Calangea F. Cristiana -Maria [601303]

1
UNIVERSITATEA CREȘTINĂ DIMITRIE CANTEMIR
FACULTATEA DE RELAȚII ECONOMICE INTERNAȚIONALE
Program de masterat: Negocierea conflictelor și diplomație economică

România și grupările teroriste
internaționale

Conducător științific:
Conf. univ. dr. Gabriel Gabor

Absolvent: [anonimizat]
2016

2
Cuprins

I. INTRODUCERE / 3
II. TERORISMUL MONDIAL / 7
2.1.Ce este criza? / 7
2.2.Securitatea și globalizarea / 8
2.3.Securitatea globală / 9
2.4.Definiția terorismului / 11
2.5.Finanțarea terorismului / 12
2.6.Miturile terorismului jihadist / 15
2.7.Terorismul, ciuma neagră a vremurilor noastre / 16
2.8.Războiul din Siria – combatanți / 18
2.9.Atacurile din 11 septembrie 2001 / 23
2.10. Principalele grupări teroriste – Statul Islamic / 26

III. RELIGIA ISLAMICĂ ȘI TERORIȘTII / 34
3.1.Islamul / 34
3.2.Șiiți și suniți / 36
3.3.Șaria / 37
3.4.Profilul teroriștilor / 37

IV. ROMÂNIA ȘI TERORISMUL / 40
4.1.Contactul românilor cu Islamul / 40
4.2.Terorismul în România / 40
4.3.Terorismul – un pericol pentru România? / 42
4.4.Prezența islamului în România / 45

V. STUDI U DE CA Z – ATENTATELE DE LA BRU XELLES DIN 22 MARTIE 2016 /47
VI. CONCLUZII / 56
VII. BIBLIOGRAFIE / 58

3
Capitolul I
INTRODUCERE

Atunci când am ales această temă de disertație, am știut că va fi vorba despre un subiect
intens discutat și dezbătut, o adevărată problemă a societății noastre, având în vedere în mod
special actuala criză a emigranților și recentele atacuri teroriste din Europa c e anunță vremuri
dificile pentru numeroase popoare din î ntreaga lume, care cad victime ale unui nou război mondial ,
daca ar fi să dăm crezare unor anumite titlur i din presă.
Terorismul este considerat de către mulți specialiști „pericolul numărul 1” al societății de
astăzi, un pericol pe care nu îl putem ignora și de care nu ne mai putem ascunde.
Cu siguranță, atunci când acest cuvânt este pronunțat, primul lucru cate vine în minte
majorității sunt atacurile teroriste din Statele Unite ale Americii din data de 11 septermbrie 2001
(9/11) . Acel nefericit eve niment a făcut ca terorismul să capete un nou alt sens și ca lupta pentru
combaterea acestuia și pentru capturarea vinovaților să fie tot mai crâncenă și mai aprigă.
Statele Unite ale Americii s -au afirmat ca fiind statul pentru care lupta împotriva
terori smului are o importanță majoră în politicile sale guvernamentale, acest fapt fiind vizibil în
principal prin complexitatea operațiunilor de capturare a principalilor lideri teroriști.
Conform Dicționarului Explicativ Român , terorismul este o tactică de lu ptă
neconvențională folosită pentru atingerea unor obiective politice. El se bazează pe acte de violență
spectaculară acționate asupra unor populații neimplicate în mod direct în conflict dar cu potențial
de presiune asupra conducerii. Câteodată conducerea face acte de terorism asupra populației (stat,
organizații, categorii sociale sau, împotriva unui grup de persoane civile) în sensul scontat de
teroriști – producerea unui efect psihologic generalizat de panică și intimidare, augmentat de
folosirea manipu lativă a mediei, cu scopul atingerii unui obiectiv greu de realizat prin mijloace
democratice sau convenționale.1
Definirea conceptului de terorism este considerată dificilă, în mare parte deoarece judecata despre
ceea ce reprezintă terorismul depinde în f oarte multe cazuri de circumstanțele în care au loc
evenimentele violente.
Una dintre definițiile frecvente ale terorismului, dată de către Margaret Hermann, în
lucrarea Political Psychology, spune următoarele : „Într -o situație de război intern, teroarea este

1 https://ro.wikipedia.org/wiki/Terorism

4
un act simbolic ce își dorește influențarea comportamentului politic, apelând la mijloace ce nu sunt
normale și impunând folosirea sau amenințarea cu violența.”
În opinia noastră, t erorismul se bazează pe o violență sistematică și cu un scop bine de finit și este
menit mai degrabă să influențeze deciziile politice ale unor alți actori decât să producă victime sau
distrugeri masive.
Pentru a obține influență politică, terorismul depinde foarte mult de puterea sa de a trezi
anumite emoții și sentimente în rândul audiențelor, incluzând aici audiențele neutre, cele
susținătoare sau cele antagoniste. Reacțiile emoționale la terorism (care, desigur, pot fi a nticipate
de către teroriști, deși aceștia fac tot posibilul să le controleze) pot, prin urmare, să v arieze de la
teroare sau anxietate acută la entuziasm.Terorismul este , de asemena, practicat și de către guverne,
iar unele dintre caracteristicile acestui proces, anumite efecte și autori sunt similare caracteristicilor
insurgențelor sau actelor de teror ism. De exemplu, organizațiile teroriste insurgente pot utiliza
terorismul cu scopul de a -și controla susținătorii și de a impune obediența.2
După evenimentele din 11 septembrie 2011, comunitatea științifică a reevaluat tratamentul
acordat terorismului in ternațional, transferându -l, dintr -o poziție marginală, în centrul
preocupărilor din subdisciplina Studiilor de Securitate.
Din Manual de Relații Internaționale, scris de Adrian Miroiu și Radu -Sebastian
Ungureanu, aflăm faptul că, dintr -o perspectivă istor ică, se poate observa cum activitățile teroriste
au încorporat frecvent o dimensiune transnaționala, chiar dacă au reprezentat instrumente ale
conflictului politic din interiorul unei societăți. Teroriștii au beneficiat frecvent, în acțiunile lor, de
sprijin din partea unor grupuri sau chiar a unor guverne străine, adesea constituindu -și baze de
antrenament și rețele de finanțare peste hotare. Actele teroriste propriu -zise nu s -au limitat la
teritoriul național al țării vizate din punct de vedere politic, fiind atacate obiective și interese ale
acesteia din străinătate. Și, nu în ultimul rând, au căzut victime cetățeni ai altor state decât cel care
constituia tinta politică – iar lista ar putea continua. 3
Terorismul internațional constituie, fără îndoială, cel mai nociv și mai periculos produs al
globalizării. Totodată, terorismul constituie astăzi „cel mai mare risc asimetric de securitate” 4,
deoarece folosește din plin libertatea de circulație, a informației cât și a persoanelor, atacând fără

2 Margaret G. Hermann, Political Psychology , Jossey -Bass Publishers, San Francisco, 1986 , p. 57
3 Manual de Relații Internț tionale , vol. coordonat de Andrei Miroiu și Radu – Sebastian Ungureanu, Editura Polirom,
Iași, 2006, p. 23
4 Cristian Barna, Cruciada islamului, Editura Top Form, Bucureș ti,200 7,p.6

5
discernămân t populația civilă oriunde în lume. Deși în ultimii ani, actele teroriste au fost opera
unor grupări islamice extremiste, terorismul constituie o amenințare chiar și pentru state islamice,
și nu doar pentru țările occidentale. Lupta împotriva terorismului are în principal două fațete: lupta
împotriva grupărilor teroriste, oriunde s -ar afla în lume, dar și eforturi pentru identificarea cauzelor
și eradicarea lor.
Considerăm că e ste foarte interesant să căutăm o definiție a terorismului dată de către
autoritățile americane, prin prisma FBI – ului ( Federal Bureau of Investigation ), având în vedere
că reprezintă statul cu o luptă vehementă împotriva acestui tip de comportament și acțiuni.
Așadar, terorismului internațional i se acordă următoarele caracte ristici: implică acte violente sau
acte care pun în pericol viața umană și care încalcă legile federale sau statale; pare a fi destinat
intimidării și constrângerii unei populații civile, influențării politicii unui guvern prin intimidare
sau coerciție sau afectării comportamentului unui guvern folosind distrugeri în masă, asasinate
sau răpiri; are loc în principal în afara jurisdicției teritoriale a Statelor Unite ale Amercii sau
depășește granițele naționale în ceea ce privește mijloacele prin care este realizat.
Terorismul intern este privit ca și un proces care: implică acte periculoase pentru viață umană care
încalcă legile federale sau statale; pare a fi destinat intimidării și constrângerii unei populații civile,
influențării politicii unui guvern p rin intimidare sau coerciție sau afectării comportamentului unui
guvern folosind distrugeri în masă, asasinate sau răpiri; are loc în principal pe teritoriul
jurisdicțional al Statelor Unite ale Americii.
Tot FBI spune că termenul de delict federal de ter orism este o infracțiune care: este calculată să
influențeze sau să afecteze comportamentul unui guvern prin intimidare sau coerciție sau să se
răzbune împotriva acțiunilor unui guvern ; este o încălcare a foarte multor legi, dintre care 2 sunt
extrem de importante: cea cu privire la uciderea sau tentativa de ucidere în timpul unui atac asupra
unei instituții federale folosind arme periculoare și cea cu privire la uciderea sau tentativa de
ucidere a ofițerilor și angajaților statului american 5
Serviciile secrete britanice (MI5) afirmă faptul că terorismul reprezintă o amenințare
(serioasă și care are parte de multă susținere) pentru Regatul Unit și pentru interesele sale în afara
granițelor . Grupările teroriste caută să provoace perturbări , teamă și intimidare la o scară foarte
mare.

5 https://www.fbi.gov/about -us/investigate/terrorism/terrorism -definition

6
Teroriștii folosesc violența sau amenințarea cu violență ca un mijloc pentru a face cunoscute
cauzele pentru care aceștia luptă, motivând persoanele care îi p ot simpatiza sau intimidându -i pe
aceia care nu le arată simpatie. Teroriștii au de multe ori scopul de a influența politicile
guvernamentale și de a respinge procesele democratice existente, sau chiar democrația în sine, ca
un mijloc pentru a -și atinge ob iectivele.
Ca o definiție mai exactă a terorismului, MI5 oferă următoarea: „utilizarea sau amenințarea
cu utilizarea unei acțiuni desemnate a influența guvernul sau o organizație guvernamentală
internațională, sau o parte a persoanelor direct implicate”. Este practicat cu scopul de a avansa o
cauză politică, religioasă, rasială sau ideologică și implică sau determina: violențe grave împotriva
unei persoane; deteriorarea gravă a unei proprietăți; amenințarea la adresa vieții unei persoane; un
risc serios p entru sănătatea și siguranța cetățenilor; interfernța sau distrugerea unui sistem
electronic. 6
Această lucrare este structurată pe patru capitole. În primul dintre ele, „Terorismul
Mondial”, am încercat să dăm o definție mai complexă a terorismului și a o rganizațiilor teroriste,
dar și a modului acestora de funcționare , explicând conflicte le din prezent din lumea islamică în
contextul actual de securitate și globalizare.
Cel de -al doilea capitol se intitulează „Religia Islamică și teroriștii” și prezintă r eligia islamică,
divizarea acesteia între șiiți și suniți, dar și un profil general al teroriștilor, așa cum a fost acesta
conturat de către specialiștii în domeniu.
Următorul capitol poartă numele „România și terorismul” și prezintă principalele legături are
României cu terorismul și cu religia islamică.
Ultimul capitol este constituit dintr -un studiu de caz despre cele mai recente atentate teroriste
care au avut loc „în inima Europei”, la Bruxelles , în data de 22 martie 2016 și care au îngrozit
întreaga planetă, făcând ca amenințarea teroristă să fie tot mai prezentă și mai înspăimântătoare.

6 https://www.mi5.gov.uk/home/the -threats/terrorism.html

7
Capitolul II
TERORISMUL MONDIAL

2.1. Ce este criza?
Inevitabil, atunci când facem referire la un stat care comite sau care este victima unor
atacuri teroriste, vorbim despre existența unei crize. Un popor care suferă un atac terorist va trece
printr -o perioada de criză în perioada posterioară acestuia.
Autorii Gheorghe Văduva și Mihai Ștefan Dinu, în lucrarea Crizele politico -militare ale
începutului de mileniu analizează crizle din punct de vedere politic și militar și afirmă faptul că
acestea trec de la o stare de normalitate la anormalitate, apoi de la anormalitate la precriză și apoi
vine ruptura finală reprezentată de trecerea de la o stare de precriză la criza propriu -zisă. Această
ruptură este văzută ca un prag critic, iar un ultim prag este constituit de trecerea de la o stare de
criză la război. 7
Criza reprezintă o perioadă în care sistemele ies din funcționalitatea lor normală și nu se
mai pot autoregla. În general, conflictul reprezintă momentul cel mai intens din întregul proces al
desfășurării crizelor. Nu orice conflict reprezintă gradul cel mai înalt al desfășurării unei crize, dar
cu siguranță despre orice criză se poate spune faptul că este conflictuală. Pot avea loc conflicte
care nu sfârșesc prin a deveni niște crize, ca de exemplu, conflictele de interese sau conflictele
spontane. 8
Crizele care afectează și modifică, într -o manieră sau alta, sistemele sociale, politice,
economice, militare și informaționale sunt, la baza lor, de origine politică. Acestea au luat naștere
și s-au dezvoltat în urma apariției unor defecțiuni grave în procese le care stau la baza relațiilor
dintre sisteme sau dintre elementele acestora.9
Crizele politico -militare au existat dintotdeauna și aproape mereu au avut aceleași trăsături,
născându -se din cauza intereselor contradictorii ale statelor și popoarelor. Așa dar, criza din
Orientul Mijlociu este una provocată și care depinde de lupta pentru resursele energetice și pentru
înlăturarea unor conflicte și tensiuni. Această criză va putea fi soluționată în momentul în care

7 Gh. Văduva, Mihai -Ștefan Dinu , Crizele politico -militare ale începutului de mileniu, Editura Universității Naționale
de Apărare,București,2005,p.7
8 Ibidem,p.16
9 Ibidem,p.26

8
două importante probleme își vor găsi rezo lvarea: problema palestiniată și problema gestionării
resurselor energetice. 10
Carta ONU afirmă faptul că cea mai bună manieră de a rezolva orice neînțelegere, diferend,
este dialogul politic. Acesta este definit ca fiind o unealtă a politicii, un mijloc prin care sunt scoase
în relief părerile, interesele, asemănările și deosebirile, ariile confluente și divergente cu scopul de
a se găsi și pune în practica măsurile cele mai adecvate.11

2.2. Securitatea și globalizarea
În contextul terorismului actual, este de o importanță majoră să înțelegem rolul securității
și al globalizării pentru ducerea la bun sfârșit a acestor tipuri de activități menite să distrugă
civilizații întregi.
Noile amenințări la adresa securității ne fac pe toți vulnerabili, securitatea fiind principalul
domeniu de interes al multor științe. E.A. Kolodziej afirmă că ,,securitatea este o noțiune complexă
și controversată, încărcată de sentimente și valori adânc înrădăcinate […] Dacă pornim de la o
înțelegere largă și cuprinzătoare a securității, sinonimă cu orice s -ar întâmpla în mintea
observatorului, atunci ar însemna să afirmăm că aproape orice valoare sau interes uman, dacă
partea afectată le percepe ca fiind sub amenințare, constituie o problemă d e securitate.” 12
Considerăm că s ecolul al XXI -lea poate fi catalogat, fără niciun fel de urmă de îndoială, ca
și un secol al globalizării, în care există o interdependență din ce în ce mai mare între state, ce se
datorează în primul rând creșterii numărulu i actorilor pe scena internațională. Securitatea este
condiția ca un individ să fie protejat de pierderi și de pericole, fiind în gene ral asemănătoare cu
siguranța. Securitatea se poate referi la următoarele domenii extrem de importante pentru state și
pentru viața cetățenilor: politic, economic, militar, alimentar, ecologic sau demografic.
Sub modificările generale ale mediului de securitate, lumea este în schimbare, devenind mai
globală, născându -se noi amenințări sau forme ale violenței cauzate de neî nțelegeri între diferitele
etnii sau religii ale lumii.
Globalizarea este un fenomen care a început demult, căpătând o viteză din ce în ce mai
mare în ultimii 50 de ani, datorită: dezvoltării sistemelor de comunicații, dinamizarea informației,

10 Ibidem,p.28
11 Ibidem, p.32
12 E.A. Kolodziej, Securitatea și Relațiile Internaționale, Iasi, Polirom, 2007, p.11

9
apariția și creșterea marilor corporații. Specialiștii în domeniu au acordat următoarele definiții ale
procesului de globalizare: globalizarea a însemnat pentru cei foarte bogați mai multe ocazii de a
face bani și asta mult mai rapid (John Kavanagh); globalizarea es te integrarea la nivel mondial a
piețelor financiare, statelor națiune și a tehnologiilor în cadrul unei piețe libere capitalizate la scară
nemaiîntălnită până în prezent (Thomas Friedman); globalizarea este intensificarea relațiilor de
interdependență la scară transcontinentală (Donald Hofner).
Globalizarea referitoare la revoluțiile informaționale și tehnologice „va deschide
nenumărate oportunități și noi traiectorii de viață, nu doar pentru întreprinzătorii inventivi din
domeniul afacerilor ci și pentru aceia care se ocupă cu probleme sociale, culturale și educaționale.
Va crea posibilități pentru reducerea considerabilă a sărăciei atât pe plan intern, cât și pe glob.
Viitorul nu este pentru cei slabi de fire” 13
Globalizarea este privită ca fiind un proce s de schimbare de lungă durată, în care are loc o
creștere accelerată a fluxului de oameni, bani, bunuri, idei, informații, tehnologie, violență, cultură
ș.a.m.d.
Începutul mileniului III a adus cu sine transformări vizibile ale mediului de securitate la
nivel individual, comunitar, național, regiona l și global. Astăzi lumea este „ mult mai complexă și
interdependentă iar fenomenul globalizării se afirmă tot mai mult, constituind o tendință majoră,
în ceea ce privește configurația mediului de securitate”14. Sistemul internațional va avea un viitor
care va fi determinat de modul în care actorii și statele de pe scena internațională vor reuși să facă
față cerințelor de menținere a păcii și amenințărilor securității la nivel global.

2.3. Securitatea globală
Secolul XXI aduce cu sine schimbări intense în mediul securității, devenind un fenomen
din ce în ce mai vizibil, dar și ireversibil. Sfârșitul Războiului Rece a adus schimbări în cadrul
sistemului internațional și a securității globale, punând lumea în fața uneia dintre cele mai mari
provocări din istorie: securitatea.
Există o legătură puternică între securitate și globalizare. Securității globale i se poate
acorda următoarea definiție: stare a sistemului internațional mondial în care fiecărei țări i se acordă
garanția unui adăpost în cazul unui atac menit a -i afecta va lorile de bază.

13 A. Toffler și H. Toffler, Avuția în mișcare, Editura Antet, București, 2006, p.11
14 Silviu Petrescu, NATO și România în Securitatea Internațională – www.cky.ro

10
Societatea globală în care ne aflăm cu toții prezintă în același timp anumite pericole, dar și oferă
o multitudine de șanse. În actualul context internațional, NATO va avea în continuare rolul de
organizație politico -militară de securitate și apărare colectivă, iar ONU, OSCE și UE vor contribui
la garantarea păcii și stabilității internaționale.
După anii `90 „mediul internațional de securitate a evoluat în sensul creșterii complexității
și interdependețelor din relațiile internaționale. S tabilitatea internațională nu poate fi astăzi
concepută decât în baza cooperării pe multiple planuri la nivelul comunității internaționale și
evident prin intermediul dialogului într -un cadru instituționalizat” . 15
În interiorul OSCE, România este o susțin ătoare vehementă a planului de acțiune pentru
combaterea terorismului, dar și Carta pentru prevenirea și combaterea terorismului adoptate în
cadrul acestei organizații.
Termenul de securitate provine din limba latină (securitas/securitatis) și este defini t în
cadrul Dicționarului Explicativ Român ca faptul de „a fi la adăpost de orice pericol” sau,
„sentimentul de încredere și de liniște pe care îl dă cuiva absența oricărui pericol”.16
,, În perspectiva configurației sale conceptuale, dar și a celei aplicat e, securitatea, cu
extensie determinativă în valori sistemice, precum cele de natură politică, economică, militară,
publică, alimentară, socială, ecologică, sanitară, informațională, culturală, demografică etc.,
reprezintă, fără îndoială, una dintre cele m ai uzitate valori ale discursului analitic consacrat stării
de sănătate, echilibru, liniște și confort a mediului internațional, dar și național. În prezent
securitatea a devenit numitorul comun al preocupărilor majore care esențializează, întru
înțelegere și angajare, starea de echilibru și de stabilitate socială, politică, economică, culturală
și de altă natură, indispensabilă atât existenței și dezvoltării actorilor statali sau uniunii de orice
fel a acestora, cât și prezervării valorilor lor fundamental e și promovării pozitive a intereselor
proprii, toate acestea relevând starea și condiția conceptuală de securitate ”.17
Securitatea națională a României este „direct influențată de poziționarea sa la confluența a
patru spații: central -european, sud -est euro pean, răsăritean și cel al zonei Mării negre, zonei
Caucazului și a Asiei Centrale, cu prelungire către cea a Mediteranei și Orientului Mijlociu. Poziția

15 Strategia de Securitate Națională a României , secțiunea consacrată mediului internațional de securitate,
http://www.mapn.ro/strateg iasecuritate/strategsecuritmediul.html .,http://www.scritub.com/stiinta/stiinte –
politice/Strategia -Europeana -si-Politic71169.php
16 https://dexonline.ro/definitie/securitate
17 Simona Frolu , Securitatea națională în geopolitica integrării , Editura Militară, 2010, p.155.

11
geostrategi că a României reprezintă un atu în promovarea unor politici de stabilizare și angajare a
acestor spații, în corelație cu abordările organizațiilor internaționale”.18
România este un stat implicat în mișcările internaționale și statale de luptă împotriva noilor
amenințări globale la adresa păcii și securității naționale, luând parte la numeroase m ișcări de
menținere a păcii (Afganistan, Irak). Din cauza dimensiunii medii și a economiei nu foarte
dezvoltate, securitatea României nu se asigură numai prin forțe proprii, ci și prin cooperarea în
mod eficient cu aliații săi din cadrul organizațiilor din care face parte.

2.4. Definiția terorismului
Terorismul este un termen pentru care fiecare persoană în parte are propria definiție, una
cel mai probabil care să denote caracterul morbid al acestui timp de comportament sau din contră,
una care să arate că acesta este calea care trebuie urmată pentru a rezolva anumite „probleme” ale
societății occidentale ( ne referim aici, bineînțeles, la o definiție a terorismului din perspectiva
acelora care comit aceste atacuri sau care simpatizează sau fac parte din o rganizații de acest tip).
Chiar dacă nu există o definiție universal valabilă a terorismului, fiind scrise sute de
definiții, un consens este acela că terorismul utilizează mereu violența și că, deși poate face victime
individuale, este o crimă deosebit de gravă la adresa unei anumite comunități, iar criminalii își
doresc terorizarea populației vizate.
Terorismul s -a internaționalizat extrem de mult în ultimii ani, iar o dovadă în acest sens este
constituită de faptul că aceste acte se extind din ce în ce mai mult în state diferite de cele din care
fac parte aceste grupări.
Experții în domeniu sunt de părere că există în total un număr de cel puțin 500 de organizații
teroriste în lume, unite sub umbrela unui număr aproximativ de 10 rețele teroriste. Cea m ai
cunoscută, activă și de temut dintre acestea fiind Al -Qaeda. Evoluția acestui fenomen arată că se
dorește o uniune a terorismului de stânga cu cel de dreapta. Terorismul este un război care vizează
teritoriul inamic, însă nu pentru a -l cuceri, ci pentru a-l pedepsi, teroriza, înspăimânta.
În urma atacului terorist din ianuarie 2015 împotriva personalului aflat în redacția
publicației Charlie Hebdo din capitala Franței, peste 3,7 milioane de persoane au ieșit pe străzi în
întreaga țară pentru a -și arăta solidaritatea față de victimele grupărilor teroriste. „Marșul
solidarității” din Franța a fost cea mai mare manifestație de acest gen în toată istoria Europei, iar

18 Ibidem , p. 157

12
la data de 11 ianuarie 2015 Parisul s -a transformat în capitala mondială a luptei împo triva
terorismului.
Terorismul internațional constituie cel mai dureros capitol al vieții contemporane. Poate fi
găsit sub mai multe categorii și forme și este menit sa aducă destabilizare și frică. Acesta a luat
naștere ca o manieră de acțiune a celor sl abi îndreptată împotriva celor puternici. 19

2.5. Finanțarea terorismului
Este foarte interesant de investigat care sunt principalele forme de finanțare, bineînțeles
ilegale, ale terorismului, pe lângă sprinijul acordat de anumite state din lumea arabă. Corupția și
crima organizată reprezintă doi dintre principalii stâlpi de susținere ai terorismului.
Crima organizată poate avea următoarele definiții: „activități infracționale ale unor grupuri
constituite pe principii conspirative, în scopul obținerii unor importante venituri ilicite”20 , iar
„aceste grupuri au organizarea prealabilă temeinică, alteori de durată, posedând mijloace tehnice
și financiare și beneficiind de sprijin exterior din partea anumitor indivizi sau chiar medii sociale,
mai mult sau m ai putin importanți”.21 Aceste tipuri de grupări folosesc cel mai adesea ca și metode
de „lucru” șantajul, violența, traficul de droguri, răpiri, jocuri de noroc, camăta, prostituția,
evaziunea fiscală, contrabanda, corupția autorităților publice, ș.a.m.d.
Consiliul Europei acorda în anul 1993 următoarea definiție pentru crima organizată: „este
prezentă ori de câte ori două persoane sunt implicate într -un proiect infracțional comun, de -a
lungul unei perioade de timp, extinse sau nedeterminate, cu scopul de a obține putere și profituri
și atunci când micului asociat i se dau sarcini pe care să le îndeplinească în interiorul organizației
prin: afaceri sau activități corelate afacerilor; folosirea violenței sau a intimidării, influențarea
mediilor politice, a m ijloacelor de informare în masă, a economiei, a guvernului sau a organelor
judiciare; controlul exercitat asupra unui teritoriu, dacă este necesar, în scopul comiterii în colectiv
sau individual,a infracțiunilor plănuite care, din punct de vedere legal, vo r putea fi considerate
infracțiuni grave”.22
În interiorul NATO, crima organizată este văzută ca o amenințare pentru securitatea
statelor, fiind definită ca „acțiuni ale organizațiilor de natură criminală, structurate ca o rețea, cu

19 Crima organizată și terorismul azi , Revista Intelligence, Publicație editată de SRI, vol.43, an VI, 2010, p.10
20 Gh. Nistorescu, C.Păun, Criminologie , Editura Didactică și Pedagogică RA, București, 1995, p. 201
21 Victor Ursa, Criminologie , Editura Ciprian & Cătălina, Cluj -Napoca, 1993, p,126
22 Grupul ad -hoc pe tema crimei organizate al UE, Raport cu privire la situația crimei organizate, 1993

13
unul sau mai mulți șef i și câteva unități subordonate răspândite pe un teritoriu vast. Scopul lor este
acela de a obține ilegal mijloace și bani cu scopul de a câștiga puterea, fără să se țină cont de
existența legilor democrației care guvernează țara unde organizațiile opereaz ă. Acestea realizează
operații de contrabandă la o scară ce pune în pericol securitatea națională și militară în cadrul unei
țări.”.23
Cele mai cunoscute rețele ale crimei organizate care operează în lume sunt următoarele:
mafiile, triadele chinezești și Ya cuza japoneză. Cele mai faimoase mafii sunt: americană, rusă,
italiană, arabă, albaneză, urcainiano -molodovenească, țigănească. Mafia italiană este cu siguranță
cea mai cunoscută . La sfârșitul anului 1990, Cosa Nostra avea în jur de 5 500 de membri, Camor ra
Napolitană 7 000, iar N`Dragbeta din Calabria 5 000. Apartenența în cadrul acestor organizații se
obține prin naștere, căsătorie sau prin rude sau prieteni foarte apropiați. Familiile mafiote au la
conducere un „cap” sau „naș”, care este ajutat de un „s ubcapo” și „consigliere”. În comparație cu
alte forme ale crimei organizate, mafia se diferențiază prin dorința și puterea de a avea influență și
control asupra activităților de tip social, politic și economic, dintr -un anume teritoriu, acestea
datorându -se legăturilor corupte sau violente cu persoane din cadrul autorității publice. Mafia din
Statele Unite ale Americii a luat naștere în primele decenii din perioada colonizării, la început fiind
ca o extindere a mafiei din Italia. Încet încet a pătruns în vi ața socială, economică și politică din
marile orașe americane. Ca și arii de activitate, cele mai des întâlnite erau prostituția, taxele de
protecție, jocurile de noroc, traficul de tutun, băuturi alcoolice și droguri, în general activități
generatoare de profituri mari și obținute în cel mai scurt timp. Cartelurile columbiene se ocupă în
principal cu traficul de cocaină și heroină, conducând producțiile din Peru, Brazilia, Ecuador și
Columbia. Mafia rusă este organizată într -o manieră mai complexă: în inte riorul țării au o structură
asemănătoare unei organizații mafiote, iar în afara granițelor se comportă ca o rețea de crimă
organizată transfrontalieră axată pe mai multe tipuri de infracțiuni. A prins viață după anii 1990,
după căderea sistemului socialist , având inițial scopul de a forma relații deosebite cu persoanele
aflate la putere și cu cei care aveau în gestiune întreprinderile și, în general, întregul sistem
financiar. În fosta URSS se estimează că există 5 800 de persoane angrenate în crima organiz ată,
iar 200 dintre aceștia au legături directe cu rețelele internaționale, desfășurând activități ilegale
precum: trafic de arme, migrație de persoane, trafic de organe umane, trafic de femei în scopul
prostituției pe teritoriul Europei, Israelului și Or ientului Mijlociu, spălarea banilor, crime la

23 Doctrina de contrainformații și securitate NATO, p. 43

14
comandă, trafic de materiale radioactive, investiții pe piețe imobiliare aflate la început ș.a.m.d.
Crima organizată chineză reprezintă un aspect destul de vechi, fiind foarte variat. Cea mai
cunoscută organiza ție de acest tip de pe teritoriul Chinei sunt Triadele. Triadele sunt prezente în
acest spațiu încă din secolul al XVII -lea, dar actualmente membrii acestora pot fi întâlniți peste tot
în lume. Este estimat un număr de 80 000 de membri ai Triadelor. Princi palele fiind Wo și 14K,
cu activități bazate în principale pe traficul mondial de droguri, fiind prezente și controlând zone
precum Hong -Kong, Singapore și Taiwan. Yacuza japoneză are rădăcinile în secolul al XIV -lea,
însă particularitatea de a fi secretă și acțiunile întreprinse au condus la o distanțare de ceea ce era
scopul inițial: protejarea proscrișilor aflați pe proprietățile feudale. Se apreciază că Yacuza are în
componență 150 de familii, cu 220 000 de membri, folosind violența și corupția pentru a avea
influență în mai multe arii de activitate. Se ocupă cu camăta, taxele de protecție, traficul de droguri
și jocurile de noroc. Pe teritoriul țării noastre există reprezentanți a cel puțin 15 organizațiii
teroriste din toată lumea, iar toate acestea se folosesc crima organizată pentru a putea activa și a
avea resurse. Membrii crimei organizate acționează cel mai adesea în câmpuri de activitate
precum: spălarea de bani, criminalitate informatică, trafic de droguri, arme, muniție, substanțe
chimice, mig rația ilegală, trafic de carne vie, falsificarea banilor, cărților de credit, trafic cu mașini
furate ș.a.m.d. Parte din finanțele rezultate din aceste domenii sunt destinate terorismului. 24
În strânsă legătură cu fenomenul crime i organizate și cu teroris mul se află corupția.
Donald Cressey define ște corupția ca fiind „ansamblul de activități imorale, ilicite și ilegale
realizate de diverse grupuri și organizații (publice și private) și de diverși indivizi cu funcții de
conducere sau care exercită un rol p ublic, în scopul obținerii unor avantaje materiale sau morale
sau a unui statut social superior, înșelăciune, mituire, cumpărare, influență, intimidare etc.
Corupția nu înseamnă numai darea și luarea de mită sau traficul de influență, ci ea înglobează acea
rețea (formală și informală) de indivizi, grupuri și organizații între care există relații de
complicitate, tăinuire și acoperire reciprocă în scopul satisfacerii unor interese materiale și morale,
publice sau private”.25 Corupția afectează cel mai adesea următoarele domenii: economic,
afacerilor, social, instituțional și psihologic și politic.26

24 V. Fulga, C. Fulga, D. Fulga, Ucideți teroarea. Terorism, Antiterorism, Contraterorism, Editura CTEA, București,
2009, p. 115 -118
25 Donald R. Cressey, Criminal Organization, London Heinemann Educational Books, Londra, 1972, p. 199
26 V. Fulga, C. Fulga, D. Fulga, Ucideți teroarea. Terorism, Antiterorism, Contraterorism, Editura CTEA, București,
2009, p. 137 -142

15
2.6. Miturile terorismului jihadist
Este interesant și în același timp și important să descoperim ce anume poate determina o
persoană sa se implice în grupări teroriste și să comită aceste tipuri de crime oribile, distrugând
familii, popoare.
După atacurile teroriste din 11 septembrie 2011, teroriștii au ucis 93 de persoane in Statele
Unite ale Americii. Aproape jumătate dintre acestea, 45, au fost victime ale jihadiștilor. Celelalte
48 de persoane au fost ucise de teroriști care nu aveau nicio legătură cu Islamul, dar care au comis
aceste crime motivați fiind de ura împotriva medicilor și asistentelor care efectuau avorturi, de
fanatismul paranoic împotriva Gu vernului sau de către ideologia neonazistă.
Analiza a peste 330 de persoane condamnate în Statele Unite ale Amercii (după evenimentele din
11 septembrie 2011) pentru crime legate de terorismul jihadist scoate la iveală un profil care se
afla în contrast cu cele mai des întâlnite credințe despre cine sunt acești teroriști.
Când au comis crimele respective aveau în medie, vârsta de 29 de ani. O treime dintre aceștia erau
căsătoriți și o treime avea copii. Ajunseseră la același nivel educațional ca și media populației din
Statele Unite ale Americii, iar incidența problemelor de sănătate mentală era în acest grup de
persoane mai mică decât media țării. O altă informație extrem de importantă este aceea că toate
atentatele letale de motivație islamistă au fost comise de către cetățeni sau rezidenți legali din
Statele Unite ale Americii.
Pe scurt, teroriștii islamiști care au acționat în S.U.A. după atentatele din 11 septembrie
2011 sunt, în mod surprinzător, persoane obișnuite care nu au sosit din străinătate, ci sunt americani
care au trăit toată viața, sau cea mai mare parte a vieții lor, în această țară. De asemenea, este util
de menționat faptul că, în Statele Unite ale Americii, este de 3 000 de ori mai probabil ca o persoană
să moară din cauza unui glonț t ras de un compatriot, care nu are motivații ideologice, decât de un
jihadist.
Aceste date provin din Statele Unite ale Jihadului, o carte scrisă recent de Peter Bergen,
expert în terorismul islamist, care a devenit faimos în anul 1997, fiind producătorul primului
interviu televizat al lui Osama Bin Laden. Cartea oferă o analiză detaliată a ceea ce Bergen numește
„teroriști recoltați în casă”. Aceștia sunt americanii care se radicalizează și care se transformă în
soldați ai unui război sfânt împotriva necr edincioșilor, în mod special împotriva Occidentului, care
își iau inspirația dintr -o interpretare dusă la extrem și distorsionată a Islamului. O preocupare
aparte este acordată așa numiților „lupi solitari”, adică acei teroriști care acționează singuri, fă ră

16
sa fi avut un contact foarte mare cu rețelele internaționale sau cu alte persoane suspecte. Izolarea
lor creează foarte mari dificultăți în a -i localiza înainte de comiterea actelor de terorism.
Desigur, întrebarea care se află pe buzele tuturor este „ de ce?”. Ce anume determină o
persoană care, la prima vedere, nu se arată diferită de restul populației, să treacă la jidahism? Din
păcate, acest lucru nu se știe. Nu există deocamdată un consens între experți cu privire la răspunsul
la această întrebare. Anumite lucruri sunt însă foarte clare. Radicalizarea față de violența jihadistă
are diferiți factori determinanți și contexte în fiecare stat în parte. Tânărul francez care a omorât
oameni nevinovați și care s -a sinucis strigând „Alahu akbar” a avut o exp eriență de viață total
diferită de persoana de acceași religie care a comis aceste fapte în Statale Unite ale Americii. De
exemplu, în Franța, mai puțin de 10% din populație este de religie musulmană, însă 70% din
persoanele din penitenciare sunt de aceas tă religie, nefiind și cazul Statelor Unite ale Amercicii,
deși este statul care are cel mai mare procent al populației în închisoare. Integrarea musulmanilor
în viața economică și socială în S.U.A. este mai echilibrată decât în alte țări.
O altă caracter istică frecventă, dar nu universală printre jihadiști este aceea a existenței
unui episod declanșator: o frustrare personală, grave probleme economice, durerea cauzată de
pierderea unei ființe dragi sau un eșec amoros. Însă nu toate persoanele care trec pr in așa ceva se
transformă în teroriști. La jihadism se ajunge de asemenea și în urma unor procese psihologice
mult mai complexe și mai puțin evidente.
Asociația Americană de Psihiatrie a publicat un articol extrem de interesant și de captivant
care enume ră rezultatele celor mai recente investigații pe această temă. Psihiatrii își centrează
explicațiile pe nevoile avute de către toți adulții tineri de a atinge o așa numită „ușurare
existențială” și declară : „Acest lucru implică decoperirea personalității unei persoane, unde
aparține, ce valori are, ce anume îi dă sens vieții, ce poate aspira să ajungă și cum poate demonstra
lumii cât valorează. Pentru tinerii marginalizați și care uneori se află în tranziție între societăți,
procesul de formare al unei ide ntități poate fi o sarcină fără speranțe. Motivele pentru care tinerii
se unesc în organizații teroriste au puțin de -a face cu a fi sărac, musulman sau psihopat , ci mai
degrabă au legătură cu vulnerabilitățile naturii umane, care sunt accentuate și exager ate din
anumite puncte de vedere de către societățile occidentale. Pentru tinerii occidentali care se află în
tranziție și se simt marginalizați, singuri, pierduți, plictisiți sau copleșiți de prea multă libertate,
ISIS și alte ideologii superficiale, dar contagioase, vor fi în continuare foarte tentante ca și soluții
imediate pentru dificultățile și greutățile firești ale condiției umane.

17
Această viziune psihologică nu aduce multe idei practice despre cum poate fi prevenit
terorismul jihadist. Dar, cel pu țin, scoate la lumină prejudecățile care sunt văzute ca și fapte de
necontestat și ne deschide ochii în privința pericolului care vine odată cu adoptarea unor politici
bazate pe false prezumpții. 27

2.7. Terorismul , ciuma neagră a vremurilor noastre
În ultimele luni au avut loc atentate teroriste sinucigașe aproape în fiecare zi într -un loc din
lume. Atacurile s -au extins pe cinci continente și în zeci de state. Lista devine interminabilă și
include state precum Indonezia, care nu a suferit niciun ata c timp de aproape zece ani. Însă numărul
cel mai ridicat de victime s -a înregistrat în Afganistan și în Pakistan, care erau bombardate în
fiecare zi, sau chiar de mai multe ori pe zi. Gradul de suferință, numărul de familii distruse, de
morți, de traume și de drame psihologice ale acestor asasinate este enorm și este suportat de către
foarte multe țări.
Morțile copiilor sunt cu adevărat sfâșâietoare, iar, pentru teroriștii din ziua de azi, țintele
cele mai „ușoare” sunt minorii, elevii și studenții prezenț i la școală, copiii săraci care se joacă cu
mingea pe străzi sau bebelușii care sunt plimbați prin parcuri. Odată cu moartea acestora, teroriștii
nu numai că lasă o senzație permanentă de pierdere, ci se și asigură de faptul că părinții victimelor
se vor s imți vinovați pentru restul vieții lor. Afganistanul a trebuit sa facă față unui număr ce putea
ajunge și până la trei -patru atentate pe zi, de la atacuri ale talibanilor în orașe, sate și secții de
poliție până la mașini sau motociclete bombe, trecând pr in masacre ale cetățenilor în care talibanii
împușcau oameni fără niciun pic de milă. La sfârșitul lunii ianuarie a acestui an, în Kabul (capitala
Afganistanului), șoferul unei mașini -bombă a intrat cu vehiculul într -un autobuz. Șase din cei șapte
morți ș i 26 din cei 27 de răniți erau ziariști la ToloTV, cea mai populară emisiune de televiziune
din țară. Aceste persoane decedate erau chiar cele care aduceau știrile și n u își abandonaseră țara
care trece printr -o perioadă extrem de tumultoa să pentru a se mu ta în Europa , reprezentând o
speranță din viitor.
Mulți dintre talibanii pakistanezi s -au salvat fugind în provinciile din Afganistan unde nu
există un guvern, loc din care lansează atacuri împotriva Pakistanului. Această suferință nu este
decât un val î n oceanul de suferință al Siriei și Irakului, locuri unde în fiecare zi cad victime sute
de persoane. Nu pare că lumea face ca Statul Islamic să dea înapoi. Există o tendință din ce în ce

27 http://internacional.elpais.com/interna cional/2016/03/19/actualidad/1458424049_201262.html

18
mai mare de variație și de indecizie la scară globală, neexistând ni ci măcar un consens internațional
real despre ce măsuri trebuie să se ia.
Arabii cred că cel mai important este să distrugă Iranul, europenii vor să oprească fluxul
de imigranți, americanii sunt obsedați de Donald Trump , iar China este principala vinovată a unei
recesiuni economice.
Occidentul nu poate face pentru lumea musulmană ceea ce musulmanii trebuie să facă pentru ei
înșiși. Occidentul nu poate să dea la infinit soldați și forțe speciale atunci când națiunile musulmane
nu vor să preia inițiativa și preferă să izbucnească un război intern între șiiți și suniți în locul unui
război real care compromite religia, populația și viitorul lor. 28

2.8. Războiul din Siria -combatanți
Conflictul din Siria este un subiect de actualitate care trebuie să fie explicat în contextul
ultimelor evenimente teroriste care au afectat întreaga lume.
Panorama alianțelor conflictului sirian, care datează de cinci ani și care a provocat mai
mult de 2 60.000 de decese, a suferit transformări majore. Principala facțiune armată de opoziție
din anul 2011, Armată Liberă Siriană, a devenit una dintre cele mai slabe, pierzâdu -și combatanți
într-o progresivă islamizare și fragmentare a bandei rebele.
Negocier ile cu Iranul reprezintă un regres în rivalitățile dintre Teheran și Riad, iar
consecințele acestui fapt încă nu s -au materializat. Progresul făcut de către Unitățile de Protecție
Populară kurde împotriva ISIS, sprijinite de către Statele Unite ale Americ ii, neliniștește
autoritățile turce, care duc propriul război împotriva kurzilor în sudul Turciei. Pe plan
internațional, Siria se transformă în noua locație a rivalităților din cadrul acestui nou Război Rece.
Toate acestea în timp ce avansul rapid al ISIS și notorietatea căpătată odată cu recentele atentate
din capitala Franței și a Belgiei au reușit să unească actorii internaționali într -o luptă împotriva
terorismului.
Aceștia sunt actorii care iau parte la conflictul sirian, însă mai trebuie să fie dete rminați cei
care vor trece în tabăra negociatorilor și cei care lua calea grupărilor teroriste. Grupările insurgente,
în mod special islamiștii și jihadiștii primesc finanțare din partea statelor din Golf, în mod special
Qatar și Arabia Saudită. Turcia a r eprezentat un factor important în tranzitul și logistica acestor
grupări, până când s -a ajuns ca celule teroriste să opereze pe teritoriul lor.

28 http://www.elmundo.es/internacional/2016/03/07/56dc65bee2704ecb208b4583.html

19
Grupări siriene
Armata Arabă Siriană: președintele Bashar al Assad conduce armată siriană de când a
venit la co nducerea statului., în anul 2000. Are între 178 000 și 220 000 de membri și controlează
cele mai mari orașe ale țării, precum și legăturile dintre acesteea: Damasc, Homn, Latakia, Tartus,
Hama și parte din Alep.
Forțele Naționale de Apărare : au fost creat e de către guvernul sirian în anul 2012 și sunt
considerate ca fiind o ramură din Armata Siriană, fiind formate din voluntari sau soldați în rezervă
și susținute financiar și înarmate de către guvern. Participă la ofensivele militare și au între 80 000
și 100 000 de membri.
Comitetele populare : au luat naștere în timpul războiului civil sirian pentru a proteja
cartierele din teritoriile aflate sub controlul regimului din Damasc. Sunt formate din persoane
înarmate, antrenate și plătite de către regim, loc alizate la controalele care au loc în zonele unde
trăiesc minoritățile, dar există și în zone sunite.
Aliații regionali
Hezbollah (Partidul lui Dumnezeu): este un partid militar șiit libanez, creat cu sprijin sirian
în timpul războiului civil libanez în anul 1982, pentru a se putea confrunta cu trupele israeliene.
Apoi a fost sprijinit și finanțat de către Iran și condus de Hassan Nasrallah. Are între 8 000 și 10
000 de militanți, fiind foarte prezent în partea occidentală care face frontieră cu Libanul, Alep,
Latakia, periferia Damascului și sudul țării.
Partidul Social Naționalist Sirian (SSNP) : a fost fondat în anul 1932 în Liban, având filiale
atât în S iria, cât și în Irak. Ideologia sa se bazează pe unitatea Marii Sirii. Are între 6 000 și 8 000
de membri aflați în partea occidentală care face frontieră cu Liban, Alep, Latakia și sudul țării.
Republica Islamică a Iranului : este un aliat de bază al Dama scului, oferindu -i sprijin
militar, arme și sprijin financiar. Pe teren, se bazează pe câteva mii de oameni din Garda
Republicană iraniană, ca și sprijin tactic și militar. Coordonează de asemenea și partea irakiană
care luptă în Siria împreună cu celelalt e trupe.
Aliați internaționali
Federația Rusă : Moscova s -a arătat un aliat de bază al guvernului din Damasc încă de la
începutul conflictului în anul 2011, oferind un sprijin politic și diplomatic care există de pe vremea
Razboiului Rece. Este principalul furnizor de armament pentru armata siriană. Experții spun ca are
și câteva mii de oameni în teren. Din luna septembrie a anului 2015, avioane rusești bombardează

20
ținte ale ISIS și ale altor facțiuni rebele de pe teritoriul sirian, împreună cu Armata local ă. Are o
prezență militară aeriană în Damasc, Homs, Latakia, Hassake, și maritimă pe coasta localității
Tartus.
Sprijin pentru minoritățile din Siria:
Unitățile de Protecție Populară kurde (YPG): este o miliție armată aflată sub ordinele
Comitetului Supre m Kurd din regiunea Rojava (Kurdistan -ul sirian, în nordul țării, la frontiera
dintre Turcia și Irak). Este o mișcare de stânga cunoscută pentru masiva participare a femeilor atât
în viața politică, cât și în armată. Sunt antrenate și primesc armament din partea PKK -ului, dar și
din partea Statelor Unite ale Americii. În ciuda tot mai deselor ciocniri cu armata siriană, au
colaborat cu aceștia în lupta împotriva ISIS, în zone precum Hassake, în partea de nord -est a țării.
Constituie principalul sprijin al F orțelor Democrative Siriene, create în luna octombrie a anului
2015 pentru a alunga ISIS, și care, de asemenea, reunește combatanți arabi suniți și creștini,
precum și asirieni și turcomani. Sunt și aliați ai Consiliului Militar Asirian, creat în 2013 pent ru a-
i proteja de jihadiști pe cei din regiunile asiriene Hassake. Sunt formate din 40 000 – 50 000 de
combatanți.
Palestinieni : Siria are o populație de 400 000 -500 000 de palestinieni. Marea majoritate s –
a poziționat de partea guvernului din Damasc, avâ nd un statut și drepturi aproape identice cu cele
ale cetățenilor sirieni.
Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei – Comando General: a fost fondat și condus
în 1968 de către Ahmed Jibril, are o ramură armată care luptă în taberele refugiaților palestinieni
cu regimul sir ian. Conduce lupta pe câmpul din Yarmuk, la periferia sudică a Damascului.
Palestinienii din Siria formează o ramură specială în cadrul armatei siriene, numită Armata pentru
Eliberarea Palestinei, ce luptă împreună cu restul trup elor.
Aknaf Beit al Makdis: militanți insurgenți palestinieni care inițial au dus o luptă împotriva
Armatei Siriene și a Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei, pentru ca mai târziu să se
alăture acestora din urmă în fața atacurilor Al Qaeda și IS IS.
Druzi : Siria are o populație druză de 500 000 de oameni, aflați în principal în provincia
sudică Sueida. La fel ca și creștinii, majoritatea liderilor religioși și -au unit forțele împreună cu
guvernul din Damasc. Șeicul Walid al -Balous a fost unicul c are s-a împotrivit rebelilor și forțelor
regimului, propunând o altă cale. A fost asasinat în 2015 într -un atentat cu o mașină bombă.

21
Grupurile insurecțillor : sunt împărțiți într -o multitudine de grupuri și controlează între 10
și 25% din teritoriul siria n.
Armata Liberă Siriană : este formată din militari care au părăsit armata principală, avându –
l în frunte pe colonelul Riad al -Asaad, începând cu data de 29 iulie 2011, atunci când a luat naștere
oficial această formațiune. Dupa aproape cinci ani de confl icte, Armata Liberă Siriană nu mai este
prima forță de opoziție armată. Combatanții săi s -au integrat în alte facțiuni insurecte în cadrul
unui proces de islamizare motivat de finanțarea străină, în principal cea a țărilor din Golf. Mai
rămân 27 de facțiu ni sub comanda generalului Adullah al Bashir, între care cea mai notabilă este
Frontul Sudic, care are 29 de brigăzi în Deraa, epicentrul revoltelor siriene, și în Quneitra.
Ahrar el Sham: coaliție ce cuprinde mai multe grupări islamiste, conduse de către Abu
Yahia al Hamawi, fiind una dintre principalele forțe armate insurecte. Are între 10 000 și 20 000
de militanți, cu o foarte mare prezență și control în zona Idlib, unde sunt liderii colaiției Frontului
de Cucerire, împreună cu aliații din Al Qaeda.
Jeish el Islam (Armata Islamului) : grupare ce este compusă din mai multe grupări islamice.
Este principala forță de opoziție din periferia Damascului. Luptă atât împotriva trupelor regimului,
cât și împotriva Armatei Libere Siriene. După recentul asasinat al liderului său, la conducere se
află Mohamed Alloush. Are între 20 000 și 25 000 de combatanți
Jeish al Fatah (Armata Curericii) : alianță operațională între diferite facțiuni insurecte, ce
include de la moderați ai Armatei Libere Siriene până la islamiști precum Ahrar el Sham sau
jihadiști precum Al Nusra. A fost format în martie 2015 în provincia Idlib, cu scopul de a coordona
operațiunile, primind armament și sprijin logistic din partea Turciei, Qatarului și Arabiei Saudite.
Frontul al Nusra : este o ramu ră locală a Al Qaeda în Siria, fiind prezent pe lista grupărilor
teroriste atât a Statelor Unite ale Amercii, cât și a ONU. Este poziționat în principal în zona nord –
vestică a Siriei, după ce a fost expulzat de către rivalul ideologic, ISIS, din partea est ică a țării.
Statul Islamic (ISIS): în 30 de luni, ISIS a reușit să stăpânească între 50 și 55% din teritoriul
sirian, majoritatea în zona deșertică, în partea de est, fără populație.
Actuala grupare teroristă a suferit schimbări de la crearea sa sub num ele de Jamaat al
Tauhid wal Jihad, în Irak în anul 1999 și viitoarea creștere în timpul invaziei trupelor
nordamericane în anul 2003. După separarea de Al Qaeda, Statul Islamic din Irak și Levante, a
luat numele de Statul Islamic, odată cu proclamarea cali fatului de către Abubaker el Bagdadi, sau
calif Ibrahim , în iunie 2014, în Mosul, nordul Irakului.

22
ISIS a pus la punct o adevărată mașinărie de propagandă și recrutare, bazată în principal
pe noile tehnologii, care traduc orice conținut într -o multitudine de limbi. De asemenea, are
venituri din contrabanda cu petrol, cu piese arheologice sau cu fraude d in impozite.
Are între 25 000 și 40 000 de jihadiști încorporați, dintre care cel puțin 15 000 sunt străini
cu 80 de naționalități diferite. În jur de 4 500 de persoane sunt din Europa (dintre acestea
aproximativ 20% sunt femei). ISIS controlează zone ext inse din nord -estul Siriei până în nord –
vestul irakian, fiind prezenți și la est de Alep și având simpatizanți și în Idlib.
Coaliție împotriva ISIS
Statele Unite ale Americii sunt liderul unei coaliții internaționale împotriva ISIS, formată
din state din G olf și aliați occidentali, dintre care nouă (Australia, Bahrein, Canada, Franta,
Iordania, Arabia Saudită, Turcia, Emiratele Arabe Unite și Marea Britanie) participă la
bombardamente în Siria. Aceste bombardamente au ucis în jur de 22 000 de jihadiști, con form
informațiilor de la Washington, dar și sute de civili, deși această cifră exactă nu se cunoaște. De
asemenea, Statele Unite ale Americii au format, antrenat și înarmat sute de militari ai opoziției.
În luna septembrie a anului trecut, aviația rusă a lansat Operațiunea de Distrugere totală,
care s -a alăturat celorlalte bombardamente asupra obiectivelor ISIS pe teritoriul sirian și care a
lovit și alte amenințări teroriste considerate de către Moscova și Damasc. Atacurile au ucis o mie
de jihadiști, o mie de combatanți rebeli, dar și sute de civili.
Opoziția regimului sirian
Consiliul Național Sirian : a fost constituit la șase luni după începerea revoltelor în martie
2011 și dorea să fie ca un guvern alternativ în exil. Frații Musulmani sirieni sunt o parte importantă
a acestui consiliu. Își are baza în Turcia, iar membrii săi sunt priviți ca fiind deconeactați de la
realitatea din teren și cu foarte puțină influență asupra grupărilor armate.
Coaliția Națională pentru Forțele Siriene revoluționare și de opoziție: a fost formată în
noiembrie 2012, dizolvând și absorbind Consiliul Național Sirian, având ca obiectiv crearea unui
guvern de tranziție sirian. Acesta a abandonat coaliția, în semn de protest pentru participarea
acesteia la discuțiile ce au av ut loc în toamna anului trecut cu privire la criza siriană.
Înaltul Comitet de Negocieri : acest comitet a apărut în urma sponsorizării venite din partea
Riadului, și reunește diverși reprezentanți ai opoziției siriene. Are între 30 și 40 de membri, printr e
care și reprezentanți ai Coaliției Naționale Siriene, veterani ai opoziției, reprezentanți ai Fraților

23
Musulmani sirieni, ai grupărilor islamice precum Jeish el Islam, sau rebeli precum Armata Liberă
Siriană.
Opoziția internă : guvernul sirian a întocmit o listă cu 38 de opozanți cu care să înceapă
negocierile. Printre aceștia se află și opozanți din cadrul partidelor laice și democratice. 29

2.9. Atacurile din 11 septembrie 2001
Cel mai sângeros atac terorist, punctul de referință atunci când vorbim desp re terorism sunt
atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, cărora le vom dedica rândurile ce urmează.
După ce Războiul Rece s -a încheiat, Francis Fukuyama a prezis „sfârșitul istoriei”,
afirmând faptul că istoria a fost modelată după conflicte ideologice, iar înfrângerea Uniunii
Sovietice și a comunismului reprezentau câștigarea luptei de către capitalismul occidental, sfârșitul
istoriei și terminarea definitivă a altor ideologii. Conform autorului, început ul anilor 1990 a
însemnat „ sfârșitul istoriei, punctul final al evoluției ideologice a umanității și universalizarea
valorilor democrației liberale promovate de Occident, ca formă finală a guvernării umane”. Samuel
Huntington nu a fost de acord cu acest model al civilizației occidentale unive rsaliste, iar atentatele
din 11 septembrie 2001 au fost cele care au confirmat spusele acestuia: „lumea se află pe punctul
unui război global între civilizații fără câmpuri de bătălie și frontiere”. 30
Evenimentele din 11 septembrie 2001 au fost o tragedie globală, afectând o lume
interconectată dar în același timp conflictuală, un fenomen mediatic ce a demonstrat o slăbiciune
a punctului central al capitalismului global (Statele Unite ale Americii), într -o societate cu metode
globale de a comunica. Atunc i când s -a confirmat că aceste atacuri sângeroase au fost înfăptuite
în numele Islamului, întregul Occident a încercat să găsească explicații despre rolul acestei religii
islamice în justificarea uciderii unor persoane nevinovate. Unii au considerat că ace ste atacuri
reprezintă o „ciocnire a civilizațiilor” occidentală și islamică, determinată de percepții competitive
în ceea ce privește principiile morale.31
Declinul financiar, înfrângerea militară și cucerirea statelor musulmane de către cele
occidentale au încetinit și împiedicat creșterea și dezvoltarea ace stora. Osama bin Laden considera
că civilizația musulmană a fost privită și tratată cu injustiție, agresiune și nedreptate, vinovați fiind

29 http://internacional.elpais.com/internacional/2016/01/25/actualidad/1453739657_964290.html
30 Francis Fukuyama, The end of history and the last man, Free Press, New York, 1992
31 Crima organizată și terorismul azi , Revista Intelligence, Publicație editată de SRI, vol.43, an VI, 2010, p.17

24
„cruciații și sioniștii”: „sângele musulman a fost vărsat în P alestina și Irak. Masacrele
musulmanilor din Qana, Burma, Kașmir, Assam, Filipine, Fatani, Ogadin, Somalia, Eritrea,
Cecenia și Bosnia sunt încă proaspete în memoria noastră. Toate acestea au avut loc sub ochii
lumii occidentale care nu numai că nu a împie dicat aceste atrocități ci, sub acoperirea nedreaptă a
Organizației Națiunilor Unite, i -au împiedicat pe frații noștri să se apere. Apărătorii Islamului s –
au trezit și au realizat că sunt principala țintă a agresiunii din partea alianței dintre cruciați și
sioniști. Propaganda falsă referitoare la „drepturile omului” a fost scoasă la iveală de masacrarea
musulmanilor din orice colț al lumii”.32
Autorul american Michael Scheuer, fost ofițer CIA, afirmă că „mass media occidentale nu
au publicat integral declar ațiile lui bin Laden și nu au informat opinia publică despre contextul
cultural și istoric în care acestea au fost exprimat. Bin Laden a exprimat foarte clar motivele pentru
care duce acest război împotriva noastră. Niciunul dintre aceste motive nu este co ntrar conceptelor
de libertate și democrație ci strategiilor și acțiunilor americane față de lumea musulmană”.33
Autorul mai sus menționat consideră că invadarea Afganistanului și Irakului a fost văzută de
majoritatea celor 1,3 miliarde de musulmani ca pe o declarație de război din partea Occidentului
(în mod special a SUA) împotriva lumii islamice. Musulmanii au început să privească Statele Unite
ale Americii ca pe o putere colonială ce, împreună cu Israelul, dispun de forțe militare în cele mai
însemnate l ocuri sfinte ale religiei islamice: Arabia Saudită (Mecca, Medina), Irak (Najaf,
Kerbala), Ierusalim. 34
După evenimentele din 11 septembrie 2001, războiul împotriva terorismului s -a
transformat în principalul obiectiv al campaniilor militare ale SUA în Ira k și Afganistan, și al
eforturilor de a înlătura toți teroriștii, dar și pe cei care le ofereau sprijin în „războiul împotriva
Occidentului infidel”. După 9/11, autoritățile americane au promovat o imagine glorioasă în lupta
împotriva teroriștilor, afirmân d faptul că operațiunile ce au avut loc în Afganistan nu au reprezentat
decât începutul unui război purtat împotriva terorismului internațional. Administrația din S.U.A. a
personalizat această luptă, iar Osama bin Laden a devenit „inamicul public numărul 1 ”. 35

32 Osama bin Laden, Declaration of War against the Americans Occupying the Land of the Two Holy Places , Al Quds
Al-Arabi, August 1996
33Michael Sc heuer , Coalition Warfare:How Al -Qaeda uses the World Islamic Front Against Crusaders and Jews ,
Terrorism Focus, Vol.2Martie 2005
34 Mahan Abedin, Michael Scheuer on the War on Terror , Jamestown Foundation`s Terrorism Monitor, Decembrie
2004, http://www.jamestown.org/
35 Crima organizată și terorismul azi , Revista Intelligence, Publicație editată de SRI, vol.43, an VI, 2010, p.18

25
Testamentul lui Osama bin Laden
Atunci când spunem terorist , numele lui Osama bin Laden este primul care ne vine în
minte, fiind persoana cea mai controversată și „mediatizată”. Este interesant de aflat care anume
au fost dorințele dupa moartea sa ș i cât de mult și -a dorit ca jihadul sa fie dus mai departe de către
urmașii săi. Fondatorul Al Qaeda, Osama bin Laden, a lăsat în scris, prin scrisori și alte documente
cum anume cele 29 de milioane de dolari pe care le avea sub formă de fonduri și posesiu ni să se
împartă după moartea sa, cerând ca majoritatea bunurilor să fie folosite pentru a continua jihadul
global.
Una dintre scrisori, care face parte din 113 documente luate de către forțele speciale
americane în timpul atacului din luna mai a anului 2 011, atunci când a fost omorât teroristul, a fost
descrisă de către oficiali din cadrul Serviciilor Secrete din S.U.A. ca fiind ultima sa dorință.
Experții sunt de părere că acestea au fost scrise de Bin Laden la sfârșitul anilor 90. Agenția de
presă Reut ers și televiziunea ABC au avut acces exclusiv la aceste documente, care au fost traduse
din limba arabă și declasificate de către Serviciile Secrete americane. Acestea fac parte dintr -un al
doilea calup de documente care a fost confiscat în timpul operați unilor și care au fost declasificate
din luna mai a anului 2015. Încă mai sunt foarte multe documente care nu au fost făcute publice.
Într-un document ce este considerat de către oficiali ca fiind tertamentul acestuia, Bin
Laden spune celor mai apropiate rude ale sale să folosească cea mai mare parte a fondurilor sale
pentru a sprijini jihadul: „sper ca frații, surorile și mătușile materne să se supună voinței mele și
să folosească toți banii pe care i -am lăsat în Sudan pentru jihad, in numele lui Allah”.
De asemenea, acesta a stabilit ca 1% să îi rămână lui Mahfuz Ould al Walid, un militant al Al
Qaeda ce utiliza numele de Abu Hafs al Mauritani, și căruia Bin Laden i -a promis o recompensă
în cazul în care va scoate bani de la guvernul sudanez. Fondatorul grupării teroriste Al Qaeda a
locuit timp de cinci ani în Sudan, având calitatea de oaspete oficial, până în anul 1996, când i s -a
cerut să părăseasca țara de către guvernul islamist, care se afla pe atunci sub presiunea Statelor
Unite ale Americii. Acel ași document arată faptul că un alt procent de 1% trebuie să îi fie dat unui
alt asociat, inginerul Abu Ibrahim al Iraqi Saad, pentru ca acesta să pună bazele primei companii
a lui Bin Laden în Sudan, Wadi al Aqiq
Osama bin Laden a fixat de asemenea și su me fixe de bani și de aur care trebuiau să fie împărțite
între mama sa, un fiu, o fiică , un unchi și copiii acestuia și mătușile din partea mamei. Într -o altă
scrisoare cu data de 15 august 2008, teroristul a cerut ca tatăl său să aibă grijă de soția și co piii lui,

26
în cazul în care va deceda înaintea acestuia: „Dragul meu tată: îți încredințez soția și copiii mei, să
ai grijă mereu de ei și să le urmezi calea, să îi ajuți în căsnicii și nevoi.” În ultimul paragraf adresat
tatălui său, bin Laden își cerea ie rtare dacă a făcut ceva ce nu a fost pe placul acestuia. 36

2.10. Principalele grupări teroriste
În continuare vom enumera și vom face o scurtă prezentare a celor mai cunoscute și temute
organizații teroriste existente.
Hezbollah sau „Partidul lui Dumnezeu”
În luna februarie a anului 1985, această organizație își face apariția, desfășurând acțiuni în
Turcia, Liban, Afganistan, Bahrain, Arabia Saudită sau Kurdistanul Irakian. Mai este cunoscută și
purtând numele de Jihadul Islamic sau Organizația Rev oluționară a Dreptății. Are ca principal
scop consolidarea în Liban a unei republici, luând modelul iranian, dar și nimicirea altor influențe
care nu sunt islamice din zona respectivă. Membrii Hezbollah doresc o independență față de
dominația colonială, lu ptând pentru a duce la bun sfârșit acest plan. Aceștia consideră faptul că
Occidentul își dorește să controleze infrastructura economică din Orientul Mijlociu, iar tot ceea ce
întreprind vesticii în zonă urmărește exclusiv un interes propriu.
Principalele acțiuni întreprinse de aceștia sunt reprezentate de direcția pro -iraniană și de
declararea și implementarea unor politici violente contra militarilor Statelor Unite ale Amercii și
Israelului. În anii 1980 aceștia au purtat confruntări armate contra Israel ului și au organizat
numeroase demonstrații în masă. Pentru a fi deosebiți, aceștia poartă berete verzi. Atacurile
teroriste pe care le întreprind vizează luarea de ostatici dintre actorii politici europeni sau dintre
cei care fac parte din misiuni diploma tice; au comis și acte de terorism aviatic sau au aruncat în
aer diverse obiective militare ale Statelor Unite, Franței sau Israelului. În timpul conflictului dintre
libanezi și israelieni au fost decapitați aproximativ 250 de militari israelieni.
Ura He zbollah față de americani a început în anul 1982, atunci când aceștia au acordat
ajutor Israelului în timpul invaziei în cadrul Războiului din Liban. Aceștia utilizează teroarea
pentru a obține ceea ce își doresc, iar Israelul este numit „Micul Satan”. Nim icirea Israelului și
liberarea Ierusalimului este pentru ei o îndatorire religioasă.
În anul 1991 Hezbollah a întreprins 52 de atacuri. În anul 1992 a poziționat o mașină
capcană lângă sediul ambasadei Israelului din Buenos Aires. În 1993 au avut loc 158 de atacuri.

36 http://internacional.elpais.com/internacional/2016/03/01/actualidad/1456839650_573411.html

27
În anul 1994 a organizat un atac împotriva Centrului Cultural Israelian din Buenos Aires, și tot în
același an au lansat 187 de atacuri împotriva trupelor israeliene, iar în 1995, 344 de atacuri. În
toamna lui 2000, gruparea a capturat 3 soldaț i și un civil israelian. Începând cu anul 1992,
organizația a intrat și în sfera politică, mai precis în Parlament, fiind susținători ai celor asupriți.
Hezbollah este cunoscută în lume ca fiind o organizație demonică, fiind asociată deseori cu scene
de gr oază, precum ambasade în flăcări, deturnări ale avioanelor sau răpiri. 37
Hamas
Hamas (sau Mișcarea Rezistenței Islamice ) este o organizație paramilitară politico –
religioasă, care s -a format din structurile ilegale ale grupării radicale Mișcarea Fraților
Musulmani. Principala țintă a membrilor grupării este alcătuirea Statului Islamic Palestina,
folosindu -se de lupte violente și armate, și, ca o ultimă opțiune, de Jihad, la care sunt obligați să ia
parte toată lumea musulmană, nu numai islamicii din Palest ina.
Organizația consideră că folosirea Jihadului pentru liberarea Palestinei este o obligație
religioasă a oricărui musulman, declinând orice fel de acord politic sau de oricare altă natură ce ar
putea duce la renunțarea unei părți din Palestina, acest lucru fiind sinonim cu cedarea unei bucăți
din Islam.
Gruparea face parte din lista organizațiilor teroriste mondiale ale Statelor Unite. Hamas
numără câteva zeci de mii de membri, care sunt foarte bine motivați din punct de vedere ideologic
și care sunt în stare de sacrificarea de sine. Aceștia au fost autorii a numeroase atacuri, inclusiv
sinucigașe, împotriva militarilor și civililor israelieni. 38
Jihadul Islamic Palestinian
Această grupare își dorește formarea unui stat islamic palestinian și devastar ea Israelului,
prin intermediul Jihadului (Războiului Sfânt). Organizația a luat ființă în anii `80, în Egipt, bazele
fiind puse de către foși membri ai Fraților Musulmani, ce veneau din Fâșia Gaza. Cu toate că
Statele Unite ale Americii, prin sprijinul da t populației israeliene, reprezintă principalii dușmani,
gruparea nu a atacat în mod direct obiective americane. A existat însă în anul 2000 o amenințare
cu atacuri îndreptate împotriva amercianilor dacă aceștia vor schimba locația ambasadei SUA de

37 Anghel Andreescu, Nicolae Radu, Jihadul Islamic, Editura Ministerului Internelor și Reformei Administrative,
București, 2008, p. 231 -234
38 Ibidem, p. 234 -236

28
la Tel Aviv la Ierusalim. Cele mai numeroase atacuri ale acestei grupări au loc în locații precum
Israel, teritorii ocupate sau alte zone din Orientul Mijlociu, incluzând Iordania și Libanul. 39
Al-Qaeda
În anul 1979, Adbullah Azzam, palestinian ce făcea parte din organizația Fraților
Musulmani, a pus în funcțiune un birou de recrutare, dorind să aleagă tineri musulmani voluntari
pentru frontul afgan. Unul dintre cei recrutați era un milionar saudit, Osama bin Laden, cel care va
deveni mai târziu conducătorul organ izației. În anul 1988, acesta, împreună cu teroriștii din Egipt
au format Al -Qaeda. Aceștia au alocat foarte multe resurse, în principal financiare, pentru a forma
organe care să se afle la baza Jihadului, adică a Războiului Sfânt contra guvernelor musulma ne
renegate, a Israelului și a Statelor Unite ale Amercii. Începând cu anul 1996, gruparea teroristă și –
a fixat baza în Afganistan, dispunând aici de numeroase tabere de instrucție. Voluntarii care fac
parte din Al -Qaeda vin în principal din Arabia Saudit ă, Egipt, Algeria, Yemen, Sudan sau Pakistan,
fiind extrem de bine pregătiți pentru a mânui arme dintre cele mai sofisticate și moderne.
Un document secret trimis Organizației Națiunilor Unite de către Rusia în anul 2001 arăta faptul
că Osama bin Laden coo rdona, peste tot în lume, 55 de baze și mai mult de 13.000 de combatanți.
Gruparea dispune de o structură organizațională extrem de bine organizată. Iar legăturile pot fi
stabilite în funcție de gradele de rudenie sau trib, iar pentru ca o persoana care do rește să facă parte
din Al -Qaeda poate fi pusă să ucidă un anumit număr de persoane cu scopul de a -și demonstra
fidelitatea. Anumite surse au scos la iveală faptul că organizația se ghidează după patru reguli cu
o importanță majoră: o structură organizațio nală strictă; membrii acesteia au îndemânări și
specializări specifice; persoanele sunt desemnate să fie membri ai comitetelor; comunicările sunt
făcute în mod personal. De asemenea, gruparea teroristă are relații și cu ETA sau IRA și se
folosește de mijlo acele moderne de comunicare pentru a păstra legătura cu foarte mulți adepți de
peste tot din lume. Anumite surse afirmă faptul că în anii `90, mai mult de 40.000 de persoane au
fost antrenate în timpul programelor efectuate în centre de pregătire. Adepții sunt antrenați în mai
multe regiuni, precum: Afganistan, Bosnia Herțegovina, Yemen, Bangladesh, Sudan, Pakistan,
Cecenia, Somalia. În luna februarie a anului 2002, în Statele Unite ale Americii, mai mult de 100
de persoane desfășurau activități pentru acea stă grupare.
Osama bin Laden, născut în anul 1957, a început să se transforme într -un luptător în numele
Jihadului în anul 1979, anul în care a avut loc invazia sovieticilor asupara Afganistanului. La vârsta

39 Ibidem, p. 236

29
de 23 de ani, acesta punea la cale lupta împotri va diavolului comunist care a năpădit asupra
Afganistanului. În anul 1986 acesta a ajuns la concluzia că sunt victime unui complot pus la cale
de Statele Unite ale Amercii și că acetea doreau distrugerea completă a Jihadului. Această teorie a
fost confirma tă, în opinia lui bin Laden, în anul 1989, atunci când este ucis de către CIA Abdullah
Azam, „părintele” Jihadului din Afganistan, și doi fii ai acestuia. În luna martie a anului 1997,
Osama bin Laden are prima apariție televizată, devenind în acest fel vi zibil la nivel mondial.
Acesta a blamat guvernele din Araba Saudită și Peninsula Arabică, deoarece se află sub ordinea
Statelor Unite ale Americii, afirmând că „principala noastră problemă este guvernul american, în
timp ce regimul saudit este numai o ram ură a acestui guvern”. În anul 1998, bin Laden lansează
ideea lansării Frontului Islamic Mondial , ce dorea uciderea tuturor evreilor și americanilor, care
erau percepuți ca fiind cel mai mare impediment în modernizarea și reformarea societăților
musulmane.
După tragicele evenimente din 11 septembrie 2001, surse afirmă faptul că au fost alte 19
tentative de a lovi statul american, dar care din fericire au reușit să fie oprite la timp. 40
Statul Islamic / ISIS
De departe, cea mai temută organizație teroristă este în prezent Statul Islamic , care se
afirmă din ce în ce mai pregnant în societatea actuală, folosind ca principală armă cea mai violentă
față a terorismului. În linii mari, membrii acestei grupări pot fi catalogați ca persoane care fac parte
dintr -un grup violent și radical din Orientul Mijlociu, care omoară oamenii care nu cred în Islam,
adică așa numiții „necredincioși”. Cunoscuți pentru metodele sângeroase pe care le folosesc,
această organizație a reușit să preia controlul unor mari părți din centru l și nordul Siriei și Irakului,
proclamând un califat în ambele țări (termenul califat vine de la cuvântul khalifa, care înseamnă
succesor ). ISIS, autorul unor numeroase răpiri pe teritoriul sirian, s -a înfruntat și cu alte facțiuni
rebele din acest stat, care îl acuză de înfăptuirea unor violări împotriva poporului sirian, precum
răpiri și asasinate. De fapt, gruparea nu a răpit numai cetățeni sirieni, ci și occidentali, precum
ziariști sau diferiți lucrători. Picătura care a umplut paharul și care a dus l a intervenția comunității
internaționale în Siria a fost reprezentată de decapitarea a doi ziariști americani (James Foley și
Steven Sotloff), dar și a britaniclui David Haines, care lucra pentru un ONG, ISIS realizând capturi
video ale acestor cumplite mo mente.

40 Ibidem, p. 237 -260

30
Ce este Statul Islamic?
Statul Islamic este o grupare extremistă ce dorește instaurarea unui califat, mai precis, un
guvern bazat pe legile islamice, care operează în principal în Irak și în Siria. Originea acesteia
provine dintr -un alt grup, apărut în anul 2003, care avea scopul de a combate invazia Statelor Unite
ale Amercii în Irak. Se estimează un număr de peste 10.000 de luptători în rândurile organizației,
mulți dintre fiind musulmani suniți din nordul Africii și din Statele din Golf, dar și musulmani
convertiți din Europa și din Statele Unite ale Amercii. După crearea sa, numele organizației a
diferit, de la „Comunitatea Monoteismului și Jihadului” la „Al -Qaeda din Irak” și până la
demunirea actuală.
De unde provine numele ISIS?
ISIS prov ine din acronimele din limba engleză pentru „Statul Islamic din Irak și al -Sham”,
cunoscut de asemenea și ca „Statul Islamic din Irak și Levante” (acestă din urmă regiune include
și Israelul, Libanul și Siria). Ceea ce astăzi se cunoaște sub denumirea de S tatul Islamic, la început
era cunoscut ca și Al -Qaeda din Irak, iar în prezent controlează parte din Irak și Siria, în ceea ce
ei numesc a fi un „califat”.
ISIS sau Statul Islamic este în același timp o grupare teroristă și un stat de facto care guverneaz ă
parte din cele două state menționate în rândurile de mai sus. Abu Musab al -Zarqawi a fondat
gruparea teroristă în anul 1999, sub numele de „Jama’at al -Tawhid wal -Jihad”, adică „Organizația
Monoteismului și Jihadului (Răzbiul Sfânt)”. Din anul 2003 a făcu t parte din rezistența la invazia
americană în Irak. În anul 2004 i -a jurat credință lui Osama bin Laden și a luat numele de Al –
Qaeda din Irak. De -a lungul anilor s -a unit cu alte grupări și și -a schimbat de mai multe ori
denumirea. Trebuie precizat foarte clar faptul că organizația nu este una și aceeași cu Al -Qaeda,
ci doar au fost aliați o perioadă și i -au folosit numele. Mai mult decât atât, în luna februarie a anului
2014, Al -Qaeda a rupt orice legătură cu ISIS din cauza faptului că nu aproba brutalita tea și
intransigența acestora.
Unde se găsește?
ISIS ocupă în prezent teritorii din nord -vestul Irakului și nord -estul Siriei. Controlează o
suprafață de aproximativ 30.000 de kilometri pătrați, cam cât toată suprafața Belgiei, dispunând
de mai multe sond e petroliere. În Siria, obiectivul principal și declarat era crearea unui stat islamic,
fapt ce a fost dezaprobat de alte grupuri care erau de părere că toate eforturile trebuiau concentrate
pe lupta contra regimului lui Bashar al -Assad. Chiar liderul Al -Qaeda, Ayman al Zawahiri, s -a

31
văzut obligat să încerce să facă ordine printre rândurile jihadiste și a intervenit în mai multe ocazii
pentru a afirma faptul că singura filială oficială a organizației sale în Siria este frontul Al -Nustra,
dorind în acest fel să anuleze puterea ISIS pe teritoriul sirian. Cu toate acestea, ISIS, condusă de
către Abu Bakr al Bagdadi, nu a băgat de seamă ordinele lui Al Zawahiri și și -a continuat
activitățile pe teritoriul sirian. Organizația s -a confruntat în zona de nord a Siri ei cu o coaliție
insurgentă, ce include Frontul Al -Nusra, care nu a reușit să submineze puterea acestora.
Aceștia au continuat să avanseze din ce în ce mai mult, așa că în luna iunie a anului 2015 a fost
proclamat un califat în Irak și în Siria, anuntând și o nouă schimbare de nume: Statul Islamic (ISIS).
În timpul acestei luni, ISIS a preluat controlul asupra celui de -al doilea oraș irakian, Mosul, dar si
asupra altor zone din această țară, pe lângă preluarea unor zone întinse din nordul și centrul Siriei .
Odată cu declararea califatului, Al Bagdadi a fost proclamat „iman și calif al musulmanilor din
toată lumea”.
Bastionul principal al ISIS este provincia din nord -estul Siriei, Al Raqa, acolo unde se
găsesc principalele lor baze și tabere de antrenament. În teritoriile controlate de către jihadiști a
fost impusă o versiune extrem de strictă a legii islamice (șaria) , cu restricții ce le obligă pe femei
să poarte vălul care le acoperă fața (niqab) sau interzicerea vânzării tutunului. Creștinilor din Al
Raqa li se cere plata unui „impozit” în schimbul „protejării” lor. Minoritatea kurdă din zonă a decis
să se ridice îm potriva atacurilor extremiștilor împotriva minorității. ISIS a lansat o ofensivă
împotriva uneia dintre principalele enclave kurde din Siria, orașul Kobani, acolo unde Unitățile de
Protecție ale Poporului Kurd prezintă o rezistență extrem de dură, și care a făcut ca peste 130.000
de persoane să fugă în Turcia vecină.
Începutul bombardamentelor din partea Statelor Unite ale Americii și a altor state aliate
reprezintă o poartă deschisă către un nou scenariu în Siria și în Irak, ce poate duce la o schimbare
a situației în ambele state, cu repercursiuni în întreaga regiune.
Ce este un califat?
Califat provine de la „khalifa”, care înseamnă „succesor”, adică succesorul lui Mohamed,
fondatorul Islamului. Califatul (proprietatea succesorului) original și ortodox a fost acela care a
ocupat Orientul Mijlociu, nordul Africii și Peninsula Iberică între anii 622 – 750. De -a lungul
istoriei au existat alte cinci califate recunoscute de cea mai mare parte a comunității islamice:
ultimul a fost Imperiul Otoman, care a căz ut în anul 1923, atunci când a luat naștere Republica
Turcă. În esență, califatul este un stat islamic care, în teorie, îi reprezintă pe toți musulmanii.

32
Numele complet al califului Statului Islamic este Ibrahim ibn Awwad ibn Ibrahim ibn Ali ibn
Muhammad a l-Badri al -Samarrai, dar este cunoscut sub denumirea de Abu Bakr al -Baghdadi și se
autointituleaza „Calif Ibrahim”. Nu sunt cunoscute foarte multe lucruri despre el: se crede că s -a
născut în Samarra, Irak, în 1971 și că are un doctorat în Studii Islamice la Universitatea din Bagdad.
În anul 2003 a fost unul dintre fondatorii a ceea ce a fost cunoscut sub numele de Al -Qaeda din
Irak. A și fost închis într -o „închisoare civilă” a forțelor americane din Irak în anul 2004. Pe data
de 29 iunie 2014, ISIS a anu nțat crearea Statului Islamic și pe Baghdadi ca fiind califul său. Statele
Unite ale Americii l -a pus pe acesta pe lista „teroriștilor mondiali” și oferă o recompensă de 10
milioane de dolari pentru informații ce ar putea duce la capturarea sa.
Ce caută I SIS?
ISIS îi ucide de obicei pe combatanții din opoziție din fiecare oraș pe care îl cucerește, dar
și pe aceia care refuză convertirea la Islam. Nu există un număr exact al persoanelor pe care le -au
ucis, dar cifra estimativă este undeva în jurul miilor. Evenimentele care au avut cel mai mare ecou
pe scena internațională au fost executarea celor doi ziariști americani și a activistului britanic.
Gruparea a difuzat filmulețe video cu decapitarea celor trei persoane, ca metodă de propagandă.
Cum funcționeaz ă ISIS?
Principille după care se ghidează această grupare teroristă pot fi sintetizate în felul următor:
război psihologic, terorizarea inamicului, care, prin definiție, este ținta terorismului; propaganda:
ISIS filmează și difuzează în masă masacrele și d ecapitările comise cu scopul de a -i atrage pe
posibilii recruți din toată lumea, o metodă care chiar dă roade, având în vedere că musulmani din
întreaga lume, inclusiv Marea Britanie sau Australia, s -au alăturat acestora; Coranul spune în
capitolul 47 că „ atunci când te întâlnești cu cei necredincioși, atacă -i la gât”, iar extremiștii iau
acest pasaj într -o maniera literală; trebuie considerat faptul că împușcarea sau tăierea gâtului ne
îngrozesc astăzi, însă decapitarea era considerată o metodă de a ucide mai „umanitară” față de
altele, în secolul al VII -lea, epocă pe care ISIS dorește să o reînvie.
Există analiști care afirmă că administrația lui Barack Obama a „abandonat” regiunea: întâi
când a retras toate trupele din Irak, dar și atunci când a revenit a supra deciziei unei invazii terestre
în Siria. Se dorește elaborarea unui plan care să aducă pacea în regiune fără să atragă critici precum
cele din războiul din Irak din anul 2003. Statele Unite ale Amercii vor spori bombardamentele
asupra Irakului și Sir iei în teritoriile controlate de către ISIS și îi vor sprijini pe combatanții kurzi,
dar și armata irakiană, fără a trimite însă în mod direct trupe.

33
Califatul își dorește să controleze toate regiunile care au fost în trecut sub dominație arabă:
Orientul M ijlociu, nordul Africii, peninsula Iberică și sud -estul Europei. Reușita lor va depinde de
resursele pe care le vor avea și de cât de puternică va fi opoziția internațională. 41
Ce tip de armament au la dispoziție membrii ISIS?
Combatanții Statului Islamic au acces și sunt capabili de a utiliza o multitudine de arme,
inclusiv artilerie grea, mitraliere, lansatoare de rachete sau chiar baterii antiaeriene. În timpul
incursiunii lor militare, aceștia au reușit să pună mâna pe tancuri de război sau pe vehicule blindate
aparținând armatei siriene sau irakiene.
De asemenea au reușit să se aprovizioneze în mod constant cu muniție, pentru a putea avea o
armată înarmată.
Cum se finanțează ISIS?
Statul Islamic a declarat că deține în jur de 2.000 de milioare, bani î n numerar, devenind în
acest mod cel mai bogat grup de insurgenți din lume. Principalul lor sprijin vine din partea unor
persoane din țările arabe din Golful Persic, preum Qatar sau Arabia Saudită.
În ultimul timp, organizația a căpătat o autonomie financ iară, câștigând milioane de dolari din
vânzarea de petrol și gaze din zăcămintele pe care le controlează, din impozitele pe care le strânge
din teritoriul controlat, dar și din anumite activități ilegale, precum contrabanda, răpirea sau
extorsiunea. Ofensi va acestora din Irak a fost destul de profitabilă, pentru că au reușit să obțină
acces la banii din băncile aflate în principalele orașe pe care au reușit să le controleze.
De ce folosesc tactici atât de brutale?
Membrii Statului Islamic sunt constituiți din jihadiști care au o interpretare extremistă a
laturii sunite a Islamului și care consideră ca sunt singurii credincioși adevărați. Viziunea lor
asupra restului lumii se bazează pe faptul că necredincioșii vor să le distrugă religia, justificând în
acest fel atacurile împotriva altor musulmani sau a celor de altă religie. Decapitările și asasinatele
în masă au fost utilizate pentru a -i teroriza pe dușmani. În mijlocul acestui tablou de groază,
membrii ISIS își justifică acțiunile citând versurile din Cor an care spun să „îi lovești în cap” pe
necredincioși. 42

41 https://www.vozcero.com/el -estado-islamico -quienes -son-y-que-buscan/
42 http://www.bbc.com/mundo/noticias/2014/09/140904_que_es_estado_islamico_amv

34
Capitolul III
RELIGIA ISLAMICĂ ȘI TERORIȘTII

3.1. Islamul
Islamul reprezintă un termen care s e află pe buzele multor persoane și care este menționat
din ce în ce mai des, de accea considerăm că este important să îi găsim o definiție care să ne ajute
să îl înțelegem .
Cuvântul islam vine din a patra formă verbală a a rădăcinii slm:aslama (a se supune)și în
traducere înseamnă supu nere față de Dumnezeu . Muslim (musulman) este participiul activ al
verbului și în traducere înseamnă cel care se supune lui Dumnezeu. Cuvântul musulman a fost
preluat în limba română din limba franceză.
Islamul reprezintă una dintre cele mai import ante r eligii din lume și este ră spândit pe toate
continentele, având o mai mare pondere în următoarele zone: Asia Mică, regiunea caucaziană,
Indonezia și Asia de Sud, Africa de Nord și de Est și Orientul Mijlociu. Termenul islam face
referire la religia monoteis tă care are ca punct de sprijin Coranul, iar ca profet pe Mohamed . De
asemenea, termenul islam face referire și la întregul popor (care are unic cadru legislativ, structuri
politice specifice și diverse tradiții sociale și morale) care crede în această rel igie. Pentru unii
europeni, islamul, care a aparut după creștinism, este văzut fie ca o prelungire directă a acestuia,
așadar este inutil, fie ca o contestare/negare totala a mesajului creștinătății. 43
Din reprezentarea medievală a islamului a luat naștere imaginea violenței și fan atismului
acestuia. Propoziția „ Ucideți necredincioșii oriunde s -ar afla” prezentă în Coran este, din punctul
de vedere al credincioșilor, dovada cea mai clară a comportamentului agresiv al acestei religii.
Jihad -ul (sau Războiul Sfânt) trebuie pornit împotriva popoarelor necredincioase, situate în
apropierea „pământului islamic”. Anterior începerii oricărei lupte, popoarele trebuie convinse să
treacă la islam, iar dacă acest lucru are loc, acestea sunt incluse în comunitate. Dacă nu este
acceptată convertirea, popoarele trebuie să fie cucerite, folosind metoda forței sau după ce acestea
cedează.
Islamul este noua religie întemeiată de către Mohamed, în secolul al VII -lea. În limba
arabă, cuvântul islam este sinonim cu supunere de votată (față de Dumnezeu). De asemenea, este
folosit și ca definiție pentru lume a musulmană, lume care împărtășește credința islamică sau

43 Valeriu Marinescu, Islamul în atenția unor scriitori „vechi” și premoderni, p.90

35
civilizația islamică. Persoana care este supusă voinței lui Dumnezeu este musulman. Biblia
musulmanilor se numește Coran. Față de creștini, aceștia nu consideră biblia doar o învățătură
morală, o întemeiere a credinței, un text religios, ci o văd ca pe o culegere jur idică, ce
„reglementează întreaga viață religioasă, politică, civilă și penală, până la ocupația zilnică”.44
Prevederile și regulile care nu sunt cuprinse în Coran, sunt puse în practică prin Suna (sau tradiția ,
fiind compusă din reguli obligatorii, ca de e xemplu circumcizia la bărbați). Ceea ce nu poate fi
reglementat de Suna, este reglementat de Igma (care reprezintă consensul comun al celor mai
importante și înalte autorități în teologia musulmană). În sfârșit, există Kiias , sau judecarea în
funcție de ca zuri asemănătoare. Așadar, viața musulmanilor este orânduită până în cel mai mic
detaliu de Coran sau de alte reguli de natură religioasă. Jihadul este sinonim cu războiul sfânt, iar
mujahedinul este un luptător în cadrul acestui război.
După uciderea lu i Ali, unul din cei patru succesori ai lui Mohamed, a luat naștere Califatul
Ommezaz de Damasc (650 -750), fiind un mare imperiu islamic amplasat în sudul Mării
Mediterane. În timpul Califatului Abbassizi, imperiul s -a destrămat, fiind astfel înființate sta te și
dinastii independente. Imperiul islamic, împărțit din punct de vedere politic și teritorial și -a
menținut unitatea morală și instituțională, iar religia islamică și -a mărit granițele și s -a dezvoltat
în continuare, ajungând în Asia și în Aflica. În z ona europeană, după ce Granada a fost cucerită de
către regii catolici în anul 1492, islamul mai era prezent numai în Balcani, în partea sudică a Rusiei
și pe alocuri în anumite porțiuni din Europa de Est.
Cea mai importantă învățătură a islamului prezent ă în Coran este credința într -un
Dumnezeu unic, făcătorul lumii, necreat, împreună cu îngerii, reprez entanții săi. Acesta îndeamnă
lumea, prin profeții săi (Abraham, Moise, Iisus și Mohamed) să creadă în viața de apoi, unde cei
buni sunt recompensați (Para dis), iar cei răi sunt pedepsiți (Infern). Religia islamică are
următoarele obligații și principii: nu există un Dumnezeu în afară de Allah, Mohamed fiind trimisul
său pe Pământ; rugăciunea se face de câte cinci ori în fiecare zi; Ramadanul trebuie respect at și
sărbătorit, durează o lună de zile, iar în acest timp de la răsăritul soarelui și până la asfințit,
musulmanii trebuie să se abțină total de la mâncare, băutură și viață sexuală; pelerinajul la Mecca
trebuie făcut cel puțin o dată în viață; binefacer ea trebuie să fie manifestată prin plata în bani sau
în natură a unui bir, reprezentat de a 40 -a parte din veniturile credincioșilor.

44 F. Braudel, Gramatica civilizațiilor, Coranul , Introducere, www.euractiv.com , p.78

36
Există însă în cadrul acestei religii musulmane anumite viziuni culturale, teologice sau
doctrinare care sunt diferite, d ar și divergențe politice, ce au dus la o diviziune pe grupe, rituri sau
școli. Majoritatea musulmanilor sunt suniți (hanifiți, malkiți și hanbaliți), cealaltă ramură
importantă fiind șiiții (aidiți, imamiți sau duodecimami și extremițtii imlamiți nusayriț i sau
alawiți). Între aceste două secte are loc un război în adevăratul sens al cuvântului care se bazează
pe o formă de terorism sinucigaș.
Islamiștii pot fi împărțiți în următoarele categorii: tradiționaliști (reticenți în privința
reformelor și schimbă rilor – Arabia Saudită), fundamentaliști (doresc întoarcerea la islamul
neprihănit din secolul al XVII -lea – Iran, Sudan, Algeria, Siria, Irak, Afganistanul de dinainte de
război) și moderniști (Islamul trebuie modernizat, reformat – Egipt, Turcia, Libia și de curând
Pakistan). 45
Fundamentalismul islamic desprins din religia islamică are tendințe naționaliste opuse
valorilor democrației occidentale, este un curent antisemit care dorește instaurarea unei politici
globale printr -o hegemonie islamică, cu stri cta aplicare a legii islamice, Șaria. Scopul acestui
curent este formarea statelor islamice, cu prețul înlăturării regimurilor care se află la putere, pentru
ca, la final, să se instituie un Califat în întreaga lume. Liderii islamului transmit adesea popul ației
occidentale să se convertească la această religie pentru a putea fi fericită. Normele de bază ale
acestui fundamentalism politic sunt următoarele: universalitatea islamului curat ca religie și ca
organizare; legea islamică Șaria trebuie să stea la ba za guvernării; fiecare stat islamic trebuie să
fie patria tuturor musulmanilor; islamul trebuie să fie propagat și apărat prin orice mijloc;
Occidentul trebuie să fie distrus cu orice preț. În acest caz, termenii „orice mijloc” și „orice preț”
includ de asemenea și terorismul, cu toate formele sale. 46

3.2. Șiiți și suniți
Conștientizarea deosebirilor dintre aceste două ramuri este importantă pentru înțelegerea
evenimentelor actuale din Orientul Mijlociu. Musulmanii suniți sunt majoritari în lumea Islamic ă.
„Sunna” este sinonim cu „exemplul” sau „calea” și face referire la exemplul oferit de profetul
Mohamed. Toți musulmanii văd Sunna, împreună cu Coranul ca fiind niște învățături obligatorii.

45 V. Fulga, C. Fulga, D. Fulga, Ucideți teroarea. Terorism, Antiterorism, Contraterorism , Edi tura CTEA, București,
2009, p. 55 -57
46 Ibidem, p. 57 -58

37
Sunna, datorită semnificației de „cale”, poate să facă referire la diferențele suniți și șiiți, care au
ales o cale diferită, alternativă. În secolul al VII -lea Mohamed a întemeiat religia musulmană și a
pus bazele primului stat islamic ce își avea capitala la Medina, care era situată în partea vestică a
Arabiei Saudi te actuală. După ce acesta a murit au fost pornite conflicte pentru putere, care au dus
la o schismă în această religie. Au fost declanșate rivalit ăți de natură politică între su niți și șiiți, iar
șiismul se va descompune și el, făcâdu -și apariția în secol ele VII -VIII anumite grupuri extremiste.
Ciocnirile dintre suniți și șiiți se datorează dorinței de a avea cât mai multă putere politico –
religioasă și sunt încă de actualitate. Un eveniment care a generat o reaprindere a acestui conflict
îl constituie dist rugerea cu bombă în februarie 2006 a moscheei Al Askaryia din Samara, Irak.
Această moschee era de o foarte mare imp ortanță pentru ramura șiită. Su niții numără aproape 800
de milioane și sunt susținători ai lui Abu Bakr. Aceștia respectă religia întocmai c um a fost lăsată
de către profetul Mohamed, iar Coranul și Suna (mai multe texte adunate într -o culegere) sunt
sfinte pentru aparținătorii acestei ramuri. Șiiți numără peste 165 de milioane, sunt partizani ai lui
Ali și sunt grupați în marea majoritate în Iran, Palestina și în sudul Irakului. Aceștia îi consideră
ca fiind conducători religioși pe imani.47

3.3. Șaria
Termenul de șaria este sinonim cu „calea sigură” , drumul către apă, însemnând sursa
vieții. Trăgându -se din Coran și din Sunna, șaria reprezintă drumul pe care un credincios trebuie
să o ia, muncind din greu, pentru a se întâlni cu creatorul său. Pentru musulmani, șaria reprezintă
exprimarea dorinței lui Allah. Aceasta a căpătat o formă definitivă la finalul sec olului al IX -lea,
atunci c ând au și fost alcătuite manuale compuse de către juriști islamici. Din punct de vedere
juridic, șaria determină limitele legale ale vieții umane, având două elemente: legea familiei și
legea penală.48

3.4. Profilul teroriștilor
Pentru a explica purtare a teroriștilor, este important să aflăm ce anume îi determină să
recurgă la aceste fapte.

47 Anghel Andreescu, Nicolae Radu , Jihadul Islamic , Editura Ministerului Internelor și Reformei Administrative,
București, 2008, p. 111 -115
48 Ibidem, p. 122 -123

38
Lucrările de sociologie și de psihologie din ultimii 30 de ani ce analizează fenomenul
terorismului au scos la iveală faptul că nu există o singură personalitate ter oristă. Personalitățile
acestor persoane sunt la fel de diferite ca și ale oamenilor obișnuiți, normali. Nu au fo st identificate
trăsătu ri speciale care să ajute autoritățile în capturarea teroriștilor. O altă descoperire este aceea
că teroriștii nu sunt psihopați sau bolnavi psihic. Contrar concepției care se referă la teroriști ca
fiind psihopați și dereglați mintal, aceștia sunt persoane normale, care au un mod aparte, personal
și religios de a privi lumea.
Recrutarea teroriștilor este foarte exigentă, dură și riguroasă, și motivează de ce marea
majoritate a grupurilor teroriste nu numără în rândurile lor membri cu probleme psihice. Candidații
care arată că ar suferi de boli psihice sunt refuzați sau chiar uciși. Teroriștii (sau marea lor
majoritate) sun t persoane obișuite, normale, ce au orientări socio -profesionale ridicate, existând
cazuri când pot fi și foarte bogați. Cei care devin teroriști nu înseamnă că sunt nebuni, săraci și
șomeri, că fac parte dintr -un grup religios sau politic sau că sunt pers oane care încalcă legea. 49
După atentatele din 11 septembrie 2001, un profil psihologic al teroriștilor sinucigași total
diferit de teoriile de până la acea dată, a fost scos la iveală. Niciunul dintre cei 19 teroriști care au
comis atentatele nu avea barb ă, precum majoritatea islamiștilor, mergeau la săli de sport, își
cumpărau biletele de avion online și comandau mâncare, așa cum se comportă și o persoană
normală . Acest comportament nu a fost deloc întâmplător, așa cum aflăm din niște scrieri destinate
să îi pregătească pe teroriștii, găsite în casa unui membru Al -Qaeda: „În legătură cu problema
îmbrăcămintei și a înfățișării exterioare (înfățișarea adevăratei religii), dacă un musulman se află
într-o zonă păgână, el nu este obligat să arate altfel decât c eilalți. Musulmanul poate prefera sau
poate fi obligat să arate ca ei, cu specificația că acțiunea să aibă un beneficiu religios, făcând
propagandă în rândurile lor, aflându -le secretele și informându -i pe musulmani cu privire la
acestea, prevenind orice p rejudiciu adus musulmanilor, precum și în orice alt scop folositor.
Islamul recunoaște faptul că nevoia îți permite să faci lucruri interzise, chiar dacă printre aceste
acte interzise sunt unele fundamental prohibite”. Dintre acești teroriști, șapte aveau brevet de pilot,
iar majoritatea erau licențiați. Aceștia erau bărbați maturi, cu vârste cuprinse între 25 și 41 de ani.
Este cunoscut faptul că media vârstei teroriștilor sinucigași din Orientul Mijlociu este de sub 23

49 C. Delcea, Bădulescu A., „Studii făcute asupra profilării teroristului” în Terorismul. Studii și cercetări asupra
terorismului, Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2008, p. 152

39
de ani. Toți cei 19 teroriști erau căsătoriți și aparent, duceau o viață obișnuită de familie. De
asemenea, statutul social al acestora er a destul de ridicat. 50
Nu toți musulmanii urăsc Statele Unite ale Americii
Un sondaj realizat în rândul musulmanilor relevă faptul că nu este în totalitatea afirmația
conform căreia toți musulmanii îi urăsc pe americani. Sondajul mai sus menționat s -a întins pe o
perioadă de șase ani în 40 de state musulmane din Asia, Africa, Orientul Mijlociu și Europa, fiind
început după atentatele de la 11 septembrie 2001, c ând pe atunci președintele Statelor Unite ale
Americii a spus: „Pentru ce ne urăsc? Urăsc libe rtățile noastre, libertatea religiei, libertatea
cuvântului, libertatea de a vota, de a nu fi de acord unii cu alții”. Acest studiu a scos la iveală
faptul că majoritatea musulmanilor privesc cu admirație Occidentul datorită democrației sale,
libertăților și progreselor tehnologice. Islamiștilor nu le place însă sa fie obligați să respecte
normele Occidentului, comportamentul necuviincios al acestora fiind văzut ca un pericol pentru
lumea musulmană. 51

50Anghel Andreescu, Nicolae Radu, Jihadul Islamic , Editura Ministerului Internelor și Reformei Administrative,
Bucure ști, 2008, p.151 -152
51 Anghel Andreescu, Nicolae Radu, Jihadul Islamic , Editura Ministerului Internelor și Reformei Administrative,
București, 2008, p.193 -194

40
Capitolul IV
ROMÂNIA ȘI TERORISMUL

Fostul șef al Serviciului Român de Informații , George Maior, afirma faptul că amenințarea
terorismului pe teritoriul românesc a crescut în ultima perioadă, un rol major fiind jucat de către
scutul antirachetă ce se află pe teritoriul României. 52
Eventimentele actuale care aduc în prim plan criza emigranților ne pot îngrijora în mod
principal din cauza legăturii acestor popoare cu statele teroriste.
4.1. Contactul românilor cu Islamul
Țările Române au avut prima legătură cu islamul la finalele secolului al XIII-lea, în mod
special ca o consecință a luptelor pentru protejarea ființei naționale și a religiei ortodoxe din
strămoși. Specialiștii în domeniu afirmă faptul că punctul de vedere al Țărilor Române față de
islam este similar poziției avute de Occidentu l European, din această cauză nu se vor găsi în
expunerile românești etapele prin care Occidentul trece cu scopul de a trata și de a înțelege islamul,
de la contradicțiile din Evul Mediu și până la cautarea contruirii unei relații creștino -islamice din
a doua jumătate a secolului al XX -lea.
La începutul secolului al XXI -lea și mileniului al III -lea, părerea și sentimentele
europenilor față de islam par să se asemene din nou celor din Evul Mediu, acest lucru fiind cauzat
de numărul foarte mare de atacuri sân geroase comise de grupările teroriste islamice și de răpirile
și crimele infricoșătoare ce au avut loc in Irak, cu precădere după ce a fost eradicat regimul lui
Saddam Hussein. În mod special după anul 2001, postul de televiziune Al-Jazeera s-a transformat
în cea mai importantă sursă de informație a poporului arab și în „vocea” teroriștilor irakieni. Acest
post de televiziune a publicat imagini care au avut un puternic impact asupra opiniei publice
internaționale. 53

4.2. Terorismul în România
Din cauza poziționării geografice, a condițiilor sale socio -politice, a trecutului său istoric,
a apartenenței în cadrul NATO și în cadrul Coaliției internaționale pentru lupta împotriva
terorismului , România este de asemenea un stat amenințat de pericolul terorismului. Înainte de

52 http://www.ziare.com/international/terorism/seful -sri-romania -a-devenit -o-tinta -pentru -teroristi -1272342
53 Valeriu Marinescu, Islamul în atenția unor scriitori „vechi” și premoderni, p.91

41
anul 1989, autoritățile române au acordat facilități persoanelor din mai multe țări arabe (în
principal Egipt, Siria, Irak, Iordania și Liban), pentru a veni să studieze în anumite universități din
România (principalele au fost : București, Timișoara, Iași, Craiova, Cluj și Brașov). Până la
Revoluție, numărul acestor studenți era undeva în jurul zecilor de mii, pentru ca, după Revoluție,
să scadă până la 829 (în anul 2011).54 Acest fapt, precum și relațiile de natură economică și
comercială dezvoltate de statul român cu țări din Orientul Mijlociu și Africa între anii 1970 –
1980 au înlesnit întemeierea unor celule ale diverselor organizații teroriste pe pământ românesc.
Conform oficiului pentru străini din cadrul M.A.I., 1227 de c etățeni arabi au cerut rezidență
în România, 449 au dorit drept de ședere pentru reîntregirea familiei, 3150 au dorit permise de
ședere temporară, iar un număr de 2030 de persoane arabe au fost expulzate de pe teritoriul țării.
Numărul arabilor rezidenți r omâni este după cum urmează: sirieni 1380, irakieni 911, libanezi 804
și iordanieni 588.
Terorismul este văzut a fi un factor de risc pentru securitatea națională a României,
principalul motiv fiind creșterea fenomenului terorismului internațional, în mo d special în zona
balcanică, lovind țări precum : Turcia, Grecia, Albania, Bulgaria, statele din fosta Iugoslavie.
(afirmația șefului Brigăzii antiteroriste a SRI, în cadrul seminariului intitulat Surse de insecuritate
în Balcani , și desfășurat la Bucureșt i).
Până în prezent, pe teritoriul României nu au avut loc acte majore de terorism, iar
întâmplările de acest gen de până acum nu s -au adresat unor ținte românești, ci au fost mai degrabă
încheieri de socoteli între diferite grupări teroriste și oficiali s trăini din România. Ca și exemple
definitorii putem enumera următoarele: uciderea unui diplomat din Iordania de către un membru
al organizației Abu Nidal, pe Calea Victoriei (București, 4 decembrie 1984), moartea a doi ofițeri
ce dezamorsau o mașină capcan ă în incinta complexului studențesc Grozăvești (București – 26
mai 1985), împușcarea ambasadorului Indiei de către membrii unei organizații extremiste indiene
(București, zona Aviatorilor, 20 august 1991).
Privind dintr -o perspectivă regională, riscurile unor atacuri teroriste pe teritoriul României
sunt mici. Amenințarea din partea grupărilor extremist -religioase din zona balcanilor se poate
concretiza, în cel mai rău caz, în desfășurarea unor acțiuni de propagandă. Deși nu au avut loc
majore conflicte ar mate sau violențe majore, în anul 2014 situația din zona Balcanilor de Vest a
fost caracterizată de tensiuni interetnice și comportamente naționaliste, extremiste și de afirmare a

54 Corneliu Pivariu, Terorismul – de la amenințare locală , la pericol global , Editura Pastel, Brașov 2005.

42
identității etnice. În acest context actual al crizei economice, terorismul, crima organizată, șomajul
și sărăcia, în combinație cu armale aflate în mod ilegal în mâinile populației, alcătuiesc riscuri
grave la adresa securității regionale.
Privind dintr -o perspectivă globală, riscurile unor atacuri teroriste la adresa intereselo r
naționale, a obiectivelor militare naționale sau a altor componente ale teritoriului național pot avea
legătură cu: afectarea imigranților din România de către problemele din zonele de conflict;
pătrunderea pe teritoriul național a unor persoane care fac parte din grupări teroriste; activitățile
de trafic de carne vie care pot ușura intrarea pe teritoriul țării a unor persoane membre sau
simpatizante a unor grupări teroriste; crima organizată transf rontalieră , care reprezintă una dintre
principalele ameni nțări pentru securitatea și stabilitatea statelor; amenințările cibernetice.
Imigranții ce au ca destinație țări din Uniunea Europeană văd România, datorită calității de
membru a acestei organizații ca pe un loc unde există multe șanse și oprtunități, cu riscuri minime,
cu o toleranță și asimilare ridicată venită din partea cetățenilor.

4.3. Terorismul – un pericol pentru România?
Țara noastră poate fi relaționată cu terorismul internațional datorită următorilor factori:
apartenența la două dintre cele mai importante organizații din lume (NATO și UE), și implicit, la
cea mai solidă alianță împotriva terorismului; susținerea sistemului de valori bazat pe democrație
al Occidentului, atât de urât și de blamat de către fundamentaliștii islamici. „Lumea este
înmărmurită în fața unor astfel de pericole și amenințări. Chiar și instituțiile însărcinate cu
asigurarea securității și apărării persoanei, proprietății, ordinii și legii nu au găsit încă soluții pentru
gestionarea fenomenului terorist. Oricât de mu lți și importanți pași au fost făcuți din 2001 și până
în prezent în învestigarea și combaterea acestui fenomen (inclusiv în România, țară membră a
coaliției împotriva terorismului, prin elaborarea unei strategii naționale împotriva acestui flagel),
terori smul rămâne încă un mare pericol, care debușează, continuu sau pulsativ, în amenințări grave
pentru ființa umană, pentru societate, pentru economie și instituții, pentru omenire”.55
În prezent, terorismul a devenit un fenomen mondial, bazat în primul rând p e un extremism
religios și politic de natură violentă și răzbunătoare. Acesta este foarte periculos, principala cauză
fiind caracterul său imprevizibil și al acțiunilor desfășurate în zonele aglomerate, locuri publice și

55 Gh. Văduva , Pericole și amenințări la început de secol , articol publ. la sesiunea de comunicări științifice a SRI,
București, Aprilie, 2007

43
instituții. Amenințarea cea mai mar e pentru pacea și securitatea mondială și inclusiv, cea
europeană, o reprezintă dezvoltarea armelor de distrugere în masă. Ținând cont de dezvoltarea
chimiei, a fizicii nucleare și cercetarea de natură științifică din biologie și din industria
farmaceutică din țara noastră, dar și maniera facilă de intrare a unor companii străine pe piața
românească, nu este exclus ca teroriștii să încerce să cumpere sau să fabrice acest gen de arme și
în România. Acestea sunt un foarte mare pericol și cea mai grea ameninț are pentru securitatea
statelor, cu efecte ce nu pot fi prevăzute. Posterior evenimentelor din 11 septembrie 2001, teroriștii
au fost acuzați de mult mai multe fapte: decapitarea personelor răpite în Irak, omorârea copiilor în
Beslan, atentate cu mașini -capcană în țări precum Indonezia și Turcia, atentatele de la Madrid și
de la Londra, în general, tot ceea ce înseamnă terorism sinucigaș. Terorismul islamic este blamat
și de către intelectuali din aceste țări sau din afara lor. Un foarte cunoscut conducător religios din
Egipt a spus că, în religia islamică, Ș aria nu sprijină atacurile îndreptate împotriva unor persoane
nevinovate, ci aceasta răspândește protejarea vieții, fiind o normă de securitate și de pace. Coranul
nu permite și chiar interzice suicidul și crima. Islamul nu este sinonim cu fundamentalismul islamic
și nici cu actele de terorism. Războiul îndreptat împotriva terorismului nu face referire la lumea
islamică, ci doar la extremismul islamic sau la extremismul de orice natură.56
Viziunea Românie i asupra terorismului
Strategia Națională de Prevenire și Combatere a Terorismului, apărută în România după
atentatele de la 11 septembrie 2001 definește terorismul ca fiind totalitatea amenințărilor și
acțiunilor care, cumulativ, au următoarele însușiri: sunt premeditate de către persoane sau diverse
structuri ce au concepții ostile în raport cu alte entități; se folosesc de metode violente și
nimicitoare; vizează în mod direct persoane sau elemente importante pentru buna desfășurare a
vieții sociale; își doresc răspândirea unos sentimente de frică, nesiguranță, panică; au loc în afara
stării generale de război; au obiective politice. 57
„Terorismul este o formă de conflict de intensitate scăzută, fiind la celălalt capăt al
spectrului unui conflict armat c are se sfârșește cu un război generalizat. Terorismul a devenit din
ce în ce mai mult o manifestare a schimbării naturii conflictelor armate sau o nouă formă de ducere

56 V. Fulga, C. Fulga, D. Fulga , Ucideți teroarea. Terorism, Antiterorism, Contraterorism , Editura CTEA, București,
2009, p. 161 -169
57 Ibidem, p. 189 -190

44
a războiului, rezultată din revoluția tehnologică ce acompaniază schimbările din arena p olitică
internațională”.58
În mediul internațional au fost semnate diferite acorduri și convenții cu scopul de a combate
și stopa terorismul, România fiind de asemenea membră, însă la nivel internațional statul român a
fost nevoit să facă mișcări foarte re pezi pentru a se alinia acestor mișcări. Principalul motiv l -a
constituit faptul că România s -a aflat până în anul 1989 sub o dictatură comunistă, existând un
control total, astfel că terorismul nu a putut fi înrădăcinat și nu au existat nici anumite legi în acest
sens. După căderea comunismului însă, s -a dorit alinierea cu restul statelor, astfel încât au fost
elaborate și implementate mai multe acte normative în acest sens, printre care menționăm:
„Strategia națională de prevenire și combatere a terorismu lui”, „Protocolul general de organizare
și funcționare a Sistemului Național de Prevenire și Combatere a Terorismului -SNPCT”,
„Hotărârea CSAT de instituire a Sistemului Național de Alertă Teroristă”, „Legea 535/2004
privind prevenirea și combaterea teroris mului”. Acest din urmă act a legiferat coordonarea
autorităților și instituțiilor ce au rol în asigurarea securității naționale și în îmbunătățirea
activităților în cadrul Sistemului Național de Prevenire și Combatere a Terorismului. Terorismul a
avut de a semenea și un impact militar asupra României, iar următoarele elemente au avut nevoie
de anumite transformări: strategiile, doctrinele și actele normative; creșterea activității operativ –
informative în domeniul terorismului; acțiuni ale militarilor pentru paralizarea unor pericole
teroriste; nașterea în cadrul militar a unor compartimente speciale pentru a combate terorismul;
planuri bine puse la punct de intervenție antiteroristă; etc.
Atacurile teroriste au în general un imens efect mediatic asupra opini ei publice, iar
teroriștii, atunci când se află în faza de plănuire a atacurilor, chiar își doresc o mediatizare excesivă
a acestora, ca parte a planului lor. Printr -o mediatizare mai intensă, efectul atacurilor este duplicat,
iar în acest fel presa scrisă și vizuală prejudiciază securitatea națională și face o favoare intereselor
propagandiste ale teroriștilor. Televiziunea poate reprezenta și o unealtă de transmitere a anumitor
mesaje din partea teroriștilor, un exemplu elocvent în acest caz fiind postul Al-Jazeera, care a
transmis cu multiple ocazii știri cu privire la răpirea unor persoane în Irak, revendicări și cereri ale
teroriștilor sau chiar uciderea celor răpiți. Presa și televizunea nu trebuie sa fie cenzurate, însă

58 V. Simileanu, Radiografia terorismului , Editura Top For um, București, 2004, p. 18

45
imaginile prea dure din timpul sau după atacurile teroriste doar dau amploare panicii deja create
în rândul cetățenilor. 59

4.5. Prezența Islamului în România
În anul 2000, statele ce aveau ca religie majoritară Islamul numărau undeva în jurul a
1 282 de milioane de persoane, adică un procent de 21% din totalul populației globului, la acea
vreme, dar se preconizează că până în anul 2050, se va produce o creștere de pondere de 26,6%.
Prezența acestei religii în România se află în strânsă legătură cu stabilirea în seco lul al XIII -lea a
pupulației turco -tătare. În anul 1241, tătarii din hanatul „Hoarda de aur” s -au instalat în mai multe
arii din zona munților Carpați. Populația islamică de pe teritoriul României (având naționalități
tătară, arabă, turcă, albaneză etc.) e ste în marea ei majoritate aparț inătoare a ramurii sun ni.
Practicarea acestei religii se referă în primul rând la: înfăptuirea slujbelor în fiecare zi (namaz),
Ramadanul de 30 de zile în fiecare an, ajutarea celor săraci, gândirea, mărturisirea și pronun țarea
în fiecare zi a credinței, vizitarea Kaabei din Mecca și pelerinajul către mormântul lui Mohamed.
Activitățile de tip religios sunt conduse de către un muftiu, desemnat prin vot secret din cadrul
inamilor. Există de asemenea și un colegiu sinodal (Su rai islam), care are 23 de membri, aleși prin
vot consultativ. Punctul de bază al Islamului este comunitatea, care este compusă din credincioșii
musulmani dintr -un anume oraș, având în frunte un comitet format din 5 -7 persoane care ocupă
această poziție ti mp de 4 ani. În România pot fi numărate 50 de comunități musulmane, majoritatea
lor în județele estice Tulcea și Constanța. Musulmanii din România au dezvoltat relații bune cu
restul comunității Islamice internaționale, având loc schimburi reciproce de de legații, participări
la diverse evenimente organizate pe anumite teme, pelerinaje anuale la Mecca ș.a.m.d. De
asemenea s -au extins relațiile cu diverse organizații precum: „Salvarea Islamica” și „Liga Islamică
Mondială” (cele două își au sediul în Arabia S audită) sau „Organizația Islamică pentru sud -estul
Europei” (cu sediul la Viena).60
Islamul a luat naștere în deșertul Higaz, pe coasta occidentală a Arabiei, înspre Marea
Roșie. În acest loc, profetul Mohamed a luat legătura cu Dumnezeu, cu ajutorul Arhan ghelului

59 V. Fulga, C. Fulga, D. Fulga, Ucideți teroarea. Terorism, Antiterorism, Contraterorism , Editura CTEA, București,
2009, p. 206 -210
60 Anghel Andreescu, Nicolae Radu, Jihadul Islamic , Editura Ministerului Internelor și Reformei Ad ministrative,
București, 2008, p. 72 -74

46
Gavril. Coranul îi învață pe musulmani că Islamul este adevărata religie, fiind „adeziunea la pacea
lui Dumnezeu”. 61

61 Ibidem, 2008, p. 87 -88

47
Capitolul V
STUDIU DE CAZ – ATENTATELE DE LA BRUX ELLES DIN 22 MARTIE 2016

Terorismul islamic a atacat în plin în ziua de marți, 22 martie 2016, inima Uniunii
Europene. Un dublu atentat revendicat de către Statul Islamic (ISIS) a lăsat în urmă mai mult de
30 de oameni decedați și peste 300 de răniți în capitala Belgiei, Bruxelles, după un atac si nucigaș
care a avut loc pe aeroportul Zaventem (unul dintre cele mai aglomerate din Eur opa), iar o explozie
s-a produs într -o stație centrală de metrou, foarte aproape de instituțiile europene din acest oraș.
Ușurarea de a -l fi capturat anterior atacurilor pe unul dintre cei mai căutați teroriști din Europa,
Salah Abdeslam, a pălit odată cu un atentat de o enormă încărcătură simbolică asupra două dintre
teritoriile cele mai protejate de către forțele de securitate belgiene.
Imediat după atac, copleșiți de acest eveniment fără precedent în Belgia, autoritățile refuzau să
ofere o cifră oficială a victimelor și căutau fără încetare un presupus suspect al atacului din
aeroport.
Atacurile au lăsat în urmă un sentiment de coșmar ce amintește extrem de bine de atentatele
de la Paris din noi embrie 2015 și, mergând înapoi în timp, de cele din Londra sau Madrid. Belgia
a activat nivelul maxim de alertă teroristă, iar școlile, spitalele, muzeele, mijloacele de transport
în comun și centrele comerciale au fost închise sau au fost crescute la maximum măsurile de
securitate.
Mai multe state europene și -au întărit măsurile de securitate, au fost anulate sute de zboruri,
iar lideri politici au ieșit în față cu discursuri despre solidaritatea față de poporul belgian și duritatea
față de teroriști. Primul ministru francez, Manuel Valls, a vorbit deschis despre o Europă „în
război”. Cu mai puțin dramatism, dar cu aceeași solemnitate au vorbit și președintele Statelor Unite
ale Americii, Barack Obama, primul ministru britanic, David Cameron și practic toți liderii
europeni.
În seara zilei de 22 martie 2016, Bruxe lles era un oraș zbuciumat, năuc, cu străzi pe
jumătate pustii și foarte multă poliție și militari prezenți în diverse puncte. Violențele au început
la ora opt dimineața, cu două explozii la Zaventem, unul dintre cele mai mari aeroporturi din
Europa. Atacu l a fost opera a doi sinucigași, un al treilea terorist reușind sa scape. Mai târziu, puțin
după ora nouă dimineața, o a treia explozie a luat viața ale încă altor zeci de persoane la stația de
metrou Maelbeek, situată în apropierea sediilor generale ale U niunii Europene. Câteva ore mai

48
târziu, polițiștii au găsit o bombă care nu explodase într -o locuință din Schaerbeek (unul dintre
cartierele unde locuiesc cei mai mulți musulmani din oraș, și locul unde a fost identificată o
ascunzătoare a lui Salah Abdes lam), dar și produse chimice și un steag al Statului Islamic. ISIS a
revendicat atentatele în după -amiaza acelei zile.
„Ne temeam de atacuri teroriste, iar acum au sosit”, afirma, plin de regret, primul ministru
belgian, Charles Michel. Belgia deja activa se nivelul de alertă maximă timp de câteva zile la finalul
anului 2015, de teama unei replici a atentatelor din Paris. Capturarea lui Salah Abdeslam, unul
dintre principalii actori din drama de la Paris, a părut că acordă un moment de respiro autorităților ,
dar nu a fost decât ceva trecător, iar toții ochii au fost ațintiți asupra Belgiei și Bruxelles -ului.
Chiar dacă nu a fost vorba de un atac direct asupra instituțiilor europene, explozia din
metrou, având loc în stația de metrou Maelbeek, pe unde mii de lucrători în cadul instituțiilor
europene trec în fiecare dimineață în jurul orei la care s -a produs atacul, este una simbolică. Cu
atât mai mult cu cât există măsuri sporite de siguranță în jurul clădirilor instituțiilor europene, cu
polițiști și militar i în dreptul intrărilor, îngreunând atacurile în acest loc.
O incertitudine în acest caz, spre deosebire de atentatele din Paris din luna noiembrie a
anului trecut, cand autoritățile franceze divulgau numărul victimelor, este reprezentată de
autoritățile belgiene, care nu au oferit de la început o cifră oficială, ci au vorbit de un număr „foarte
mare” de morți și răniți.
Trei judecători specializați pe teme de terorism s -au ocupat de acest caz, care a avut diferite focare.
Cel mai clar, cel din aeroportu l Zaventem, a scos la iveală în după amiaza acelei zile o fotografie
cu trei principali suspecți ai atacurilor (două bombe plus o a treia care nu a mai explodat). Doi
dintre aceștia au murit în atacurile sinucigașe, în timp ce al treia era căutat cu disper are.
În urma atentatelor, p oliția a făcut mai multe percheziții în diferite locuri ale țării și a
identificat mai mulți martori. Cea mai mare căutare a avut loc în cartierul Schaerbeek, același unde
poliția belgiană a identificat în luna ianua rie o ascunzătoare a lui Abdeslam. Procuratura a transmis
atunci mass -mediei că nu se dorește dezvăluirea detaliilor cazului, pentru a nu fi împiedicată
activitatea agenților care lucrau la acest subiect. 62
Statul Islamic a revendicat aceste atacuri terorist e ce au avut loc în capitala Belgiei.
„Luptători ai Statului Islamic au comis o serie de atentate cu centuri explozive și alte dispozitive
explozibile în această zi de marți, lovind un aeroport și o stație de metrou centrală din capitala

62 http://internacional.elpais.com/internacional/2016/03/22/actualidad/1458631407_286826.html

49
Belgiei, Bruxelles ” a declarat agenția de știri Al Amaq, cea care are legături cu organizația
jihadistă.
Statul Islamic a pus în vedere participarea Belgiei în cadrul coaliției internațioanale condusă de
către Statele Unite ale Americii, care începând din luna august a anu lui 2014 bombardează locații
ale grupării atât din Siria cât și din Irak. „Militanții Statului Islamic au deschis focul în aeroportul
Zaventem înainte ca atacatorii să -și detoneze centurile cu explozibil” au fost declarațiile date de
Statul Islamic, fără a spune și numărul exact de jihadiști implicați în aceste acțiuni.
Grupul condus de Abu Bakr al Bagdadi a fost și autorul atacului din stația de metrou Maelbeek,
situată pe strada Loi, foarte aproape de clădirea Comisiei Europene. „Un martir sinucigaș și -a
detonat centura cu explozibili în Maelbeek” a comunicat agenția de știri. „Atacurile au lăsat în
urmă cu peste 230 de morți și răniți” a adăugat aceasta. Într -un comunicat în limba franceză, ISIS
adaugă următoarele: „Ceea ce vă așteaptă va fi mult mai dur și mai amar, cu voia lui Allah”.
Cu câteva minute înainte de publicarea comunicatului, conturile rețelei sociale ruse Telegram,
despre care se presupune că are legătură cu ISIS, au cerut simpatizanților să răspândească iminenta
revendicare utilizând etich etele dedicate Bruxelles -ului pe Twiter: „Este prioritatea noastră
absolută acum. Fiți pregătiți”.
În orele ce au urmat producerii atentatelor, simpatizanți ai organizației teroriste au sărbătorind,
postând în mediul online cuvinte precum „Belgia voia să bombardeze Statul Islamic. Acum culeg
ceea ce cu mainile lor au semănat” sau „Ce zi frumoasă azi”.
Potrivit TRAC ( Terrorism Research and Analysis Consortium ), organismul care studiază
comunicările venite din partea jihadiștilor, mărturisirile lui Abdeslam și raportul poliției care
scoate la iveală o nouă celulă sub conducerea sa, fac din ce în c e mai probabilă ipoteza conform
căreia atacurile din Brexelles au fost înfăptuite de acest nou grup. În săptămânile anterioare
atentatelor, poliția belgiană a arestat mai mulți presupuși jihadiști în zone din Bruxelles precum
Molenbeek și Forest. „Fără niciun fel de îndoială aceste operațiuni vor crește presiunea asupra
restul membrilor celulei” a afirmat TRAC. După atacul din aeroport, poliția a găsit mai m ulte
arme, printre care și un kalashnikov, în apropierea cadavrului unuia dintre posibilii teroriști. 63
Camere de supraveghere din aeroport au capturat imaginea a trei suspecți ai atentatelor din
acest loc. Din dintre ei, îmbrăcați în negru, poartă o singu ră mănușă, mai concret, pe mână stângă,
fapt ce a a tras atenția autorităților. Cea de -a treia persoană din imagine, un bărbat cu o jachetă

63 http://www.elmundo.es/internacional/2016/03/22/56f163ba22601dce6d8b45 d4.html

50
deschisă la culoare și o pălărie neagră, a reușit sa fugă și a fost căutat în mod activ după ce această
imagine a fo st făcută publică. Poliția belgiană a încărcat pe contul de Twitter imaginea acestui
bărbat și a solicitat colaborarea cetățenilor pentru a -l putea captura. Autoritățile consideră că cel
mai probabil cele două persoane îmbrăcate în negru au fost sinucigași i care au activat bombele.
Surse oficiale au dezvăluit că teroriștii aveau bombe în valizele pe care le purtau cu ei. 64
Cel mai căutat terorist din Europa după atentatele din noiembrie 2015 din Paris și „omul
cu pălărie”, cel de -al treilea atacator de pe aeroportul Zaventem sunt una și aceeași persoană:
Mohamed Abrini , un terorist belgian de origine marocană în vârstă de 31 de ani. . Pe data de 9
aprilie, după o zi de interogatoriu, Procuratura din Belgia a putut în final să confirme că este vorba
despre un a și aceeași persoană, însă numai după ce Abrini a mărturisit. „După ce i -au fost
prezentate rezultatele diferitelor probe efectuate de către experți, acesta a mărturisit prezența sa la
locul crimelor. A explicat că după ce a ieșit din aeroport, și -a arunc at haina într -un coș de gunoi și
apoi și -a vândut pălăria” a anunțat printr -un comunicat Procuratura belgiană. Abrini și -a mărturisit
participarea la ambele atacuri. Acesta a fost luat în custodie, fiind acuzat de „participarea în
activități ale unei grupă ri teroriste și asasinate teroriste”. Autoritățile l -au arestat cu o zi înainte și
pe Naim Al Hamed, alias „Osama Krayem”, bărbatul care apare pe camerele de supraveghere
înaintea detonării din Maelbeek, al doilea terorist din metrou.
La doar două zile du pa atacuri, a apărut informația conform căreia un al doilea bărbat apărea pe
camele de supraveghere, pe peron, alături de Ibrahim el Bakraoui . Presa locală a asigurat, citând
surse din poliție, că două persoane vorbeau, aveau ghiozdane, dar una dintre ele, chiar înainte de
explozie, s -a retras, nu a intrat în vagon și nu a decedat. Următoarele trei săptămâni a existat o
liniște abosolută pe acest subiect, nu a existat nicio confirmare sau negare.
În prezent este dovedit faptul că „Osama” era acel individ, el fiind și cel care a cumpărat valizele
care au fost folosite pentru a căra explozibilul. Există înregistrări cu el într -un centru comercial, la
doar două stații de metrou de cartierul Molenbeek. Ceea ce nu este foarte clar este dacă era
previzionat ca și el să detoneze bombe sau nu.
Cotidianul L'Echo , prin intermediul diverselor surse de investigare, a scris faptul că obiectivul
inițial al acestei celule teroriste nu era Bruxelles, ci din nou Paris, dar, conform declarațiilor lui
Abrini, după capturarea lui Abdeslam, au grăbit operațiunea, de teamă să nu fie arestați.

64 http://www.elmundo.es/internacional/2016/03/22/56f0f2cf22601d20498b4648.html

51
Procuratura Generală a oferit mai multe detalii în ceea ce privește această anchetă. Se știe faptul
că Abrini a fost arestat la Chaussée de Mons, în Anderlecht, unde se crede că a fost locuința sa din
luna noiembrie 2015. Au avut de asem enea raiduri și în Rue de Casernes, în Etterbeek, acolo unde
se bănuia ca exista un apartament al acestei celule.
Abrini a mărturisit, însă poliția a comis multe greșeli de identificare a jihadiștilor. Nu este clar de
ce a fost necesar, în ultimă instanț ă, cuvântul său, dacă existau amprente și urme de ADN în
apartamentele care au fost folosite pentru a pregăti cele două atentate, în mașinile din Paris, dar și
urme ala „bărbatului cu pălărie” în valiza care nu a explodat în aeroport. Este de asemenea necl ară
și această colaborare a sa, precum și de ce a mărturisit atât de repede. 65
Mohamed Abrini a redactat un „testament” în care justifica atacurile din capitala franceză
și lăsa să se înțeleagă că este dispus să se sacrifice ca un martir . Această informație provine dintr –
un raport din data de 11 aprilie al investigatorilor belgieni, și publicat de către televiziunea publică
RTBF. „Testamentul” este un document Word ce poartă data de 2 februarie 2016, semnat cu
numele „Abou Yahya”, ce ar put ea fi o scrisoare a lui Abrini către mama sa. Textul, care fusese
șters, se afla într -un laptop găsit chiar în ziua atentatelor, pe 22 martie, în apropierea unuia dintre
apartamentele folosite de jihadiști ca ascunzătoare, undeva în cartierul Schaerbeek.
Scrisoarea este scrisă cu majuscule și are foarte multe greșeli de ortografie, ceea ce demonstrează
ca Abrini a fost în Siria. În aceasta, Abrini aprobă atentatele din 13 noiembrie 2015 din Paris și
descrie ca fiind un „erou” persoana care se sinucide pen tru „a -i teroriza pe necredincioși”. 66
Atacurile din Paris au fost ca o „replică” pentru autoritățile fra nceze de pe teritoriul musulman,
dar și ca un răspuns pentru sprijinul acordat Israelului.
De asemen ea, bărbatul mărturisește că moartea fratelui său într-un atac sinucigaș în Siria în luna
iulie a anului 2014 l -a condus la o introspecție religioasă și l -a făcut să se alăture Statului Islamic.
Mamei sale îi cerea să îl ierte și spunea că se va întâlni cu fratele său în Rai, aceste cuvinte
accentuând și mai mult ideea conform căreia voia să moartă într -un atentat sinucigaș. Numele cu
care se semnează era cel pe care îl folosea fratele său în Siria.
Poliția a găsit și „testamentul” unui alt membru al acestei celule, Ibrahim El Bakraoui, tot în
laptopul ca re a fost aruncat la gunoi înainte de comiterea masacrului. Ibrahim El Bakraoui a fost

65 http://www.elmundo.es/internacional/2016/04/09/570906c3e2704e816c8b4617.html
66 http://www.elmundo.es/internacional/2016/05/19/573d0936268e3ec 33c8b45ad.html

52
unui dintre cei doi teroriști care a murit la aeroport, iar fratele său, Khalid s -a aruncat în aer în cel
de-al doilea atentat, cel de la metrou. 67
Unul dintre teroriștii sinucigași din atentatul de la aeroportul internațional Zaventem,
Najim Laachraoui, a lucrat în trecut, timp de cinci ani, până la finalul anului 2012, chiar în acest
loc. Bărbatul este considerat „meșterul” care a pregătit materialele explozibi le folosite atât la Paris
(unde au murit 130 de persoane într -un lanț de atacuri la un restaurant și o sală de cocerte), cât și
la Bruxelles (unde au murit 32 de persoane în cele două atacuri).
S-a aflat de asemenea și că teroristul kamikaze, de 24 de ani și de naționalitate belgiană, a lucrat
în două ocazii, perioade de câte o lună, la Parlamentul European, prin inter mediul unei firme de
curățenie. Se pare că nu este singurul dintre suspecții arestați din celula jihadistă relaționată cu
recentele atacuri c are a lucrat la un moment dat la acel aeroport, fapt ce le -ar fi permis să cunoască
în detaliu elemente de securitate. S -a aflat și faptul că Poliția de Frontieră a descoperit cu puțin
timp înaintea atacurilor un loc în aeroport unde fusese amenajată o zon ă de rugăciune
„clandestină”, unde se întâlneau angajații „radicalizați”. 68
Același Najim Laachraoui a fost identificat ca fiind unul dintre supraveghetorii a patru
ziariști francezi răpiți în Siria, a confirmat pentru Reuters avocata a doi dintre aceștia. Aceasta a
declarat că cei doi clienți ai săi, răpiți între iunie 2013 și aprilie 2014, l -au recunoscut pe terorist
ca fiind unul din paznicii locului unde e rau ținuți.
Laachraoui era cunoscut la acea vreme sub numele de „Abu Idriss” și nu era atât de violent cu
ostaticii precum alți jihadiști. Teroristul se ocupa de colectarea de informații pentru a negocia
eliberarea ostaticilor. Unul dintre ostatici afirm ă că „punea multe întrebări”.
Laachraoui s -a aflat în fruntea unui transfer , atunci când la 19 ianuarie 2014 a trebuit să se
deplasese din cauza unei of ensive a Armatei Libere Siriene, iar, la finalul acestei luni a încetat să
mai aibă vreo legătură direc tă cu cei patru o statici.
ADN -ul său a fost găsit pe cel puțin două dintre centurile cu explozibil din atentatele de la Paris
din noiembrie 2015: una folosită în sala de concerte Bataclan și una în Stade de France . Poliția a
găsit de asemenea și amprente ale acestuia în lociunța din cartierul Schaerbeek, acolo unde se
presupune ca au fost confecționate bombele. 69

67 http://www.elmundo.es/internacional/2016/05/18/573c40cc468aeb9c788b4579.html
68 http://www.elmundo.es/internacional/2016/04/21/571895fbe2704e64328b45b5.html
69 http://www.elmundo.es/internacional/2016/04/22/571a26ca 268e3e556d8b4617.html

53
Tribunalul din Bruxelles l -a condamnat la 15 ani de închisoare pe Khalid Zerkani, pentru
rolul său de rec rutor al unui „grup terorist”, după ce a trimis în Siria numeroși jihadiști – printre
aceștia, și unii dintre autorii atentatelor din Paris de anul trecut. În primă instanță, în luna iulie a
anului trecut, Zerkani, care a fost descris ca „cel mai mare recr utor de jihadiști care a a existat
vreodată în Belgia”, a fost condamnat la 12 ani de închisoare. În sentința dată acest an, în luna
aprilie, Tribunalul a accentuat cinismul acestuia, care a negat acuzațiile care i se aduceau, ceea ce
demonstrează că nu ar e nici cea mai mică urmă de regret. 70
Așa cum s -a întâmplat și în cazul atentatelor de la Paris de anul trecut, Statul Islamic a
publicat în revista în limba engleză pe care o redactează fotografiile a doi dintre autorii implicați
în cele două atentate de la Bruxelles. Imaginile îi prezintă pe cei doi kamikaze îmbrăcați în
uniforme și înarmați cu un cuțit însângerat și cu o mitralieră. Această fotografie este o dovadă a
faptului că cei doi au fost pe teritoriul califatului.
Bărbatul care ține mitraliera în mână și zâmbește este Nayim Laachraoui, autorul atacului
din aeroport și cel care a realizat centurile explozive din atentatele de la Paris. Conform Dabiq ,
revista membrilor ISIS, Nayim (care purta în război numele de Abu Idris al Belgiki) a călătorit pe
teritoriile stăpânite de către Statul Islamic în anul 2013, participând în numeroase lupte, până când
a fost rănit. „După ce s -a vindecat, a început să se antreneze cu scopul de a -și îndeplini visul de a
se întoarce în Europa pentru a -i răzbuna pe musulman ii din Irak și pentru bombardamentele
avioanelor de război. După terminarea formării sale, a parcurs un drum lung până în Europa pentru
a-și duce la final misiunea. A fost, de asemenea, și cel care a pregătit explozibilul pentru atacurile
din Paris și Brux elles”, relatează publicația.
Celălalt bărbat ce îl acompaniază pe Nayim în fotografie este Mohamed Belkaid, alias Abu
Abdelaziz al Yazairi, teroristul de origine algeriană care a fost ucis într -o operațiune din orașul
Forest, la vest de Bruxelles. La fel ca și Nayim, Mohamed s -a antrenat în Siria și Irak și a revenit
mai apoi în Franța. „În timpul șederii sale în Belgia, spre finalul pregătirilor atacurilor din
Bruxelles, poliția necredincioșilor a pătruns în apartamentul său. Deși ar fi putut să fugă împ reună
cu ceilalți, a decis să le asigure fuga în siguranță a fraților săi. Au avut loc schimburi de foc cu
forțele belgiene și franceze timp de câteva ore, rănind pe mulți dintre ei, până când frații săi au
putut sa scape” , notează publicația.

70 http://www.elmundo.es/internacional/2016/04/14/570faddd268e3eb13d8b478d.html

54
Revista, p rintre laude asupra curajului și spiritului său războinic, îl prezintă pe Mohamed
cu un cuțit însângerat în mână, fapt ce suferează implicarea sa în decapitările produse de ISIS.
Publicația Dabiq include de asemenea și fotografii ale fraților Jalid și Ibrahim El Bakraoui.
Primul, un belgian de 27 de ani , s-a aruncat în aer în stația de mertrou la puțin timp după ce Ibrahim
a comis atacul din aeroport, atunci când a explodat valiza cu care apare pe camere de înregistrare.
Despre Ibrahim, publicația afirmă că – în timpul încarcerării sale pentru furt și deschiderea
focului împotriva unui polițist – „a urmărit știrile despre atrocitățile comise împotriva
musulmanilor în Siria. Ceva s -a aprins și a decis să își schimbe viața pentru a trăi pentru religia
sa”, a u declarat propagandiștii lui ISIS. Despre Jalid, în schimb, relatează un vis pe care l -a avut
atunci când a stat în spatele gratiilor, în care i s -a arătat profetul Mohamed pe câmpul de luptă.
„Toate pregătirile pentru atacurile din Paris și Bruxelles au început cu Jalid și fratele său. Au fost
cei care au făcut rost de arme și de explozibil”.
Cei doi s -au radicalizat în închisori europene. Ibrahim a fost arestat în iunie 2015 de către
autoritățile turce atunci când încerca să intre în țară. „După lovitura binecuvântată din Paris, Jalid
a avut un alt vis care șl -a încurajat să efectueze o operațiune sinucigașă. A avut loc acum trei luni.
A fost o viziune care a avut loc între fajr și zuhr (rugăciunile din zori și după -amiază). Se afla într –
un loc undeva sus, ce părea spațiul, înconjurat de s tele, dar cerul era albastru ca și cum ar fi fost
noapte. Apoi a auzit o voce care îi spunea în vis că a fost creat pentru a -l adora pe Allah și îi ordona
să lupte pentru cauza sa și pentru cuvântul suprem. Apoi, s -a trezit.” reconstituie Dabiq, care
repro duce și un al treilea vis, în care tânărul apare pe un vapor, împreună cu un soldat turc ca și
ostatic, înainte de a călători în paradis.
În luna ianuarie, ISIS a dezvăluit de asemenea și identitatea și fotografiile celor nouă
kamikaze implicați în atenta tele de la Paris din 13 noiembrie, tot în publicația Dabiq. În montajul
fotografic publicat în revistă (care a fost extras din mesajul final video apărut câteva zile mai târziu)
atacatorii apar în uniforme militare și înarmați cu puști.
În acest număr al revistei, Dabiq face referire la o nouă amenințare împotriva vechiului
continent: „Paris a fost un avertisment. Bruxelles, o reamintire. Ceea ce va urma va fi mai
devastator și amar”. Tot ceea ce este scris în revistă nu face decât să demnostreze, încă o dată,
faptul că organizația jihadistă își antrenează luptătorii în tabere de radicalizare din Siria, Irak și
nordul Africii, cu obiectivul de a se întoarce în Europa și a ataca vechiul continent, urmând același
mod de operare folosit deja în atacurile din Paris și Bruxelles.

55
„ISIS, ca și organizație teroristă, s -a bazat mereu pe o strategie de atacuri teroriste clasice.
Ceea ce vedem acum este abilitatea lor de a pune în funcțiune celule operative cu o flexibilitate
demonstrată în tactici de luptă mai trad iționale în Siria și Irak” a declarat un membru al TRAC.
Acesta adaugă: „Aceste atacuri au demonstrat existenșa unor celule inactive. Pentru a le activa este
necesar chiar și un simplu mesaj”. 71
Aceste atacuri sângeroase sunt încă o dovadă a faptului că aceste tipuri de organizații
teroriste nu pot fi oprite ușor și că acestea vor continua să lovească și să ucidă oameni nevinovați
până când vor reuși ceea ce și -au propus. Acest lucru, din perspectiva noastră, nu este cu putință,
însă sistemul internaționa l trebuie să intensifice lupta și măsurile luate pentru a combate această
formă de violență.

71 http://www.elmundo.es/internacional/2016/04/14/570f7d92e5fdea995b8b45a6.html

56
Capitolul VI
CONCLUZII

Așa cum am prezentat în paginile acestei lucrări, terorismul a fost și din păcate, va rămâne
o amenințare pentru societatea în care trăim și pe care este foarte greu să o schimbăm. Este extrem
de revoltător atunci când realizăm că acești oameni comit fapte macabre și barbare în numele
religiei , un lucru ce ar trebui să unească lumea, nu să dezbine și să aducă la crime și la ură.
Noul mediu internațional de securitate în care ne aflăm în actualitate naște o formă nouă a
geopoliticii globale, în care relații le transatlantice au un rol extrem de important. Europa a făcut
să dispară „diferențele” dintre Est și Vest, ștergând aproape de tot din vocabularul politic termenul
de „Europa de Est”. Noul mileniu a venit simultan cu o nouă epocă a politicii internațion ale, cea
unde atât securitatea cât și economia au un rol important în stabilirea evoluției unei lumi viitoare,
dar și a ordinii în mediul internațional.
În aceste circumstanțe, terorismul internațional reprezintă cea mai violentă manieră de a
agresa și răni o civilizație, stabilitatea internațională și valorile democratice care au fost atât de
greu obținute de către strămoșii noștri. Terorismul poate fi considerat un rezultat al globalizării,
fiind însă în mod simultan și o forță antiglobalizare.72
Maniera asimetrică de a acționa a grupărilor teroriste, faptul că nu sunt respectate niciun
tip de normă de drept a conflictelor armate, ale dreptului internațional sau, în general, niciun fel
de normă de morală sau umană, conduc la o imprevizibilitate a a cțiunilor acestor organizații, care
duce la rândul ei la o mărire a gradului de periculozitate, dar și a eificenței acestora .
Organismele militare ale statelor care constituie ținta unui atac terorist nu au o pregătire
adecvată pentru a lupta și a împiedi ca amenințarea ce vine din partea acestor grupări, iar acțiunile
teroriste s -au înmulțit, motivul principal fiind dezvoltarea și creșterea resurselor pe care le au la
dispoziție, dar și acces la noile tehnologii moderne.
Faptul că aceste rețele teroriste s-au extins și s -au intensificat, la fel ca și acțiunile lor, reprezintă
o amenințare extrem de gravă pentru întreaga civilizație, democrație și stabilitate internațională.

72 John Baylis, Steve Smith, The Globalization of World Politics. An Introduction to International Relations , Oxford,
2001 , p. 105

57
Această amenințare este una globală, iar pentru a asigura securitatea în această luptă cu
terorismul, trebuie să existe o strategie globală, care să includă o colaborare din partea comunității
internaționale, dar și un plan de acțiune multidimensional, în domenii precum economic, politic,
social, militar, diplomatic, psihologic, cultur al, informațional ș.a.m.d., și o strânsă legătură
consolidată a instituțiilor interne și internaționale care își propun combaterea terorismului .73
Pentru a încheia această lucrare, vom cita o frază care, într -o altă lume, dacă ar fi înțeleasă
de toți, acest război al terorismului s -ar termina: „ God has no religion.”(Dumnezeu nu are religie
– Mahatma Gandhi ).

73 Teodoru Ștefan, Cristian Barna, Global izarea amenințărilor asimetrice , Editura A.N.I, București, 2007

58
VII. BIBLIOGRAFIE

Lucrări de autori
1. Abedin, Mahan, Michael Scheuer on the War on Terror , Jamestown Foundation`s
Terrorism Monitor, Decembrie 2004, http://www.jamestown.org/
2. Andreescu, Anghel, Nicolae Radu, Jihadul Islamic , Editura Ministerului Internelor și
Reformei Administrative, București, 2008
3. Barna, Cristian, Cruciada islamului , Editu ra Top Form, București, 2007
4. Baylis, John, Steve Smith, The Globalization of World Politics. An Introduction to
International Relations, Oxford, 2001
5. Bin Laden, Osama , Declaration of War against the Americans Occupying the Land of the
Two Holy Places , Al Q uds Al -Arabi, August 1996
6. Braudel, F., Gramatica civilizațiilor , Coranul, Introducere, www.euractiv.com
7. Cressey, Donald R., Criminal Organization , London Heinemann Educational Books,
Londra, 1972
8. Crima organizată și terorismul azi, Revista Intelligence, Publicație editată de SRI, vol.43,
an VI, 2010
9. Delcea, C., Bădulescu A., „Studii făcute asupra profilării teroristului” în Terorismul. Studii
și cercetări asupra terorismului, Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2008
10. Doctrina de contrain formații și securitate NATO
11. Frolu, Simona, Securitatea națională în geopolitica integrării , Editura Militară, 2010
12. Fukuyama, Francis, The end of history and the last man , Free Press, New York, 1992
13. Fulga, V., C. Fulga, D. Fulga, Ucideți teroarea. Terorism, Antiterorism, Contraterorism,
Editura CTEA, București, 2009
14. Grupul ad -hoc pe tema crimei organizate al UE, Raport cu privire la situația crimei
organizate, 1993
15. Hermann, Margaret G., Political Psychology, Jossey -Bass Publishers, San Francisco, 1986
16. Kolod ziej, E.A., Securitatea și Relațiile Internaționale , Iasi, Polirom, 2007
17. Marinescu, Valeriu, Islamul în atenția unor scriitori „vechi” și premoderni
18. Miroiu, Andrei și Radu – Sebastian Ungureanu, Manual de Relații Internțtionale , Editura
Polirom, Iași, 2006

59
19. Nistorescu Gh., C.Păun, Criminologie , Editura Didactică și Pedagogică RA, București,
1995
20. Petrescu, Silviu, NATO și România în Securitatea Internațională – www.cky.ro
21. Pivariu, Corneliu , Terorismul – de la amenințare locală, la pericol global , Editura Pastel,
Brașov 2005
22. Scheuer, Michael, Coalition Warfare:How Al -Qaeda uses the World Islamic Front Against
Crusaders and Jews, Terrorism Focus, Vol.2 ,Martie 2005
23. Simileanu, V., Radiografia terorismului , Editura Top Forum, București, 2004
24. Ștefan, Teodoru, Cristian Barna, Globalizarea amenințărilor asimetrice , Editura A.N.I,
București, 2007
25. Toffler, A. și H. Toffler, Avuția în mișcare , Editura Antet, București, 2006
26. Ursa, Victor, Criminologie , Editura Ciprian & Cătălina, Cluj -Napoca, 1993
27. Văduva, Gh, Mihai -Ștefan Dinu, Crizele politico -militare ale începutului de mileniu,
Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2005
28. Văduva. Gh, Pericole și amenințări la început de secol, articol publ. la sesiunea de
comunicări științifice a SRI, București, Apri lie, 2007

Surse Internet
29. https://ro.wikipedia.org/wiki/Terorism
30. https://www.fbi.gov/about -us/investigate/terrorism/terrorism -definition
31. https://www.mi5.gov.uk/home/the -threats/terrorism.html
32. http://www.mapn.ro/strategiasecuritate/strategsecuritmediul.html .,http://www.scritub.co
m/stiinta/stiinte -politice/Str ategia -Europeana -si-Politic71169.php
33. https://dexonline.ro/definitie/securitate
34. http://inter nacional.elpais.com/internacional/2016/03/19/actualidad/1458424049_201262.
html
35. http://www.elmundo.es/internacional/2016/03/07/56dc65bee2704ecb208b4583.html
36. http://internacional.elpais.com/internacional/2016/01/25/actualidad/1453739657_964290.
html
37. http://internacional.elpais.com/internacional/2016/03/01/actualidad/1456839650_573411.
html

60
38. https://www.vozcero.com/el -estado -islamico -quienes -son-y-que-buscan/
39. http://www.bbc.com/mundo/noticias/2014/09/140904_que_es_estado_islamico_amv
40. http://www.ziare.com/international/terorism/seful -sri-romania -a-devenit -o-tinta-pentru –
teroristi -1272342
41. http://internacional.elpais.com/internacional/2016/03/22/actualidad/1458631407_286826.
html
42. http://www.elmundo.es/internacional/2016/03/22/56f163ba22601dce6d8b45d4.html
43. http://www.elmundo.es/internacional/2016/03/22/56f0f2 cf22601d20498b4648.html
44. http://www.elmundo.es/internacional/2016/04/09/570906c3e2704e816c8b4617.html
45. http://www.elmundo.es/internacional/2016/05/19/573d0936268e3ec33c8b45ad.html
46. http://www.elmundo.es/internacional/2016/05/18/573c40cc468aeb9c788b4579.html
47. http://www.elmundo.es/internacional/2016/04/21/571895fbe2704e64328b45b5.html
48. http://www.elmundo.es/internacional/2016/04/22/571a26ca268e3e556d8b4617.html
49. http://www.elmundo.es/internacional/2016/04/14/570faddd268e3eb13d8b478d.html
50. http://www.elmundo.es/internacional/2016/04/14/570f7d92e5fdea995b8b45a6.html