Cai de Crestere a Rentabilitatii Firmelor cu Profil Agricol. Studiu de Caz S.c. Elion Agro S.r.l

Lucrare de diplomă

„Căi de creștere a rentabilității firmelor cu profil agricol

Studiu de caz S.C. Elion Agro S.R.L.”

Cuprins

Introducere

Capitolul 1 Cadrul teoretic de analiză

Căi de creștere a rentabilității

Tehnici de producție.

Captolul 2 Analiza activității desfășurate în cadrul firmei S.C. Elion Agro S.R.L.

2.1. Prezentarea societății

2.1.1. Denumire, locație, statut juridic

2.1.2. Condiții pedoclimatice

2.1.3. Scurt istoric

2.1.4. Obiect de activitate

2.1.5. Capitalul social și acționariatul firmei .

2.1.6. Managementul firmei

2.1.7. Resurse umane

2.1.8. Dotarea tehnică .

2.1.9. Relațiile cu clienții și furnizorii

2.2. Analiza activității tehnice

2.2.1. Analiza suprafețelor cultivate

2.2.2. Analiza producției medii

2.2.3. Analiza producției totale

2.3. Analiza activității economico-financiare

2.3.1. Analiza costului de producție

2.3.2. Analiza prețului de vânzare

2.3.3. Analiza cifrei de afaceri 2.3.4. Analiza contului de profit și pierdere

2.4. Căi de creștere a rentabilității firmei S.C. Elion Agro S.R.L.

2.4.1 Căi de creștere a rentabilității prin aplicarea corectă a tehnologiilor de cultură

Capitolul III Plan de afacere „Construire seră de leguminoase”

3.1. Rezumat

3.1.1. Cuprins

3.1.2. Adresă

3.1.3. Obiect de activitate

3.1.4. Structura organizatorică a punctului de lucru „seră”

3.1.5. Resurse umane

3.2. Descrierea activității

3.2.1. Producerea răsadurilor

3.2.2. Plantarea

3.2.3. Creșterea și dezvoltarea plantelor

3.2.4. Recoltarea

3.2.5. Pregătirea pentru vânzare

3.2.6. Descrierea activităților secundare

3.2.7. Elemente de asigurarea calității activității

3.2.8. Elemente de strategie privind formularea profesională a personalului

3.3. Piața firmei

3.3.1. Potențialii clienți

3.3.2. Concurența

3.4. Planul de investiții

3.4.1. Enumerarea costurilor

3.5. Promovarea

3.6. Analiza SWOT

Capitolul IV Concluzii și recomandări

Bibliografie

Introducere

Agricultura reprezintă în ansamblul economiei naționale una din ramurile de mare importanță, menită să contribuie într-o măsură covârșitoare la relansarea creșterii economice a țării noastre. Este necesar să se petreacă transformări fundamentale în structura agrară, în baza tehnico-materială, în organizarea exploatațiilor agricole, care să asigure practicarea unei agriculturi moderne și înscrierea ei în strategia generală de trecere a întregii economii românești la economia de piață.

Agricultura se bucură astăzi de o deosebită atenție în toate țările lumii, indiferent de nivelul de dezvoltare economică. În lumea contemporană țările cele mai dezvoltate din punct de vedere economic sunt și cele mai mari producătoare și exportatoare de produse agricole.

Ca ramură de bază a economiei noastre naționale agricultura se afirmă ca un domeniu de activitate deosebit de complex și complicat.

Complexitatea agriculturii, ca ramură a producției materiale, a economiei naționale, este determinată de rolul agriculturii în dezvoltarea economică și de particularitățile ei tehnice, economice și sociale, care imprimă legităților economice generale o manifestare specifică în agricultură.

Un fenomen caracteristic pentru toate țările îl constituie, în economia contemporană, creșterea rolului agriculturii, cu toate că ponderea contribuției agriculturii la formarea produsului intern brut scade, iar numărul populației active din agricultură se reduce. Acest fenomen devine explicabil de îndată ce locul agriculturii în angrenajul economiei generale este abordat nu numai după anumite ponderi în structura unor indicatori macroeconomici, ci și printr-o analiză de ansamblu a funcțiilor agriculturii în creșterea economică generală.

Agricultura constituie o ramură care se bazează pe resurse în continuă autoreînnoire, spre deosebire de alte ramuri care utilizează resurse naturale (petrol, cărbune, minereuri etc.), ce se epuizează pe măsura exploatării.

Producția agricolă în ansamblul ei apare ca o rezultantă a unor procese complexe de transformare a unei multitudini de substanțe și forme de energie (solară, chimică, biochimică, fosilă etc.) prin intermediul organismului viu al plantelor și animalelor, sub impactul factorilor naturali, ai resurselor materiale și financiare, a muncii, în bunuri materiale specifice.

Caracterul de ramură biologică a agriculturii face ca dezvoltarea plantelor și animalelor în medii de producție naturale sau artificializate să constituie o problemă mult mai complexă decât în orice altă ramură a producției materiale. Dirijarea procesului de producție agricolă constituie o activitate deosebit de complicată, diferențiată în raport cu zona de producție unde se materializează procesul agricol.

Mi-am ales această temă deoarece am fost curios prin ce mijloace poate crește productivitatea unei firme dar și cum se realizează înființarea unei sere de leguminoase dar și cum funcționează.

În capitolul I voi prezenta date teoretice despre căile de creștere a rentabilității dar și tehnicile de producție.

În capitolul II este prezentarea societății privind analiza activității desfășurate cum ar fi scurtul istoric, obiectul de activitate, capitalul social și acționariatul firmei, managementul firmei, forța de muncă, dotarea tehnică, relațiile cu clinții dar și cu furnizorii, analiza activității tehnice privind analiza suprafețelor cultivate, a producției medii și totale, analiza activității economico-financiară, analiza cifrei de afaceri dar și a contului de profit și pierdere, căile de creștere a rentabilității în cadrul SC Elion Agro SRL dar și o analiză SWOT.

În capitolul III voi descrie construirea unei sere de leguminoase cultivând roșii și castraveți.

În capitolul IV sunt concluziile lucrării dar și recomandările care le fac firmei pentru a se îmbunătății activitățile.

Capitolul 1

Cadrul teoretic de analiză

Căi de creștere a rentabilității

Este știut că producerea unei mărfi sau prestarea unui serviciu necesită o cheltuială, adică un consum de mijloace de producție și cheltuieli cu remunerarea lucrătorilor. Interesul întreprinderii și al întregii societăți este ca aceste cheltuieli să fie cât mai mici în comparație cu rezultatele obținute.

Cu cât întreprinderile sunt mai bine organizate și conduce, cu atât crește eficiența cu care sunt folosite mașinile și utilajele, materiile prime, combustibilul și alte mijloace materiale și bănești de care dispun, ceea ce permite firmelor să-și acopere cheltuielile și să obțină un câștig sau beneficiu mai mare. În condițiile țării noastre o parte din beneficiu este folosită de firma care l-a creat. Din sumele respective firma sporește producția modernizând utilajele și lărgind secțiile de fabricație, construiește locuințe pentru muncitori, efectuează construcții sociale sau culturale, alcătuiește fondurile destinate premierii lucrătorilor.

Rentabilitatea firmei

O întreprindere care obține beneficii este o întreprindere rentabilă. Într-o economie cum este a noastră, în care activitatea firmelor beneficiază întreaga societate, prezintă un interes național ca fiecare firmă să fie cât mai rentabilă. Iată de ce, la Conferința Națională a Partidului Comunist Român din 1967, rentabilitatea a fost statornicită ca un principiu de bază în organizarea și conducerea firmelor. Orice activitate economică trebuie să corespundă unor cerințe concrete ale societății, să răspundă unor nevoi reale ale vieții materiale și spirituale a oamenilor, asigurând în același timp creșterea continuă a avuției naționale, sporirea venitului național.

Căile creșterii rentabilității

Din formula după care se apreciază gradul de rentabilitate al unei întreprinderi reiese că acest grad este direct proporțional cu mărimea beneficiului și invers proporțional cu mărimea beneficiului și invers proporțional cu nivelul costului de producție.

Acționează, deci, pozitiv asupra sporirii rentabilității toate măsurile ce se iau în direcția creșterii producției cum ar fi: creșterea productivității muncii, mai buna folosire a timpului de muncă, întărirea disciplinei în muncă, mai buna utilizare a capacităților de producție etc. Toate aceste căi permit să se obțină o producție mai mare, cu aceleași cheltuieli și, în consecință, în final să se raporteze un beneficiu mai mare la același cost de producție, ceea ce, evident, face să crească gradul de rentabilitate.

Deosebit de pozitiv asupra creșterii rentabilității acționează toate măsurile care duc la reducerea prețului de cost al producției și, în special, reducerea cheltuielilor materiale de producție: reducerea consumului de materii prime, de combustibil, de energie, de alte materiale. Se observă că și în cazul când sporește producția, menținându-se aceleași cheltuieli, în realitate are loc o reducere a prețului de cost pe unitatea de produs.

Nivelul prețului de cost, mărimea beneficiului și rata rentabilității constituie astfel indicatorii sintetici importanți care scot în evidență eficiența activității depuse în fiecare întreprindere.

Sporirea cifrei de afaceri ca urmare a modificării structurii producției vândute

Creșterea cifrei de afaceri ca urmare a modificării structurii producției vândute este posibilă atunci când sporește ponderea produselor ale căror prețuri de vânzare sunt mai mari decât prețul mediu de vânzare prevăzut.

Pentru a crește rentabilitatea nu este necesară numai o sporire a ponderii produselor ale căror prețuri de vânzare sunt mai mari decât media acestora, ci a măririi ponderii acelor produse ale căror rate de rentabilitate sunt superioare ratei medii de rentabilitate prevăzute.

Dincolo de aceste aspecte teoretice, capacitatea întreprinderii de a influența modificarea structurii producției vândute este foarte limitată, deoarece asupra acesteia acționează, în primul rând modificarea orientării cererii pentru produsele respective.

Totuși, organizarea procesului de producție trebuie să urmarească evitarea eventualelor disfuncționalități în activitatea întreprinderii începând de la aprovizionarea cu materii prime și materiale și terminând cu procesul desfacerii produselor finite, ce ar conduce la modificarea structurii producției vândute cu efecte asupra evoluției cifrei de afaceri.

Creșterea cifrei de afaceri

Cifra de afaceri, ca indicator sintetic principal de exprimare al performanțelor unei societăți comerciale este influențată în mod direct de 3 factori:

–          volumul producției vândute

–          structura producției vândute

–          prețul de vânzare

Deci, căile de creștere a cifrei de afaceri vor fi urmatoarele:

–          sporirea volumului producției vândute

–          depunerea eforturilor pentru a se obține cea mai convenabilă structură a producției vândute

–          mărirea prețului de vânzare

Reducerea costului de producție

Micșorarea cheltuielilor de producție prin efortul fiecărei unități economice se poate realiza prin următoarele căi importante:

Reducerea cheltuielilor materiale

Mai buna folosire a capacităților de producție

Creșterea productivității muncii

Reducerea cheltuielilor materiale ocupă un loc central în preocupările întreprinderilor pentru micșorarea costului de producție. În cadrul acestor cheltuieli sunt cuprinse: cheltuielile cu materiile prime, materialele, combustibilul, energia, apa. Cheltuielile materiale au o pondere foarte mare în structura costului de producție, peste 3/5, în industrie, agricultură, construcții și alte domenii de activitate, ceea ce scoate în evidență importanța pe care o are micșorarea lor.

Reducerea cheltuielilor materiale înseamnă, în primul rând, micșorarea consumurilor specifice de materii prime, materiale, combustibil, energie. Aceasta se poate obține în special prin perfecționarea tehnologiilor de fabricație, îmbunătățirea calității materiilor prime, extinderea metodelor noi de muncă, ridicarea calificării cadrelor, stabilirea unor norme de consum fundamentate științific.

Asupra micșorării cheltuielilor materiale mai acționează și alți factoodificarea structurii producției vândute cu efecte asupra evoluției cifrei de afaceri.

Creșterea cifrei de afaceri

Cifra de afaceri, ca indicator sintetic principal de exprimare al performanțelor unei societăți comerciale este influențată în mod direct de 3 factori:

–          volumul producției vândute

–          structura producției vândute

–          prețul de vânzare

Deci, căile de creștere a cifrei de afaceri vor fi urmatoarele:

–          sporirea volumului producției vândute

–          depunerea eforturilor pentru a se obține cea mai convenabilă structură a producției vândute

–          mărirea prețului de vânzare

Reducerea costului de producție

Micșorarea cheltuielilor de producție prin efortul fiecărei unități economice se poate realiza prin următoarele căi importante:

Reducerea cheltuielilor materiale

Mai buna folosire a capacităților de producție

Creșterea productivității muncii

Reducerea cheltuielilor materiale ocupă un loc central în preocupările întreprinderilor pentru micșorarea costului de producție. În cadrul acestor cheltuieli sunt cuprinse: cheltuielile cu materiile prime, materialele, combustibilul, energia, apa. Cheltuielile materiale au o pondere foarte mare în structura costului de producție, peste 3/5, în industrie, agricultură, construcții și alte domenii de activitate, ceea ce scoate în evidență importanța pe care o are micșorarea lor.

Reducerea cheltuielilor materiale înseamnă, în primul rând, micșorarea consumurilor specifice de materii prime, materiale, combustibil, energie. Aceasta se poate obține în special prin perfecționarea tehnologiilor de fabricație, îmbunătățirea calității materiilor prime, extinderea metodelor noi de muncă, ridicarea calificării cadrelor, stabilirea unor norme de consum fundamentate științific.

Asupra micșorării cheltuielilor materiale mai acționează și alți factori cum sunt: înlocuirea materiilor prime scumpe și deficitare cu materialele noi, sintetice, care sunt mai ieftine, reducerea rebuturilor și deșeurilor, refolosirea unor materiale, îmbunătățirea folosirii mașinilor etc.

Mai buna folosire a capacităților de producție contribuie, de asemenea, la reducerea costului de producție. Încărcarea mai judicioasă a mașinilor, utilajelor, instalațiilor, a suprafețelor de producție și folosirea lor mai bună în timp permite ca de pe aceeași unitate de capacitate de producție să se obțină mai multe produse fabricate. În consecință cheltuielile cu amotizarea se repartizează la un număr mai mare de produse și drept urmare , pe fiecare unitate de produs acest element din costul de producție se reduce, ceea ce atrage dupa sine scăderea costului de producție total al produsului.

Creșterea productivității muncii este o altă cale importantă de reducere a costului de producție. Se cunoaște că prin creșterea productivității muncii se obțin mai multe produse în aceeași unitate de timp. Rezultă că întregul volum de cheltuieli pentru retribuția muncii se repartizează la o cantitate mai mare de produse, ceea ce înseamnă că, pe fiecare produs, aceste cheltuieli se vor micșora și, în consecință, se va reduce și totalul costului de producție.

Creșterea productivității muncii contribuie și la reducerea cheltuielilor administrativ-gospodărești și a altor cheltuieli ce revin pe o unitate de produs. Aceste din urmă cheltuieli se pot reduce și prin: stabilirea la strictul necesar a personalului administrativ și a celui ajutător, evitarea penalizărilor și amenzilor, micșorarea cheltuielilor pentru poștă, telegraf, telefon, eliminarea risipei, a stagnărilor în procesul de producție etc.

Asupra reducerii costului de producție acționează simultan toți factorii amintiți.

Obținerea producției de calitate cu cheltuieli mai mici are o foarte mare însemnătate economică și socială. Ea duce la creșterea eficienței activității economice a întreprinderilor și, implicit, a economiei naționale. De asemenea, reducerea costului de producție constituie baza micșorării prețului de vânzare a mărfurilor, ceea ce constituie un factor esențial pentru creșterea nivelului de trai al populației.

Sub aspect teoretic principalele căi de mărire a productivității muncii au fost grupate astfel:

1. Promovarea tehnologiilor noi și pe baza automatizării, robotizării, cibernetizării proceselor de producție. Acestea asigură obținerea unei producții cu aceeași cheltuială de muncă, favorizând totodată și diminuarea celorlalte cheltuieli pe produs și în general, realizarea de economii, creșterea eficienței, în condițiile obținerii unor produse de calitate superioara.

2. Implicațiile profunde asupra creșterii productivității muncii o are și înnoirea produselor prin perfecționarea caracteristicilor constructive, funcționale, ergonomice, estetice, în vederea satisfacerii la un nivel calitativ superior a cerințelor potențialilor cumpărători.

3. Perfecționarea organizării producției și a muncii, proces complex, cu caracter dinamic și continuitate, care presupune adoptarea de către conducerea unității economice a unui ansamblu de masuri și folosirea de metode tehnice sau mijloace adecvate, stabilite pe bază de studii și calcule tehnice – economice care țin seama de noile cereri ale științei, în scopul realizării unui cadru optim funțional, de folosire de către personalul ocupat a factorilor de producție în astfel de proporții cantitative care să asigure utilizarea maximă a lor și creșterea pe această bază a productivității muncii.

4.Pregătirea și perfecționarea pregătirii resurselor umane, și asigurarea concordanței dintre calificarea dobândită și munca efectiv executată pentru ca fiecare să aibă posibilitatea de a-și pune în valoare toate cunoștintele tehnico-științifice și deprinderile practice dobândite în procesul instruirii.

5.Modernizarea capacităților de producție existente, prin îmbunătățirea parametrilor săi tehnico-economici, în vederea reducerii consumurilor de materii prime și energie, ridicarea gradului de siguranță în exploatare, creșterea vitezei de lucru, reprezintă o altă cale importantă de sporire a productivității muncii.

Așadar principalul efect al creșterii productivității muncii îl constituie sporirea volumului producției, ce va conduce la mărirea rentabilității deoarece influențează masa profitului atât în mod direct cât și în mod indirect prin reducerea cheltuielilor pe unitatea de produs, datorită componenței fixe a acestora, care, după cum știm, are o evoluție relativ independentă de volumul producției.

Căile de creștere a prețului de vânzare

Măsurile ce vor fi luate vor viza:

–          schimbarea tehnicilor și tehnologiilor învechite, cu altele noi, mai performante

–          folosirea de materii prime și materiale superioare din punct de vedere calitativ, iar în cazul unor prețuri mai mari ale acestora, continuarea preocupărilor pentru reducerea consumurilor specifice

–          organizarea de cursuri de pregătire pentru salariați astfel încât să poată face față sarcinilor de serviciu și astfel să fie evitate eventualele reduceri de preț ca urmare a unei calități inferioare celei prevăzute în contract;

–          achiziționarea de utilaje de o mai mare precizie.

Tehnici de producție

Teoriile care încadreaza un proces de producție într-un anumit sistem (tip) de producție, în funcție de volumul de producție planificat sau de ritmul mediu al fabricației, țin seama numai de latura cantitativă a fabricației, neglijând latura calitativa, ce depinde de complexitatea constructivă și tehnologică a produselor ce se fabrică și de nivelul tehnic al utilajelor și instalațiilor.

Unele teorii încadrează un proces industrial într-un anumit sistem de producție după stabilitatea și ritmicitatea în timp a fabricației (metoda indicilor globali) sau dupa constanța și omogenitatea lucrărilor ce se execută la locurile de muncă (metoda indicilor de constanta). Metoda indicilor globali și metoda indicilor de constanță au cea mai largă utilizare în aplicațiile industriale.

Metoda indicilor globali

Metoda indicilor globali de stabilire a sistemului de producție se bazează, în esență, pe faptul că fiecărui sistem de producție îi este specific un anumit grad de stabilitate și omogenitate în timp a condițiilor materiale în care se desfășoara fabricația. Particularitatea metodei constă în aceea că determină cu ajutorul a opt coeficienți, la nivelul produsului și al stadiilor procesului de producție, gradul de stabilitate și ritmicitate al fabricației în perioada de tip considerată (de regulă un an). Metoda este operativă, necesitând date puține, deoarece se aplică la nivelul de ansamblu al unui produs și la nivelul stadiilor semnificative ale procesului de producție și anume:

a) stadiul desfacerii producției;

b) stadiul de ansamblu și

c) stadiul de prelucrare.

Metoda indicilor de constanță

Metoda indicilor de constanță pentru stabilirea sistemului de producție se aplică, în detaliu, la nivel de reper-operație pentru stabilirea gradului de omogenitate și stabilitate în timp a lucrărilor ce se execută la locurile de muncă.

Gradul de omogenitate a lucrărilor poate fi masurat cu ajutorul indicelui Gg,i , care exprimă constanța în timp a executării unei operații și a reperului g ce se execută la un anumit loc de muncă.

Factorii care influențează sistemul de producție. Sistemul de producție are un caracter dinamic fiind influențat de factori tehnici, organizatori și economici, care se modifică continuu în timp.

Dinamica sistemului de producție este influențată direct de evoluția în timp a nivelului tehnic al utilajului, de gradul de mecanizare și automatizare a proceselor de producție, de procedeele tehnologice și gradul de înzestrare cu scule, dispozitive și verificatoare a fabricației, de nivelul tipizării și unificării produselor. O influență deosebită are asupra sistemului de producție modificarea volumului de producție și a regimului de lucru. Dinamica sistemului de producție este însă influențată în mod diferit, uneori chiar contradictoriu, de acești factori. Astfel, pe masura creșterii volumului de producție, sistemul de producție are tendința să evolueze spre un nivel superior (de la serie mică spre serie mare și de masă). Acestei tendințe i se opune însă introducerea

tehnicii noi și de perfecționarea organizării producției ce însoțește creșterea producției

prin efectul reducerii consumului de manoperă pe bucată.

Factorii tehnici și tehnologici influențează pe scară largă și la intervale mici de timp, în opoziție cu alți factori a căror influență este mult mai redusă datorită intervalelor mari de timp în care ei se modifică. Din această categorie face parte perfecționarea formelor organizatorice ale producției, printre care concentrarea, specializarea și cooperarea.

Capacitatea de producție

Fundamentarea științifică a mărimii indicatorilor producției industriale necesită calculul capacității de producție și asigurarea folosirii optime a acesteia.

Pornind de la importanța deosebită a fundamentării mărimii producției pe baza capacității de producție, este necesar să se asigure valorificarea integrală a capacităților de producție existente și a celor ce vor fi puse în funcțiune și mijloacele fixe industriale.

Capacitatea de producție reprezintă producția maximă de o anumită structură și calitate care se poate obține într-o unitate de producție (loc de muncă, atelier, secție, întreprindere, regie autonomă, ramura) în decursul unui interval de timp dat, în condițiile folosirii depline a fondurilor fixe productive și de organizare rațională a producției și a muncii.

Deci, noțiunea de capacitate de producție caracterizează posibilitățile potențiale productive ale unei unități de producție într-o perioadă considerată și nu trebuie confundată cu volumul de producție planificat sau realizat.

La calculul capacității de producție nu trebuie luate în considerare unele situații nefavorabile determinate de existența unor locuri înguste, de lipsa de materii prime, energie, forță de muncă etc.

Abordarea corectă a aspectelor teoretice și practice legate de capacitatea de producție impune o diferențiere clara între mărimea acesteia și gradul ei de utilizare.

Indicatorii care măsoară mărimea capacității de producție servesc la: elaborarea și fundamentarea planului economico-social al întreprinderilor, dimensionarea corectă a verigilor productive înlănțuite tehnologic, identificarea și evaluarea rezervelor interne ale producției, alegerea soluției optime de profilare, specializare și cooperare, fundamentarea diferitelor variante de dezvoltare și reutilare a unităților de producție, compararea și aprecierea rezultatelor obținute în activitatea de producție de diferitele întreprinderi, precum și la fundamentarea planurilor de măsuri privind creșterea gradului de folosire a capacităților de producție existente.

Capitolul 2

Analiza activității desfășurate în cadrul S.C. Elion Agro S.R.L.

2.1. Prezentarea societății

S.C. Elion Agro S.R.L. este societate agricolă ce se ocupă cu cultivarea cerealelor, prestări de servicii de pregătire a terenului, întreținere a culturilor și recoltare.

2.1.1. Denumire, locație, statut juridic

DENUMIRE: S.C. Elion Agro S.R.L.

LOCATIE: Strada Prelungirea București numărul 2 bis, localitatea Călărași, județul Călărași

STATUT JURIDIC: Societatea comercială S.C. Elion Agro S.R.L. este persoană juridică română, având forma juridică de societate cu răspundere limitată (SRL).

2.1.2. Condiții pedoclimatice

Intregul teritoriu al Judetului Calarasi apartine sectorului de clima continentala, specific Campiei Romane. Regimul climatic general este omogen pe tot cuprinsul judetului. Se caracterizeaza prin veri foarte calde, cu precipitatii nu prea bogate, ce cad mai ales sub forma de averse si prin ierni relative reci, marcate uneori de viscole puternice si de frecvente perioade de incalzire, care provoaca discontinuitati in distributia temporara a stratului de zapada. Nota predominanta a invelisului de sol o dau cernoziomurile care cuprind circa 80 % din campiile Baraganului. Cernoziomurile se formeaza mai mult pe loess in conditii de climat continental si ape freatice la adancimi mari .In zona geografica a județului Călărași solurile sunt formate din formate din cernoziomuri de culoare bruna. Panza freatica, aflata la mica adancime (2 – 5 metri), face ca solurile sa fie mai fertile fiind favorabile culturilor cerealiere .

Din aceasta cauza unul din elementele determinante care au stat la baza deciziei de infiintare a societatii a fost excendentul de teren agricol disponibil pentru exploatare in aceasta zona, teren ce beneficiaza de conditii optime in ceea ce priveste conditiile de sol si pozitionarea geografica (fapt care asigura piata de desfacere pentru produsele obtinute ).

2.1.3. Scurt istoric

Firma a fost înființată în anul 2005 și se ocupă cu cultivarea cerealelor, cultivând o suprafață de 907.59 ha.

2.1.4. Obiect de activitate

Principalele activități ale S.C. Elion Agro S.R.L. sunt prezentate de cultivarea cerealelor și prestări servicii în agricultură.

0111 – Cultivarea cerealelor

0161 – Prestări servicii în agricultură

2.1.5. Capitalul social și acționariatul firmei

Capitalul social este de 200 Ron, unicul acționar al firmei fiind Ciulinaru Ion cu participare de 100% la capitalul social având funcția de administrator în cadrul acesteia.

2.1.6. Managementul firmei

Managementul este un proces conștient de coordonare a acțiunilor individuale și de grup pentru realizarea obiectivelor firmei, într-un mod care să fie favorabil pentru o mare parte a societății. Managementul fermei este în mod fundamental concetrat pe modul în care fermierul obține și utilizează mijloacele esențiale (pământ, muncă, capital, timp) de care dispune, pentru a atinge un anumit număr de obiective. În același timp, cercetarea în domeniul managementului fermei trebuie să fie recunoscută, prin natura sa, ca fiind pluridisciplinară, în măsura în care ea recunoște sau trebuie să țină cont de teorii, de principii și informții științifice strâns legate între ele, de sociologie si psihologie sau de domenii foarte variate ca agrofitotehnia și zootehnica.

În prezent, societatea este condusă de administratorul Ciulinaru Ion.

2.1.7. Resurse umane

Societatea S.C. Elion Agro S.R.L. dispune de un număr de 16 angajați pe perioadă nedeterminată după cum urmează:

Tabel nr. 2.1.

Resurse umane

Tabel nr. 2.1. După cum se poate observa în fiecare an forța de muncă a crescut înregistrandu-se un total de 16 angajați în anul 2011 iar în anul 2012 respectiv anul 2013 un număr de 19 angajați fiecare.

Figura 2.1. Evoluția numărului angajaților

2.1.8. Dotarea tehnică

Dotarea cu mijloace tehnice aflate în proprietatea S.C. Elion Agro S.R.L. include, mașini și utilaje agricole necesare exercitării tehnologiilor agricole.

În Tabelul nr. 2.2. care urmează este reprezentată dotarea tehnică a societății este foarte variată incluzând Combină Class Tucano 440, Combină LEXION 750, Mașină erbicidat 1536, Tractor U650, Semănătoare SUP 36, Semănătoare SPC 8M, Presă balotat, Grapă disc, MA 3.5, Mașină erbicidat UG300 SUPER 24M, Plug Lemken 8 4N 100 Europal, Cultivator Smaragd 9 500 KAB, Tractor Claas Celtis 446RC, Tractor Claas Ares 816RZ, Tractor Claas Ares 836RZ, Cositoare Claas Corto310N, Greblă Claas Volto 52, Semănătoare păioase D9-60, Semănătoare prășitoare ED 902K, Remorcă agricolă Fliegl UD K24, Volvo FM 4*2T 440HP + remorcă Miller, Heder VARIO 900, toate într-un total de 31 de bucăți.

Tabel nr. 2.2.

Utilaje

2.1.9. Relațiile cu clienții și furnizorii

Clientii principali

Agro Chirnogi, România are ca activități cu pondere importantă în cifra de afaceri comerț cu ridicata al cerealelor, semințelor și furajelor; comerț cu ridicata al produselor chimice ( insecticide, erbicide, fungicide, adjuvanți, foliar, tratament sămânță); activități pentru producția vegetală.

Prutul SA, România este unul dintre principalii producători de ulei vegetal din țară. Compania deține Fabrica de ulei Prutul din Galați și 22 de capacități de depozitare de cereale și oleaginoase în 9 dintre județele cu cel mai mare potențial agricol din România.

BriseGroup, România, înființată în 2001 își concentrează activitatea pe o calitate deosebită a produselor și serviciilor comercializate.

Zoosintex, România este societate comercială cu răspundere limitată și se ocupă cu cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase.

Furnizori principali

Maria Invest Holding, România este societate cu răspundere limitată și se ocupă cu comerțul cu ridicata al produselor chimice.

Agro Chirnogi, România

BriseGroup, România

Madicago, România se ocupa cu comerțul cu ridicata al produselor chimice.

Proagroservice, România se ocupă cu comrcializarea utilajelor de la firmele CLAAS, LEMKEN, AMAZONE, BERGMANN, OEHLER, service în perioada de garanție și post garanție, vânzări de piese de schimb și materiale de exploatare.

Icom Oil, România se ocupă cu comerțul cu amănuntul al carburanților pentru autovehicule în magazine specializate.

Azochim, România se ocupă cu comerțul cu ridicata nespecializat.

2.2. Analiza activității tehnice

În acest subcapitol sunt incluse „analiza suprafețelor cultivate” , „analiza producțiilor medii” și „analiza producțiilor totale”.

2.2.1. Analiza suprafețelor cultivate

Societatea are o exploatație agricolă de 907.59 ha cultivând în fiecare an grâu, floarea-soarelui, porumb, orzoaică iar triticale și rapiță cultivându-se doar în anul 2011 și anul 2013.

Tabel nr. 2.3.

Analiza suprafețelor cultivate

Tabel nr. 2.3. Suprafața cultivată de societate nu este aceeași în fiecare an deoarece nu s-au cultivat cele șase culturi în fiecare dintre cei trei ani. În anul 2012 triticalele și rapița nu au fost cultivate iar suprafața totală cultivată cu restul culturilor în anul 2012 fiind de 884,52 ha. La cultura de grâu putem observa că suprafața cultivată cea mai mare a fost în anul 2012 cu 487,94 ha în restul anilor fiind cuprinsă între 400 – 430 ha. La cultura de floarea – soarelui de asemenea cea mai mare suprafața a fost cultivată tot în anul 2012 cu 122,81 ha iar în anii 2011 și 2013 fiind cuprinsă între 50 – 57 ha. La cultura de porumb tot în anul 2012 a fost cultivată cea mai mare suprafață cu 245,47 ha fața de anul precedent când a fost cultivată o suprafață de 157,2 ha si față de anul următor când s-a cultivat 122,67 ha. La cultura de orzoaică suprafața cultivată cea mai mare a fost în anul 2013 cu 93 de ha față de anii precedenti când au fost cultivate între 28 – 50 ha. La cultura de triticale în 2011 s-au cultivat 40 de ha iar în 2013 28 de ha. La cultura de rapiță în anul 2011 s-au cultivat 200 ha iar în 2013, 183 ha.

2.2.2. Analiza producției medii

Producția medie reprezintă producția obținută pe unitatea de resursă folosită, care se determină prin raportarea producției fizice totale la cantitatea de resursă utilizată.

În tabelul nr. 2.4. care urmează analiza producției medii la toate culturile practicate în cadrul S.C. Elion Agro S.R.L. diferă de la an la an în funcție de rotația culturilor și a suprafețelor cultivate astfel: la cultura de grâu în anul 2013 s-a înregistrat o producție medie de 5.300 kg/ha față de ceilalți doi ani când s-au înregistrat producții medii cuprinse între 4.300 – 4.400 kg/ha. La cultura de floarea-soarelui în anul 2013 s-a înregistrat 2.900 kg/ha iar în ceilalți doi ani fiind cuprinsă între 2.500 – 2.800 kg/ha. La cultura de porumb în anul 2013 s-a înregistrat 8.200 kg/ha iar în ceilalți doi ani între 4.500–6.500 kg/ha. La cultura de orzoaică în anul 2011, 3.800 kg/ha iar în anul 2012 și anul 2013 fiind cuprinsă între 3.300- 3.500 kg/ha. La cultura de triticale în anul 2011 a fost o producție medie de 3.800 kg/ha iar în anul 2013, 3.500 kg/ha. La cultura de rapiță în anul 2011 s-a înregistrat o producție medie de 3.600 kg/ ha iar în 2013, 3.300 kg/ha.

Tabel nr. 2.4.

Analiza producției medii

2.2.3. Analiza producției totale

Producția totală este producția obținută pe unitatea de producție (hectar), ca urmare a folosirii resurselor în diferite cantități.

Tabel nr. 2.5.

Analiza producției totale

Tabel nr. 2.5. Putem observa producțiile totale la soiurile cultivate cum variază în funcție de producția medie și suprafață. La cultura de grâu cea mai mare producție totală s-a înregistrat în anul 2013 înregistrand 2.247 tone. La cultura de floarea-soarelui cea mai mare producție fiind în anul 2012 cu 307 tone. La cultura de porumb 1.105 tone de asemenea în același an. La cultura de orzoaică cea mai mare producție totală s-a înregistrat în anul 2013 cu 326 tone. La cultura de triticale în anul 2011 cu 152 tone iar la rapiță tot în anul 2011 cu 720 tone.

2.3. Analiza activității economico-financiară

Analiza financiara este activitatea de diagnosticare a capacitatii de performanta a firmei pentru a determina tendintele privind fluxurile financiare de viitor al firmei.

Pentru ca operațiile economico-financiare, care produc modificări în mărimea și structura elementelor patrimoniale să fie corect reflectate în contabilitate este necesar să fie stabilite cu exactitate conturile în care se înregistrează operatia, cât și partea fiecărui cont în care se înregistrează modificarea ( creșterea sau scăderea), respectiv debitul sau creditul contului.

2.3.1. Analiza costului de producție

Costul de producție reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate de o firmă pentru obținerea produselor, exprimate în formă bănească.

Tabel nr. 2.6.

Analiza costului de producție

În tabelul nr. 2.6. avem analiza costului de producție a firmei unde s-au înregistrat: la cultura de grâu costul cel mai mic fiind în anul 2011 cu 0,48 lei/kg iar cel mai mare fiind în anul 2012 cu 0,54 lei/ha. La cultura de floarea-soarelui cel mai mic cost a fost tot în anul 2011 cu 0,53 lei/kg iar cel mai mare în anul 2012 cu 0,69 lei/kg. La cultura de porumb costul cel mai mare a fost în anul 2012 cu 0,75 lei/kg iar în ceilalți doi ani fiind cuprins între 0,50 – 0,65 lei/kg. La cultura de orzoaică, costul cel mai mare s-a înregistrat în anul 2011 cu 0,70 lei/kg iar în ceilalți doi ani fiind cuprins între 0,60 – 0,70 lei/kg. La cultura de triticale costul cel mai mare a fost în anul 0,65 lei/kg iar în anul 2013 a fost 0,49 lei/ kg. La cultura de rapiță costul cel mai mare s-a înregistrat în anul 2013 cu 0,90 lei/kg iar în anul 2011 fiind 0,76 lei/kg.

Figura 2.2. Evoluția costului de producție

2.3.2. Analiza prețului de vânzare

Prețul de vânzare reprezintă expresia bănească a valorii mărfii.

În tabelul nr. 2.7. care urmează observăm analiza prețului de vânzare la cultura de grâu cel mai mare preț fiind în anul 2012 de 0,83 lei/kg iar în ceilalți doi ani fiind cuprin între 0,65 – 0,70 lei/kg, la cultura de floarea – soarelui cel mai mare preț s-a înregistrat în anul în anul 2012 cu 1,40 lei/kg iar în ceilalți doi ani fiind cuprins între 1,00 – 1,35 lei/kg, la cultura de porumb în anul 2013 s-a înregistrat în anul cel mai mare preț de 0,90 lei/kg iar în ceilalți doi ani fiind cuprins între 0,75 – 0,80 lei/kg. La cultura de orzoaică cel mai mare preț s-a înregistrat în anul 2011, la cultura de triticale cel mai mare preț în anul 2011 iar la cultura de rapiță în anul 2013 cu 1,20 lei/kg.

Tabel nr. 2.7

Analiza prețului de vânzare

Figura 2.3. Evoluția prețului de vânzare

2.3.3. Analiza cifrei de afaceri

Cifra de afaceri este un indicator care măsoară volumul încasărilor din activitatea proprie într-o perioadă de timp.

Tabel nr. 2.6.

Cifra de afaceri 2011-2013

Tabel nr. 2.6. Făcând o analiză a cifrei de afaceri a societății SC Elion Agro SRL, putem observa o creștere considerabilă a cifrei de la an la an astfel în anul 2011 fiind 3.766.792 lei, în anul 2012 4.475.029 lei iar în anul 2013 7.017.626 lei.

2.3.4. Analiza contului de profit și pierdere

Contul de rezultate este documentul contabil de sinteză care măsoară performanțele activității întreprinderii în cursul perioadei analizate. El sintetizează și explică într-o formă analitică fluxurile economice aferente perioadei de gestiune, prin prisma raporturilor de echilibru dintre venituri și cheltuieli astfel:

Cheltuielile – constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de unitatea patrimonială în cursul exercițiului.

Veniturile – cuprind valoarea tuturor acumulărilor unității patrimoniale.

În tabelul nr. 2.7. care urmează se pot observa veniturile totale, cheltuielile totale, profitul brut, impozitul pe profit, profitul net dar și rata profitului. În anul 2013 s-au înregistrat venituri totale în valoare de 8.065.914 lei, mai mare față de anii precedenți când au oscilat între 5.000.000 – 6.000.000 lei. Cheltuielile totale cele mai mari s-au înregistrat în anul 2013 cu 6.688.430 în anii precedenți fiind mai mici acestea fiind cuprinse între 3.000.000 – 5.500.000 lei.

Tabel nr. 2.7.

Analiza contului de profit și pierdere

2.4. Căi de creștere a rentabilității a firmei S.C. Elion Agro S.R.L.

Pentru creșterea rentabilității, sociatatea trebuie sa-si indrepte atentia spre reducerea costurilor de productie și ar trebui să acorde o atentie sporita si productivitatii muncii.

Principala cale de creștere a rentabilității firmei este de a reduce costul de productie prin reducerea normelor de consum la materiile prime, materiale și introducerea unor noi tehnologii.

Costul de producție reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate de o întreprindere pentru fabricarea produselor, exprimate în formă banească.

Creșterea vânzărilor se poate realiza prin:

oferta mai mare

reducerea prețului de vânzare.

asigurarea unei desfaceri ritmice prin intermediul unor distribuitori ai produselor in teritoriu.

Calculul pragului de rentabilitate poate fi utilizat de conducerea intreprinderii din urmatoarele considerente:

instrument ce ajuta la luarea deciziei privind investitiile pentru produsele noi,

furnizeaza informatii cu privire la nivelul minim de activitate necesar pentru a obtine profit;

ofera explicatii privind abaterile dintre previziuni si realizari

2.4.1. Creșterea rentabilității prin aplicarea corectă a tehnologiilor de cultură

Tehnologia de cultivare a grâului

Importanță

În hrana oamenilor: în urma procesării boabelor de grâu obținem făina ca produs principal și tărâță ca produs secundar, dar și paiele care sunt folosite în zootehnie în hrana animalelor, așternut, în industria celulozei, meșteșugăreasca din care se obțin pălării, lucruri artizanale.

Importanță Agrotehnica

Este o plantă care intra în rotație cu foarte multe feluri de cultură; în țara noastră fiind considerate cea mai importantă cereală.

Pregatire patului germinativ

Înainte de excutarea acestei lucrări se administrează îngrășământ pe bază de azot. Adâncimea de lucru în vederea pregătirii patului germinativ este cu 1,2 cm mai mare decât adâncimea de semănat.

Sămânța și semănatul

Sămânța trebuie să fie certificate de un laborator specializat al statului, să facă parte dintr-o grupă superioară, să corespundă soiului respectiv, să fie întreagă, să nu prezinte lovituri mecanice, obligatoriu tratată cu fungicid și după caz cu insecticid.

Din punct de vedere calendaristic perioada optimă de semănat este de 12-25 octombrie. Grâul trebuie să răsară într-un timp scurt, condiționat de gradul de umiditate al solului și a temperaturii. Distanța între rânduri este de 12.5, 15, 17, 18 cm. cu toate aceastea în funcție de semănătoarea folosită.

Adâncimea de semănat în funcție de umiditatea solului este de 6- 8 cm.

Puritatea trebuie să fie 98-99%, adică în sămânață să nu existe corpuri străine. Germinația minim 85%.

Lucrări de ingrijire

În primăverile secetoase la pornirea în vegetație se administrează norme de apă sub formă de irigații, în volume de 400-600 m3/ha.

Combaterea buruienilor

Se realizează chimic, cu ajutorul erbicidelor. Momentul optim de aplicare este atunci când planta e în vegetație iar buruienile se găsesc în faza de rozetă sau incipient.

Combaterea bolilor și dăunatorilor se realizează cu ajutorul fungicidelor și insecticidelor. Se poate realiza și preventiv sau curativ.

Principalele boli ale grâului: fuzarioza, o serie de rugini, făinarea.

Ca dăunători: popândăul, musca cerealelor, ploșnița.

Recoltatul

Din punct de vedere calendaristic – ultima decadă a lunii iunie, prima și a doua a lunii iulie. Producția medie obținută la irigații este de 5500-6000 kg/ha, iar la neirigat 5000-6000 kg/ha.

Depozitarea se face în spații special amenajate: hale, silozuri, magazii.

Transportul se face cu ajutorul mijloacelor de transport cum sunt remorcile tehnologice, autocamioane cu semiremorci.

Tehnologia de cultivare a porumbului

Importanța

Este cultivat pentru a asigura hrana animalelor și a oamenilor, în industria alcoolului, în industria amidonului, uleiurilor comestibile, ca și biocombustibil.

Importanța agrotehnica

În Romania, în general, porumbul intră in rotație cu grâul. Eliberarea terenului de resturi vegetale cu ajutorul tocătorilor. Dezmiriștirea – cu ajutorul grapelor cu discuri.

Administrarea îngrășămintelor pe bază de fosfor ( simplu,dublu, triplu concentrat), cu ajutorul mașinilor numite M.A.-uri care pot fi tractate sau purtate.

Lucrarea de arat sau scarificat se realizează cu mașini speciale, scarificatoare, care pot fi cu 3,5,7 organe active în funcție de puterea tractorului, adâncimea de lucru între 50-70 cm. rolul lui este de a penetra solul în profunzime fără intrarea în brazdă, odată la 3,4 ani. În două sensuri: al doilea perpendicular pe primul în formă de cruce.

Mobilizarea terenului se face la o adâncime de 8,10,12 cm. cu ajutorul grapelor cu discuri.

Pregătirea patului germinativ se face la adâncimea cu 1-2 cm mai mare decât adâncimea de semănat. Adâncimea de semănat este de 6,8,9 cm.

Sămânța trebuie să fie certificată, calibrată, puritate 99%, germinație de peste 85%, să fie întreagă, fără spărturi, sau roasă de rozătoare.

Semănatul se realizează cu ajutorul semănătorilor speciale ( de prășitoare) , autohtone sau din import cu 4-6-8-12 rânduri sau 24. Sunt purtate sau tractate, mecanice, hidraulice, computerizate sau nu.

Lucrări de îngrijire

Administrarea unor norme de apă – irigatul în anii secetoși înainte de semănat sau după; dozele de apă sunt 200-300m3/ha. Combaterea buruienilor se realizează pe cale chimică și pe cale mecanică. Chimică cu ajutorul erbicidelor și mecanică cu ajutorul cultivatorelor de proveniență autohtonă sau de import. Purtate sau tractate cu 2,4,6,8,10,12 rânduri. Adâncimea de lucru: 4-6 cm. Lațimea în funcție de producător și puterea tractorului.

Combaterea bolilor și dăunătorilor se face cu ajutorul fungicidelor și insecticidelor. Principalii dăunatori: rățișoara porumbului; iar ca boli: sfâșierea frunzelor, fuzarioza, tăciunele zburător.

Recoltatul în funcție de soi și hibrid, în funcție de perioada de vegetație la soiurile timpurii și semitimpurii: 90-130 zile – sfârșitul lunii iunie sau decada a IIa a lunii iulie.

Depozitarea în spații special amenajate: hale, silozuri, magazii.

Transportul se face cu ajutorul mijloacelor de transport cum sunt remorcile tehnologice, autocamioane cu semiremorci.

Tehnologia de cultivare la orzoaică

Importanța

În hrana animalelor, în industria berii, meșteșugărească și importanță agrotehnică.

Eliberarea terenului de resturi vegetale sau dezmiriștirea – administrarea unor îngrășăminte pe bază de fosfor (superfosfatul – simplu,dublu sau triplu concentrat).

În primavară se face mobilizarea terenului cu grapele cu discuri la o adâncime de 8-10 cm.

Administrarea de îngrășăminte chimice pe bază de azot urmată de PPG cu ajutorul combinatoarelor ce au drept scop încorporarea îngrășămintelor și pregătirea zonei unde va ajunge sămânța.

Sămânța trebuie să fie certificată , să facă parte din grupa biologică superioară. Puritatea 99-100%, germinația peste 85% și să aparțină soiului respectiv.

Din punct de vedere calendaristic, semănatul se face în prima decadă a lunii martie, de regulă atunci când permite intrarea în teren. Se realizează cu ajutorul semănătorilor de păioase.

Lucrări de îngrijire

Combaterea buruienilor se realizează pe cale chimică cu ajutorul erbicidelor în funcție de spectrul de buruieni , atunci când plantele au o înălțime de 10-12-15 cm. combaterea secetei se realizează cu ajutorul instalațiilor de la irigat în metoda aspersiei folosind instalațiile de la restul culturilor de păioase.

Recoltatul

Din punct de vedere tehnic când boabele au o umiditate sub 14 grade iar calendaristic la sfârșitul lunii iulie-începutul lunii august. Producția medie la hectar variază între 3-7-8 tone.

Tehnologia de cultivare la floarea-soarelui

Eliberarea terenului de resturi vegetale, dezmiriștirea: lucrări ce sunt realizate cu ajutorul tocătorilor, grapelor cu discuri. Transportul și administrarea îngrășămintelor se face pe bază de fosfor, superfosfatul care poate fi simplu, dublu sau triplu concentrat. Administrarea se face cu MA-uri de diferite volume, ele pot fi tractate sau purtate, pot fi autohtone sau din import.

Importanța: în urma procesării semințelor de floarea soarelui obținem un produs numit ulei, comestibil, de foarte bună calitate; ca subprodus avem șroturi de floarea soarelui. Importanța agrotehnică: eliberează terenul devreme ceea ce permite lucrările solului în vederea altor culturi.

Consumă foarte multe elemente și apă, fiind o plantă răpace.

Sămânăa: trebuie obligatoriu certificată și tratată cu fungicid și/sau insecticid, să fie calibrate, să nu prezinte lovituri mecanice , rosături și să corespundă soiului respectiv.

Tehnologia de cultivare la rapiță

Importanța

În urma procesării semințelor de rapiță se obține pe de o parte: ulei comestibil de bună calitate, un biocombustibil; subprocesul obținut în urma procesării este folosit în hrana animalelor(ovine, caprine). Eliberarea terenului devreme permite fermierilor cultivarea altor culturi cu perioade scurte de vegetație în special pentru furaje.

Importanta Agricola: florile sunt vizitate de către albine care adună nectar și polen, ajutând la polenizarea florilor într-un grad foarte mare.

Tehnologie:

Eliberarea terenului de resturi vegetale sau dezmiriștirea – transportul și administrarea unui îngrășământ pe bază de fosfor sub forma de superfosfat: simplu, dublu sau triplu concentrat, se realizează cu mașini speciale, numite MA-uri care sunt autohtone sau din import, de volume diferite, purtate, tractate, din ce în ce mai modern, tractoarele fiind dotate cu Gps-uri pentru realizarea unei lucrări uniforme și de calitate.

Terenul trebuie prelucrat din timp, planta premergătoare – pentru a permite executarea lucrării de arat cât mai devreme și așezarea arăturii cât mai perfectă.

Sămânța – trebuie să fie certificată, să se încadreze în grupa biologică, să corespundă hibridului, germinația 89%, puritate 99%, să nu provină din loturi infestate cu rapiță sălbatică, să fie tratate cu fungicide, să nu prezinte lovituri mecanice.

Semănatul: distanța între rânduri: 12,5-25-27,5 cm. Adâncimea de semănat: 2,5-3 cm, de aceea terenul trebuie să fie bine pregatit. Semănatul se realizează cu mașini performante care distribuie sămânța așa cum am programat-o și să asigure minim 450-600 boabe germinabile. Planta trebuie să aiba o rozetă bine dezvoltată, iar ca talie 15-18 cm. toamna până la iernat, cultura reclamă o serie de tratamente împotriva bolilor și dăunătorilor.

Lucrări de îngrijire: fertilizarea pe perioada de iarnă, cu îngrășăminte pe bază de azot, în ianuarie-februarie.

Recoltarea: din punct de vedere tehnic, se face când umiditatea este până la 9%. Producția medie este între 1500-5000 kg/ha în funcție de condițiile pedoclimatice, hibridul folosit. Transportul se face cu remorci tehnologice, bine etanșate; depozitarea: hale, magazii, șoproane, silozuri.

Capitolul 3

Plan de afacere „ Construire seră de leguminoase”

Rezumat

Acest plan de afaceri constă în construcția unei sere, în care vom crește castraveți și roșii pentru comerț. În acest plan de afaceri se va prezenta capitalul necesar, și toate elementele necesare activității unei astfel de firme.

Această afacere vine în sprijinul persoanelor care vor lucra la această seră,prin obținerea unor venituri financiare . Piața noastră reprezintă rețelele de market-uri și restaurante din Județul Călărași.

Cuprins

Sera va fi înființată în luna august 2014. Produsele noastre vor fi prezente în toate supermarket-urile din județul Călărași. Ne dorim ca nivelul de producție anuală să fie de 49 de tone de tomate, 40 de tone de castraveți, veniturile din vânzări să fie de ~500.000 de lei.

Adresă

Sera va fi construită în Călărași județul Călărași, pe un teren de 1.500 de metri pătrați,terenul fiind proprietate privata.

Obiectul principal de activitate și codul CAEN

Cultivarea și recoltarea legumelor (roșii, castraveți) în scopul comercializării.

– « Cultivarea legumelor și a pepenilor, a rădăcinoaselor și tuberculilor.

Structura organizatorică a punctului de lucru „seră”

Organigrama

Este redarea schematică (grafică) ce stabilește proporții între personalul operativ, tehnic și administrativ, o rațională repartizare a personalului pe secții și sectoare, servicii în funcție de calificarea lui.

Figura 3.1. Organigrama

Pentru a orienta societatea spre cerințele pietei și spre profit, administratorul ar trebui să îndeplinească următoarele calități: spirit comunicativ, oportunitate, să fie atent la modul de cheltuire a resurselor, capacitatea de delegare a autorității, să fie apropiat de salariați, să aibă capacitatea de a rezolva conflictele, disponibilitatea de asumare a riscului, să acorde atenție modului de fundamentare a deciziilor, să aibă capacitatea de supervizare a salariaților, să aibă capacitatea de motivare și de obținere a sprijinului angajaților, rapiditate și intuiție în luarea deciziilor.

Fișa postului este un document în care este prezentat un post din cadrul unei firme precizând rolul acestuia precum și atribuțiile și responsabilitățile angajatului.

FIȘĂ DE POST INGINER HORTICOL

1. Denumirea compartimentului:

calitate

2. Denumirea postului:

Inginer horticol

3. Numele și prenumele salariatului:

NUME ȘI PRENUME SALARIAT

4. Se subordonează:

Administratorului

5. Numele șefului ierarhic:

NUME ȘI PRENUME ȘEF IERARHIC

6. Subordonează:

Numai dacă este cazul

7. Drept de semnatură:

Intern:

Extern:

8. Relații funcționale:

Colaborează cu Departamentul producție

9. Pregătirea și experiența:

Studii : superioare ( Institut Politehnic / Universitate )

Experiența în specialitate (ani) : min. 4 ani

Limbi străine : engleza

10. Autoritate și libertate organizatorică:

Dacă este cazul

11. Responsabilități și sarcini:

– Efectuează și răspunde pentru încercările și inspecțiile specifice recepției materiei prime, fluxului de fabricație și produsului final așa cum sunt ele stabilite în planul de inspecții și incercări ;

– Completează formularele de control cu rezultatul determinărilor și le îndosariază la sfârșitul schimbului menținând ordinea în dosare;

– Pune etichete STOP pe materiile prime care nu au fost încț recepționate din punct de vedere calitativ și care au sosit în depozit;

– înlocuiește etichetele STOP cu cele APROBAT când recepția a fost finalizată iar rezultatul este corespunzător;

– Verifică periodic rețetele, comparativ cu specificațiile produsului ;

– Identifică punctele de inspecție și determină amploarea controlului;

– Analizează datele rezultate în urma încercărilor și inspecțiilor împreună cu șeful de laborator și directorul calitate;

– Analizează conformitatea produsului în urma determinărilor și inspecțiilor efectuate cu condițiile specificate;

-Răspunde de respectarea planificării și trimiterea produselor finite pentru analize la laboratoarele externe;

– Urmărește și corelează rezultatele analizelor de la laboratoarele externe și anunță șeful de laborator sau directorul calitate în cazul unor rezultate necorespunzătoare ;

– Planifică și realizează instruirile GMP (reguli de igienă) cu personalul din producție;

– Evaluează zonele GMP și acorda punctajul corespunzător;

– Menține înregistrările acestor evaluări și instruriri ale personalului;

– Participă la degustări și la realizarea noilor rețete alături de Șeful de Laborator;

– Realizează calibrarea instrumentelor de laborator și înregistrează aceste calibrări în fișele de laborator;

– Verifică inspecțiile și controalele făcute de controlorii CTC pe flux;

– Calculează abaterea standard de la masa netă a preambalatelor;

– Inspectează zonele de producție și depozitele pentru a verifica starea de curațenie a acestora;

– Verifică completarea formularelor de flux;

– În cazul detectării unor neconformități, înștiințează șeful de laborator și directorul calitate întocmește RNC;

– Participă după caz, la ședința de analiză a datelor și întocmește procesul verbal;

– participă ca auditor în echipa de audit atunci când este desemnată;

– Completează săptămânal, alternativ cu celălalt inginer tehnolog , ;

– Duce la îndeplinire orice alte sarcini date de șeful de laborator sau directorul calitate

FIȘĂ DE POST – AGENT DE VÂNZĂRI

1. Denumirea compartimentului:

COMPARTIMENTUL COMERCIAL / VÂNZĂRI

2. Denumirea postului:

AGENT VÂNZĂRI

3. Numele și prenumele salariatului:

NUME ȘI PRENUME SALARIAT

4. Se subordonează:

Directorului de departament;

5. Numele șefului ierarhic:

NUME ȘI PRENUME ȘEF IERARHIC

6. Subordonează:

Nu este cazul

7. Drept de semnătură:

Intern:

Extern:

8. Relații funcționale:

– cu angajații departamentelor marketing, distribuție și service, pentru armonizarea fluxului operațional.

9. Pregătirea și experiența:

– studii superioare de specialitate;

– experiență de minim 2 ani într-un post similar din vânzări;

– capacitate foarte bună de comunicare și relaționare cu clienții, atenție distributivă, simt pentru detaliul semnificativ, capacitate rapidă de decizie;

– fără obligații personale majore (studii în desfășurare, probleme personale consumatoare psihic, alte activități profesionale paralele etc.);

– cunoștințe avansate de limba engleză;

– cunoștințe operare PC (Windows, Microsoft Word și Excel, Internet);

– permis de conducere categoria B.

10. Autoritate și libertate organizatorică:

Dacă este cazul

11. Responsabilități și sarcini:

Activități principale:

administrarea și dezvoltarea portofoliului de clienți și de furnizori autohtoni și străini

prezentarea, promovarea și vânzarea produselor în conformitate cu standardele și politicile comerciale ale companiei;

participarea la negocieri, întocmirea contractelor, monitorizarea derulării și finalizării acestora.

Sarcini și îndatoriri specifice:

stabilește și participă la întâlnirile cu clienții și/sau cu furnizorii;

redactează rapoartele și procesele-verbale după întâlniri;

întocmește documentele comerciale;

înregistrează la zi mișcările de stocuri în fișele de magazie și le predă departamentului contabilitate.

Responsabilități ale postului:

răspunde pentru calitatea aprovizionării clienților;

răspunde de urmărirea încasării sumelor datorate de către clienți și de transmiterea documentelor de vânzare;

este responsabil de întocmirea documentelor de transport-marfă conform normativelor;

răspunde pentru modul în care se eliberează marfa (doar pe baza documentelor fiscale).

12. Sancțiuni pentru nerespectarea fișei postului sau a anexelor acestora:

Dacă este cazul

FIȘĂ DE POST PAZNIC

1. Denumirea compartimentului:

Pază

2. Denumirea postului:

PAZNIC

3. Numele și prenumele salariatului:

NUME ȘI PRENUME SALARIAT

4. Se subordonează:

5. Numele șefului ierarhic:

NUME ȘI PRENUME ȘEF IERARHIC

6. Subordonează:

Numai dacă este cazul

7. Drept de semnatură:

Intern:

Extern:

8. Relații funcționale:

9. Pregătirea și experiența:

Atestat de Agent de pază

Fara antecedente penale (cazierul)

10. Autoritate și libertate organizatorică:

Dacă este cazul

11. Responsabilități și sarcini:

-Pe timpul serviciului este obligat să poarte echipamentul cu însemnele societății și ecusonul.

-Să nu se prezinte la serviciu sub influența băuturilor alcolice sau cu aspect neglijent.

-Să nu consume băuturi alcolice pe perioada executării serviciului.

-Să nu pretindă să nu primească foloase materiale sau bănești necuvenite, să nu-și creeze relații în rândul salariaților beneficiarul și să nu desfășoare activități care prin natura lor ar aduce prejudicii morale sau materiale societății care beneficiază de serviciile de pază.

-Să nu întârzie și să nu absenteze de la serviciu nemotivat sau fără înștințarea sau acordul în prealabil a șefilor ierarhici.

-Să nu părăsească postul încredințat fără aprobarea șefului ierarhic și să nu abdice din propria inițiativă de la îndatoriirile ce-i revin pe linie de serviciu.

-Să dea dovada de vigilență și spirit de răspundere în timpul executării serviciului respectând îndatoririle ce-i revin din legile în vigoare consemnul, general și particular conform fișei postului întocmit de șeful de tură.

Atribuții specifice:

-Răspunde în timpul serviciului, de paza obiectivului încredințat sau a postului în care a fost repartizat.

-Răspunde de paza materialelor, bunurilor și valorilor aflate în raza postului sau față de intenții ce au ca scop prejudicierea morală sau materiala a societății ce beneficiază de aceste servicii.

-Răspunde de buna funcționare și utilizare a echipamentului și mijloacelor de dotare.

-Raportează șefilor ierarhici aspectele negative menite să impiedice buna desfășurare a serviciului.

-Ține în permanent legătura prin mijloacele de comunicare ( Radio, Telefonic ) cu șeful de tură sau colegii raportând imediat situațiile ivite în postul încredințat.

-Controlează persoanele suspecte sau pe cele care au vădita intenție și încearcă să aducă prejudicii materiale societății.

-Folosește mijloacele din dotare sau cooperare cu colegii asigură menținerea climatului de siguranță și integrității persoanelor și bunurilor aflate în raza postului.

-Raportează imediat orice activitate menită să prejudicieze prestigiul societății și încearcă să ia singur măsuri pentru prevenirea unor astfel de fapte sau acțiuni.

-Agenții care se vor face vinovați de nerespectarea atribuțiunilor de serviciu și societate suferă prejudicii morale sau materiale vor suporta rigorile legii.,prin desfacerea contractului de muncă sau deferirea lui organelor de poliție sau organelor judecătorești.

12. Sancțiuni pentru nerespectarea fișei postului sau a anexelor acestora

Dacă este cazul.

FIȘĂ DE POST MUNCITOR NECALIFICAT

Denumire compartiment

Compartimentul producție și industrializare – sectorul de aprovizionare, transport, reparații, service

Denumire post

Muncitor necalificat

Cerințe

Studii: școală generală

Vechime: minim 2 ani

Alte cerințe: disponibilitate efort fizic

Atribuții și responsabilițăti

Are obligația de a se prezenta zilnic la serviciu, odihnit și fără probleme de sănătate

În funcție de anotimp și programul zilei, primește echipament de lucru și de protecție

Este interzis de a introduce și consuma băuturi alcoolice în timpul programului de lucru, indiferent unde se desfășoară acesta

Nu poate părasi locul de muncă, fără încuviințarea șefului de sector sau a conducătorului locului de lucru

Are obligația să participe la instruirile pe care le organizează șeful de sector ce se referă la: prevenirea și stingerea incendiilor, protecția și securitatea muncii, respectarea normelor de protecția mediului înconjurator, a igienii muncii și circulației în siguranță pe drumurile publice

Principala atribuție a muncitorului manipulant este de a definitiva încărcarea mijloacelor de transport proprii, care transportă materiile prime necesare la fabricarea nutrețurilor combinate, a cojilor de semințe, rezultate de la fabricarea uleiului, a altor materiale, echipamente, piese de schimb, etc

Resurse umane

Programul de recrutare se va face conform precizărilor din planul operațional. Recrutarea personalului se va efectua direct de către societate și se va face și prin anunțuri în presa scrisă, pe internet, la televiziune, la radio.

Tabel nr. 3.3.

Departamente

Tabel nr. 3.3. Departamentele serei înființate sunt: departamentul de producție, departamentul administrativ și departamentul de distribuție. În cadrul acestor departamente sunt angajate persoane care le reprezintă cum sunt: la departamentul de producție personalul de recoltare-sortare-spalare-amabalare, la departamentul administrativ este inginerul horticol iar la departamentul de distribuție este agentul de vânzări.

Tabel nr. 3.4.

Salarizarea

Tabel nr. 3.4. Salarizarea personalului se face în funcție de postul ocupat de fiecare în parte. Inginerul horticol are un salariu de 1.400 de lei/ lună, paznicul 700 de lei/lună, personalul de recoltare-sortare-spălare-ambalare câte 800 de lei/lună fiecare iar agentul de vânzări 1.000 de lei/lună.

Descrierea activităților

Producerea răsadurilor

Producerea răsadurilor reprezintă prima etapă a procesului de producție care se desfășoară într-un spațiu special amenajat, compus din 8 compartimente distincte, perfect izolate între ele.

În aceste compartimente, se menține în permanență un nivel optim de temperatură și se asigură necesarul de luminozitate. În perioadele cu lumină insuficientă există posibilitatea suplimentării acesteia pe cale artificială astfel, folosind cele mai importante resurse de energie (căldură și lumina) și programe adecvate de fertilizare asigurăm o dezvoltare corespunzătoare a răsadurilor. În acest fel influențăm potențialul de producție al plantelor pentru toată perioada lor de viață.

Plantarea

Înainte ca plantarea să aibă loc este necesar să se pregatească spațiul de producție. Lucrarea începe cu aproximativ 3-4 săptămâni înainte și cuprinde câteva etape și anume: dezinfecția serei, instalarea stratului de folie , așezarea sacilor cu substrat organic, adaptarea sistemului de irigare.

La nivelul unui hectar se plantează, în cazul castraveților, 18.000 de plante, iar în cazul tomatelor, 25.000 de plante.

3.2.3. Creșterea și dezvoltarea plantelor

Durata procesului diferă de la o specie la alta. Pentru obținerea recoltei de castraveți e nevoie de cca. 4-5 săptămâni, în cazul culturilor de tomate această perioadă poate ajunge pana la 8-9 sâptâmâni. Castraveții au nevoie pentru o dezvoltare normală, pe timp de noapte, de asigurarea unui prag termic de 16-18 grade C, în timp ce la tomate, pe timp de noapte, temperaturile pot fi mai scăzute cu 2-4 grade C.

Pe timpul iernii, consumul de energie termică poate să reprezinte cca. 60% din costurile totale. Din acest motiv asigurăm în permanență o izolare cât mai eficientă a serei.

Zilnic, cu ajutorul sistemului de irigare prin picurare, fiecare plantă beneficiază de substanțele necesare dezvoltării armonioase și pentru întărirea rezistenței la boli și dăunatori.

Recoltarea

Recoltarea este ultimul proces înainte de pregătirea pentru vânzarea propriu-zisă. Producția obținută se recoltează de două sau trei ori pe săptămână.

În cazul castraveților, producția la un hectar poate varia între 3 și 14 tone/săptămâna, în funcție de perioada calendaristică și vârsta plantelor.

La tomate, în perioada maximă de producție, la o singură recoltă se pot obține la nivelul unui hectar, cca. 8 tone (aproximativ 70.000 de fructe).

Cantitatea maximă de legume pe care un muncitor o poate recolta într-o zi este de 1.000 de kg. Legumele recoltate sunt așezate în ladițe de plastic..

3.2.5. Pregătirea pentru vânzare

Dupa o perioadă de efort susținut, care în cazul castraveților, este de 8 săptămâni, iar în cazul tomatelor este de 12 săptămâni, primele produse finite ajung la poarta halei de sortare și ambalare. Primele producții se obțin în luna martie, tot procesul, desfășurându-se până la sfârșitul lunii noiembrie.

3.2.6. Descrierea activității secundare

transport către societățile partenere

verificarea zilnică a stării de prindere a răsadurilor

combaterea bolilor și a dăunătorilor prin tratamente la interval de 8-10 zile;

irigarea în conformitate cu cerințele speciilor pentru apă

fertilizarea fazială prin aplicarea de îngrășminte complexe

3.2.7. Elemente de asigurarea calității activității

Deoarece așteptările clienților cresc și devin mai exigenți cu fiecare serviciu primit, societatea trebuie să fie gata pentru a reacționa imediat. Clienții aleg societatea care să le asigure toate produsele și serviciile de care au nevoie și la un standard cât mai ridicat.

Societatea SC ELION AGRO S.R.L. se va menține pe piață pe baza urmatoarelor criterii:

– încrederea clienților în stabilitatea societății și a capacității sale financiare;

– calitatea servicilor oferite;

– personal calificat;

– o bună recepționare a solicitărilor clienților și ale pieței;

– satisfacerea cerințelor clienților;

– prețuri rezonabile.

3.2.8 Elemente de strategie privind formarea profesională a personalului

Performanțele medii și cele excepționale ale angajaților influențează în mod direct ritmul de creștere și dezvoltare al afacerilor companiei. În acest context, cursurile organizate se conturează ca o soluție eficientă pe termen scurt și mediu pentru creșterea performanței oamenilor.

Societatea S.C ELION AGRO S.R.L. va organiza periodic pentru angajati cursuri de inițiere, perfecționare și calificare.

Piața firmei

Potențialii clienți

Clienții constituie componenta cea mai importantă, deoarece ei alcătuiesc piața de desfacere a oricărei firme, reprezentată de: consumatori, utilizatori, angrosiști, agenții guvernamentale și internaționale.

Piața noastră reprezintă rețelele de market-uri și restaurante din Județul Călărași.

Societatea va încheia precontracte cu două restaurante importante din Județul Călărași cărora le vom oferi săptămânal o parte însemnată din producție.

Pe lângă cele două restaurante am negociat cu majoritatea super-marketurilor din zonă cărora le vom livra peste 80% din producția obținută în seră.

Concurența

Firma se confruntă cu o concurență puternică deoarece pe piață există multe companii ce produc și distribuie legume.

La nivel local ne confruntăm cu 2 dintre producatori , “Agrocondurul S.R.L.”, “Georgescu I. George Valentin” dar calitatea produselor este inferioară legumelor produse în sera ELION AGRO. Prețul la care aceștia își valorifică produsele este de asemenea foarte ridicat în comparație cu puterea de cumpărare a locuitorilor din Județul Călărași.

Planul de investiții

Enumerarea costurilor

Total cheltuieli anuale cu salariile: 56.400 lei

Lunar, avem următoarele cheltuieli:

– cheltuieli cu salariile: 4.700 lei

– cheltuieli cu întreținerea serei, inclusiv TVA: 1.500 lei

-cheltuieli materii prime (semințe ,îngrășământ,etc) – 1.500 lei

-cheltuieli transport marfă – 2.000 lei

-alte cheltuieli administrative – 2.000 lei

După cum se poate observa, cheltuielile lunare totale sunt de 11.700 lei, care se plătesc din încasările lunare, în sumă de 41.600 lei, rămânând o diferență pozitivă de cashflow în valoare de 29.900 lei.

Tabel nr. 3.5.

Lista investițiilor necesare

Tabel nr. 3.5. Investițiile necesare pentru înființarea serei sunt următoarele: construcția serei 1.500 mp 700.000 lei, centrala termică 10.000 lei, utilajele pentru seră 20.000 lei, mijloacele de transport 70.000 lei și echipamentul pentru muncitori 2.500 lei.

Promovarea

Pe termen scurt prin politica promoțională se urmarește menținerea piețelor actuale cu costuri promoționale reduse, în timp ce în viitor, pe măsura alimentării fondului de promovare, strategia promoțională va avea o acțiune ofensivă asupra pieței, urmărind cucerirea de noi piețe de valorificare.

Publicitatea realizată pe plan local sau zonal, atât pe piața consumatorilor finali, cât și pe piața intermediarilor. Aceasta este necesară a se face prin reclame și afișe la locul desfacerii produselor sau în locuri special amenajate.

Promovarea vânzărilor va fi asigurată prin: amplasarea optimă a produselor în suporturi și standuri special amenajate în piețe; amplasarea atractivă în lădițe de aceeași formă și capacitate care să aibă un conținut omogen de produse de calitate; etichetarea care să ofere informații utile despre produs (soiul, prețul, calitatea), comercializarea produselor sub marca unității.

Relațiile publice și manifestările promoționale se vor realiza prin: participarea la simpozioane pe tematică horticolă a specialiștilor unității, târguri și expoziții, prin publicitate gratuită, oferind interviuri mediatizate, susținerea financiară, sponsorizarea unor manifestări culturale, sociale, sportive.

Cea mai costisitoare, dar și cea mai eficientă dintre formele de distribuție, respectiv de promovare o reprezintă însă distribuția prin magazinul propriu al unității.

ANALIZA SWOT

Puncte tari:

Conducerea firmei este alcatuită din persoane tinere, creative și cu spirit de inițiative.

Prețuri accesibile și posibilități de extindere

Afacerea se bazează pe contracte cu clienții ce aduc venituri sigure și constante ,odată semnate

Puncte slabe:

Costul investiției destul de ridicat

Venituri relative scăzute în primul an de funcționare

Momentan ne putem adresa doar pe piața locală

Oportunități:

cerere în creștere pentru serviciile oferite

imagine bună în rândul clienților și partenerilor de afaceri

dezvoltarea de strategii de atragere, păstrare și chiar câștigare a clienților

Amenințări :

concurență ridicată pe piața serviciilor similare;

reducerea puterii de cumpărare și a nivelului de trai

Capitolul 4

Concluzii și recomandări

Agricultura ca și celelalte ramuri ale economiei naționale se dezvoltă după aceleași legități economice, dar cu forme specifice de manifestare, determinate de existența unor particularități tehnice și economice ale acesteia, fapt ce imprimă o complexitate deosebită fenomenelor economice din agricultură în comparație cu aceleași fenomene economice din industrie.

Prima și cea mai importantă particularitate a agriculturii este aceea că pământul este principalul element al capitalului agricol, funcționând concomitent atât ca obiect al muncii cât și ca mijloc de muncă.

În agricultură, spre deosebire de celelalte ramuri ale economiei naționale, activitatea de producție este direct sau indirect influențată de condițiile naturale pedoclimatice. Dacă în industrie rezultatele obținute depind nemijlocit de cantitatea și calitatea muncii lucrătorilor, de modul cum este organizată și condusă întreaga activitate economică, în agricultură, la aceeași înzestrare tehnică, la același nivel de organizare și conducere a producției, randamentele la unitatea de suprafață și pe animal vor fi mai ridicate în condițiile pedoclimatice favorabile și mai scăzute în cazul existenței unor condiții pedoclimatice mai puțin favorabile.

Reducerea influenței nefavorabile a factorilor naturali asupra rezultatului de producție din agricultură se poate realiza prin introducerea progresului tehnic (mecanizare, chimizare, electrificare, îndiguiri, desecări, irigații).

O consecință economică a influenței mari pe care o exercită factorii pedoclimatici o constituie zonalitatea producției agricole, adică amplasarea teritorială a diferitelor culturi și specii de animale pe teritoriul țării acolo unde acestea întâlnesc cele mai favorabile condiții de dezvoltare și unde producția se poate obține la cel mai înalt grad de eficiență.

O altă particularitate a agriculturii constă în neconcordanța dintre timpul de muncă și timpul de producție. Concordanță deplină între timpul de muncă și timpul de producție se întâlnește în industrie, în timp ce în agricultură (mai ales în cultivarea plantelor) timpul de producție nu corespunde cu timpul de muncă, fiind mult mai mare decât acesta.

Neconcordanța dintre timpul de muncă și timpul de producție în agricultură face ca utilizarea forței de muncă să aibă un caracter sezonier, sezonalitate accentuată uneori și de evoluția nefavorabilă a condițiilor climatice.

Singurele posibilități de diminuare a urmărilor negative pe care le are neconcordanța dintre timpul de muncă și timpul de producție asupra utilizării forței de muncă constă în dezvoltarea structurală armonioasă a agriculturii, pe baza îmbinării juste a ramurilor agricole ale căror perioade de muncă nu se suprapun precum și în integrarea agriculturii cu industria accesorie rurală pentru prelucrarea materiilor prime din agricultură, a cărei funcționare nu se suprapune timpului de muncă solicitat în special de cultivarea plantelor.

Neconcordanța dintre timpul de muncă și timpul de producție afectează folosirea rațională a capitalului fix din agricultură. Din cauza acestei neconcordanțe timpul de folosire a capitalului fix sub forma mașinilor și tractoarelor agricole este adeseori întrerupt pentru o perioadă mai mică sau mai mare, funcție de natura activității desfășurate. Neutilizarea deplină a capitalului fix mecanic atrage după sine o oarecare depreciere a sa dar și o scumpire a produselor obținute, care înglobează sub forma cotelor de amortizare o parte a valorii mijloacelor mecanice, dar se iau în considerare nu după timpul de funcționare, ci după timpul calendaristic în care acestea își pierd valoarea.

De exemplu la culturile cerealiere de toamnă cheltuielile efectuate pentru însămânțare, întreținere, recoltare etc. se recuperează numai după recoltat, prin valorificarea producției obținute. Cheltuielile de producție efectuate timp de nouă luni sunt imobilizate în toată această perioadă și nu se recuperează decât dintr-o dată, la sfârșitul perioadei de producție.

În principalele sectoare de producție din agricultură – producția vegetală și producția animală – procesul economic de reproducție se împletește organic cu procesul natural de reproducție.

O astfel de particularitate a producției agricole este determinată de faptul că în această ramură la realizarea bunurilor materiale, a valorilor de întrebuințare participă în calitate de mijloace de producție plantele și animalele – organisme vii a căror creștere și dezvoltare se desfășoară după anumite legi naturale, biologice. În virtutea acestor legi, care nu pot fi modificate structural de către om, timpul necesar realizării producției ca și ritmul de creștere al animalelor sunt întotdeauna încadrate în anumite limite de ordin natural.

Analiza SWOT

Puncte tari

calificare în domeniul agricol

dotare tehnică diversificată

valori favorabile ale lichidității și solvabilității

creșterea vânzărilor față de anul precedent

cerere mare

capacitate mare de producție

Puncte slabe

uzura utilajelor

număr insuficient de personal calificat

lipsa sistemelor de irigat

Oportunități

pătrunderea pe noi piețe

găsirea unor surse de aprovizionare cu materii prime mai ieftine

Amenințări

o scădere bruscă a prețurilor

schimbările climatice

Recomandări

Pentru îmbunătățirea producției recomand înlocuirea utilajelor uzate cu altele noi dar și mai performante fața de cele deja existente, calificarea personalului prin înscrierea acestora la cursuri de calificare profesională, achiziționarea unor sisteme de irigat pentru a se realiza irigarea în condiții optime. În cazul serei propun angajarea unui număr mai mare de personal, extinderea serei cu mai multe leguminoase dar și a suprafețelor cultivate și un sistem de aerisire și ventilație mai eficient.

Bibliografie

Arbagic Mihai, Managementul resurselor umane – Note de curs

Crețu Daniela, Bazele contabilității, editura Agora, 2007

Eugen Prahoveanu, Constantin Piloff, Cunoștințe economice, editura didactică și

pedagocică, București 1974

Fîntîneru Alexandru, Economie rurală – Note de curs

Jilăveanu Denisa, Management general și strategic – Note de curs

Victor Manole Managementul fermei, editura Tribuna

Economică, București 2001

Bibliografie

Arbagic Mihai, Managementul resurselor umane – Note de curs

Crețu Daniela, Bazele contabilității, editura Agora, 2007

Eugen Prahoveanu, Constantin Piloff, Cunoștințe economice, editura didactică și

pedagocică, București 1974

Fîntîneru Alexandru, Economie rurală – Note de curs

Jilăveanu Denisa, Management general și strategic – Note de curs

Victor Manole Managementul fermei, editura Tribuna

Economică, București 2001