Căi și mijloace de evaluare a ecopotențialității și ecodinamicii învelișului biotic al arealului Mangalia [302032]

Universitatea din București

Facultatea de Geografie

Căi și mijloace de evaluare a ecopotențialității și ecodinamicii învelișului biotic al arealului Mangalia

Profesor coordonator: Lect. Univ. dr. Mihăiță Iulian Niculae

Prof. Univ. dr. Maria Nardin Pătroescu

Nume: Milică Alecsandra Monica

Anul: II

Grupa 203

Geografie

București

2017

[anonimizat], MOTIVAȚIE……………………………………………………………………….3

1. Localizarea aralului. Limite………………………………………………………………………………………………4

1.1 Localizarea arealului analizat în cadrul Regiunilor biogeografice ale României………………………4

1.2 Localizarea arealului analizat în cadrul Regiunilor biogeografice europene…………………….. …….6

1.3 Localizarea orizontului local în unitățile și subunitățile de relief ale României………………………..7

2. Particularități ale potențialului ecologic…………………………………………………………………………….9

2.1 Potențialul litologic și hidrogeologic…………………………………………………………………………………..9

2.2 Potențialul morfologic……………………………………………………………………………………………………..10

2.3 Potențialul climatic………………………………………………………………………………………………………….12

2.4 Potențialul hidrologic………………………………………………………………………………………………………15

2.5 Potențialul edafic…………………………………………………………………………………………………………….16

3. Particularități ale exploatării biologice…………………………………………………………………………….19

3.1 Caracteristicile domeniului biogeografic…………………………………………………………………………….19

3.2 Caracteristici ale grupărilor vegetale………………………………………………………………………………….20

3.3 Plante și comunități de plante indicatoare de mediu……………………………………………………………..22

3.4 Modelul arhitectural al formațiilor vegetale………………………………………………………………………..23

3.5 Durata medie a sezonului de vegetație și a fenofazelor acestuia……………………………………………24

3.6 Caracteristici ale spațiilor verzi urbane………………………………………………………………………………24

3.7 Dinamica formațiilor vegetale…………………………………………………………………………………………..25

3.8 Distribuția lumii animale în cadrul domeniului biogeografic. [anonimizat]…………………………………………………………………………………………………………………………..26

4.Considerații privind protecția și conservarea vegetației și lumii animale în orizontul local și proximitățile acestuia………………………………………………………………………………………………………….29

4.1 [anonimizat], amenințate cu dispariția…………………………………..29

4.2 Arii protejate, arbori ocrotiți…………………………………………………………………………………………….30

4.3 Sugestii privind protecția și conservarea ecofondului si genofondului……………………………………31

Concluzii……………………………………………………………………………………………………………………………..32

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………………………..33

ANEXE……………………………………………………………………………………………………………………………….35

INTRODUCERE, OBIECTIV, MOTIVAȚIE

Țara noastră deține cea mai mare diversitate biogeografică dintre țările Europei. Această mare diversitate se reflectă în tezaurul natural inestimabil al României.

De milenii, oamenii de pe aceste meleaguri au trait în armonie cu natura, însă dezvoltarea economică, pe lângă avantaje, aduce și riscuri. Unul dintre acestea este acela de a pierde multe din valorile naturale pe care le avem. Este nevoie ca această contradicție între conservarea naturii și dezvoltarea comunităților umane să fie rezolvată.

În acest sens, natura trebuie protejată și conservată, prin utilizarea durabilă a valorilor de patrimoniu natural.

Arealul Mangalia, prin poziția sa geografică dispune de un habitat natural care trebuie studiat și analizat.

Trebuie să cunoaștem particularitățile biogeografice ale acestui spațiu, cu peisaje diverse, ce concentrează categorii de ecosisteme diferențiate ca tip, heterogenitate, dinamică spațială și temporală.

Valorile biodiversității acestui areal, fac parte integrantă din patrimoniul natural național.

De asemenea, se impune conservarea florei și faunei din zonă, ținându-se cont și de interesele economice, culturale și sociale.

Trebuie să fie permise activități economice care sunt în sprijinul dezvoltării durabile și nu afectează starea de conservare favorabilă a sit-ului respectiv.

Capitolul 1. Localizarea arealului. Limite

Arealul Mangalia, se află în partea de sud-est a României, în județul Constanța.

Este reprezentat de municipiul cu același nume și localitățile: Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus și Saturn.

Limitele arealului sunt marcate de: lacul Mangalia ( la sud ), țărmul Mării Negre ( la est ), pădurea Comorova ( la nord ) și podișul Mangaliei ( la vest ).

Fig.1. Harta României cu localizare a arealului biogeografic Mangalia (Sursa: Prelucrat după Eco Marea Neagra, 10 noiembrie 2017, Itinerarii Pontice, https://ecomareaneagra.wordpress.com/litoralul-romanesc/mangalia/ )

1.1. Localizarea arealului analizat în cadrul Regiunilor biogeografice ale României

Regionarea biogeografică precizează și delimitează pe teren complexe floristice și faunistice, care s-au constituit de-a lungul istoriei, pe un anumit spațiu.

Regionarea este o problema fundamentală a biogeografiei și utilă pentru stabilirea aspectelor geografice are valorificării resurselor vegetale si animale, pentru înțelegerea modului de formare și evoluție a florei și faunei. ( Raul Călinescu, Biogeografia României, Editura Științifică, București, 1969, pag. 76 ).

Dupa Raul Călinescu, în țara noastră sunt următoarele subdiviziuni biogeografice: Subdiviziunea euro-siberiană cu provinciile biogeografice: Dacică. Panonică, Moesică și Subdiviziunea pontico-central-asiatică cu provinciile: Pontică și Sarmatică.

I. Provincia Pontică are ținuturile:Ținutul Bărăgan și Stepa dobrogeană

Ținutul Câmpiei Covurlui

Ținutul Dobrogei de Est

Ținutul Deltei Dunării și Complexului lagunar Razelm. ( Raul Călinescu, Biogeografia României, Editura Științifică, București, 1969, pag. 81 ).

Arealul analizat în cadrul Regiunilor biogeografice ale României, este cel al Mangaliei.

Regiunea Mangalia, face parte din provincia Pontică ( Ținutul Stepei dobrogene și Ținutul Dobrogei de Est ). ( Raul Călinescu, 1969, pag. 81 ).

Fig.2.Prelucrat dupa Harta Regionarii Biogeografice a României (Sursa: Prelucrat dupa Raul Călinescu, Biogeografia României, București, 1969 )

1.2. Localizarea arealului analizat în cadrul Regiunilor biogeografice europene

Arealul Mangalia, în cadrul regiunilor biogeografice europene face parte din: regiunea Pontică și Stepică.

Fig.3. Harta Europei cu localizare a arealului Mangalia în cadrul regiunilor biogeografice ale Europei (Sursa: Prelucrat dupa European Environment Agency, 2010, Biogeographic regions with overlay of mountain area, https://www.eea.europa.eu/data-and-maps/figures/biogeographic-regions-of-europe-with )

Dupa Rețeaua europeană de zone naturale protejate Natura 2000, în România, există urmatoarele regiuni biogeografice, în număr de cinci: Continentală ( 53 % ), Alpină ( 23 % ), Stepică ( 17 % ), Panonică ( 6 % ), Pontică ( 1 % ). ( Natura2000, 2012, InfoNatura200 în România, http://infonatura2000.cndd.ro/documents/album_infonatura2000.pdf)

Arealul Mangalia, este situat la interferența zonelor Stepică și Pontică. Provincia Pontică se întinde de-a lungul litoralului Mării Negre, începând din nordul litoralului românesc și continuuând spre costra Bulgariei, până în Turcia.

În Europa, zona biogeografică Pontică, este o fâșie de coastă îngustă, cu lățimea între 20 și 60 km, care se întinde pe țărmul Mării Negre al României, Bulgariei, până la granița cu Turcia.

Litoralul românesc, situat exclusiv în regiunea biogeografică Pontică, are o lungime de 244 km, la care se adaugă partea maritimă propriu-zisă care acoperă aproximativ 5400 km². (Administrația Bazinală de Apă, Drobrogea-Litoral, 2011, Raport Dignostic al Zonei Costiere,pag.6,https://www.yumpu.com/ro/document/view/30379248/anexa-b-mp-diagnosticul-zonei-costiere-apele-romane).

Patrimoniul natural și peisajistic, este reprezentat de Podișul Dobrogei, iar pentru subiectul tratat de noi, de Podișul Mangaliei ( care reprezintă zona de sud-est a Podișului Dobrogean ).

Vestul arealului Mangalia, face parte din zona biogeografică Stepică ( care acoperă sudul Moldovei, Dobrogea și estul Munteniei ). (Natura2000, 2012, InfoNatura2000 în România, http://infonatura2000.cndd.ro/documents/album_infonatura2000.pdf pag.36 ).

Fig.4. Harta cu Repartiția Regiunilor Biogeografice ale Europei pe teritoriul României. (Sursa: Prelucrat dupa de Nicolae Doniță et al, 2005, Habitatele din România ).

1.3 Localizarea orizontului local în unitățile și subunitățile de relief ale României

Arealul Mangalia ( aproximativ 20-30 km în jurul orașului cu același nume ) este așezat în extremitatea sudică a litoralului românesc și a Podișului Dobrogei, fiind reprezentat de sudul zonei costiere și de partea de est a Podișului Dobrogei de Sud.

Zona costieră a Mangaliei prezintă o varietate de peisaje și habitate, reprezentantată prin faleze maritime și plaje cu nisip și pietriș. Litoralul, a suferit modificări semnificative în privința caracterului peisajului, în special ca rezultat al activităților umane.

Putem enumera aici: amenajări hidrotehnice, îmbunătățiri funciare, realizarea de structuri de protecție a coastei, diguri de protecție, dezvoltarea de capacități industriale, introducerea de specii alogene în ecosistem, construcția de lacuri de acumulare, etc.

Exemple: Digul sparge-val din Portul Mangalia, lucrări grele de protecție, crearea de dâmburi lungi de nisip în zona orașului pentru protejarea barurilor și restaurantelor.

De-a lungul plajelor, datorită modificărilor structurale și poluării, a scăzut volumul scoicilor și moluștelor. (Administrația Bazinală de Apă, Drobrogea-Litoral, 2011, Raport Dignostic al Zonei Costiere,https://www.yumpu.com/ro/document/view/30379248/anexa-b-mp-diagnosticul-zonei-costiere-apele-romane pag.94).

Podișul Dobrogei de Sud s-a format în Era Mezozoică, prin sedimentare. Are un fundament calcaros, acoperit cu loess. Altitudinea coboară sub 200 m.

Relieful este tasat, prezentând crovuri și pâlnii de sufoziune. Subdiviziunile lui sunt: Podișul Oltinei, Podișul Negru Vodă, Podișul Medgidiei și Podișul Mangaliei. ( Grigore Posea et al, 2005, pag. 813-863 ). Podișul Dobrogei de Sud, are aspect neted și este acoperit cu un strat de loess. Are altitudini maxime cuprinse între 100 și 200 m . Cele minime pot fi în jur de 10-15 m, în sectorul sud-estic, prin includerea în podiș a fâșiei de țărm.

Podișul Dobrogei de sud, se subdivide în: Podișul Medgidiei ( Dorobanțului ), Podișul Oltinei, Podișul Negru-Vodă și Podișul Mangaliei.

Podișul Mangaliei sau Litoralul de sud de Constanța, este o unitate joasă ( sub 50 m ), în care se observă formațiunile de calcare sarmațiene și loess, văi scurte care se termină în limanuri flivio-maritime, faleze și plaje înguste. ( Sândulache. M. I, 2013, Podișul Dobrogei, http://www.unibuc.ro/prof/sandulache_m_i/Podisul_Dobrogei.php ).

Fig.5. Harta unitaților de relief din Dobrogea, inclusiv arealul Mangalia ( Sursa: Prelucrat dupa Gheorghe Adronic et al, 1980, Județele Patriei,Monografie Constanța, )

Capitolul 2. Particularități ale potențialului ecologic

2.1. Potențialul litologic și hidrogeologic

Arealul Mangalia, în zona Mării Negre are un potențial litologic și hidrogeologic, reprezentat de plaje situate în fața falezelor stâncoase, cu acoperire redusă de sedimente.

Sedimentele au diverse surse, aproape în întregime sunt calcaroase. Sunt, în principal, derivate din fragmente de cochilii și într-o mică măsură din aflorimente de calcar de pe fundul mării. Există scurte porțiuni de plaje cu nisip, sedimentul tinzând să fie din nisipuri cu granulație medie sau mare. Cochiliile sau fragmentele de cochilii, constituie o componentă importană a plajelor din zonă. Majoritatea segmentului nisipos ( nisipuri terigene ), provine din fostele văi de râuri din Halocenul Târziu.

Fig.6. Harta Geologică a Litoralului Românesc, cu reprezentare a arealului Mangalia (Sursa: Prelucrat dupa Harta Geologică a Litoralului Romînesc, 15.noiembrie.2017, http://www.wikiwand.com/ro/Litoralul_rom%C3%A2nesc)

Pe plajă se întâlnesc și fragmente de calcar și pietre provenite din eroziunea structurilor de protecție și a falezelor joase.

Unele plaje au fost reconstruite artificial, lucru care a introdus noi sedimente în sistemul plajei. (Administrația Bazinală de Apă, Drobrogea-Litoral, 2011, Raport Dignostic al Zonei Costiere,https://www.yumpu.com/ro/document/view/30379248/anexa-b-mp-diagnosticul-zonei-costiere-apele-romane pag.10 ).

Podișul Mangaliei, parte a Podișului Dobrogei de Sud, se întinde în sudul faliei Topalu-Palazu Mare, cu un fragment constituit din formațiuni granitice și cristaline, fracturat și scufundat la peste 1000 m, peste care se dispune o porțiune groasă de roci sedimentare, suprafața podișului fiind acoperită de o cuvertură joasă de loess. ( Grigore Posea et al, 2005, pag. 813-863 ).

2.2. Potențialul morfologic

Relieful în zona arealului Mangalia, este reprenzentat de podișul cu același nume, componentă a Podișului Dobrogei de Sud și zona aferentă a litoralului Mării Negre.

Aspectul general al podișului este de câmpie înaltă ( 200 m ), calcaroasă, acoperită de depozite groase de loess, care domină prin abrupturi zona de litoral maritim din est. ( Posea et al, 2005 ).

Morfologic, zona costieră românească, este divizată în doua sectoare bine individualizate prin originea și evoluția lor: sectorul noridic și sectorul sudic.

Sectorul sudic, situat între Capul Midia și Vama Veche, cu o lungime de cca. 80 km, se caracterizează prin existența unui țărm înalt, de tip faleză, fragmentat din loc în loc de limane fluvio-marine, separate de mare prin plaje nisipoase, de lățimi variabile.

Arealul Mangalia, face parte din acest sector costier, faleza având aici o lățime de 16 m. (Administrația Bazinală de Apă, Drobrogea-Litoral, 2011, Raport Dignostic al Zonei Costiere,https://www.yumpu.com/ro/document/view/30379248/anexa-b-mp-diagnosticul-zonei-costiere-apele-romane,pag.10 ).

Portul Mangalia constituie o graniță impermeabilă pentru transportul sedimentelor. Imediat la sud de digul sparge-val se află o mică fâșie de plajă stabilă sau în ușoară creștere, de câțiva zeci de metri lungime. Aceasta reprezintă un mic bazin sedimentar drept efect al adăpostirii și produce un impact asupra valurilor dinspre larg, generate de digul sparge-val al Portului. (Administrația Bazinală de Apă, Drobrogea-Litoral, 2011, Raport Dignostic al Zonei Costiere,https://www.yumpu.com/ro/document/view/30379248/anexa-b-mp-diagnosticul-zonei-costiere-apele-romane,pag.10)

Lângă orașul Mangalia, se află mlaștina Hergheliei. Este un fost golf marin transformat în lagună și separat ulterior de mare prin cordoane de nisip.

Mlaștina a fost declarată rezervație naturală mixtă, floristică și zoologică, unicitatea ei constând în faptul ca în zona lacului se află izvoare de ape mezotermale și izvoare sulfuroase. Nămolul de turbă se află în nordul orașului Mangalia. Proprietățile lui fizice și chimice îi conferă calități terapeutice similare cu ale nămolului lacului Techirghiol.

Apele minerale sulfuroase, sunt un alt factor terapeutic din zonă. Calitățile lor derivă din procentul ridicat de sulf ( 4,2 g/l ), la temperatura de 21-28 °C. (Administrația Bazinală de Apă,Drobrogea-Litoral,2011,RaportDignosticalZoneiCostiere, https://www.yumpu.com/ro/document/view/30379248/anexa-b-mp-diagnosticul-zonei-costiere-apele-romane pag. 106 ).

Mlaștina constituie o zonă protejată Natura 2000, amenințată de eroziunea plăjii, barieră din dreptul său. Există riscul ca furtunile extreme să conducă la spălarea sedimentelor plajei, în larg.

Fig.7. Rezervația naturală mlaștina Hergheliei din arealul Mangalia (Sursa: Preluat de la Eco Marea Neagra, 15 noiembrie 2017, Itinerarii Pontice, https://ecomareaneagra.wordpress.com/litoralul-romanesc/mangalia/)

Drept urmare, această zonă este considerată a se confrunta cu un risc înalt datorită eroziunii (Administrația Bazinală de Apă, Drobrogea-Litoral, 2011, Raport Dignostic al Zonei Costiere,https://www.yumpu.com/ro/document/view/30379248/anexa-b-mp-diagnosticul-zonei-costiere-apele-romane,pag.108 ).

2.3. Potențialul climatic

Clima prezintă caracteristici temperate, cu particularități legale de poziția geografică și de componentele fizico-geografice ale arealului Mangalia.

Cotinua evaporare a apei din Marea Neagră, asigură în permanență umiditatea aerului și totodată provoacă o reducerea a încălzirii acesteia.

Vara, circulația maselor de aer este determinată de către anticiclonul Azorelor ce se deplasează spre Marea Mediterană și cuprinde teritoriul arealului Mangalia, cu un aer tropical nord-african, ducând la temperaturi ridicate, timp senin și secete. ( Gheorghe Adronic et al, Județele Patriei, Editura Sport-Turim, București, 1980, pag. 15 ).

În cadrul potențialului climatic, am decis să atașez tabelul ce conține valorile medii lunare, specifice diagramelor realizate datorită acestor date specifice stației meteorologice Mangalia. ( a se vedea anexa II ).

Potențialul climatic este reprezentat prin realizarea a două grafice. Diagrama în scară dublă Gaussen și Diagrama bilanțului hidric lunar.

Diagrama Gaussen pune în evidență temperaturile medii lunare, dar si precipitațiile medii lunare la statia meteorologică Mangalia.

Regimul termic în luna ianuarea (luna cea mai rece ) deține temperaturi de 0,2°C, pe când lunile iunie de +21,8°C. Maximum valorii precipitațiilor se înregistrează în luna iunie 39,9 mm, pe când minima se înregistrează în luna februarie 23,1 mm.

La stația meteorological Mangalia, curba termică se află în lunile de vara ( iulie-august), deasupra curbei ombrice. Temperaturile sunt mai ridica în intervalul lunilor iunie-septembrie, ceea ce indica astfel un deficit de umiditate. Temperaturile sunt mult mai ridica în iulie si august, ducând la lipsa precipitațiilor.

Diagrama bilanțului hidric lunar, duce la determinarea potențialului hidrologic al unui areal. Rolul acestei diagrame este de a verifica diagram în scară dubla Gauseen.

Pentru realizarea acestei diagrame am avut nevoie de valoarea temperaturilor lunare, multianuale, valoarea precipitațiilor medii lunare, valoarea evapotranspirației potențiale (ETP) și valoarea evapotranspirației reale (ETR)

Pe lânga curba ombrică și curba termică, întâlnim intervalul real cu deficit de umiditate și intervalul potential cu deficit de umiditate. Este prezent deficitul de umiditate, deoarece curba ombrică se află sub curba termică. De la jumătatea lunii octombrie, curba ombrică crește în valori ajungând la precipitiații de aproape 40 de mm în luna decembrie. Curba evapotranspirației potențiale atinge valoarea maximă în luna iulie (140 mm), pe când curba evapotranspirației reale atinge valoarea maximă in luna mai (82 mm). Cu toate acestea, este prezent din nou deficitul de umiditate alături de el fiind prezent și un deficit real de umiditate din rezultat din cele doua curbe ale evapotranspirației reale și evapotranspirației potențiale.

Histofenograma, este o constucție grafică, cu ajutorul căreia, este determinat sezonul de vegetație și fenofazele care se succed pe parcursul acestuia, pe un anumit teritoriu. (Niculae I., Biogeografie-lucrari practice, 2017 ).

Valoarea maxima a arealului Mangalia se înregistrează în lunile iulie- august cu valoarea de 2,8°C pe când valoarea minimă se înregistrează în ianuarie fiind de 0,2°C

Histofenograma la stația Mangalia cuprinde mai multe fenofaze ( a se vedea capitolul 3, subcapitolul 3.5 )

Durata sezonului de vegetație și a fenofazelor sale diferă de la o specie la alta și scade invers proporțional cu altitudinea și latitudinea. (Noțiuni de fenologie. Determinarea duratei sezonului de vegetație cu ajutorul histofenogramei, 17 martie 2013, Tîrlă Laura, http://www.unibuc.ro/prof/tirla_m_l/docs/2015/mar/17_13_37_33LP3_Histofenograma.pdf)

Luăm în considerare calculul celor 7 indici ecometrici climatici : Tetraterma Mayr, Suma precipitațiilor din lunile cu temperatri cu valori egale sau mai mari de 10°C, suma precipitațiilor din lunile iulie și august, suma precipitațiilor din noiembrie-martie, indicele de ariditate de Martonne, indicele erozivității climatice, indicele Gams.

Tetraterma Mayr este indicele ce folosește valorile precipitațiilor din lunile cu activitate biologică mare. La stația Mangalia, are valoarea de 19,2.

Suma precipitațiior din lunile cu temperaturi cu valori egale sau mai mari de 10°C, ori indicele pluviometric ce utiliează valorile de precipitații din lunile specifice sezonului de vegetație. Valoarea indicelui la stația Mangalia este 198,3 mm.

Suma precipitațiilor din lunile iulie și august sunt luni în care evapotranspirația este mare. Valoarea acesteia este de 60,6 mm pentru stația Mangalia.

Suma precipiațiilor din noiembrie-martie sunt lunile în care este acumulată umiditatea în orizontul biologic active al solului din arealul Mangalia. Valoarea acesteia este de 152,6

Indicele de ariditate de Martonne, este calculate anual, luat chiar pentru sezonul de vegetație. Valoarea rezultată la stația Mangalia pentru acest indice este de 17,82 unități. Aceasta valoare fiind anuală, indică un climat umed conform tabelului lui Martonne, ce ne arată ierarhizarea climatică în raport cu valorile indicelui. ( Metode numerice și grafice de evaluare a potențialului ecologic al unui teritoriu, 17 martie 2015, Tîrlă Laura, http://www.unibuc.ro/prof/tirla_m_l/docs/2015/mar/17_13_44_34LP5._Metode_numerice_si_grafice.pdf )

Indicele erozivității climatice se calculează cu ajutorul formulei raportului dintre pătratul lunii cu precipitațiile cele mai mari și precipitațiile la nivel anual obținute la stația meteorological Mangalia este de 0,2

Ultimul indice, indicele Gams, pentru a evalua potențialul pluviometric al unui teritoriu pentru aflarea favorabilității dezvoltării fagului și a altor specii. Calculul se efectuează utilizând precipitațiile anuale în raport cu altitudinea.

În cazul arealului Mangalia, nu se poate lua în calcul dezvoltarea fagului, deoarece valoarea înregistrată este de 26,9, iar valoarea optimă pentru dezvoltarea acestuia trebuie să fie aproape de 1.

Iarna, circulația atmosferică este mai intensă, fiind determinată mai ales de anticiclonul siberian, ceea ce duce la pătrunderea vânturilor puternice și uscate din nord-est (Crivățul).

Temperatura aerului în zona Mangalia, este infleunțată de Marea Neagră. Astfel, în ianuarie, zona Mangalia este singurul loc din țară unde temperatura medie a lunii rămâne pozitivă (1,1°C).

Fig.8. Harta Temperaturilor în Dobrogea, cu referire la arealul Mangalia (Gheorghe Adronicet et al, 1980, Județele Patriei, Monografie Constanța)

Datorită influenței Mării Negre, se constată o întârziere a perioadei de răcire și încălzire a aerului, ceea ce face ca toamnele să fie lungi și călduroase, iar primăverile întârziate și mai răcoroase.

Vânturile predominante bat iarna dinstre nord-est și sud-vest, iar vara dinspre sud-est și uneori, dinspre nord.

Precipitațiile au valori anuale de 377, 8 mm, Mangalia, fiind o zonă cu puține precipitații la nivelul țării.

Primăvara și la începutul verii, activitatea ciclonică determină o cantitate mai mare de precipitații.

În zonă, apare un al doilea maxim de precipitații în luna noiembrie, de mai mică intensitate.

Arealul Mangalia, se încadrează în topoclimatul litoralului, caracterizat printr-o temperatură relativ omogenă, prin frecvența brizelor marine și nivelul scăzut al precipitațiilor. ( Alexandru Roșu,1973).

Fig.9. Harta Precipitațiilor în Dobrogea, cu referire la arealul Mangalia (Sursa: Prelucrat dupa Gheorghe Adronic et al, 1980, Județele Patriei, Monografie Constanța )

2.4. Potențialul hidrologic

Hidrografia arealului Mangalia, este reprezentă de limane fluvio-marine și lagune ( Mangalia, Hergheliei ).

De asemenea, în estul orașului, țărmul este scăldat de apele Mării Negre, mare de tip continental, cu o suprafață de 410 000 km².

În adâncime, Marea Neagra este reprezentată de o platformă contientală care coboară până la 180-200 m, însemnând 30 % din suprafața ei.

În arealul Mangalia, Marea Neagră prezintă un țărm puțin crestat, cu golfuri deschise. Într-un asemenea golf, s-a format mlaștina Comorova, ulterior desecată, pe locul ei apărând un lac de agrement.

Lacul Mangalia ( 2,6 km² ), este situat în cuveta unui râu cu gura de vărsare barată de nisip. Are formă de meandru, iar versanții au aspectul de canion.

Fig.10.Localizarea Lacului Mangalia din arealul cu același nume ( Sursa: Prelucrat dupa Google maps, 23 noiembrie 2017 https://www.google.ro/maps/place/Lacul+Mangalia/@43.7999982,28.5324904,14z/data=!3m1!4b1!4m5!3m4!1s0x40bb2bea7be2af57:0xbe171dc64e13e07!8m2!3d43.8!4d28.55)

Prin construirea a doua baraje de pământ pe valea Mangaliei, au luat naștere lacul Mangalia, iazul Limanu și iazul Hagieni.

Laguna ( mlaștina ) Hergheliei sau iezerul Mangaliei, ocupă o suprafață de 110 ha, cu o formă relativ semicirculară și este aproape integral colmatată. (Andronic Gheorghe et al, Județele Patriei, Editura Sport-Turim, București, 1980 )

2.5. Potențialul edafic

Solurile specifice zonei Mangalia, sunt tipice climatului arid, cele mai întâlnite fiind cernoziomurile și solurile bălane. Cernoziomurile s-au format pe leoss-uri, argile și aluviuni. În zona Mangalia, sunt fâșii de soluri castanii și ciocolatii. Solurile bălane ocupă zonele joase trecând în cernoziomuri odata cu creșterea altitudinii (Constantin Chițu, 1975 ).

Cernoziomurile sunt soluri caracteristice stepei dobrogene, fiind prezente în cea mai mare parte din suprafața arealului. Aceste soluri formate pe suprafețe orizontale sau cu pante foarte mici cu altitudini de peste l00 m (150-250m), iar pe leoss- uri, argile și aluviuni, unde stratul freatic este întâlnit la adâncimi de 20 m.( Constanța Tours, 27 octombrie 2014, Solurile in Judetul Constanța, http://www.constanta-tours.com/2014/10/solurile-in-judetul-constanta.html )

Fig.11. Harta Solurilor la nivelul României ( Sursa: Prelucrat dupa Harta Solurilor la nivelul României de Nicolae Florea et al. )

Cele mai întinse suprafețe cu cernoziomuri cambice se găsesc în Podișul Dobrogei de Sud, în partea de est a Podișului Mangalia, pe loess-uri luto-argiloase la 70-80 cm și lutoase pe profil în zona de platou și câmpuri plane sau înclinate slab și valurate, cu altitudini ce depasesc 200-250 m.

Aceste soluri au luat naștere în condiții climatice similare cu cernoziomurile. (Rasfoiesc, 04 decembrie 2017, Prezentarea Condițiilor Naturale din Dobrogea, http://www.rasfoiesc.com/business/afaceri/turism/AMENAJAREA-TURISTICA-A-STATIUN53.php )

Fig.12. Harta Solurilor din Dobrogea, cu referire la arealul Mangalia ( Sursa: Prelucrat dupa Gheorghe Adronic et al, 1980, Județele Patriei, Constanța, Monografie )

Capitolul 3. Particularități ale exploatării biologice

3.1. Caracteristicile domeniului biogeografic

În arealul Mangalia, flora și fauna, sunt influențate de relief, sol și climă.

Mangalia, este situată la interferența zonei Stepice cu cea litorală ( Pontică ).

Fig.13. Harta Vegetației din România, cu referire la arealul Mangalia (Sursa: Prelucrat dupa Profu de Geogra, 10 noiembrie 2012, Vegetația României, http://www.profudegeogra.eu/vegetatia-romaniei/)

Limita superioară a zonei Stepice este de 50-100 m alt.

Stepa, este o formațiune ierboasă, unde predomină gramineele, la care, mugurii de regenerare de la baza frunzei asigură supraviețuirea plantei până în sezonul următor. Rădăcinile sunt puternic înțelenite.

Vegetația lemnoasă este puțin reprezentată, prin pâlcuri rare sau arbuști izolați.

Primăvara, în urma topirii zăpezii, solul este umed, vegetația având condiții brune de dezvoltare, iar în lunile mai-iunie, aceasta este diversă și abundentă. ( Cristina Muică et al, 2006, pag. 235 ).

Pe litoralul Mării Negre, existând nisipuri marine, vegetația este specifică acestora. Au fost plantați arbuști pentru fixarea nisipurilor și consolidarea falezelor.

În arealul lacului Mangalia, apa freatică este la adâncimi mici ( 0,50- 1 m ), ca urmare aici se află lăcoviști salinizate.

Vegetația Mării Negre, este alcătuită din alge de culori si mărimi diferite. (Constanța Tours, 27octombrie2014http://www.constanta-tours.com/2014/10/vegetatia-in-judetul-constanta.html ).

Fig.14.Harta Vegetației din Dobrogea, cu referire la arealul Mangalia (Sursa: Prelucrat dupa Gheorghe Adronic et al, 1980, Județele Patriei, Constanța, Monografie)

3.2 Caracteristici ale grupărilor vegetale

În funcție de condițiile fizico-geografice în arealul Mangalia, se găsesc concentrate, un număr mare de ecosisteme, de o mare varietate, începând cu ecosistemele terestre de stepă, silvostepă și păduri, sfârșind cu ecosistemele acvatice, marine și lacustre. În componenta vegetației spontane se întâlnesc elemente centraleuropene, mediteraneene, balcanice, unele dintre ele fiind endemice.

Pajiștea stepică uscată din arealul nostru se deosebește de pajiștea stepică din restul țării, deoarece în Dobrogea, se întrepătrund influențe pontice premaritime și submediteraneene de tip balcano-moesic.

Fig.15. Vegetație de stepă în arealul Mangalia (Sursa: Preluat dupa Eco Marea Neagra, 05 decembrie 2017, Itinerarii Pontice, https://ecomareaneagra.wordpress.com/civilizatii-pontice/romania/)

Vegetația de silvostepă ocupă spații restrânse, sub formă de pâlcuri izolate. Speciile fac parte din subarboret reprezentat de elemente submediteraneene, cu frunze căzătoare și elemente sudice.

Zona de pădure cuprinde zone restrânse din arealul Mangalia. Pădurea este de tip balcanic, cu diferite specii.

Zona vegetației nisipurilor marine ocupă suprafețe restrânse pe litoral, pe nisipurile de origine marină.

În zona lacului Mangalia, unde altitudinea este cuprinsă între 2-10 m și apele freatice se află la adâncimi mici ( 0,50-1 m ) se instalează biotopul lăcoviștilor.

Vegetația Mării Negre este formată din asociații de plante ( alge ) și iarbă de mare, singura plantă cu flori din apele marine românești. (Constanța Tours, 28 octombrie 2014, http://www.constanta-tours.com/2014/10/ ).

Fig.16. Asociații de alge din Marea Neagră în arealul Mangalia (Sursa:Preluat dupa Eco Marea Neagră, 5 decembrie, 2017, https://ecomareaneagra.wordpress.com/ecosistemul/)

3.3 Plante și comunități de plante indicatoare de mediu

Între plante și mediul înconjurător există o strânsă legătură. Asupra plantelor și comunităților de plante, factorii de mediu, exercită o puternică acțiune. Plantele nu pot exista fără factorii de mediu, care formează condițiile lor de existență. Toți factorii de mediu, se împart în trei grupe: abiotici ( fizici, anorganici ), biotici și antropoizi.

Din categoria factorilor abiotici menționăm: factorii climatici ( lumina, temperatura, umiditatea solului și a aerului, aerul, gazele din atmosferă, apă și sol, vântul, zăpada ); factorul edafic; factorii geomorfologici ( altitudinea reliefului, gradul de înclinare al pantelor, orientarea versanților ) .

Factorii biotici, sunt: relațiile fitogene, zoogene, biocenotice. Factorul antropic cuprinde acțiunea voluntară și involuntară a oamenilor asupra plantelor. (Raul Călinescu et al, 1972 pag. 63-64 ).

Arealul Mangalia, are un număr important de habitate naturale, răspândite în mediile: acvatic, terestru și subteran.

Habitatele acvatice cuprind: habitate marine și de coastă.

Habitatele terestre sunt: habitate de pădure, de pajiști stepice și tufișuri, habitate de silvostepă, de mlaștini și turbării. Habitatele subterane reprezentative, sunt: habitate cavernicole sau de peșteră.

În contrast cu zonele naturale, apar peisaje puternic antropizate, aflate într-o continuă transformare, intervenția omului făcându-se simțită în: agricultură, industrie, transporturi, turism. ( Proiectul regional de dezvoltare a infrastructurii de apă și apă uzată în aria de operare Constanța, Vol.2, 2017, pag. 101 ).

În arealul analizat există plante iubitoare de căldură și lumina: cornul (Cornus mas), păducelul ( Crataeaus monsgyna ), iedera ( Hedera helin ), golomâțul ( Dactylis glomerata ). (ConstanțaTours,27 octombrie 2014, http://www.constanta-tours.com/search/label/Vegetatie).

3.4. Modelul arhitectural al formațiilor vegetale

Modelul arhitectual al unei formațiuni de tip vegetal, se poate defini prin dispunerea pe verticală a staturilor de vegetație. Stratificarea, diferă de la o formațiune vegetală, la alta. Un rol important fiind sursa de lumină.

În arealul Mangalia, pădurea Hagieni cuprinde toate straturile de vegetație: stratul arborilor cu înălțimi de peste 7 m, stratul arborescent cu înălțimi între 3,5 și 7 m, stratul arbustiv cu înălțimi între 1,5 și 3,5 m, stratul subarbustiv cu înălțimi între 0,5 și 1,5 m, stratul ierbaceu și muscinal cu înălțimi sub 0,5 m. Litiera, care este continuă, reprezintă stratul frunzelor uscate de la baza solului. („Evaluarea modelului arhitectural al vegetației prin metoda fișei biogeografice.Piramda de vegetație”,2014, TîrlăLaura, http://www.unibuc.ro/prof/tirla_m_l/docs/2014/oct/26_08_49_02LP3_Evaluarea_modelului_arhitectural_al_formatiilor_vegetale.pdf ).

Pădurea Hagieni, situata la cca. 10 km de Mangalia, într-o vale de tip canion cuprinde o vegetație diferențiată dupa relief. Pe versanții sudici se află rariști de stejar pufos în asociații cu iasomie sălbatică, paliurul ( Paliurus spina christi ), cornul ( Cornus mas ), spinul cerbului ( Rhamnus cathartica ), moșdreanul ( Fraxinus arnus ), păducelul ( Crataeaus monsgyna ) și dârmosul ( Viburnum lantana ).

Pe varsanții nordici, se dezvoltă pădurea de stejar pedunculat în asociație cu carpenul ( Carpinus orientalis ), ulmul ( Ulmus procera ), vișinul turcesc ( Padus mahabb ), cornul ( Cornus mas ), dârzanul, iedera ( Hedera helin ), obsiga ( Brachypodium silvaticum ), golomâțul ( Dactylis glomerata ), piciorul cocoșului ( Viola silvestris ), rușcuța primăvăratică ( Adonis vernalism), curpen de pădure ( Clematis vitalba ), bujorul românesc (Paeonia peregrina ), brebenelul (Corydatis cova ), vioreaua ( Scila bifolia ), rodul pământului ( Arum maculatum ), stânjenelul ( Veronica chamaldrys ), etc. ( Constața Tours, 27 octombrie 2014, http://www.constanta-tours.com/search/label/Vegetatie).

3.5. Durata medie a sezonului de vegetație și a fenofazelor acestuia

Sezonul de vegetație, este o perioadă, în cadrul căruia, acestea au aparat foliar, existent în stadii diferite. De-a lungul acestuia, se succed mai multe faze fenologice: înmugurirea, înfrunzirea, înflorirea, fructificarea, coacerea, diseminarea semințelor, pierderea aparatului foliar. (Niculae I., Biogeografie-lucrari practice, 2017 ).

Durata sezonului de vegetație și a fenofazelor sale diferă de la o specie la alta și scade invers proporțional cu altitudinea și latitudinea. (Noțiuni de fenologie. Determinarea duratei sezonului de vegetație cu ajutorul histofenogramei, 17 martie 2013, Tîrlă Laura, http://www.unibuc.ro/prof/tirla_m_l/docs/2015/mar/17_13_37_33LP3_Histofenograma.pdf)

Pentru realizarea histofenogramei au fost preluate valori ale temperaturii medii lunare, multianuale de la stația meteorologică Mangalia.

Inmugurirea începe pe 20 martie și se sfârșește pe 21 aprilie. Înfrunzirea și înflorirea încep pe 21 aprilie și se sfârșesc pe 19 mai. Fructificarea cu dezvoltare a aparatului foliar începe pe 19 mai și se sfârșeste pe 25 iunie. Procesul de coacere începe pe 25 iunie și se sfârșește pe 31 august. Diseminarea fructelor și a semințelor începe pe 31 august și se încheie pe 6 octombrie. Pierderea partial a aparatului foliar începe pe 6 octombrie și se sfârșește pe 2 noiembrie. Pierderea totală a aparatului foliar începe pe 2 octombrie și se sfârșește pe 3 decembrie.

Durata medie a sezonului de vegetație are 248 de zile și începe de pe data de 20 martie și se termină pe data de 3 decembrie, iar durata reală a sezonului de vegetație are 164 de zile începând pe 21 aprilie și terminându-se pe 2 noiembrie.

3.6 Caracteristici ale spațiilor verzi urbane

În arealul Mangalia ( unde sunt incluse și stațiunile turistice: Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus și Saturn ), spațiile verzi intravilane și parcurile, sunt prezente și au un rol peisajistic, deosebit. Spațiile verzi, sunt un atribut al dezvolării localităților, cu atât mai mult, al celor cu funcție turistică, cum sunt cele din arealul Mangalia.

Zonele verzi, contribuie la ameliorarea mediului de viață, la combaterea poluării, la conservarea resurselor de apă și la combaterea eroziunii solului. Ele sunt proiectate dupa criterii privind: climatul, topografia, direcția vânturilor dominante, sursele de poluare atmosferică și densitatea clădirilor înalte. (Rasfoiesc,07decembrie2017, http://www.rasfoiesc.com/business/afaceri/turism/AMENAJAREA-TURISTICA-A-STATIUN53.php).

În zona respectivă, se află pădurea Comorova. Aceasta, a apărut în perioada 1890-1900, în vremea regelui Carol I, la nord de Mangalia, unde au fost plantate mai multe specii de arbori: salcâmul, frasinul, dudul, castanul, ienupărul, pinul, stejarul, etc., pe o arie de 5 ha.

Fig.17. Pădurea Comorova, rezervație naturală din arealul Mangalia (Sursa: Preluat după Cuget Liber, 24 aprilie 2015, https://www.cugetliber.ro/stiri-politica-se-amenajeaza-traseul-de-biciclete-din-padurea-comorova-254212)

În prezent, pădurea, este declarată rezervație naturală, fiind acoperită cu: stejar brumăriu, stejar pufos, specia aparținând florei arborescente vechi.

Fauna pădurii este alcătuită din: caprioare, vulpi, cocoși de munte, fazani, etc. (Inițiativă locală-Dezvoltare regională, 07 decembrie 2017, http://www.padureacomorova.ro/ )

3.7. Dinamica formațiilor vegetale

Încă de la apariția lui, omul influențează lumea vegetală și cea animală. El a modificat pozitiv sau negativ atat componenta floristică cât și faunistică a comunităților de organisme. În urma activităților sale, omul a dezechilibrat natura, prin acțiunile sale directe sau indirecte. Omul a influențat vegetația și a dus la amplificarea acesteia în ultima vreme .( Raul Călinescu et al, 1969,pag. 128-129 ).

Nici arealul Mangalia, nu a fost scutit de intervenția omului și de influența lui pozitivă sau negativă asupra învelișului floral.

De aceea, în vederea consolidării falezei și fixarea nisipurilor pe plaje au fost plantate diverse specii de arbuști: cătină și porumbar. De-a lungul timpului, sub influența activității umane, vegetația de stepă a cedat din suprafață în favoarea culturilor agricole. Prin lucrări de desțelenire, locul stepei a fost luat de culturi cerealiere și plante tehnice precum grâu, orz, sudan, sorg, etc.

3.8. Distribuția lumii animale în cadrul domeniului biogeografic. animale de interes cinegetic, animale dăunătoare

În cadrul arealului Mangalia, distrubuția lumii animale, este strâns legată de solul existent și de vegetație. Datorită acestei interdependențe, răspândirea viețuitoarelor urmează aproape identic arealele de vegetație.

În regiunea de stepă, fauna se caracterizează printr-un mare număr de păsări și rozătoare.

Printre speciile caracteristice stepei, în arealul Mangalia, se numără: popândăul ( Citellus citellus ), iepurele ( Lepus europaues ), șoarecele de câmp ( Microtus arvalis ), șobolanul cenușiu ( Ratteus norvegicus ), etc.

Fig.18. Iepurele (Lepus europaues), specie caracteristică stepei în arealul Mangalia (Sursa: Preluat după Animale sălbatice din România, 08 decembrie 2017, http://www.animale-salbatice.ro/iepurele-de-camp-lepus-europaeus.html)

Dintre animalele carnivore, amintim: dihorul de stepă ( Mustela eversaani ), dihorul pătat ( Vormella peregusna ), hamsterul românesc ( Mesocri cellus newtoni ), etc. Reptilele sunt reprezentate prin: gușterul vărgat ( Lacerta trilineata dobrogica ), șopârla de stepă ( Lacerta taurica taurica ), broasca țestoasă dobrogeană ( Testudo-greaeca ibera ) etc.

Numărul mare de insecte este dominat de: lăcustă ( Sturnus roseus ), zebrină ( Zebrina varmensis ), călugărița ( Mantia religiosa ), scarabeul ( Scarabaeus affinis ), croitorul ( Calamobius fillum ), greierul borțos ( Bradyparus dasypus ), etc.

Dintre păsări amintim: potârnichea ( Perdix perdix ), graurul ( Sturnus vulgaris ), coțofana ( Pica pica ), uliul poumbar ( Accipitergentilis ), uliul șerpar ( Cicaetus gallicus ), prepelița ( Coturnix coturnix ), ciocârlia ( Alauda arvensis ) etc.

În zona silvostepei și pădurii, fauna găsește condiții mai bune de hrană și adăpost. Aici întâlnim o mare varietate de specii: pajura de stepă ( Aquila rapax orientalis ), uliul alb ( Circus macrubusu ), vulturul codald ( Heliaetus albicilla ), bufnița mare ( Bubo bubo ), etc.

Dintre mamifere amintim: pisica sălbatică ( Felix silverstris ), vulpea roșie ( Vulpes vulpes ), jderul de scorbură ( Martes martes ), ariciul ( Arinaceus europaeus ), liliacul ( Rinolophus terrumequinum ), etc.

În nisipurile maritime, ce însoțesc plaja, fauna este reprezentată prin numeroase cochilifere: soicile japoneze ( Donatx trunculus ), unghiuțele multicolore ( Tellina ), scoici albe ( Mya arenaria Cardium ), bancuri de midii ( Mytillus galloprovincialis ), stridii ( Osterea edului ), melci ( Cyclope neritea-ochișorul ), rapana ( Rapana thomasiana ), crabul de nisip (Portunus), crabul sidefiu ( Xantho poressa ), etc.

Fig.19.Rapana (Rapana thomasiana), specie faunistică din nisipurile maritime ale arealului Mangalia. (Sursa: Preluat dupa Bitlanders, 30 noiembrie 2016, http://www.bitlanders.com/blogs/interesting-facts-about-rapana-venosa/5438262)

În urma extinderii terenurilor agricole și a vânatului unele specii de importanță cinegetică, si-au redus mult numărul, apărând în prezent, în mod accidental în fauna arealului Mangalia: dropia ( Otis tarda ), spurcaciul ( Otis tetrax orientalis ).

De asemenea, interes cinegetic prezintă și iepurele ( Lupus europaeus ).

În zona orașului Mangalia, au fost colonizate câteva specii ce dețin valoare cinegetică: muflonul ( Ovis musimon ), fazanul ( Phasianus ), căprioara ( Capreolus capreolus ).

Fig.20. Muflonul ( Ovis musimon ), specie cu valoare cinegetică din arealul Mangalia (Sursa: Preluat dupa Fandom Powered by wikya, 30 noiembrie 2017, http://ro.nccmn.wikia.com/wiki/Animale_nou_ap%C4%83rute_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia )

Animalele dăunătoare în zona respectivă sunt reprezentate, în primul rând de popândău ( Citellus citellus ). (Constața Tours, 27 octombrie 2014, http://www.constanta-tours.com/2014/10/fauna-judetului-constanta.html).

Capitolul 4.Considerații privind protecția și conservarea vegetației și lumii animale în orizontul local și proximitățile acestuia

4.1. Specii floristice și faunistice endemice, rare, amenințate cu dispariția

În vederea conservării diversității biologice, în orizontul local sunt folosite o serie de strategii. Una dintre ele este declararea unor comunități biologice intacte, drept arii naturale protejate. Guvernele aleg terenuri publice unde sunt aplicate proiecte de conservare, pentru a se menține valoarea lor viitoare. ( Richard B. Primack și alții, 2008, pag. 519 ).

Rețeaua europeană de zone naturale protejate Natura 2000, are drept scop conservarea unor specii de animale și plante rare și a mediului lor natural, în legătura strânsă cu dezvoltarea comunităților locale.

Conform Natura 2000, în arealul Mangalia ( ca și în toată zona Stepică și Pontică ), există multe specii floristice și faunistice endemice, rare, amenințate cu dispariția: gâsca cu gâtul roșu ( Branta ruficollis ), rața roșie ( Aythia nyroca ), eretele alb ( Circus macrourus ), specii de lilieci, vidra ( Lutra lutra ), nurca ( Mustela lutreola ), sunt câteva din exemplarele faunistice protejate prin Directiva Păsări și animale.

Fig.21-22. Specii floristice și faunistice din arealul Mangalia (Sursa: Prelucrat dupa Natura 2000, Interferența zonelor Pontică și Stepică , 2012, InfoNatura2000 în România http://infonatura2000.cndd.ro/documents/album_infonatura2000.pdf , pag. 10 și 36 )

De asemenea, câteva specii de plante sunt incluse în Directiva Habitate: buruiana cu cinci degete ( Potentilla emilii-popii ), bujurul de stepă ( Paenonia tenuifolia ), rușcuța de primăvară ( Adonis volgensis ), etc. În privința Mării Negre, aici sunt adăpostite o serie de mamifere marine endemice: afalinul ( Tursiops truncatus ponticus ), marsuinul ( Phocaena phocaena relicta ). (Natura2000, 2012, InfoNatura200 în România, http://infonatura2000.cndd.ro/documents/album_infonatura2000.pdf pag. 24-27).

4.2. Arii protejate, arbori ocrotiți

În România, ocrotirea naturii și protecția mediului înconjurător împotriva degradării și poluării, este parte integrantă a unor programe și proiecte. Se încearcă, adoptarea unor măsuri pentru conservarea resurselor naturale și popularizarea frumuseților peisajului autohton. ( G. Manea, 2009 ).

Astfel, și în zona Mangalia, sunt obiective de interes științific și turistic, care au fost declarate rezervații și monumente ale naturii, ca atare ele fiind protejate. Dintre rezervațiile protejate din arealul Mangalia, menționăm: peștera Limanu, pădurea Hagieni, rezervația naturală Obanul Mare, Mangalia, peștera Movile. Peștera Limanu, este situată la 5 km de Mangalia, pe șoseaua Constanța-Managalia ( DN 39 ). Are o suprafață de 12 ha și se află în localitatea cu același nume, în aria Podișului Dobrogei de Sud, în bazinul Lacului Mangalia-Pârâul Albești. În peșteră, cercetătorii de la Institutul de Speologie Emil Racoviță, au descoperit specii de lilieci.

În prezent, peștera Limanu este declarată arie protejată. ( Peterlengly,15 octombrie 2011, Limanu-Dobrogea, https://peterlengyel.wordpress.com/2011/10/15/limanu-dobrogea/). Pădurea Hagieni, este o rezervație naturală cu profil zoo-botanic. Se întinde pe teritoriul administrativ al orașului Mangalia și comunei Limanu. Rezervația Pădurea Hagieni, este o rămășiță a pădurilor submediteraneene de stejari. Aici se întâlnesc specii de: stejar brumăriu ( Quercus pedunculiflora ), stejar pufos ( Quercus pubescens ), cer ( Quercus cerris ), mojdrean ( Fraxinus ornus ), cărpiniță ( Carpinus Orientalis ), iasomia sălbatică ( Jasminum fruticans ), etc.

Fig.23. Cerul ( Quercus cerris ), arbore din rezervația pădurea Hagieni din arealul Mangalia (Sursa: Prelucrat dupa StejarMasiv, 20 mai 2014, https://www.stejarmasiv.ro/lemnul-de-cer-un-var-al-lemnului-de-stejar/)

Pădurile se întrepătrund cu tufișuri, și ierburi țepoase, zone dificil de pătruns.

În partea centrală a rezervației se află o zonă umedă cu vegetație acvatică.

Fauna, este reprezentată de: broasca țestoasă dobrogeană ( Testudo graeca ), șopârla de iarbă ( Podarcis taurica ), șarpele rău ( Coluber caspius ), vipera cu corn ( Vipera ammodytes ), etc. (Peterlengly, 14 octombrie 2011, pădurea Hagieni-Drobrogea, https://peterlengyel.wordpress.com/2011/10/14/padurea-hagieni-dobrogea/).

Rezervația naturală Obanul Mare, Mangalia, este situată în parta de nord-vest a orașului cu același nume, având rolul de a proteja peștera Movile.

Peștera Movile, a fost descoperită în anul 1986, într-un puț minier. Are o galerie, lungă de 300 m și este scundă .

Aici s-a descoperit un mic lac cu apă termală sulfuroasă și numeroase viețuitoare nevertebrate: scorpioni, lipitori, melci, gândaci, viermi, etc. Toate sunt depigmentate și lipste de ochi, dar cu antene lungi și alte adaptări specifice mediului de peșteră.

Fauna din peștera Movile nu seamănă cu fauna niciunei peșteri din România. ( Lascu C., Sârbu S.M, 1987, pag. 255 ).

4.3. Sugestii privind protecția și conservarea ecofondului și genofondului

Protecția și conservarea ecofondului și genofondului constituie obiective naționale și internaționale, materializate prin lansarea unor planuri și programe internaționale ( Parcuri Pentru Viață, Planul de Acțiune pentru Arii Protejate din Europa ), organizarea unor congrese și conferințe dedicate problemelor de conservare la nivel mondial, elaborarea unor legi și încheierea unor convenții și tratate.

În România, există legi care reglementează protecția și conservarea naturii, al zonelor și al ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice : Legea 137/1995, 5/2000, 462/2001. ( Administrația Națională pentru Protecția Mediului, 12 decembrie 2017, Conservarea naturii și a biodiversității, biosecuritatea, http://www.anpm.ro/anpm_resources/migrated_content/uploads/16103_6%20CONS.%20NAT,%20Biodiversitate,%20Biosecuritate.pdf pag.166 ).

Protecția și conservarea ecofondului și genofondului trebuie să constituie preocuparea întregului sistem socio-uman. Este necesar să înțelegem, că prin conservarea florei și faunei, ne asigurăm o existență sănătoasă, care să ne formeze respectul pentru creații existente de milenii.

Speciile endemice florale și faunistice, sunt benefice și pentru devoltarea turismului, pentru asigurarea unui potențial care să determine supraviețuirea omului.

CONCLUZII

Prin lucrarea prezentă, am încercat sa reliefez câteva aspecte cu privire la arealul biogeografic Mangalia.

Am căutat să evidențiez localizarea zonei respective în regiunile biogeografice specifice așezării geografice.

De asemenea, am menționat particularitățile potențialului ecologic: litologic, hidrogeologic, morfologic, climatic, hidrologic sau edafic, de care dispune arealul respectiv și modul în care a evoluat ecopotențialitatea orizontului local analizat.

Am încercat să descriu particularitățile exploatării biologice și caracteristicile domeniului vegetal.

Am prezentat plante și comunități de plante indicatoare de mediu, modelul arhitectural al formațiunilor vegetale, durata medie a sezonului de vegetație sau dinamica formțiilor vegetale.

În partea finală a lucrării, am insistat asupra modului cum se realizează protecția și conservarea vegetației și faunei, în arealul Mangalia.

Sunt prezentate, câteva areale din zonă, care sunt protejate prin diverse programe naționale cu scopul de a asigura protecția și conservarea ecofondului și genofondului local.

BIBLIOGRAFIE

Proiectul Regional de Dezvoltare a Infrastructurii de Apă și Apă Uzată în Aria de operare Constanța, vol.2, 2017

Andronic Gheorghe,Antonescu Elisabeta, Apostol Nicolae, Ariton Petre, et al., Județele Patriei, Editura Sport-Turim, București, 1980

Călinescu Raul, Biogeografia României, Editura Științifică, București, 1969,

Călinescu Raul, Bunescu Alexandra, Pătroescu Maria Nardin, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972

Chițu Constantin, Relieful și solurile României, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1975

Lascu C., Sârbu S.M, Peșteri scufundate, Editura Academiei, București, 1987

Manea G., Universitatea din București, Facultatea de Geografie, Zone și arii protejate, 2009

Muică Cristina, Grecu Sorin, Sencovici Mihaela, Biogeografie Generală, Editura Transversal, București, 2006.

Niculae I., Biogeografie-lucrări practice, 2017

Posea Grigore, Zăvoianu Ion, Bogdan Octavian, Geografia României, vol.V-Câmpia Română, Dunărea, Podișul Dobrogei, Litoralul românesc al Mării Negre și Platforma Continentală, Editura Academiei Române, București, 2005

Primack B. Richard, Fundamentele Conservării diversității biologice, Editura Agir, București, 2008

Roșu Alexandru, Geografia fizică a României, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973

Natura2000, 2012, InfoNatura2000 în România, http://infonatura2000.cndd.ro/documents/album_infonatura2000.pdf

(Administrația Bazinală de Apă, Drobrogea-Litoral, 2011, Raport Dignostic al Zonei Costiere, pag. 6, https://www.yumpu.com/ro/document/view/30379248/anexa-b-mp-diagnosticul-zonei-costiere-apele-romane).

Sândulache. M. I, 2013, Podișul Dobrogei, http://www.unibuc.ro/prof/sandulache_m_i/Podisul_Dobrogei.php

„Evaluarea modelului arhitectural al vegetației prin metoda fișei biogeografice. Piramida de vegetație”, 2014, Tîrlă Laura, http://www.unibuc.ro/prof/tirla_m_l/docs/2014/oct/26_08_49_02LP3_Evaluarea_modelului_arhitectural_al_formatiilor_vegetale.pdf.

Constața Tours, 27 octombrie 2014, http://www.constanta-tours.com/search/label/Vegetatie)

Constanța Tours, 28 octombrie 2014, http://www.constanta-tours.com/2014/10/

Noțiuni de fenologie. Determinarea duratei sezonului de vegetație cu ajutorul histofenogramei, 17 martie 2013, Tîrlă Laura, http://www.unibuc.ro/prof/tirla_m_l/docs/2015/mar/17_13_37_33LP3_Histofenograma.pdf

Metode numerice și grafice de evaluare a potențialului ecologic al unui teritoriu, 17 martie 2015, Tîrlă Laura, http://www.unibuc.ro/prof/tirla_m_l/docs/2015/mar/17_13_44_34LP5._Metode_numerice_si_grafice.pdf

Răsfoiesc, 07 decembrie 2017, http://www.rasfoiesc.com/business/afaceri/turism/AMENAJAREA-TURISTICA-A-STATIUN53.php.

Inițiativă locală-Dezvoltare regională, 07 decembrie 2017, http://www.padureacomorova.ro/

Peterlengly, 14 octombrie 2011, pădurea Hagieni-Drobrogea, https://peterlengyel.wordpress.com/2011/10/14/padurea-hagieni-dobrogea/).

Peterlengly,15 octombrie 2011, Limanu-Dobrogea, https://peterlengyel.wordpress.com/2011/10/15/limanu-dobrogea/).

Administrația Națională pentru Protecția Mediului, 12 decembrie 2017, Conservarea naturii și a biodiversității, biosecuritateahttp://www.anpm.ro/anpm_resources/migrated_content/uploads/16103_6%20CONS.%20NAT,%20Biodiversitate,%20Biosecuritate.pdf

ANEXE

Anexa I

Indicii economici climatici la stația meteorologică Mangalia

Tabelul 1. Indicii economici climatici calculați pentru stația meteorologică Mangalia

Anexa II

Prezentarea parametrilor climatici specifici stației Mangalia

Tabelul 2. Date speficice arealului Mangalia din perioada (1896-1955 )