Cadrul Juridic European Privind Controlul Undelor Electromagnetice

=== e28b1e4b160bdeb3ca4da4d417bbd22e127fb4d2_670345_1 ===

CADRUL JURIDIC EUROPEAN PRIVIND CONTROLUL UNDELOR ELECTROMAGNETICE

CUPRINS

CAPITOLUL 1. SERVICIILE DE TELECOMUNICAȚII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ. REGLEMENTAREA SERVICIILOR DE TELECOMUNICAȚII ÎN U.E.

Scurtă delimitare conceptuală

1.2 Telecomunicațiile în spațiul european comun

1.2.1 Punerea în aplicare a normelor de concurență în domeniul concurenței, la nivelul Uniunii Europene

1.2.2. Acordurile de cooperare în domeniul telecomunicațiilor la nivelul Uniunii Europene

1.2.2.1 Acordurile de cooperare în domeniul telecomunicațiilor ce vizează prețurile

1.2.2.2 Acordurile de cooperare în domeniul telecomunicațiilor ce vizează diverse condiții dedicate furnizării instalațiilor

1.2.2.3 Acordurile de cooperare în domeniul telecomunicațiilor ce vizează diverse condiții dedicate alegerii liniilor de telecomunicații

1.3 Accesul la rețelele de comunicații electronice

CAPITOLUL 2. REGLEMENTĂRILE NAȚIONALE ÎN MATERIA TELECOMUNICAȚIILOR

CAPITOLUL 3. SISTEMUL INSTITUȚIONAL LA NIVEL EUROPEAN ȘI NAȚIONAL

STUDIU DE CAZ

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

CAPITOLUL 1. SERVICIILE DE TELECOMUNICAȚII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ. REGLEMENTAREA SERVICIILOR DE TELECOMUNICAȚII ÎN U.E.

Scurtă delimitare conceptuală

Conform prevederilor regăsite în conținutul articolului 2 al Regulamentului W.A.T.T.C. (WORLD ADMINISTRATIVE TELEGRAPH AND TELEPHONE CONFERENCE) din 9.12.1998, în categoria telecomunicațiilor sunt incluse totalitatea transmisiilor, a emisiilor, ca și a recepțiilor semnelor, a semnalelor, a mesajelor scrise, a imaginilor și a sunetelor, ca și a informațiilor de orice natură, prin intermediul cablului, al fibrei optice, al radioului ori al diverselor alte sisteme electromagnetice,.

În domeniul dedicat furnizării diverselor servicii prin satelit, la nivelul Uniunii Europene, se remarcă faptul că:

Delimitarea comunicațiilor prin satelit presupune:

Serviciile fixe – respectiv comunicația punct la punct

Comunicațiile multipunct – comunicațiile punct la multipunct ori multipunct la multipunct

Comunicațiile unidirecționale

Comunicațiile direcționale

Sateliții se caracterizează prin intermediul mai multor elemente, respectiv:

Acoperirea zonelor geografice de vastă întindere, ce nu se limitează la granițele statale

Distanțele nu influențează costurile

Dispunerea rețelelor este una de tip nu doar facilă, ci și flexibilă – cu precădere în sistemul V.S.A.T. (Very Small Aperture Terminals) – sisteme de terminale cu antenă mică

Delimitarea utilizării sateliților include:

Transmisiile de voce și transmisiile de date prin intermediul rețelelor publice comutate

Serviciile cu valoare adăugată pentru radiodifuziune

Serviciile cu valoare adăugată pentru întreprinderi

De asemenea, procesul dedicat furnizării prin satelit se remarcă printr-un nivel deosebit al substituibilității cu diversele legături ale transmisiei terestre dedicate transmisiei diverselor date pe distanțe lungi, ca și a mesajelor vocale de bază.

Ca urmare a caracteristicilor specifice, furnizarea prin satelit se dovedește a nu fi în mod substanțial substituibilă, ci complementară diverselor legături ale transmisiei terestre în situația unor utilizări de transmisii de voce și de date, precum:

Serviciile în regiuni periferice ori în regiuni nu foarte dezvoltate

Conexiunile între statele ce nu se învecinează

Reconfigurări ale capacităților

Furnizarea diverselor linii dedicate redirecționării traficului

În plus, se impune a se menționa și faptul că la ora actuală sateliții, la modul obișnuit, nu sunt în mare măsură substituibili radiodifuziunii directe ori rețelelor private de tip multipunct în cazul serviciilor cu valoare adăugată, ce sunt dedicate întreprinderilor, faptul pentru care, în cazul acestor utilizări, aceștia s-ar putea constitui în piețe ale unor produse distincte.

1.2 Telecomunicațiile în spațiul european comun

În cadrul domeniului dedicat comunicațiilor mobile din Uniunea Europeană se remarcă existența mai multor servicii distincte, cum ar fi serviciul telefoniei celulare, serviciul pagingului, serviciul telepunctului, ca și cel al comunicațiilor fără fir, fie acestea de voce ori de date.

Ca urmare a dezvoltării tehnice deosebite din ultimii ani, s-a remarcat faptul că furnizarea tuturor acestor sisteme se face la un nivel tot mai avansat, motiv pentru care se remarcă o estompare progresivă a diferențelor sesizate între sistemele anterior menționate, cu dezvoltarea caracterului substituibil al acestora.

Acesta este, de altfel, și principalul motiv pentru care, la nivelul Uniunii Europene, se estimează ca nu peste mult timp, în cazul unor anumite aplicații să se poată realizare includerea în piața unui unic produs a diverselor sisteme. În plus, se poate sesiza și eventualitatea ca, în cazul unor utilizări, diversele sisteme mobile să se regăsească la nivelul unei unice piețe cu serviciile ce sunt furnizate de o rețea publică comutată.

În actuala societate, se remarcă faptul că în sectorul dedicat telecomunicațiile se impun, în unele cazuri, numeroase acorduri de cooperare între diversele organisme de telecomunicații (acorduri de tip inter alia), în acest fel reușindu-se asigurarea unei interconectivități la nivelul rețelelor și serviciilor, ca și a ghișeului unic și al facturării unitare, toate fiind vitale în cadrul procesului dedicat furnizării serviciilor la standarde europene, tuturor utilizatorilor impunându-se acordarea celor mai optime condiții.

În vederea atingerii acestor obiective se impune realizarea unei cooperări deosebite între diversele organisme de telecomunicații, o atenție deosebită fiind acordată domeniilor în interiorul cărora se pot menține drepturile exclusive ori drepturile speciale de furnizare, avându-se în vedere dreptul comunitar (incluzând și normele de concurență), ca și domeniilor în care se impun diverse forme de cooperare pentru asigurarea unor servicii optime.

Se impune a se menționa și obiectivul principal avut în vedere de către Uniunea Europeană, respectiv cel al furnizării către toți utilizatorii de pe teritoriul european comun, a unei varietăți cât mai mari a serviciilor de telecomunicații, de o calitate deosebită și la costuri cât mai reduse.

Se remarcă faptul că pentru a se reuși atingerea acestui obiectiv se impune necesitatea introducerii unei structuri concurențiale deosebite, ca și menținerea acesteia în timp, cunoscută fiind importanța acordată de comunitatea europeană concurenței, încă din perioada desăvârșirii pieței unice (anul 1992).

În acest sens, piața unică se constituie într-o dimensiune unitară pentru toți operatorii de telecomunicații, ca și pentru diverșii utilizatori, prin intermediul concurenței fiindu-le conferită posibilitatea unei maxime valorificări a dezvoltării tehnologice, în paralel cu accelerarea acesteia.

În plus, atât operatorii de telecomunicații cât și diverșii utilizatori vor fi încurajați să se restructureze, realizând în acest fel economii deosebite și crescându-și substanțial nivelul de competitivitate atât la nivelul pieței comunitare, cât și la nivelul pieței globale.

În vederea atingerii obiectivului Uniunii Europene privind dezvoltarea nivelului de certitudine aferente diverselor condiții de investiții în domeniul telecomunicațiilor, ca și pentru a se reuși dezvoltarea deosebită, la nivel european, a serviciilor din domeniul telecomunicațiilor, anterior menționate, au fost elaborate o serie întreagă de mecanisme dedicate asigurării în cazurile individuale a certitudinii (exceptând plângerile, ca și anchetele din oficiu), ce includ atât procedurile de notificare, cât și procedurile deciziei de neintervenție (așa cum acestea se regăsesc în conținutul Regulamentului nr. 17, ce reușește să definească procedura oficială dedicată atestării diverselor acorduri de atestare, în situația solicitării unei atestări oficiale).

Având în vedere contextul concurențial regăsit în cadrul sectorului telecomunicațiilor din Uniunea Europeană, la nivel comunitar se apreciază că se impune ca diverșii operatori de telecomunicații să fie autorizați și implicit încurajați în vederea instituirii diverselor mecanisme dedicate cooperării, ce sunt necesare creării ori asigurării unei interconectivități complete între rețelele publice de la nivelul comunitar, ori între servicii (după caz), în acest fel reușindu-se asigurarea unor servicii de telecomunicații de calitate și la costuri minime pentru totalitatea utilizatorilor europeni.

Acest demers se impune a se realiza cu respectarea strictă a normelor de concurență aferente Comunității Economice Europene, în momentul punerii în aplicare a diverselor forme de cooperare, astfel reușindu-se prevenirea apariției unor eventuale consecințe economice de tip negativ.

De asemenea, pentru a se preveni apariția unor poziții dominante pe piața unică în cazul operatorilor ori a întreprinderilor, se impune necesitatea informării acestora cu privire la interzicerea abuzului poziției dominante.

În domeniul dedicat telecomunicațiilor, la nivelul Uniunii Europene, se acordă o atenție deosebită aplicării integrale a diverselor norme de concurență, astfel diverșii participanți existenți pe piață având posibilitatea de a-și defini încă din fază inițială nu doar diversele strategii, ci și demersurile dedicate furnizării unor rețele și implicit servicii la standarde europene.

Demn de menționat este, în acest context, și poziția comunitară regăsită încă din anul 1987 în Cartea verde vizând dezvoltarea pieței comune a serviciilor și echipamentelor de telecomunicații ,, Comisia Comunităților Europene propunând o monitorizare permanentă și strictă a diverselor activități operaționale în cadrul administrațiilor din telecomunicații, avându-se în vedere prevederile articolelor 85, 86 și 90 incluse în conținutul Tratatului C.E.E. – monitorizarea vizează cu precădere situația practicilor dedicate subvenționării încrucișate a diverselor activități derulate în sectorul aferent serviciilor concurențiale, ca și al diverselor activități de producție.

Se remarcă faptul că în ultimii ani, fenomenul dezvoltării tehnologice sesizat în domeniul dedicat telecomunicațiilor de pe plan global a reușit să determine o modificare a condițiilor concurențiale, în acest moment constatându-se că diversele administrații monopoliste de tip tradițional, existente în acest sector al telecomunicațiilor nu mai dețin capacitatea de a se descurca singure în fața diverselor provocări determinate de evoluția tehnologică, în domeniu sesizându-se apariția unor noi forțe economice, ce au capabilitatea furnizării diverșilor utilizatori a unor numeroase servicii cu mult mai îmbunătățite, urmare a tehnologiilor de ultimă generație, aspect de a determinat și stimulat în mod deosebit un proces de dereglementare fără precedent la nivelul comunității europene.

În scurt timp s-a sesizat modificări progresive ale structurii pieței europene, furnizori privați noi reușind să intre cu o serie întreagă de noi servicii și echipamente de tip transnațional.

În ciuda faptului că diversele administrații au reușit să își mențină rolul central în cadrul furnizorilor publici de servicii, aceștia au acumulat cu timpul și mentalitatea afacerilor, inițiind concurențe dinamice atât cu operatorii privați de servicii, cât și cu cei de echipamente, producându-se o serie întreagă de ample restructurări, fuziuni, dar și conturarea unor societăți comune, în acest fel reușindu-se concurarea în mod efectiv la nivelul pieței dereglementate.

În acest context, Comisia Europeană a vizat, prin intermediul aplicării diverselor norme dedicate concurenței, să evite ca la nivelul diverselor state membre ale Uniunii Europene să fie adoptate o serie de măsuri ce au capacitatea de a determina ori de a menține o serie întreagă de bariere artificiale, ce se dovedesc a fi incompatibile în raport cu piața unică.

Trebuie însă menționat faptul că, în ciuda aplicării diverselor norme de concurență, Comisia Europeană a avut în permanență în vedere favorizarea tuturor formelor de cooperare prin intermediul cărora se realizează o promovare a inovației, ca și a progresului economic, în contextul regăsit în dreptul concurenței.

Se remarcă faptul că varianta asigurării concurenței efective în cadrul domeniul telecomunicațiilor nu poate fi încadrată în categoria opțiunilor politice, aceasta fiind deja inclusă în Tratatul C.E.E. vizând favorizarea pieței libere și a economiei orientată înspre concurență, cu mențiunea că totalitatea normelor concurențiale regăsite în conținutul Tratatului C.E.E. sunt aplicabile direct la nivelul întregii comunități.

1.2.1 Punerea în aplicare a normelor de concurență în domeniul concurenței, la nivelul Uniunii Europene

Prevederile regăsite în conținutul Tratatului C.E.E. mai precis cele din articolele 85 și 86, ca și totalitatea regulamentelor dedicate aplicării acestora se constituie în legislația europeană în domeniul concurenței în telecomunicații, aceasta fiind aplicabilă pe întreg teritoriul spațiului european comun.

Demn de menționat este faptul că diversele norme comunitare prin intermediul cărora s-a reglementat sectorul telecomunicațiilor din Uniunea Europeană nu pot fi percepute ca fiind dispoziții aplicativ ale textelor de lele, anterior menționate, ele interpretându-se în raport cu normele concurențiale, în vederea asigurării unui nivel ridicat al aplicabilității diverselor aspecte dedicate politicii comunitare în domeniu.

În categoria normelor de furnizare a rețelei deschise (respectiv O.N.P. – Open Network Provision) sunt incluse, conform Rezoluției C.E. (30.061988) vizând dezvoltarea pieței comune a serviciilor și echipamentelor de telecomunicații până în 1992 definirea tuturor condițiilor tehnice și a condițiilor de utilizare a rețelei deschise, în paralel cu utilizarea acesteia, ca și principiile dedicate furnizării rețelei deschise, toate detaliile ce privesc procedurile normelor de furnizare a rețelei deschise fiind definite prin intermediul Directivei 90/387/CEE, .

Open Network Provision deține un rol primordial în cadrul procesului dedicat asigurării, la nivelul Uniunii Europene, a unui acces egal la diversele rețele publice ce sunt interconectate în cadrul comunității, în momentul armonizării acesteia utilizatorului oricărei rețele fiindu-i conferite totalitatea condițiilor de acces existente la nivelul comunității, în armonizare, oricare ar fi statul de origine. Demn de menționat este faptul că accesul armonizat se asigură avându-se în vedere diversele norme de concurență, anterior precizate.

De asemenea, se impune a se preciza faptul că normele Open Network Provision nu sunt apreciate ca fiind norme de concurență cu aplicabilitate statelor europene și/sau diverselor comportamente ale întreprinderilor, acestea, împreună cu normele de concurență reușind să se constituie în seturi ale normelor distincte și coerente. Prin urmare, normele de concurență se aplică în totalitate, chiar și în cazul în care au fost adoptate toate normele O.N.P.

1.2.2. Acordurile de cooperare în domeniul telecomunicațiilor la nivelul Uniunii Europene

Toate acordurile de cooperare existente în domeniul telecomunicațiilor au capacitatea de a afecta diversele activități de comerț existențe între statele membre ale spațiului european comun, mai ales în contextul în care se remarcă faptul că la nivelul teritoriului comun diverse alte servicii în afara celor dedicate organismelor de telecomunicații, echipamentelor, ca și infrastructurilor spațiale, astfel încât aceste acorduri dedicate respectivelor servicii și echipamente au capacitatea de a impune anumite efecte în cadrul schimburilor comerciale.

Toate acordurile ce privesc diversele instalații terestre (cum ar fi rețelele publice comutate ori circuitele închiriate), ori serviciile (cel mai bun exemplu fiind cel al telefoniei mobile dedicate marii majorități a populației) sunt încheiate între organismele de telecomunicații, ca urmare a prevederilor regimului juridic, dedicat drepturilor exclusive ori drepturilor speciale.

Acordurile au capacitatea de a limita concurența în interiorul oricărui stat membru al Uniunii Europene doar în situația acordării acestor drepturi exclusive către mai mulți furnizori.

De asemenea, acordurile dețin și capacitatea restrângerii concurenței între diversele organisme de telecomunicații pentru menținerea ori atragerii utilizatorilor de telecomunicații percepuți ca fiind importanți prin prisma centrelor de telecomunicații deținute.

Concurența pentru aceste centre vizează tarifele și diverse condiții considerate a fi favorabile, calitatea serviciilor oferite clienților fiind cel mai bun exemplu. Demn de remarcat este faptul că statele membre ale Uniunii Europene nu au capacitatea de a interveni în această concurență datorită directivei europene dedicate serviciilor, ce le permite acestora acordarea doar pe teritoriile proprii a unor drepturi speciale ori exclusive.

Acordurile pot să restrângă concurența la nivelul serviciilor de tip nerezervat ce sunt oferite de către întreprinderile terțe, cu susținerea instalațiilor în cauză (cum ar fi situația impunerii de către unii utilizatori ai unor condiții comerciale de tip inechitabil ori discriminatoriu).

1.2.2.1 Acordurile de cooperare în domeniul telecomunicațiilor ce vizează prețurile

Se cunoaște faptul că totalitatea acordurilor diverselor organisme de telecomunicații ce privesc prețurile, ca și colectarea taxelor dedicate serviciilor internaționale ori rabaturile au capacitatea de a diminua în mod apreciabil concurența existentă între diversele centre de telecomunicații, cu mențiunea că o coordonare a rabaturilor, ca și interzicerea acestora pot să determine numeroase restrângeri.

În cazurile în care diversele informații devin publice (precum cele dedicate tarifelor), unica posibilitate a concurării eficiente la nivelul prețurilor se dovedește a fi rabatul.

În acest sens se impune a se menționa faptul că de-a lungul timpului, atât Curtea de Justiție Europeană cât și Comisia Europeană au apreciat unele acorduri din domeniul prețurilor drept grave încălcări ale prevederilor regăsite în conținutul articolului 86 al Tratatului CEE.

În ciuda aprecierii conform căreia un element primordial în cadrul furnizării serviciilor la nivel comunitar este reprezentat de armonizarea structurii tarifelor, se impune ca aceasta să se realizeze în compatibilitate directă cu totalitatea normelor de concurență comunitare, cu includerea, în paralel, a definirii principiilor de eficiență în domeniul stabilirii prețurilor. Și asta mai ales în contextul în care se cunoaște faptul că alegerea oricărui consumator este direct influențată de concurența prețurilor, concurență ce are capacitatea și a stimulării progresului tehnic.

În situația în care acordurile vizează doar stabilirea diverselor structuri ori a unor principii de tarifare comune, se poate realiza transparența necesară dedicată calculului tarifelor, ca și facilitatea diverselor decizii ale utilizatorilor vizând intensitatea traficului ori localizarea diverselor sedii centrale, în acest fel reușindu-se îndeplinirea unui obiectiv ce a fost inclus în Cartea Verde a Uniunii Europene, respectiv cel al tarifelor orientate înspre costuri.

Tocmai pentru acest scop a fost abrogată și Recomandarea P.G.T./10 ce viza principiile generale dedicate închirierii circuitelor de telecomunicații internaționale, în paralel cu crearea rețelelor private internaționale, în conținutul său regăsindu-se impunerea taxei suplimentare (30%) ori a taxei de acces dedicată traficului realizat pe circuitul internațional de telecomunicații închiriat de un terț, sau circuitului interconectat la rețeaua publică de telecomunicații.

Aceeași recomandare făcea și precizarea necesității aplicării coeficienților de tarifare uniformi, în vederea determinării nivelului relativ pentru prețul circuitelor de telecomunicații internaționale, ce erau închiriate. Ulterior abrogării acestor recomandări s-a realizat un mare beneficiu utilizatorilor, fiind restabilită concurența existentă între diversele organisme de telecomunicații, vizând furnizarea circuitelor internaționale închiriate.

1.2.2.2 Acordurile de cooperare în domeniul telecomunicațiilor ce vizează diverse condiții dedicate furnizării instalațiilor

Se remarcă faptul că acestea au capacitatea de diminua concurența dintre parteneri, la nivel de centre, cu limitarea accesului diverșilor utilizatori la rețea, în acest fel realizându-se o restrângere a concurenței pentru serviciile de tip nerezervat, cu diversele întreprinderi terțe (situația folosirii circuitelor închiriate).

Demn de menționat este faptul că Recomandarea P.G.T./10 ce viza principiile generale dedicate închirierii circuitelor de telecomunicații internaționale includea în conținutul său și numeroase restrângeri dedicate condițiilor de vânzare, mai precis:

Interzicerea subînchirierii

Condiționarea folosirii circuitelor închiriate consumator/terți, specificându-se că respectiva comunicați viza doar activitatea ce a stat la baza acordării respectivului circuit

Realizarea autorizării rețelelor privare doar pentru consumatori între care existau legături economice și care derulau activități similare

Prealabila consultare, în vederea aprobării rețelei private ori a modificărilor privind folosirea rețelei pentru orice tip de interconectare realizată la nivelul rețelelor private, dintre diverselor organisme de telecomunicații

1.2.2.3 Acordurile de cooperare în domeniul telecomunicațiilor ce vizează diverse condiții dedicate alegerii liniilor de telecomunicații

Se remarcă, de asemenea, că și acest tip de acorduri pot impune diverse efecte de tip restrictiv, mai precis:

Dacă acestea au capacitatea de a coordona alegerea de către diversele organisme de telecomunicații, a liniilor ce se impun a fi stabilite în cadrul serviciilor internaționale, ele pot să restrângă concurența existentă între organismele de telecomunicații, percepute drept furnizori ai centrelor de comunicații pentru utilizatori, nu doar în domeniul investițional, ci și în cel productiv, cu o potențială implicație și la nivelul tarifelor.

În situația în care ele rezervă respectiva alegere a liniilor ce au fost stabilite deja diverselor organisme de telecomunicații, respectiva alegere vizând o instalație determinată, acordurilor pot să limiteze folosirea altor instalații, inclusiv al serviciilor, la un moment dat putându-se determina o afectare a progresului tehnologic. Se impune a se preciza faptul că, în măsura constituirii ca și cerință tehnică, alegerea liniilor nu este, la nivel principial, restrictivă.

1.3 Accesul la rețelele de comunicații electronice

Armonizarea modului în care statele din Uniunea Europeană înțeleg să reglementeze accesul la diversele rețele de comunicații electronice, ca și a infrastructurii asociate, se realizează în conformitate cu prevederile regăsite în conținutul Directivei 2002/19/CE.

Prin intermediul acesteia s-a reușit instituirea cadrului de reglementare privind relațiile existente între servicii și furnizorii de rețele, ce pot stimula concurența durabilă, ca și interoperabilitatea diverselor servicii de comunicații electronice.

Acest act al Parlamentului European din luna martie a anului 2002, împreună cu alte directive regăsite în legislația comunitară, este inclusă în cadrul așa numitului „Pachet Telecom”, ce reușește să definească cadrul reglementării dedicat dezvoltării competitivității diverselor rețele de comunicații electronice, ca și a sectorului serviciilor. Ulterior, „Pachetul Telecom” a suferit modificări diverse, în paralel luându-se decizia înființării O.A.R.E.C. (Organismul autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice).

Directiva 2002/19/CE este aplicabilă totalității formelor de rețele de comunicații publice ce sunt utilizate în serviciile de comunicații electronice ce sunt disponibile publicului, incluzând:

Rețele de telecomunicații fixe și mobile

Rețele utilizate pentru radiodifuziunea terestră

Rețele de televiziune prin cablu

Rețele de satelit și de internet, ce sunt folosite pentru transmisia vocală, fax, dar și date și implicit imagini

În cadrul acestei Directive se regăsește principiul conform căruia statele din comunitatea europeană trebuie să se asigure asupra inexistenței restricțiilor ce pot să împiedice diversele întreprinderi din același stat european ori din statele diferite din Uniunea Europeană privind negociere de acorduri ce vizează accesul și/sau interconectarea, avându-se în vedere normele dedicate concurenței.

Conform principiului general, ce presupune abordarea neutră prin prisma tehnologică, la nivelul diverselor piețe, se are în vedere atingerea mai multor obiective, cum ar fi:

Instituirea cadrului ce să reușească încurajarea concurenței, ca și susținerea diverselor investiții eficiente în cadrul infrastructurii de rețea, în acest fel permițându-se un acces adecvat la diversele rețele, ca și o interconectare a acestora, ca și o interoperabilitate a serviciilor, avându-se în vedere interesul utilizatorilor finali

O garantare a aspectului că blocajele eventuale înregistrate pe piață nu vor limita cererea serviciilor inovatoare ce ar putea să fie în beneficiul diverșilor utilizatori

De asemenea, Directiva 2002/19/CE reușește să definească și norma fundamentală conform căreia se definește dreptul și obligația operatorilor de rețele publice de comunicații de a negocia o interconectare reciprocă, în acest fel reușindu-se asigurarea interoperabilității diverselor servicii, la nivelul întregului teritoriu comun european.

În acest sens, toate autoritățile naționale de reglementare sunt responsabile să realizeze analize de piață periodice vizând determinarea unei eventuale puteri semnificative a unuia ori a mai multor operatori, la nivel de piață.

În situația în care se remarcă existența unei puteri semnificative a unui operator, autoritățile naționale de reglementare îi vor impune acestuia, în funcție de caz, mai multe obligații, respectiv:

Obligațiile de transparență vizând interconectarea și/sau accesul, ce îi obligă pe operatori la publicarea diverselor informații ce sunt specificate, incluzând informații contabile, diverse specificații tehnice ori caracteristici ale rețelelor

Obligațiile de nediscriminare, în vederea garantării că respectivii operatori reușesc să aplice condițiile echivalente, în împrejurări ce sunt echivalente întreprinderilor ce oferă servicii echivalente, incluzând interdicția favorizării propriile servicii

Obligațiile de separare contabilă vizând activitățile ce sunt specifice domeniului interconectării și/sau domeniului accesului

Obligațiile ce privesc accesul la anumite elemente existente în cadrul infrastructurii rețelelor, ca și al utilizări acestora. În acest context, li se poate impune operatorilor:

Acordarea către terți a accesului la diversele elemente, ca și la infrastructura rețelei, incluzând accesul neîngrădit la bucla locală

Negocierea cu întreprinderile ce solicită accesul, în condițiile bunei credințe

Să nu procedeze la retragerea accesului deja acordat privind infrastructura

Să acorde un acces deschis către interfețele tehnice, dar și la protocoale ori la diverse alte tehnologii cheie ce sunt indispensabile în cadrul interoperabilității serviciilor

Furnizării de co-locare ori a altor forme privind utilizarea în comun a respectivei infrastructuri asociate

Acordarea accesului la servicii asociate, incluzând identitatea, dar și locația și implicit prezența

Obligațiile vizând recuperarea diverselor costuri, ca și a controlului prețurilor, incluzând obligațiile ce privesc orientarea prețurilor în funcție de respectivele costuri, ca și obligațiile ce vizează sistemele de contabilitatea costurilor

În ceea ce privește reglementarea telecomunicații la nivelul Uniunii Europene, aceasta este realizată prin intermediul legislației comunitare special elaborată în acest sens, regăsită în cadrul ANEXEI 1.

CAPITOLUL 2

REGLEMENTĂRILE NAȚIONALE ÎN MATERIA TELECOMUNICAȚIILOR

În România, cadrul general dedicat dezvoltării în domeniul dedicat comunicațiilor electronice, serviciilor poștale, ca și comunicațiilor audiovizuale este asigurat de reglementările legislative aliniate legislației comunitare din domeniul dedicat rețelelor, ca și serviciilor de comunicații electronice, așa cum acesta a fost adoptat în spațiul european încă din anul 2002.

Legislația primară în țara noastră este implementată de către A.N.C.O.M. (Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații), în cadrul procesului dedicat exercitării funcției de reglementarea diverselor activități, prin intermediul deciziilor președintelui instituției.

În domeniul legislației naționale, se remarcă:

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009 vizând înființarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, ce a fost aprobată prin intermediul Legii nr. 113/2010, cu ulterioarele modificări și completări

Hotărârea nr. 740/2016 vizând punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor radio, prin intermediul căreia s-a reușit stabilirea:

Diverselor cerințe esențiale aferente echipamentelor radio

Condițiilor dedicate introducerii pe piață a echipamentelor radio

Condițiilor dedicate punerii la dispoziție, la nivelul pieței, a echipamentelor radio

Condițiilor dedicate punerii în funcțiune a diverselor echipamente radio

Condițiilor privind notificarea organismelor de evaluarea conformității

Cerințelor privind notificarea organismelor de evaluarea conformității

Hotărârea nr. 487/2016 privind compatibilitatea electromagnetică, prin intermediul căreia s-a reușit să se stabilească:

Diversele cerințe ale compatibilităților electromagnetice aferente echipamentelor definite în legislație

Condițiile dedicate introducerii pe piață a diverselor echipamente, ca și punerii acestora la dispoziție la nivelul pieței, respectiv a punerii în funcțiune

Diverselor condiții și cerințe dedicate notificării organismelor evaluării conformității

Se impune a se aminti faptul că această hotărâre nu este aplicabilă diverselor:

Echipamente ce sunt reglementate de către Directiva 2014/53/U.E. a Parlamentului European (16.04.2014) vizând armonizarea legislației din statele membre privind punerea la dispoziție, la nivelul pieței, a diverselor echipamente radio

Produse, piese și echipamente aeronautice, așa cum acestea se regăsesc menționate în conținutul Regulamentului (C.E.) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (20.02.2008) vizând normele comune din domeniul dedicat aviației civile, ca și instituirea unei Agenții Europene de Siguranța Aviației, implicând și abrogarea Directivei 91/670/C.E.E. a Consiliului, a Regulamentului (C.E.) nr. 1.592/2002, ca și a Directivei 2004/36/C.E., ce a fost modificat prin Regulamentul (C.E.) nr. 1.108/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (21.10.2009)

Echipamente radio ce sunt utilizate de către radioamatori, în sensul definit de normele ce au fost adoptate în temeiul Constituției, ca și al Convenției Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor, ce au fost semnate la Geneva și ulterior ratificate prin intermediul Legii nr. 76/1993 vizând ratificarea Constituției, ca și a Convenției Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor (Geneva – 22.12.1992), cu ulterioarele modificări. Se impune a se menționa faptul că în categoria echipamentelor ce sunt puse la dispoziție la nivelul pieței nu sunt incluse kiturile de componente ce sunt asamblate de radioamatori, ca și echipamente ce sunt puse la dispoziție pe piață, ulterior modificate de aceștia în vederea uzului propriu

Echipamente care, urmare a naturii și caracteristicilor fizice, nu au capacitatea de a genera ori de a contribui la generarea emisiilor electromagnetice ce depășesc un anumit nivel care le permite echipamentelor radio, ca și echipamentelor de comunicații electronice, respectiv diverselor alte echipamente de a funcționa în conformitate cu destinația, acestea funcționând fără degradare inadmisibilă și în prezența unor perturbații electromagnetice, ce rezultă normal, ca urmarea utilizării acestora, în conformitate cu destinația

Kituri de evaluare ce sunt concepute personalizat, acestea fiind destinate profesioniștilor, în vederea utilizării lor numai în centrele de cercetare și de dezvoltare, ce sunt înființate cu acest scop

Conform prevederilor articolului 6 din Hotărârea nr. 487/2016 privind compatibilitatea electromagnetică, producătorilor le revin o serie întreagă de obligații, mai precis:

Asigurarea proiectării și fabricării aparatelor introduse pe piață conform cerințelor regăsite în prevederile legislative

Întocmirea documentației tehnice, conform prevederilor legislative (mai precis a anexelor regăsite în cadrul Hotărârii nr. 487/2016 privind compatibilitatea electromagnetică), cu realizarea procedurii relevante privind evaluarea conformității

Întocmirea declarației Uniunii Europene de conformitate, avându-se în vedere prevederile legislative (incluse în articolul 14 al H.G. 487/2016), cu aplicarea marcajului C.E., în situația demonstrării conformității aparatului cu diversele cerințe ce sunt aplicabile, prin intermediul procedurii relevante dedicate evaluării conformității

Menținerea, pentru o perioadă de zece ani, ulterior introducerii aparatului pe piață, a documentației tehnice, ca și a declarației Uniunii Europene de conformitate

Asigurarea existenței procedurilor dedicate asigurării conformității continue a producției în serie, în raport cu prevederile legislative

Asigurării că respectivele modificări intervenite în proiectare ori cele ce vizează diversele caracteristici ale aparatului, ca și modificările aferente standardelor armonizate ori ale altor diverse specificații tehnice, pentru care se realizează declararea conformității aparatului, se realizează la nivel corespunzător

Asigurarea marcării pe toate aparatele ce sunt introduse pe piață a tipului, a lotului, ca și a numărului de serie ori a altor elemente ce permit identificarea acestora. În situația în care natura ori dimensiunea aparatului respectiv nu permite acest aspect, se impune necesitatea asigurării furnizării informațiilor la nivelul ambalajului aparatului ori în cadrul documentului însoțitor

Indicarea, la nivelul suprafeței aparatului, a numelui acestuia, a denumirii comerciale înregistrare ori a mărcii înregistrate, a adresei poștale (în situația în care aceste aspecte nu sunt posibile, ele se vor regăsi la nivelul ambalajelor ori a documentelor însoțitoare). În cazul adresei menționate de către producător, aceasta trebuie să indice un unic punct de contact, cu mențiunea că datele de contact se impun a fi nu doar accesibile și clare, ci și relevante, inteligibile și prezentate în limba națională

Toate instrucțiunile și informațiile ce însoțesc aparatul trebuie să fie redactate în limba română, impunându-se obligativitatea ca acestea să fie cât mai inteligibile, clare, relevante și accesibile, etc.

CAPITOLUL 3.

SISTEMUL INSTITUȚIONAL LA NIVEL EUROPEAN ȘI NAȚIONAL

La nivelul european, se remarcă existența Oficiului O.A.R.E.C. (Organismul Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice), ce a fost înființat în cursul anului 2010, în vederea acordării sprijinului profesional și administrativ Organismului Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice.

Denumit oficial B.E.R.E.C. (The Office of the Body of European Regulators for Electronic Communications), acesta este o agenție a Uniunii Europene, ce are drept principal scop asigurarea aplicării în mod uniform a legislației Uniunii Europene în domeniu, în așa fel încât la nivelul spațiului european comun să existe o unică piață funcțională în domeniul dedicat comunicațiilor electronice.

În plus, B.E.R.E.C. reușește să le ofere, la cerere ori din inițiativă proprie, diverselor instituții europene, consiliere de specialitate, oficiul având în componența sa Consiliul autorităților de reglementare, ce reprezintă organismul ce este compus din șefii ori din reprezentanții la nivel înalt, ce au fost nominalizați de către fiecare autoritate națională a reglementării din Uniunea Europeană.

În ceea ce privește structura B.E.R.E.C., aceasta include Comitetul de gestionare, ce este alcătuit dintr-un reprezentat al Comisiei Europene și un membru din fiecare stat membru.

B.E.R.E.C. reușește să le acorde instituțiilor interesat întreg sprijinul administrativ și profesional, în paralel cu colectarea diverselor informații și difuzarea bunelor practici la nivelul autorităților naționale dedicate reglementării în domeniu, acesta contribuit și la pregătirea diverselor lucrări ale Consiliului, în paralel cu instituirea grupurilor de experți pe care ulterior le sprijină.

Beneficiarii B.E.R.E.C. sunt diversele instituții europene, instituțiile regionale, ca și instituțiile naționale din domeniul dedicat comunicațiilor electronice, dar și întreprinderile și asociațiile profesionale din domeniu, cărora li se adaugă consumatorii și asociațiile de consumatori, cercetătorii, serviciile de consultanță, dar și grupurile de reflecție de la nivelul mediului academic.

La nivel național, prin intermediul Ordonanței de Urgență a Guvernului României, nr. 22/2009, s-a reușit înființarea A.N.C.O.M. (Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații), aceasta fiind definită drept autoritatea publică autonomă cu personalitate juridică, ce se află sub control parlamentar și se finanțează în mod integral prin intermediul veniturilor proprii. Având sediul central în București și diverse structuri teritoriale prin intermediul cărora își derulează obiectul de activitate, Autoritatea Națională pentru Administrarea și Reglementarea Comunicațiilor are rolul de a implementa diversele politici naționale dedicate comunicațiilor electronice, ca și comunicațiilor audiovizuale, respectiv serviciilor poștale, în paralel cu reglementarea pieței, ca și cu reglementarea tehnică aferentă.

Autoritatea Națională pentru Administrarea și Reglementarea Comunicațiilor reușește să administreze și să gestioneze resursele limitate din cadrul domeniului anterior menționat, cu includerea resurselor de numerotație, a spectrului frecvențelor radio, ca și a diverselor resurse tehnice, în paralel cu monitorizarea benzilor de frecvențe radio, ce nu au utilizarea guvernamentală.

În plus, Autoritatea Națională pentru Administrarea și Reglementarea Comunicațiilor reușește să controleze:

Îndeplinirea diverselor cerințe ce sunt esențiale în domeniul dedicat compatibilității electromagnetice, ca și a diverselor obligații ce vizează folosirea eficientă a spectrului frecvențelor radio ce nu au o utilizare guvernamentală

Îndeplinirea diverselor obligații ce privesc folosirea resurselor de numerotație, ca și a diverselor resurse tehnice ce sunt asociate

Piața echipamentelor radio, ca și a echipamentelor terminale de telecomunicații

Autoritatea Națională pentru Administrarea și Reglementarea Comunicațiilor are obligația de a furniza diverse studii, rapoarte și analize Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, pentru elaborarea politicii naționale în domeniu, în paralel cu informarea lunară a acestuia privind rezultatele diverselor întâlniri internaționale la care participă, în vederea realizării unei bune coordonări a reprezentării țării noastre la nivelul organismelor internaționale.

În ceea ce privesc funcțiile pe care le are Autoritatea Națională pentru Administrarea și Reglementarea Comunicațiilor în cadrul realizării diverselor sale roluri, se remarcă:

Implementarea politicii, ca și a strategiei sectoriale ce este elaborată de către Ministerul pentru Societatea Informațională (mai precis M.S.I.) în cadrul domeniului dedicat comunicațiilor electronice, comunicațiilor audiovizuale, ca și serviciilor poștale

Administrarea și gestionarea resurselor limitate, prin intermediul cărora se reușește planificarea, alocarea, urmărirea și evaluarea folosirii acestora, în vederea punerii în aplicare a diverselor politici în domeniu, implicând:

O administrare a spectrului radio prin intermediul planificării, al atribuirii, al alocării benzilor de frecvențe, în paralel cu asigurarea și monitorizarea diverselor frecvențe radio din seria benzilor de frecvențe ce nu au utilizare guvernamentală

Coordonarea națională a procesului de gestionarea frecvențelor radio, avându-se în vedere Tabelul național al atribuirii benzilor de frecvență (T.A.A.B.F.), dar și diversele acorduri internaționale la care țara noastră este parte

O gestionarea eficientă a diverselor benzi de frecvențe radio, ce nu au atribuire guvernamentală, avându-se în vedere T.N.A.B.F., prin intermediul alocării sau/și al asigurării diverselor frecvențe radio, în vederea asigurării utilizării eficiente și raționale a lor

O administrare și o alocare a diverselor resurse de numerotație, ca și a resurselor tehnice ce sunt asociate rețelelor și serviciilor de comunicații electronice, având în vedere și elaborarea P.A/A. (Planului național de numerotație)

O gestionare a resurselor de numerotație la nivel național, astfel reușindu-se o utilizare cât mai eficientă și mai rațională a lor

O administrare, ca și o gestionare a diverselor resurse ce sunt limitate în domeniul dedicat comunicațiilor electronice

Reglementarea diverselor activități din domeniul comunicațiilor electronice, al comunicațiilor audiovizuale, ca și al serviciilor poștale, prin intermediul adoptării și al implementării deciziilor ce au un caracter normativ și individual

Reglementarea diverselor proceduri funcționale, proceduri operaționale și proceduri financiare, prin intermediul cărora se reușește implementarea diverselor politici în domeniu, incluzând și activitățile de controlul respectării acestora, respectiv urmărirea lor

Elaborarea normelor secundare ce sunt specifice domeniului dedicat comunicațiilor electronice

Reprezentarea, în cadrul diverselor organisme și organizații naționale, regionale, dar și internaționale, prin prisma autorității de reglementarea domeniului dedicat comunicațiilor electronice, ca și al serviciilor poștale, implicând administrarea resurselor limitate din domeniul dedicat comunicațiilor electronice

Colaborarea și comunicarea cu restul structurilor administrației publice, ca și cu societatea civilă și implicit cu cetățenii

Colaborarea și comunicarea cu diverșii furnizori de rețele, ca și cu furnizării serviciilor din domeniul comunicațiilor electronice, al comunicațiilor audiovizuale, ca și al serviciilor poștale

Decide, în condițiile menționate în lege, cu privire la soluționarea diverselor litigii sesizate între furnizorii rețelelor și/sau serviciilor de comunicații electronice, avându-se în vedere asigurarea liberei concurențe, ca și al protecției diverselor interese ale utilizatorilor, la nivelul piețelor acestor servicii

Supravegherea și controlul respectării de către toți utilizatorii de resurse limitate a tuturor obligațiilor ce le revin, în condițiile legii, ca și a diverselor acte administrative prin intermediul cărora s-a reușit dobândirea dreptului de utilizare

Elaborării diverselor proceduri și norme ce au un caracter tehnic și care sunt specifice activității proprii

Supravegherii pieței echipamentelor radio, ca și a echipamentelor terminale de telecomunicații

Controlarea privind modul de îndeplinire a diverselor cerințe esențiale ce privesc compatibilitate electromagnetică, ca și utilizarea eficientă a spectrului radio

Pentru a reuși să-și îndeplinească funcțiile și rolurile stabilite prin lege, instituția colaborează și se consultă atât cu Consiliul Concurenței, cât și cu Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, incluzând furnizarea reciprocă a diverselor informați ce sunt necesare punerii în aplicare nu doar a prevederilor aferente legislației concurenței, ci și a diverselor prevederi vizând legislația în domeniul comunicațiilor electronice.

Concurența în cadrul sectorului comunicațiilor electronice, ca și în cadrul sectorului serviciilor poștale este promovată de către A.N.C.O.M. prin intermediul:

Luării diverselor măsuri ce sunt necesare prevenirii, ca și înlăturării diverselor acțiuni ce restrâng, ce împiedică ori care reușesc să denatureze concurența ori care pot să determine astfel de efecte în domeniul dedicat telecomunicațiilor, incluzând și transmisia conținuturilor informaționale

Luării diverselor măsuri ce sunt necesare în așa fel încât toți utilizatorii (incluzându-i și pe cei ce au diverse dizabilități, ca și pe cei cu nevoi speciale ori în vârstă) să reușească să obțină beneficii maxime în domeniul dedicat diversității ofertei, a tarifelor, ca și a calității serviciilor

Încurajării unei utilizări efective, în paralel asigurarea unei administrări eficiente a diverselor resurse limitate gestionate de aceasta

În ceea ce privește utilizarea eficientă a diverselor resurse ce sunt limitate, în cadrul domeniului comunicațiilor, A.N.C.O.M. are în vedere:

O evitare a tezaurizării acestor resurse limitate, ce se datorează neutilizării în cadrul alocării din licențe

Încurajarea diverselor investiții eficiente în cadrul infrastructurii, ca și al promovării inovației

În ceea ce privește contribuția pe care o are A.N.C.O.M. la procesul dezvoltării pieței interne din cadrul Comunității Europene, se remarcă:

Înlăturarea diverselor bariere din calea furnizării rețelelor și a serviciilor comunicațiilor electronice, ca și a infrastructurii asociate și a serviciilor poștale la nivel european

Armonizarea T.N.A.B.F., armonizarea P.N.N., armonizarea planurilor de perspectivă vizând E.C.T.F.B.A. (European Common Table for Frequency Band Allocation, respectiv Planul comun european de alocare a benzilor de frecvență) ca și a E.T.N.S. (European Telephony Numbering Space – respectiv Planul european de numerotație telefonică), etc

O încurajare constantă a stabilirii, ca și a dezvoltării diverselor rețele transeuropene, ca și a interoperabilității la nivelul serviciilor paneuropene, respectiv a conectivității la nivelul utilizatorii finali

O cooperare strânsă cu autoritățile de reglementare naționale, ce au atribuții similare din străinătate, ca și cu C.E. și O.A.R.E.C. privind dezvoltarea practicilor dedicate reglementării coerente, ca și a aplicării de tip unitar și concentrat a întregii legislații regăsite în Uniunea Europeană

STUDIU DE CAZ

În cadrul studiului de caz al prezentei lucrări de diplomă, denumită „Cadrul juridic european privind controlului undelor electromagnetice” se va prezenta cel mai grav incident înregistrat la nivelul pieței comunicațiilor electronice din țara noastră, ca și modul în care A.N.C.O.M. a înțeles să sancționeze liderii serviciilor de comunicații din România, ca urmare a nerespectării de către aceștia a diverselor obligații regăsite în cadrul legislației naționale, respectiv europene.

Astfel, în după-amiaza zilei de 5 martie a acestui an, marea majoritate a clienților cunoscutei companii Telekom România au întâmpinat serioase dificultăți atât în accesarea serviciilor de date mobile, cât și în accesarea serviciilor de voce, compania punând acest incident pe seama disfuncționalităților de natură tehnică.

Apreciată ca fiind una dintre cele mai mari companii de profil din țara noastră, Telekom România a preluat celebra companie Romtelecom, grupul reușind să le ofere utilizatorilor și o serie întreagă de servicii de telefonie mobile (Telekom Mobile, fosta companie Cosmote, ce este controlată de celebrul grup OTE al telecomunicațiilor din Grecia):

Ulterior vânzării către Deutsche Telekom, acesta a reușit să controleze, prin intermediul companiei din Grecia, un procent de 54% din totalul companiei, restul procentelor revenindu-i statului, mai precis Ministerului Comunicațiilor. Compania a avut și anul trecut serioase probleme, ceea ce a determinat pierderea a nu mai puțin de 11% din totalul clienților ce se foloseau de serviciile sale de telefonie mobilă (respectiv de la un număr al clienților de 5,344 milioane s-a ajuns la numărul de 4,748 milioane de clienți).

Ulterior incidentului din după-amiaza zilei de 5 martie, arbitrul pieței telecom i-a solicitat companiei Telekom Romania Mobile Communications explicații detaliate cu privire la incidentul ce a reușit să aibă un impact deosebit asupra marii majorități a clienților, în paralel și A.N.C.O.M. declanșând o anchetă, în cazul ce a fost catalogat ca fiind cel mai mare de acest gen.

Mai precis, arbitrul pieței telecom a ținută să precizeze faptul că, în conformitate cu diversele reglementări existente în domeniu „furnizorii de rețele și servicii de comunicații electronice au obligația de a lua măsurile tehnice și organizatorice adecvate pentru a gestiona în mod corespunzător riscurile privind securitatea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice, în special pentru a preveni și limita impactul incidentelor de securitate asupra utilizatorilor și asupra rețelelor interconectate”, cu mențiunea că furnizorii sunt obligați să ia „toate măsurile necesare pentru a garanta integritatea rețelelor proprii, astfel încât să asigure continuitatea furnizării serviciilor prin intermediul acestor rețele”.

Conform legislației, diversele incidente ce reușesc să afecteze mai mult de cinci mii de conexiuni în intervalul minim de o oră, sunt percepute a fi incidente ce au un impact deosebit, acestea putând afecta ori amenința, fie direct, fie indirect, atât securitatea, cât și integritatea diverselor rețele și servicii de comunicații electronice fie la nivel național, fie la nivel european.

De altfel, numai în cursul anului trecut, conform informațiilor oferite de către A.N.C.O.M., în țara noastră s-au produse mai mult de 300 de incidente ce au avut un impact major la nivelul securității și al integrității diverselor rețele și servicii de comunicații electronice, datorită acestora reușindu-se afectarea a peste zece milioane de conexiuni.

În ciuda faptului că este o companie importantă, Telekom și-a anunțat clienții cu privire la problemele pe care le are prin intermediul unei cunoscute rețele de socializare, în condițiile în care marea majoritate a clienților nu dispuneau de serviciile de date:

Sursa capturii – Facebook

Ulterior acestui incident, A.N.C.O.M. a aplicat Telekom România Mobile Comunications două amenzi record, în valoare totală de 1,1 milioane de lei, datorită nerespectării de către aceasta a obligației incluse în conținutul Licenței de utilizarea frecvențelor radio deținute, ca și a nerespectării obligației menținerii log-urilor de rețea, așa cum acestea au fost înregistrate în cadrul granularității din respectiva Licență.

Mai precis, Telekom România Mobile Comunications trebuia să se asigure că o eventuală indisponibilitate a rețelei se situează sub pragul a 35 de minute, într-un interval de șase luni.

Așa după cum a declarat public președintele A.N.C.O.M., Sorin Grindeanu: „Analiza documentelor transmise de către Telekom Mobile cu privire la incidentul de securitate care i-a afectat rețeaua în luna martie a acestui an a arătat că au fost încălcări grave ale condițiilor de disponibilitate ale serviciilor furnizate către utilizatori. A fost cel mai grav incident înregistrat pe piața comunicațiilor electronice din România, prin urmare am aplicat acestui furnizor două amenzi în valoare totală de 1.100.000 de lei”.

În licența privind utilizarea frecvențelor radio se prevedeau și obligația asumată de către furnizorul Telekom privind necesitatea asigurării că o eventuală indisponibilitate a rețelei nu va depăși perioada de 35 de minute, într-un interval de șase luni.

Cum însă această indisponibilitate a rețelei a determinat o serie întreagă de consecințe grave, mare parte dintre utilizatori nemaiavând posibilitatea de a iniția/primi convorbiri, de a-și accesa serviciile poștei electronice, de a accesa de la distanță serviciile de supravegherea persoanelor ori de telecomandarea dispozitivelor de protecție sau siguranță, compania Telekom a fost amendată de ANCOM cu suma de 600.000 de lei.

De asemenea, tot în conținutul Licenței, anterior menționate, era prevăzut și aspectul conform căruia furnizorul avea obligația de a menține, pentru o perioadă de șase luni, log-urile de rețea înregistrate, ele fiind utilizate în vederea demonstrării disponibilității rețelei, în conformitate cu cerințele impuse.

Cum însă Telekom nu a reușit să respecte această cerință, mai precis solicitarea A.N.C.O.M. vizând transmiterea log-urile de rețea ce au fost înregistrate în perioada ultimelor șase luni, la nivelul granularității din licență, sens în care s-a reușit îngreunarea analizei realizate în vederea determinării gradului real al indisponibilității rețelei Telekom Mobile în ziua producerii incidentului din 5 martie, compania a mai primit o amendă de 500.000 de lei.

Conform A.N.C.O.M. „furnizorii de rețele și servicii de comunicații electronice au obligația de a lua măsurile tehnice și organizatorice adecvate pentru a gestiona în mod corespunzător riscurile privind securitatea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice, în special pentru a preveni și limita impactul incidentelor de securitate asupra utilizatorilor și asupra rețelelor interconectate. De asemenea, aceștia au obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a garanta integritatea rețelelor proprii, astfel încât să asigure continuitatea furnizării serviciilor prin intermediul acestor rețele”.

Aceste amenzi vin după ce, cu doar câteva săptămâni mai devreme, A.N.C.O.M. i-a sancționat și pe Vodafone și Orange, acuzați că nu ar fi respectat unele reguli regăsite la nivelul legislației comunitare.

Conform reprezentantului A.N.C.O.M., Sorin Grindeanu: „În urma unor sesizări venite din partea utilizatorilor, ANCOM a investigat modul în care operatorii aplică regulamentul european Roam like at home în România. Controalele au evidențiat nereguli, așadar am solicitat furnizorilor de servicii de comunicații electronice să remedieze în anumite termene problemele identificate și am aplicat amenzi în valoare de 180.000 de lei”.

Sesizările au fost realizate de o parte dintre utilizatorii cartelelor de tip preplătit, în urma cercetărilor realizate stabilindu-se că Vodafone a reușit să modifice condițiile pentru utilizatorii de cartele preplătite privind serviciul de roaming, cu lansarea pe piață a unor noi oferte (cu accesa la serviciu sau fără) fără însă să-i informeze complet și corect clienții privind faptul că activarea/utilizarea serviciului era, după 15.06.2017, condiționată de achiziționarea de opțiuni ori de dezactivarea unei opțiuni la nivel național.

Respectiv, compania Vodafone a înțeles să nu-și notifice utilizatorii privind modificările realizate (incluzând nu numai extraopțiunile –caracteristicile planului tarifar, existente anterior intrării în vigoare a respectivului regulament, dar și clauzele incluse în contract, mai precis Termenii și condițiile generale dedicate utilizării serviciilor preplătite și care priveau condițiile furnizării serviciului roaming).

Vodafone nu și-a informat clienții cu privire la faptul că serviciul de roaming urma să fie folosit numai în condițiile în care se achiziționa o opțiune ce oferea accesul la serviciul de roaming, dar nici cu privire la faptul că serviciul de roaming nu se putea utiliza în condițiile în care utilizatorul avea o opțiune activă ce îi oferea în mod exclusiv numai beneficii naționale.

Ca urmare a acestor aspecte, compania a fost amendată cu suma de 30.000 de lei, Vodafone remediind problemele în intervalul impus de ANCOM.

BIBLIOGRAFIE

Autori:

Stéphan Le Gouëff, Satellite Regulation in Europe: Legal Texts and Materials, Martinus Nijhoff Publishers, 2001

Jean-Eric de Cockborne, C. Berben, P. Scott, Telecommunications for Europe, 1995: The CEC Sources, IOS Press, 1995

Site-uri consultate:

https://www.itu.int/osg/csd/wtpf/wtpf2009/documents/ITU_ITRs_88.pdf

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=celex:31988Y1004(01)

http://ec.europa.eu/archives/emu_history/documents/treaties/rometreaty2.pdf

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=legissum:l24108i

http://www.ancom.org.ro/legislatie_107

http://www.ancom.org.ro/Portals/57ad7180-c5e7-49f5-b282-c6475cdb7ee7/OUG_22_2009_ANCOM.pdf

https://lege5.ro/Gratuit/geztembxgayq/hotararea-nr-740-2016-privind-punerea-la-dispozitie-pe-piata-a-echipamentelor-radio

http://www.ancom.org.ro/uploads/links_files/Hotararea_Guvernului_nr.pdf

https://lege5.ro/Gratuit/geztembxgayq/hotararea-nr-740-2016-privind-punerea-la-dispozitie-pe-piata-a-echipamentelor-radio

https://lege5.ro/Gratuit/gezdinzvgayq/hotararea-nr-487-2016-privind-compatibilitatea-electromagnetica

https://europa.eu/european-union/about-eu/agencies/berec_ro

https://berec.europa.eu/eng/berec_office/tasks_and_role

http://www.ancom.org.ro/uploads/links_files/OUG_22_2009_ANCOM_consolidat_02.pdf

http://www.ancom.org.ro/uploads/links_files/OUG_22_2009_ANCOM_consolidat_02.pdf

Documente consultate:

International Telecommunicational Regulations

2.1 Telecommunication: Any transmission, emission or reception of signs, signals, writing, images and sounds or intelligence of any nature by wire, radio, optical or other electromagnetic systems”

JO C 257, 4.10.1988

JO L 192, 24.7.1990

Decizia 89/190/CEE a Comisiei, JO L 74, martie 1989 ,Cauza 123/85, BNIC vs. Clair, Culegerea 1985, p. 391; cauza 8/72, Cementhandelaren vs. Comisiei, Culegerea 1972, Polipropilena, Decizia 86/398/CEE a Comisiei, publicată în JO L 230/1, august 1986, p. 1), apelul în cauza 179/86

H.G. nr. 487/2016 vizând compatibilitatea electromagnetică

Ordonanța de Urgență a Guvernului României, nr. 22/2009

ANEXA 1

Legislația europeană în domeniul telecomunicațiilor

REGULAMENTUL (UE) 2015/2120 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI (25.11.2015) vizând stabilirea unor măsuri privind accesul la internetul deschis, ca și modificarea Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor vizând rețelele și serviciile electronice de comunicații, ca și Regulamentului (UE) nr. 531/2012 vizând roamingul în rețelele publice de comunicații mobile din spațiul european comun

Directiva nr. 2014/61/U.E. vizând măsurile de reducerea costului instalării rețelelor de comunicații electronice de mare viteză

RECOMANDAREA COMISIEI 2014/710/UE din 9 octombrie 2014 privind piețele relevante de produse și de servicii din sectorul comunicațiilor electronice care pot face obiectul unei reglementări ex ante, în conformitate cu Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice.

Recomandarea CE 2009/396/CE cu privire la reglementarea tarifelor de terminare a apelurilor telefonice în rețele fixe și în rețele mobile în UE

Regulamentul (CE) nr. 1211/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Organismului autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice (OAREC) și a Oficiului

Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, 2002/19/CE privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructură asociată, precum și interconectarea acestora și 2002/20/CE privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice

Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile de comunicații electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului

Regulamentul (CE) nr. 531/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind roaming-ul în rețelele publice de telefonie mobilă în interiorul Uniunii

DIRECTIVA 2008/6/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 20 februarie 2008 de modificare a Directivei 97/67/CE cu privire la realizarea integrală a pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității

RECOMANDAREA COMISIEI 2007/879/CE din 17 decembrie 2007 privind piețele relevante de produse ?i de servicii din sectorul comunicațiilor electronice care pot face obiectul unei reglementări ex ante, în conformitate cu Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicațîi electronice

REGULAMENTUL (CE) nr.717/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 iunie 2007 privind roaming-ul în rețelele publice de telefonie mobilă în interiorul Comunității și de modificare a Directivei 2002/21/CE

DIRECTIVA 2006/24/EC din 15 martie 2006 privind stocarea datelor generate sau procesate de către furnizorii de rețele și servicii de comunicații electronice destinate publicului

DECIZIA 2004/641/EC din 14 septembrie 2004 pentru amendarea Deciziei 2002/627/2002 privind înființarea Grupului Reglementatorilor Europeni pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice

Recomandarea Comisiei din 23 iulie 2003 privind procedura de notificare, termenele și procedura de consultare stipulate în articolul 7 al Directivei 2002/21/EC a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrul comun de reglementare pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice

RECOMANDAREA din 11 februarie 2003 a COMISIEI EUROPENE cu privire la piețele relevante ale produselor și serviciilor de comunicații electronice pentru care este posibilă reglementarea ex ante, conform Directivei 2002/21/EC privind cadrul comun de reglementare pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice

DIRECTIVA 2002/77/EC din 16 Septembrie 2002 privind competiția pe piețele serviciilor și rețelelor de comunicații electronice

DIRECTIVA 2002/58/EC din 31 iulie 2002 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice

DECIZIA Comisiei Europene din 29 iulie 2002 de înființare a Grupului Autorităților Europene de Reglementare pentru rețele și servicii de comunicații electronice

DECIZIA 2002/2002/EC din 26 iulie 2002 privind înființarea Grupului Politicilor de Spectru Radio (RSPG- Radio Spectrum Policy Group)

Instrucțiunile Comisiei Europene 2002/C 165/03 pentru efectuarea analizelor de piață și determinarea puterii semnificative pe piața în conformitate cu cadrul de reglementare comunitar pentru rețele și servicii de comunicații electronice

DIRECTIVA 2002/39/EC din 10 iunie 2002 a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la amendarea Directivei 97/67/EC referitoare la liberalizarea în sfera serviciilor poștale comunitare

DIRECTIVA 2002/22/EC din 24 aprilie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile de comunicații electronice

DIRECTIVA 2002/21/EC din 24 aprilie 2002 privind cadrul comun de reglementare pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice

DIRECTIVA 2002/20/EC din 24 aprilie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice

DIRECTIVA 2002/19/EC din 24 aprilie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructură asociată, precum și interconectarea acestora

DECIZIA 676/2002/EC din 7 martie 2002 privind cadrul de reglementare pentru politicile de spectru în cadrul Comunității Europene

DIRECTIVA 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor radio și de abrogare a Directivei 1999/5/CE

DIRECTIVA 97/67/EC din 15 decembrie 1997 a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la regulile comune pentru dezvoltarea pieței interne Comunitare a serviciilor poștale și îmbunătățirea calității serviciilor

DIRECTIVA 91/287/EEC din 3 iunie 1991 privind desemnarea benzilor de frecvențe cu scopul introducerii coordonate a sistemului DECT (Digital European Cordless Telecommunications) în Comunitatea Europeană

Directiva 89/552/EEC din 3 octombrie 1989 privind coroborarea unor prevederi stabilite prin dispoziții legale, de reglementare și administrative în statele membre, cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune, modificată prin DIRECTIVA 97/36/EC din 30 iunie 1997

DIRECTIVA 2014/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislațiilor statelor membre cu privire la compatibilitatea electromagnetică (reformare)

DIRECTIVA 87/372/EEC din 25 iunie 1987 privind rezervarea benzilor de frecvențe cu scopul introducerii coordonate a sistemului public celular terestru digital pan-european de comunicații în Comunitatea Europeană

DIRECTIVA 2009/114/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 16 septembrie 2009 de modificare a Directivei 87/372/CEE a Consiliului privind benzile de frecvență care urmează să fie rezervate pentru introducerea coordonată în Comunitate a telecomunicațiilor mobile terestre digitale celulare paneuropene publice.