CADRUL TEORETIC AL PROBLEMEI STUDIATE „V-am încredințat educația copiilor mei, nu pentru a cântări mai târziu suma cunoștințelor lor ,ci a mă bucura… [608996]

2
CAPITOLUL I
CADRUL TEORETIC AL PROBLEMEI STUDIATE

„V-am încredințat educația copiilor mei, nu pentru a cântări mai
târziu suma cunoștințelor lor ,ci a mă bucura d e calitatea înălțării lor".
Antoine de Saint -Exupery

„ Educația moral -civică este o componentă a educației în legătură cu care se poartă unele
discuții controversate, unii aut ori pronunțându -se în favoarea acestei formulări, în timp ce alții
abordează separat educația morală și separat educația civică (Călin M, 1995).
„Asocierea comportamentului moral cu cel civic nu este întâmplătoare. Este evident că
cele două com portamente se asociază se sprijină și se condiționează reciproc, deoarece nu poți
avea un comportament moral fără să respecți legitățile, tradițiile și valorile unei societăți, după
cum nu poți avea un comportament civic dacă nu te conformezi valorilor, no rmelor, regulilor
morale care guvernează viața comunității în care trăiește” ( Ionescu M.,1982, p.142).
Pentru o bună înțelegere a educației moral -civice se impun câteva precizări referitoare la
morală și civism.

1.1 Definirea și operaționalizarea conceptelor de morală, moralitate,
educație morală

„Morala este un fenomen social, o formă a conștiinței sociale care reflectă relațiile ce se
stabilesc între oameni, într -un context social delimitat în timp și spațiu, având o funcție reglatoare
asupra conviețuirii umane, stimulând și orientând comportamentul uman, în concordanță cu
cerințele sociale.” (Nicola I., 1996,p.206). Conținutul său se concretizează în idealul moral,
valorile și regulile morale, care constituie ceea ce Nicola I . numește „structura sistemului moral”
(Nicola I.,1996, p.207).
„Idealul moral este un model teoretic prospectiv, care exprimă chintesența morală a
personalității umane, sub forma unei imagini a perfecțiunii din punct de vedere moral. Esența sa
se manife stă prin valorile, normele și regulile morale”.(Colceriu L., 2008 ,p182).
Valorile morale reflectă cerințele ce se impun comportamentului moral în lumina
prescripțiilor idealului moral, având o arie de aplicabilitate practic infinită. Câteva dintre cele ma i

3
semnificative valori morale sunt: patriotismul, umanismul, democrația, dreptatea, libertatea,
onestitatea, onoarea, demnitatea, modestia etc. fiecărei valori corespunzându -i o nonvaloare
(bine -rău, sinceritate -minciună, eroism -lașitate etc.).
Normele, regulile morale sunt, de asemenea, cerințe morale elaborate de societate sau
o comunitate mai restrânsă, care conturează prototipuri de comportare morală pentru anumite
situații concrete (activitate școlară, profesională, viață de familie). Ele îmbracă for ma unor
permisiuni, obligațiuni, interdicții care conduc la anumite modele de acțiune.
Morala, ca formă a conștiinței sociale , reprezintă izvorul conținutului educației
morale, precum și cadrul de referință pentru evaluarea rezultatelor obținute.
Educația morală presupune trecerea de la morală la moralitate , de la ideal la real.
Tocmai de aceea prin educația morală se urmărește convertirea moralei în moralitate.
Scopul educației moral -civice constă în formarea individului ca subiect moral, care
simte, gândește și acționează în spiritul cerințelor și exigențelor moralei sociale, ca bun cetățean,
cu un comportament civic angajant.
Aceasta înseamnă :
– cunoașterea și respectarea idealului moral, a valorilor, normelor și regulilor ce incumbă
din moral a socială,
– cunoașterea structurii și funcționalității statului de drept,
– cunoașterea și respectarea legilor care -l guvernează,
– însușirea și apărarea valorilor democrației, a drepturilor și libertăților cetățenești,
– un comportament de înțelegere , pace, prietenie, respect al demnității umane, tolerant,
care să nu facă nici un fel de discriminări legate de naționalitate, religie, rasă, sex etc.
În timp, omul, aflat la un anumit nivel de dezvoltare morală, conștient de cerințele
societății și de ach izițiile personale, motivat pentru autodepășire și autoperfecționare, continuă
educația morală prin autoeducație morală.
Procesul de autoeducatie morală se permanentizează pe parcursul vieții.

1.2 Stadiile dezvoltării morale

Jean Piaget si Lawrence Koh lberg și -au consacrat opera cercetării raționamentelor
morale.

4
Preșcolarii își întemeiază judecățile morale imature pe gravitatea delictului, iar cei mai
mari școlarii iau în calcul intenția.
Prima teorie despre despre raționamentul moral a formulat -o Piaget, care a considerat că
acesta se dezvoltă treptat, în 3 stadii:
– primul stadiu (aproximativ de la 2 la 7 ani) se bazează pe supunerea fa ță de autoritate.
Copiii cred că regulile nu pot fi adaptate sau schimbate, purtarea este ori corecta ă, ori greșită , și
ca orice greșeală trebuie pedepsită;
– al doilea stadiu (de la 7 -8 la 1 0-11 ani) este caract erizat de flexibilitate . Pe măsură ce
copiii interacț ionează cu mai multe persoane și observă că exista mai multe puncte de vedere,
încep să-și formeze propriul simț al dreptăț ii;
– al treilea stadiu începe de la 11 -12 ani, când copiii devin capabili de raționament
formal și încep să aibă în vedere circumstanțele fiecarei situaț ii.
Dezvoltâ nd ideile lui Piaget, Kohlberg a inițiat o perspectivă mult mai c omplexă asupra
dezv oltării morale. El a studiat modul în care copiii și adulții își întemeiază judecăț ile morale pe
întelegerea tot mai bună a lumii.
Aceste cercetări i -au permis psihologului să identifice trei niveluri mari ale evoluției
judecății morale în funcție de impactul intercultural:
1. nivelul premoral sau preconvențional (4-10 ani), unde standardele de judecare sunt
etichetele culturale ale anturajului, dintr -o perspectivă binară: bun/rău, are dreptate/se înșeală,
cuminte/obraznic, faptele fiind judecate după consecințele lor și în mai mică măsură prin prisma
cauzalități .
În prima fază copilul e ste orientat spre spre pedeapsă și supunere: „Ce mi se va
întâmpla?” Copiii respecta regulile pentru a evita pedeapsa sau p entru a primi recompensa .
Ignoră motivele unei acțiuni ș i se concentrază asupra fo rmei sale fizice (de exemplu, mă rimea
minciunii) sau asupra consecinț elor ei (de exemplu, gradul de vătămare fizică );
În cea de -a doua fază c opiii se conformeaza regulilor î n virtutea interesului p ersonal și a
luării in c alcul a ceea ce pot face alț ii pentru ei.
2. nivelul moralității convenționalității morale (10-13 ani); este nivelul conformării la
normele exterioare și al jucării rolului de copil așa cum este acesta cerut de universul familiei ș i
de alte grupuri de apartenență; conformarea are la bază plăcerea de a i se recunoaște purtarea, de
a avea un statut „bun”, deci de a fi apreciat. La nivelul acestei moralități se desprinde:

5
a) moralitatea bunelor relații; copilul respectă norma din dorin ța de a fi recunoscut ca un
băiat „bun” sau o fată „bună”; totodată, începe să se prefigureze judecarea faptelor după intenția
lor și nu numai după consecințe;
b) moralitatea legii și ordinii, unde respectarea autorității, a normelor și a legilor se
realiz ează ca necesitate ce reglementează conduita tuturor, fapt care acționează și în beneficiul
personal;
3. nivelul autonomiei morale sau al interiori zării și acceptării personale a principiilor
morale (după 13 ani, la tinerețe sau niciodată ). Și acest nivel al acceptării normelor cunoaște mai
multe subniveluri și particularități ale moralității desprinzându -se în acest sens:
a) moralitatea contractuală, caracterizată prin acceptarea democratică a legii și a
înțelegerii standardelor morale ca rezultat al unei decizii mutuale; legile nu sunt intangibile și pot
fi schimbate pe considerente raționale;
b) moralitatea principiilor individuale de conduită; s e cristalizează propriul system de
valori prin semnificațiile personale acordate concepte lor de justiție, recip rocitate, egalitate,
demnitate; judecarea de sine este percepută ca a fi mai puternică decât cea care vine din exterior.
Modelul propus de L. Kohlberg a cunoscut o serie de observații, fiind contestat de către
unii specialiști ai domeniului atât pentru caracterul său restrictiv cât și prin conținutul la care
face referință, în special asupra dimensiunii moralității – a judecății morale. Pentru dezvoltarea
cognitivă și stadialitatea acesteia rămâne de referință modelul lui J. Piaget cu nuanțările și
comp letările ce i se aduc prin modelul propus de L. Kohlberg. ( Albu E, 2007; Papalia
D,Wendkos O, Feldman R, 2010; Schaffer R, 2010) .

1.3 Principiile educației morale

Conform lui Diaconu M. în Pedagogie , cursuri digitale, principiile educației morale
sunt:
1.3.1 Principiul valorificării resurselor și a disponibilităților pozitive ale
personalității umane în vederea eliminării celor negative;
Acest principiu pleacă de la ideea că î n fiecare individ uman există calități, trăsături
pozitive, astfel încât nu se poate vorbi de existența unor copii răi si că în fiecare om există
dorința de a fi apreciat de semenii săi pentru calitățile pe care le are și este dispus să depună
eforturi pentru a obține prestigiu în fața colegilor.

6
Aplicarea acestui pr incipiu îi sol icită cadrului didactic , mai întâi, un efort de cunoaștere
a fiecărui copil , cu scopul de a -i iden tifica înclinațiile, talentele ș i mai ales acele calități prin care
ar putea să se afirme, să câștige respect și prestigiu. Apoi , cadrul didactic va încerca să îi creeze
oportunități, care să -l ajute să -și pună în evidență și să -și facă cunoscute calitățile. Urmează etapa
în care educatoarea îl va convinge pe copil că trebuie să depună efort pentru a -și infrâna anumite
porniri negative, dacă dorește să -și spo rească prestigiul pe care l -a cucerit prin calitățile sale.
1.3.2 Principiul educației morale a copiilor în și prin colectivul clasei
Acest principiu pornește de la premisa că întreg colectivul de copii al unei clase / grupe
exercită asupra fiecărui membr u influențe care îl determină deseori să respecte valorile și
normele grupului.
Astfel, educatoarea va pune mai întâi, în discuția grupei de copii principalele aspecte
legate de comportarea copiilor , urmând ca, împreună, grupul de copii să ajungă la anumite
concluzii, să formuleze norme de comportare, pe care să le considere indispensabile pentru un
climat de grup favorabil.Așa se elaborează de exemplu regulile grupei.
1.3.3 Principiul îmbinării exigenței cu respectul față de copii
Respectul față d e copii se concretizează într -o atitudine de apropiere, căldură, atenție.
Principiul solicită cadrului didactic să evite atitudinile de nemulțumire, atitudinile distante față
de copii.
1.3.4 Principiul îmbinării conducerii de către profesor a activității educative cu
independența acordată copiilor.
Cadrul didactic va trebui să le lase copiilor suficientă independență în a proceda așa
cum cred ei că este mai bine pentru a duce sarcinile la bun sfârșit, dar copiii trebuie să știe că pot
cere ajutorul și îl vor primi ori de câte ori au nevoie.
1.3.5 P rincipiul unității și al continuității axiologice între toate formele de
proiectare și realizare a educației morale
Normele de comportare morală promovate în familie nu ar trebui să intre în contradicție
cu cele promovate de către școală, acțiunile educati ve ale grădiniței ar trebui să fie susținute de
întreaga comunitate socială în care aceasta funcționează.
1.3.6 Principiul co respondenței pedagogice dintre „teoria” morală și „practica”
morală
În educația morală , educatoarea nu trebuie să se limiteze la d iscursuri moralizatoare, ci
să utilizeze ca metodă dominantă exercițiul moral. Aceasta înseamnă că pe lângă discuții despre

7
morală, se vor iniția diverse acțiuni care vor fi motivate de valorile morale puse în discuție, de ex.
caritatea, ajutorarea sociala , implicarea civica, toleranța etc.
1.3.7 Principiul respectării particularităților individuale și de vârstă ale elevilor în
educația morală.

„Conținutul și metodele educației morale trebuie să fie alese în funcție de vârsta ș i de
particularitățile capac ităților de înțelegere ale copiilor. ”( Diaconu M, Jiga I, 2016) .
S.Cristea (1998) prezintă în afara acestor principii și principiul co relării funcționale între
cerințele morale ș i stimulentele mo rale, principiu care evidențiază necesitatea întă ririi pozit ive
sau negative prin recompensă și pedeapsă pentru ca o cerință morală interiorizată, manifestată
printr -o conduită să devină mobil pentru alte conduite.

1.4 Particularități ale educației morale la vârsta preșcolară

„A educa înseamnă în același timp a co munica o învățătură, a forma sensibilitatea și
judecata, a trezi imaginația creatoare."(M. Ionescu, 2000, pag. 49)
Înca de la vârsta de trei ani, prin felul î n care acționează copilul poate da iluzia
observatorului că și -a interiorizat o serie de reprezentări și reguli morale : salută, semnalează
“faptele urâte” ale altor copii, dezprobă comportamente, dar în realitate acestea apar copiluilui
apar ca niște simple cerințe de comportament, impuse de adulți . Pentru preșcolar, „harnic “
înseamnă să aranjeze jucariile în ordine .
Din a ceastă practică a regulei, pe mă sura lă rgirii ei , vor rezulta treptat reprezentă ri
morale adecvate. Procesul de formare a reprezentarilor morale este ca un proces de depășire a
experienț ei empirice concrete, care se real izează prin interiorizarea actiunilor concrete, efective
sub forma de imagini mintale.
Astfel, formarea reprezentarilor morale nu ne mai apare ca simp lu rezultat al unui proces
de „întipărire” î n mem oria copilului a unor situatii și comportamente la care se atașează etchete
de „bine”, „rău”, „harnic” etc., date de către adult ci apare ca rezultat al unui proces de ridicare
treptata a copilu lui de la posibilitatea de a acționa doar î n plan concret, la posibilitate a de a
reconstrui o suita de acț iuni pe pl an mintal.
Formarea reprezentarilor morale este un obiectiv prioritar la vârstele mici , proces
urmărit d e părinti și educatoare dar rămâ ne important și pentru urmatoarea vârstă.

8
Reprezentarea morală este imaginea figurativă a situațiilor de viață prin c are trece
copilul și se formează pe baza trăirii directe a unei experiențe personale, prin perceperea
situațiilor în care sunt implicate alte personae.
Formarea reprezentarilor morale pregatește, prefigurează, ușurează formarea noțiunilor
și judecaților mor ale.
Deoarece la această vârstă copilul se află în stadiul premoral sau preconvențional (4 -10
ani), unde standardele de judecare sunt etichetele culturale ale anturajului, dintr -o perspectivă
binară: bun/rău, are dreptate/se înșeală, cuminte/obraznic și obiectivele educației morale sunt
formulate în formulate în termeni de comportamente la care trebuie să ajungă copilul,
comportamente ce pot fi ușor transpuse în obiective operaționale pentru fiecare activitate cu
conținut definit.
Principiile educației morale adaptate la nivelul dezvoltării psihice a copilului preșcolar
sunt:
1. Educația morală a copilului prin grupul social din care face parte și in beneficiul
acestuia
Netrăind izolat, ci integrat in familie, participand periodic la joc intr -un anumit g rup de
copii din cartier/stradă, integrat pentru o anume parte din zi in grupa de la grădiniță ,
copilul suferă influența multor factori deoarece nu trăiește izolat.
Acesti factori sunt: familia, grupul de joacă, grupul de prieteni, grupul clasei din care
face parte. Uneori copilul vine in grădiniță cu anumite comportamente marcate de răsfăț sau
supraprotecție sau chiar imitand comportamente morale, nu intotdeauna de factură pozitivă, iar
educatoarea trebuie să manifeste grijă pentru ca influența copilului a supra celorlalți covarstnici
din grupă să nu fie negativă ci, dimpotrivă să existe o influență pozitivă a acestora asupra
copilului in cauză.
2. Caracterul activ al educației moral civice si sociale este dat de necesitatea unității
dintre informarea și formarea morală.
Nu este suficientă cunoașterea valorilor și normelor morale (existența unor reprezentări
și sentimente elaborate la nivelul specific al varstei), ci și modul in care acestea sunt relevate de
către comportamentul concret al copilului.
La această varstă comportamentul este marcat de necesitatea de acțiune; chiar insușirea
unor valori și norme morale se realizează in și prin acțiune, iar exersarea lor se face in același
cadru. Educatoarea tre buie să prevadă prin proiectarea pedagogică fructificarea maximală a

9
fiecărui context educațional pentru dezvoltarea dimensiunii morale și sociale a personalității
copiilor.
3. Coroborarea respectului cu exigența in educația moral -civică a copilului preșco lar
„Fără a exagera, în sensul transformării respect ului în indulgență nejustificată și
dăunătoare față de toate dorințele și capriciile celui mic, respectul față de ac esta se impune cu
necesitate. Câ t ar fi de mic, copilul are „prob lemele și grijile lui ", minore î n ochii adultului dar
uneori supradimensionate î n ochii proprii. Co pilul trebuie să fie ascultat, î nconjurat cu dragoste
dar și cu respect, ambele presupunând, î nsă, și exigență. O cerință fermă formulată față de copil
trebuie să fie respectată de către acesta î n aceeași măsură în care adultul, la râ ndul său, trebuie să –
și respecte promisiunile față de copil. ”( Niculescu R. 2007, p 94 ).
4. Fructificarea aspectelor pozitive ale personalității copilului
Fiecare copil este o persona litate î n formar e , iar e ducatoarea trebuie să caute cauzele ce
au determinat apariția unor elemente negative sau pozitive , să acționeze la nivelul acestor cauze
sprijinindu -se pe ceea ce este bun în copil. Î n acest context, este oportun de amintit că formularea
unor cer ințe prin interdicție nu are aceleași efecte educaționale ca formularea lor stimulativă.
Ideea aparține Mariei Montessori și poate fi aplicată cu succes nu numai la varsta preșcolară , dar
mai ales acum deoarece adulții își î ncep prea multe cerințe cu sintagma „Nu!": „Nu e voie!", „Nu
e bine"! „Nu e frumos"! et c. când ar putea să formuleze i nvers ideea esențială.
De pildă, pentru formarea deprinderilor de ordine se poate cere consecvent ca cei mici
să-și aranjeze singuri ordonat și estetic jucăriile uti lizate.
Dar acest lucru nu este bine să se facă î n formula „Trebuie să faci ordine că altfel…",
„Nu te mai las să te joci dacă…" ci, stimulativ „Numai copiii foarte cuminți și inteligenți sunt
capabili să -și aranjeze singuri jucăriile; cei prea mici ș i leneși au nevoie de ajutor. Ia să văd care
dintre copiii din grupa noastră este mare ?”
Este firească dorința de afirmare pozitivă din partea copiilor intr -un asemenea context
creat.
5. Resp ectarea particularităților de vâ rstă și individuale
Copilul vine la grădiniță cu particularitățile sale individuale și de vârstă. Condiția
fundamentală a unei activități educative cu valențe î n plan moral -civic este cunoașterea acestor
particularități, iar educatoarea trebuie să aibă î n vedere acțiunea diferențiată, determinată de
particularitățile individuale ale fiecăruia dintre componenții grupei, să acționeze asupra fiecărui

10
copil și uneori să intervină pentru a cere sprijin familiei sau pentru a corija unele influențe
negative venite din partea acesteia.
6. Unita te, continuitate, consecvență
Este necesară unitatea acț iunii educaționale realizată î n grădiniță cu aceea a familiei,
continuitatea și consecvența acțiunii unitare a celor do uă medii educogene unul aparținâ nd
educației formale, celălalt aflându -se în intersecția dintre nonformal și informal.
Este prematur să vorbim despre conștiința morală și despre convingerile morale la
această vârstă de a ceea metodele de educatie morală și civică presupun cultivarea unor virtuți
comune ca : hărnicia , stăpânirea de si ne, spiritul de abnegație , înfrânarea egoismului , ajutorul
reciproc , cinstea , punctualitatea .
„Instruirea morala nu trebuie să se limiteze la o enumera re a notelor definitorii ale
noțiunilor morale, sau la o simplă enumerare de reguli ș i norme morale. Este necesar ca ea sa fie
preced ată , mai ales la nivelul preș colar , de argume nte , de fapte concrete, care să se adreseze în
cea mai mare măsură componente afectiv – motivaț ionale.” (Colceriu L, 2008,p 181).
Grădinița este etapa de socializare a copilului , locul unde , având sentimentul de
siguranță , găsește o lume pe măsura lui , se poate manifesta liber în compania celor de -o seama
cu el , locul în care educatoarea continuă procesul de socializare și de formare a reprezentărilor
morale încep ut de familie .
Familiei îi revine , astfel , un rol deosebit în educația pentru societate a copiilor .
Asigurarea unui climat de căldură și dragoste , atmosfera de grijă și sinceritate , preocuparea de a
oferi copilului condiții optime de creștere și de zvoltare, relațiile dintre membrii familiei ,
îmbinarea iubirii cu exigența , comunicarea sub toate aspectele : verbală , non – verbală , afectiv –
emoțională , conduita "model" a parinților , bunicilor , fraților sunt condiții ale unei bune educații
primi te în familie .
Educația morală se desfășoară în cadrul unui proces interdisciplinar zilnic cuprinzând
forme de organizare mu ltiple : jocuri liber – creative, activități frontale dirijate , activități
complementare cuprinzâ nd toate domeniile de activitate .
Prin activităț ile de educatie moral – civică copiii sunt îndrumati și ajutaț i :
-să înțeleagă sensul și semnificația normelor și a valorilor morale;
-să analizeze fapte și împliniri de viață , reale și posibile , în spiritul normelor și valorilor
morale acceptate î n societate ;
-să apreciez e, obiectiv , conduita proprie și a celorlalț i potrivit unor imperative morale ;

11
-să înteleaga notele esențiale ale unor trăsături de voință necesară î n activitatea lor ca:
perseverența , consecvența , inițiativa , curajul;
-să asigure concordanț a între vorbe și fapte;
-să manifeste grijă, interes și să participe activ la protejarea mediului ambiant natural.

1.5 Strategii de realizare a educației morale în grădinița de copii

În Curriculum ul pentru învățământul preșcolar , 2008 , Domeniul om și societate
include omul, modul lui de viață, relațiile cu alți oameni, relațiile cu mediul social, ca și
modalitățile în care acțiunile umane influențează evenimentele.
De asemenea, în cadrul domeniului socio -uman se dor ește ca preșcolarii să înțeleagă
ființele umane angrenate în construirea propriului viitor și propriei lumi, trăind viața de zi cu zi.
Totodată, este important ca preșcolarii să înțeleagă faptul că situațiile prezente își au originile în
situații din trecu t, să observe similarități sau diferențe între oameni sau evenimente, să își
imagineze viața în alte perioade istorice.
Se consideră necesar ca introducerea unor concepte sau dezvoltarea unor abilități de
ordin general să utilizeze ca puncte de plecare experiențele personale ale copiilor. Din acest punct
de vedere, ei vor fi încurajați să se angajeze în explorarea activă, din punct de vedere uman și
social, a zonei sau cartierului în care locuiesc.
Familiile acestora, mediul fizic, uman și social pot fi utilizate ca resurse de învățare. Pe
de altă parte, textul literar, imaginile și alte materialele audio -vizuale pot fi utilizate ca surse de
informare.
În abordarea acestui domeniu se pleacă și de la premisa că instituția preșcolară
reprezintă un context u tilizabil pentru coordonarea principiilor și acțiunilor morale.
Astfel, copiii vor înțelege mult mai ușor concepte precum dreptatea, echitatea, bunătatea,
adevărul etc. atunci când le vor putea observa concretizate în acțiunile adulților cu care vin în
contact.
De asemenea, dezvoltarea unor conduite consistente cu principii morale va fi favorizată
de observarea și discutarea e către copii a unor probleme morale, de exersarea lor în jocuri libere
sau dirijate și de studierea și dezbaterea unor opere litera re specifice vârstei.

12
1.5.1 Imitația și educația moral civică
Receptivitatea remarcabilă a copilului preșcolar față de influențele mediului extern face
posibilă și necesară intervenția, încă de la această vârstă, a educatorului î n direcția realizării
educației moral – civice.
Avizi de cunoaștere copiii preșcolari privesc „cu ochi larg deschiși” la cei ce î i educă,
viața lor este o viață plină de impresii pe baza cărora se formează o serie de deprinderi de
comportare prin imitație.
Pe la trei ani, copilul are tendința de a „se impune" î n mediul lui prin cunoscutele
atitudini ne gativiste și prin cascadele de întrebări puse încă de dragul î ntrebării și nu din
curiozitatea așteptării unui răspuns.
Impresiile izvorate din lumea inconjurătoare (familie, grădiniță, grup de joacă) se vor
constitui treptat ca material din care se vor plămădi reprezentările și sent imentele morale cu urme
pentru î ntreaga viață.
De cele mai multe ori, influențele educaționa le exercitate de către părinți î n manie ră
informală ș i cele realizate în context nonformal intră î n contradicție; aceast ă contradicție uneori
apare și î ntre educația formală realizată de către educatoare și exemplul său personal din punct de
vedere moral.
Copilul invață comportamentul duplicitar și minciuna prin imitație. Nici părinții și nici la
grădiniță e ducatoarea nu îi va spune altceva decâ t „nu este frumos să minți; trebu ie să spui
intotdeauna adevărul” .
Cei mari î nsă, recurg uneori la minciună î n prezența copi ilor. Acestora le este greu să
înțelea gă de ce „tata nu este acasă" câ nd sună telefonul și el șoptește asta mamei din ușa camerei
de zi. Grija pentru conduit a corectă, conform normelor morale etalate î n context educativ este
unul dintre cele mai importante aspecte al e educației morale la această vârstă câ nd „a imita" este
un mod de viață pentru preșcolar.
Copilul este dispus acum să -și insușească părerile celor ce -i fac educația, criteriile lor de
apreciere a f aptelor. Treptat devine preocupat de felul in care este apreciat de cei mai mari,
preocu pare ce se regăsește în î ntrebări de genul: „Am făcu t bine?” „Am fost cuminte, nu -i așa?”.
Răspunsul primit î l ajută să confrunte criteriile morale stabilite de adult cu propria sa experiență.
Însușirea acestor criterii și norme morale se face, așadar, tot intuitiv și practic. La
această varstă

13
se formează cu ușurință primele deprinderi de comportament civilizat ceea ce trebuie să
se constituie ca o preocupare constantă a factorilor educaționali din grădiniță și din familie.
Formarea în plan moral a preșcol arului este dependentă de mediul social -moral în care
trăiește. Această formare morală se produce simultan cu integrarea sa socială și cu dezvoltarea
autonomiei personale în contactul cu familia, grupul de joacă, grupa de la grădiniță, localitatea în
care trăiește.
Toate activitățile cu rol de socializare au și efecte în planul dimensiunii morale.

1.5.2 Rolul activităților din grădiniță pentru realizarea dimensiunii moral -civice a
educației
Dimensiunea morală a educației reprezintă o componentă esențială atât a procesului
instructiv -educativ cât și a acțiunii exercitate de familie, mediul social, colectivul de copii, având
ca scop formarea conștiinței și conduitei civilizate a preșcolarului în conformitate cu normele
sociale și cu particularitățile de vârs tă. Toate activitățile din grădiniță au influență și în direcția
educării morale, dar acest aspect este urmărit cu preponderență în activitățile din domeniul
educației pentru societate.
1.5.2.1 Activitățile obligatorii
Categoria de activitate destinată exc lusiv educației moral -civice este Educația pentru
societate , iar prevederile planului cadru pentru învățământul preșcolar alocă o activitate pe
săptămână realizării acesteia.
Educația morală – ca și componentă a educației – însumează atât obiective ale e ducației
afective care contribuie la realizarea dimensiunii moral civice a educației preșcolare cât și
obiective ale educației pentru societate, abordate diferit pe fiecare nivel de vârstă.
Activitățile de educare a limbajului prin unele dintre conținuturi le abordate realizează
aspecte ale educației moral -civice. Personajele din povestiri și basme dezvăluie copilului curajul,
bunătatea, dărnicia, altruismul prin opoziție cu trăsăturile negative respective.
Copiilor le plac poveștile, poeziile și aderă afect iv la comportamentele pozitive ale
eroilor preferați.
Astfel Elena Farago îi învață prin poeziile ei, să nu omoare vietățile mici. Greuceanu și
Făt-Frumos le insuflă curajul și spiritul de dreptate, fata moșului cea cuminte le oferă un exemplu
de altruism , iar povestea arată modul în care viața răsplătește pe cei ce au un asemenea
comportament etc.

14
Prin opoziție zme ii, fata babei cea urâtă și rea, baba și găinușa ei cea len eșă din
„Punguța cu doi bani” , lupul cel lacom, le demonstrează copiilor ce înseamn ă un comportament
negativ și care sunt consecințele acestuia.
Uneori adulții au tendința de a prezenta copiilor faptele morale doar în viziunea lor
proprie nelăsându -i pe aceștia să -și exprime o opinie personală, chiar dacă este argumentată, fapt
ce nu c ontribuie la formarea discernământului la copii.
Și activitățile strict legate de dezvoltarea limbajului au, de asemenea, valențe în planul
educației morale. Copiii își însușesc sintagmele exprimării politicoase, ale salutului corect își
educă expresivitat ea limbajului (prin aspectele semantice nuanțate ale verbalului, prin utilizarea
nonverbalului și a paraverbalului) cu efecte asupra conduitei morale.
Lecturile după imagini : „De ziua bunicii”, „Camera copilului”, ,,Împreună cu familia”
etc. constituie o bună ocazie pentru copii de a -și aprofunda manifestările afective față de colegi,
prieteni, adulți, sesizând legătura între membrii familiei și relațiile ce se stabilesc între aceștia.
Memorizările : „Doi frați cuminți”, „Fapte bune”, „Acasă” etc. aprofun dează nivelul
cunoașterii relațiilor interumane generând atitudini pozitive față de familie .
Poveștile, povestirile create: „ Prietenul meu ”, „ Scrisoare de la mare”, „ Nuielușa de
alun ” etc. contribuie la precizarea locului în familie, grădiniță, în grupurile de copii, înțelegând
sarcinile și drepturile pe care la au .
Jocurile didactice : „Te rog să –mi dai !”, „Ce lipsește de la masă ?”, „Când , cum și cui
oferim flori ?” ,etc., consolidează deprinderile sociale , dezvoltă comportamente adecvate
diver selor situații de interacțiune socială , punându -l pe copil să interacționeze respectând regulile
grupului.
Prin toate activitățile de povestire, repovestire, povestiri create de copii se urmărește
activizarea și sistematizarea voca bularului copilului, exe rsarea unor forme verbale de exprimare a
ideilor, stimularea dorinței copilului de a vorbi, spontaneitatea expresiei.
Copilul este, adeseori, solicitat să analizeze, să compare, să creeze acțiuni noi cu
personaje îndrăgite, să combine în mod original elem ente ireale imaginate, să reproducă
fragmente din povestirile cunoscute.
Activitatea copilului este motivată, în acest caz, de plăcerea acestuia de a vorbi despre
personaje și situații care îl impresionează.
Dacă la 3 -4 ani copilul recunoaște perso najele , enumeră succint întâmplări, descrie
sumar acțiuni, la 5 -6 ani el este capabil să formuleze idei c are presupun antrenarea procese lor

15
psihice, poate caracteriza sumar un personaj prin acțiunile acestuia, reușește să găsească o
analogie între o întâmplare î ntâlni tă în povestire și una din viața reală, între un personaj al
povestirii și un personal real.
Copilul folosește acum expresii literare, cuvinte al căror sens îl înțelege, își precizează
vocabularul.
Educatoarea dispune de o ofertă generoasă de texte literare reprezentative pentru creația
literară din țara noastră sau din literatura universală.
Povestirea sau lecturarea acestor texte emoționează copiii, le dezvoltă sensibilitatea,
transmit mesaje etice și umane. Voi încerca să demonstrez, în capitolele ce urmează, în ce măsură
întâmplările prezentate în povești, povestiri și exemplele oferite de personaje pot contribui la
educația morală a preșcolarului.
În fața unor situații noi copiii reacționează diferit: unii calm, alții violent, unii își
exteriorizează emoțiile, alții și le domină, unii sunt vioi, veseli, alții melancolici, unii dau
răspunsuri prompt, alții își exprimă mai greoi gândurile.
Dau, aici, un exemplu care reflectă temeinicia afirmației de mai sus. Pornind de la
conținutul poves tirii Cum au fugit odată jucăriile de la un copil de N. Stănculescu, le -am cerut
copiilor să motiveze hotă rârea jucăriilor de a -l părăsi pe Petrișor.
Nu le -a fost greu s -o facă, motivația a fost cea reală: jucăr iile l -au părăsit pe Petri șor
pentru că se p urta neglijent cu ele, le strica. I -am întrebat, apoi, dacă există în grupă copii al căror
nume, în anumite momente ale programului, ar putea fi înlo cuit cu numele Petrișor. Au răs puns
afirmativ și, de comun acord, am stabilit ca, pornind din acel moment, în locul oricărei observații
destinate vreunui copil neglijent cu jucăriile, să -i adresăm apelativul „Petrișor".
Reacțiile celor care au fost interpelați cu prenumele ce simboliza neglijența au fost
diferite: unii erau temporar și ușor afectați, alții erau puternic afectați și încercau o disculpare.
Dar, pornirea generală a fost aceea de a manifesta atenți e, grijă în acțiunea cu jucării le,
cu orice fel de material, generată de dorința de a înlătura orice posibilitate de asemănare cu un
personaj negativ.
Când încercăm să imprimăm copilului o anume conduită, când încercăm să educăm
calități moral e, cum ar fi cinstea, principia litatea, perseverența, stăpânirea de sine, voința,
fermitatea, acest lucru este posibil, realizabil cu condiț ia ca „…aceste trăsătur i mora le să se
stabilizeze cu timpul și să devină un mod constant de răspuns la situațiile create de mediu. Viteza
de gândire sau de percepere a copilului ține de caracte risticile lui temperamentale… , dar însușiri

16
ca adevăr, sinceritate, conștiinciozitat e etc. sunt trăsături caracteriale care apar ș i se dezvoltă sub
influența edu cației și a cerințelor sociale. ”(C. Crețu, 1997, pag. 35)
De regulă, emoțiile preșcolarului se produc repede, dar dispar tot atât de repede fără să
lase urme adânci în conștiința copilului preșcolar mic.
Preșcolarul trece foarte ușor de la bucurie la tristețe sau mânie și invers, dar aceasta este
doar o caracteristică a afectivității preșcolarului mic și ea nu trebuie generalizată sau absolutizată.
Astfel de manifestări se produc și în momentul audierii unei povești al cărei conținut
generează în sufletul copiilor trăiri diverse.
Activitățile de cunoaștere a mediului înconjurător îi ajută pe copii să cunoască și să
respecte ființa umană, indiferent de ipostaza socială în care se află aceasta, să respecte
viețuitoarele și să le îngrijească, să -și însușească normele morale ale colectivității din care fac
parte, să -și iubească localitatea natală și țara. Activitățile de cultivare a plantelor, vizitele în
localitate, excursiile, educ ă un comportament ecologic necesar adultului de mâine.
În cadrul activităților de observare: „Copilul”, „Familia mea”, „Obiecte de uz personal”
etc. copiii își însușesc și consolidează cunoștințe și deprinderi sociale.
Activitățile muzicale , în special cel e legate de intonarea în grup a unor cântece, îi educă
pe copii să -și respecte colegii, să acționeze împreună cu ei, să realizeze un produs de calitate care
să aducă bucurie celorlalți.
Activitățile de desen, pictură, modelaj , antrenament grafic realizate cu scopul
declarat de a se obține cadouri pentru cei dragi sau cu destinația de a înfrumuseța spațiul de joc
(sala de grupă sau camera de acasă) au interesante valențe pentru educația morală.
Copiii învață să se bucure atunci când pregătesc un dar, să -l ofere politicos și cu aceeași
bucurie cu care primesc un cadou, să fie mândri că participă cu forțe proprii la înfrumusețarea
locului în care trăiesc și se joacă.
Activitățile cu conținut matematic deși nu par a avea prin conținut o relație directă cu
educa ția moral civică , la fel ca toate celelalte activități, dacă sunt bine organizate și realizate,
educă un comportament civilizat în timpul derulării lor, capacitatea de a se supune cerințelor
formulate de adult sau de partenerul de activitate, de a răspund e corect și concis la întrebări, de a
asculta întrebările celorlalți, sprijină dezvoltarea capacității de cooperare, de inter și autoevaluare
etc.

17
În cadrul activităților frontale, prin temele propuse, copiii dobândesc, tot prin
intermediul jocul ui, cunoștințe despre normele de comportament civilizat, existența unor alte
culturi, popoare etc:
-educarea limbajului (povești , poezii, creare de povești)
-educatie pentru om și societate (discuții, jocuri de rol, cântece: Prietenii mei, Natura,
Animalele, Așa da, așa nu!)
-activitate artistico plastică, activitate practică : desene, picturi, colaje, modelaj etc.
-educatie fizică : jocuri sportive, dansuri specifice anumitor zone culturale etc.
1.5.2.2 Activitățile libere lasă deschisă posibilitatea consolidării unor comportamente
morale. Copiii transpun în jocul lor conduite ale adulților, se apreciază între ei imitând
comportamentul evaluativ al acestora (nu totdeauna conf orm normelor morale).
Educatoarea trebuie să urmă rească acest comportament ludic imitativ, să -i surprindă
nuanțele și, când este necesar, să intervină cu tact și eficiență, corectiv.
Jocurile și activitățile pe arii de stimulare , cât ș i cele c omplementare au consolidat
cunoș tintele , dep rinderile de aut onomie personală în activități zilnice ca : spălat , îmbră cat ,
ordonat , civilizat . Jocuril e de rol : „De-a familia” , „În vizită” , „De-a pietonii” , etc. au
consolidat normele de comportare , au consolidat colectivul de copii încârcâ nd"pozitiv
person alitatea fiecaruia .
1.5.2. 3 Activitățile de dezvoltare personală , de autoservire, la dormitor, în sala de
grupă înainte și după derularea altor activități, la vestiar, în sala de mese, oferă și ele un câmp
semnificativ pentru formarea și dezvoltarea compo rtamentelor conforme normelor morale.
Câștigarea autonomiei personale este un pas important în evoluția copilului dar este
necesar să se educe și spiritul de întrajutorare prin stimularea copiilor mai mari să poarte de grijă
celor mai puțin pregătiți pent ru a se descurca singuri.
De asemenea, această zonă de activitate face posibilă exersarea limbajului civilizat, a
deprinderilor de conduită civilizată (în timpul servirii mesei, prin respectarea somnului celorlalți,
a nevoii de liniște, în aranjarea dulăp iorului propriu din vestiar, a jucăriilor utilizate etc.)
Un moment important al programului din grădiniță în care se pot realiza dezideratele
educației morale îl reprezintă „Întâlnirea de dimineață”.
La această întâlnire copiii se adună pentru a saluta, pentru a asculta cu atenție gândurile
colegilor de grupă în legătură cu o problemă ridicată de unul dintre ei, pentru a comenta și a pune

18
întrebări respectuos, apoi aceștia colaborează la desfășurarea unor activități, discută noutăți din
ziua respectivă.
„Întâlnirea de dimineață” are numeroase beneficii:
-familiarizează copiii cu reguli și responsabilități („Regulile grupei”);
-facilitează comunicarea și cooperarea de grup a copiilor;
-dezvoltă respectul și grija față de ceilalți;
-cultivă spiritul crit ic;
-dezvoltă gândirea critic;
-exersează gândirea independentă;
-încurajează atitudinile și comportamentele democratice; educă toleranța și acceptarea.
Prin intermediul jocurilor, a convorbirilor, a lecturilor după imagini, a textelor literare
sau a m etodelor activ -participative folosite în cadrul „Întâlnirii de dimineață” sunt promovate
următoarele valori morale: sociabilitatea, politețea, recunoștința, prietenia, iubirea, dragostea
părintească, încrederea, responsabilitatea, adaptabilitatea, hărnicia , disciplina, înțelegerea,
prudența, hotărârea, spiritul critic și autocritic, devotamentul, independența, autonomia,
bunătatea.
Se constată că educația morală se realizează, în special, prin ceea ce pedagogia modernă
denumește „curriculum ascuns", adică e ste, în mare măsură rezultatul adiacent al abordării unor
conținuturi diferite, corelate între ele prin implicația filonului etic.

1.5.3 Metode utilizate în educația morală
Între componentele educației, cea morală ocupă un loc deosebit datorită rolului pe care-l
joacă în afirmarea și integrarea în societate a copilului.
Comportamentul moral se bazează pe cunoștințe, sentimente, convingeri, deprinderi și
obișnuințe, o voință puternică, încât urmărirea și formarea acestora pretinde nu numai un program
bine articulat ci și un sistem coerent de metode și procedee prin care să putem preveni apariția
unor eventuale obstacole și să asigurăm realizarea la nivel ridicat a tuturor obiectivelor urmărite.
„Acțiunile educative se desfășoară în mod organizat și sistematic și au, totodată, rolul de
a valorifica acele influențe care se exercită în mod neorganizat asupra copilului. Folosind
metodele cele mai adecvate se urmărește construirea conștientă a personalității morale a copilului
în concordanță cu imperative le moralei societăți. ” (I.Nicola, D. Farcaș, 1990, p. 31).

19
Formarea unui comportament moral pretinde o metodologie și o strategie complexă,
variată, dinamică și adecvată numeroaselor componente care trebuie formate și dezvoltate. Nu
atât numărul metodelor și procedeelor utilizate în acest proces reprezintă o dificultate, cât
integrarea lor într -un sistem, articularea lor într -o metodologie flexibilă, adaptabile diverselor
situații în care se găsește educatoarea și preșcolarul.
Întrucât dimensiunea morală a personalității umane dă valoarea fundamentală a acesteia,
grija pentru alegerea celor mai adecvate metode în corelație cu diferitele conținuturi abordate și
în contextul diferitelor forme de organizare a activităților și prin respectarea principiilor
menți onate anterior, trebuie să fie majoră .
Principalele metode ale educației moral civice și sociale sunt: exemplul, exercițiul,
convingerea . convorbirea pe teme date, aprobarea și dezaprobarea. Utilizarea lor cere tact și
măiestrie pedagogică.
1.5.3.1 Expli cația morală
Cu ajutorul ei, educatoarea dezvăluie copiilor conținutul unei cerințe, norme, reguli
morale. Încă de la o vârstă timpurie, exercițiile de comportament sunt precedate de scurte
explicații: cum să -i respecte pe adulți și pe colegi, cum să salut e, cum să se ajute reciproc, să
respecte programul grădiniței, etc. Inițial accentul cade pe modul în care trebuie respectată o
cerință morală, pentru ca pe parcurs să se extindă și asupra respectării ei.
Pentru a avea nu doar funcție informativă, ci și st imulativă este nevoie ca explicația să
fie însoțită de material și fapte concrete. Acestea pot declanșa trăiri afective care determină o
conduită corespunzătoare.
1.5.3.2 Exemplul moral este metoda cea mai eficientă. Ea are două fațete:
a) ca metodă a educ ației formale – îmbracă forma exemplificării. O cerință, o normă,
pentru a fi înțelese la vârsta preșcolară și școlară mică (atât cât este posibil) trebuie să fie
exemplificate printr -o situație concretă.
Exemplul trebuie să se constituie ca o prezentare ( demonstrare) concretă a modului de
manifestare a valorii morale respective, a modului în care se reflectă în comportament o anume
normă morală.
Se exemplifică astfel, de preferință în context ludic, normele de salut, de comportare
civilizată în diferite co ntexte sociale.Acestea sunt exemplificări explicite.
Comportamentele eroilor din basme, trăsăturile lor de caracter sunt exemple concrete
implicite, de mare folos educațional.

20
b) ca mod de influențare informală a conduitei copiilor și în acest context apa re
exemplul oferit de părinți, de educatoare ,de către ceilalți adulți sau copii din preajmă. Existența
discrepanțelor sau contradicțiilor între ceea ce înseamnă învățare prin exemplificare și prin
exemplul (modelul) educatorului poate determina efecte imp revizibile asupra copilului.
Preșcolarul mic nu are încă, suficient de bine dezvoltată capacitatea de a distinge
exemplele pozitive de cele negative; astfel, ajunge să imite și ceea ce este bun și ceea ce este rău,
el are tendința să acționeze nu atât î n direcția sfatului educatoarei , ci în aceea a modelului oferit
de ace asta. De aceea, responsabil itatea morală a educatoarei este imensă.
Copiii folosesc adesea în argumentarea faptelor sau ideilor lor sintagme de genul „Așa
face mama/tata/doamna educatoare ".
Spre deosebire de celelalte metode care descriu modul în care să se comporte copiii, prin
exemple, le sunt oferite modele concrete de comportare.
„Locul prescripțiilor verbale, care avea menirea de a descrie cum urmează să fie
comportamentul, este pre luat de un model concret ce ilustrează comportamentul în desfășurarea
sa.” (Ioan Nicola, 2000, p. 227).
Efectul acestui model depinde atât de calitatea modelului cât și de modul în care este
perceput. Caracteristică vârstei preșcolare este o tendință de i mitare deosebit de puternică ce
mărește foarte mult efectul sugestiv al comportării altora.
Preșcolarul preia modelul fără niciun fel de prelucrare sau filtrare internă, încercând să
se comporte identic cu modelul care devine pentru el un impuls spre acți une.
Exemplele își pot exercita acțiunea direct sau indirect. Atunci când sunt oferite de
persoanele aflate în anturajul copilului – părinți, educatoare, colegi, adulți – acționează nemijlocit
asupra copilului prin interrelaționare.
În acest sens, exemplu l părinților și al educatoarei este de mare importanță în
influențarea conștiinței și conduitei copilului (în măsura în care presupune o îmbinare armonioasă
a autorității și a afecțiunii).
Preocuparea acestora ar trebui să se îndrepte, în primul rând, asup ra propriei atitudini și
comportări, deoarece exemplul lor devine un instrument ce acționează asupra personalității
copilului.
Exemplele indirecte constau în relatarea și descrierea unor fapte și acțiuni morale
exercitate de o anumită persoană într -o anumi tă situație. Acestea se pot realiza cu ajutorul
povestirii, textelor literare, filmelor, revistelor, etc.

21
Pentru ca efectul exemplului moral să fie cel dorit se impun anumite condiții de ordin
psihopedagogic:
-crearea unui climat psihosocial cu o puternică încărcătură afectivă care să fie favorabil
unei relații bazate pe comuniune, atașament, respect între educatoare și copii;
-educatoarea să aibă calități și conduite care să dovedească, în relațiile cu copiii, că este
un exemplu demn de urmat;
-să se evite decretarea unui copil ca exemplu integral pentru colegii săi. Exagerarea în
acest sens poate avea efecte nedorite atât pentru cel în cauză care poate dezvolta trăsături ca
individualism, aroganță, cât și pentru ceilalți copii care pot simți frustrare sau subapreciere.
Modelele negative pot fi utile doar în măsura în care copilul, raportându -se la ele, se
detașează, adoptând o conduită opusă.
1.5.3.3 Exercițiul moral
Pedagogia definește exercițiul moral ca o repetare sistematică și organizată a unor
acțiuni, în condiții relativ identice, cu scopul formării deprinderilor și obișnuințelor de
comportare morală, al elaborării și stabilirii trăsăturilor de voință și caracter implicate în
atitudinea și conduita morală a copilului.
În practica educativă se d isting două momente principale ale exercițiului moral:
formularea cerințelor și exersarea propriu -zisă.
Cerințele exprimate pot să îmbrace diferite forme externe la care ne vom referi în
continuare:
-Ordinul este o formă mai atenuată, care este însoțită de explicații și argumente
privitoare la necesitatea împlinirii obligațiilor.
-Dispoziția este o formă de ordin mai atenuată, care este însoțită de explicații și
argumente privitoare la necesitatea împlinirii obligațiilor.
-Îndemnul și sugestia sunt forme indirecte de formulare a cerințelor prin care copiii pot
fi stimulați să desfășoare anumite acțiuni.
-Rugămintea este o metodă prin care se solicită îndeplinirea benevolă a unei sarcini,
lăsând copilului libertatea de a decide în legătură cu momentul și mo dul ei de îndeplinire.
Este de dorit însă să nu ajungă la refuzul îndeplinirii ei și aceasta poate fi posibilă prin
tact, printr -un ton adecvat, care să declanșeze mobiluri interioare ce se vor reflecta asupra
conduitei. În cazul acestei metode, relația autoritate – supunere este mijlocită de mobiluri interne

22
ale conduitei. Dacă acestea sunt sesizate de cadrul didactic, se pot obține rezultate foarte bune,
chiar superioare celor obținute prin constrângere.
-Încrederea . Avansul de încredere se poate acord a în diferite situații unor copii care
prezintă carențe în anumite direcții. De exemplu unor copii mai puțin disciplinați li se poate
încredința sarcina de a urmări disciplina colegilor, copiilor egoiști li se poate încredința sarcina de
a-și ajuta colegii .
-Utilizarea perspectivelor presupune a le face cunoscute copiilor diferite obiective ce
urmează să fie atinse în activitatea lor. Acestea pot avea un efect mobilizator prin aspirațiile
individuale și colective pe care le declanșează în conștiința copiil or.
Primele vizează satisfacerea unor interese personale care necesită eforturi individuale,
iar celelalte se referă la obiectivele unui grup, realizarea lor fiind posibilă prin cooperarea
membrilor grupului.
-Încurajarea . Prin stimularea mobiluril or interne este antrenată, cu precădere,
componenta afectiv -motivațională. Prin expresii verbale apreciative sunt încurajate
comportamentele pozitive de menținere a angajării în respectarea regulilor și cerințelor morale.
-Stimularea prin promiterea unei r ecompense – reprezintă o metodă de întărire pozitivă
extrinsecă. Recompensa promisă, declanșează o gamă de trăiri afective ce -i determină pe copii să
desfășoare o anumită activitate. Se urmărește ca, treptat, să se facă trecerea de la motivarea
extrinsecă la cea determinată de însuși conținutul activității.
Exercițiul moral are o pondere mare în dezvoltare dimensiunii moral -civice și sociale la
vârsta preșcolară și școlară mică. El trebuie integrat în context ludic pentru a împrumuta
motivația intrinsecă de la acesta.
Exercițiul constă în repetarea în diferite contexte special create, sau în practica zilnică a
unor comportamente conforme normelor și valorilor morale și civice, în scopul formării și
dezvoltării unor deprinderi optime de comportare.
Gama exer cițiilor este diversificată:
-exerciții în legătură cu anumite acțiuni implicate de viața cotidiană ;
-exerciții în legătură cu formarea unor deprinderi de muncă / exerciții organizate în
cadrul jocului.
Ele au o valoare deosebită în dezvoltarea autonomiei copilului, în câștigarea încrederii în
forțele proprii. Eficiența educativă a exercițiului moral necesită respectarea unor cerințe:
– asigurarea unor condiții și forme cât mai variate de repetare a unor acțiuni;

23
-dozarea corespunzătoare a numărului de repe tați și a duratei în funcție de
particularitățile de vârstă și individuale;
-organizarea acestor repetări în condiții cât mai apropiate de viața reală;
-folosirea unor procedee ludice pentru a asigura atât motivația, cât și accesibilitatea.
1.5.3.4 Exersa rea propriu -zisă
Este un proces care presupune îndeplinirea consecventă și sistematică a cerințelor
formulate în vederea întăririi componențelor conștiinței morale și a formării conduitei morale.
Exersarea este deosebit de importantă pentru interiorizarea cerințelor cuprinse în
normele moralei sociale care devin, astfel, elemente ale conduitei morale, reflectate în relațiile
copilului cu ceilalți, cu societatea și cu sine însuși.
Antrenarea copiilor în diferite activități și acțiuni care presupun organizar ea unor situații
de relaționare are drept rezultat formarea deprinderilor și obișnuințelor de comportare cât și a
trăsăturilor de voință și caracter.
1.5.3.5 Povestirea morală
Constă în relatarea într -o formă accesibilă și atractivă a unor întâmplări și fapte reale sau
imaginare cu semnificații morale.
Prin folosirea unui limbaj plastic -intuitiv a unor procedee artistice sau dramatice, a unui
material intuitiv adecvat, copilul este transpus într -un mod de viață care -l ajută să înțeleagă sensul
unor norme sau reguli morale.
1.5.3.6 Convorbirea morală
Este o discuție sau un dialog între educator și copii care are drept scop atât clarificarea
unor cunoștințe morale cât și declanșa rea unor trăiri afective prin valorificarea experienței de
viață a copiilor.
Convorbirile pot fi organizate sau ocazionale. Cele organizate se desfășoară cu întreaga
grupă, iar cele ocazionale se desfășoară cu grupuri de copii sau individual, de câte ori e ste
necesar.
Pornind de la un substrat faptic, copiii pot sa -și exprime liber opțiunile în legătură cu
faptele sau cerințele morale discutate și să conștientizeze efectele eventualelor abateri sau
încălcări ale cerințelor morale sau, dimpotrivă, să -și înt ărească un comportament pozitiv. Astfel
se poate afirma că această metodă are funcții de informare, sensibilizare, corectare, întărire
privitoare la conștiința și conduita morală a copilului.

24
Se pot aborda sub forma unor convorbiri pe o temă dată, ca de e xemplu :”Ce mi -a
plăcut mai mult la serbarea lui Moș Crăciun / în excursie / în vizită la"?, "Cum trebuie să ne
purtăm cu frații noștri/ acasă/ la grădiniță / cu prietenii de joacă etc"?
Abordate corect metodic, cu măiestrie și tact , cu respectarea part icularităților
psihologice ale vârstei, convorbirile morale pot avea efectele scontate în plan educațional.
Discuțiile individuale au un mare efect în cazurile în care copiii nu au încredere în sine,
în educator. Ele pot stimula comunicarea dintre copil și educator, pot deschide porțile colaborării
între copii.
1.5.3.7 Metode de întărire a deprinderilor și obișnuințelor morale
Aprobarea reprezintă o modalitate de întărire pozitivă, întrucât constă în acceptarea,
recunoașterea și confirmarea rezultatelor și manifestărilor morale ale copiilor de către o autoritate
externă.
Mecanismul care stă la baza acestei întăriri este declanșarea unor trăiri afective pozitive
care stimulează atitudinea și comportamentul moral al subiectului în direcțiile în care s -au
manifestat anterior.
Aprobarea apare ca o confirmare a concordanței între cerințele moralei sociale și
materializarea lor în rezultatele și faptele morale ale copiilor. Această modalitate de întărire oferă
copilului posibilitatea de a deosebi binele de rău cât și de a adera la prescripțiile normelor morale.
Aprobarea se poate manifesta în forme diverse, individuale sau colective:
-Acordul se constituie ca exprimarea mulțumirii față de respectarea sau împlinirea
cerințelor adresate copiilor și poate îmbrăca forma unor gesturi sau cuvinte apreciative.
-Lauda este o formă de apreciere verbală care poate fi confidențială sau publică. Atunci
când este făcută în fața colectivului poate consta în evidențierea unor fapte care pot fi
recomandate spre a fi urmate.
-„Recompensa este o formă premială folosită în cazul unor rezultate ce depășesc nivelul
de exigență impus, plasându -le peste valoarea medie de manifestare a unor fapte și acțiuni
morale“ (Ioan Nicola, 2000, p.236).
Recompensele pot fi de ordin material sau spiritual și, dintre acestea, este indicat ca pe
măsura dezvoltării copilului să fie utilizate, cu prioritate, cele spirituale.
Pentru ca r ecompensa să -și atingă scopul de a întări un comportament pozitiv se impun
câteva reguli:
-să fie raportată la fapte morale concrete și pe măsura lor;

25
-argumentarea lor să fie făcută prin criterii precise și fără subiectivism;
-să se evite folosirea lor ex agerată spre a evita devierea motivației interne spre una
centrată pe obținerea recompensei.
În ceea ce privește aprobarea, în general, se impun, de asemenea, câteva considerații de
ordin psihopedagogic:
-evitarea aplicării stereotipe și la intervale prea scurte care ar genera diminuarea valorii
sale afectiv ;
-diversificarea formelor de aprobare și alegerea unui moment potrivit pentru aplicarea ei;
-asigurarea unui consens între aprecierea educatorului și opinia colectivului pentru a se
evita riscul izolări i celui recompensat.
Aprobarea este o metodă foarte importantă dacă este folosită corect. Are valoare de
întărire pozitivă a comportamentelor dezirabile, de stimulare a acestora.
Ea subliniază concordanța dintre conduita copilului și normele morale. Trebuie spus însă
că, uneori se manifestă o ușoară tendință de exagerare în utilizarea acestei metode: din dorința de
a stimuli permanent copilul, de a -l încuraja, chiar și atunci când greșește (mai cu seamă când este
vorba de o greșeală în plan cognitiv) aprecierea se face prin aprobare în formule de genul „Foarte
bine, foarte frumos doar că…"
Acest mod de formulare a aprecierii poate fi înțeles în nuanțele sale la vârste mai mari
decât cea preșcolară. Pentru copil acum contează partea pozitivă, nesesizând nuanțele formulării;
ori se poate ajunge la întărirea unor deprinderi greșite, a unor comportamente neconcordante cu
normele.
Metoda convingerii este utilizată în scopul sprij inirii copilului spre a -și desluși sensul și
importanța propriilor fapte sau ale altora, spre a distinge ceea ce este bine de ceea ce este rău.
Toate acestea duc la dezvoltarea capacității individuale de apreciere și autoapreciere a
comportamentelor morale.
Nu este o metodă specifică vârstei preșcolare, pentru că făcând apel la înțelegere,
pătrundere de semnificații, uneori de nuanță, este necesar un anume stadiu al evoluției gândirii
pentru a o susține, dar îmbinată cu exemplul și exercițiul, poate da roade și la preșcolarii mai
mari.
1.5.3.8 Metode de frânare și eliminare a comportamentelor negative

26
Dezaprobarea reprezintă forma negativă a întăririi, constând din respingerea unor fapte
și manifestări nedorite ale copilului. Prin transmiterea unor informații ca re induc stări afective
neplăcute, are rolul de a -l determina pe copil să înceteze repetarea acțiunii respective.
Stârnind sentimente de vinovăție, rușine, culpabilitate etc., această metodă aduce copilul
într-o stare de disconfort moral determinându -l să părăsească manifestările negative și să -și
sincronizeze comportamentul cu cerințele formulate în prealabil.
Dezaprobarea se poate manifesta în mai multe forme:
-Dezacordul exprimă nemulțumirea față de modul în care au fost îndeplinite cerințele,
prin gest uri sau verbal.
-Observația poate fi adresată individual sau în fața colectivului și vizează un aspect
concret al comportamentului unui copil sau al unui grup, cu privire la îndeplinirea defectuoasă a
unei sarcini.
-Avertismentul constă în exprimarea indignării față de îndeplinirea deficitară a unor
sarcini cu mențiunea că va fi urmată de o pedeapsă în cazul în care abaterea nu se remediază.
-Pedeapsa este cea mai înaltă formă de dezaprobare care se aplică atunci când copilul
refuză îndeplinirea sarcinii. Rezolvarea conflictului care apare între atitudinea copilului și
cerințele educatoarei reclamă uneori aplicarea pedepsei.
Aceasta are scopul de a declanșa o atitudine de regret față de faptele comise și de a
mobiliza copilul în d irecția evitării unei atitudini de împotrivire față de normele și regulile date.
Ca modalități de pedepsire pot fi utilizate mai multe forme:
-privarea de anumite privilegii sau confiscarea unor obiecte;
-suportarea consecințelor faptelor (de exemplu, nu -și găsește o jucărie pentru că nu a
așezat -o în ordine la locul ei);
-repararea unor daune produse de încălcarea regulilor;
-izolarea copilului într -un loc, singur, pentru câteva minute, atunci când nu -și mai poate
controla comportamentul.
Se impun și în ca zul pedepsei, câteva condiții a căror respectare îi conferă eficiență:
– să fie pe măsura faptei săvârșite;
– să fie aplicată imediat pentru a face posibilă înțelegerea de către copil, a gravității
faptei;
– să fie individualizată, să țină seama de particu laritățile individuale și de context;
– să nu fie folosită prea des, pentru că astfel efectul ei scade;

27
– educatoarea (părintele) să zică ce face și să facă ce zice;
– să nu fie însoțită de o atmosferă încordată, de privarea de afecțiune a copiilor.
Dezapr obarea constă în aprecierea explicit negativă a unor „fapte ce nu sunt concordante
cerințelor moral -civice. În anumite condiții, ea se poate converti în constrângere.
Folosită în exces poate avea efecte negative, dar. în aceeași măsură poate dăuna și
negli jarea ei. Se impune un echilibru între aprobare și dezaprobare ca metode conexe utilizate de
către educator.
Toate aceste metode aplicate în corelație cu diverse conținuturi și în contextul diferitelor
tipuri de activități au efecte concrete asupra comportamentului copiilor, asupra evoluției
personalității lor. Vom sublinia câteva dintre acestea:
a) Dezvoltarea spiritului de disciplină la copilul preșcolar.
Chiar dacă specific copilului preșcolar este jocul, este mișcarea și acestea se pot realize
cu respectarea disciplinei. Educarea copilului în acest spirit face parte din necesitatea pregătirii
pentru școală.
Modul în care se lucrează la activitățile ce -i stimulează intelectul îi dezvoltă o anume
disciplină intelectuală; aceasta trebuie să fie dubl ată de respectarea cerințelor morale în spiritul
unui comportament disciplinat ce îi va fi de mare folos în viață.
Dezvoltarea spiritului de organizare, de ordine, îndeplinirea independentă a unor cerințe,
conduita civilizată în orice împrejurare sunt com ponente ale spiritului de disciplină. Acesta se
dezvolt ă treptat prin formulare de sarcini compatibile cu fiecare dintre palierel e de vârstă ale
preșcolarității.
Este important ca educatoarea să nu confunde necesitatea educării spiritului de disciplină
cu rigiditatea comportamentală, nefirească preșcolarului, neacceptată și chiar respinsă de către
acesta, în detrimentul formarii motivației pozitive pentru activitatea instructiv educativă din
instituția preșcolară.
b) Educarea voinței
Nu putem vorbi la preș colar de caracter ca totalitate a trăsăturilor esențiale și stabile, ca
o componentă a personalității întrucât ne aflăm doar la începutul structurării acesteia. Dar
acțiunea educativă în această perioadă are o influență covârșitoare pentru evoluția
persono genezei.
Copilul preșcolar se caracterizează printr -o mare mobilitate, prin inexistența unui
echilibru între excitație și inhibiție, prin sensibilitate, emotivitate și impresionabilitate puternica,

28
prin tendința spre imitație. Aceste caracteristici fac a acțiunea explicită destinată educării voinței
să fie dificilă, dar nu imposibila.
Pornind de la aceste caracteristici, educatoarea trebuie să acționeze în următoarele
direcții:
– perfecționarea mișcărilor copiilor prin transformarea celor involuntare în v oluntare,
conștiente, prin eliminarea mișcărilor de prisos;
-orientarea activității copiilor către scopuri precizate cu stimularea motivației lor pentru
realizarea acestora și cu angajarea (atât cât este posibil) a efortului voluntar, contracarând
tendința de a se abate de la drumul spre acest scop;
-cultivarea stăpânirii de sine;
-cultivarea perseverenței;
-stimularea inițiativei;
-stimularea comportamentului ferm;
-stimularea în direcții eficiente a activismului natural la această vârstă;
-stăpânirea emoț iilor;
-educarea spiritului de independență;
-educarea curajului etc.
Toate conținuturile menționate, întreaga gamă de activități din grădiniță, fiecare dintre
metodele prezentate, dacă sunt bine fructificate au efecte benefice pentru cultivarea voinței
copilului și pregătirea lui pentru a face față efortului susținut implicat de activitatea școlară.
c) Cultivarea altor trăsături pozitive de caracter cum ar fi optimismul sinceritatea,
cinstea, altruismul etc.
Domeniul educației morale este delicat și de ace ea cere competență și artă pentru a
soluționa numeroasele probleme pe care le ridică formarea profilului moral al unui copil.
Aceasta înseamnă că un cadru didactic trebuie să știe să aleagă și să folosească cu
măiestrie metodele care -i pot oferi șansele c ele mai mari de succes.
De asemenea, nu trebuie să uite nici un moment că această bogată metodologie va
trebui să fie permanent însoțită de exemplul său personal, de atitudinea ireproșabilă din punct de
vedere moral în toate împrejurările.
Cadrul organiza toric al educației morale are valențe formative importante în cazul
utilizării metodelor cu abilitate. Se face necesară evaluarea nivelului educației morale a fiecărui

29
elev, pentru a putea supraveghea și dirija permanent acest proces cu privire specială l a realizarea
unității dintre conștiință și conduită.
Privite în ansamblu, toate metodele educației morale pot avea un aport important la
formarea conștiinței și conduitei morale a copiilor dar, recomandabil este să fie utilizate metodele
de întărire poziti vă concomitent cu restrângerea, pe cât posibil, a celor de întărire negativă.
Îmbinarea lor armonioasă asigură concordanța între trebuințe, tendințe și cerințe morale
cât și între libertate și constrângere. Măiestria didactică se va concretiza în acele str ategii care vor
da copilului impresia libertății chiar în acțiunile și cerințele care îi sunt impuse.
1.5.3.9 Cultivarea tradițiilor ca metodă de educație. In general, tradițiile sintetizează
experiența pozitivă acumulată de -a lungul istoriei și se concentrează în organizarea periodică a
unor activități ce marchează cele mai semnificative momente din viața familiei, școlii sau a
grupur ilor de copii cu interese comune.
Ele se caracterizează prin faptul că, odată consolidate, se transmit de la o generație la
alta, devenind astfel focare de atracție și de acumulare a energiilor individuale, repercutîndu -se
pozitiv asupra activităților pe care le implică.
În acest sens am derulat activități care pun accent pe cultivarea tradițiilor, excursii
tematice la Muzeul Satului din Sibiu, șezători, tradiții și obiceiuri de Crăciun, observarea
costumului popular românesc.
În afară de aceste metode spe cific educației morale , în toate activitățile am căutat să
utilizez metodele învățării prin cooperare , metodele interactive de grup, metode active –
participative și nu în ultimul rând întrebările problem, deoarece acestea dezvoltă capacitatea
copiilor de a interacționa, de a impune și a respecta reguli, de a ajuta colegii aflați în dificultate.

1.6 Rolul educatoarei în formarea trăsăturilor de caracter ale
preșcolarilor

Primele zile pot provoca haos în sufletul celui mic, deoarece brusc sau aproape brusc va
descoperi faptul că nu va mai sta cu mama toată ziua, că nu el este „centrul universului” și că
trebuie să ascu lte de cineva străin, să socializeze cu încă 20 sau 30 de copii educați mai mult sau
mai puțin până în acest moment, că trebuie să împartă jucăriile cu ceilalți și că nu i se vor
îndeplini nicidecum toate poftele.

30
De aceea, nu putem lăsa copilul să se orienteze singur în multitudinea de fapte și
atitudini ce se manifestă în jurul său, ci este necesar să organizăm o ambianță pozitivă.
Modificarea deprinderilor este o muncă anevoioasă, de durată și îi marchează pe cei mai
mulți copii, atât de strâns legați de mamă la vârsta aceasta.
De aceea, părinții trebuie s ă le facă trecerea mai lină și mai pe înțelesul copilului. Mulți
părinți renunță, dar de această etapă se vor lovi și anul următor sau peste doi ani, și cu cât
copilașul crește cu atât îi vor schimba mai greu obiceiurile.
Copilul trebuie încurajat cu mult ă răbdare și înțelegere, cu fermitate totodată, dar mai
ales cu infinită dragoste.
Trebuie lăudat când reușește să se descurce singur, când își respectă programul sau
deprinderile sănătoase, și trebuie să i se explice de ce este trimis la grădiniță.
Copii i nu trebuie mințiți sau amenințați cu grădin ița, nu trebuie să li se spună „ei, lasă
că la grădiniță o să vezi tu ce înseamnă să asculți!” pentru că vor avea retic ență numai la auzul
cuvântului „grădiniță ”. În același timp, relația cu „doamna” are un imp act decisiv asupra
copilului.
Educatoarea este cel mai important actor de pe scena vieții preșcolarului. Personalitatea
acesteia, atitudinile, modul de a gândi și de a acționa influențează hotărâtor atmosfera și mediul
în care se formează copilul.
Să ne im aginăm așadar o persoană prietenoasă, înțelegătoare, calmă, cu o fire deschisă,
veselă, cu simțul umorului, iubindu -și profesia și lumea atât de imprevizibilă a copilăriei. O
persoană echilibrată, capabilă să -și evalueze cu obiectivitate posibilitățile și capacitățile, aptă să
comunice eficient cu copiii, în așa fel încât aceștia să -și însușească cu ușurință cunoștințele,
priceperile și deprinderile firești vârstei lor.
Continuând procesul de socializare început în familie, grădinița oferă preșcolarului
cadrul de valorificar e a potențialului psiho –social.
La intrarea în grădiniță , copilul se află în perioada celor mai bogate acumulări
cantitative și calitative . În această instituție educatoarea îndrumă copiii să diferențieze binele de
rău, ceea ce este permis de ceea ce nu este permis.
Făcând saltul de la mediul familial la cel instituționalizat, copilul este orientat spre ceea
ce trebuie să facă și să devină într -un context social, relațional.
Se adaugă treptat conturarea sentimentului de apartenență l a acest spațiu geografic,
familiarizarea cu fapte și evenimente deosebite din istoria poporului român.

31
Necesitatea de a începe educarea cât mai de timpuriu este justificată și de faptul că la
vârsta preșcolară se formează cu cea mai mare ușurință automatis mele ce stau la baza
deprinderilor de comportare.
Printr -o muncă educativă constantă și susținută, aceste componente se transformă treptat
în trăsături relativ stabile a le personalității sale.
De exemplu , deprinderea de a mulțumi ori de câte ori primește ceva, cea de a saluta, de a
asculta pe ceilalți când vorbesc, fără a -i întrerupe, sau de a îndeplini cerințele adultilor fără
comentarii inutile, au ca și consecință apariția unei atitudini constante de p olitețe și respect față
de cei din jur.
Educarea caracterului copiilor preșcolari presupune realizarea a trei sarcini
fundamentale, care trebuie să constituie pentru educatoare puncte de plecare pentru întreaga
muncă educativă.
Aceste sarcini sunt:
-educarea trăsăturilor pozitive de caracter (dragostea pentru adevăr, sinceritatea, cinstea,
curajul, modestia, optimismul și încrederea în forțele proprii, sociabilitatea, independența, spiritul
critic și autocritic, generozitatea, blândețea, politețea, respe ctul, bunul simț, ordinea, disciplina,
devotamentul, recunoștința, punctualitatea, conștiinciozitatea, discreția, umanismul, delicatețea,
principialitatea, colectivismul, prietenia, hărnicia, sentimentul datoriei, al mândriei patriotice,
puritatea morală e tc.);
-educarea însușirilor voliționale;
-înlăturarea defectelor de voință și de caracter, lupta împotriva lor.
Cele negative, ce trebuie frânate prin activitățile de educație moral civică ar fi:
pasivitatea, lenea, egoismul, îngâmfarea, lăudăroșenia, in vidia, imprudența, lingușirea, neglijența,
necinstea, hoția, înșelăciunea, fățărnicia, viclenia, indiscreția, obrăznicia, disprețul, insultarea,
dezordinea, ura, răutatea, nerecunoștința, neascultarea, tergiversarea, timiditatea, delăsarea etc.
Trăsăturil e manifestate de copii nu au stabilitate. Prin intermediul muncii educative, cele
pozitive pot fi accentuate, iar cele negative diminuate și treptat, înlăturate.
Educația pentru om și societate se desfășoară în cadrul unui proces interdisciplinar zilnic
cuprinzând forme de organizare multiple.
Activitatea educațională în grădiniță se desfășoară sub cele trei forme de organizare :
jocuri și activități didactice alese, activități de dezvoltare personală și activități pe domenii
experiențiale cuprinzând toa te domeniile de activitate.