuială a perioadei și se suportă direct din rezultat, iar 40% se repartizează asupra celor trei comenzi pe baza coeficientului de repartizare, luându-se ca bază de repartizare salariile directe pe cele trei comenzi.

Același mod se procedează și pentru repartizarea cheltuielilor administrative ca și la repartizarea cheltuielile indirecte.

Totalul cheltuielilor administrative se obține determinând rulajul debitor al contului 924 „Cheltuieli generale de administrație” după care aceste cheltuieli se repartizează pe baza coeficientului unic de repartizare calculat conform relației:

Total rulaj Debitor cont 924 = 10518,15

60% din „Cheltuieli generale de administrație” sunt considerați cheltuieli ale perioadei și se suportă din rezultat = 10518,15 x 60% = 6310,89

40% din „Cheltuieli generale de administrație” se repartizează asupra celor trei comenzi = 10518,15 x 40% = 4207,26

k 924 = = 3,50605

C1: 1.200 x 3,50605 = 4207,26

C2: 800 x 3,50605 = 2804,84

C3: 1000 x 3,50605 = 3506,05

ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE

Conform Notei Contabile nr. 23 din 13.01.2014

20. Valoarea producției neterminate stabilită prin metoda inventarului este la sfârșitul exercițiului de 100 lei la C1, 0 lei la C2 și la 450 lei la C3.

ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ

Conform Notei Contabile nr. 24 din 13.01.2014

ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE

Conform Notei Contabile nr. 25 din 13.01.2014

21. Se determine și se înregistrează costul efectiv al comenzilor:

ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE

Conform Notei Contabile nr. 26 din 13.01.2014

22. Se stabilește și se înregistrează diferențele dintre costul prestabilit și costul efectiv

După cum este prevăzut la pct. 160 din O.M.F.P. nr. 3.055/2009 privind contabilitatea în cadrul perioadei fiscal, societățile pot utiliza evaluarea costului de producție la costul prestabilit având obligația  ca  la  finele perioadei  să  repartizeze diferențele înregistrate, prin determinarea costului efectiv de produție.

În urma calculului am putea avea una dintre situații:

a) costul efectiv de producție este mai mare decât costul prestabilit;
b) costul efectiv de producție este mai mic decât costul prestabilit;

Diferențele de preț se determină cu ajutorul contului 902 „Decontări interne privind producția obținută” care are în credit înregistrat costul prestabilit (normat), iar în debit costul efectiv.

ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ

Conform Notei Contabile nr. 27 din 13.01.2014

ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE

Conform Notei Contabile nr. 28 din 13.01.2014

23. Se decontează cheltuielile aferente producției terminate

ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE

Conform Notei Contabile nr. 29 din 13.01.2014

Se observă că totalul costurilor din contabilitatea financiară, colectate după natura cheltuielilor, și a celor din contabilitatea de gestiune, colectate pe articole de calculație și pe locuri de cheltuieli, în sumă de 36620,95 lei se regăsesc în contul 921 „Cheltuielile activității de bază”, repartizate pe cele trei comenzi interne, adică pe locuri de cheltuieli.

Total cheltuieli repartizate pe cele trei comenzi:

În cazul comenzii nr. 1 și nr. 3 se înregistrează și un volum de producție neterminată în sumă de 150 lei respectiv 400 lei (înregistrat pe creditul contului 921 C1 respectiv 921 C3).

5.2. ANALIZA COST VOLUM-PROFIT

Raportând aceste costuri la cantitatea de produse obținută pe fiecare comandă internă se obține costul unitar efectiv, astfel:

– pentru C1, costul unitar efectiv al celor 160 de buc de poșete (POȘETĂ 173 PIELE VELUR BOX TAUPE BALCK), se determină astfel:

15132,74 lei : 160 buc = 94,5796 lei/buc

Preț de vânzare: 125 lei/buc

Cu ajutorul acestor informații putem calcula Cbu la profit (marja unitară) din care deducem ca cu cât contribuie fiecare purtător de cost vândut la rezultat.

Cbu= Pvu – cu, unde

Cbu= Contribuția brută unitară

Pvu= Preț de vânzare unitar

cu= cost unitar efectiv

CbuC1= 125 – 94,5796= 30,4204

– pentru C2, costul unitar efectiv al celor 100 de buc de poșete (POȘETĂ 132 PIELE GALBEN) se determină astfel:

9310,27 lei : 100 buc = 93,1027 lei/buc

Preț de vânzare: 130 lei/buc

CbuC1= 130 – 93,1027= 36,8973

– pentru C3, costul unitar efectiv al celor 100 de buc de poșete (POȘETĂ 260 PIELE VELUR TAUPE), se determină astfel:

12177,94: 100 buc = 121,7794 lei/buc

Preț de vânzare: 145 lei/buc

CbuC1= 145 – 121,7794= 23,2206

Varianta unitară a indicatorului exprimă creșterea profitului prin vânzarea fiecărei unități suplimentare de produs. Atfel acesta va contribui până la un moment dat la acoperirea pierderii suportate de către unitate, din acel moment fiecare vânzare adaugă o sumă egală la profitul obținut. Deci vânzarea unui număr mai mare din produsele firmei va determina creșterea volumului vânzărilor.

După ce am calculat contribuția unitară, trecem la calculul Contribuția brută globală.

Cbi= Cbui * Qvi, unde

Cbi= Contribuția brută globală “i”

Cbui= Contribuția brută unitară “i”

Qvi = cantitatea vândută din prod. “i”

cu= cost unitar efectiv

CbC1= 30,4204 * 160= 4867,26

CbC2= 36,8973 * 100= 3689,73

CbC3= 23,2206 * 100= 2322,06

Cb TOTAL= CbC1 + CbC2 + CbC3= 10879,05

Cu ajutorul cheltuielilor și a cifrei de afaceri, putem calcula rata cheltuielilor totale care ne arată, ca aprox. cât la % din valoarea producției vândute poate să acopere cheltuielile și să inducă profitabilitate. Această informație este foarte importantă din punctul de vedere al societății analizate.

CAC1= 160 * 125= 20.000

CAC2= 100 * 130= 13.000

CAC3= 100 * 145= 14.500

CATOTAL= CAC1 + CAC2 + CAC3= 47.500

RCT= Chelt.totale/CATOTALx100= 36620,95/ 47.500= 77,10%

Adică 77,10% din valoarea producției vândute poate să acopere cheltuielile și restul de 22,9 % să inducă profitabilitate.

VI. STUDIU DE CAZ PRIVIND CALCULAȚIA COSTURILOR PRIN METODA DIRECT- COSTING LA SC ALMONA SRL

În vederea unei analize mai complexe am mai folosit încă o metodă de calculație simplă și eficientă care să conducă la optimizarea profitului- Metoda Direct-Costing.

Aceasta este o metodă de calculație viabilă, simplă și eficientă în vederea obținerii de rezultate. Cu ajutorul acestei metode utilizatorii de informații poate să monitorizeze și să măsoare performanțele unei entități economice și, respectiv, impactul creat de acesta prin utilizarea sa.

Pentru cele trei produse se cunosc următoarele date:

Cantități recepționate și vândute: produs A: 160 buc

produs B: 100 buc

produs C: 100 buc

Costul normat: produs A: 30 lei/buc

produs B: 24 lei/buc

produs C: 39 lei/buc

Prețurile de vânzare: produs A: 125 lei/buc

produs B: 130 lei/buc

produs C: 100lei/buc

Cheltuielile efectuate în cursul lunii sunt conform tabelului următor:

6.1. ÎNREGISTRĂRI ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ

Înregistrarea cheltuielilor cu materiile prime

601=301 6026,61

înregistrarea consumului de materiale auxiliare

6021=3021 1916,26

înregistrarea cheltuielilor cu energia și apa

605=401 1 177,42

înregistrarea cheltuielilor cu salariile

641=421 6000

înregistrarea contribuției la asigurări sociale

6451=4311 1248

înregistrarea contribuției la fondul de șomaj

6452=4371.01 30

înregistrarea contribuției la asigurări sociale de sănătate

6453=4313.01 312

înregistrarea contribuției la Fondul de Garantare a Creanțelor Salariale

6452=4371.02 15

înregistrarea contribuției pentru Îndemnizații și concedii

6453=4313.02 51

înregistrarea contribuției la Fondul de Risc

6458=4313.03 17

înregistrarea cheltuielilor cu transportul

625=401 451,69

înregistrarea cheltuielilor cu servicii bancare și asimilate

627=5121 5

înregistrarea cheltuielilor poștale și taxe telecomunicații

626=401 771,29

înregistrarea cheltuielilor de protocol, reclamă și publicitate

623=401 130

înregistrarea cheltuielilor cu redeventele, locatiile de gestiune si chiriile

612=401 2900

înregistrarea cheltuielilor privind mat. de natura obiectelor de inventar

603=303 2150

înregistrarea altor cheltuieli cu serviciile executate de terti

628=401 1209,68

înregistrarea cheltuielilor privind piesele de schimb

6024=3024 1500

înregistrarea cheltuielilor cu intretinerea si reparatiile

611=401 450

înregistrarea cheltuielilor cu primele de asigurare

613=5311 2420

înregistrarea cheltuielilor cu deplasari, detasari si transferari

625=5311 40

înregistrarea cheltuielilor privind amortizarea imobilizarilor

6811=281 7800

6.2. ÎNREGISTRĂRI ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE

OBȚINEREA DE PRODUSE FINITE (la costul normat)

DECONTAREA CHELTUIELILOR VARIABILE (înregistrarea costului efectiv)

DETERMINAREA ȘI ÎNREGISTRAREA DIFERENȚELOR DE PREȚ

în contabilitatea financiară:

în contabilitatea de gestiune:

DECONTAREA CHELTUIELILOR FIXE ASUPRA REZULTATULUI

DECONTAREA PRODUCȚIEI OBȚINUTE (închiderea tuturor conturilor)

6.3. ANALIZA COST VOLUM- PROFIT

1. COST EFECTIV UNITAR

– pentru produsul A, costul unitar efectiv al celor 160 de buc de poșete (POȘETĂ 173 PIELE VELUR BOX TAUPE BLACK), se determină astfel:

CuA: 4606,09 lei : 160 buc = 28,7880 lei/buc

Preț de vânzare: 125 lei/buc

– pentru produsul B, costul unitar efectiv al celor 100 de buc de poșete (POȘETĂ 132 PIELE GALBEN) se determină astfel:

CuB: 2475,9 lei : 100 buc = 24,759 lei/buc

Preț de vânzare: 130 lei/buc

– pentru produsul C, costul unitar efectiv al celor 100 de buc de poșete (POȘETĂ 260 PIELE VELUR TAUPE), se determină astfel:

CuC: 4097,48: 100 buc = 40,9748 lei/buc

Preț de vânzare: 145 lei/buc

2. CONTRIBUȚIA BRUTĂ LA PROFIT

Cu ajutorul acestor informații putem calcula Cbu la profit (marja unitară) din care deducem ca cu cât contribuie fiecare purtător de cost vândut la rezultat.

Contribuția brută unitară

Cbu= Pvu – cu, unde

Cbu= Contribuția brută unitară

Pvu= Preț de vânzare unitar

cu= cost unitar efectiv

CbuA= 125 – 28,7880= 96,21

CbuB= 130 – 24,759 = 105,24

CbuC= 145 – 40,9748= 104,03

Varianta unitară a indicatorului exprimă creșterea profitului prin vânzarea fiecărei unități suplimentare de produs. Deci produsul A ar genera 96,21 lei/ buc, produsul B ar genera 105,24 lei/buc și produsul C ar genera 104,03 lei/buc la profit. Atfel acesta va contribui până la un moment dat la acoperirea pierderii suportate de către unitate, din acel moment fiecare vânzare adaugă o sumă egală la profitul obținut. Deci vânzarea unui număr mai mare din produsele firmei va determina creșterea volumului vânzărilor.

În perioada analizată contribuția cea mai mică la profit o are produsul A de 96,21 lei/buc vândut, însă volumul vânzărilor în cazul acestuia este cel mai mare, de aceea nu vom renunța la producerea lui. Contribuția cea mai mare la profit o are produsul B de 105,24 lei/buc.

Contribuția brută globală

După ce am calculat contribuția unitară, trecem la calculul Contribuția brută globală.

Cbi= Cbui * Qvi, unde

Cbi= Contribuția brută globală “i”

Cbui= Contribuția brută unitară “i”

Qvi = cantitatea vândută din prod. “i”

cu= cost unitar efectiv

CbA= 96,21 * 160= 15393,6

CbB= 105,24 * 100= 10524

CbC= 104,03 * 100= 10403

Cb TOTAL= CbA + CbB + CbC= 36320,6

Pe baza calculului putem stabili că pe baza produselor fabricate și vândute se obține o contribuție la profit în sumă de 36320,6 lei.

Societatea în urma vânzării produsul A obține un profit de 15393,6 lei, pentru produsul B 10524 lei, iar pentru produsul C 10403 lei. Cel mai mare profit îl aduce produsul A datorită numărului mare de vânzări.

3. REZULTATUL PE TOTAL UNITATE

R = Cb TOTAL – Ch. Fixe

R = 36320,6 – 25441,48= 10879,12 lei

În luna ianuarie 2014 Rezultatul pe total unitate este 10879,12 lei. Deci contribuția totală este mai mare decât cheltuielile fixe, diferența de 10879,12 lei este aceea suma de bani cu care rămâne societatea după acoperirea cheltuielilor fixe.

4. PUNCTUL DE ECHILIBRU TEORETIC ȘI PE PRODUS

Pet =

Cbu medie =

Cbu medie =36320,6/360 = 100,89

Fiecare produs vândut în medie generează o contribuție la profit în sumă de 100,89 lei în ianuarie 2014.

Pet = 25441,48/100,89= 252,17

SC ALMONA SRL trebuie să producă și să vândă 252 bucăți de produse pentru ca rezultatul să fie 0.

5. GREUTATE SPECIFICĂ

gsi =

gs A = 160/360 = 0,4

gs B = 100/360 = 0,3

gs C = 100/360 = 0,3

Am obținut structura punctului de echilibru prin calcularea volumului fiecărui purtător de cost în totalul producției.

Punctul de echilibru va fi format în proporție de 40% de produsul A, de 30% de produsul B și de 30% de produsul C pentru ca rezultatul să fie 0 în perioada analizată.

6. PUNCTUL DE ECHILIBRU PE PRODUS (în unități fizice)

Pei = Pet X gsi

Pe A = 252 X 0,40 = 100 buc

Pe B = 252 X 0,30 = 76 buc

Pe C = 252 X 0,30 = 76 buc

Ca rezultatul să fie 0, să afle în punctul de echilibru, societatea trebuie să vândă următoarele cantități de produse: 100 buc din produsul A, 76 din produsul B și 76 din produsul C.

7. CIFRA DE AFACERI CRITICĂ (punct de echilibru în unități monetare)

CA*= Chelt. fixe/ Rc

unde

CA*= cifra de afaceri critică

Rc= rata contribuției globale

Rc= Cb TOTAL/ CATOTAL x100

CATOTAL= CAA + CAB + CAC

CAA= 160 * 125= 20.000

CAB= 100 * 130= 13.000

CAC= 100 * 145= 14.500

CATOTAL= CAA + CAB + CAC= 47.500

Rc= Cb TOTAL/ CATOTALx100= 36320,6/ 47.500×100= 76,46 %

CA*= Chelt. fixe/ Rc= 25441,48/76,46%= 33.274 lei

În ianuarie 2014 SC ALMONA SRL a realizat o cifră de afaceri de 47500 lei, contribuția cea mai mare o are produsul A iar cea mai mică produsul B.

În perioada analizată valoarea minimă a vânzărilor necesare pentru înregistrarea profitului este de 33274 lei.

8. FACTORUL DE ACOPERIRE

Fa = X 100

Fa A = 4606,09/20.000 X 100 = 23,03%

Fa B = 2475,9 /13.000 X 100 = 19,04%

Fa C = 4097,48/14.500 X 100 = 28,26%

Factorul de acoperire exprimă procentajul din CA necesară pentru acoperirea costurilor și obținerea unui profit. Cu cât acest indicator este mai mare, cu atât profitul este mai mare și societatea își va orienta strategia de producție și desfacere spre acele produse care au factorul de acoperire mai mare. În cazul nostru purtătorul de cost/ produsul cel mai rentabil este produsul C, pentru că are factorul de acoperire cel mai mare de 28,26%.

9. FACTORUL DE ACOPERIRE GLOBALĂ

Fa global = Chelt. fixe/ CA* X 100

Fa global = 25441,48/33274 X 100 = 76,46%

În luna ianuarie 76,46% din volumul vânzărilor sunt necesare pentru acoperirea cheltuielilor fixe ale perioadei și a obține profit. Bazându-se doar pe factorul de acoperire am putea ajunge la concluzii greșite. Trebuie să aflăm ponderea cheltuielilor fixe în cifra de afaceri.

10. RATA CHELTUIELILOR FIXE

RCF= CF/ CAtotalx100= 25441,48/47500X100=53,56 %

Așa cum reiese și din calculații este necesar de 53,56% din cifra de afaceri pentru acoperirea cheltuielilor fixe. Luând în considerare că factorul de acoperire globală este de 76,46% din cifra de afaceri, putem concluziona că avem aprox. 22,9% din cifra de afaceri care rămâne profit potențial.

11. COEFICIENTUL DE SIGURANȚĂ

a. Ks = CA-CA*/CA X 100

Ks = 47500-33274/47500 X 100 = 29,95%

verificare

Volumul producției fabricate și vândute poate să scadă cu 29,95%, orice scădere peste acest rezultat va face ca entitatea să intre în zona pierderilor. Deciziile privind reducerea vânzărilor trebuiesc luate în limita coeficientului de siguranță.

b. Ks = X 100

Ks = 10879,12/ 36320,6 X 100 = 29,95%

Societatea ALMONA SRL are o rată a marjei de siguranță de 29,95%, prin urmare 29,95% din activitate asigură un rezultat pozitiv.

c. Ks= 100% – gsPE

unde gsPE= greutatea specific în punctul de echilibru

gsPE= Pet/qvi= 252,17/360=0,7005= 70,05%

Ks= 100% – 70,05% = 29,95%

Această formulă informează managerii cu privire la gradul de utilizare al capacității de producție. Gradul de utilizare nu poate să scadă cu mai mult de 29,95 %.

CONCLUZII ȘI TABLOUL DE BORD

Calculația costurilor se ocupă de analiza costurilor și rezultatelor viitoare pentru a sprijini conducerea în privința planificării, luării deciziilor și controlului.

Calculația costurilor se delimitează simultan ca instrument informațional și ca instrument de gestiune vizând îmbunătățirea performanței întreprinderii. Ca instrument informațional, calculația produce și oferă informația privind costurile și profitul, iar ca instrument de gestiune reprezintă o tehnică de decizie privind maximizarea rentabilității.

În lucrarea de față am încercat să evidențiez costurile de producție, să le reflect în contabilitate și să subliniez importanța acestora în diagnosticarea și evaluarea performanțelor societății în vederea informării managerilor.

Pentru exemplificarea modului de înregistrare și analiza costurilor am ales datele societatății ALMONA SRL din luna ianuarie 2014. Societatea obține în urma procesului tehnologic în perioada analizată 15 de produse, dintre care eu am analizat 3 produse.

Societatea aplică un adaos cuprins între 20-25%, care îi permite să acopere cheltuielile și să obțină profit.

            Partea practică a lucrării a constat în calculația costurilor prin metoda pe comenzi și metoda direct costing.

În urma utilizării metodei pe comenzi s-a constatat că folosind această metodă de către firmele nu foarte mari și care produc un sortiment redus de produse se obține un cost exact pe produs, ținându-se cont de toate cheltuielile firmei.

Se observă că totalul costurilor din contabilitatea financiară, colectate după natura cheltuielilor, și a celor din contabilitatea de gestiune, colectate pe articole de calculație și pe locuri de cheltuieli, în sumă de 36620,95 lei se regăsesc în contul 921 „Cheltuielile activității de bază”, repartizate pe cele trei comenzi interne, adică pe locuri de cheltuieli.

După parcurgerea tuturor înregistrărilor în contabilitatea de gestiune, soldul conturilor din clasa 9 s-au închis, cu excepția contului 901 „Decontări interne privind cheltuielile” și 933 C1 și 933 C3.

Contul 901 nu se soldează la sfârșitul exercițiului deoarece avem producție în curs de execuție. Soldul final al contului 901 este egală cu soldul final al conturilor 933 C1 și 933 C3 = 550 lei.

Avem o diferență favorabilă deoarece prețul prestabilit al produselor a fost mai mare decât costul lor efectiv, iar această diferență favorabilă se înregistrează în roșu. Faptul că societatea a înregistrat diferențe favorabile de preț presupune o organizare, planificare și gestiune a producției eficientă și rentabilă.

În urma utilizării metodei direct costing am constatat că folosirea aceastei metode metodă este mai simplă întrucât calculează cu ușurință costul pe unitatea de produs numai pe baza cheltuielilor variabile, fără repartizarea cheltuielilor fixe și este mai eficientă, pentru că furnizează operativ informații cu privire la rezultatul final.

Cheltuielile variabile se identifică și se colectează direct pe purtătorii de cheltuieli iar cheltuielile fixe sunt considerate cheltuieli ale perioadei în care se efectuează; ele se programează și se urmăresc global și nu se includ în costul fiecărui produs, ci se deduc direct din rezultatele financiare brute ale entității.

Totuși această afirmație se poate privi și ca un dezavantaj al acestei metode, deoarece cheltuielile fixe care se cunosc doar la sfârșitul perioadei pot să fie mai mari decât contribuția brută la profit și să rezulte pierderi;

Analizând cifra de afaceri și cheltuielile totale ale societății, putem observa ca societatea reușește să acopere cheltuielile pe fiecare produs sau comandă în parte, astfel și pe întreaga activitate.

Fig. 11 Cheltuieli totale și Cifra de Afaceri pe produse

Fig. 12 Total cheltuieli și Cifra de afaceri total

1. TABLOU DE BORD- ANALIZA COST VOLUM PROFIT

În vederea obținerii unor informații mai precise am analizat costul unitar la fiecare comandă (având bază de calcul total cheltuieli), am calculat contribuția brută unitară care poate servi ca orientare în decizii privind folosirea capacității de producție.

Am comparat contribuția brută globală cu CA care ne-a arătat procentul din valoarea producției vândute care este de ajuns pentru acoperirea cheltuielilor și pe lângă care societatea poate să inducă profitabilitate.

În urma utilizării metodei direct costing am constatat că folosirea aceastei metode metodă este mai simplă întrucât calculează cu ușurință costul pe unitatea de produs numai pe baza cheltuielilor variabile, fără repartizarea cheltuielilor fixe și este mai eficientă, pentru că furnizează operativ informații cu privire la rezultatul final. Cheltuielile variabile se identifică și se colectează direct pe purtătorii de cheltuieli iar cheltuielile fixe sunt considerate cheltuieli ale perioadei în care se efectuează; ele se programează și se urmăresc global și nu se includ în costul fiecărui produs, ci se deduc direct din rezultatele financiare brute ale entității. Totuși această afirmație se poate privi și ca un dezavantaj al acestei metode, deoarece cheltuielile fixe care se cunosc doar la sfârșitul perioadei pot să fie mai mari decât contribuția brută la profit și să rezulte pierderi;

Separarea cheltuielilor în fixe și variabile nu poate fi făcută cu exactitate și se păstrează un grad de relativitate și o contribuție brută la profit mai ridicată nu înseamnă întotdeauna un profit mai mare.

Fig. 13 Costul unitar

Am calculat costul unitar la produsele A, B și C. În cazul metodei pe comenzi am luat ca bază cheltuielile totale și în cazul metodei direct- costing cheltuielile variabile.

În urma calculelor putem observa ca cel mai mic cost unitar o are produsul B.

Fig. 14 Contribuția brută unitară

În perioada analizată contribuția cea mai mică la profit conform metodei direct costing o are produsul A, însă volumul vânzărilor în cazul acestuia este cel mai mare, de aceea nu vom renunța la producerea lui. Contribuția cea mai mare la profit o are produsul B.

Fig. 15 Contribuția brută globală

Societatea în urma vânzării produsul A obține cel mai mare profit și cel mai mic în urma vânzări produsului C. Cel mai mare profit îl aduce produsul A datorită numărului mare de vânzări.

În cazul metodei pe comenzi am calculat rata cheltuielilor totale ca raport între cheltuielile totale și cifra de afaceri total ca să obținem ponderea valorii producției vândute ce poate să acoperă cheltuielile.

RCT= Chelt.totale/CATOTALx100= 36620,95/ 47.500= 77,10%

Adică 77,10% din valoarea producției vândute poate să acopere cheltuielile și restul (100%-77,10%) de 22,9 % din cifra de afaceri poate să inducă profitabilitate.

Fig. 16 Cifra de afaceri

În cazul metodei direct costing am obținut aceeași rezultat, doar că metoda de calcul era diferit.

Am calculat în primul rând factorul de acoperire globală de 76,46% ceea ce înseamnă că 76,46 % din volumul vânzărilor sunt necesare pentru acoperirea cheltuielilor fixe ale perioadei și a obține profit. Bazându-se doar pe factorul de acoperire am putea ajunge la concluzii greșite. Astfel am calculat rata cheltuielilor fixe: ponderea cheltuielilor fixe în cifra de afaceri.

RCF= CF/ CAtotalx100= 25441,48/47500X100=53,56 %

Așa cum reiese și din calculații este necesar de 53,56% din cifra de afaceri pentru acoperirea cheltuielilor fixe. Luând în considerare că factorul de acoperire globală este de 76,46% din cifra de afaceri, putem concluziona că avem aprox. 22,9% din cifra de afaceri care rămâne profit potențial.

În urma calculului coeficientului de siguranță am constatat că volumul producției fabricate și vândute poate să scadă cu 29,95%, orice scădere peste acest rezultat va face ca entitatea să intre în zona pierderilor. Deciziile privind reducerea vânzărilor trebuiesc luate în limita coeficientului de siguranță. Societatea ALMONA SRL are o rată a marjei de siguranță de 29,95%, prin urmare 29,95% din activitate asigură un rezultat pozitiv. Gradul de utilizare nu poate să scadă cu mai mult de 29,95 %.

2. TABLOU DE BORD- ANALIZA SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE LA 31.01.2014

Producția dimensionează întreaga activitate desfășurată de societate în perioada 01.01.2014-31.01.2014 în valoare de 47500 lei.

Valoarea adaugată reprezintă creșterea de valoare realizată de întreprindere, rezultată din ultilizarea factorilor de producție peste valoarea bunurilor și serviciilor cumpărate de societate de la terți. Valoarea adaugată reprezintă sursa de acumulări bănești din care se vor plăti datoriile către stat, bănci, diverși creditori, către salariați, acționari și pe cât posibil se va repartiza o anumită sumă pentru autofinanțare. În perioada analizată, valoarea adaugată înregistrează valoare pozitivă, care este un aspect favorabil, pentru societate, din cauza utilizării factorilor de producție peste valoarea bunurilor și serviciilor cumpărate de societate de la terți.

Excedentul brut de exploatare este rezultatul după remunerarea factorilor de producție, mână de lucru și stat. Aceasta are o valoare pozitivă de 18679,05 lei.

Rezultatul exploatării permite măsurarea rezultatului activității. El va permite măsurarea eficienței aparatului productiv ca o combinație între capital și forța de muncă. În perioada analizată rezultatul exploatării este în valoare de 10879,05 lei, care este un aspect favorabil pentru întreprindere semnificând eficiența aparatului productiv.

În perioada analizată (ianuarie 2014) societatea nu a avut venituri și cheltuieli financiare nici venituri și cheltuieli extraordinare. Astfel rezultatul brut al perioadei este aceeași cu rezultatul exploatării de 10879,05 lei.

Fig 17. Ponderea cheltuielilor și veniturilor

3. TABLOU DE BORD- ANALIZA RATELOR DE STRUCTURĂ

Rata fondului de rulment înregistrează valori supraunitare ale ratei ceea ce semnifică faptul că ansamblul imobilizărilor a fost finanțat din capitaluri permanente, existând un surplus de surse permanente care constituie fondul de rulment.

= = 831760,93/733218= 1,13

Rata fondului de rulment propriu exprimă finanțarea proprie a imobilizărilor, autonomia de care dă dovada intreprinderea în finanțarea investițiilor sale.

= = 826300,93/733218= 1,13

Rata de finanțare a nevoii de fond de rulment în perioada analizată este supraunitară, adică fondul de rulment finanțează integral nevoia de fond de rulment.

= = 98542,93/96197,2= 1,02

Rata activelor imobilizate înregistrează valori peste nivelul mediu de 60%. Astfel putem afirma ca situația societății analizate este bună.

= *100= 733218/847221*100= 86,54%

Rata activelor circulante înregistrează în perioada analizată o valoare de 13,46 %. Adică 13,46% din total active reprezintă active circulante.

= *100= 114003/847221*100= 13,46%

Rata stabilității financiare reflectă ponderea surselor stabile de finanțare în totalul surselor de finanțare. În perioada analizată aceasta are o valoare de 98,17%.

= *100= 831760,93/847221*100= 98,17%

Rata autonomiei financiare de 97,53% reflectă o autonomie financiară stabilă a societății, posibilitatea acesteia de autofinanțare din surse proprii, exprimând gradul de independență financiară a societății

= * 100= 826300,93/847221= 97,53%

Rata de îndatorare măsoară ponderea datoriilor în totalul surselor de finanțare și caracterizează dependența financiară a întreprinderii și gradul de risc al politicii sale financiare. Societatea înregistrează o situație bună din punctul de vedere al independenței financiare.

= *100= 19920,07/847221= 2,35%

Fig. 18 Ratele de structură

4. TABLOU DE BORD- RATELE DE LICHIDITATE ȘI SOLVABILITATE

Rata lichidității generale este supraunitară, societatea poate să-și achite datoriile pe termen scurt numai din activele circulante deținute în patrimoniu.

= = 114003/15460= 7,37

Rata lichidității rapide exprimă capacitatea întreprinderii de a-și onora datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități. Raportul este supraunitar deci societatea poate să-și achite datoriile pe termen scurt numai din creanțele și disponibilitățile bănești.

Rata lichidității rapide

= = 73245,87/15460= 4,74

Rata lichidității imediate apreciază măsura în care datoriile exigibile într-un termen scurt pot fi acoperite pe seama disponibilităților bănești. Pentru funcționarea normală a întreprinderii, nivelul asiguratoriu pentru această rată este de 0,3. Astfel putem observa că societatea nu dispune de foarte mult disponibilități bănești în perioada analizată.

= =2345,8/15460=0,15

Rata solvabilității globale exprimă în ce măsură datoriile totale sunt acoperite de către activele totale ale întreprinderii. Se consideră că mărimea asiguratorie a ratei este 3-4. În perioada analizată societatea înregistrează valori situate mult peste pragul de siguranță.

= = 847221/19920,07= 42,53

Fig. 19 Ratele de lichiditate și solvabilitate

TABLOU DE BORD- RATELE DE GESTIUNE

Durata de rotație a stocurilor arată numărul mediu de zile necesar pentru reînnoirea stocurilor. Se consideră optimă o durată medie de rotație a stocurilor mai mică de 30 de zile, și în cazul nostru aceasta este sub nivelul optim, reprezentând un ascpect economic pozitiv pentru sociatate.

= * T= 40757,13/47500*31= 27 zile

Durata de încasare a clienților/ viteza de rotație a clienților arată în câte zile întreprinderea își încasează contravaloarea creanțelor. Se consideră optim o durată de încasare a clienților sub 30 de zile. În cazul societății analizate durata de încasare a clienților este de 46 zile, ceea ce reflectă o situație negativă, acest termen acordat clienților poate să afecteze negativ întreaga activitatea financiară a societății.

= * T= 70900,07/47500*31= 46 zile

Durata de plată a furnizorilor arată numărul de zile necesar pentru achitarea obligațiilor față de furnizori. Se consideră normală o durată medie de achitare a furnizorilor sub 30 de zile. În cazul nostru societatea are posibilitatea de ași achita obligațiile față de furnizori în aprox. 4 zile, aspect favorabil pentru societate.

= * T= 5460/47500*31= 4 zile

Fig. 20 Ratele de gestiune

6. TABLOU DE BORD- ANALIZA RATELOR DE RENTABILITATE

Rata de rentabilitate economică măsoară performanța activului total. Reflectă raportul dintre rezultatul economic și mijloacele economice angajate pentru obținerea acestuia.

= * 100= 10879,05/847220.93*100= 1,28%

Rata de rentabilitate comercială exprimă eficiența activității de comercializare a întreprinderii, ca rezultat al eforturilor de promovare a produselor și al politicii de prețuri adoptate de întreprindere.

Rcom = * 100= 10879,05/47500*100= 22,90%

Rata de rentabilitate a veniturilor totale exprimă profitul total ce revine la 100 lei venituri.

= * 100= 10879,05/47500= 22,90%

Rata de rentabilitate a cheltuielilor totale exprimă profitul total ce revine la 100 lei cheltuieli.

= * 100= 10879,12/36620,95= 29,70%

Fig. 21 Ratele de rentabilitate

MĂSURI

Societatea are o gestiunea financiară bună, totuși:

– ar putea să pună accent pe realizarea profitului în următoarele perioade. Realizarea profitului ar determina creșterea ratelor de rentabilitate economică.

Măsurile de creștere a ratei rentabilității economice vizează:

Accelerarea vitezei de rotație a activului total prin:

optimizarea structurii capitalurilor;

reducerea nivelului stocurilor de materii prime, materiale, producție în curs de execuție, produse finite;

reducerea nivelului creanțelor și a duratei medii de încasare;

Analizând durata de rotație a stocurilor, clienților și furnizorilor societatea respectă nivelul optim la stocuri și furnizori dar ar trebui să scadă durata de încasare a creanțelor.

societatea ar trebui să încaseze creanțele mai devreme, decât limita recomandată. Acest termen acordat clienților poate să-și efectueze negativ întreaga activitatea financiară a societății.

societatea trebuie să producă în continuare produsul A, deși aceasta are cea mai mică contribuție la profit însă volumul vânzărilor în cazul acestuia este cel mai mare, de aceea nu vom renunța la producerea lui

societatea nu trebuie să renunțe la produsul C, deși contribuția brută globală este mică, deoarece volumul vânzărilor este acceptabil.

în vederea promovării produselor societatea ar putea diminua prețul de vânzare al produselor

societatea ar putea încerca să scadă cheltuielile cu materialele auxiliare dar în așa măsură ca aceasta să nu reducă cererea pe piață

societatea ar putea îmbunătăți volumul vânzărilor cu căutarea unor noi clienți și menținerea și întărirea legăturilor cu clienții fideli oferind diferite discounturi și promoții.

O organizație modernă trebuie să beneficieze de un stil de conducere bazat pe flexibilitate, dinamism și previziune. Ținând cont de aceste condiții, SC ALMONA SRL mai trebuie să selecteze o metodă de calculație, ce va satisface exigențele conducerii eficiente a entității în condițiile economiei de piață. Studiile au demonstrat că calculația costului de producție, prin metodele tradiționale clasice, nu mai sunt suficiente, de aceea consider ca metoda standard-cost joacă rolul unui instrument de conducere și al unei tehnici de organizare eficiente.

Metoda oferă informații cu privire la costurile de producție cu caracter operativ, previzional și funcțional, arată încadrarea costurilor în liniile bugetate și răspunde necesităților conducerii în vederea luării deciziilor cu privire la eficiența economică.

Metoda standard-cost este un concept din cadrul calculației integrale (totale) a costurilor. Într-un sistem de calculație a costurilor complet integrat, datele privind costurile standard înlocuiesc toate datele privind costurile efective de producție.

Astfel metoda standard-cost este considerată „rapidă” și contribuie la stabilirea costului „normal”, precum și la determinarea abaterilor între costul real și cel prestabilit, acesta din urmă semnalând imperfecțiunile, localizând anomaliile și permite entității în cunoștință de cauză să acționeze pentru eliminarea lor. În baza argumentelor menționate mai sus, propunem calculația costului de producție la SC ALMONA SRL, conform metodei standard-cost, pornind de la ideea calculării costului de producție cu anticipație. Adoptarea unei asemenea metode ar face posibilă reducerea costurilor în faza de proiectare și menținerea lor neschimbată pe durata ciclului de fabricație.

În acest context, organizarea calculației costului prin metoda standard-cost creează un instrument de prim-ordin pentru întreprinderile de producere a mobilei. Metoda standard-cost reprezintă o tehnică menită să ajute managementul în procesul de control al costurilor entității. Ea își propune să elimine pierderile și să crească eficiența activității prin stabilirea unor standarde și formularea unor planuri de cost.