Cadrul general conceptual [625686]

Cadrul general conceptual
© Fun dația IFRS 1 Cadrul general conceptual de raportare financiară
Cadrul general conceptual a fost emis de IASB în septembrie 2010. Acesta a înlocuit Cadrul general pentru întocmirea
și prezentarea situațiilor financiare .

Cadrul general conceptual
2 ©Fundația IFRS
CUPRINS de la punctul
CUVÂNT ÎNAINTE
CADR UL GENERAL CONCEPTUAL DE RAPORTARE FINANCIARĂ
INTRODUCERE
Scop și statut
Domeniu de aplicare
CAPITOLE
1 Obiectivul raportării financiare cu scop general OB1
2 Entitatea raportoare urmează să fie adăugat
3 Caracteristicile calitat ive ale informațiilor financiare utile QC1
4 Cadrul general (1989): textul păstrat
PENTRU DOCUMENTELE ÎNSOȚITOARE PREZENTATE MAI JOS, A SE VEDEA PARTEA B A ACESTEI
EDIȚII
APROBAREA DE CĂTRE CONSILIU A CADRULUI GENERAL CONCEPTUAL 2010
BAZĂ PEN TRU CONCLUZII LA CAPITOLELE 1 ȘI 3
TABEL DE CONCORDANȚĂ

Cadrul general conceptual
© Fun dația IFRS 3 Cuvânt înainte
Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate desfășoară în mod curent procesul de actualizare a cadrului
său general conceptual. Acest proiect privind cadrul gene ral conceptual se desfășoară în etape.
Odată ce un capitol este finalizat, punctele relevante din Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor
financiare care a fost publicat în 1989 sunt înlocuite. Când proiectul privind cadrul general conc eptual este finalizat,
Consiliul va avea un singur document, complet și cuprinzător, intitulat Cadrul general conceptual de raportare
financiară .
Această versiune a Cadrului general conceptual include primele două capitole pe care le -a publicat Consiliul ca
rezultat al primei etape a proiectului privind cadrul general conceptual – Capitolul 1 Obiectivul raportării financiare
cu scop general și Capitolul 3 Caracteristicile calitative ale informațiilor financiare utile . Capitolul 2 va trata
conceptul de enti tate raportoare. Consiliul a publicat un proiect de expunere pe această temă în martie 2010, cu o
perioadă de comentarii care s -a încheiat pe 16 iulie 2010. Capitolul 4 conține textul păstrat din Cadrul general (1989).
Tabelul de concordanță de la sfârșitu l acestei publicații prezintă modul în care conținutul Cadrului general (1989)
corespunde cu cel al Cadrului general conceptual (2010).

Cadrul general conceptual
4 ©Fundația IFRS
Prezenta Introducere a fost preluată din Cadrul general (1989). Aceasta va fi actualizată atunci când IASB va analiza
scopul Cadrului general conceptual. Până atunci, scopul și statutul Cadrului general conceptual sunt aceleași ca și
înainte.

Introducere
Situațiile financiare sunt întocmite și prezentate de diverse entități din întreaga lume pentru utilizatori externi. Deși
astfel de situații financiare pot părea similare de la o țară la alta, există diferențe care probabil au fost cauzate de o
varietate de factori sociali, economici și juridici, precum și de faptul că diferite țări, în momentul stabilirii dispozițiil or
naționale, au avut în vedere necesitățile unor utilizatori diferiți ai situațiilor financiare.
Aceste circumstanțe diferite au condus la utilizarea unei diversități de definiții pentru elementele situațiilor financiare:
de exemplu, active, datorii, capita luri proprii, venituri și cheltuieli. Totodată, acestea au avut ca rezultat utilizarea unor
criterii diferite pentru recunoașterea elementelor în situațiile financiare și o anumită preferință pentru diferitele baz e de
evaluare. De asemenea, au fost afectat e domeniul de aplicare al situațiilor financiare și informațiile prezentate.
Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate s -a angajat să reducă aceste diferențe, urmărind să
armonizeze reglementările, standardele contabile și procedurile refe ritoare la întocmirea și prezentarea situațiilor
financiare. Acesta consideră că armonizarea se poate realiza cel mai bine punându -se accent pe întocmirea de situații
financiare care să furnizeze informații utile pentru luarea deciziilor economice.
Consili ul consideră că situațiile financiare întocmite cu acest scop răspund nevoilor comune ale majorității
utilizatorilor. În fapt, aproape toți utilizatorii iau decizii economice, de exemplu, pentru:
(a) a hotărî când să cumpere, să păstreze sau să vândă o in vestiție în capitalurile proprii.
(b) a evalua capacitatea de gestionare sau răspunderea conducerii.
(c) a evalua capacitatea entității de a -și plăti personalul și de a oferi alte beneficii angajaților săi.
(d) a evalua garanția pe care entitatea o poate o feri pentru creditele ce i -au fost acordate .
(e) a determina politicile fiscale .
(f) a determina profitul și dividendele care pot fi distribuite .
(g) a elabora și utiliza date statistice privind venitul național .
(h) a reglementa activitățile entităților.
Consiliul recunoaște totuși că guvernele pot stabili, în particular, dispoziții diferite sau suplimentare pentru scopurile
proprii. Totuși, aceste dispoziții nu ar trebui să influențeze în niciun caz situațiile financiare publicate pentru a
satisface inter esele altor utilizatori, decât în măsura în care răspund și nevoilor acestora.
Situațiile financiare sunt, de regulă, întocmite conform modelului contabil bazat pe costul istoric recuperabil și pe
conceptul de menținere a capitalului financiar nominal. Alt e modele și concepte ar putea fi mai bine adaptate pentru a
putea satisface obiectivul de a furniza informații utile în luarea deciziilor economice, dar la ora actuală nu există un
consens în favoarea unei modificări. Acest Cadru general conceptual a fost elaborat astfel încât să poată fi aplicat
unei serii de modele contabile și concepte de capital și de menținere a capitalului.
Scop și statut
Acest Cadru general conceptual stabilește conceptele care stau la baza întocmirii și prezentării situațiilor finan ciare
pentru utilizatorii externi. Scopul Cadrului general conceptual este:
(a) să asiste Consiliul în elaborarea de noi IFRS -uri și revizuirea IFRS -urilor existente;
(b) să asiste Consiliul în promovarea armonizării reglementărilor, a standardelor de con tabilitate și a
procedurilor de prezentare a situațiilor financiare prin furnizarea unei baze de reducere a numărului
alternativelor de tratamente contabile permise de IFRS -uri;
(c) să asiste organismele de normalizare în procesul de elaborare a standarde lor naționale;

Cadrul general conceptual
© Fun dația IFRS 5 (d) să îi asiste pe cei care întocmesc situații financiare în aplicarea IFRS -urilor și în abordarea temelor care nu
fac încă obiectul unui IFRS;
(e) să asiste auditorii în formarea unei opinii referitoare la conformitatea situațiilor financi are cu IFRS -urile;
(f) să asiste utilizatorii situațiilor financiare în interpretarea informațiilor cuprinse în situațiile financiare
întocmite în conformitate cu IFRS -urile; și
(g) să furnizeze celor interesați de activitatea IASB informații privind abord area formulării IFRS -urilor.
Acest Cadru general conceptual nu este un IFRS și nu definește standarde privind evaluarea sau prezentarea
informațiilor într -o anumită situație. Prevederile acestui Cadru general conceptual nu primează în fața IFRS -urilor
spec ifice.
Consiliul recunoaște că, într -un număr limitat de cazuri, poate exista un conflict între Cadrul general conceptual și un
IFRS. În acele cazuri în care există un conflict, dispozițiile IFRS -ului primează asupra celor din Cadrul general
conceptual. Având în vedere că activitatea Consiliului se va ghida după Cadrul general conceptual în elaborarea
IFRS -urilor viitoare și în revizuirea IFRS -urilor existente, numărul cazurilor de conflict dintre Cadrul general
conceptual și IFRS -uri se va diminua în timp.
Cadrul general conceptual va fi revizuit periodic pe baza experienței Consiliului în utilizarea acestuia.
Domeniu de aplicare
Cadrul general conceptual tratează:
(a) obiectivul raportării financiare;
(b) caracteristicile calitative ale informațiilor finan ciare utile;
(c) definirea, recunoașterea și evaluarea structurilor pe baza cărora sunt întocmite situațiile financiare; și
(d) conceptele de capital și de menținere a capitalului.

Cadrul general conceptual
6 ©Fundația IFRS
CUPRINS de la punctul
CAPITOLUL 1 : OBIECTIVUL RAPORTĂRII FINANCIARE CU SCOP
GENERAL
INTRODUCERE OB1
OBIECTIVUL, UTILITATEA ȘI LIMITĂRILE RAPORTĂRII FINANCIARE CU SCOP
GENERAL OB2
INFORMAȚII PRIVIND RESURSELE ECONOMICE ALE UNEI ENTITĂȚI
RAPORTOARE, PRIVIND PRETENȚIILE RIDICATE FAȚĂ DE ENTITATE ȘI PRIVIND
MODIFICĂRIL E RESURSELOR ȘI PRETENȚIILOR OB12
Resurse economice și pretenții OB13
Modificări ale resurselor economice și pretențiilor OB15
Performanța financiară reflectată de contabilitatea de angajamente OB17
Performanța financiară reflectată de fluxur ile de trezorerie anterioare OB20
Modificări ale resurselor economice și pretențiilor care nu rezultă din performanța
financiară OB21

Cadrul general conceptual
© Fun dația IFRS 7 Capitolul 1: Obiectivul raportării financiare cu scop general
Introducere
OB1 Obiectivul raportării financiare cu scop general constituie baza Cadrului general conceptual . Celelalte
aspecte ale Cadrului general conceptual – conceptul de entitate raportoare, caracteristicile calitative ale
informațiilor financiare utile și constrângerile acestora, elementele situațiil or financiare, recunoașterea,
evaluarea, prezentarea și descrierea – decurg în mod logic din obiectiv.
Obiectivul, utilitatea și limitările raportării financiare cu scop general
OB2 Obiectivul raportării financiare cu scop general1 este acela de a oferi in formații financiare cu privire la
entitatea raportoare care să fie utile pentru investitorii existenți și potențiali, împrumutătorii și alți creditori
în deciziile pe care aceștia le iau cu privire la oferirea de resurse entității. Respectivele decizii imp lică
achiziționarea, vânzarea sau deținerea instrumentelor de capitaluri proprii și de datorii, și furnizarea sau
decontarea împrumuturilor sau altor forme de credit.
OB3 Deciziile luate de investitorii existenți și potențiali privind achiziționarea, vânza rea sau deținerea
instrumentelor de capitaluri proprii și de datorii depind de rentabilitățile pe care aceștia le așteaptă de la o
investiție în respectivele instrumente, de exemplu, plățile de dividende, principal și dobânzi sau creșterile
prețurilor de p iață. În mod similar, deciziile luate de împrumutătorii existenți și potențiali și de alți creditori
privind furnizarea sau decontarea împrumuturilor sau altor forme de credit depind de plățile de principal și
de dobânzi sau de alte rentabilități așteptate de aceștia. Așteptările investitorilor, împrumutătorilor și ale
altor creditori privind rentabilitățile depind de evaluările pe care aceștia le fac privind valoarea, momentul
apariției și incertitudinea privind (perspectivelor pentru) intrările nete de nu merar pentru entitate. În
consecință, investitorii existenți și potențiali, împrumutătorii și alți creditori au nevoie de informații pentru
a-i ajuta să evalueze perspectivele privind intrările nete de numerar pentru o entitate.
OB4 Pentru a evalua perspec tivele unei entități privind intrările nete de numerar, investitorii existenți și
potențiali, împrumutătorii și alți creditori au nevoie de informații privind resursele entității, pretențiile față
de entitate și de informații referitoare la cât de eficient și eficace și -au îndeplinit consiliul de administrație și
conducerea2 entității responsabilitățile de utilizare a resurselor entității. Exemplele de astfel de
responsabilități includ protejarea resurselor entității de efectele nefavorabile ale factorilor economici
precum modificările prețului și cele tehnologice și certitudinea că entitatea respectă legile, reglementările și
prevederile contractuale aplicabile. Informațiile privind îndeplinirea de către conducere a responsabilităților
sale sunt, de asemene a, utile pentru deciziile luate de către investitorii existenți, împrumutători și alți
creditori care au dreptul de a vota sau de a influența în alt fel acțiunile conducerii.
OB5 O mare parte a investitorilor existenți și potențiali, a împrumutătorilor și a altor creditori nu pot solicita
entităților raportoare să le ofere informațiile direct lor și trebuie să se bazeze pe rapoartele financiare cu
scop general pentru o mare parte din informațiile financiare care le sunt necesare. În consecință, ei sunt
utilizatorii principali către care sunt direcționate rapoartele financiare cu scop general.
OB6 Totuși, rapoartele financiare cu scop general nu oferă și nu pot oferi toate informațiile de care au nevoie
investitorii existenți și potențiali, împrumutătorii și alți creditori. Utilizatorii trebuie să analizeze
informațiile pertinente din alte surse, de exemplu, condițiile și așteptările economice generale, evenimentele
politice și climatul politic și prognozele industriale și privind compania.
OB7 Rapoartele fina nciare cu scop general nu sunt menite să indice valoarea unei entități raportoare; în schimb,
ele oferă informații care să ajute investitorii existenți și potențiali, împrumutătorii și alți creditori să
estimeze valoarea entității raportoare.
OB8 Utilizato rii principali individuali au nevoi și dorințe informaționale diferite și, posibil, aflate în conflict.
Consiliul, în elaborarea standardelor de raportare financiară, va căuta să prevadă setul de informații care să

1 În acest Cadru general conceptual , termenii rapoarte financiare și raportare financiară se referă la rapoartele financiare cu
scop general și la raportarea financiară cu scop general , cu excepția cazurilor în care se indică în mo d specific referirea la alte
aspecte.
2 În acest Cadru general conceptual , termenul conducere se referă la conducerea și consiliul de administrație ale unei entități , cu
excepția cazurilor în care se indică în mod specific referirea la alte aspecte.

Cadrul general conceptual
8 ©Fundația IFRS întrunească nevoile unui număr maxim de u tilizatori principali. Totuși, axarea pe nevoile informaționale
comune nu trebuie să împiedice entitatea raportoare să includă informații suplimentare care sunt deosebit de
utile pentru o anumită subcategorie a utilizatorilor principali.
OB9 Conducerea ent ității raportoare este, de asemenea, interesată de informațiile financiare ale entității. Totuși,
conducerea nu trebuie să se bazeze pe rapoartele financiare cu scop general deoarece este capabilă să obțină
intern informațiile financiare necesare.
OB10 Alte părți, cum ar fi organismele de reglementare și alți membri ai publicului , în afară de investitori,
împrumutători și alți creditori, pot de asemenea să considere utile rapoartele financiare cu scop general. În
orice caz, obiectivul primordial al acestor rapoarte nu sunt aceste alte grupuri.
OB11 Într-o mare măsură, rapoartele financiare se fundamentează mai degrabă pe estimări, raționamente și
modele decât pe reprezentări exacte. Cadrul general conceptual stabilește conceptele care stau la baza
acestor es timări, raționamente și modele. Conceptele sunt scopul pe care se străduiesc să îl atingă Consiliul
și cei care întocmesc rapoartele financiare. Așa cum se întâmplă în cazul celor mai multe scopuri, este puțin
probabil ca viziunea Cadrului general conceptu al privind raportarea financiară să fie realizată în întregime,
cel puțin pe termen scurt, deoarece este nevoie de timp pentru a înțelege, accepta și implementa noi
modalități de analiză a tranzacțiilor și a altor evenimente. Cu toate acestea, stabilirea u nui scop către care să
se tindă este esențială pentru ca raportarea financiară să evolueze astfel încât să își amplifice utilitatea.
Informații privind resursele economice ale unei entități raportoare,
privind pretențiile ridicate față de entitate și privi nd modificările
resurselor și pretențiilor
OB12 Rapoartele financiare cu scop general oferă informații privind poziția financiară a unei entități raportoare,
informații care se referă la resursele economice și la pretențiile față de entitatea raportoare. R apoartele
financiare oferă, de asemenea, informații privind efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente care modifică
resursele economice și pretențiile asupra entității raportoare. Ambele tipuri de informații oferă date utile
pentru deciziile de furniz are de resurse către o entitate.
Resurse economice și pretenții
OB13 Informațiile privind natura și valorile resurselor economice și pretențiilor față de o entitate raportoare pot
ajuta utilizatorii să identifice punctele forte și vulnerabilitățile financi are ale entității raportoare. Aceste
informații pot ajuta utilizatorii să evalueze lichiditatea și solvabilitatea entității raportoare, nevoia sa de
finanțare suplimentară și probabilitatea ca entitatea să aibă succes în obținerea finanțării. Informațiile
privind prioritățile și dispozițiile de plată aferente pretențiilor existente ajută utilizatorii să prognozeze
modul în care vor fi distribuite fluxurile viitoare de trezorerie între cei care au pretenții față de entitatea
raportoare.
OB14 Diferitele tipu ri de resurse economice influențează diferit modul în care utilizatorii evaluează perspectivele
entității raportoare de a obține fluxuri de trezorerie viitoare. Unele fluxuri de trezorerie viitoare rezultă
direct din resursele economice existente, cum ar f i conturile de creanțe. Alte fluxuri de trezorerie rezultă din
utilizarea în comun a câtorva resurse pentru a produce și comercializa bunuri și servicii pentru clienți. Deși
aceste fluxuri de trezorerie nu pot fi corelate cu resurse economice individuale ( sau cu pretenții), utilizatorii
rapoartelor financiare trebuie să cunoască natura și valoarea resurselor disponibile pentru utilizarea în
activitatea entității raportoare.
Modificări ale resurselor economice și pretențiilor
OB15 Modificările resurselor ec onomice și pretențiilor față de o entitate raportoare rezultă din performanța
financiară a respectivei entități (a se vedea punctele OB17 -OB20) și din alte evenimente sau tranzacții, cum
ar fi emiterea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie (a se vedea punctul OB21). Pentru a evalua
corespunzător perspectivele entității raportoare de a primi fluxuri de trezorerie viitoare, utilizatorii trebuie
să poată distinge între aceste două tipuri de modificări.
OB16 Informațiile privind performanța finan ciară a entității raportoare ajută utilizatorii să înțeleagă rentabilitatea
pe care entitatea a generat -o pentru resursele sale economice. Informațiile privind rentabilitatea generată de
entitate oferă indicii referitoare la cât de bine și -a îndeplinit con ducerea responsabilitățile privind utilizarea
eficientă și eficace a resurselor entității raportoare. Informațiile privind variabilitatea și componentele
acestei rentabilități sunt, de asemenea, importante, în special pentru evaluarea incertitudinii privin d fluxurile

Cadrul general conceptual
© Fun dația IFRS 9 de trezorerie viitoare. Informațiile privind performanța financiară anterioară a entității raportoare și modul
în care conducerea și -a îndeplinit responsabilitățile sunt, de obicei, utile pentru previzionarea rentabilităților
viitoare obținute de entitate pentru resursele sale economice.
Performanța financiară reflectată de contabilitatea de angajamente
OB17 Contabilitatea de angajamente ilustrează efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente și circumstanțe asupra
resurselor economice și asu pra pretențiilor față de o entitate raportoare în perioadele în care respectivele
efecte se produc, chiar dacă încasările și plățile aferente de numerar au loc într -o perioadă diferită. Acest
aspect este important deoarece informațiile privind resursele ec onomice și pretențiile față de o entitate
raportoare, precum și modificările resurselor sale economice și ale pretențiilor față de entitate în decursul
unei perioade oferă o bază mai solidă pentru evaluarea performanței trecute și viitoare a entității decâ t
informațiile care se referă numai la încasările și plățile de numerar în decursul respectivei perioade.
OB18 Informațiile privind performanța financiară a unei entități raportoare în decursul unei perioade, reflectate de
modificările resurselor sale eco nomice și pretențiilor față de entitate care au alte cauze decât obținerea de
resurse suplimentare direct de la investitori și creditori (a se vedea punctul OB21), sunt utile pentru
evaluarea capacității trecute și viitoare a entității de a genera intrări nete de numerar. Aceste informații
prezintă măsura în care entitatea raportoare și -a suplimentat resursele economice disponibile și, astfel,
capacitatea de a genera intrări nete de numerar mai degrabă prin activitatea sa decât prin obținerea de
resurse sup limentare direct de la investitori și creditori.
OB19 Informațiile privind performanța financiară a entității raportoare în cursul unei perioade pot indica măsura
în care evenimente cum sunt modificările prețurilor pieței sau ale ratelor dobânzii au condus la creșteri sau
reduceri ale resurselor entității și ale pretențiilor față de entitate, afectând astfel capacitatea entității de a
genera intrări nete de numerar.
Performanța financiară reflectată de fluxurile de trezorerie anterioare
OB20 Informațiile pr ivind fluxurile de trezorerie ale entității raportoare în decursul unei perioade ajută utilizatorii
să evalueze capacitatea entității de a genera viitoare intrări nete de numerar. Acestea prezintă modul în care
entitatea raportoare obține și cheltuiește nu merarul, inclusiv informații privind împrumuturile și
rambursarea datoriilor, privind dividendele plătite în numerar sau alte distribuiri în numerar către
investitori, precum și alți factori care ar putea afecta lichiditatea sau solvabilitatea entității. I nformațiile
privind fluxurile de trezorerie ajută utilizatorii să înțeleagă activitățile unei entități raportoare, să evalueze
activitățile de finanțare și de investiții ale acesteia, să îi evalueze lichiditatea sau solvabilitatea și să
interpreteze alte i nformații privind performanța financiară.
Modificări ale resurselor economice și pretențiilor care nu rezultă din
performanța financiară
OB21 Resursele economice și pretențiile față de o entitate raportoare se pot, de asemenea, modifica și din alte
motive decât performanța financiară, cum ar fi emiterea unor acțiuni suplimentare. Informațiile privind
acest tip de modificări sunt necesare pentru a oferi utilizatorilor o imagine completă a motivelor pentru care
resursele economice și pretențiile față de entit atea raportoare s -au modificat, precum și a consecințelor
respectivelor modificări asupra performanței financiare viitoare.

Cadrul general conceptual
10 ©Fundația IFRS
CAPITOLUL 2 : ENTITATEA RAPORTOARE
[urmează să fie adăugat]

Cadrul general conceptual
© Fun dația IFRS 11
CUPRINS de la punctul
CAPITOLUL 3 : CARACTERISTICILE CALI TATIVE ALE
INFORMAȚIILOR FINANCIARE UTILE QC1
INTRODUCERE QC1
CARACTERISTICILE CALITATIVE ALE INFORMAȚIILOR FINANCIARE UTILE QC4
Caracteristici calitative fundamentale QC5
Relevanță QC6
Reprezentare exactă QC12
Aplicarea caracteristici lor calitative fundamentale QC17
Caracteristici calitative amplificatoare QC19
Comparabilitate QC20
Verificabilitate QC26
Oportunitate QC29
Inteligibilitate QC30
Aplicarea caracteristicilor calitative amplificatoare QC33
CONSTRÂN GERI CE ȚIN DE COST ASUPRA RAPORTĂRII FINANCIARE UTILE QC35

Cadrul general conceptual
12 ©Fundația IFRS CAPITOLUL 3: Caracteristicile calitative ale informațiilor financiare utile
Introducere
QC1 Caracteristicile calitative ale informațiilor financiare utile discutate în acest capitol ajută la identificarea
tipurilor de informații care pot fi utile pentru investitorii existenți și potențiali, împrumutători și alți creditori
în deciziile pe care aceștia le iau cu privire la entitatea raportoare pe baza rapoartelor financiare ale acesteia
(informa ții financiare).
QC2 Rapoartele financiare oferă informații privind resursele economice ale entității raportoare, pretențiile față de
entitatea raportoare și efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente și condiții care modifică aceste resurse și
pretenț ii. (Aceste informații sunt menționate în Cadrul general conceptual drept informații privind
fenomenele economice.) Unele rapoarte financiare includ, de asemenea, materiale explicative privind
așteptările și strategiile conducerii pentru entitatea raportoa re, precum și alte tipuri de informații cu caracter
previzional.
QC3 Caracteristicile calitative ale informațiilor financiare utile3 se aplică informațiilor financiare oferite în
situațiile financiare, precum și informațiilor financiare oferite prin alte modalități. Costul, care este o
constrângere generală asupra capacității entității raportoare de a oferi informații financiare utile, se aplică în
mod similar. Totuși, considerațiile avute în vedere în aplicarea caracteristicilor calitative și a constrânge rilor
aferente costului pot fi diferite pentru diverse tipuri de informații. De exemplu, aplicarea lor în cazul
informațiilor cu caracter previzional poate fi diferită de aplicarea lor informațiilor privind resursele
economice existente și pretențiile față de entitate și modificărilor acestor resurse și pretenții.
Caracteristicile calitative ale informațiilor financiare utile
QC4 Pentru ca informațiile financiare să fie utile, ele trebuie să fie relevante și să reprezinte exact ceea ce își
propun să reprez inte. Utilitatea informațiilor financiare este amplificată dacă acestea sunt comparabile,
verificabile, oportune și inteligibile.
Caracteristici calitative fundamentale
QC5 Caracteristicile calitative fundamentale sunt relevanța și reprezentarea exactă .
Relevanță
QC6 Informațiile financiare relevante sunt cele care au capacitatea de a genera o diferență în deciziile luate de
către utilizatori. Informațiile pot avea capacitatea de a genera o diferență în luarea unei decizii chiar dacă
unii utilizatori aleg să nu profite de aceste informații sau dacă le cunosc deja din alte surse.
QC7 Informațiile financiare au capacitatea de a genera o diferență în luarea unor decizii dacă au valoare
predictivă, valoare de confirmare sau ambele.
QC8 Informațiile financiare a u valoare predictivă dacă pot fi utilizate ca intrări în procesele aplicate de utilizatori
pentru a previziona rezultate viitoare. Pentru a avea valoare predictivă , informațiile financiare nu trebuie să
reprezinte o previziune sau o prognoză. Informațiile financiare cu valoare predictivă sunt folosite de
utilizatori pentru realizarea propriilor lor predicții.
QC9 Informațiile financiare au valoare de confirmare dacă oferă feedback privind (confirmă sau modifică)
evaluări anterioare.
QC10 Valoarea predicti vă și valoarea de confirmare a informațiilor financiare sunt în strânsă legătură. Informațiile
care au valoare predictivă au adesea și valoare de confirmare. De exemplu, informațiile privind venitul
pentru anul curent, care pot fi utilizate ca bază pentru prognozarea veniturilor în anii viitori, pot fi, de
asemenea, comparate cu previziunile pentru anul curent realizate în anii anteriori. Rezultatele acestor

3 În acest Cadru general conceptual, termenii caracteristici calitative și constrângeri se referă la caracteristicile calitative ale
informațiilor financiare utile și la constrângerile asupra acestora.

Cadrul general conceptual
© Fun dația IFRS 13 comparații pot ajuta utilizatorii să corecteze și să îmbunătățească procesele utilizate pentru reali zarea
previziunilor anterioare.
Prag de semnificație
QC11 Informațiile sunt semnificative dacă omiterea sau prezentarea lor eronată ar putea influența deciziile pe care
utilizatorii le iau pe baza informațiilor financiare privind o anumită entitate raport oare. Cu alte cuvinte,
pragul de semnificație este un aspect al relevanței specific unei entități bazat pe natura sau magnitudinea,
sau pe ambele, elementelor la care se referă informațiile în contextul raportului financiar al unei entități
individuale. În consecință, Consiliul nu poate specifica un prag cantitativ pentru semnificație și nu poate
predetermina ce ar putea fi semnificativ într -o anumită situație.
Reprezentare exactă
QC12 Rapoartele financiare reprezintă fenomenele economice în cuvinte și cifr e. Pentru a fi utile, informațiile
financiare nu trebuie numai să reprezinte fenomenele relevante, ci trebuie și să reprezinte exact fenomenele
pe care își propune să le reprezinte. Pentru a fi o reprezentare exactă perfectă, o descriere trebuie să aibă tr ei
caracteristici. Aceasta trebuie să fie completă , neutră și fără erori . Bineînțeles, perfecțiunea este atinsă
rareori sau chiar niciodată. Obiectivul Consiliului este maximizarea calităților de mai sus în măsura în care
acest lucru este posibil.
QC13 O descriere completă include toate informațiile necesare pentru ca un utilizator să înțeleagă fenomenul
descris, inclusiv toate descrierile și explicațiile necesare. De exemplu, o descriere completă a activelor
grupului include, cel puțin, o descriere a natur ii activelor grupului, o descriere numerică a tuturor activelor
grupului și o descriere a ceea ce reprezintă descrierea numerică (de exemplu, costul inițial, costul ajustat sau
valoarea justă). Pentru unele elemente , o descriere completă poate să impună ex plicații privind faptele
semnificative referitoare la calitatea și natura elementelor, factorilor și circumstanțelor care ar putea să le
afecteze calitatea și natura, și procesul utilizat pentru a determina descrierile numerice.
QC14 O descriere neutră est e una care nu suportă influențe în selecția și prezentarea informațiilor financiare. O
descriere neutră nu este denaturată, ponderată, accentuată, neaccentuată sau manipulată în alt fel pentru a
crește probabilitatea ca informațiile financiare să fie primi te favorabil sau nefavorabil de către utilizatori.
Informații neutre nu înseamnă informații fără scop sau fără influență asupra comportamentului. Din contră,
informațiile financiare relevante sunt, prin definiție, cele care au capacitatea de a genera o dif erență în
deciziile luate de către utilizatori.
QC15 Reprezentarea exactă nu înseamnă exactitudine sub toate aspectele. Fără erori înseamnă că nu există erori
sau omisiuni în descrierea fenomenelor, iar procesul utilizat pentru a genera informațiile raport ate a fost
selectat și aplicat fără erori în cadrul procesului. În acest context, fără erori nu înseamnă perfect exact sub
toate aspectele. De exemplu, nu se poate determina dacă o estimare a unui preț sau a unei valori ce nu poate
fi observat(ă) este exac tă sau inexactă. Totuși, o reprezentare a respectivei estimări poate fi exactă dacă
valoarea este descrisă clar și precis ca fiind o estimare, dacă sunt explicate natura și limitele procesului de
estimare și dacă nu au fost făcute erori în selectarea și ap licarea unui proces adecvat pentru elaborarea
estimării.
QC16 Dintr -o reprezentare exactă, în sine, nu rezultă neapărat informații utile. De exemplu, o entitate raportoare
poate primi imobilizări corporale printr -o subvenție guvernamentală. În mod evident , a raporta că o entitate
a dobândit un activ fără a suporta un cost ar reprezenta exact costul pentru entitate, dar această informație
probabil că nu ar fi foarte utilă. Un exemplu ceva mai subtil este cel al unei estimări a sumei prin care ar
trebui ajus tată valoarea contabilă a unui activ pentru a reflecta deprecierea în valoarea activului. Respectiva
estimare poate fi o reprezentare exactă dacă entitatea raportoare a aplicat corespunzător un proces adecvat,
dacă a descris corespunzător estimarea și a ex plicat orice incertitudini care afectează semnificativ estimarea.
Totuși, dacă nivelul de incertitudine al unei astfel de estimări este suficient de ridicat, respectiva estimare nu
va fi deosebit de utilă. Cu alte cuvinte, relevanța reprezentării exacte a activului este îndoielnică. Dacă nu
există o reprezentare alternativă mai exactă, este posibil ca respectiva estimare să ofere cele mai bune
informații disponibile.
Aplicarea caracteristicilor calitative fundamentale
QC17 Pentru a fi utile, informațiile t rebuie să fie atât relevante, cât și reprezentate exact. Nici o reprezentare
exactă a unui fenomen irelevant , și nici o reprezentare inexactă a unui fenomen relevant nu ajută utilizatorii
în luarea unor decizii bune.

Cadrul general conceptual
14 ©Fundația IFRS QC18 Cel mai eficient și eficace proces de aplicare a caracteristicilor calitative fundamentale este, de obicei, așa
cum este prezentat mai jos (sub rezerva efectelor caracteristicilor amplificatoare și a constrângerii costului,
care nu sunt luate în considerare în acest exemplu). În primul rân d, se identifică un fenomen economic care
are potențialul de a fi folositor utilizatorilor informațiilor financiare ale entității raportoare. În al doilea rând,
se identifică tipul de informații cu privire la respectivul fenomen care ar fi cele mai relevan te dacă ar fi
disponibile și dacă ar putea fi reprezentate exact. În al treilea rând, se determină dacă informațiile sunt
disponibile și pot fi reprezentate exact. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, procesul de întrunire a
caracteristicilor calitative fundamentale se încheie la acest punct. Dacă nu, procesul este repetat pentru
următoarea categorie de informație relevantă.
Caracteristici calitative amplificatoare
QC19 Comparabilitatea, verificabilitatea, oportunitatea și inteligibilitatea sunt caracter istici calitative care
amplifică utilitatea informațiilor relevante și reprezentate exact. Caracteristicile calitative amplificatoare pot
ajuta în alegerea unei modalități din două alternative care trebuie utilizată pentru a descrie un fenomen, dacă
se con sideră că ambele sunt la fel de relevante și exact reprezentate.
Comparabilitate
QC20 Deciziile utilizatorilor presupun alegerea între alternative, de exemplu, vânzarea sau păstrarea unei investiții
sau investirea într -o entitate raportoare sau în alta. În consecință, informațiile privind o entitate raportoare
sunt mult mai utile dacă pot fi comparate cu informații similare despre alte entități și cu informații similare
despre aceeași entitate aferente unei alte perioade sau date.
QC21 Comparabilitatea este una din caracteristicile calitative care permite utilizatorilor să identifice și să înțeleagă
similitudinile și diferențele dintre elemente. Spre deosebire de celelalte caracteristici calitative,
comparabilitatea nu se referă la un singur element. O compa rație necesită cel puțin două elemente.
QC22 Consecvența, deși ține de comparabilitate, nu este identică cu aceasta. Consecvența se referă la utilizarea
acelorași metode pentru aceleași elemente, fie de la o perioadă la alta în cadrul unei entități raport oare, fie
într-o singură perioadă pentru entități diferite. Comparabilitatea este scopul; consecvența ajută la atingerea
acestui scop.
QC23 Comparabilitatea nu este uniformitate. Pentru ca informațiile să fie comparabile, aspectele similare trebuie
să fie prezentate similar , iar aspectele diferite trebuie să fie prezentate diferit. Comparabilitatea informațiilor
financiare nu este amplificată dacă aspectele diferite sunt făcute să pară similare , și nici dacă aspectele
similare sunt făcute să pară diferite.
QC24 Este posibil să se obțină un anumit grad de comparabilitate prin satisfacerea caracteristicilor calitative
fundamentale. O reprezentare exactă a unui fenomen economic relevant trebuie, în mod firesc, să aibă un
anumit grad de comparabilitate cu o rep rezentare exactă a unui fenomen economic relevant similar al unei
alte entități raportoare.
QC25 Deși un fenomen economic unic poate fi reprezentat exact în multiple moduri, permiterea unor metode
contabile alternative pentru același fenomen economic dimi nuează comparabilitatea.
Verificabilitate
QC26 Verificabilitatea ajută în asigurarea utilizatorilor că informațiile reprezintă exact fenomenele economice pe
care își propun să le reprezinte. Prin verificabilitate se înțelege că diferiți observatori indepe ndenți și în
cunoștință de cauză ar putea ajunge la un consens, dar nu neapărat la un acord total, că o anumită descriere
este o reprezentare exactă. Pentru a fi verificabile , informațiile cuantificate nu trebuie să fie o singură
estimare punctuală. Un int erval de valori posibile și probabilitățile aferente acestora pot fi, de asemenea,
verificate.
QC27 Verificarea poate fi directă sau indirectă. Verificarea directă se referă la verificarea unei valori sau a altor
reprezentări prin observare directă, de ex emplu, prin numărarea banilor. Verificarea indirectă se referă la
verificarea intrărilor pentru un model, o formulă sau o altă tehnică și la recalcularea rezultatelor prin
utilizarea aceleiași metodologii. Un exemplu îl reprezintă verificarea valorilor co ntabile ale stocurilor prin
verificarea intrărilor (cantități și costuri) și prin recalcularea stocurilor finale prin utilizarea acelorași ipotez e
privind fluxul costurilor (de exemplu, utilizarea metodei primul intrat, primul ieșit).
QC28 Se poate să nu f ie posibil să se verifice unele explicații și informații cu caracter previzional până într -o
perioadă viitoare sau chiar deloc. Pentru a ajuta utilizatorii să decidă dacă doresc să utilizeze respectivele

Cadrul general conceptual
© Fun dația IFRS 15 informații, ar fi, în mod normal, necesar să se prez inte ipotezele fundamentale, metodele de compilare a
informațiilor și alți factori și circumstanțe care susțin informațiile.
Oportunitate
QC29 Oportunitatea înseamnă că informațiile sunt disponibile pentru factorii decizionali în timp util pentru a le
influența deciziile. În general, cu cât sunt mai vechi informațiile, cu atât sunt mai puțin utile. Totuși, unele
informații pot să rămână oportune mult timp după finalul perioadei de raportare deoarece, de exemplu, unii
utilizatori ar putea fi nevoiți să ident ifice și să aprecieze tendințele.
Inteligibilitate
QC30 Clasificarea, caracterizarea și prezentarea în mod clar și concis a informațiilor le fac pe acestea inteligibile .
QC31 Unele fenomene sunt inerent complexe și nu pot fi transformate în fenomene ușor de înțeles. Excluderea
informațiilor privind aceste fenomene din rapoartele financiare ar putea face informațiile din respectivele
rapoarte financiare mai ușor de înțeles. Totuși, respectivele rapoarte ar fi incomplete și, prin urmare,
potențial înșelătoar e.
QC32 Rapoartele financiare sunt întocmite pentru utilizatorii care dispun de cunoștințe suficiente privind
activitățile de afaceri și economice și care studiază și analizează informațiile cu atenția cuvenită. Este
posibil ca, uneori, chiar și utilizator ii bine informați și atenți să fie nevoiți să solicite ajutorul unui consilier
pentru a înțelege informațiile privind fenomenele economice complexe.
Aplicarea caracteristicilor calitative amplificatoare
QC33 Caracteristicile calitative amplificatoare trebu ie maximizate în măsura în care acest lucru este posibil.
Totuși, caracteristicile calitative amplificatoare, fie individual, fie în grup, nu pot face informațiile utile dacă
respectivele informații sunt irelevante sau nu sunt reprezentate exact.
QC34 Aplicarea caracteristicilor calitative amplificatoare este un proces interactiv care nu are o ordine prestabilită.
Uneori este posibil să fie necesar ca una dintre caracteristicile calitative amplificatoare să fie diminuată
pentru a maximiza una din celelalte caracteristici calitative. De exemplu, este posibil să fie justificată o
reducere temporară a comparabilității ca rezultat al aplicării prospective a unui nou standard de raportare
financiară pentru a îmbunătăți relevanța sau reprezentarea exactă pe termen lung. Prezentările adecvate pot
compensa parțial lipsa comparabilității.
Constrângeri ce țin de cost asupra raportării financiare utile
QC35 Costul este o constrângere generală ce acționează asupra informațiilor ce pot fi oferite de raportarea
financiară. Raportarea informațiilor financiare impune costuri și este important ca aceste costuri să fie
justificate de beneficiile raportării respectivelor informații. Există câteva tipuri de costuri și beneficii care
trebuie avute în vedere.
QC36 Furnizorii de inf ormații financiare își canalizează cea mai mare parte a efortului înspre colectarea,
procesarea, verificarea și diseminarea informațiilor financiare, dar, în ultimă instanță, aceste costuri sunt
suportate de utilizatori sub forma rentabilităților reduse. U tilizatorii informațiilor financiare suportă și
costurile aferente analizării și interpretării informațiilor oferite. Dacă informațiile necesare nu sunt oferite ,
utilizatorii suportă costuri suplimentare pentru a obține respectivele informații din altă par te sau pentru a le
estima.
QC37 Raportarea informațiilor financiare relevante și care reprezintă exact ceea ce își propun să reprezinte ajută
utilizatorii să ia decizii cu mai multă încredere. Aceasta duce la o funcționare mai eficientă a piețelor de
capital și la un cost mai redus al capitalului pentru economie, ca întreg. Un investitor individual, un
împrumutător sau un alt creditor primește beneficii și din luarea unor decizii mai informate. Cu toate
acestea, nu este posibil ca rapoartele financiare cu scop general să ofere toate informațiile pe care le
consideră relevante fiecare utilizator.
QC38 În aplicarea constrângerii ce ține de cost, Consiliul apreciază dacă este posibil ca beneficiile raportării unui
anumit tip de informații să justifice costuri le suportate pentru oferirea și utilizarea respectivelor informații.
Atunci când aplică constrângerea ce ține de cost în elaborarea unui standard propus de raportare financiară,
Consiliul încearcă să obțină informații de la furnizorii de informații financi are, de la utilizatori, auditori,
mediul academic și alte părți cu privire la natura și cantitatea preconizată a beneficiilor și costurilor

Cadrul general conceptual
16 ©Fundația IFRS implicate de respectivul standard. În cele mai multe cazuri , evaluările se bazează pe o combinație a
informațiilor c antitative și calitative.
QC39 Din cauza subiectivității inerente, evaluările diverselor persoane privind costurile și beneficiile raportării
unor anumite elemente de informații financiare vor diferi. Prin urmare, Consiliul încearcă să aibă în vedere
costurile și beneficiile în relație cu raportarea financiară în general, și nu numai în relație cu entitățile
raportoare individuale. Aceasta nu înseamnă că evaluarea costurilor și beneficiilor justifică întotdeauna
existența acelorași dispoziții de raportare pentru toate entitățile. Este posibil ca diferențele să fie adecvate
din cauza dimensiunilor diferite ale entităților, a modalităților diferite (publice sau private) de obținere a
capitalului, a nevoilor diferiților utilizatori sau a altor factori.

Cadrul general conceptual
© Fun dația IFRS 17
CUPRI NS de la punctul
CAPITOLUL 4: CADRUL GENERAL (1989): TEXTUL PĂSTRAT
IPOTEZE DE BAZĂ 4.1
Continuitatea activității 4.1
ELEMENTELE SITUAȚIILOR FINANCIARE 4.2
Poziția financiară 4.4
Active 4.8
Datorii 4.15
Capitaluri proprii 4.20
Performanță 4.24
Venit 4.29
Cheltuieli 4.33
Ajustări pentru menținerea capitalului 4.36
RECUNOAȘTEREA ELEMENTELOR DIN SITUAȚIILE FINANCIARE 4.37
Probabilitatea realizării unor beneficii economice viitoare 4.40
Fiabilitatea evaluării 4.41
Recunoașterea activelor 4.44
Recunoașterea datoriilor 4.46
Recunoașterea veniturilor 4.47
Recunoașterea cheltuielilor 4.49
EVALUAREA ELEMENTELOR DIN SITUAȚIILE FINANCIARE 4.54
CONCEPTE DE CAPITAL ȘI DE MENȚINERE A CAPITALULUI 4.57
Conce pte de capital 4.57
Concepte de menținere a capitalului și de determinare a profitului 4.59

Cadrul general conceptual
18 ©Fundația IFRS Capitolul 4: Cadrul general (1989): textul păstrat

Textul păstrat din Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare (1989) nu a f ost modificat
pentru a reflecta modificările făcute prin IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare (revizuit în 2007).
Textul păstrat va fi, de asemenea, actualizat după ce Consiliul va analiza elementele situațiilor financiare și bazele
lor de evaluare.

Ipoteze de bază
Continuitatea activității
4.1 Situațiile financiare sunt întocmite, de regulă, pornind de la ipoteza că o entitate își va continua activitatea și
în viitorul previzibil. Astfel, se presupune că entitatea nu are intenția și nici nevoia de a lichida sau de a -și
reduce în mod semnificativ activitatea; dacă o astfel de intenție sau nevoie există, ar putea fi nevoie ca
situațiile financiare să fie întocmite pe o bază diferită de evaluare și, în acest caz, trebuie indicată baza
utilizată.
Element ele situațiilor financiare
4.2 Situațiile financiare descriu rezultatele financiare ale tranzacțiilor și ale altor evenimente, grupându -le în
categorii cuprinzătoare conform caracteristicilor economice. Aceste categorii largi sunt numite elementele
situați ilor financiare. Elementele direct legate de evaluarea poziției financiare din bilanț sunt activele,
datoriile și capitalurile proprii. Elementele direct legate de evaluarea performanței în situația veniturilor și
cheltuielilor sunt veniturile și cheltuiel ile. Situația modificărilor poziției financiare reflectă, de obicei,
elementele din situația veniturilor și cheltuielilor și modificările elementelor din bilanț; în consecință,
prezentul Cadru general conceptual nu identifică elementele specifice acestei s ituații.
4.3 Prezentarea acestor elemente în bilanț și în situația veniturilor și cheltuielilor implică un proces de
subclasificare. De exemplu, activele și datoriile pot fi clasificate după natura sau funcția lor în activitatea
entității, cu scopul de a p rezenta informații în cea mai folositoare manieră pentru utilizatori, pentru a -și
fundamenta deciziile economice.
Poziția financiară
4.4 Elementele direct legate de evaluarea poziției financiare sunt activele, datoriile și capitalurile proprii.
Acestea sun t definite după cum urmează:
(a) Un activ este o resursă controlată de entitate ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se
preconizează că vor decurge beneficii economice viitoare pentru entitate.
(b) O datorie este o obligație actuală a entit ății, rezultată din evenimente trecute, a cărei decontare se
așteaptă să determine o ieșire de resurse încorporând beneficii economice din entitate.
(c) Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual în activele unei entități după deducerea tuturor
datoriilor sale.
4.5 Definițiile unui activ și a unei datorii identifică toate caracteristicile esențiale ale acestora, dar nu încearcă
să specifice criteriile ce trebuie îndeplinite înainte de a fi recunoscute în bilanț. Astfel, definițiile includ și
element e care nu sunt recunoscute drept active sau datorii în bilanț, deoarece nu satisfac criteriile de
recunoaștere prezentate la punctele 4.37 -4.53. În special trebuie să existe certitudinea că fluxurile de
beneficii economice viitoare, dinspre sau către entit ate, îndeplinesc criteriile de probabilitate de la punctul
4.38, înainte de a recunoaște un activ sau o datorie.
4.6 La stabilirea momentului în care un element corespunde definiției unui activ, unei datorii sau capitalurilor
proprii, trebuie acordată aten ție fondului și realității economice ale acestuia, și nu numai formei sale

Cadrul general conceptual
© Fun dația IFRS 19 juridice. Astfel, de exemplu, în cazul contractelor de leasing financiar, fondul și realitatea economică
reprezintă faptul că locatarul obține beneficiile economice ale utilizării b unului contractat pe cea mai mare
parte a duratei de utilizare a acestuia în schimbul obligației de a plăti pentru acest drept o sumă aproximativ
egală cu valoarea justă a activului și dobânda aferentă. Din acest motiv, leasingul financiar dă naștere unor
elemente ce satisfac definițiile unui activ și a unei datorii, și care sunt recunoscute, în consecință, în bilanțul
locatarului.
4.7 Bilanțurile elaborate conform IFRS -urilor actuale pot include și elemente care nu satisfac definiția unui
activ sau a unei datorii și nici nu sunt prezentate ca parte a capitalurilor proprii. Definițiile prezentate la
punctul 4.4 vor sta totuși la baza revizuirilor viitoare ale IFRS -urilor, precum și la baza elaborării unor noi
IFRS -uri.
Active
4.8 Beneficiile economice viitoa re încorporate într -un activ reprezintă potențialul de a contribui, direct sau
indirect, la fluxul de numerar și de echivalente de numerar către entitate. Acest potențial poate fi unul
productiv, făcând parte din activitățile de exploatare ale entității. D e asemenea, se poate transforma în
numerar sau echivalente de numerar sau poate avea capacitatea de a reduce ieșirile de numerar, precum un
proces alternativ de producție care micșorează costurile.
4.9 De obicei, o entitate își utilizează activele pentru a produce bunuri sau pentru a presta servicii capabile să
satisfacă dorințele sau necesitățile clienților; datorită faptului că aceste bunuri sau servicii pot satisface
aceste dorințe sau necesități, clienții sunt dispuși să plătească pentru a le obține, co ntribuind astfel la fluxul
de trezorerie al entității. Numerarul în sine conferă un avantaj entității datorită faptului că permite controlul
celorlalte resurse.
4.10 Beneficiile economice viitoare încorporate într -un activ pot intra în entitate în mai mult e moduri. De
exemplu, un activ poate fi:
(a) utilizat separat sau împreună cu alte active pentru prestarea de servicii sau producția de bunuri
destinate vânzării de către entitate;
(b) schimbat pentru alte active;
(c) utilizat pentru decontarea unei dator ii; sau
(d) distribuit proprietarilor entității.
4.11 Multe active, de exemplu, imobilizările corporale, au o formă fizică. Cu toate acestea, forma fizică nu este
esențială pentru existența unui activ; de aceea, brevetele și drepturile de autor, de exemplu , sunt active dacă
se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare entității și dacă sunt controlate de aceasta.
4.12 Multe active, de exemplu, creanțele și proprietățile imobiliare, sunt asociate cu drepturi legale, inclusiv
dreptul la proprietate. D reptul de proprietate nu este esențial pentru determinarea existenței unui activ;
astfel, de exemplu, o proprietate imobiliară deținută în baza unui contract de leasing este un activ în cazul în
care entitatea controlează beneficiile oferite de proprietate a respectivă. Deși capacitatea unei entități de a
controla beneficiile este de obicei rezultatul drepturilor legale, un element poate satisface definiția unui
activ chiar și fără a exista un control legal. De exemplu, know -how-ul obținut dintr -o activitate de
dezvoltare poate corespunde definiției unui activ atunci când entitatea controlează beneficiile acestui know –
how ținându -l secret.
4.13 Activele unei entități rezultă din tranzacții sau din alte evenimente anterioare. În mod normal, entitățile
obțin ac tivele prin cumpărarea sau producerea acestora, dar și alte tranzacții sau evenimente pot genera
active; exemple pot fi proprietățile primite de entitate de la guvern ca parte a unui program de încurajare a
creșterii economice într -o regiune și de descoper ire a rezervelor minerale. Tranzacțiile sau evenimentele ce
sunt așteptate în viitor nu generează prin ele însele active; de aceea, de exemplu, intenția de a cumpăra un
bun nu corespunde, prin ea însăși, definiției unui activ.
4.14 Există o legătură strâns ă între cheltuielile suportate și generarea de active, dar nu este neapărat necesar ca
cele două să coincidă. De aceea, în momentul în care o entitate suportă o cheltuială, aceasta poate însemna
că se urmărește obținerea de beneficii economice viitoare, da r nu este o dovadă concludentă că a fost
obținut un element care corespunde definiției unui activ. Similar, absența unei cheltuieli aferente nu exclude
posibilitatea ca un element să satisfacă definiția unui activ care poate fi recunoscut în bilanț; de exe mplu,
elementele care au fost donate unei entități pot satisface definiția unui activ.

Cadrul general conceptual
20 ©Fundația IFRS Datorii
4.15 O caracteristică esențială a unei datorii este faptul că entitatea are o obligație actuală. O obligație reprezintă
o datorie sau o responsabilitate de a acț iona într -un anumit fel. Legea poate impune respectarea obligațiilor
apărute drept consecință a unui contract sau a unei dispoziții legale. Acesta este cazul în mod normal, de
exemplu, cu sumele ce trebuie plătite pentru bunuri și servicii primite. De asem enea, obligațiile apar și din
activitatea normală, din cutume și din dorința de a menține bune relații de afaceri sau de a se comporta într –
o manieră echitabilă. Dacă, de exemplu, o entitate decide, ca parte a politicii sale, să remedieze defecțiunile
prod uselor sale chiar și după ce perioada de garanție a expirat, sumele ce se așteaptă să fie cheltuite în
legătură cu bunurile deja vândute reprezintă datorii.
4.16 Trebuie făcută distincția între o obligație actuală și un angajament viitor. Decizia conduceri i unei entități de
a dobândi active în viitor nu reprezintă, prin ea însăși, o obligație actuală. În mod normal, obligația apare
numai în momentul livrării activului sau în momentul în care entitatea are un acord irevocabil de a dobândi
activul. În cazul d in urmă, natura irevocabilă a acordului înseamnă că urmările economice ale neonorării
obligației, de exemplu, din cauza existenței unei penalizări substanțiale , aduc entitatea aproape în
imposibilitatea de a împiedica fluxul resurselor către o altă parte.
4.17 Decontarea unei obligații actuale implică, de obicei, renunțarea entității la anumite resurse care
încorporează beneficii economice, în scopul satisfacerii pretențiilor celeilalte părți. Decontarea unei
obligații actuale se poate face în mai multe mod uri, de exemplu, prin:
(a) plata în numerar;
(b) transferul altor active;
(c) prestarea de servicii;
(d) înlocuirea respectivei obligații cu altă obligație; sau
(e) conversia obligației în capitaluri proprii.
O obligație poate fi stinsă și prin alte mijloa ce, cum ar fi renunțarea de către creditor la drepturile sale.
4.18 Datoriile rezultă din tranzacții sau alte evenimente anterioare. De exemplu, achiziția de bunuri sau utilizarea
serviciilor dă naștere unor datorii comerciale (în afara cazului în care se face plata în avans sau se plătește în
momentul livrării), iar primirea unui credit de la bancă dă naștere unei obligații de rambursare a creditului.
De asemenea, o entitate poate recunoaște drept datorii reducerile viitoare pe baza cumpărărilor anuale făc ute
de clienți; în acest caz, vânzarea bunurilor din perioada anterioară este tranzacția care generează datoria
respectivă.
4.19 Unele datorii pot fi evaluate doar prin utilizarea unui grad ridicat de estimare. Unele entități descriu aceste
datorii drept p rovizioane. În anumite țări, asemenea provizioane nu sunt privite ca datorii, deoarece
conceptul de datorie este definit mai restrâns, în așa fel încât să includă doar sumele ce pot fi stabilite fără a
fi necesar să se facă estimări. Definiția unei datorii de la punctul 4.4 este bazată pe o abordare mai
cuprinzătoare. Astfel, când un provizion implică o obligație actuală și satisface restul definiției, acesta este o
datorie chiar dacă suma trebuie să fie estimată. Exemplele din această categorie se referă l a provizioanele
pentru plăți ce trebuie făcute pentru garanțiile existente și la provizioanele pentru acoperirea obligațiilor
privind pensiile.
Capitaluri proprii
4.20 Deși capitalurile proprii sunt definite la punctul 4.4 ca un interes rezidual al acționa rilor, diversele lor
componente pot fi prezentate pe linii separate în bilanț. De exemplu, într -o entitate cu personalitate juridică,
contribuțiile acționarilor, rezultatele reportate, rezervele care reprezintă distribuirea rezultatului reportat și
rezerve le care reprezintă ajustări pentru menținerea capitalului pot fi prezentate separat. Asemenea
clasificări pot fi relevante pentru utilizatorii situațiilor financiare în procesul de luare a deciziilor, atunci
când există restricții legale sau de altă natură privind capacitatea entității de a distribui sau de a utiliza într –
un alt mod capitalurile sale proprii. De asemenea, poate fi reflectat faptul că părțile care au participații în
capitalurile proprii ale entității au drepturi diferite cu privire la primir ea dividendelor sau la rambursarea
capitalurilor proprii.
4.21 Constituirea rezervelor este prevăzută uneori de statut sau de alte acte normative, în scopul asigurării unei
măsuri suplimentare de protecție împotriva efectelor pierderilor pentru entitate și creditorii acesteia. Pot fi
constituite alte rezerve dacă legislația fiscală națională asigură scutirea sau reducerea impozitului atunci
când se fac transferuri către astfel de rezerve. Existența și mărimea unor asemenea rezerve legale, statutare

Cadrul general conceptual
© Fun dația IFRS 21 și fisca le constituie o informație care poate fi relevantă pentru utilizatori în luarea deciziilor. Transferurile
către asemenea rezerve sunt mai degrabă alocări ale rezultatului reportat decât cheltuieli.
4.22 Valoarea la care capitalurile proprii sunt înregistra te în bilanț depinde de evaluarea activelor și datoriilor. În
mod normal, valoarea agregată a capitalurilor proprii nu poate corespunde decât din întâmplare cu valoarea
de piață agregată a acțiunilor entității sau cu suma care ar putea fi obținută prin vân zarea pe bucăți a
activului net sau a entității în întregime, presupunând continuitatea activității.
4.23 Activitățile comerciale, industriale și de afaceri sunt, de multe ori, realizate sub forma entităților cu asociat
unic, a parteneriatelor, a trusturil or, precum și a diferitelor tipuri de entități cu capital de stat. Cadrul legal și
de reglementare pentru astfel de entități este adesea diferit de cel care se aplică în cazul entităților
corporative. De exemplu, pot exista unele restricții în ceea ce priv ește repartizarea sumelor incluse în
capitalurile proprii către proprietari sau către alți beneficiari. Totuși, definiția capitalurilor proprii, precum și
alte aspecte ale prezentului Cadru general conceptual referitoare la capitalurile proprii sunt valabi le și
pentru astfel de entități.
Performanță
4.24 Profitul este frecvent utilizat ca o măsură a performanței sau ca bază de referință pentru alți indicatori, cum
ar fi rentabilitatea investiției sau rezultatul pe acțiune. Veniturile și cheltuielile constit uie elemente direct
legate de evaluarea profitului. Recunoașterea și evaluarea veniturilor și cheltuielilor și deci ale profitului
depind parțial de conceptele de capital și de menținere a capitalului, concepte utilizate de entități în
elaborarea situațiil or financiare. Aceste concepte sunt prezentate în cadrul punctelor 4.57 -4.65.
4.25 Elementele de venituri și cheltuieli sunt definite după cum urmează:
(a) Veniturile sunt majorări ale beneficiilor economice în cursul perioadei contabile sub forma
intrări lor de active sau a măririi valorii activelor sau a diminuării datoriilor, care au drept rezultat
creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele legate de contribuții ale participanților la
capitalurile proprii.
(b) Cheltuielile sunt scăderi ale ben eficiilor economice în cursul perioadei contabile sub forma unor
ieșiri sau epuizări ale activelor sau a suportării unor datorii, care au drept rezultat reduceri ale
capitalului propriu, altele decât cele legate de distribuirea către participanții la capit alul propriu.
4.26 Definițiile veniturilor și cheltuielilor identifică toate caracteristicile esențiale ale acestora, dar nu încearcă să
specifice criteriile care trebuie îndeplinite înainte de a fi recunoscute în situația veniturilor și cheltuielilor.
Criteriile de recunoaștere a veniturilor și cheltuielilor sunt prezentate la punctele 4.37 -4.53.
4.27 Veniturile și cheltuielile se pot regăsi în situația veniturilor și cheltuielilor în diferite moduri, astfel încât să
furnizeze informațiile relevante pentru procesul economic decizional. De exemplu, se folosește adesea
distincția între acele elemente de venituri și cheltuieli care sunt rezultatul activităților curente ale entității și
cele care nu sunt rezultatul acestor activități. Această distincție se real izează plecând de la prezumția că
sursa unui element este relevantă în procesul de evaluare a capacității entității de a genera în viitor numerar
și echivalente de numerar; de exemplu, activități întâmplătoare, cum ar fi cedarea unei investiții pe termen
lung, nu pot apărea în mod curent. Atunci când se face distincția dintre elemente în acest mod, este necesară
analiza naturii și activității entității. Elementele care pentru unele entități sunt rezultatul unor activități
curente pot reprezenta, în cazul al tor entități, activități neobișnuite.
4.28 De asemenea, distincția dintre elementele de venituri și cheltuieli și combinarea acestora în diferite moduri
permit entității să își prezinte în mod variat performanțele. Aceste clasificări prezintă diferite grad e de
cuprindere. De exemplu, situația veniturilor și cheltuielilor poate include marja brută, profitul sau pierderea
din activitățile curente înainte de impozitare, profitul sau pierderea din activitățile curente după impozitare
și profitul sau pierderea.
Venit
4.29 Definiția venitului include atât veniturile, cât și câștigurile. Termenul de venituri se referă la acele venituri
care apar în cursul desfășurării de către o entitate a activității sale curente, termenul fiind regăsit și sub alte
denumiri, precu m vânzări, onorarii, dobânzi, dividende, redevențe și chirii.
4.30 Câștigurile reprezintă alte elemente care corespund definiției veniturilor și pot apărea sau nu ca rezultat al
activității curente a entității. Câștigurile reprezintă creșteri ale beneficii lor economice și din acest punct de
vedere nu diferă ca natură de venituri. Prin urmare, în prezentul Cadru general conceptual , câștigurile nu
sunt privite ca elemente separate.

Cadrul general conceptual
22 ©Fundația IFRS 4.31 Câștigurile includ, de exemplu, sumele rezultate în urma cedării activelo r imobilizate. Definiția veniturilor
include totodată și câștigurile nerealizate; de exemplu, cele rezultate din reevaluarea titlurilor de plasament
și cele rezultate din creșterea valorii contabile a activelor imobilizate. Atunci când sunt recunoscute în
situația veniturilor și cheltuielilor, câștigurile sunt prezentate, de obicei, separat, deoarece cunoașterea
existenței acestora este importantă pentru luarea deciziilor economice. Câștigurile sunt prezentate, de
regulă, la valoarea netă, exclusiv cheltuie lile aferente.
4.32 Veniturile pot fi utilizate pentru achiziționarea de active sau pentru creșterea valorii diferitelor tipuri de
active; exemple de astfel de active includ numerarul, creanțele, bunurile și serviciile primite în schimbul
bunurilor și serv iciilor furnizate. Veniturile pot rezulta, de asemenea, din decontarea datoriilor. De exemplu,
o entitate îi poate furniza bunuri și servicii unui creditor în scopul decontării unei datorii legate de un credit
în derulare.
Cheltuieli
4.33 Definiția cheltui elilor include pierderile, precum și acele cheltuieli care apar în procesul desfășurării
activităților curente ale entității. De exemplu, cheltuielile care apar în cursul activităților curente ale entității
includ costul vânzărilor, salariile și amortizare a. Ele se regăsesc, de obicei, sub forma ieșirilor sau scăderii
valorii activelor, cum ar fi numerarul sau echivalentele de numerar, stocurile și imobilizările corporale.
4.34 Pierderile reprezintă alte elemente care corespund definiției cheltuielilor și p ot apărea sau nu ca rezultat al
activității curente a entității. Pierderile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice și din acest punct de
vedere nu diferă ca natură de alte cheltuieli. Prin urmare, în prezentul Cadru general conceptual ele nu sunt
privite ca elemente separate.
4.35 În categoria pierderilor sunt incluse, de exemplu, cele rezultate din dezastre, cum ar fi inundațiile sau
incendiile, precum și cele rezultate din cedarea activelor imobilizate. De asemenea, definiția cheltuielilor
includ e și pierderile nerealizate, cum ar fi cele rezultate din creșterea cursului de schimb valutar în cazul
unor împrumuturi pe care entitatea le -a contractat în valută. Atunci când sunt recunoscute în situația
veniturilor și cheltuielilor, pierderile sunt pre zentate, de obicei, separat, deoarece cunoașterea existenței
acestora este importantă pentru luarea deciziilor economice. Pierderile sunt prezentate, de regulă, la
valoarea netă, exclusiv veniturile aferente.
Ajustări pentru menținerea capitalului
4.36 Reevaluarea sau retratarea valorii activelor și datoriilor determină creșteri sau diminuări ale capitalurilor
proprii. Deși aceste creșteri sau diminuări corespund definiției veniturilor și cheltuielilor, ele nu sunt incluse
în situația veniturilor și cheltui elilor pe baza anumitor concepte legate de menținerea capitalului. În schimb,
ele sunt incluse în capitalurile proprii, ca ajustări pentru menținerea capitalului sau ca rezerve din
reevaluare. Conceptele de menținere a capitalului sunt discutate la punctel e 4.57 -4.65 din prezentul Cadru
general conceptual.
Recunoașterea elementelor din situațiile financiare
4.37 Recunoașterea este procesul încorporării în bilanț sau în situația veniturilor și cheltuielilor a unui element
care corespunde definiției unui elem ent care îndeplinește criteriile de recunoaștere stabilite la punctul 4.38.
Acest proces implică descrierea în cuvinte a respectivului element și asocierea unei anumite sume, precum
și includerea respectivei sume în bilanț sau în situația veniturilor și c heltuielilor. Elementele care
îndeplinesc criteriile de recunoaștere trebuie să fie recunoscute în bilanț sau în situația veniturilor și
cheltuielilor. Nerecunoașterea acestor elemente nu este rectificată prin prezentarea politicilor de
contabilitate folos ite, și nici prin note sau materiale explicative.
4.38 Un element care corespunde definiției unui element trebuie recunoscut în cazul în care:
(a) este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat elementului să intre sau să iasă în sau din
entitat e; și
(b) elementul are un cost sau o valoare care se poate evalua fiabil.4
4.39 În procesul de evaluare a îndeplinirii sau neîndeplinirii criteriilor de recunoaștere în situațiile financiare
trebuie acordată atenție considerațiilor legate de pragul de sem nificație discutate în Capitolul 3
Caracteristicile calitative ale informațiilor financiare utile . Interdependența elementelor constă în aceea că,

4 Informațiile sunt fiabile atunci când sunt complete, ne utre și fără erori.

Cadrul general conceptual
© Fun dația IFRS 23 în cazul în care un element corespunde definiției și îndeplinește criteriile de recunoaștere pentru un anumit
element, de exemplu, un activ, se impune automat recunoașterea unui alt element, de exemplu, venituri sau
datorii.
Probabilitatea realizării unor beneficii economice viitoare
4.40 Conceptul de probabilitate este utilizat în cadrul criteriilor de recunoașt ere pentru a face referire la gradul de
incertitudine cu care beneficiile economice viitoare asociate unui activ sau unei datorii vor fi generate către
și de către entitate. Acest concept este impus de incertitudinea care caracterizează mediul în care își
desfășoară activitatea orice entitate. Evaluarea gradului de incertitudine legat de beneficiile economice
viitoare se face pe baza probelor disponibile în momentul întocmirii situațiilor financiare. De exemplu, când
încasarea unei creanțe a entității este probabilă, în absența oricărei probe care să demonstreze contrariul, se
justifică recunoașterea creanței ca un activ. În cazul unei diversități mari a creanțelor, totuși, va fi
considerată normală probabilitatea apariției unor creanțe neîncasate; prin urma re, reducerea preconizată a
beneficiului economic va fi înregistrată drept cheltuială.
Fiabilitatea evaluării
4.41 A doua condiție pe care un element trebuie să o îndeplinească pentru a fi recunoscut este ca acesta să aibă
un cost sau o valoare ce poate fi evaluat(ă) în mod fiabil. În multe cazuri trebuie să se estimeze costul sau
valoarea; utilizarea estimărilor rezonabile este o parte esențială a întocmirii situațiilor financiare și nu le
subminează fiabilitatea. În cazul în care totuși nu poate fi realiz ată o estimare rezonabilă, elementul nu va fi
recunoscut în bilanț sau în situația veniturilor și cheltuielilor. De exemplu, încasările preconizate în urma
unui proces în instanță pot corespunde definiției activelor și veniturilor, precum și criteriului de
recunoaștere a probabilității; totuși, dacă nu este posibilă evaluarea fiabilă a pretenției, aceasta nu trebuie să
fie înregistrată ca active sau ca venituri; totuși, existența unei pretenții va fi prezentată în note, în materialul
explicativ sau în tabel ele suplimentare.
4.42 Un element care, la un anumit moment, nu mai corespunde criteriilor de recunoaștere stabilite la punctul
4.38 poate fi recunoscut mai târziu ca urmare a unor circumstanțe sau evenimente ulterioare.
4.43 Un element care are caracteris ticile esențiale ale unui element al situațiilor financiare, dar care nu
îndeplinește criteriile de recunoaștere poate fi totuși prezentat în note, în materiale explicative sau în tabele
suplimentare. Acest procedeu este adecvat în cazul în care cunoaștere a existenței acestui element este
considerată drept relevantă pentru evaluarea poziției financiare a entității, a performanței sale financiare sau
a modificării poziției sale financiare de către utilizatorii situațiilor financiare.
Recunoașterea activelor
4.44 Un activ este recunoscut în bilanț în momentul în care este probabilă realizarea unui beneficiu economic
viitor de către entitate și activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat(ă) fiabil.
4.45 Un activ nu este recunoscut în bilanț atunci când cheltuiala suportată este improbabil să genereze beneficii
economice pentru entitate în afara perioadei contabile actuale. În schimb, o astfel de tranzacție va avea ca
efect recunoașterea unei cheltuieli în situația veniturilor și cheltuielilor. Acest tratament nu înseamnă nici că
intenția conducerii cu privire la scopul pentru care s -au suportat cheltuielile a fost alta decât obținerea unui
beneficiu economic pentru entitate , nici că managementul a fost deficitar. Singura implicație este aceea că
posibilitatea obținerii de avantaje economice într -o perioadă contabilă ulterioară este insuficientă pentru a
justifica recunoașterea unui activ.
Recunoașterea datoriilor
4.46 O datorie este recunoscută în bilanț atunci când este probabil că o ieșire de resurs e încorporând beneficii
economice va rezulta din decontarea unei obligații actuale și că valoarea la care se va realiza această
decontare poate fi evaluată în mod fiabil. În practică, obligațiile din contractele care nu sunt respectate în
mod proporțional de fiecare parte (de exemplu, datoriile pentru stocurile comandate, dar care nu s -au primit
încă) nu sunt, în general, recunoscute ca datorii în situațiile financiare. Totuși, astfel de obligații pot
corespunde definiției datoriilor și, în cazul în care cr iteriile de recunoaștere sunt îndeplinite în respectivele
circumstanțe, acestea pot fi recunoscute. În astfel de circumstanțe, recunoașterea datoriilor implică și
recunoașterea activelor sau cheltuielilor aferente.

Cadrul general conceptual
24 ©Fundația IFRS Recunoașterea veniturilor
4.47 Venitul es te recunoscut la nivelul situației veniturilor și cheltuielilor atunci când se poate evalua în mod
fiabil o creștere a beneficiilor economice viitoare legate de o creștere a unui activ sau de o scădere a unei
datorii. De fapt, aceasta înseamnă că recunoașt erea veniturilor se realizează simultan cu recunoașterea
creșterii de active sau reducerii datoriilor (de exemplu, creșterea netă a activelor, rezultată din vânzarea
produselor sau serviciilor, sau descreșterea datoriilor ca rezultat al anulării unei dator ii).
4.48 Procedurile adoptate în practică în mod normal pentru recunoașterea veniturilor, de exemplu, dispoziția ca
veniturile să fie realizate, constituie aplicații ale criteriilor de recunoaștere prezentate în acest Cadru
general conceptual. Astfel de p roceduri au ca obiectiv, în general, limitarea recunoașterii ca venituri la
acele elemente care pot fi evaluate fiabil și care prezintă un grad suficient de certitudine.
Recunoașterea cheltuielilor
4.49 Cheltuielile sunt recunoscute la nivelul situației ve niturilor și cheltuielilor atunci când se poate evalua în
mod fiabil o diminuare a beneficiilor economice viitoare legate de o diminuare a unui activ sau de o creștere
a unei datorii. De fapt, aceasta înseamnă că recunoașterea cheltuielilor are loc simulta n cu recunoașterea
creșterii datoriilor sau reducerii activelor (de exemplu, drepturile salariale angajate sau amortizarea
echipamentelor).
4.50 Cheltuielile sunt recunoscute în situația veniturilor și cheltuielilor pe baza unei asocieri directe între
costurile suportate și obținerea elementelor specifice de venit. Acest proces, cunoscut sub numele de
corelare a costurilor cu veniturile, implică recunoașterea simultană sau combinată a veniturilor și a
cheltuielilor care rezultă direct și concomitent din ace leași tranzacții sau alte evenimente; de exemplu,
diversele componente ale cheltuielilor care contribuie la determinarea costului bunurilor vândute sunt
recunoscute în același timp cu venitul generat din vânzarea bunurilor. Totuși, aplicarea conceptului de
corelare conform prezentului Cadru general conceptual nu permite recunoașterea elementelor dintr -un
bilanț care nu corespund definiției activelor sau a datoriilor.
4.51 Atunci când se așteaptă să se obțină beneficii economice în decursul mai multor perioa de contabile și când
asocierea acestora cu veniturile poate fi determinată doar vag sau indirect, cheltuielile sunt recunoscute în
situația veniturilor și cheltuielilor pe baza unei proceduri de repartizare sistematică și rațională. Această
modalitate este deseori necesară în procesul recunoașterii cheltuielilor asociate cu utilizarea unor active cum
ar fi imobilizările corporale, fondul comercial, licențele și mărcile comerciale; în astfel de cazuri, cheltuiala
este denumită depreciere sau amortizare. Aces te proceduri de repartizare au drept scop recunoașterea
cheltuielilor în cadrul perioadelor contabile în care se consumă sau dispar beneficiile economice asociate
acestor elemente.
4.52 O cheltuială este recunoscută imediat în situația veniturilor și chelt uielilor atunci când un cost nu generează
niciun beneficiu economic viitor sau atunci când, și în măsura în care, viitoarele beneficii economice nu
corespund sau încetează să mai corespundă criteriilor de recunoaștere în bilanț ca un activ.
4.53 O cheltuia lă este, de asemenea, recunoscută în situația veniturilor și cheltuielilor în acele cazuri în care este
suportată o datorie fără recunoașterea unui activ, cum ar fi cazul în care datoria apare ca urmare a garanției
unui produs.
Evaluarea elementelor din si tuațiile financiare
4.54 Evaluarea este procesul prin care se determină valorile monetare la care elementele situațiilor financiare vor
fi recunoscute și înregistrate în bilanț și în situația veniturilor și cheltuielilor. Aceasta presupune alegerea
unei an umite baze de evaluare.
4.55 Diverse baze de evaluare sunt utilizate în situațiile financiare în diverse combinații și grade de utilizare. Ele
cuprind următoarele elemente:
(a) Costul istoric . Activele sunt înregistrate la suma în numerar sau echivalente de numerar plătită
sau la valoarea justă a contraprestației oferite pentru a le dobândi, în momentul achiziționării.
Datoriile sunt înregistrate la valoarea încasărilor obținute în schimbul obligației sau, în anumite
împrejurări (de exemplu, în cazul impoz itului pe profit), la valoarea ce se așteaptă să fie plătită în
numerar sau echivalente de numerar pentru a stinge datoriile în cursul normal al activității.
(b) Costul curent . Activele sunt contabilizate la suma în numerar sau echivalente de numerar care ar
trebui plătită dacă același activ sau unul asemănător ar fi dobândit în prezent. Datoriile sunt

Cadrul general conceptual
© Fun dația IFRS 25 contabilizate la suma neactualizată în numerar sau echivalente de numerar necesară pentru a
deconta în prezent obligația.
(c) Valoarea realizabilă (de decont are). Activele sunt înregistrate la suma în numerar sau
echivalente de numerar care poate fi obținută în prezent prin vânzarea normală a activelor.
Datoriile sunt înregistrate la valoarea lor de decontare; aceasta reprezintă sumele neactualizate în
numerar sau echivalente de numerar care se așteaptă să fie plătite pentru a deconta datoriile în
cursul normal al activității.
(d) Valoarea actualizată . Activele sunt înregistrate la valoarea actualizată a viitoarelor intrări nete de
numerar care urmează a fi gen erate în cursul normal al activității. Datoriile sunt înregistrate la
valoarea actualizată a viitoarelor ieșiri nete de numerar care urmează a fi necesare pentru
decontarea datoriilor în cursul normal al activității.
4.56 Baza de evaluare cel mai frecvent adoptată de entități în elaborarea situațiilor financiare este costul istoric.
Acesta este de obicei combinat cu alte baze de evaluare. De exemplu, stocurile sunt de obicei înregistrate la
cea mai mică valoare dintre cost și valoarea realizabilă netă, titl urile tranzacționabile pot fi înregistrate la
valoarea de piață, iar datoriile privind pensiile , la valoarea lor actualizată. Mai mult, unele entități utilizează
costul curent ca răspuns la incapacitatea modelului contabil bazat pe costul istoric de a rezo lva problemele
legate de efectul modificării prețurilor activelor nemonetare.
Concepte de capital și de menținere a capitalului
Concepte de capital
4.57 În elaborarea situațiilor financiare, conceptul financiar al capitalului este adoptat de majoritatea e ntităților.
Conform conceptului financiar al capitalului, cum ar fi cel al banilor investiți sau al puterii de cumpărare
investite, capitalul este sinonim cu activele nete sau cu capitalurile proprii ale entității. Conform unui
concept fizic al capitalului , cum ar fi capacitatea de exploatare, capitalul reprezintă capacitatea de producție
a entității, exprimată, de exemplu, în unități de producție pe zi.
4.58 Selectarea de către o entitate a celui mai potrivit concept privind capitalul trebuie să se facă în funcție de
necesitățile utilizatorilor situațiilor sale financiare. Astfel, trebuie adoptat conceptul financiar al capitalului
în cazul în care utilizatorii situațiilor financiare sunt preocupați în primul rând de menținerea capitalului
nominal investit s au a puterii de cumpărare a capitalului investit. Dacă însă principala preocupare a
utilizatorilor o reprezintă capacitatea de exploatare a entității, trebuie utilizat conceptul fizic al capitalului.
Conceptul ales indică obiectivul urmărit în determinarea profitului, deși pot apărea anumite dificultăți de
evaluare la punerea în practică a conceptului.
Concepte de menținere a capitalului și de determinare a profitului
4.59 Conceptele de capital prezentate la punctul 4.57 generează următoarele concepte de me nținere a capitalului:
(a) Menținerea capitalului financiar. Conform acestui concept, profitul se obține doar dacă valoarea
financiară (sau monetară) a activelor nete la sfârșitul perioadei este mai mare decât valoarea
financiară (sau monetară) a activelo r nete la începutul perioadei, după excluderea oricăror
distribuiri către proprietari și a oricăror contribuții din partea proprietarilor în timpul perioadei
analizate. Menținerea capitalului financiar poate fi evaluată atât în unități monetare nominale, c ât
și în unități de putere de cumpărare constantă.
(b) Menținerea capitalului fizic . Conform acestui concept, profitul se obține doar atunci când
capacitatea fizică productivă (sau capacitatea de exploatare) a entității (sau resursele, respectiv
fondurile necesare atingerii acestei capacități) la sfârșitul perioadei este mai mare decât
capacitatea fizică productivă la începutul perioadei, după excluderea oricăror distribuiri către
proprietari și a oricăror contribuții din partea proprietarilor în timpul per ioadei analizate.
4.60 Conceptul de menținere a capitalului ia în considerare modul în care o entitate definește capitalul pe care
dorește să îl mențină. Acesta asigură legătura între conceptele de capital și de profit, deoarece oferă punctul
de referință fără de care profitul nu poate fi evaluat; este o condiție esențială pentru distincția între
rentabilitatea entității și rambursarea capitalului său; doar intrările de active suplimentare celor necesare
pentru menținerea capitalului pot fi considerate prof it și deci rentabilitate a capitalului. Astfel, profitul este
valoarea reziduală care rămâne după ce cheltuielile (inclusiv ajustările pentru menținerea capitalului, acolo

Cadrul general conceptual
26 ©Fundația IFRS unde este cazul) au fost deduse din venituri. Dacă cheltuielile depășesc veniturile, valoarea reziduală este o
pierdere.
4.61 Conceptul de menținere a capitalului fizic impune adoptarea costului curent ca bază de evaluare. Conceptul
de menținere a capitalului financiar nu impune totuși folosirea unei anumite baze de evaluare. Selectarea
bazei în cazul acestui concept depinde de tipul capitalului financiar pe care entitatea dorește să îl mențină.
4.62 Principala diferență între cele două concepte referitoare la menținerea capitalului este dată de tratamentul
efectelor variației prețurilor a ctivelor și datoriilor entității. În termeni generali, o entitate și -a menținut
capitalul dacă la sfârșitul perioadei are un capital egal cu cel de la începutul perioadei. Orice valoare în plus
față de cea necesară pentru a menține capitalul la nivelul de la începutul perioadei este considerată profit.
4.63 Conform conceptului de menținere a capitalului financiar, unde capitalul este definit în termenii unităților
monetare nominale, profitul reprezintă creșterea capitalului monetar nominal de -a lungul perio adei. Astfel,
creșterile de prețuri ale activelor, de -a lungul perioadei, cunoscute sub numele de câștiguri din deținerea de
active, reprezintă profit din punct de vedere conceptual. Ele pot să nu fie recunoscute în acest fel până în
momentul în care activ ele sunt cedate printr -o tranzacție de schimb. Atunci când conceptul de menținere a
capitalului financiar este definit în termenii unităților de putere constantă de cumpărare, profitul reprezintă
creșterea puterii de cumpărare determinată în cursul perioad ei. Astfel, doar acea parte a creșterii prețurilor
activelor care depășește creșterea nivelului general al prețurilor este considerată profit. Restul creșterii
reprezintă o ajustare pentru menținerea capitalului și, ca atare, reprezintă o parte a capitalur ilor proprii.
4.64 Conform conceptului de menținere a capitalului fizic, unde capitalul este definit în termenii capacității
productive fizice, profitul reprezintă creșterea acelui capital de -a lungul perioadei. Toate modificările de
prețuri care afectează activele și datoriile entității sunt privite ca modificări ale evaluării capacității
productive fizice a acesteia; astfel, ele sunt tratate ca ajustări de menținere a capitalului care fac parte din
capitalurile proprii , și nu ca profit.
4.65 Alegerea baze lor de evaluare și a conceptului de menținere a capitalului determină modelul contabil utilizat
pentru elaborarea situațiilor financiare. Diversele modele contabile prezintă grade diferite de relevanță și de
fiabilitate și, ca și în alte domenii, conducere a trebuie să caute un echilibru între relevanță și fiabilitate.
Prezentul Cadru general conceptual se aplică unei game de modele contabile și oferă recomandări pentru
întocmirea și prezentarea situațiilor financiare elaborate conform modelului ales. În pre zent, Consiliul nu
are intenția de a prescrie un anumit model, în afară de cazuri excepționale, ca, de exemplu, pentru acele
entități care raportează în moneda unei economii hiperinflaționiste. Totuși, în perspectiva evoluțiilor pe plan
mondial, această in tenție va fi revizuită.