Căi DE Protejare A Mediului ÎN Orasul Bucuresti

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ,,DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE

SPECIALIZAREA: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

CĂI DE PROTEJARE A MEDIULUI ÎN

ORAȘUL BUCUREȘTI

Coordonator Științific:

Conf. Univ. Dr. Andreea Băltărețu

Absolvent: Stan V. Alexandra Florentina

BUCUREȘTI

2016

Cuprins:

INTRODUCERE

În climatul internațional al începutului de mileniu, reconcilierea între nevoia dezvoltării economice și sociale, pe de o parte, și protecția mediului, pe de altă parte, este esențială. Ca urmare, se impune promovarea dezvoltării durabile, care integrează creșterea

economică, îmbunătățirea calității vieții, sănătatea, educația, dezvoltarea socială și protecția mediului.

Problemele de mediu sunt deosebit de complexe, deoarece cauzele sunt interdependente, fapt ce necesită acțiuni la toate nivelurile: autorități locale, naționale și regionale, precum și la Uniunea Europeană, fiecare având propriul rol în creșterea responsabilității față de protecția mediului.

Este recunoscut la scară largă că pentru obținerea unor rezultate de succes trebuie utilizată abordarea integrată pentru a administra mediul înconjurător, prin adoptarea de strategii pe termen lung și de planuri de acțiune. Aceasta presupune o analiză detaliată a legăturilor dintre diferite politici și responsabilități, inclusiv legăturile între diferite niveluri administrative.

Dezvoltarea municipiului București a cunoscut o dinamică accentuată, această evoluție dinamică are consecințe majore in plan spațial, dat atat evoluția capitalei cât și cea a teritoriului influențat de ea au fost, ca procese complexe:

-necontrolate (în sensul unei prevalențe a intereselor publice) prin existeța și aplicarea consecventă a unor documente strategice și operaționale de planificare;

-neorientate prin mecanisme de planificare și instituții adecvate;

-necoordonate ca finanțare coerentă, multianuala și din multiple surse;

-nemonitorizare coerent printr-un sistem de indicatori.

Strategia locala de dezvoltare durabila reprezintă un instrument participativ ce are drept scop asigurarea progresului economic,echitabil pe plan social, protejand, în același timp, resursele și mediul pentru generațiile viitoare. Este un demers pe termen lung, un proiect de viitor. Este viziunea viitorului comunitații, viziune împartașita la nivel local, transpusă în obiective complementare și interdependente și planuri de acțiune concrete.

Strategia de dezvoltare locală trebuie fundamentată pe o analiză relevantă a starii existente a comunitații. Această analiză a resurselor de care dispune comunitatea va pune în evidență punctele tari si punctele slabe ale comunității și mediului ei, oportunitațile de dezvoltare și posibilele riscuri ce trebuie evitate.

Este important, de asemenea, ca obiectivele ce vor fi definite sa se încadreze în perspectivele de dezvoltare cuprinse în planul de dezvoltare regional, național și sa țina cont de prioritațile menționate în programele operaționale.

Distingem în cadrul orasului Bucuresti, iî principal, trei tipuri de zone in care se impune implementarea unor strategii si operațiuni de reabilitare urbană:

-Zonele istorice(zonele construite protejate-decazute/degradate;

-Zonele urbane destructurate;

-Zonele de locuinte colective;

Dezvoltarea durabilă a municipiului București constituie o prioritate pentru că modul în care se dezvoltă orașul îi afectează atât prezentul cât și șansele sale de viitor. O comunitate durabilă promovează un mediul înconjurător sănătos, folosește eficient resursele, dezvoltă și asigură o economie locală viabilă.

Comunitatea durabilă are o viziune asupra dezvoltării promovată și susținută de către toți membrii săi.

Obiectivul prezentei lucrării îl constituie asigurarea progresului economic, echitabil pe plan social, protejând în același timp, resursele și mediul pentru viitoarele generații. Vom avea în vederea viziunea comunității, viziune împărtășită la nivel local, transpusă în obiective complementare și interdepente și planuri de acțiune concrete. Vom realiza o analiză a resurselor de care dispune municipiul București, punând în evidență punctele tari și slabe ale comunității și mediului ei, oportunitățile de dezvoltare și riscurile posibile care trebuiesc evitate.

CAPITOLUL I.

PREZENTAREA GENERALA A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

Municipiul București, capitala României se definește printr-o populație stabilă de circa 2 mil. locuitori, o suprafață de peste 228 kmp constituind 0,8% din suprafața țării, și prin generarea unui teritoriu de susținere și influență „zona metropolitană”, în suprafață de peste 5000 kmp, în care se află 94 de unități administrative, din care 8 localități de tip urban. Municipiul București, ca și capitală europeană, prezintă o localizare geografică avantajoasă la confluența coridoarelor principale de transport paneuropean.

Așezarea geografică

Municipiul București, capitala României (cu o suprafață de 228 kmp și 1.883.425 locuitori, în anul 2011), este situat în partea de sud a țării, la intersecția paralelei de 44o 25’50’’ latitudine nordică cu meridianul de 26o 4’50’’ longitudine estică.

Relief. Minicipiul București se află localizat în partea de centru a Câmpiei Române, denumită Câmpia Vlăsiei (subunitatea Câmpiei Bucureștiului).

Câmpia Bucureștiului s-a format prin acumulările de roci sedimentare – loess, nisipuri, argile nisipoare, și pietrișuri.

În arealul capitalei României este constituită dintr-o succesiune de trei interfluvii separate de văi (valea Dâmboviței și valea Colentinei) cu luni și terase: Câmpul Băneasa, la nord de râul Colentina, Câmpul Colentina, între râurile Colentina și Dâmbovița, și Câmpul Cotroceni – Berceni, la sud de râul Dâmbovița, pe suprafețele interfluviilor fomându-se crovuri.

Harta municipiului București

Figura nr. 1.1

Sursa: harta-bucuresti.com.ro

1.2 Căi de acces

Din punct de vedere al poziționării naționale, între Municipiul București (regiunea București – Ilfov), și cei 7 poli de creștere plus cei 13 poli de dezvoltare urbană din România există căi de acces rutiere și feroviare. Polii de creștere Ploiești (regiunea Sud – Muntenia), și Constanța (regiunea Sud – Est) precum și polul de dezvoltare Pitești (regiunea Sud – Muntenia) sunt cei mai apropiați de municipiul București, între acestea existând căi directe de transport rutiere și feroviare.

În regiunea București – Ilfov se înregistrează cea mai mare densitate de drumuri publice și căi ferate raportate la 100 kmp teritoriu dintre toate regiunile de dezvoltare ale țării, mult peste media națională. Această situația particulară creează premiza unei bune accesibilități a populației din regiune la servicii de bază – sănătate, socială, educație etc. De asemenea se constată un ridicat grad de accesibilitate a regiunii față de principalele capitale europene datorită poziționării municpiului București de-a lungul a două coridoare ale rețelei TEN-T (rutieră și feroviară) și a patru drumuri europene.

Rețeaua Trans – Europeană de transport (TEN – T) joacă un rol esențial în asigurarea libertății de mișcare a pasagerilor și bunurilor în UE. Aceasta include toate nodurile de transport și suportă circa jumătate din traficul de pasageri și marfă. Rețeaua – Europeană de transport constituie un factor major pentru stimularea competitivității economice și dezvoltării durabile a UE care contribuie la implementarea și dezvoltare Pieței Interne, precum și la creșterea coeziunii economico – sociale. Dezvoltarea TEN – T presupune interconectarea și interoperabilitatea rețelelor naționale de transport precum și accesul la acestea.

Potrivit clasificării naționale regiunea București – Ilfov este străbătută de 6 din cele 9 magistrale feroviare principale ce străbat România și 4 linii feroviare secundare. O parte din acestea este considerată parte componentă a rețelei TEN – T.

Rețeaua Trans – Europeană de Transport (TEN-T)

Figura nr. 1.3

Sursa: R. Bischin, Elemente de dreptul urbanismului în România și Uniunea Europeană, Editura C.H.Beck, București, 2016, p.189

Există 21 de stații de cale ferată operaționale, cele mai importante fiind Gara de Nord, Basarab, Titan Sud, Obor, Băneasa, noduri terminale care se află pe raza municipiului București. Celelalte stații CFR din regiunea București – Ilfov sunt stații de tranzit ce deservesc atât traficului de călători cât și traficului de marfă.

București Nord este ceea mai mare stație feroviară a României, situată în municipiul București. Din această gară pleacă și sosesc în fiecare zi circa 220 trenuri. Gara servește trenurilor Căilor Ferate Române și celor ale companiilor feroviare internaționale. București Nord este capătul liniei și are un număr de opt peroane și 14 linii. Din Gara se poate ajunge direct la Aeroportul Internațional Henri Coandă, prin intemediul operat de compañía CFR Călători. Gara este deservită cu diverse rute de mijloace de transport urban, precum și o stație de metrou.

Clasificarea unităților administrativ – teritoriale din Regiunea București – Ilfov în funcție de conectivitatea la rețeaua feroviară națională sau europeană.

Figura nr. 1.4

Gara Basarab este atât gară terminală cât și gară de tranzit. Aceasta este deservită direct de metroul din București prin stația Basarad. De asemenea, Gara Basarab are legătură cu terminalul multimodal Pasajul Basarab fiind deservită de multiple linii de tramvai, troleibuz, autobuz.

Gara Obor este deservită direct de linii de troleibuz, precum și se imediata vecinătate a liniei de metro, prin stațiile de metrou Piața Iancului și/sau Obor.

Plecări și sosiri de trenuri în localitățile din regiune, pe categorii de trenuri și tipuri de operatori feroviari

Figura nr. 1.5

Sursa: www.inforer.ro

Regiunea București – Ilfov, este străbătută de cea mai densă rețea de drumuri publice, străzi orășenești și comunale din toate regiunile țării, situație ce se datorează unor factori cumulativi: suprafață mică a regiunii, grad mare de urbanizare a regiunii datorat municipiului București, numărul mare de drumuri publice care au ca punt de plecare municipiul București. Dinspre municipiul București se îndreaptă radial către celelalte regiuni de dezvoltare ale României o rețea de drumuri publice alcătuită din 3 autostrăzi, 8 drumuri naționale și 1 drum județean.

La nivelul anului 2009 în România existau 15 aeroporturi, dintre care patru în Regiunea Nord – Vest, trei în regiunea Nord – Est, două în regiunea Centru, două în regiunea Sud – Est, două în regiunea București – Ilfov, unul în regiunea Vest și unul în regiunea Sud – Vest, singura regiune fără aeroport fiind Sud – Muntenia.

Aeroportul Aurel Vlaicu, cel mai vechi din România și al doilea ca mărime din țară, situal la doar 9 km. de centrul Bucureștiului și inaugurat în anul 1920, deși a devenit în ultimii ani cel mai important hub pentru zborurile low – cost a fost închise la finele anului 2011. Cursele low – cost au fost mutate pe Aeroportul Internațional Henri Coandă din Otopeni.

Aeroportul internațional Henri Coandă din Otopeni este unicul aeroport din România ce aparține rețelei centrale TEN –T aeriene, fiind cel mai important aeroport din țară. Accesul către acesta se realizează prin intermediul a două modalități: feroviar și rutier.

Capitala României și implicit regiunea București – Ilfov se află în vecinătatea coridorului de transport fluvial Dunărea (cca 60 km) ceea ce îl face atractiv pentru dezvoltarea unui transport de călători și marfă pe căi navigabile interioare.

Pentru amenajarea cursului inferior al râului Dâmbovița s-a emis Decretul nr. 292 din 28 decembrie 1987. Amenajarea a fost prevzută începând de la podul Vitan și până la confluența cu râul Argeș la Budești, pe o lungime de 38,9 km. Între podul Vitan și podul de pe șoseaua de centrală a capitalei, pe o lungime de aproximativ 7,4 km, râul Dâmbovița urma să fie amenjat pentru agrement și navigație.

În continuare, de la acest pod până la confluența cu râul Argeș, cursul râului urma să fie amenjat pentru navigație cu barje, pe o lungime de aproximativ 31 km. Lucrările de execuție pe acest tronson al râului Dâmbovița au început în anul 1988. Ca și cazul amenajărilor de pe râul Argeș, lucrările pentru navigabilizarea cursului inferior al râului Dâmbovița au fost realizate pe baza proiectelor și detaliilor elaborate pe obiecte și categorii de lucrări, cu soluții constructive avizate în prealabil de către IGSIC.

Amenajări hidrotehnice pe râurile Argeș și Dâmbovița

Figura nr. 1.6

Sursa: www.rowater.ro

Canalul a fost proiectat să aibă o lungime de 73 km pe Argeș si 31 km pe Dâmbovița, adâncimea minimă a apei de 4,5 m, diferența de nivel de 53 m (10 m deasupra nivelului mării la Oltenita si 63m la București). Planul include patru ecluze și trei porturi, două la București (lângă comuna 1 Decembrie – pe Argeș și la Glina – pe râul Dâmbovița) și altul la Oltenița.

1.3Populație

Municipiul București este orașul cu ceea mai mare densitate din România, având o populație de 1.883.425 locuitori.

La nivelul municipiului București, populația încadrată în grupa de vârstă 0-14 ani prezintă o traiectorie ascendentă, crescând cu 14% între anii 2014-2015 și acoperind un procent de 12% din totalul populației regionale. Numărul populației cu vârsta cuprinsă între 15-64 ani a crescut în perioada analizată cu aproape 1% și acoperă un procent de peste 73% din totalul populației regionale. Populația din grupa de vârstă 64 de ani și peste își diminuează numărul cu aproape 1,2% între anii 2014-2015 și acoperă un procent de aproape 15% din totalul populației regionale. Fenomentul îmbătrânirii populației se evidențiează pe toată perioada analizată, numărul persoanelor cu vărstă cuprinsă între 0-14 ani fiind în scădere la nivel național, la fel ca și numărul persoanelor din categoria populației active (15-64 ani), în timp ce numărul persoanelor cu vârstă de peste 64 ani este în creștere.

În ceea ce privește structura etnică a municipiului București, în conformitate cu rezultatele recensământului din anul 2011, 86,3% din totalul populației regiunii era de etnie română. Următoarea etnie care se remarcă prin ponderea importantă în totalul populației regiunii este cea romă, cu o pondere de 1,74%. Celalalte 3 etnii cu ponderi importante în regiune sunt: maghiarii (0,16% din totalul regional), turcii (0,13% din totalul regional) și chinezii (0,08% din totalul regional). Celelalte minorități etnice au o pondere mică, de sub 0,05% din total, dar per ansamblu, împreună cu persoanele care au refuzat să își declare etnia de care aparțin, însumează 11,59% din totalul regional.

Structura populației pe etnii în municipiul București la recensământul din anul 2011

Figura nr. 1.8

Sursa: prelucrare proprie potrivit www.insse.ro

Populația municipiului București, este cea mai mare aglomerare urbană din România, cu o densitate de peste 8000 loc./kmp.

Conform definiției Institutului Național de Statistică, rata de dependență demografică reprezintă totalitatea populației în vârstă cuprinsă între 0-14 ani și populația cu vârstă de 64

de ani și peste, raportată la totalitatea populației în vârstă de 15-64 ani. La nivelul regiunii București Ilfov, “povara economică” a populației în vârstă de muncă (15-64 ani) este de 37% în anul 2011 și se situează atât sub media națională (43%) cât și sub media Uniunea Europeană (49%).

Impărțirea pe sexe a populației active la nivelul municipiului București în anul 2015

Figura nr. 1.9

Sursa: prelucrare proprie potrivit insse.ro

1.4.Economie

PIB-ul pe locuitor în București a înregistrat o traiectorie ascendentă în perioada 2009-2012, crescând de la 29.572,6 lei/locuitor în anul 2009, la 58.060,6 lei/locuitor în anul 2012. În anul 2013 acesta se diminuează cu aproximativ 8%, până la 55.079,3 lei/locuitor, dar în anul 2015, recuperează în totalitate declinul înregistrat între anii 2012-2013, crescând cu 19%, de la 55.079,3 lei în 2013 la 65.757,3 lei în anul 2015.

Tabelul nr. 1.1

Produsul intern brut (PIB) pe locuitor

Sursa: prelucrare proprie potrivit www.insse.ro

Per ansamblul perioadei analizate 2005-2011, PIB-ul pe locuitor în București s-a dublat, crescând cu 122% față de valoarea înregistrată în anul 2009 și depășind în mod constant, cu peste 100%, valorile nominale înregistrate la nivel național (13.362,8 lei pelocuitor în anul 2009 în creștere cu 95%, până la 26.099,9 lei pe locuitor în anul 2015). Atât PIB-ul pe locuitor din muncipiul București, cât și cel din județul Ilfov depășesc valorile medii ale PIB-ului pe locuitor de la nivel național.

În București se regăsește cea mai mare parte dintre ramurile economice specifice României excluzând agricultura.

Începând cu domeniul serviciilor și terminând cu construcțiile. Întreprinderile constructoare de mașini (utilaj greu, utilaj siderurgic, petrolier, mașini și utilaje agricole, locomotive, vagoane, avioane și elicoptere, autobuze).

Industrie electrotehnică, electronică, mecanică fină, optică. Întreprinderi chimice, de materiale de construcție, de prelucrare a lemnului. Bucureștiul este un important nod feroviar, rutier și aerian.

1.5 Scurt istoric

Bucureștiul este un centru politico – administrativ, economic și cultural cu vestigii materiale din perioada paleoliticului, și atestat documentar din 20 septembrie 1459, printr-un act dat de domnitorul Vlad Țepeș.

Orașul a fost pentru prima oară menționat în anul 1456 ca reședință a domnitorului Țării Românești, Radu cel Frumos.

Dar așezarea are o istorie mai veche, mergând până în secolul al XIV –lea.

Denumirea orașului București a fost dată de un țăran numit Bucur, dar nu există nicio atestare documentară până la finele Evului Mediu.

Atacurile tătarilor și turcilor, înaintea secolului al XVII-lea, au oprit dezvoltarea orașului. Orașul a devenit capitala Valahiei în anul 1659, și s-a dezvoltat în perioada de pace din secolul al XVIII-lea. Populația orașului în anul 1800, se ridica la 50 000 locuitori.

Bucureștiul, cel important centru urban al României – actualmente cu o populație de 6 ori mai mare decât al celui de-al doilea oraș al României – , nu este doar un loc care atrage turiști, dar și punctul de plecare pentru multe zone turistice ale țării. Parcuri mari și lacuri, ce oferă capitalei nota de „oraș grădină” sunt punctele de atracție din imediata apropiere.

Din secolul al – XV-lea și până la finele epocii feudale, în pofida marilor calamități naturale și a războaielor, orașul București a cunoscut p continuă dezvoltare economico – socială, devenind unul din principalele centr urbane.

Prima împărțire administrativă cunoscută a orașului datează din anul 1789, când București era alcătuit din 5 plăși.

În toamna anului 1830 se înființează „Sfatul orășenesc” (Administrația Publică din prezent), iar în anul 1847 a fost elaborat de primărie – primul Plan de Cadastru al Bucureștiului.

În anul 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza promulga Legea Comunală, Bucureștiul devenind „Comună urbană a județului Ilfov”, condusă de un primar și de consiliul comunal. Primul primar al Bucureștiului a fost gen. Barbu Vlădoianu.

Prima instituție de îmvățământ superior a fost deschisă în anul 1694 – Academia Sfântul Sava. Universitatea din București, este fondată în anul 1864, și este situată lângă Academia de Științe, Librăria de Stat și Teatrul Național. În anul 1869 era inaugurată prima linie de cale ferată București – Giurgiu, iar în anul 1872 era pusă în funcțiune linia ferată București – Ploiești – Galați – Roman.

Prima gară construită a fost București – Filaret, în anul 1869, iar mai apoi s-a construit gara Târgoviștei, în anul 1870, care este actuala Gară de Nord.

Bucureștiul a constituit în această perioadă și principalul centru comercial al țării, primele instituții apărute fiind: Camera de Comerț și Industrie (1868), Bursa de Valori București (1881), Banca Națională a României (1880).

Odată cu proclamarea independenței de stat în anul 1877, Bucureștiul cunoaște o puternică dezvoltare socio – economico.

Legea pentru organizarea administrației comunale a orașului București din anii 1926 și 1929 conferă capitalei României, statutul de municipiu. Continuă să se dezvolte ajutat de apropierea lui de rafinăriile de petrol, și este unul din primele orașe luminate cu gaz din țară.

După planul de sistematizare din februarie 1926, Bucureștiul a fost împărțit din punct de vedere administrativ, întro zonă centrală și una periferică. Zona centrală avea patru sectoare, fiecare dintre acestea având un consiliu local propriu. Zona periferică a fost formată din restul teritoriului până la limita forturilor. Comunele cuprinse în această zonă au primit statutul de comunități suburbane. Interesele generale ale orașului și ale comunelor suburbane erau administrate de Consiliul General, alcătuit din 36 consilieri aleși, 24 consiliei numiți și până la 7 consilieri cooptați. Conducerea administrației era asigurată de primarul general, ales de consiliu.

Încet-încet apar o serie de instituții de interes (Teatrul Național, Grădina Cișmigiu, Cimitirul Șerban Vodă, Societatea Academică din București, Societatea Filarmonică din București, Grand Hotel du Boulevard, Ziarul Universul, cafenele, restaurante, Grădina Botanică din București, Ateneul Român, Banca Națională, cinematografe) și inovații în materie de tehnologie și cultură (iluminatul cu petrol lampant, prima linie de tramvai, iluminatul electric, primele linii telefonice).

Municipiul București a fost până la instaurarea regimului comunist în România reședința județului Ilfov (interbelic). În aceea perioadă era denumit "Micul Paris" datorită asemănării cu capitala franceză, dar și-a pierdut farmecul în perioada comunismului. În ultimul timp dezvoltarea imobiliară a stârnit ingrijorare cu privire la soarta clădirilor de interes istoric din oraș, în special a acelora din centrul istoric.

1.6 Aspecte sociale

Dintre toate regiunile țării, regiunea București – Ilfov are cea mai mare pondere a populației absolvente de învățământ superior, respectiv de 31,4% mai mare decât media Uniunii Europene (26,8%), acest lucru fiind de înțeles pentru că municipiul București atrage studenți din toată țara.

În ceea ce privește învățarea pe tot parcursul vieții, analiza datelor statistice Eurostat indică faptul că România se situează sub valorile mediei europene. În municipiul București valoarea ratei de participare a adulților la educație și formare înregistrează în ultimii 4 ani valori ușor peste media națională (1,6%), de creștere de doar 0.1 puncte procentuale. În anul 2015, în municipiul București, 1,9% dintre adulți participau la educație și formare.

Municipiul București, prezintă ceea mai dezvoltată regiune a României, prin prisma indicatorilor forței de muncă, ponderea populației active în total național fiind de aproximativ 12% în anul 2009 și 14% în anul 2015.

Populația activă a regiunii București – Ilfov a cunoscut o creștere în perioada analizată, 2009 – 2015, de 15%, de la 1087.9 mii persoane active, la peste 1200.9 mii persoane active. Din acest total, municipiul București are o contribuție de peste 86%, în valori brute dispunând de un număr de 1083.7 mii persoane active în anul 2015, în creștere cu peste 128.7 mii persoane (13%) față de anul 2009.

În ceea ce privește împărțirea pe sexe a populației active civile, în municipiul București, populația feminină reprezintă în anul 2015 49%, iar populația masculină restul de 51%, astfel cum reiese și din graficul de mai jos.

Rata de activitate a populației active din categoria de vârstă 15 – 64 ani, la nivelul municipiului București înregistrează o tendință ascendentă în perioada 2009 – 2015, crescând de la 63% în anul 2009, la 68% în anul 2015 și depășește în mod constant valorile medii înregistrate la nivel național.

Populația ocupată la nivelul municipiului București și a împrejurimilor, are o tendință de creștere per ansamblu de aproximativ 10%, de la 962 mii persoane ocupate în anul 2009, la 1051 mii persoane în anul 2015, cu o scădere mică în anul 2011.

Municipiul București se situează sub ponderea națională privind persoanele aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială, dar prezintă o traiectorie oscilantă pe perioada 2009 – 2015, diminuîndu-se per ansamblu, de la 35% în anul 2011, la 28% în anul 2015. În anul 2013 ponderea persoanelor aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială crește cu 5,7%, pe seama turbulențelor generate de criza economică de la nivel mondial.

1.7Atracții turistice

Turismul se constituie ca o ramură a economiei naționale integrată în sectorul serviciilor, locul individual în analiza socio – economică a municipiului Bucurețti se datorează în primul rând faptului că în ultima perioadă, turismul a devenit și un vehicul important de promovare a imaginii unei zone sau regiunii. Mai trebuie adăugat la aceasta că turismul este unul din cele mai dinamice sectoare de activitate.

Oferta turistică a municipiului București și a împrejurimilor sale, în contextul național este unică prin faptul că se îmbină atracții caracteristice unei metropole, a 6 –a ca mărime la nivel european, cu atracții specifice unei arii marcate de un puternic caracter rural, situată în plină câmpie, dar oferind totuși un peisaj relativ variat, cu nenumărate văi, ape curgătoare permanente, lacuri naturale și artificiale.

Relief

Bucureștiul se află in sud-estul Romaniei, între Ploiești la nord și Giurgiu la sud. Orașul se află în Câmpia Vlăsiei, care face parte din Câmpia Romana. La est se află Bărăganul, în partea de vest Câmpia Găvanu Burdea, iar la sud este delimitat de Câmpia Burnazului.

Câmpia Bucureștiului are altitudini cuprinse între 100 și 115 m, în partea nord-vestica, și 50-60 m, în cea sud-estica, în lunca Dâmboviței. Orașul propriu-zis se desfasoară între 58 m si 90 m altitudine. Peste 50 % din suprafața se incadrează în intervalul hipsometric de 80 și 100 m.

Clima

Clima în capitală este specifica României, respectiv temperat-continentală. Sunt specifice patru anotimpuri, iarnă, primavară, vară și toamnă. Iernile în București sunt destul de blânde cu zapezi puține și temperaturi relativ ridicate, în timp ce în ultimii ani verile sunt foarte calde, chiar caniculare și cu puține precipitații. Aceasta face ca diferențele de temperatura iarnă-vară să fie de pana la 50 grade.

Apele, flora si fauna

Bucureștiul se află situat pe malurile râului Dambovița, afluent al Dunării. Mai multe lacuri se întind de-a lungul râului Colentina, în perimetrul orașului, precum Lacul Herastrău, Lacul Floreasca, Lacul Tei sau Lacul Colentina. In București există mai multe parcuri mari precum Parcul Herastrau( cu Muzeul Satului) și Grădina Botanică(cea mai mare din România și care cuprinde peste 10.000 de speciide plante inclusiv exotice), Parcul Tineretului, Parcul Alexandru Ioan Cuza, precum și mai multe parcuri mai mici si spatii verzi amenajate de primariile de sector.

Parcul Natural Văcăresti a devenit prima arie protejata urbană a țarii si cel mai mare spațiu verde al Capitalei. Suprafata totală pe care se înstituie aria naturală protejată este de 186 ha și se compune din teren proprietate publică, aflat in Administrarea Nationale ”Apele Romane”, și teren proprietate privată.

Managementul Parcului Natural Văcărești va urmări menținerea celui mai mare spațiu verde al Bucureștului prin protejarea diversității biologice și oferirea publicului a unor posibilitați de recreere și ecoturism, fiind totodată o excelentă platformă pentru activitați educaționale și științifice.

Ministerul Culturii și Cultelor prin intermediul Institutului Național al Monumentelor Istorice a inventariat numai la nivelul Municipiului București un număr de peste 2.600 de monumente istorice. Din totalul de patru monumente românești aflate pe Lista Patrimoniului European două se află pe teritoriul Municipiului București și anume: Atheneul Român și Palatul Cantacuzino.

Ateneul Român a fost imaginat ca "un palat al științei și artelor " unde publicul cel mai larg avea acces într-o ambianță fastuoasă la binefacerile culturii-expoziții concerte și conferințe, bibliotecă, pinacotecă și chiar mai târziu proiecții de filme.

Ateneul Român

Figura nr. 1.10

În 1886, la recomandarea lui Charles Garnier (autorul Operei din Paris) a fost ales arhitectul francez Albert Galleron, pentru a proiecta construcția Ateneului care a fost inaugurat la 14 februarie 1888. Devine simbol al capitalei Regatului Român. Edificiu reprezentativ pentru capitala țării este așezat pe una din cele mai vechi și mai reprezentative artere, Calea Victoriei, vis-a-vis de Palatul Regal. Monument clasat în grupa valorică A, grupă de interes național și universal. Stare de conservare foarte buna (restaurare-consolidare finalizata în 2004). Edificiul adăpostește periodic, renumitul Festival și Concursul Internațional George Enescu.

Aici își are sediul Filarmonica "G. Enescu" și tot aici au concertat unii dintre cei mai de

seama dirijori și soliști interpreți ai veacului XX: Erich Kleiber, Sergiu Celibidache, Ionel

Perlea, Herbert von Karajan, Dinu Lipatti, Arthur Rubinstein, Pablo Casals, Yehudi Menuhin.

în prezent edificiul gazduieste în permanență, concursuri, concerte, expoziții și evenimente

muzicale.

Ateneul Român este obiectivul turistic și cultural menționat în toate publicațiile de

prezentare a capitalei.

Palatul Cantacuzino, amplasat pe ultimul tronson al Căii Victoriei, una din cele mai lungi și mai importante străzi centrale bucureștene, a fost creat după modelul reședințelor nobiliare pariziene (hotel de ville) clădiri așezate în mijlocul lotului de teren, în jurul căreia s-au amenajat grădini.

Palatul Cantacuzino

Figura nr. 1.11

Palatul s-a construit în vecinătatea altor reședințe ale protipendadei bucureștene, dispuse de-a lungul Caii Victoriei, aproape de Palatul Regal. Ansamblul are două accese, unul principal din Calea Victoriei și un acces secundar din strada gen. Gh. Manu, fosta lt. Lemnea nr.16. Incinta are ca punct de interes major corpul principal al palatului, amplasat în centrul parcelei, precum și un corp secundar, folosit tot de proprietarii palatului, un fel de mic pavilion de oaspeți, amplasat în spatele palatului(V), două atenanse, poziționate relativ simetric ca așezare, fata de intrarea secundara în incinta (S)și parcul.

Suprafața parcelei este mare, pentru zona centrală bucureșteană, de 6638mp, conf. Planului cadastral actual.

Palatul Cantacuzino este monument istoric de valoare națională și universală, conform Listei Monumentelor Istorice 2004, cod B-II-m-A-19869.

`Ca metropolă Municipiul București se detașează în plan național din punct de vedere al activităților legate de participarea la reuniuni, congrese, conferințe simpozioane etc. precum și prin serviciile aferente desfășurării acestora. Dezvoltarea cantitativă și calitativă a capacității pentru turismul de afaceri este susținută de infrastructura existentă, de poziția geografică, precum și de posibilitatea ofertei turistice foarte diversificate determinată de potențialul regiunii.

Pentru turismul de afaceri exista o infrastructură la nivel European în cadrul căreia se disting Palatul Parlamentului, hoteluri precum Intercontinental, Pullman, Howard Johnson, Hilton.

Palatul Parlamentului

Figura nr. 1.12.

Turismul cultural. Municipiul București concentrează un număr impresionant de muzee de interes național, de case memoriale și monumente reprezentative în plan național, fapt care generează un flux de turiști fie organizați în baza unui proces educațional, fie în baza alegerilor personale.

Municipiul București în calitate de capitală economică a țării are un grad mare de atractivitate, fapt care conduce la alegerea acesteia ca reședință pentru un segment semnificativ de populație din alte localități, cum ar fi absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior, angajați ai instituțiilor centrale, angajați ai firmelor private. Acest aflux de rezidenți noi creează premizele uni flux turistic important de vizite la rude și prieteni.

Turismul de loisir, recreere și odihnă. Prin structurile de primire turistice și de agrement se realizează o armătura turistică favorabilă dezvoltării turismului de odihnă și recreere. Bucureștiul este caracterizat și prin diferitele zone de recreere și agrement cum ar fi

parcurile și grădinile: Grădina Cișmigiu, Grădina Botanică, Parcul Herăstrău, Parcul Carol I,

Stadionul Național „Lia Manoliu”, Parcul Ioanid și Parcul Tineretului. În ultimii ani s-au ridicat în regiune noi facilități de petrecere a timpului liber de tipul parcurilor de distracții și

parcurilor acvatice, de natură să sporească atractivitatea turistică a regiunii.

Turismul de tranzit. Această formă de turism este favorizată de dotarea regiunii cu o infrastructură modernă de autostrăzi, drumuri naționale și căi aeriene (Aeroportul Internațional București-Otopeni, aeroportul Băneasa, aeroportul cu profil sportiv și utilitar

Clinceni). Pentru realizarea de conexiuni naționale și internaționale adesea se impune ca punct de tranzit nodul de comunicații aflat în regiune, fapt ce generează și o cerere pentru servicii turistice de tip cazare și restaurant.

După cum se poate observa din rezultatele anchetei asupra formelor de turism pentru municipiul București turismul de afaceri și motive profesionale are în mod incontestabil rolul

cel mai important deținând o cotă de 75,2% în totalul formelor de turism.

Pe locul doi, totuși la o mare distanță de primul loc, se situează turismul cultural, fapt care confirmă încă o dată importanța municipiului București din punct de vedere al patrimoniului cultural.

Mânastirea Radu Vodă(Sfânta Troiță) a fost ridicată pe vremea lui Alexandru II Mircea, dar a fost distrusă in 1595 de Sinan Pașa, pentru a fi în secolul XVII-lea reconstruită și fortificată de către Radu Mihnea și Alexandru Coconul. Atât elementele tradiționale, cât și pronaosul supralărgit, încununat de trei turle, sunt influențate de formele bisericii mânăstirii din Curtea de Argeș. Decorul fațadelor este format din două registre de arcaturi din ciubuce, despărțite de un brâu median.

Mânastirea Radu Voda

Figura nr.1.13

Capitolul II.

Analiza factorilor de mediu din municipiul București

Analiza cu privire la factorii de mediu, întreprinsă în cel de-al doilea capitol al prezentei lucrării își propune diagnosticarea/radiografierea stării mediului înconjurător în municipiul București, definirea evoluției calității factorilor de mediu dar și sublinierea tendințelor acestora în ultimii ani, evidențierea diferențelor evidente între starea mediului din municipiul București și alte aglomerări urbane din Europa, încercând să determinăm poziția ocupată de capitala României în acest context, definirea cauzelor, a activităților ce sunt responsabile pentru starea actuală a factorilor de mediu, respectiv pentru producerea emisiilor poluante pe distincte componente ale mediului înconjurător.

2.1 Calitatea factorilor de mediu

Evaluarea calității aerului înconjurător este prevăzută prin Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător care transpune Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa și Directiva 2004/107/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind arsenul, cadmiul, mercurul, nichelul, hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător.

Concentrarea industrială și urbană a municipiului București și a împrejurimilor cu larga sa diversitate de activități antropice prezintă dezavantaje provocate de poluarea habitatului ca secundar efect al activităților de acest tip. Poluarea aerului în municipiului București și împrejurimile acestuia are un caracter specific datorită, în primul rând, localizării geografice, industriei și traficului din aglomerarea urbană, iar în al doilea rând datorită existenței unor multiple surse, înălțimi distincte ale surselor poluante, precum și a unei neuniforme repartiții a acestor surse poluante.

Începând din anul 2004, în municipiul București și împrejurimile acestuia, funcționează rețeaua automatp de monitorizare a calității aerului, rețea ce este construită din opt stații automate ce fac parte din Rețeaua Națională de Monitorizarea a Calității Aerului (R.N.M.C.A). Stațiile sunt dotate cu analizoare automate care măsoară în mod continuu concentrațiile în aerul înconjurător ale poluanților următori:

Dioxid de sulf (SO2);

Oxizi de azot (NO2, NOX);

Monoxid de carbon (CO);

Benzen (C6H6);

Ozon (O3);

Particule în suspensie (PM10 și PM2,5).

Stațiilor sus – menționate li se adaugă echipamente de laborator folosite pentru a măsura concentrațiile de metale grele, precum: plumb (Pb), cadmiu (Cd), arsen (As), nichel (Ni), din particule în suspensie (PM10) și din depuneri.

Aceste stații de monitorizare sunt localizate astfel:

Areal zona centrală (București): Cercul Militar (trafic) și Mihai Bravu (trafic);

Areal zonă periferică (București): Titan (industrială), Drumul Taberei (industrială), Berceni (industrială), Lacul Morii (fond urban);

Areal zonă exterioară: Balotești (fond regional), Măgurele (fond suburban)

În cele ce urmează vom prezenta date și informații privind principalii poluanți atmosferici monitorizați pe teritoriul municipiului București.

Dioxid de sulf (SO2)

Dioxidul de sulf este un gaz incolor, amărui, neinflamabil, cu un miros pătrunzător ce irită și căile respiratorii. Acesta provine în principal din arderea combustibililor fosili sulfuroși (păcură, cărbune), pentru producerea energiei electrice și termice și a combustibilor lichizi (motorină) în motoarele cu ardere internă ale autovehiculelor rutiere.

Dioxidul de sulf poate să afecteze atât sănătatea populației prin efecte asupra sistemului respirator, dar și mediul în general prin efectul de acidifiere. În ultimii ani (2011 – 2015), în municipiul București, concentrația de dioxid de sulf s-a menținut mult sub valorile limită pentru protecția sănătății umane. Chiar dacă concentrația anuală de dioxid de sulf în aerul înconjurător înregistrată la stațiile de monitorizare din municipiul București se încadrează în limita admisă, totuși acestea sunt ridicate, comparativ cu cele înregistrate în unele aglomerări urbane ale Europei, de exemplu în Paris, Vilnius sau Sofia.

Dioxidul de azot (NO2) și oxizi de azot (NOx)

Oxizii de azot provin în principal din arderea combustibililor solizi, gazoși și lichizi în distincte instalații industriale, rezidențiale, comerciale, instituționale și din transportul rutier. Oxizii de azot au efect etrofizant asupra ecosistemelor și de acidifiere asupra a mai multor componente ale mediului înconjurător, precum solul, apele, ecosistemele acvatice ori terestre, dar și monumentele și/sau construcțiile.

NO2 este un gaz care se transportă la distanță lungă având un important rol în chimia atmosferei, inclusiv în formarea ozonului troposferic.

Expunerea la dioxid de azot în mari concentrații provoacă inflamații ale căilor respiratorii și diminuează funcțiile pulmonare, crescând riscul afecțiunilor respiratorii și agravând astmul bronșic.

În ultimii ani (2011 – 2015) la nivelul municipiului București concentrațiile medii anuale de dioxid de azot în aerul înconjurptor arată depășiri ale valorilor limită anuale pentru sănătatea umană (40μg/m3) la următoarele stații: Cercul Militar, Drumul Taberei, Mihai Bravu.

Comparativ cu alte capitale ale Europei, municipiul București a înregistrat în fiecare an cele mai ridicate concentrații de oxizi de azot la două din stațiile de monitorizarea (Mihai Bravu și Cercul Militar). Chiar dacă municipiul București înregistrează o tendință descendentp a concentrației de dioxid de azot din mediul înconjurător, totuși acesta se regăsește în continuare în topul celor mai poluate capitale din Europa, cu acest tip de poluant.

Monoxidul de carbon (CO)

Monoxidul de carbon este un gaz toxic care afectează capacitatea oganismului de a reține oxigenul, în concentrații ridicate fiind mortal. Privind din surse naturale sau antropice, ce implică arderi incomplete ale oricărui tip de materie combustibilă atât în instalații industriale, energetice, cât și în instalații rezidențiale și mai ales din arderi în aer liber.

Concentrația medie anuală de monoxid de carbon s-a situat în perioada 2011 – 2015, sub valoarea limită, la toate stațiile de monitorizare din municipiului București.

Metale grele (plumb, cadmiu)

Metalele toxice (grele) provin din combustia cărbunilor, a carburanților, a deșeurilor menajere etc., și din anumite procedee industriale. Se regăsesc în general sub formă de particule (cu excepția mercurului care este în stare gazoasă). Metalele sunt acumulate în organism provocând efecte notixe de scurtă și/sau lungă durată. În cazul expunerii la concentrații ridicate acestea pot să afecteze sistemul nervos, funcțiile renale, hepatice, respiratorii.

În ultimii anii la nivelul municipiului București valorile concentrațiile medii anule de plumb s-au situat sub valaorea limită anuală pentru protecția sănătății umane de 0.5 μg/m3, însă totuși trebuie să remarcăm că există o ușoară tendință de creștere în ultimii ani (2014 – 2015). Începând cu anul 2008 au fost monitorizate și valorile concentrațiilor medii anuale de cadmiu, acestea situându-se sub valaorea limită pentru protecția sănătății umane de 5 ng/m3 până în prezent.

Ozon troposferic (O3)

Ozonul se găsește în mod natural în concentrații mici în atmosfera joasă (troposferă). Comparativ cu ozonul stratosferic, care protejează formele de viață contra acțiunii radiațiilor ultraviolete, ozonul troposferic (cuprins între sol și 8-10 km înălțime) este toxic, având o acțiune puternic iritantă asupra căilor respiratorii, ochilor și are potențial cancerigen. Totodată, ozonoul are efect nociv asupra vegetației, determinând inhibarea fotosintezei și producând leziuni foliate, necroze.

Ozonul este un poluant secundar, pentru că, spre deosebire de alți poluanți, nu se emite direct de vreo sursă de emisie, și se formează sun influența radiațiilor ultraviolete, prin reacții fotochmice în lanț între o serie de poluanți primari. Precursorii ozonoului provin atât din surse antropice cât și naturale.

Concentrația medie anuală de ozon s-a menținut în perioada 2011 – 2015 sub valoarea limită admisă, variind în decursul perioadei la toate stațiile de monitorizare. S-a remarcat o tendință de scădere la stațiile Berceni, Drumul Taberei, și o tendință de creștere la stațiile Lacul Morii, Titan, Mihai Bravu.

Particule în suspensie (PM10 și PM2.5)

Particulele în suspensie, din atmosferă reprezintă poluanți care sunt transportați pe distanțe lungi, proveniți din cauze naturale, de pildă din antrenarea particulelor de la suprafața solului de către vânt, ori din surse antropice, ca de exemplu: arderile din sectorul energetic.

Din analiza concentrației de particule în suspensie la nivelul municipiului București, s-a constat că în perioada 2011 – 2015 concentrația anuală de pulberi în suspensie s-a menținut la nivel ridicat, înregistrându-se depășiri ale valorii limită anuale pentru protecția sănătății umane la toate stațiile de monitorizare.

Din analiza tendințelor în evoluția indicatorilor privind calitatea aerului în municipiul București, puntem concluziona următoarele:

Menținerea concentrației de dioxid de sulf, monoxid de carbon, metale grele, ozon troposferic, sub valorile limită admise pentru protecția sănătății umane;

Tendința generală de diminuare a concentrației de dioxid de azot însă zonele Cercul Militar, Mihai Bravu, Drumul Taberei înregistrează concentrații peste limita admisă.

Apele dulci de suprafață constituie majoritate rezervei de apă dulce lichidă. Apele de suprafață sunt clasificate în ape și ape curgătoare. Calitatea apei dulci este influențată de factori antropici și naturali.

Directiva Cadru Apă definește în articolul 2 starea apelor de suprafață prin starea ecologică și chimică. Starea ecologică reprezintă funcționarea și structura ecosistemelor acvative, diind definit conform prevederilor Anexei V a Directivei Cdrul Apă, prin elementele de calitate biologice, elementele hidro-morfologice și fizico – chime generale cu funcție de suport pentru cele biologice, dar și prin poluanții specifici – sintetici și nesintetici. Conceptul promovat de Directiva Cadru Apă, privind starea apelor, are ca temei o nouă și integratoare abordare, ce se distinge fundamental de anterioarele abordări în domeniul calității apei în care elementele hidro-morfologice nu erau considerate, iar preponderența revenea doar elementelor fizico – chimice.

Caracterizarea stării ecologice conform cerințelor Directivei Cadru Apă (transpuse în legislația internă prin Legea nr. 310/2004), are la bază un sistem de clasificare în cinci clase, astfel: foarte bună, bună, moderată, slabă, proastă.

Cursurile principale de ape care traversează municipiul București se află în gospodărirea Sistemului de Gospodărire a Apelor Ilfov . București, structură ce se află în subordinea Administrației Bazinale de Apă Argeș – Vedea.

Evaluarea stării chimice a unui corp de apă se realizează în baza substanțelor prioritare având în vedere dispozițiile Directivei 2008/105/EC. În cazul stării chimice clasificare se realizează astfel: stare chimică bună (B), stare chimică proastă (P).

În ultima perioadă (2011 – 2015) se constată că râurile Argeș, Colentina, Ialomița și Dâmbovița, în secțiunile ce străbat municipiul București și împrejurimile acestuia prezintă în general o calitate moderat – bună, clasificându-se în clasele I-III, făcând excepția râul Dâmbovița în secțiunile din avalul municipiului București (secțiunea Bălănceanca și Budești) care se încadrează întro clasă de calitate proastă.

Calitatea râului Dâmbovița scade pe măsură ce traversează municipiul București, prezentând în secțiunile din avalul capitalei dovezi de majore alterări ale valorilor elementelor biologice de calitate și în care părți mari din comunitățile biologice importante lipsesc.

Apele subterane reprezintă o importantă resursă datorită calității lor fizico – chimice și biologice, dar fiind o resursă mai puțin vizibilă, evaluarea acesteia este greoaie. Evaluarea stării chimice a corpurilor de ape subterane se efectuază potrivit Legii apelor nr. 107/1996 cu modificările și completările ulterioare și H.G. nr. 53/2009. Pentru apele subterane, potrivit metodologiei preliminare de evaluare a stării chimice a corpurilor de apă subterane elaborate de INHGA București, se stabilesc stările de calitate următoare: stare chimică bună, local bună și slabă.

Importanța care este acordată apelor subterane derivă din cauza marii ponderii pe care o au folosințele de apă din spațiul hidrografic al municipiului București care se alimentează din astfel de surse.

Asigurarea populației cu apă potabilă de calitate și în cantitate suficientă trebuie să fie una din direcțiile prioritare în politica și acțiunile statului în domeniul sănătății. La nivelul rețelei de distribuție a Municipului București, există în funcție de volumul de apă produs și dat spre consum, 49 puncte fixe de recoltare și analizare a calității apei distribuite consumatorilor. Probele de apă care au fost recoltate în perioada 2010 – 2015 la stațiile de tratare și la punctele fixe ale rețelei municipiului București au arătat potabilitatea apei distribuite populației de către SC Apa Nova București SA.

2.2 Emisii de poluanți atmosferici

România are obligația de alimita emisiile poluanți anuale de gaze cu efect de acidifiere și eutrofizare și de precursori ai ozonului, sub valorile de 918 mii tone/an pentru dioxid de sulf, 437 mii tone/an pentru oxizi de azot (Nox), 523 mii tone/an pentru compuși organici volatili nonmetanici (NMVOC) și 210 mii tone/an pentru amoniac (NH3), valaori care constituie plafoanele naționale de emisie. Plafoanele naționale de emisie pentru dioxid de suf, compoși organici volatili, oxizi de azot și amoniac, sunt cele prevăzute în Protcolul Convenției din 1979, adoptat la Gothenburg, la 1 decembrie 1999, ratificat prin Legea nr. 271/2003 și constituie cantitatea maximă de poluant care poate fi emisă în atmosferă, la nivel național, pe parcursul unui an calendaristic.

România transmite anual estimări ale emisiilor de poluanți atmosferici ce cad sub incidența Directivei nr. 2001/81/CE. În acest sens este întocmit inventarul național final de emisii de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuși organici volatili, amoniac, pulberi, metale grele și poluanți organici persistenți elaborat pentru 2 ani, în urma anului curent, și inventarul național preliminar de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuși volatili și amoniac eloborat pentru anul anterior anului curent.

Emisiile de dioxid de sulf au provenit în special de la mari instalații de ardere, industria de prelucrare și din trafic, constatându-se o diminuare de aproximativ 12 ori a cantității de dioxid de sulf emis în atmosferă în municipiul București în ultimii 6 ani.

Atât emisiile anuale de dioxid de sulf la nivel național cât și la nivelul UE-27 s-au diminuat cu aproximativ 42% în 2015 față de 2010.

Emisiile de dioxid de sulf din București s-au diminuat considerabil în două etape în anii 2011 și 2013, atingând în anul 2015 mai puțin de 10% din valoarea ce se înregistra la nivelul anului 2010.

Figura nr. 2.1

Emisiile anuale de SO2 la nivel regional, național și european

Sursa: prelucrare proprie potrivit datelor disponibile pe www.anpm.ro ‹accesat la 27 iunie 2016›

Din analiza emisiilor de dioxid de sulf la nivelul municipiului București constatăm o tendință de diminuare a emisiilor de SO2, pe toată perioada analizată.

În perioada 2010 – 2015, în municipiul București emisiile de oxizi de azot (NOx) au provenit mai ales din transporturi, producția de energie termică și electrică, arderi în industrie, mediu comercial și rezidențial. Din graficul de mai jos observăm o tendință de creștere a emisiilor de azot în municipiul București.

Figura nr. 2.2

Evoluția emisiilor anuale de oxizi de azot în perioada 2010 – 2015 la nivelul Muncipiului București

Sursa: prelucrare proprie potrivit datelor disponibile pe www.anpm.ro ‹accesat la 27 iunie 2016›

În perioada analizată, în municipiul București, emisiile de amoniac (NH3) au provenit mai ales de la activitățile zootehnice, ponderile cele mai ridicate provenind din epurarea apelor uzate. Aceste emisii înregistrează o tendință ascendentă începând cu anul 2012.

Figura nr. 2.3

Evoluția emisiilor anuale de amoniac la nivelul Municipiului București în perioada 2010 – 2015

Sursa: prelucrare proprie potrivit datelor disponibile pe www.anpm.ro ‹accesat la 27 iunie 2016›

La nivelul municipiului București, după cum putem observa din graficul anterior, emisiile anuale de amoniac au avut un trend ascendent, în perioada analizată atingând în anul 2015 o valoare de peste 12 ori mai ridicată decât ceea din anul 2010.

În cazul compușilor organici volatili nemetanici emisiile anuale la nivelul municipiului București se înregistrează o diminuare a emisiilor de COV de circa 64% în 2015 comparativ cu 2010.

Figura nr. 2.4

Evoluția emisiilor anuale de COV nemetanici

Sursa: prelucrare proprie potrivit datelor disponibile pe www.anpm.ro ‹accesat la 27 iunie 2016›

În municipiul București emisiile de dioxid de carbon au crescut cu 34% în anul 2015 comparativ cu anul 2010, chiar dacă tendința națională și de la nivel european este de diminuare a emisiilor de dioxid de carbon.

Potrivit analizei privind evaluarea impactului asupra mediului asupra marilor metropole europene efectuată la nivelul anului 2013 în 24 de capitale din UE, s-a constat că capitala României se află pe locul 21 la emisiile de dioxid de carbon/cap loc. fiind depășit doar de Praga, Tallin și Sofia, și pe locul 23 la calitatea generală a aerului, fiind depășit doar de Sofia.

Capitolul III.

Administrația publică locală a municipiului București

Capitolul al treilea este destinat prezentării structurii funcționale cu activitate permanentă în care își desfășoară activitatea autoritățile administrației publice locale ale Municipiului București, respectiv Consiliul General al Municipiului București, ca autoritate deliberativă și Primarul General al Municipiului București, ca autoritate executivă.

3.1. Structura organizatorică

Structura organizațională a administrației București este încă foarte centralizată. Această centralizare se caracterizează prin intervenția și controlul prealabil al oricărei acțiuni. Există reguli și reglementări relativ strict formulate, care stabilesc ce trebuie făcut, cum, și de către cine.

În prezent aparatul propriu de specialitate al muncipalității numără 1046 angajați, din care 351 tineri sub 35 ani.

În anul 2014 au fost încadrați un număr de 198 absolvenți ai învățământului superior și mediu, dintre care 139 cu studii superioare și 90 sub 35 ani.

Din numărul total al angajaților, un procent de peste 75% din totalul angajaților au studii superioare.

Politica stabilită de municipalitate se focalizează pe îndeplinirea cerințelor cetățenilor în condițiile dezvoltării durabile valorificând resursele existente și contribuind la creșterea bunăstării prin crearea unui sistem coeziv de relații economico – sociale și culturale.

Pentru a acționa în baza principiilor dezvoltării durabile, municipalitatea își canalizează eforturile pe obiectivele următoare:

Asigurarea condițiilor decente de viață pentru cetățeni, cu efortul de a apropia de standardele europene nivelul serviciilor asigurate de primărie;

Dezvoltarea socio – economică și culturală;

Amenjarea teritoriului, în scopul valorificării patrimoniului urbanistic moștenit;

Reabilitarea și dezvoltarea infrastructurii și a serviciilor publice;

Protecția mediului.

Proiectele și acțiunile de majoră importanță, pentru realizarea obiectivelor sus – menționate au în vedere următoarele:

Îmbunătățirea prestării serviciilor publice către cetățeni, dar și adaptarea și dezvoltarea acestora în contextul evoluției generale a societății,

Dezvoltarea infrastructurii urbane prin modernizarea și reabilitarea rețelelor de apă și canalizare din capitală cât și extinderea prin construirea altora noi;

Modernizarea și reabilitarea drumurilor;

Realizarea proiectelor de urbanism și amenajarea teritoriului pentru îmbunătățirea aspectului estetic, dar și de strctură al capitalei;

Îmbunătățirea calității mediului și de protecție a acestuia;

Reabilitarea și extinderea rețelei de iluminat;

Construcția parcărilor supraterane și subterane atât în zonele de trafic intens cât și în cele de reședință.

Obiectivele, proiectele, programele și acțiunile menționate anterior, constituie doar o parte a proiectelor și acțiunilor pe care municipalitatea le are în vedere; multe dintre acestea se vor contura în funcție de cerințele viitoare ale cetățenilor, în timp ce altele deja demarate se vor implementa în funcție de condiițile noi care vor apărea.

Îndeplinirea obiectivelor propuse și adoptarea altora noi în funcție de factorii de dezvoltare a societăți conferă un plus de dinamism și eficiență activității administrației publice locale și reprezintă un element fundamental al dezvoltării societății bucureștene în rândul societăților din întreaga societate europeană.

Asigurarea unor condiții decente de trai pentru cetățeni conform cu normelor europene nu este un obiectiv facil de atins, dată fiind situația economică dificilă în care se află întreaga țară.

De aceea, în vederea realizării acestui obiectiv, pe lângă acțiunile care țin de îmbunătățirea vieții cetățeanului se impune și inițierea de acțiuni în scopul dezvoltării economice la nivel local, iar acest lucru poate fi realizat prin măsuri de educare și de implicare a acestuia în viața economică.

Cetățeanul trebuie motivat să ia inițiative, iar autoritățile administrației publice locale prin deciziile și hotărârile adoptate, prin măsurile de organizare pe care le adoptă trebuie să contribuie la crearea unui cadrul stabil care să permită o dezvoltare economică reală.

Nu putem discuta de obiective separate, ci acestea se întrepătrund, iar strategiile stabilite în vederea realizării lor trebuie să fie coerente pentru cetățean și cu implicarea acestuia.

Doar în acest mod se poate ajunge la dezvoltarea socio – economică și culturală care să permită mai departe asigurarea unor condiții decente de viață pentru cetățeni Municipiului București.

3.2. Consiliul general al Municipiului București

Primăria Municipiului București este localizată pe Splaiul Independenței nr. 291 – 293, sector 6.

Primăria Municipiului București este organizată și funcționează conform prevederilor Legii nr. 215/2001 și în conformitate cu hotărârile Consiliului General al Municipiului București privind aprobarea organigramei, a numărului de posturi, a statutului de funcții ale aparatului de specialitate și a regulamentului de organizare și funcționare.

Prevederile legale desemnează atribuțiile specifice fiecărei autorități administrative la nivel local, precum și raporturile dintre acestea în realizarea obiectivelor urmărite, cu tratarea distinctă a administrației publice locale a Municipiului București.

La nivel municipal, Consiliul General al Municipiului București îndeplinește o funcție legislativă, în cadrul căreia membrii acestuia, aleși pe o perioadă de 4 ani prin vot politic, decid, potrivit prevederilor legale, în toate problemele de interes local.

Primarul General, Viceprimarii, Secretarul General al Muncipiului București, împreună cu aparatul de specialitate reprezintă o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită Primăria Municipiului București ce aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului General al Municipiului București și prevederile Primarului General, rezolvând problemele curente ale colectivității locale.

Partea executivă a conducerii municipale aparține Primarului General, ales, prin vot direct pe o perioadă de 4 ani.

În prezent Primarul General al Municipiului București este Gabriela Firea.

Primarul General îndeplinește funcția de autoritate publică cu implicații directe în eficientizarea și dinamizarea activității administrațieie Bucureștiului.

Primarul exercită o funcție de autoritate publică și răspunde, potrivit prevederilor legale, de buna funcționare a administrației publice locale. Acesta este șeful administrației publice locale și al aparatului propriu de specialitate, pe care îl controlează și conduce.

Potrivit Legii nr. 215/2001, atribuțiile Primarului General al Municipiului București sunt următoarele:

Asigurarea respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a dispozițiilor legii fundamentale a țării, precum și punerea în aplicare a legilor, decretelor președențiale, a hotărârilor și ordonanțelor de Guvern; dispune măsuri necesare și acordă sprijin pentru a aplica ordinele și instrucțiunile cu caracter nomativ ale miniștrilor și celorlalți conducători ai autorităților administrației publice centrale, precum și a hotărârilor Consiliului Județean;

Asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor Consiliului Local. În situația în care se constată că o hotărâre este ilegală, în termen de maxim trei zile de la adoptare îl sesizează pe prefect;

Poate propune Consiliului Local consultarea populației prin referendul, privitor la problemele locale de deosebit interes. Pe baza hotărârii Consiliului Local ia măsuri pentru organizarea acestei consultări potrivit prevederilor legale.

Prezintă Consiliului Local, anual sau de câte ori se impune, informări, cu privire la starea economico – socială a orașului, în concordanță, cu atribuțiile ce revin autorităților administrației publice locale, precum și informări asupra modului de a aduce la îndeplinire a hotărârilor Consiliului Local.

Întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare Consiliului Local;

Exercită funcția de ordonator principal de credite;

Verifică, din oficiu sau la cerere, încasarea și cheltuirea sumelor din bugetul local și comunică de îndată consiliului local cele constatate;

Ia măsuri pentru prevenirea și limitarea urmărilor calamităților, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizooțiilor, împreună cu organele specializate ale statului. În acest scop poate mobiliza populația, agenții economici și instituțiile publice din comună sau din oraș, acestea fiind obligate să execute măsurile stabilite în planurile de protecție și intervenție elaborate pe tipuri de dezastre;

Asigură ordinea publică și liniștea locuitorilor, prin intermediul poliției, jandarmeriei, gardienilor publici, pompierilor și unităților de protecție civilă, care au obligația să răspundă solicitărilor sale, în condițiile legii;

Îndrumă și supraveghează activitatea gardienilor publici, conform angajamentelor contractuale;

Ia măsurile prevăzute de lege cu privire la desfășurarea adunărilor publice;

Ia măsuri de interzicere sau de suspendare a spectacolelor, reprezentațiilor sau a altor manifestări publice care contravin ordinii de drept ori atentează la bunele moravuri, la ordinea și liniștea publică;

Controlează igiena și salubritatea localurilor publice și produselor alimentare puse în vânzare pentru populație, cu sprijinul serviciilor de specialitate;

Ia măsuri pentru prevenirea și combaterea pericolelor provocate de animale, în condițiile legii;

Ia măsuri pentru elaborarea planului urbanistic general al localității și îl supune spre aprobare consiliului local; asigură respectarea prevederilor planului urbanistic general, precum și ale planurilor urbanistice zonale și de detaliu;

Asigură repartizarea locuințelor sociale pe baza hotărârii consiliului local;

Asigură întreținerea și reabilitarea drumurilor publice, proprietate a comunei sau a orașului, instalarea semnelor de circulație, desfășurarea normală a traficului rutier și pietonal, în condițiile legii

Exercită controlul asupra activităților din târguri, piețe, oboare, locuri și parcuri de distracții și ia măsuri pentru buna funcționare a acestora;

Conduce serviciile publice locale; asigură funcționarea serviciilor de stare civilă și de autoritate tutelară; supraveghează realizarea măsurilor de asistență și ajutor social;

Îndeplinește funcția de ofițer de stare civilă;

Emite avizele, acordurile și autorizațiile date în competența sa prin lege;

Propune Consiliului Local spre aprobare, în condițiile legii, organigrama, ștatul de funcții, numărul de personal și regulamentul de organizare și funcționare a aparatului propriu de specialitate;

Numește și eliberează din funcție, în condițiile legii, personalul din aparatul propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale, cu excepția secretarului; propune consiliului local numirea și eliberarea din funcție, în condițiile legii, a conducătorilor regiilor autonome, ai instituțiilor și serviciilor publice de interes local;

Răspunde de inventarierea și administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și domeniului privat al comunei sau al orașului;

Organizează evidența lucrărilor de construcții din localitate și pune la dispoziție autorităților administrației publice centrale rezultatele acestor evidente;

Ia măsuri pentru controlul depozitării deșeurilor menajere, industriale sau de orice fel, pentru asigurarea igienizării malurilor cursurilor de apă din raza comunei sau a orașului, precum și pentru decolmatarea văilor locale și a podețelor pentru asigurarea scurgerii apelor mari.

Viceprimarii îl înlocuiesc pe primar în lipsa acestuia și exercită, prin delegare de competență, unele din atributiilecare revin primarului din Legea nr. 215/2001.

Secretarul îndeplinește atribuțiile prevăzute în articolul 85 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, precum și alte atribuții prevăzute de lege sau însărcinări date de consiliul local ori de primar; prin delegare de competență, poate coordona și alte servicii ale aparatului propriu de specialitateal consiliului local stabilită de primar.

Directorii, șefii serviciilor și birourilor răspund în față Primarului de modul de rezolvare a sarcinilor ce le revin și colaborează permanent în vederea îndeplinirii în termen legal a lucrărilor ce intră în competență lor, precum și a altor sarcini potrivit nevoilor unității.

Totodată, au obligația de a stabili sarcini de serviciu pentru personalul din subordine în vederea desfășurării în bune condiții a activității și de a luă măsuri corespunzătoare pentru îmbunătățirea acestei activități.

În cadrul Primăriei Municipiului București se interzice discriminarea și asigurarea unui tratament inegal între femei și bărbați. Personalul de conducere are obligația de ainforma sistematic angajații din structură condusă asupra drepturilor pe care la au cu privire la respectarea egalității de șanse și tratament între femei și bărbați în relațiile cu muncă.

Obiectivele fundamentale urmărite pe următorii doi ani sunt:

Dezvoltarea sectorului de investiții și servicii publice;

Îmbunătățirea și diversificarea asistenței și protecției sociale;

Dezvoltarea și gestionarea urbană a teritoriului;

Conservarea și dezvoltarea parimoniului cultural;

Recuperarea, conservarea și dezvoltarea patrimoniului local;

Îmbunătățirea relațiilor intercomunitare și a imaginii administrației locale municipiului București;

Gestionarea în mod optim a nivelului de poluare al orașului.

Fiind o structură administrativă tradițională, Primăria Municipiului București se caracterizează prin faptul că, deciziile sunt luate de cele mai multe ori, central. Competențele decizionale sunt atribuite conducerii administrației. Structura organizatorică a Primăriei Municipiului București cuprinde Direcții, Servicii și Birouri (a se vedea anexa nr. 3).

Acest lucru conduce la faptul că, în majoritatea cazurilor, nivelul de sus al ierarhiei este răspunzător de deciziile luate la nivel inferior sau acesta poate hotărî după propria lui dorință.

Hotărârile Consiliului General al Municipiului București și dispozițiile cu caracter normativ ale primarului general sunt obligatorii pentru autoritățile administrației publice locale, organizate în Municipiul București.

Capitolul IV.

Propuneri privind dezvoltarea urbană a muncipiului București

4.1 Analiza S.W.O.T

Analiza SWOT a fost realizată ca și un instrument de tip managerial care colectează și organizează această informație critică, permițând managerilor decidenți să acționeze proactiv, să apere și să promoveze interesele/obiectivele organizației cu succese mai bune.

Astfel analiza SWOT reprezintă ceea mai importantă tehnică managerială folosită pentru comprehensiunea poziției strategice a unei companii.

Analiza SWOT debutează cu scrierea listei de puncte curente : puncte de forță dar și puncte de slăbiciune, privind starea unei companii.

Strengths. Punctele forțe ale companiei, deci capacitățile, resursele și avantajele pe care aceasta le posedă, competențele diferite ale personalului managerial de cele două nivele: prescriptor și decident, precum și alți factori de succes ai companiei, nu neapărat doar factori „tangibili”, fizici, ci și elemente „intangibile”, ca de exemplu aserțiuni peremptorii din zona cunoașterii prudențiale.Punctele forte ale companiei definesc valorile pozitive și condiționările interne care pot să constituie surse pentru succesul companiei în atingerea obiectivului managerial. Întradevăr, din punctul de vedere al managerului, un punct forte™ constituie oricare element, tangibil sau intangibil, adică fizic ori doar intelectual, care ușurează atingerea scopurilor manageriale.

Weaknesses. Punctele de slăbiciune ale companiei reprezintăcondiționări interne ce sunt opusul valorilor propriu-zise. Din perspectiva managerului, un punct de slăbiciune constituie un element identificat în companie, element ce poate împiedica atingerea obiectivelor manageriale ale companiei. Punctele de slăbiciune se pot împarți în două categorii : factori interni care distrug valorile; condiții interne insuficient de bine focalizate pentru a putea să creeze valori competitive în condițiile globalizării (de exemplu o gândire autarhică orientată spre echilibrul cu natura ; să reamintim cu acest prilej că globalizarea se bazează pe principiul destrucției creative, acțiunea de distrugere a globalizării fiind orientată în primul rând spre sectorul economiei autarhice).

Opportunities. Oportunitățile ori căile pe care pot fi avansate interesele companiei respective, căi pe care pot fi exploatate liniile sale de forță, și eliminat balastul punctelor vulnerabile, constituie valori pozitive și condiționări externe. Oportunitatea este o proiecție a binelui viitor. Se consideră că oportunitățile „aduc lumina” pe calea strategică a companiei.

Threats. Adică amenințările la adresa intereselor creșterii companiei respective, aspecte negative ce apar din supra – exploatarea resurselor sale, ori limitările care se impun companiei din partea unui mediu extern aflat în schimbare; în fine, riscuri. Amenințarea (sau riscul) este o proiecție a răului viitor (bad în the future – în limbă engleză).

În urma analizei întreprinse la nivelul municipiului București, pot fi evidențiate următoarele puncte tari, puncte slabe, amenințări și oportunități:

Puncte tari:

Nodul de transport rutier – feroviar – aerian cel mai important, străbătut de cele mai multe coridoare de transport TEN-T, străbate muncipiul București;

Municipiul București prezintă ceea mai ridicată densitate de căi ferate (416 km/kmp, adică de circa 9 ori media națională);

O bună conectivitate intraregională și interregională;

Constituie principalul nod de autostrăzi din România;

Include în imediata vecinătate (la Otopeni) cel mai mare aeroport internațional al României;

Un trend descendent al concentrațiilor de noxe sub formă de gaze și pulberi în suspensie;

Punerea în funcțiune în anul 2011 a stației de tratare a apelor uzate de la Glina faza I;

Cel mai ridicat nivel de educație al resurselor umane la nivelul întregii țării;

Ridicat nivel de atractivitate al universităților din București;

Ceea mai mare pondere a sectorului de servicii în planul economiei regionale, sector principal angajator al forței de muncă înalt calificată;

Municipiul București reprezintă angajatorul principal în sectorul administrației publice naționale și locale, angajator de forță de muncă înalt calificată;

Rată scăzută a dependenței demografice – a populației în vârstă în cadrul muncii;

Trend ușor ascendent al duratei medii de viață a populației;

Evoluție pozitivă a câștigului salarial mediu brut lunar;

Trend relativ descendent al populației care locuiește în gospodării cu intensitate redusă a muncii;

Municipiul București reprezintă zonă ceea mai atractivă din punct de vedere al investițiilor străine directe;

Pondere importantă a întreprinderilor mici și mijlocii în muncipiul București;

Muncipiul București înregistrează cea mai mare desnitate a facilităților cu profil de cercetare – dezvoltare – inovare, inclusiv sectorul agricol;

Puncte slabe

Un nivel al accesibilități redus comparativ cu Uniunea Europeană;

Lipsa conexiuni aeroportului cu orașul prin rețeaua de metrou ori alte linii rapide de transport;

Aglomerare a traficului, cu tendințe de creștere;

O stare nesatisfăcătoare a multor străzi din municipiul București;

Șoseaua de centură din jurul orașului este subdimensionată;

Transportul public nu beneficiază de benzi separate care să conducă la timpi reduși de deplasare;

Trend descendent al folosirii transportului public;

Transportul electric urban nu este modernizat;

O rețea de metrou aglomerată și insuficient dezvoltată;

Sistem de transport intraregional deficitar;

Căi ferate și stații CFR neoperaționale;

Conectivitate intermodală redusă între stațiile de cale ferată.

Sisteme integrate IT&C pentru sistemul de transport aflate în faze incipiente de dezvoltare;

Capacitate insuficientă de epurare a apelor uzate, dar și de colectare selectivă și prelucrare a deșeurilor;

Număr scăzut de clădiri reabilitate termic;

O utilizare slabă a sistemelor de energie termică din resurse regenerabile;

O insuficientă capacitate de gestiune a deșeurilor periculoase;

Insfrastructură a serviciilor publice insuficient dotată și dezvoltată;

Sistem de iluminat public parțial eficient energetic;

Calitate necorespunzătoare a apei salbei de lacuri de pe râul Colentina;

Promovarea redusă a identității istorice și culturale a orașului;

Zone și monumente cu potențial istoric ridicat nerestaurate ori neamenjate;

Măsuri insuficiente de promovare a incluziunii sociale și a combaterii sărăciei;

Nivel ridicat al șomajului în rândul tinerilor (categoria de vârstă 15 – 25 ani);

Amenințări

Diminuări ale bugetelor alocate sectorului transporturi;

Înrăutățirea condițiilor de trafic care să conducă la menținerea nivelului peste mediile admise a emisiilor de noxe;

Creșterea îmbolnăvirilor populației datorate gradului de poluare crescut;

Evoluții negative ale economiei care să conducă la înrăutățirea ocupării forței de muncă;

Agravarea riscului sărăciei pe fondul unei reveniri la criza economică;

Diminuarea stimulentelor economice de natură a încuraja cercetarea, dezvoltarea tehnologică și inovarea la nivel național;

Oportunități

Extinderea și modernizarea preconizată a șoselei de centură a orașului;

Finalizarea lucrărilor de conexiune a autostrăzilor (A1,A2, A3);

Măsuri active de fluidizare a traficului în zonelor supraaglomerate ale municipiului București;

Sprijinirea acțiunile de mediu și de transport susținute prin fonduri europeane;

Cantitatea mare a deșeurilor urbane conferă posibilitatea creării unei piețe a serviciilor și a reciclării;

Promovarea ocupării forței de muncă, a incluziunii sociale și combaterea sărăciei constituie obiective esențiale ale strategiei Europa 2020;

Stimulente guvernamentale care să promoveze ocuparea forței de muncă;

Dezvoltarea unei economii bazate pe inovare și cunoaștere;

Sprijinirea investițiilor în soluții inovatoare și în echipamente și infrastructuri de cercetare – dezvoltare, mai ales dacă acestea sunt de interes european;

Tabelul nr. 4.1 Matricea S.W.O.T a municipiului București

Sursa: prelucrare proprie

4.2 Strategia de dezvoltare

Din analiza S.W.O.T întreprinsă anterior au reieșit direcțiile de dezvoltare ale municipiului București, pentru următorii ani, și anume:

creșterea competitivității regionale;

diminuarea disparităților intraregionale și consolidarea dezvoltării durabile.

Pentru atingerea acestor obiective, considerăm că trebuie urmăriți următori vectori:

întreprinderile mici și mijlocii;

cercetarea – dezvoltarea – inovarea;

coeziunea regională;

transporturile;

calitatea mediul natural și antropic,

diminuarea emisiilor de gaze;

Am identificat o variată categorie de teme prioritare ca și importanți contribuitori la atingerea obiectivelor sus – menționate. Temele prioritare însumează o serie de acțiuni cheia, iar pentru acestea am identificat posibile intervenții de sprijin la nivel local.

Astfel că strategia de dezvoltare a municipiului București trebuie să aibă în vedere 3 obiective strategice globale puternic interconectate, astfel:

Consolidarea competitivității regionale;

Diminuarea disparităților intraregionale;

Dezvoltarea durabilă.

Strategia municipiului București va avea în vedere următoarele obiective specifice:

Creșterea competitivității întreprinderilor mici și mijlocii;

Concolidarea domeniilor cercetării, dezvoltării și inovării la nivel tehnologic,

Întărirea coeziunii teritoriale și sociale în cadrul municipiului București;

Promovarea sistemelor de transport durabile și diminuarea blocajelor din cadrul rețelelor de transport;

Îmbunătățirea calității mediului și sprijinirea dezvoltării durabile în municipiul București;

Tranziția către o economie cu emisii diminuate de dioxid de carbon.

Țara noastră a trecut în ultima perioadă printr-o criză economică, criză ce a afecta în mod profund și municipiul București, scoțând în evidență disparitățile intraregionale, o competitivitate încă neconsolidată precum și un grad neuniform al dezvoltării urbane și rurale.

Cu toate acestea am observat pe parcursul analizelor întreprinse în prezenta lucrare, în perioadele anterioare, municipiul București înregistra progrese economice ce au determinat clasificarea zonei analizate ca regiune mai dezvoltată care va beneficia de un sprijin mai redus din partea fondurilor europene în următorii ani.

În acest context este necesară o strategie care să conducă la diminuarea declajelor din interiorul zonei analizate, la asigurarea uni ridicate niveluri de ocupare a forței de muncă și de productivitate, punându-se un deosebit accent pe coeziunea teritorială și socială.

De aceea în cadrul strategiei propuse am avut în vedere următoarele obiective:

Îmbunătățirea competitvității întreprinderilor mici și mijlocii, a celor ce activează în sectorul agricol și conexe acestuia. Întreprinderile mici și mijlocii constituie un factor cheie în ansamblul economic național și european.

La nivel european cu privire la întreprinderile mici și mijlocii țara noastră se clasează pe ultima poziție din punct de vedere al valorii adăugate, angajării și productivității muncii. Întreprinderile mici și mijlocii se confruntă adesea cu absența unor resurse de necesare dezvoltării fiind expuse unor serioase riscuri de a își diminua activitatea.

Prin comparație cu alte regiuni mai dezvoltate întreprinderile mici și mijlocii din municipiul București sunt în general caracterizate printr-o valoare adăugată scăzută, folosirea intensivă a muncii, o scăzută compoentă de cercetare dezvoltare și reduse investiții în echipamente tehnologice de perfomanță înaltă.

Consolidarea cercetării, dezvoltării și inovării tehnologice în vederea dezvoltării unor servicii și produse inovatoare. Cercetarea, dezvoltarea și inovarea în tehnoologie constituie în prezent elemente – cheie ale dezvoltării și creșterii inteligente.

Municipiul București concentrează ceea mai ridicată proporție din totalul național cu privire la cheltuielile aferente acestui domeniu. Dintr-un total la nivel național de 793 instituții cu activitate în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării tehnologice (CDTI), 56% sunt localizate în municipiul București.

Cu toate aceste o carență importantă a domeniul o constituie slaba legătură dintre instituțiile de cercetare și sectorul de afaceri. Cercetarea din domeniul agricol, potrivit studiilor din domeniu, este în principal condusă de obiectivele trasate prin programele de finanțare și nu este văzută de către actori ca o cercetare care să dețină o activă contribuție asupra modalități în care se ating scopurile regionale. În acest domeniu constatăm un deficit al inovării combinat cu o scăzută capacitate de absorbție a sectorului privat.

Întărirea coeziunii teritoriale și sociale. Considerăm că în perioada următoare municipiul București trebuie să se încadreze în categoria regiunilor mai dezvoltate, deoarece PIB/cap loc. a depășit în prezent media UE.

Cu toate acestea în interiorul zonei analizate observăm discrepanțe semnificative cu privire la accesul la educație, sănătate, gradul de ocupare a forței de muncă, precum și la asistență socială și locuințe sociale.

Forța de muncă și mobilitatea angajaților. Municipiul București se clasează pe primul loc în ceea ce privește ocuparea forței de muncă. Datorită rolului său de capitală, municipiul București înregistrează cel mai ridicat nivel național cu privire la populația cu studii terțiare, însă cu toate acestea putem observate din datele statistice, un trend descendent constant al ocupării în rândul persoanelor tinere și al celor vulnerabile.

Educația și formarea de competențe. Datorită concetrării ridicate de instuții de învățământ superior, municipiul București înregistrează o pondere superioară atât la nivel național cât și comparativ cu alte zone de dezvoltare cu privire la populația cu studii superioare. Însă cu privire la învățământul preuniversitar, municipiul București se confruntă cu problema unei ridicate rate a abandonului școlar, mai ales în rândul populație expuse la risc de marginalizare (de exemplu populația rromă). Zona analizată se confruntă de asemenea cu scăderea numărului cadrelor didactice, mai ales datorită slabei salarizări.

Garantarea și oferirea accesului tuturor cetățenilor la servicii de sănătate de o calitate ridicată. Municipiul București se clasează la nivel național pe primul loc cu privire la insfrastructura sanitară și serviciile mediacale.

În ultimii ani, însă, alături de o serie de evoluții de tip pozitiv, ca de exemplu creșterea numărului de medici de familie, putem consemna și ritmuri de dezvoltare mai lente față de alte regiuni.

În vederea îmbunătățirii accesului persoanelor vulnerabile la servicii medicale, a majorării accesului populației la servicii medicale de calitate, a diminuării mortalității materne și infantile, precum și pentru asigurarea accesului echitabil la servicii de sănătate, direcțiile principale considerăm că sunt următoarele: întprirea descentralizării sistemului de sănătate publică; realibilitarea, echiparea și modernizarea infrastructurii serviciilor de sănătate.

Promovarea sistemelor de transport durabil și diminuarea blocajelor din cadrul rețelei de transport urban. Traficul autor în și dinspre municipiul București constituie una din sursele principale ale poluării aerului în zonă. O diminuare a acestui trafic prin utlizarea pe o scară mai margă a transportului în comun este de natură să contribuie întrun mod substanțial la un sistem de transport durabil. Reiese astfel nevoia implementării de măsuri ce au menirea să sprijine un transport cu emisii scăzute de noxe, un principal rol atribuindu-se transportului electric.

Tranziția către o economie cu emisii diminuate de dioxid de carbon. Eficiența folosirii enerigiei reprezintă un punct cheie al dezvoltării durabile și constituie una din cele mai ieftine modalități de întărire a independenței energetice. Totodată trebuie să se pună un important accent pe modernizarea și reabilitarea sistemelor de producție a energiei termice și electrice în cadrul procesului de cogenerare.

Obiectivele strategice propuse pentru municipiul București, în următoarea perioadă, contribuie și la îndeplinirea obiectivelor Strategiei UE 2020.

Considerăm că dacă obiectivele strategice propuse vor fi îndeplinite, municipiul București va reprezenta un oraș în care cetățenii se vor bucura de un mediu de viață în care se poate valoarifca oportunitățile de muncă și viață bine plătite, cu posibilități variate de locuire, servicii publice performante și numeroase facilitări culturale și de recreere.

4.3 Implementarea obiectivelor strategice

În cadrul unui document de programare ori a planurilor locale de acțiune sunt stabilite atât mecanismele de implementare cât și cadrul instituțional. În conformitate cu metodologia de elaborare a planurilor și stategiilor locale și în condițiile prevăzute de prevederile legale procesul de implementare a strategiei propuse va include:

Selectarea, identificarea și dezvoltarea proiectului strategic de la nivelul regiunii, în vedere identificării soluțiilor optime pentru atingerea obiectivelor și prioritățile regionale propuse;

Elaborarea unor planuri de acțiune privind implementarea proiectului strategic care să contribuie la realizarea obiectivelor;

Urmărirea calendarului de implementare;

Monitorizarea progreselor realizate;

Organizarea de întâlniri la anumite intervale cu autoritățile publice locale și cu organismele intermediare pentru programele operaționale;

Organizarea de întâlniri cu actorii regionali și a unor activități permanente de informare cu privire la oportunitățile de finanțare nerambursabilă;

Elaborarea unor analeze, studii pentru anumite domenii cheie ale strategiei anterior propuse.

4.4 Evaluarea și monitorizarea

Monitorizarea strategiei de dezvoltare propuse la nivelul municipiului București presupune colectarea informațiilor ce au legătură cu schimbările survenite în perioada în care se va implementa strategia. Montorizarea indicatorilor indentificați în procesul de planificare constituie modul de a măsura schimbările în plan regional.

Monitorizarea va fi realizată prin intermediul rapoartelor strategice, ce prezintă progresele înregistrate în etapa implementării.

Cu privire la colectarea informației privind implementarea acțiunilor relevante vor fi realizate protocoale de colaborare pentru schimbul de informații între instituții ce dețin datele relevante.

În baza informațiilor colectate în decursul procesului de monitorizare va fi realizată evaluarea intermediară și ex-post în scopul de a fundamenta deciziile pentru perioada de programare.

4.5.Căi de conservare a mediului înconjurător

Conservarea mediului înconjurător reprezintă ansamblul măsurilor ce trebuie întreprinse pentru a putea preveni și înlătura poluarea,pentru a micșora efectele ei asupra mediului prin aplicarea celor mai potrivite tehnologii nepoluante, prin acțiuni care să limiteze efectele distrugătoare ale unor fenomene naturale.Printre modalitățile care ar putea contribui la combaterea poluarii mediului amintim:

-folosirea energiei într-un mod rațional;

-folosirea aparaturii electrice casnice care nu consumă multă energie;

-economisirea apei, întrucât este necesară o mare cantitate de energie pentru a purifica apa.

Alte modalități prin care se pot conserva factorii de mediu( apă, aer, sol) sunt:

-menținerea,întreținerea și dezvoltarea spațiilor verzi, a parcurilor, arborilor și arbuștilor de protecție;

-întreținerea curată a luciilor de apă din parcuri,zone de agrement și de interes turistic;

-protecția peisajului și menținerea curățeniei stradale.

Cele mai sensibile strategii de control ale poluării atmosferice implică metode ce reduc, colectează, captează sau rețin poluanți înainte ca ei să intre în atmosferă.

Concluzii

Municipiul București, capitala României se definește printr-o populație stabilă de circa 2 mil. locuitori, o suprafață de peste 228 kmp constituind 0,8% din suprafața țării, și prin generarea unui teritoriu de susținere și influență „zona metropolitană”, în suprafață de peste 5000 kmp, în care se află 94 de unități administrative, din care 8 localități de tip urban. Municipiul București, ca și capitală europeană, prezintă o localizare geografică avantajoasă la confluența coridoarelor principale de transport paneuropean.

Municipiul București, capitala României (cu o suprafață de 228 kmp și 1.883.425 locuitori, în anul 2011), este situat în partea de sud a țării, la intersecția paralelei de 44o 25’50’’ latitudine nordică cu meridianul de 26o 4’50’’ longitudine estică.

Regiunea municipiului București este localizată într-o zonă cu climat temperat continental, la contactul dintre influențele climatice de ariditate cu cele de tranziție.

Râul Colentina, afluent al Dâmboviței – cu un debit mediu de 2,39 m3/s și o cantitate medie de aluviuni în suspensie de 0,094 kg/s – prin lucrările de regularizare (începute în anul 1933) a fost transformat într-o salbă de lacuri. Dintre acestea, pe teritoriul orașului București se găsesc 16 lacuri (Străulești, Băneasa, Herăstrău, Tei ș.a.).

Din punct de vedere al poziționării naționale, între Municipiul București (regiunea București – Ilfov), și cei 7 poli de creștere plus cei 13 poli de dezvoltare urbană din România există căi de acces rutiere și feroviare. Polii de creștere Ploiești (regiunea Sud – Muntenia), și Constanța (regiunea Sud – Est) precum și polul de dezvoltare Pitești (regiunea Sud – Muntenia) sunt cei mai apropiați de municipiul București, între acestea existând căi directe de transport rutiere și feroviare.

În regiunea București – Ilfov se înregistrează cea mai mare densitate de drumuri publice și căi ferate raportate la 100 kmp teritoriu dintre toate regiunile de dezvoltare ale țării, mult peste media națională. Această situația particulară creează premiza unei bune accesibilități a populației din regiune la servicii de bază – sănătate, socială, educație etc. De asemenea se constată un ridicat grad de accesibilitate a regiunii față de principalele capitale europene datorită poziționării municpiului București de-a lungul a două coridoare ale rețelei TEN-T (rutieră și feroviară) și a patru drumuri europene.

Rețeaua Trans – Europeană de transport (TEN – T) joacă un rol esențial în asigurarea libertății de mișcare a bunurilor și pasagerilor în UE.

Municipiul București este orașul cu ceea mai mare densitate din România, având o populație de 1.883.425 locuitori.

La nivelul municipiului București, populația încadrată în grupa de vârstă 0-14 ani prezintă o traiectorie ascendentă, crescând cu 14% între anii 2005-2011 și acoperind un procent de 12% din totalul populației regionale. Numărul populației cu vârsta cuprinsă între 15-64 ani a crescut în perioada analizată cu aproape 1% și acoperă un procent de peste 73% din totalul populației regionale. Populația din grupa de vârstă 64 de ani și peste își diminuează numărul cu aproape 1,2% între anii 2005-2011 și acoperă un procent de aproape 15% din totalul populației regionale. Fenomentul îmbătrânirii populației se evidențiează pe toată perioada analizată, numărul persoanelor cu vărstă cuprinsă între 0-14 ani fiind în scădere la nivel național, la fel ca și numărul persoanelor din categoria populației active (15-64 ani), în timp ce numărul persoanelor cu vârstă de peste 64 ani este în creștere.

PIB-ul pe locuitor în București a înregistrat o traiectorie ascendentă în perioada 2009-2012, crescând de la 29.572,6 lei/locuitor în anul 2009, la 58.060,6 lei/locuitor în anul 2012. În anul 2013 acesta se diminuează cu aproximativ 8%, până la 55.079,3 lei/locuitor, dar în anul 2015, recuperează în totalitate declinul înregistrat între anii 2012-2013, crescând cu 19%, de la 55.079,3 lei în 2013 la 65.757,3 lei în anul 2015.

Dintre toate regiunile țării, regiunea București – Ilfov are cea mai mare pondere a populației absolvente de învățământ superior, respectiv de 31,4% mai mare decât media Uniunii Europene (26,8%), acest lucru fiind de înțeles pentru că municipiul București atrage studenți din toată țara.

Oferta turistică a municipiului București și a împrejurimilor sale, în contextul național este unică prin faptul că se îmbină atracții caracteristice unei metropole, a 6 –a ca mărime la nivel european, cu atracții specifice unei arii marcate de un puternic caracter rural, situată în plină câmpie, dar oferind totuși un peisaj relativ variat, cu nenumărate văi, ape curgătoare permanente, lacuri naturale și artificiale.

Din analiza tendințelor în evoluția indicatorilor privind calitatea aerului în municipiul București, puntem concluziona următoarele:

Menținerea concentrației de dioxid de sulf, monoxid de carbon, metale grele, ozon troposferic, sub valorile limită admise pentru protecția sănătății umane;

Tendința generală de diminuare a concentrației de dioxid de azot însă zonele Cercul Militar, Mihai Bravu, Drumul Taberei înregistrează concentrații peste limita admisă.

Potrivit analizei privind evaluarea impactului asupra mediului asupra marilor metropole europene efectuată la nivelul anului 2013 în 24 de capitale din UE, s-a constat că capitala României se află pe locul 21 la emisiile de dioxid de carbon/cap loc. fiind depășit doar de Praga, Tallin și Sofia, și pe locul 23 la calitatea generală a aerului, fiind depășit doar de Sofia.

Primăria Municipiului București este organizată și funcționează conform prevederilor Legii nr. 215/2001 și în conformitate cu hotărârile Consiliului General al Municipiului București privind aprobarea organigramei, a numărului de postului, a statutului de funcții ale aparatului de specialitate și a regulamentului de organizare și funcționare.

Prevederile legale prevăd atribuțiile specifice fiecărei autorități administrative la nivel local, precum și raporturile dintre acestea în realizarea obiectivelor urmărite, cu tratarea distinctă a administrației publice locale a Municipiului București.

La nivel municipal, Consiliul General al Municipiului București îndeplinește o funcție legislativă, în cadrul căreia membrii acestuia, aleși pe o perioadă de 4 ani prin vot politic, decid, potrivit prevederilor legale, în toate problemele de interes local.

Primarul General, Viceprimarii, Secretarul General al Muncipiului București, împreună cu aparatul de specialitate reprezintă o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită Primăria Municipiului București ce aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului General al Municipiului București și prevederile Primarului General, rezolvând problemele curente ale colectivității locale.

Partea executivă a conducerii municipale aparține Primarului General, ales, prin vot direct pe o perioadă de 4 ani. În prezent Primarul General al Municipiului București este Gabriela Firea.

Primarul General îndeplinește funcția de autoritate publică cu implicații directe în eficientizarea și dinamizarea activității administrațieie Bucureștiului.

Primarul exercită o funcție de autoritate publică și răspunde, potrivit prevederilor legale, de buna funcționare a administrației publice locale. Acesta este șeful administrației publice locale și al aparatului propriu de specialitate, pe care îl controlează și conduce.

Din analiza S.W.O.T întreprinsă anterior au reieșit direcțiile de dezvoltare ale municipiului București, pentru următorii ani, și anume:

creșterea competitivității regionale;

diminuarea disparităților intraregionale și consolidarea dezvoltării durabile.

Pentru atingerea acestor obiective, considerăm că trebuie urmăriți următori vectori:

întreprinderile mici și mijlocii;

cercetarea – dezvoltarea – inovarea;

coeziunea regională;

transporturile;

calitatea mediul natural și antropic,

diminuarea emisiilor de gaze;

Astfel că strategia de dezvoltare a municipiului București trebuie să aibă în vedere 3 obiective strategice globale puternic interconectate, astfel:

Consolidarea competitivității regionale;

Diminuarea disparităților intraregionale;

Dezvoltarea durabilă.

Strategia municipiului București va avea în vedere următoarele obiective specifice:

Creșterea competitivității întreprinderilor mici și mijlocii;

Concolidarea domeniilor cercetării, dezvoltării și inovării la nivel tehnologic,

Întărirea coeziunii teritoriale și sociale în cadrul municipiului București;

Promovarea sistemelor de transport durabile și diminuarea blocajelor din cadrul rețelelor de transport;

Îmbunătățirea calității mediului și sprijinirea dezvoltării durabile în municipiul București;

Tranziția către o economie cu emisii diminuate de dioxid de carbon.

Anexe

Anexa nr.1

Harta municipiului București

Sursa: harta-bucuresti.com.ro ‹accesat la data de 13 iunie 2016›

Anexa nr. 2

Rețeaua Trans – Europeană de Transport (TEN-T)

Sursa: R. Bischin, Elemente de dreptul urbanismului în România și Uniunea Europeană, Editura C.H.Beck, București, 2016, p.189

Anexa nr.3

Organigrama Primăriei Municipiului București

Sursa: http://www.pmb.ro, ‹Accesat la 24 iunie 2016

Anexa nr. 4

Heraldica Primăriei Municipiului București

Bibliografie

Bischin R., Elemente de dreptul urbanismului în România și Uniunea Europeană, Editura C.H.Beck, București, 2016

Directiva Cadru pentru Apă (DCA) a fost adoptată de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene la data de 23 octombrie 2000 și a fost pusă în aplicare începând cu data de 22 decembrie 2000, când a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Directiva nr. 2001/81/CE privind plafoane naționale de emisii pentru anumiți poluanți atmosferici (Directiva NEC) și a protocoalelor Convenției asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979 (UNECE/CLRTAP).

Directiva privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei, transpusă în legislația internă prin H.G. nr. 1038/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 746 din 9 noiembrie 2010

Glăvan V., Geografia și economia turismului, Editura Pro Universitaria, București, 2011

H.G nr. 449 din iulie 2013, privind modificarea și completarea anexei la H.G. nr. 53/2009 pentru aprobarea Planului național de protecție a apelor subterane împotriva poluării și deteriorării, publicată în Monitorul Oficial nr. 434 din 17 iulie 2013

J.Bonnet, Marile metropole mondiale, Editura Institutul European, Iași, 2000

Legea apelor nr. 107/1996 cu modificările și completările ulterioare.

Legea nr. 104 din iunie 2011, privind calitatea aerului înconjurător, publicată în Monitorul Oficial nr. 452 din 28 iunie 2011

Legea nr. 215 din aprilie 2001, legea administrației publice locale, publicată în Monitorul Oficial nr. 204 din 23 aprilie 2001

Legea nr. 310 din iunie 2004 pentru modificarea și completarea Legii apelor nr. 107/1996, publicată în Monitorul Oficial nr. 584 din 30 iunie 2004

Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regionalA în România a intrat in vigoare în data de 27 august 2004

Marin I. (colectiv), Geografia continentelor, Editura Universitară, București, 2008

Mărculeț I., Geografia României, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2016

Mihai Papuc, Cercetări de marketing, Editura Universitară, București, 2007

Neguț S., Geografia României, a Uniunii Europene, Editura Meteor Press, 2010

Planul de dezvoltare regională al regiunii București – Ilfov în perioada 2014 – 2020, disponibil la www.adrbi.ro/media,

Pricope Laura, Pricope Ferdinand, Poluarea mediului și conservarea naturii, Editura Vladimed – Rovimed, 2008

Protocolul Convenției din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi cu privire la finanțarea pe termen lung a Programului comun de monitorizare continuă și evaluare a transportului poluanților atmosferici pe distanțe lungi în Europa (EMEP)

Zaharia Valentina, Dogaru Mihaela M.,Marketing, Editura Pro Universitaria, București, 2013

Rapoartele privind starea factorilor de mediu Bucuresti-Ilfov 2011 – 2015, disponibile la http://arpmbuc.anpm.ro/,

Regulamentul de organizare și funcționare al Primăriei București

www.apavital.ro/verifica_apa_potabila-1707-ro

www.calitateaer.ro

www.historia.ro/exclusiv_web/…/inceputurile-bucurestiului-legenda-adevar-istoric

www.ingha.ro

www.insse.ro

www.pli-europe.es/rumania/Date_istorice_despre_Bucuresti.htm

www.ratb.ro, www.infofer.ro

www.rowater.ro/daarges

http://www.pmb.ro