Cadrul didactic Lect. Univ. Dr. Oana Șaramet Autor: Voaideș Adina – Maria BRAȘOV 2019 2 PROGRAMUL DE STUDII DREPT DISCIPLINA: Drept constituțional și… [602759]
1
PROGRAMUL DE STUDII DREPT
LUCRARE DE LICENȚĂ
COORDONATOR STIINTIFIC:
Cadrul didactic Lect. Univ. Dr. Oana
Șaramet
Autor:
Voaideș Adina – Maria
BRAȘOV
2019
2
PROGRAMUL DE STUDII DREPT
DISCIPLINA:
Drept constituțional și instituții politice
TEMA:
EXCEPȚIA DE
NECONSTITUȚIONALITATE
Subsemnata VOAIDEȘ ADINA– MARIA declar pe proprie
răspundere, sub incidența legii penale și a Legii
dreptului de autor, că lucrarea de licență
prezentată este elabor ată de mine și am respectat
normele deontologice de folosire a bibliografiei.
Data predării lucrării, Semnătură
Titlul lucrării de licență Nume și prenume
Excepția de neconstituționalitate Voaideș Adina – Maria
3 CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 5
ASPECTE PRELIMINARE ………………………….. ………………………….. …………………. 6
EVOLUȚIA EXCEPȚIEI D E NECONSTITUȚIONALITATE ………………………….. . 6
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 10
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ A ROMÂNIEI ………………………….. ………………. 10
Secțiunea 2. Actele supuse controlului de constituționalitate ………………………….. 11
Secțiunea 3. Atribuțiile Curții Constituționale ………………………….. …………………. 12
Secțiunea 4. Actele Curții Constituționale ………………………….. ………………………. 13
CAPITOLUL II. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 14
FUNDAMENTAREA LEGALĂ ȘI ȘTIINȚIFICĂ A ………………………….. …………. 14
EXCEPȚIEI DE NECONSTITUȚIONALITATE ………………………….. ……………….. 14
Secțiunea 1. Reglementări constituționale și legale cu privire la excepția de
neconstituționalitate ………………………….. ………………………….. ……………………….. 14
Secțiunea 1.2. Reglementări legale privind excepția de neconstituționalitate …. 16
Secțiunea 2. Natura juridică a excepției de neconstituționalitate în sistemul
excepțiilor procesuale din dreptul românesc ………………………….. ……………………. 17
Secțiunea 2.1. Note privind excepțiile procesuale în sistemul de drept românesc
………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 17
Secțiunea 2.2. Excepția de neconstituționalitate și celelalte excepții procesuale 18
Secțiunea 3. Caracteristicile excepției de neconst ituționalitate ……………………….. 19
3.1. Considerații generale ………………………….. ………………………….. ……………. 19
Secțiunea 3.2. Autorii sesizării ………………………….. ………………………….. ……… 20
Secțiunea 3.3. Obiectul excepției de neconstituționalitate ………………………….. . 20
Secțiunea 3.4. Procedura de control ………………………….. ………………………….. . 21
Secțiunea 3.5. Efectele deciziei Curții Constituționale ………………………….. ….. 23
CAPITOLUL III. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 24
PROCEDURA INVOCĂRII ȘI SOLUȚIONĂRII EXCEPȚIEI DE
NECONSTITUȚIONALITATE ………………………….. ………………………….. ………….. 24
Secțiunea 4. Procedura invocării și soluționării excepției de neconstituționalitate 24
Secțiunea 4.1. Etapa judecătorească a procedurii de invocare și soluționare a
exepției de neconstituțonionalitate ………………………….. ………………………….. … 24
Secțiunea 4.2. Etapa contenciosului constituțional ………………………….. ……….. 27
Secțiunea 5. Inadmisibiliatea excepției de neconstituționalitate ………………………. 28
Secțiunea 5.1. Cauzele de inadmisibilitate privind obiec tul sesizării …………….. 29
Secțiunea 5.2. Cauzele de inadmisibilitate privind autorii sesizării ………………. 31
4 Secțiunea 5.3. Cauzele de inadmisibilitate privind obligația de a motiva sesizarea
………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 33
Secțiunea 5.4. Cauzele de inadmisibilitate privitoare la competența Curții
Constituționale ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 34
Secțiunea 6. Procedura de soluționare a excepției de neconstituționalitate de către
Curtea Constituțională ………………………….. ………………………….. ……………………. 35
Secțiunea 6.1. Reguli generale ………………………….. ………………………….. ……… 35
Secțiunea 6.2. Procedura prealabilă dezbaterilor ………………………….. ………….. 36
Secțiunea 6.3. Dezbaterea cauzei ………………………….. ………………………….. ….. 36
CAPITOLUL IV. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 40
EFECTELE DECIZIEI PRIN C ARE SE SOLUȚIONEAZĂ EXCEPȚIA DE
NECONSTITUȚIONALITATE ………………………….. ………………………….. ………….. 40
Secțiunea 7. Categorii de decizii în practica Curtii Constituționale ………………….. 40
Secțiunea 7.1. Trăsăturile generale ale deciziilor Curții Constituționale ……….. 42
Secțiunea 7.2. Efectele obligatorii ale deciziilor Curții Constituționale în
soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate ………………………….. …………… 43
Secțiunea 7.3. Efectele în timp ale deciziilor Curții Constituționale …………….. 45
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 47
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 49
5 INTRODUCERE
Lucrarea de față își propune o interpretare aprofundată a
Excepției de neconstituționalitate. Fiind i nclusă în categoria mij-
loacelor procesuale , excepția de neconstituționalitate vizează
una sau mai multe dispoziții legale – de ordin substanțial sau
procedural – aplicabilă/aplicabile într -un proces civil lato sensu sau
proces penal.
Prezenta lucrare este structurată în patru capitole și tratează
aspecte cu privire la excepția de neconstituționalitate , atât din
punct de vedere teoretic cât și practic.
În primul capitol este prezentată Curtea Constituțională a
României modul de funcționare și organizare a acesteia, condițiile
pe care trebuie să le îndeplinească un judecător pentru a devenit
membru al Curții, actele supuse controlului , atribuțiile ce îi revin și
nu în ultimul rând categoriile de actele ce pot fi emise de către
Curtea Constituțională.
În cel de -al doilea capitol se face vorbire despre
fundamentarea legală și științifică a excepției de neconstitu –
ționalitate.
Al treilea capitol cuprinde procedura invocării și soluționării
excepției de neconstituționalitate, procedură analizată separat în
funcție de momentul procesual în care intervine exc epția, și anume
procedura în cazul controlului efectuat înainte de promulgarea
unei legi sau procedura în cazul controlului efectuat după
promulgarea și publicarea în Monitorul Oficial al României.
În ultimul capitol al acestei lucrări am analizat efectele
deciziei prin care se soluționează excepția de neconstituționalitate.
6 ASPECTE PRELIMINARE
EVOLUȚIA EXCEPȚIEI DE NECONSTITUȚIONALITATE
Într-un stat precum România, în care controlul de
constituționalit ate a apărut pe cale pretoriană1 abia în anul 1912, în
absența oricărei dispoziții constituț ionale pertinente și a continuat
să fie ex ercitat după „modelul american”2 timp de o jumătate de
secol , apariția la aproape un secol mai târziu, în 1992 a unei
jurisdicții constituționale specializate, spec ifică unui control de
constitu ționalitate de tip european, nu a trecut neobservată. Cu
toate acestea, vocabularul juridic nu a ținut pasul cu timpul iar
excepția de neconstituționalitate a reușit abia către începutul
secolului XXI să îndeplinească toate funcț iile pe care ar fi trebuit
să le realiz eze încă de la începuturi, și anume, de pe la sfârșitul
secolului XIX3. D eși excepția de neconstituționalitate
postdecembristă din România nu permite a accesul direct al
cetățenilor la justiția con stituțională, așa cum garantau sistemele
juridice austriac și german prin recursul direct (beschwerde) și nu
oferea o ultimă posibilitate de contestare a unor eventuale erori ale
puterii judecătorești, așa cum fă cea amparo spaniol4, ea a reușit
să reziste în peisajul juridic r omânesc de mai bine de 20 de ani și
a sfârșit prin a servi ca mijloc procedural de apărare pentru părțile
aflate într -un litigiu pendinte pe rolul instanțelor judecătorești.
În pofida faptului că, din punct de vedere semantic,
denumirea sa nu corespunde realității juridice, instituția „excepției
de neconstituționalitate” a cunoscut o evoluție care tinde să o
apropie din ce în ce mai mult de omonimul său din urmă cu un
secol. În cele ce urmează vom prezenta o scurta evoluție a
excepției de neconstitu ționalitate din România, dintr -o trimitere
prealabilă într -o excepție de procedură sui generis.
Transformarea lentă, dar certă a excepției de neconstitu –
ționalitate poate fi mai bine înțeleasă dacă analizăm modificările
1 A. Văleanu, Controlul constituționalității legilor în dreptul român și dreptul comparat,
Tipografia „Ion C. Văcărescu”, București, 1936, pag. 35
2 M.Criste, Controlul constituționalității legilor în România – aspecte istorice și instituționale,
pag. 1 -5, publicat în Revista de drept public nr.1/2001,
3P. Negulescu și G. Alexianu (Tratat de drept public, Editura Casa Școalelor, București, 1942,
pag.72) citează chiar un alt precedent, anterior celui din 1911 -1912, dar precizează că este
vorba de o lege care precedase Constituția căreia îi contravenea; prin urmare, importanța
acelui precedent era mult mai limitată, căci el fusese soluționat pe baza regulilor referitoare la
conflictul legilor în timp.
4E.S.Tănăsescu – Transfigurarea sistematică a excepției de neconstituționalitate în România,
Buletinul juridic nr.2 din 2013, București, pag.4.
7 suferite de Legea nr.47/19295 referitoare la organizarea și
funcționarea Curții Constituționale. Adoptată la aproape patru luni
după intrarea în vigoare a legii fundamentale tocmai pentru a pune
în aplicare dispozițiile constituționale privitoare la Curtea
Constituțională, această leg e a fost modificată prima dată în 19976,
pentru a simplifica procedura filtrării excepțiilor de neconstitu –
ționalitate, a doua oară în 20047, pentru a o pune de acord cu
prevederile Constituției revizuite în 2003 și pentru a lărgi accesul
subiectelor indi viduale de drept la excepția de neconstituționalitate,
și a treia oară, în 20108, pentru a simplifica din nou procedura de
filtrare a excepțiilor de neconstituționalitate. Dacă ținem seama de
faptul că, aproape de fiecare dată, aceste revizuiri au fost rea lizate
pe baza experienței acumulate în cadrul unui control incident de
constituționalitate care, uneori, a însumat și mai bine de 5000 de
sesizări, respectiv, 1500 de decizii pe an, înțelegem ușor impactul
lor practic. Intenția și tendința generală pare s ă fi fost aceea de
simplificare a procedurii pentru facilitarea accesului justițiabililor la
judecătorul constituțional, deși, cel mai adesea, efectele produse
asupra funcționării Curții Constituționale ori altor autorități statale
au fost în bună măsură i gnorate. Toate aceste modificări au
contribuit la transformarea excepției de neconstituționalitate
românești dintr -o trimitere prealabilă într -o procedură judiciară sui
generis. Astfel, schimbarea a operat la mai multe nivele: sesizarea
Curții Constituțion ale, autoritatea statală la nivelul căreia este
efectuată filtrarea excepțiilor de neconstituționalitate și procedura
conform căreia este efectuată filtrarea excepțiilor.
Sesizarea Curții Constituționale în perioada 1992 -1997
Între anii 1992 și 1997, Curtea Constituțională putea fi legal
sesizată cu o excepție de neconstituțio nalitate ce putea fi ridicată
numai în fața instanțelor judecătorești, fie de către una din părțile
din cadrul litigiului, fie de către instanță, din oficiu. În practică,
faptul că excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată și de
5Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.101 din 22 mai 1992 și republicată î n Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr.807 din 3 decembrie 2010.
6Legea nr. 138/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea
și funcționarea Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial al Românie i,
Partea I, nr.170 din 25 iulie 1997.
7Legea nr. 232/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea
și funcționarea Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.502 din 3 iunie 2 004.
8Legea nr.177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.47/1992 privind organizarea și
funcționarea Curții Constituționale a României, a Codului de procedură civilă și a Codului de
procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Pa rtea I, nr.672 din 4 octombrie
2010.
8 către instanță a fost interpretat în sensul că judecătorul de drept
comun nu poate decide să trimită Curții Constitu ționale o excepție
de neconsti tuționalitate fără să o pună în discuția părților. De altfel,
articolul pertinent al legii organice a Curții (atât înainte, cât și după
schimbarea procedurii de filtrare) obligă instanța să sesizeze
jurisdicția constituțională printr -o încheiere motivată, care trebuie
să conțină argumentele părților în caz ul în care acestea ridică
excepția sau propriile argumente însoțite de puncte de vedere
exprimate de părți în cazul în care excepția de neconstituționalitate
este ridicată ex officio9. O jurisprudență constantă pe toată durata
acestei perioade a stabilit c ă nic i jurisdicțiile administrative, precum
ar fi Curtea de Conturi10, sau Secțiile reunite ale Curții Supreme de
Justiție11, sau alte comisii legal constituite12 nu puteau fi titulari ai
dreptului de a sesiza jurisdicția constituțională.
Modificarea din 1997 a legii organice a Curții Constituționale
nu a privit modificarea statutul ui titularilor dreptului de sesizare .
Revizuirea constituțională din anul 2003 a introdus o schimbare
semnificativă în privința titularilor dreptului care pot sesiza C urtea
Constituțională. Articolul 145 al Legii fundamentale vizează de aici
înainte excepțiile de neconstituționalitate ridicate în fața curților de
arbitraj comercial alături de cele ridicate în fața instanțelor, precum
și excepțiile de neconsti tuționalitate ridica te direct de către
Avocatul Poporului. În consecință, legea organică a Curții, în
varianta modificată în 2004, precizează în art.29 alin.(2) că
„excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau din
oficiu de către instanța sau curtea de arbitra j comercial”. În plus,
legea codifică practica deja stabilită potrivit căreia „excepția poate
fi ridicată de către procuror în fața instanței în cauzele în care
participă”, deși nu menționează ceilalți intervenien ți în proces.Prin
articolele 32 și 33 adaug ă: „Curtea Constituțională hotărăște
asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate direct de
Avocatul Poporului” în aceleași condiții ca și cele prevăzute pentru
excepțiile ridicate în fața instanțelor ju decătorești.
9Op. cit. pag. 56;
10La început, o formațiune de 3 judecători constituționali declarase admisibilă o sesizare
venită din partea Curții de Conturi, dar această primă decizie a fost atatcată cu recurs și
înlăturată de o formațiune de 5 judecători în Decizia nr.63/1994, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr.299 din 24 octombrie 1994. Apoi, Decizia Plenului nr. II/1995,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.47 din 13 martie 1995, a stabilit regula
potrivit căreia prevederea constituțională și l egală referitoare la „instanță” înseamnă că numai
organele judiciare îndeplinesc toate criteriile de admisibilitate în fața Curții Constituționale, cu
excluderea oricărui alt tip de jurisdicție.
11Decizia nr. 338/1997, publicată în Monitorul Oficial al Rom âniei, Partea I, nr.163 din 21 iulie
1997.
12Decizia nr. 53/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.172 din 3 august
1995.
9 Revizuirea constituțională din anul 2003 și modificarea în
consecință a legii organice a Curții Constituționale din anul 2004 a
determinat o sporire a numărului celor care au dreptul de a sesiza
jurisdicția constituțională.
În prezent , excepția de neconstituționalitat e este definită ca
fiind un mijloc procesual de apărare, prin care partea chemată în
fața unei instanțe de judecată sau de arbitraj invocă
neco nstituționalitatea unei legi sau a unei ordonanțe. De
asemenea excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de
judeca tă, în cauzele în care participă, iar sesizarea Curții
Constituționale se dispune de către instanța de judecată sau de
arbitraj în fața căreia s -a ridicat excepția de neconstituționalitate.
10 CAPITOLUL I
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ A ROMÂNIEI
Modul de funcționare și organizare a Curții Constituționale
este reglementat de Constituția României, de Legea nr. 47/1992,
iar în dezvoltarea dispozițiilor legale și constituționale Curtea a
adoptat propriul Regulament de organizare și funcțion are.
Secțiunea 1. Caracterizarea Curții Constituționale
Curtea Constituțională este formată din 9 judecători, numiți
pentru o perioadă de 9 ani, fără posibilitate de a prelungi sau
reînnoi mandatul. Trei dintre membrii Curții sunt numiți de către
Camera Deputaților, trei sunt numiți de către Senat, iar ultimii tr ei
sunt numiți de către Președintele României. Curtea Constituțională
este condusă de un președinte, care este numit dintre membrii
Curții, prin vot secret, pe o durată de 3 ani. Membrii Curții
Constituționale, se reînnoiesc, la fiecare 3 ani cu câte o tre ime, în
acest fel se asigură îmbinarea experienței și continuității cu
schimbările care pot interveni.
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un candidat
pentru a putea deveni membru al Curții Constituționale sunt
următoarele:
1) să aibă pregătire juridică superioară;
2) să aibă o înaltă competență profesională;
3) să aibă o vechime minim 18 ani în activitatea juridică sau î n
învățământul superior juridic.
În desfășurarea activității judecătorii sunt independenți și
inamovibili, aceștia nu pot fi trași l a răspundere pentru opiniile și
voturile exprimate atunci când adoptă o soluție. O precizare
importantă este aceea că judecătorii Curții Constituționa le nu pot fi
reținuți, arestați, percheziționați sau trimiși în judecată penală
decât cu încuviințarea ple nului Curții Constituționale, la cererea
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție. Încuviințarea se dă cu votul a două treimi din
numărul judecătorilor Curții, după ascultarea judecă torului în
cauză. Curtea Consti tuțională poate fi considerată o „ autoritate
publică politico -jurisdicțională”, caracterul public rezultând din
modul de desemnare a membrilor acesteia, iar caracterul
jurisdicțional rezultă din principiile de organizare și funcționare,
principiul independ enței și principiul inamovi bilității.
11 Curtea Constituțională este garantul suprem al Constituției și
este unica autoritate jurisdicțională constituțională din România, și
este independentă de orice altă autoritate publică. Competența
Curții nu poate fi co ntestată de nicio altă autoritate publică.
Secțiunea 2. Actele supuse controlului de constituționalitate
În sfera controlului de constituționalitate intră următoarele
acte:
a) legile;
b) actele Parlamentului;
c) tratatele sau acordurile internaționale;
d) inițiat ivele de revizuire a constituției;
e) regulamentele Parlamentului;
f) ordonanțele Guvernului;
g) inițiativele legislative populare.
O atenție deosebită vom acorda legilor și în capitolele
următoare, deoarece în cazul acestora se invocă cel mai des
excepția de neconstituționalitate.
În cazul legilor intervin două tipuri de control a
constituționalității, și anume controlul a priori , care se exercită
înainte de promulgarea legilor, dar numai la sesizarea unora dintre
autoritățile publice prevăzute de Constituție. Controlul a posteriori
se realizează pe calea excepției de neconstituționalitate. Excepția
de neconstituționalitate este un mijloc juridic ce permite accesul
cetățe nilor la Curtea Constituțională.13
Verificarea constituționalității tratatelor a fost introdusă în
competența Curții Constituționale prin revizuirea Constituției, în
anul 2003. Înainte de ratificarea tratatelor sau a altor acorduri
internaționale trebuie v erificată conformitatea acestora cu
dispozițiile Constituției, verificare care se efectuează la cererea
subiectelor de drept prevăzute de lege.
Cu privire la inițiativele de revizuire a Constituției, acestea
trebuie înțelese în sensul că, Curtea Constituț ională are doar
atribuția de a verifica dacă acestea sunt făcute cu respectarea
prevederilor art. 150 și art. 15214.
13 I. Muraru, E. S. Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice, Ed. 15, vol. II, Ed. C.H.
Beck, Bucu rești, 2017, pag. 273
14Revizuirea Constituției poate fi inițiată de Președintele României la propunerea Guvernului,
de cel puțin o pătrime din numărul deputaților sau al senatorilor, precum și de cel puțin
500.000 de cetățeni cu drept de vot. Cetățenii tre buie să provină din cel puțin jumătate din
județele țării, iar în fiecare județ sau în Municipiul București să fie înregistrate cel puțin 20.000
12 Regulamentele Parlamentului sunt supuse controlului de
constituționalitate numai la sesizarea unuia dintre Președinții celor
două camere al e Parlamentului, a unui grup parlamentar sau a
unui număr de cel puțin 50 de deputați sau 25 de senatori. Acest
control este unul de tip sancționator.
Ordonanțele Guvernului conțin norme cu putere de lege și
sunt supuse controlului de constituționalitate , realizat prin
intermediul excepției de neconstituționalitate.
Secțiunea 3. Atribuțiile Curții Constituționale
Pe lângă atribuția de realizare a controlului constituționalității
actelor normative, Curtea Constituțională are și următoarele
atribuții:
I. Atribuția de a veghea la respectarea procedurii pentru
alegerea Președintelui României și de a confirma rezultatele
sufragiului;
II. Atribuția de constatare a existenței împrejurărilor care
justifică interimatul în exercitarea funcției de Președinte al
României și comunicarea celor constatate Parlamentului și
Guvernului;
III. Atribuția de avizare a propunerii de suspendare din funcție a
Președintelui României;
IV. Atribuția de a veghea la respectarea procedurii pentru
organizarea și desfășurarea referendumului și de a co nfirma
rezultatele acestuia;
V. Atribuția de rezolvare a contestațiilor care au ca obiect
constituționalitatea unui partid politic;
VI. Atribuția de soluționate a conflictel or juridice de natură
constituțională dintre autoritățile publice.
de semnături în sprijinul inițiativei de revizuire. Dispozițiile Constituției privind caracterul
național, ind ependent, unitar și indivizibil al statului român, forma republicană de
guvernământ, integritatea teritoriului, independența justiției, pluralismul politic și limba oficială
nu pot forma obiectul revizuirii. Nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat
suprimarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale cetățenilor sau a garanțiilor acestora.
Constituția nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgență și nici în timp
de război.
13 Secțiunea 4. Actele Curții Constituționale
Curtea Constituțională emite decizii atunci când:
– se pronunță asupra constituționalității legilor, tratatelor sau
altor acorduri internaționale, precum și a ordonanțelor ;
– soluționează contestațiile care au ca obiect
constitu ționalitatea unui partid politic.
Curtea Constituțională emite hotărâri atunci când:
– asigură respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui
României și confirmă rezultatele sufragiului ;
– constată existența împrejurărilor care justifică interimatul în
exercitarea funcției de Președinte al Românie i;
– verifică îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea inițiativei
legislative de către cetățeni ;
– soluționează conflicte juridice de natură constituțională;
Curtea Constituțională emite avize consultativ e atunci când
propune suspendarea din funcție a Președintelui României .
Toate deciziile și hotărârile emise de către Curtea
Constituțională se pronunță în numele legii.
14 CAPITOLUL I I.
FUNDAMENTAREA LEGALĂ ȘI ȘTIINȚIFICĂ A
EXCEPȚIEI DE NECONSTITUȚIONALITATE
Secțiunea 1. Reglementări constituționale și legale cu privire
la excepția de neconstituționalitate
Secțiunea 1.1. Reglementări constituționale privind excepția
de neconstituționalitate
Constituția României acordă Curții Consti tuționale un titlu
separat, Titlul V, în care este reglementată structura și atribuțiile
Curții, statutul judecătorilor și efectele deciziilor pronunțate de
Curtea Constituțională.
Atribuțiile Curții Constituționale sunt pr evăzute în art. 146 din
Constitu ție și sunt clasificate în funcție de obiectul activității la care
face referire, astfel:
a) controlul constituționalității legilor, regulamentelor Parlamen –
tului și tratatelor internaționale;
b) controlul consti tuționalității partidelor politice;
c) controlul criteriilor constituționale pentru îndeplinirea funcției
de Președinte al României;
d) controlul referendumului și inițiati vei legislative populare;
e) soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională
dintre autoritățile publice.
Dintre toate aceste atribuții, cea mai importantă pentru
Curtea Constituțională, ca garant al supremației Constituției, este
controlul constituționalității legilor înainte de promulgare. Controlul
constitu ționalității legilor este un control abstract, a priori, direct,
care poate viza constituționalitatea extrinsecă sau intrinsecă a
actului normativ. Subiecții care pot sesiza Curtea în vederea
declanșării controlului sunt:
– Președintele României;
– Unul dintre președinții celor două camere ale Parlamentului;
– Guvernul;
– Înalta Curte de Casație și Justiție;
– Avocatul Poporului;
– Un număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de
senatori.
15 Avocatul Poporului a deveni t titular al dreptului de a sesiza Curtea
Constituțională în urma revizuirii Constituției din anul 2003.15 În
doctrină există opinii potrivit cărora „numai astfel, în fapt, Avocatul
Poporului are mijloace reale proprii și eficiente de acțiune pentru
îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin”.16
Obiect al controlului a priori de constituționalitate pot fi atât
legile ordinare, cât și cele organice, de asemenea în cadrul
acestui tip de control, Curtea poate soluționa problema
constituționalității unei legi în vigoare.17 Examinarea Curții poartă
atât asupra prevederilor menționate în sesizare, cât și asupra celor
care nu pot fi disociate. Prin urmare, în cazul în care nu se
constată neconstituționalitatea textului de lege criticat, Curtea are
posibilitatea de a extinde din oficiu obiectul sesizării și asupra altor
texte legale, însă constatarea de către Curtea Constitu țională a
legăturii necesare și evidente între norma legală cu care a fost
sesizată și cea la care extinde obiectul sesizării este o condiție
sine qua non pentru extinderea obiectului controlului.18
Potrivit art. 15 alin. (2) și (3) din Legea nr.47/1992, „(2) În
vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale, cu
5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică
Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și
Avocatului Poporului și se depune la secreta riatul general al
Camerei Deputa ților și la cel al Senatului. În cazul în care legea a
fost adoptată cu procedura de urgență, termenul este de două zile.
(3) De la data la care a fost depusă la secretarii generali ai
Camerelor se aduce la cunoștință în plenul fiecărei Camere în
termen de 24 de ore de la depunere. Depunerea și comunicarea
se fac numai în zilele în care Camerele Parlamentului lucrează în
plen.” Termenele prevăzute privesc desfășurarea raporturilor
constituționale dintre autoritățile publice și nu se calculează pe zile
libere, cu excepția cazului în care legea o prevede expres. Curtea
Constituțională a precizat că regula de calcul al termenelor pe zile
libere, reglementată de dispozițiile procedurii civile, nu este
aplicabilă în dreptul public, „su pus regulii în virtutea căreia
15Rațiunea introducerii Avocatului Pop orului ca titular al dreptului de sesi zare a Curții
Constituționale a fost legătura sa directă cu societatea civilă, cu oamenii și nu în ultimul rând
faptul că este în măsură să semnaleze Curții Constituționale situațiile în care o lege adoptată
de Parlame nt, dar nepromulgată încă de Președintele României, contravine Constituției.
16I. Deleanu, Revizuirea Constituției, pag. 33, în revista Dreptul nr. 12/2003,
17Decizia nr. 6 din 25.02.1993 (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr, 61 din 25.03.1993)
și Decizia nr. 233 din 20.12.1999 asupra obiecției de neconstituționalitate referitoare la Legea
privind Statutul funcționarilor publici (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din
28.12.1999).
18T. Toader, M. Safta, Curs de contencios constituționa l, Ed. Hamangiu, București, 2017,
pag.96.
16 termenele, în acest domeniu, se calculează pe zile calendaristice,
în sensul că se includ în termen și ziua în care el înce pe să curgă
și ziua în care se î mplinește.
Secțiunea 1.2. Reglementări legale privind excepția de
neconstituționalitate
Un principiu al reglementării legale este cel privind
competența restrânsă, de atribuire19 a Curții Constituționale.
Articolul 3 din Legea nr. 47/1992 prevede că atribuțiile Curții
Constituționale sunt cele stabilite de Constituție ș i de prezenta
lege, iar în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, Curtea
Constituțională este singura în drept să hotărască asupra
competenței sale. Potrivit alin. (3) din cadrul aceluiași articol
competența Curții Constituționale nu poate fi contestată de nici o
autoritate publică.
Principiile inamovibilității și independenței judecătorilor Curții
Constituționale sunt garanții indispensabile pentru exercitarea
eficientă a atribuțiilor sale, iar principiul publicității sedințelor,
precum și cel al accesulu i părților la lucrările dosarului sunt garanții
de bază ale unei proceduri echitabile în fața Curții Constituționale.
Prin respectarea acestor principii se asigură aplicarea în planul
activității Curții Constituționale a cerințelor art. 6 din Convenția
europeană a drepturilor omului.
Potrivit art. 11, alin. (1) pct. A lit. d) din Legea 47/1992,
republicată cu modificările și completările ulterioare, actele prin
care Curtea hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate,
sunt deciziile, iar art. 14 stabilește faptul că „procedura
jurisdicțională prevăzută de prezenta lege se completează cu
regulile procedurii civile, în măsura în care ele sunt compatibile cu
natura procedurii în fața Curții Constituționale. Compatibilitatea se
stabilește exclusiv de Curte.”
Legea 47/1992 cuprinde și o serie de reguli speciale privind
soluționarea excepției de neconstituționalitate, aflate în capitolul III,
Secțiunea a 2 -a, art. 29 -31, și anume: reguli privitoare la invocarea
excepției în fața instanței de judecată (f aza judecătorească a
soluționării excepției) și reguli privitoare la soluționarea excepției
de către Curtea Constituțională.
19 I. Muraru, M. Constantinescu, Drept parlamentar românesc, Ed. C.H. Beck, București,
2005, pag. 75
17 În art. 29 sunt cuprinse normele referitoare la invocarea excepției
neconstituționalitate în fața instanței judecătorești sau de ar bitraj
comercial, aratând cine poate invoca excepția, care sunt cauzele
de inadmisibilitate, sesizarea Curții Constituționale de către
instanța de judecată și suspendarea judecării cauzei pe perioada
soluționării excepției de neconstituționalitate. Pr ocedu ra în fața
Curții Constitu ționale se regăsește în art. 30 -31 unde sunt
reglementate desemnarea unui judecător -raportor, comunicarea
încheierii de sesizare, judecata propriu -zisă, iar nu în ultimul rând
decizia Curții Constituționale și efectele acesteia.
Secțiunea 2. Natura juridică a excepției de
neconstituționalitate în sistemul excepțiilor procesuale din
dreptul românesc
Secțiunea 2.1. Note privind excepțiile procesuale în sistemul
de drept românesc
Excepția procesuală este considerată mijlocul procesual prin
care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța
de judecată, din oficiu, invocă, în cadrul procesului civil și fără a
pune în discuție fondul dreptului, neregularităț ile procedurale
privitoare la co mpunerea și constitu irea instanței, competența
acesteia dar și la aplicarea normelor legale, urmărind, în funcție de
fiecare caz în parte cauze precum declinarea competentei
instanței, amânarea judecății cauzei, anularea, respingerea sau
perimarea cereri de chemare de judecat ă.20
Potrivit Codul ui de procedură civilă, excepțiile pot fi de
procedură sau excepții de fond. Excepțiile de procedură privesc
încălcarea unor reguli de procedură, de competență sau de
organizare judecătorească (excepția de necompetență, excepția
lipsei c apacității procesuale de e xercițiu) , iar excepțiile de fond au
în vedere lipsurile referitoare la exercitarea dreptului la acțiune
(excepția prescripție i, excepția autorității de lucru judecat). Având
în vedere cele menționate mai sus, remarcăm faptul că n iciuna
dintre aceste excepții nu pune în discuție fondul dreptului.21
Excepția de neconstituționalitate este considerată ca având
natura juridică a unei chestiuni prejudiciale, deoarece un proces
pendinte nu va putea fi soluționat fără soluționarea prealab ilă a
20Op. cit. 114.
21Op. cit. .73.;
18 excepției. În doctrină se subliniază faptul că excepția de
neconstituționalitate este un tip special de chestiune prejudicială,
iar invocarea acesteia are ca scop înlăturarea unei apărări de fond
în drept, ceea ce o apropie și de apărările de fond.
Secțiunea 2.2. Excepția de neconstituționalitate și celelalte
excepții procesuale
Excepția de neconstituționalitate a fost definită în doctrina
româna ca fiind „un incident apărut în cadrul unui proces în fața
instanței de judecată, și care presupune c ontestarea legitimității
constituționale a unei prevederi legale dintr -o lege sau dintr -o
ordonanță de care depinde judecarea cauzei.”22 Aceasta excepție
este considerată ca fiind o apărare de fond, dar constituie în
același timp un mijloc specific pentru exercitarea controlului de
constitu ționalitate. Ion Deleanu afirmă că excepția de
neconstituționalitate nu ar putea fi încadrată stricto senso în
categoria excepțiilor procedurale sau în categoria excepțiilor de
fond, dar cu toate acestea ea se apropie de categoria apărărilor de
fond deoarece invocă neconformitatea cu Constituția a unei
prevederi legale ce ar urma să fie aplicată în cadrul soluționării
litigiului respectiv.23 Într-o altă opinie, excepția de
neconstituționalitate este considerată ca fiind un instrument al
dreptului constituțional, datorită scopului excepției, și anume
controlul constituționalității legilor dar și a specificului său în cadrul
jurisdicție constituționale.24 Profesorul V.M. Ciobanu consideră ca
excepția de neconstituționalitate nu ar putea fi încadrată în
categoria excepțiilor procesuale fără rezerve, dar în același timp
prezintă și numeroase asemănări cu excepțiile procesuale.25
Într-o altă opinie, excepția de neconstituționalitate este considerată
o excepție procedurală de fond, f iind în legătură directă cu dreptul
pretins în cadrul unui proces pendinte, iar în situația admiterii
excepție i examinarea fondului acțiunii nu ar mai fi necesară.
Autorul citat arată totuși că excepția de neconstituționalitate se
deosebește de apărările d e fond prin aceea că nu privește direct
fondul cauzei, ci doar imposibilitatea ca acesta să fie dedus
22 Op. cit . 143 ;
23 I. Deleanu, Instituții și proc eduri constituționale – tratat, Ed. Servo -Sat, Arad, 200 1; reeditat
de Ed. Albeck, 2006, pag. 243;
24 Op. cit. pag. 144;
25 Op. cit. pag.131.
19 judecății.26 Cu toate acestea, simpla încadrare a excepției de
neconstituționalitate în categoria apărărilor de fond nu este
suficientă deoarece ne aflăm în planul dreptului constituțional, iar
transpunerea integrală a regulilor procedurale comune referitoare
la excepțiile procesuale nu este posibilă27, un exemplu în sprijinul
acestei afirmații este acela că în cazul excepției de
neconstituționalitate nu se aplică principiul conform căruia
„judecătorul acțiunii este și judecătorul excepție i”.
În concluzie, excepția de neconstituționalitate ocupă un loc
aparte în sistemul de drept românesc deoarece prin intermediul
acesteia se poate realiza atât controrul a p riori cât și cel a
posteriori a constituționalității dispozițiilor legale și în același timp
asigură accesul subiectelor de drept la justiția constituțională.
Secțiunea 3. Caracteristicile excepției de neconstituționalitate
3.1. Considerații generale
Excepția de neconstituționalitate este o excepție de ordine
publică și poate fi invocată de toate părțile din cadrul procesului,
inclusiv de procuror sau instanța de judecată din oficiu. Fiind o
excepție cu caracter de ordine publică poate fi invocată în orice
stare a procesului și atrage imposibilitatea acoperirii ei precum și
renunțării la excepție.
Excepția de neconstituționalitate este o excepție dirimantă,
deoarece poate duce la respingerea acțiunii fără ca dreptul dedus
judecății să mai fie examinat pe fond. Această excepție face parte
din instrumentele puse la dispoziția subiectelor de drept în vederea
apărării drepturilor și intereselor lor, dar în același timp aparține și
dreptului constituțional, ca metodă de asigurare a supremației
Constituției, prin controlul constituționalității legilor, ordonanțelor.28
Procedura de soluționare a excepției este de drept publică și
cuprinde două etape:
a) etapa prealabilă, scrisă, condusă de judecătorul raportor;
b) etapa cu caracter deliberativ.
Etapa prealabilă se întinde până la întocmirea și depunerea
raportului la președintele Curții, iar etapa cu caracter deliberativ se
26 Op. cit. , pag. 100
27 Op. cit. , pag. 256.
28 Op. cit , pag.81.
20 întinde până la emiterea și publicarea deciziei în Monitorul Oficial
al României.
Soluționarea excepției de neconstituționa litate este de
competența exclusivă a Curții Constituționale.
Secțiunea 3.2. Autorii sesizării
Excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată:
a) de către părțile unui litigiu ;
b) din oficiu de către instanța de judecată sau de arbitraj
comercial ;
c) de procuror, în fața instanței de judecată, în cauzele la care
participă ;
d) de Avocatul Poporului , direct ;
După revizuirea Constituției din anul 2003 Avocatul
Poporului a fost introdus în lista subiectelor de drept care pot
sesiza Curtea.29
Secțiunea 3.3. Obiectul excepției de neconstituționalitate
Atât Constituția, prin art. 146 cât și Legea 47/1992, prin art.
29 statuează că excepția de neconstituționalitate poate fi invocată
împotriva unei legi sau a unei ordonanțe, sau a unor dispoziții ale
acestora, care au legătură cu soluționarea cauzei.
Obiect al controlului a priori pot fi atât legile ordinare, cât și
cele organice, cu condiția ca ele să nu fi fost încă promulgate. În
cadrul acestui tip de control Curtea nu poate soluționa problema
constituționa lității unei legi în vigoare.30
În cadrul controlului de constituționalitate a priori , Curtea
Constituțională examinează atât prevederile menționate în
sesizare cât și prevederile c are pot fi disociate, prin urmare poate
extinde din oficiu obiectul sesizării de neconstituționalitate și
asupra altor texte legale, singura condițiie fiind ca acestea să fie
strâns legate de sesizarea inițială. În cadrul controlului de constitu –
ționalitate a posteriori a legilor ș i ordonanțelor în vigoare, Curtea
29 Constituția României, revizuită, art. 146, lit. d).
30 Decizia nr. 6 din 25 februarie 1993 Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.61 din 25
martie 1993.
21 se pronunță și asupra altor prevederi decât cele menționate numai
în cazul în care admite excepția de neconstituționalitate. Dacă
Curtea Constituțională este sesizată cu o excepție de
neconstituționalitate a unei dispoziț ii dintr -o lege de aprobare a
unei ordonanțe, își va extinde controlul și asupra ordonanței,
deoarece prevederile acesteia nu pot fi disociate de legea de
aprobare.31
Secțiunea 3.4. Procedura de control
Controlul de constituționalitate poate fi un cont rol a priori sau
un control a posteriori . O deosebire importantă între cele două
feluri de control este aceea conform căriua controlul de
constituționalitate a priori este un control esențialmente abstract, în
afara unui litigiu, pe când controlul de cons tituționalitate a
posteriori sau cum mai este denumit, controlul pe cale de excepție,
este un control concret și privește soluționarea unui incident apărut
în cadrul unui litigiu pendinte.
Procedura de soluționare a sesizării de neconstituționalitate,
în cadrul controlului a priori , începe odată cu sesizarea făcută de
către subiectele de drept prevăzute limitativ în Constituție. Legea
nr. 47/1992 prevede o procedură prealabilă de comunicare a legii
cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare sau 2 zi le în cazul
în care legea a fost adoptată cu procedura de urgență, Guvernului,
Înaltei Curți de Casație și Justiție, și Avocatului Poporului, legea
urmând a fi depusă în același timp și la secretarul general al
Camerei Deputaților și al Senatului. Aceste t ermene nu împiedică
formula rea unei obiecții de neconstitu ționalitate și după împlinirea
lor, singura condiție fiind ca legea să nu fie încă promulgată.32
Potrivit art. 15, alin. (4) din Legea nr. 47/1992, în cazul în
care sesizarea este făcută de către se natori sau deputați, aceasta
se trimite Curții Constituționale chiar în ziua primirii ei, de către
secretarul general al Camerei respective, iar art. 16 este prevăzută
obligativitate a sesizării autorităților interesate.33
Procedura de soluționare a excepți ei de neconstituționalitate,
în cadrul controlului a posteriori presupune două etape, respectiv
invocarea excepției în fața instanței de judecată în cadrul unui
proces pendinte, și sesizarea de către instanță a Curții Constitu –
31 Op. cit. , pag.99.
32 Op. cit. , pag.89.
33 Legea nr. 47/1992, cu modificările și completările ulterioare.
22 ționale. Sesizarea Curții va cuprinde punctele de vedere ale
părților, opinia instanței asupra excepție i dar și mijloacele de probă
pe care părțile își întemeiază susținerile. În cazul în care instanța
se sesizează din oficiu cu privire la excepția de neconstituțio –
nalitate, încheiere a de sesizare a Curții Constituționale trebuie să
fie motivată, cuprinzând atât susținerile părților cât și dovezile
invocate de către aceștia din urmă. Următorul pas în cadrul acestei
proceduri este comunicarea încheierii de sesizare către președinții
celor două Camere, Guvernului și Avocatul Poporului pentru ca
aceștia să poată trimite punctele lor de vedere.34 Soluționarea
sesizării de neconstituționalitate, în cadrul controlului a priori se
face pe baza actului de sesizare, pe baza investigațiilor Curți i dar
și pe baza punctelor de vedere ale președinților celor două
Camere, Guvernului și Avocatul Poporului, în cazul în care aceștia
din urmă prezintă, în scris, punctul lor de vedere. Dezbaterea are
loc în plenul Curții și va cuprinde atât prevederile din sesizare cât
și cele care în mod necesar nu pot fi disociate. Procedura de
soluționare a excepției de neconstituționalitate cuprinde doua
etape, una în fața instanței judecătorești, unde a fost ridicată
excepția, iar cea de a doua se desfășoară în fața Cu rții Constituțio –
nale. În cadrul primei etape, instanța în fața căreia a fost ridicată
excepția verifică dacă aceasta îndeplinește toate condițiile de
admisibilitate prevăzute de lege. În cazul în care excepția este
admisibilă instanța va sesiza Curtea Con stituțională, iar în cazul în
care aceasta se dovedește a fi inadmisibilă o va respinge printr -o
încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională. Etapa
care se desfășoară în fața Curții Constituționale este una mai
complexă, astfel, potrivit L egii nr. 47/1992 prima dată președintele
Curții va proceda la numirea unui judecător -raportor, judecător
care are printre altele și obligația de a lua toate măsurile necesare
pentru administarea probelor. În cadrul acestei etape judecata va
avea loc cu cit area părților, prezența procurorului fiind obligatorie
datorită caracterului contencios al procedurii. Legea acordă părților
dreptul ca acestea să fie reprezentate de către avocați cu dreptul
de a depune concluzii la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Judecarea excepției va avea loc în plenul Curții, ținându -se cont
de raportul prezentat de judecătorul -raportor, de încheierea de
sesizare a instanței dar și de punctele de vedere ale președinților
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatul
Poporului, de probele administrate și de susținerile părților.
34 Legea nr. 47/1992, cu modificările și complet ările ulterioare, art. 30, alin. (1).
23
Secțiunea 3.5. Efectele deciziei Curții Constituționale
Deciziile Curții Constituționale pot fi decizii prin care se
constată constituționalitatea legilor atacate și decizii prin care se
constată neconstituționalitatea acesteia. Potrivit legii, deciziile
Curții se adoptă cu votul majorității judecătorilor, iar aceste decizii
sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, de la data
publicării lor în Monitorul Oficial al Românie i.
Decizia prin care este confirmată constituționalitatea legii are
ca efect reluarea procedurii de promulgare a legii de către
Președinte, într -un termen de 10 zile, așa cum prevede Constituția
în art. 77, alin. (3). În schimb, decizia prin care se infir mă
constituționalitatea legii are ca efect, potrivit art. 147, alin.(2) din
Constituție, deschiderea procedurii de reexaminare a legii.
Parlamentul este obligat să examineze dispozițiile constatate ca
fiind neconstituționale, pentru a putea fi puse în acor d cu decizia
Curții Constituționale.
Efectele deciziei de neconstituționalitate sunt opozabile erga
omnes , efecte stabilite ca urmare a modificării Constituției în anul
2003. Conform prevederilor art. 29, alin. (3) din Legea nr. 47/1992
în cazul în care o prevedere legală este declarată
neconstituțională aceasta nu mai poate face obi ectul unei excepții
de neconsti tuționalitate ulterioară. Dispozițiile declarate neconstitu –
ționale își încetează efectele ca urmare a neconformități lor cu
Constituția. „Dispoz ițiile constatate ca neconstituționale își înce –
tează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții
Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul,
după caz, nu pun de acord prevederile constituționale cu dispozi –
țiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate
ca neconstituționale se suspendă.”
24
CAPITOLUL II I.
PROCEDURA INVOCĂRII ȘI SOLUȚIONĂRII EXCEPȚIEI DE
NECONSTITUȚIONALITATE
Secțiunea 4. Procedura invocării și soluționării excepției de
neconstituționalitate
Procedura invocării controlului de constituționalitate a legilor
diferă după momentul procesual în care ne aflăm, care poate fi
controlul efectuat înainte de promulgarea unei legi sau controlul
efectuat după promulgarea și publicarea în Monitorul Oficial al
României. Aceste două tipuri de control sunt diferite începând cu
metoda de sesizare, până la rezolvarea și comunicarea soluțiilor.
Procedura invocării excepției de neconstituționalitate
presupune două etape:
1. Etap a judecătorească;
2. Etapa contenciosului constituțional.
Etapa judecătorească începe odată cu invocarea excepției
de neconstituționalitate în fața instanței de judecată și se încheie
odată cu constatarea inadmisibilității excepției sau cu sesizarea
Curți i Constituționale de către aceasta. Etapa contenciosului
constituțional începe odată cu sesizarea Curții Constituționale de
către instanța de judecată și se încheie cu pronunțarea unei decizii
cu privire la excepție.
Secțiunea 4.1. Etapa judecătorească a procedurii de invocare
și soluționare a exepției de neconstituțonionalitate
Etapa judecătorească este considerată35 ca fiind cea în care
instanțele judecătorești sunt asociate, în exercitarea controlului de
constituționalitate a legilor, Curții Constituționale. Instanțele au
posibilitatea fie de a respinge cererea de sesizare a Curții
Constituționale atunci când se in vocă o exceptie de neconstitu –
ționalita te dacă aceasta nu îndeplinește condițiile de admisibilitate
prevăzute de lege, fie de a sesiza Curtea în cazul în care aceasta
35 Bianca Selejan -Guțan, Asocierea instanțelor judecătorești la controlul constituționalității
legilor în cadrul procedurii invocării și soluționării excepției de neconstituționalitate, în Revista
de drept public nr. 1 din 2003, pag.47 .
25 îndeplinește condițiile de admisibilitate, sau posibilitatea instanței
de a sesiza ea îns ăși Curtea Constituțională cu o excepție de
neconstituționalitate.
Secțiunea 4.1.1. Obligația instanței de judecată de sesizare a
Curții Constituționale
Instanța de judecată sau după caz, instanța de arbitraj
comercial, are obligația, conform legii, de a sesiza Curtea
Constituțională atunci când în fața acesteia se invocă o excepție
de neconstituționalitate, în condițiile în care aceasta este admisi –
bilă. Instanța examinează excepția invocată în fața sa numai din
punct de vedere al cauzelor de inadmisibi litate prevăzute de lege,
iar în cazul în care constată inadmisibilitatea acesteia are dreptul
de a refuza sesizarea Curții Constituționale. Potrivit art. 29 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992 „Dacă excepția este inadmisibilă, instanța
respinge printr -o înche iere motivată cererea de sesizare a Curții
Constituționale. Încheierea poate fi atacată num ai cu recurs la
instanța imediat superioară, în termen de 48 de oare de la pronun –
țare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.” În cazul în care
instanța sesizează Curtea Constituțională, încheierea nu este
supusă niciunei căi de atac.
Instanța are o competență limitată, în sensul că verifică doar
îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, fără a verifica însă
temeinicia excepției și fără a adăuga alte condiții de admisibilitate.
Astfel, judecarea și soluționarea cererii de sesizare a Curții sunt de
competența instanței de judecată în fața căreia este invocată, iar
soluționarea excepție de neconstituționalitate este de competența
exclusivă a Curții Constituționale.36
Secțiunea 4.1.2. Obligația instanței de judecată de a -și exprima
opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate
Formularea de către instanța de judecată a opiniei cu privire
la excepția de neconstituționalitate constituie o forma de exprimare
a legăturii ce trebuie să existe între judecătorul instanței investite
cu judecarea procesului și judecătorul instanței de contencios
36 Tudorel Toader, Marieta Safta, Curs de contecios constituțional, Ed. Hamangiu, București,
2017, pag. 124.
26 constitu țional care judecă excepția de neconstituționalitate ridicată
în fața primei instanțe.37
În doctrină s -a exprimat opinia potrivit căreia „constitu –
ționalitatea este o problemă de drept public, ea nu impietează
asupra independenței judecătorului.”38
Judecătorul ad quo are rolul de filtru al excepției de
neconstituționalitate ridicate de părțile procesului, având în ac elași
timp obligația de a respinge excepțiile de neconstituționalitate care
nu îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.
Obligația ins tanței de a -și exprima opinia cu privire la excepția
invocată în fața sa nu încalcă nicio dispoziție de ordin constitu –
țional, iar exprimarea acestei opinii nu are caracterul unei
antepronunțări, deoarece instanța de judecată nu este competentă
să soluționeze excepția.
Într-o decizie a Curții Constituționale39 se prevede faptul că
lipsa opiniei instanței de judecată din încheierea de sesizare a
Curții nu poate împiedica Curtea să judece cauzele ce i -au fost
deduse judecății deoarece încălcare a de către instanța de
judecată a obligației ce îi revine nu poate „ paraliza exercitarea
dreptului conferit de Constit uție autorilor excepției, de a invoca în
mod corelativ, de a primi soluția rezultată din controlul legii de
către Curtea Constituțională.”
Secțiunea 4.1.3. Sesizarea Curții Constituționale
Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța
în fața căreia s -a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr -o
încheiere motivată care cuprinde punctele de vedere ale părților,
opinia instanței și mijloacele de probă depuse de părți. În cazul în
care excepția de neconstituționalitate este invocată de instanță din
oficiu aceasta trebuie să cuprindă și susținerile părților, dar și
mijloacele de probă necesare. Instanța de judecată trimite Curți
Constituționale datele părților din proces pentru a putea îndeplini
procedura de citare, potrivit codului de procedură civilă.
37Decizia nr. 353 din 29 iunie 2005, cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată
direct de Avocatul Poporului, referitoare la dispozițiile art. 29, alin. (4) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
38 I. Muraru, Avocatul Poporului și controlul de constituționalitat, în Revista română de drept
privat, nr. 1 din 2010, pag. 142
39 Decizia nr. 47 din 25 martie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
146 din 10 aprilie 1998.
27 Unele instanțe comunica Curții Constituționale odată cu
încheierea de sesizare, întregul dosar al cauzei, în timp ce alte
instanțe comunică doar încheierea de sesizare. P otrivit Regula –
mentului de organizare și funcționare a Curții Constituționale, art. 1
prevede ce trebuie să cuprindă dosarele trimise Curții, și anume:
„încheierea de sesizare a Curții Constituționale, în original sau în
copie certificată, însoțită de cere rile autorului excepției și, după
caz, de dovezile depuse de părți în dosarul instanței de judecată în
sprijinul excepției de neconstituționale; încheierea de sesizare
motivată cuprinzând susținerile părților, însoțită de dovezile
necesare, în cazul în car e, excepția a fost invocată din oficiu; lista
întocmită de instanța de judecată cuprinzând datele necesare
pentru realizarea procedurii de citare a părților. După constituirea
dosarului, în cazul în care se consideră că ar fi nevoie de lămuriri
suplimentar e, se poate solicita instanței de judecată dosarul
cauzei. Ca o consecință a eliminării suspendări obligatorii a
soluționării cauzelor pe rolul instanțelor de judecată, dosarele
cauzelor se transmit doar în mod excepțional Curții Constituționale
sau în ca zul în care aceasta din urmă solicită transmiterea
dosarului.
Secțiunea 4.2. Etapa contenciosului constituțional
Aspecte referitoare la etapa controlului constituțional regăsim
atât în legea organică a Curții Constituționale cât și în
Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constitu –
ționale, aprobat prin Hotărârea nr. 6 din 2010.
După primirea încheierii de sesizare, președintele Curții
Constituționale desemnează un judecător raportor și comunică
președinților celor două Camere ale Parl amentului, Guvernului și
Avocatului Poporului, pentru ca aceștia să comunice punctul lor de
vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Judecătorul –
raportor va lua toate măsurile necesare pentru administrarea
probelor necesare până la data jude cării cauzei, iar dacă acesta
consideră că sunt necesare lămuriri suplimentare, va solicita,
instanței în fața căreia a fost invocată excepția, dosarul cauzei. Pe
baza punctelor de vedere și a relațiilor cerute, a doctrinei și a
jurisprudenței, judecătorul -raportor va întocmi un raport scris
asupra cauzei.
28 Termenul de judecată este stabilit de președintele Curții
Constituționale, iar pățile pot fi reprezentate de către avocați cu
drept de a pleda la Înalta Curte de Casație și Justiție.
După sesizarea Curț ii Constituționale aceasta procedează la
examinarea constituționalității actului, iar în cadrul acestei etape
nu sunt aplicabile dispozițiile prevăzute în Codul de procedură
civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea
procesului. În deciz ia nr. 786 din 7 noiembrie 2006 Curtea a
statuat că nu este posibilă renunțarea la excepția de neconstitu –
ționalitate odată invocată.
Procedura desfășurată în fața Curții Constituționale are
caracter public, și astfel exclude consecințele ce ar decurge d in
aplicarea principiului disponibilității, aplicabil în dreptul privat.40
Curtea se pronunță asupra excepției de neconstituț ionalitate așa
cum rezultă aceasta din încheierea de sesizare a instanței.În
susținerea excepției de neconstituționalitate nu pot fi invocate
pentru prima dată dispoziții constituționale în fața Curții, deoarece
cadrul procesual specific acestei excepții rezultă din motivarea
făcută de către părți și din încheierea de sesizare a instanței, iar
motivarea părții nu poate fi completată cu elemente noi, care nu au
fost puse anterior în discuția părților în fața instanței de judecată41.
Extinderea obiectului excepției de neconstituționalitate se poate
realiza numai în condițiile art. 31, alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
potrivit căruia: „În c az de admitere a excepției, Curtea se va
pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul
atacat, de care în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de
prevederile menționate în actul de sesizare.”
Secțiunea 5. Inadmisibiliatea excep ției de neconstituționalitate
Noțiunea de inadmisibilitate a excepției de neconstituțio –
nalitate a fost introdusă prin Legea nr. 47/1992. Inadmisibilitatea
este o soluție pronunțată de instanța de judecată în fața căreia s -a
invocat excepția, atunci când constată neîndeplinirea condițiilor
impuse de lege. În contenciosul constituțional au fos t introduse,
prin Legea nr. 47/ 1992, o serie de cauze de inadmisibilitate,
40 Op. cit. , pag. 134.
41 Decizia 1313 din 4 octombrie 2011, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6
ianuarie 2012; Decizia nr. 169 din 20 martie 2014, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
397 din 29 mai 2014.
29 definite de către doctrină ca fiind „motive ce împiedică declanșarea
sau extinderea procedurii de control a constituționalității legii.”42
Cauzele de inadmisibilitate determină lim itele legale ale con –
trolului pe cale de excepție și au caracter imperativ, de asemenea
ele sunt de ordine publică. Aceste cauze de inadmisibilitate au ca
scop respectarea limitelor exercitării controlului de constituțio –
nalitate.
Din punct de vedere al l egalității sesizării, cauzele de inadmi –
sibilitate pot privi ob iectul sesizării, subiectul sesi zării sau temeiul
constituțional.
Secțiunea 5.1. Cauzele de inadmisibilitate privind obiectul
sesizării
Prima condiție de admisibilitate priveste natura actului ce
poate face obiectul excepției de neconstituționalitate. Potrivit legii,
pot face obiectul excepției de neconstituționalitate legile și
ordonanțele sau dispoziții cuprinse în acestea.
Deși legea prevede expres actele care pot face obiectul
excep ției de neconstituționalitate, Curtea a fost sesizată în nume –
roase rânduri cu excepții de neconstituționalitate privind alte acte
normative, în afara celor menționate anterior. Prin Decizia nr. 5 din
1994, Curtea Constituțională a stabilit că nu pot face obiectul
excepției de neconstituționalitate hotărârile Guvernului, deoarece
asupra acestora se poate pronunța instanța de judecată.
Legiuitorul român a institut obligația pentru instanțele judecă –
torești ordinare de a verifica a dmisibilitatea excepției de necons –
tituționalitate ridicate în fața lor pentru a evita sesizarea Curții
Constituționale cu exepții care ar avea ca obiect alte acte nor –
mative decât cele expres prevăzute de lege.
O altă cauza de inadmisibilitate privind obiectul excepției de
neconst ituționalitate este cea a unei prevederi legale a cărei cons –
tituționalitate a fost constatată printr -o decizie anterioară a Curții
Constituționale, deoarece deciziile pronunțate de aceasta produc
efecte opozabile erga omnes, în cadrul controlului constitu țio-
nalității legilor . Dispo ziția legală declarată neconsti tuțională devine
inaplicabilă pentru instanțele judecătorești. Prin Decizia nr. 19 din
1994, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituțio –
42I. Muraru, M. Constantinescu, Cauze de inadmisibilitate în justiția constituțională, în Dreptul
nr. 2 din 1998, pag.3.
30 nalitate invocată ca fiind lipsită de obiect deoarece textul de lege
vizat a fost anterior declarat ca fiind neconstituțional.
Potrivit dispozițiilor art. 29 alin.(3) din Legea nr.47/1992 o
excepție de neconstituționalitate respinsă nu poate fi reiterată de
aceleași părți din primul proces și nici de către instanță din oficiu.
Pe de altă parte, reiterarea unei asemenea excepții este posibilă
atunci când este invocată de alte părți și pentru alte motive decât
cele care au fost invocate anterior. Astfel, prin Decizi a nr. 19 din
1993, Curtea arată că „ (….) partea care a invocat excepția nu o
mai poate reitera, întrucât prima hotârâre intră în puterea lucrului
judecat.”
Irelevanța face parte din cauzele de inadmisibilitate ale
obiectului excepției de neconstituționalitate. Una dintre condițiile
pentru admisibilitatea excepție i de neconstituționalitate este in –
teresul, iar potrivit Codului de procedură civilă exercitarea oricărei
acțiuni sau ridicarea oricărei excepții presupune respectarea
anumitor condiții generale, una dintre acestea fiind interesul.
Excepția de neconstituționale este un incident procedural apărut în
cadrul unui proces pendinte, iar invocarea ei presupune justifi –
carea unui interes. În Decizia nr. 91/1996 irelevanța a fost con –
statată de Curtea Constituțională în privința unei excepți i care
avea ca obiect neconcordanța art. 18 din Legea nr. 1/1970 privind
plângerea împotriva sancțiunilor disciplinare cu principiul constitu –
țional al accesului liber la justiție. Curtea a constatat în această
cauză, irelevanța excepției invocate deoarece excepția invocată se
bazează pe încălcarea principiului liberului acces la justiție, iar
reglementarea de la art. 18 privește posibilitatea adresării instanței
judecătorești. În sistemul de drept românesc, instanțele judecă –
torești au obligația verificări i pertinenței invocării excepției de ne –
constituționalitate, ridicate în fața lor dar și repspingerea ex –
cepților care se dovedesc a fi irelevante, fără a mai fi necesară
sesizarea Curții Constituționale.
Revizuirea Constituției cu privire la competența m aterială a
Curții Constituționale a introdus o nouă cauză de inadmisibilitate
cu privire la obiectul excepției de neconstituționalitate, ce rezultă
din art. 147, alin. (3): un tratat sau un acord internațional a cărui
constituționalitate a fost constatată nu poate face obiectul unei
excepții de neconstituționalitate.
31 Secțiunea 5.2. Cauzele de inadmisibilitate privind autorii
sesizării
Subiecții care pot sesiza Curtea Constituțională sunt
prevăzuți în mod expres de legiuitor, în art. 146 din Constituție,
precum și în Legea nr. 47/1992. În situația în care sesizările sunt
făcute de către alte persoane decât cele prevăzute de lege, vor fi
respinge ca inadmisibile.
Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 109 din 8 octombrie
199643, a respins ca inadmisibilă o sesizare făcută de un grup de
parlamentari cu privire la încălcări ale unor regulamente ale celor
două camere ale Parlamentului la adoptarea legii pentru ratificarea
Tratatului de înțelegere, cooperare și bună vecinătate dintre
România și R epublica Moldova, deoarece obiecția trebuie invocată
de un număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de
senatori, ci nu de grupuri parlamantare ca în cazul de fața.44
O altă regulă de admisibilitate a sesizării prevede că
Președintele sau membr ii uneia dintre Camerele Parlamentului pot
formula sesizări numai cu privire la regulamentul Camerei din care
fac parte.45 Curtea Constituțională a respins sesizarea unui grup
parlamentar din Senat, referitoare la o hotârâre a Camerei
Deputaților deoarece u n grup parlamentar din Senat nu poate
avea calitatea de subiect al dreptului de sesizare a Curții pentru un
astfel de caz.46
Sesizarea Curții, în vederea controlului constituționalității
hotărârilor Parlamentului, poate fi formulată numai de către
președin tele Camerei respective sau de către un număr de 50 de
deputați sau cel puțin 25 de senatori.47
Un alt autor al dreptului de sesizare a Curții este senatorul
sau deputatul care a avut calitatea de președinte al uneia dintre
Camerele Parlamentului. Acesta poate contesta
43 Decizia nr. 109 din 8 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 250 din 16 octombrie 1996.
44Sesizarea Curții Constituționale, în temeiul art. 146, lit.a) din Constituție, cu o obiecție de
neconstituționalitate, formată din grupuri parlamentare, de unde rezultă ș i cauza de
inadmibilitate identificată cu privire la controlu a priori a legii.
45 Sesizarea Curții Constituționale în temeiul art. 146, lit.c) din Constituție cu privire la
regulamentul unei Camere a Parlamentului, sesizarea fiin formulată însă de membrii celeilalte
Camere, de unde rezultă cauza de inadmisibilitate identificată cu privire la controlul de
constituționalitate a regulamentelor Parlamentului.
46 Decizia nr. 68 din 23 noiembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr, 12 d in 19 ianuarie 1994.
47 Sesizarea formulată de un subiect de drept din afara Parlamentului, pentru controlul
constituționalității unei hotărâri a Parlamentului, de unde rezultă cauza de inadmisibilitate
identificată în legătură cu atribuția Curții Constituț ionale de a realiza controlul acestor hotărâri
– art. 146, lit.i) din Constituția României, coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992.
32 constituționalitate a hotărârii care privește încetarea statului sau a
calității sale de președinte al Camerei din care făcea parte.
Apărătorii sau reprezentanții legali ai părților au dreptul de a
invoca excepția de neconstituționalitate, dar numai în numele
părților pe care le reprezintă.48 Excepția de neconstituționalitate
poate fi ivocată de către părțile din proces și de reprezentanții
legali sau convenționali ai acestora, în numele și în interesul
părților. În cazul în care reprezentanț ii legali sau convenționali
ridică excepția în nume propriu, excepția va fi respinsă ca
inadmisibilă.
Deputații și senatorii nu pot să formuleze sesizări cu privire
la conflictele juridice de natură constituțională49 deoarece nu se
află printre subiectele de drept care pot formula cereri cu privire la
soluționarea unui conflict juridic de natură constituțională dintre
autoritățile statului, iar în cazul formulării unei astfel de cereri va fi
respinsă ca inadmisibilă. Pe de altă parte, Președintele României
este în drept să formuleze cereri cu privire la soluționarea
conflictelor juridice de natură constituțională, chiar dacă acesta nu
este parte în conflictul la care se referă sesizarea.
Cererile de anulare a alegeril or pot fi formulate numai de
către partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale, orga –
nizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale reprezentate
în Consiliul Minorităților Naționale și de candidații care au
participat la alegeri, iar contestațiile referitoare la neconstituțio –
nalitatea unui partid politic pot fi formulate numai de către
președinții celor două Camere ale Parlamentului sau de Guvern,
lucru expres prevăzut în dispozițiile art. 39 alin. (2) din Legea nr.
47/1992, Curt ea urmând a respinge ca inadmisibilă orice sesizare
făcută de către alte subiecte de drept decât cele prevăzute de
textul de lege.
48 Ridicarea excepției de neconstituționalitate de către reprezentantul legal al unei părți, însă
ridicată în nume propri u, de unde rezultă cauza de inadmisibilitate identificată cu privire la
excepția de neconstituționalitate a legilor și ordonanțelor – art. 146, lit.d) din Constituție.
49 Sesizarea Curții Constituționale de către deputați sau senatori cu privire la un confl ict de
juridic de natură constituțională, de unde rezultă cauza de inadmisibilitate cu privire la
soluționarea conflictelor juridice de natură constituționale, dar reținută în contextul controlului
de constituționalitate a hotărârilor Parlamentului – art. 146, lit. i) din Constituție coroborat cu
art. 27 din Legea nr. 47/1992.
33 Secțiunea 5.3. Cauzele de inadmisibilitate privind obligația de
a motiva sesizarea
Potrivit Legii nr. 47/1992 sesizar ea trebuie făcută în formă
scrisă și trebuie să fie motivată de către autorul ei. În cazul în care
sesizarea este făcută de către instanța de judecată, din oficiu,
încheierea acesteia trebuie motivată și trebuie să contină și
susținerile părților împreună cu dovezile propuse . În cazul în care
excepția de neconstituționalitate nu este motivată, aceasta va fi
respinsă de către Curte ca fiind inadmisibilă.
Motivarea sesizării se impune deoarece în realizarea contro –
lului de constituționalitate Curtea nu se po ate sesiza din oficiu50 ci
numai atunci când este sesizată, și numai în limitele sesizării. În
cazul în care sesizarea nu ar fi motivată Curtea ar fi pusă în
situația de a determina ea însăși motivele de neconstituționalitate
și astfel s -ar încălca prevederile exprese ale legii care prevede
obligativitatea sesizării, dar și încălcarea principiului controlului la
„sesizare” și nu din oficiu.51
O altă condiție de admisibilitate este cea a indicării temeiului
constituțional în raport de care sunt formulate criticile. Sesizările
adresate Curții Constituționale trebuie în mod obligatoriu să fie
motivate ceea ce implică și arătarea temeiului constituțional pentru
care se face contestarea legitimității constituționale a prevederilor
care fac obiectul acelei sesizări.
Pe lângă arătarea t emeiului constituțional considerat a fi
încălcat, autorul sesizării trebuie să motiveze încălcarea teme –
iurilor de neconstituționalitate invocate. Enumerarea prevederilor
constituționale, fără a arăta în ce constă, în mod concret, contra –
rietatea acestor t exte de lege , este considerată, potrivit jurispru –
denței Curții Constituționale a României un motiv de inadmisi –
bilitate a excepției de neconstituționalitate.52 Pe de altă parte, chiar
și în cazul în care excepția de neconstituționalitate este motivată,
dar motivarea nu are nicio legătură cu textul de lege care a fost
criticat, Curtea va respinge excepția ca fiind inadmisibilă.
Pentru ca sesizarea să fie admisibilă, o altă cerință este
aceea ca norma să fie de rang constituțional. Invocarea unor critici
care nu sunt de rang constituțional conduce la respingerea
excepției ca fiind inadmisbilă, deoarece Curtea trebuie să verifice
50 Curtea Constituțională acționează din oficiu în cazul inițiativelor de revizuire a Constituției.
51 Op. cit. .281.
52 Decizia nr. 415 din 3 iulie 2014 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577
din 1 august 2014.
34 dacă există vreo contr adicție între dispozițiile prevăz ute în art. 47
din Legii nr. 47/1992 și cele prevăzute în Constituție.
O ultimă condiție de admisibilitate a excepție i de neconsti –
tuționale este cea a motivării sesizărilor la data formulării, iar nu la
o dată ulterioară.
Secțiunea 5.4. Cauzele de inadmisibilitate privitoare la
competența Curții Constituționale
Curtea Cons tituțională se pronunță doar asupra constitu –
ționalității, iar nu și asupra oportunității actelor normative criticate,
deoarece aceasta nu poate decide dacă o lege este sau nu
eficientă sau oportună. Acest drept aparține Parlamentului, și doar
acesta poate hotărî asupra conținutului reglementărilor legale și
asupra oportunității adoptării acestora, respectând limitele prevă –
zute de Constituție. Analiza efectuată de Curte, este o analiză de
drept, ceea ce presupune că nu i se acordă Curții posibilitatea de a
sancționa oportunitatea unei legi.
În ceea ce privește regulamentele Parlamentului, Curtea se
pronunță doar asupra constituționalității acestora și nu asupra
modului lor de aplicare.
În cadrul controlului a priori , Curtea se pronunță și asupra
prevede rilor care în mod necesar și evident nu pot fi disociate de
textul de lege criticat, iar în cadrul controlului a posteriori se
pronunță și asupra altor prevederi doar dacă s -a admis excepția
de neconstituționalitate.
Curtea Constituțională nu poate modifica sau completa
prevederile supuse controlului de constituționalitate. Astfel , de
exemplu, Curtea a respins o excepție de neconstituționalitate53
care avea ca obiect art. 8, Anexa nr. 5 din Legea nr.63/2011
privind încadrarea și salarizare a pe motiv c ă este de competența
legiuitorului român să elimine sau din contră să acorde anumite
drepturi salariale, fără ca acestea să aibă relevanță constituțională.
Interpretarea și aplicarea legii nu intră în competența Curții.
Eventualele greșeli de aplicare a l egii nu pot constitui motive de
neconstituționalitate și prin urmare nu pot face obiectul controlului
de constituționalitate, acestea fiind de competența instanțelor
judecătorești. Această cauză de inadmisibilitate trebuie distinsă de
situațiile în care Cu rtea sancționeaza sensul textelor de lege
53 Decizia nr. 89 din 27 februarie 2014, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.349 din 13
mai 2014.
35 contrar Constituției, pronunțându -se pe calea unei decizii
interpretative, sau în cazurile în care se pronunță asupra legii în
interpretarea dată prin decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție,
pronunțate în cazul Recursurilor în interesul legii sau Hotărârii
prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.54
Secțiunea 6. Procedura de soluționare a excepției de
neconstituționalitate de către Curtea Constituțională
Secțiunea 6.1. Reguli generale
Procesul de soluționare a excepție de neconstituționalitate
are caracter contencios, în cadrul căruia este prezent atât interesul
public, cât și cel privat al părții care a invocat excepția în procesul
inițial, și începe odată cu sesizarea Curții Constituț ionale.
Procedu ra de soluționare a excepției neconstituționale este
reglementată de Legea nr. 47/1992 prin art. 30 și art. 31 , precum
și de Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Consti –
tuționale. Procedura de soluționare se completează cu re gulile de
procedură civilă, în măsura în care acestea sunt compatibile.
Printr -o decizie a sa, Curtea a arătat că dispozițiile prevăzute în
Legea nr. 47/1992 au caracter prioritare față de dispozițiile Codului
de procedură civilă.55
Principiile care guvern ează activitatea Curții în soluționarea
excepției de neconstituționalitate sunt: principiul publicității dez –
baterilor, principiul dreptului la apărare, principiul independenței
judecătorilor, principiul nemijlocirii, principiul contradictorialității. În
legătură cu principiul publicității, în dreptul comun instanța poate
dispune ca ședința de judecată să fie secretă în cazul în care
dezbaterile ar putea aduce atingere ordinii publice sau ar vătăma
părțile din proces, iar în procedura de soluționare a excep ției de
neconstituționalitate Plenul Curții are dreptul de a dispune ca
ședința să fie secretă ori de cât e ori are motive întemeiate.
Principiul contradictorialității este respectat prin solicitarea puncte –
lor de vedere ale Camerelor Parlamentului, Guvernu lui și al
Avocatului Poporului dar și prin susținerile părților din litigiul
pendinte. Principiul dreptului la apărare este respectat prin
acordarea posibilității părților de a fi reprezentate de avocați cu
drept de a depune concluzii la Înalta Curte de C asare și Justiție.
54 Op. cit. .303.
55 Decizia nr. 35 din 1997, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 6 mai 1997.
36
Secțiunea 6.2. Procedura prealabilă dezbaterilor
După ce instanța de judecată înaintează Curții Constituțio –
nale încheierea de sesizare56, președintele Curții desemnează un
judecător -raportor și comunică încheierea de sesizare președinților
celor două camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului
Poporului pentru ca acești a să depună punctele lor de vedere.
Judecătorul -raportor elaborează raportul asupra excepție i de
neconstituționalitate ținând cont de punctele de vedere solicitate și
având în vedere doctrina și jurisprudența națională și inter –
națională. Raportul întocmit de judecătorul -raportor trebuie depus
în cel mult 60 de zile de la data înregistrării actului.57 La întocmirea
raportului, judecătorul trebuie să verific e dacă sesizarea cuprinde
toate elementele cerute de lege pentru a putea fi admisibilă, iar în
cazul în care constată că anumite elemente lipsesc, solicită insta –
nței completarea actului, acordându -i un termen în acest sens. Pe
lângă aceste atribuții judec ătorul -raportor asigură și admi nistrarea
probelor la data judecării cauzei. Dosarul cauzei poate fi solicitat
atunci când judecătorul -raportor sau ulterior, Plenul Curții consi –
deră a fi necesar.
Potrivit art. 14 din Regulamet, odată cu depunerea raportu lui
se stabilește și primul termen de judecată, termen care nu poate fi
mai scurt de 30 de zile.
La soluționarea excepției de neconstituționalitate se citează
părțile dar și reprezentantul Ministerului Public.
Secțiunea 6 .3. Dezbaterea cauzei
O etapă importantă în soluționarea excepției de
neconstituționalitate este reprezentată de dezbaterea cauzei. Dez –
baterea se realizează pe baza raportului întocmit de ju decătorul –
raportor, a punctelor de vedere ale președinților celor două camere
ale Parlamentulu i, Guvernului, Avocatului Poporului, pe baza
probelor administrate dar și a susținerilor părțior. Datorită faptului
56 Potrivit prevederilor art. 12 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții
Constituționale, actele de sesizare a Curții pot fi trimise prin poștă sau prin curier, iar după c e
au primit dată certă acestea sunt transmise președintele Curții.
57 Art. 13 alin. (2) din Regulament.
37 că excepția este soluționată în Plenul Curții se realizează unitatea
de tratament.
Un rol important în soluționarea excepție îl au și părți le din
procesul inițial, care dobândesc calitatea de părți în cadrul
contenciosului constituțional privind controlul de constituționalitate
a dispozițiilor legale care fac obiectul excepției.58 Cel care invocă
excepția dobândește calitatea procesuală de rec lamant, iar
procurorul are calitatea procesuală de participant, cu excepția
cazului în care invocă el însuși excepția59, iar în cazul în care
instanța ivocă excepția de neconstituționalitate, părțile rămân la
poziția avută în procesul inițial. În toate sit uațiile, autorul excepției
rămâne cel care a invocat -o în litigiul pendinte, chiar și în faza
contenciosului constituțional. Pentru a determina rolul părților în
cadrul contenciosului constituțional trebuie examinată atât
existența interesului privat, al p ărții care invocă excepția, cât și
interesul public al eliminării dispozițiilor legale care nu sunt
conforme cu Constituția.
În cadrul procesului de control a constituționalității, legiuitorul
acordă posibilitatea părților de a participa la procedura în fața
Curții Constituționale și posibilitatea de a fi reprezentate de avocați
cu dreptul de a depune concluzii la Înalta Curte de Casație și
Justiție. Prin asigurarea acestor drepturi se ajunge la un echilibru
între interesul public și cel privat și astfel se evită situația în care
părțile ar fi un simplu instrument în procesul de realizare a
interesului public.60 Părțile sunt chemate să se constituie în
procesul de control a constituționalității pentru a colabora cu
Curtea „pentru un rezultat de un interes m ai general”, căruia i se
alătură reprezentarea intereselor individuale ale părților.61
Etapa administrării probelor are și ea un rol important în
procesul soluționării excepției de neconstituționalitate. Legea nr.
47/1992 prevede doar faptul că soluționare a cauzei se realizează
pe baza probelor administate. Aceste prevederi se completează cu
dispozițiile dreptului comun în materie, în măsura în care acestea
sunt compatibil e cu natura procedurii din fața Curții Constitu –
ționale. ”În contenciosul constituțion al nu se pune problema unor
probe deosebite, ci doar cea a confruntării normei a cărei consti –
tuționalitate este contestată cu legea fundamentală.62 Unele dintre
mjloacele de probă din dreptul comun care sunt compatibile cu
58 I. Muraru, M. Constantinescu, Curtea Constituțională a României, Ed. Albatros, București, 1997
59 Art. 30, alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările
ulterioare.
60 Op. cit., pag.137
61 OP. cit. , pag .197
62 Ion Leș, Tratat de drept procesual civil, Ed.All Beck, București, 2001, pag. 257
38 procedura în fața Curții sunt asc ultarea părților, ascultarea
punctelor de vedere ale președinților celor două camere ale
Parlamentului, Guvernului, Avocatul Poporului. În cadrul conten –
ciosului consti tuțional, proba prin înscrisuri este cel mai frecvent
utilizată.
La fel ca în dreptul comun, și în procesul controlului de
constituționalitate pot apărea incidente procedurale. Un prim
incident ce necesită a fi analizat este cel cu privire la compunerea
instanței, astfel dacă judecătorul a participat la soluționarea
cauzei la instanța or dinară în fața căreia s -a invocat excepția, și
deși nu s -a pronunțat pe fond, și -a exprimat opinia prin încheierea
de sesizarea a Curții Constituționale, devine incompatibil, sau un
alt caz de incompatibilitate este cel al judecătorului care a
participat c a martor, expert, interpret sau arbitru în cauza aflată pe
rolul instanței în fața căreia s -a invocat excepția.63 În privința
abținerii și recuzării, s -a argumantat că acestea nu ar fi aplicabile
în fața Curții Constituționale deoarece judecătorul constituț ional nu
judecă procesul ivit în fața instanței judecătorești, ci se pronunță
doar cu privire la constituționalitate a unei dispoziții legale din litigiul
respectiv.64 Dispozițiile art. 55 din Legea nr. 47/1992 prevăd în
mod expres că dispozițiile Codului de Procedură Civilă privind
recuzarea și abținerea judecătorilor nu sunt aplicabile în cadrul
procedurii în fața Curții Constituționale. Suspendarea sau
întreruperea procesului nu pot interveni în procedura contencio –
sului constituțional, de asemena nici dis pozițiile prevăzute în
dreptul comun cu privire la stingerea procesului nu sunt aplicabile
în acest caz.
După dezbateri, Curtea se retrage pentru deliberare. Atunci
când Curtea Constituțională rămâne în pronunțare, președintele
anunță termenul stabilit pe ntru aceasta, termen care nu va putea fi
mai mare de 30 de zile. Deliberarea are loc în secret. Judecătorii
Curții își exprimă votul în ordinea stabilită de lege, judecătorul –
raportor fiind primul care votează, urmat apoi de cel mai tânăr
judecător, apoi c eilalți judecători, iar la final votează președintele
Curți. În cazul în care unul dintre judecători solicită întreruperea
deliberării pentru o mai bună studiere a probelor ce formează
obiectul dezbaterilor, și președintele Curții sau cel puțin o treime
din numărul judecătorilor consideră cererea justificată, se amână
pronunțarea. Amânarea pronunțării nu poate depăsi 30 de zile.65
63 Ion Deleanu, Justiția Constituțională, Ed. Lumina Lex, București, 199 5, pag.205;
64M.-H. Cuc, Stefan Deaconu, Calitatea de parte și rolul avocatulu i în justiția constituțională
pg.85, în Revis ta Dreptul, nr. 10/2000;
65 Art. 57 din Legea nr. 47/1992 ;
39 Președintele Curții poate dispune redeschiderea dezbaterilor
în cazul în care acesta consideră că sunt necesare unele lămuriri
suplimentare cu privire la obiectul dezbaterilor.
Decizia Curții se adoptă cu votul majorității membrilor.
Rezultatul deliberărilor se consemnează într -o minută.
Aceasta este semnată de toți judecătorii care au participat la
sedința de judecată și de către magistratul -asistent. În cazul în
care există un judecător care a votat împotrivă, acesta poate
formula o opinie separată. Cu privire la motivarea deciziei se poate
formula opinie concurentă, care se publică în Monitorul Oficial al
României împreună cu decizia la care face referire.
40 CAPITOLUL IV .
EFECTELE DECIZIEI PRIN CARE SE SOLUȚIONEAZĂ
EXCEPȚIA DE NECONSTITUȚIONALITATE
Secțiunea 7. Categorii de decizii în practica Curtii
Constituționale
În doctrina românească, deciziile au fost grupate în două
categorii: decizii simple și decizii interpretative, clasificare care ar
pune în valoare66 conduita Curții Constituționale în activitatea ei.
Deciziile interpretative sunt clasificate în decizii interpretative și
decizii m anipulative. Prin deciziile interpretative, Curtea atribuie
dispozițiilor legale criticate un anumit sens care le poate face
compatibile cu norma de referință, în acest fel Curtea nu declară
norma criticată ca fiind neconstituțională, ci doar o adaptează. În
cazul deciziilor manipulative, Curtea ajunge la transformarea
semnificației dispozițiilor legale. La rândul lor aceste decizii
manipulative pot fi decizii de admitere sau de respingere parțială a
unei dispoziții criticate ca fiind neconstituțională; dec izii aditive
care sancționează omisiunea legiuitorului; decizii apelative; decizii
substitutive; decizii constructive; decizii -complement al legii prin
care se deduc din Constituție norme care să completeze o lege
ordinară atacată ca fiind neconstituțional ă67, și decizii
interpretative, prin intermediul cărora se extinde aplicarea unor
reglementări, la situații care nu au fost avute inițial în vedere.
Într-o altă opinie68, clasificarea deciziilor Curții Constitu –
ționale are la bază modul în care Curtea înlăt ură neconstituțio –
nalitatea unei dispoziți atacate, astfel putem vorbi despre decizii
care se bazează pe compararea dispozițiilor criticate cu dispozițiile
constituționale; decizii care atunci când sunt interpretate, dau
prioritate reglementărilor din drep tul intern, atunci când acestea din
urmă sunt mai favorabile69 și decizii care se bazează pe deter –
minarea conținutului conceptelor constituționale.
Pe de altă parte, atunci când clasificăm deciziile după
conținutul lor, avem decizii simple și decizii int erpretative, iar în
66 Op. cit. , pag. 354
67 Op. cit. , pag. 365
68Ioan Muraru, Constantinescu Mihai, Tănăsescu Elena Simina, Enache Marian, Iancu
Gheorghe, Interpretarea Constituției. Doctrină și practică, Ed. Lumixa Lex, București, 2002,
pag. 42
69 Aceste decizii își gasesc aplicare în special în cauzele privitoare la drepturile omului.
41 cazul în care clasificăm deciziile după criteriul procedural avem
decizii de inadmisibilitate și decizii date asupra fondului.
Deciziile simple pot fi decizii de declarare a constituționalității
sau decizii simple de declarare a necons tituționalității.
Deciziile simple de declarare a constituționalității, presupun o
declarare „negativă” a constituționalității, iar Curtea include în
considerentele deciziei această declarație, dispozitivul conținând
soluția de respingere a excepție i de neconstituționalitate. În cazul
deciziilor simple de declarare a neconstituționalității, declarația de
neconstituționalitate este cuprinsă în motivare deciziei, iar în
dispozitivul deciziei este cuprinsă soluția pozitivă de admitere a
excepției.
Deciziile interpretative trebuie să îndeplinească anumite
condiții pentru a putea fi conformă cu rolul Curții Constituționale:
– interpretarea dispoziției legale trebuie sa fie absolut nece –
sară;
– interpretarea sa nu modifice intenția legiuitorului;
– interpretarea sa n u ducă la rescrierea dispoziției legale care
face obiectul examinării70.
Potrivit art.2 alin. (3) din Legea nr.47/1992, Curtea
Constituțională, atunci când efe ctuează controlul de constituț io-
nalitate, se pronunță numai asupra problemelor de drept care fac
obiectul sesi zării, fără a putea modifica sau completa prevederea
legală respectivă. „Curtea Constituțională nu se poate pronunța
nici asupra modului de interpretare sau aplicare a legii, ci numai
asupra înțelesului său contrar Constituției.” Aceste limitări nu
exclud însă deciziile interpretative prin care Curtea Constituțională
constată neconstituționalitatea unei interpretări care rezultă din
redactarea prevederii supus e control ului,71 deoarec e de cele mai
multe ori nu este posibilă stabilirea exactă a conformități sau
neconformității cu Constituția. Legiuitorul a procedat la modificarea
textului art. 2, alin. (3) din Legea nr. 47/1992 pentru a evita
situațiile în care ar interve ni o interpretare restrictivă: „Curtea
Consituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor
cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau
completa prevederile supuse controlului.”
Deciziile cu rezervă de interpretare sunt d ecizii prin care,
Curtea, fără a declara neconstituționalitatea, reinterpretează nor –
ma, stabilind care este interpretarea care ar conduce la neconsti –
70 Ioan Muraru, Constantine scu Mihai, Tănăsescu Elena Simina, Enache Marian, Iancu
Gheorghe, Interpretarea Constituției. Doctrină și practică, Ed. Lumixa Lex, București, 2002,
pag.42
71 Ioan Muraru, Studii constituționale vol.I și II, Ed.Actami, București, 1996 -1998, pag. 248
42 tuționalitate.72 Prin Decizia nr.19 din 1993 Curtea Constituțională a
stabilit faptul că atunci când aceas ta se pronunță într -o cauză
asupra constituționalității unei dispoziții legale, este îndreptățită să
dea textelor atacate interpretarea care se armonizează cu Consti –
tuția.
Deciziile aditive sunt cele care sunt fundamentate pe carac –
terul direct aplicabi l al prevederilor Constituției. Astfel, după
declararea neconstituționalității unei dispoziții legale, Curtea aco –
peră ”vidul„ astfel creat prin elimimarea lui prin menționarea
dispozițiilor constituționale care sunt în mod direct aplicabile73. Prin
Decizia nr.106/1998 a respins o excepție de neconstituționalitate a
unor prevederi care au fost declarate anterior ca fiind neconsti –
tuționale și a statuat că „în legătură cu arestarea inculpatului în
cursul judecății (…) se va face aplicarea directă a preveder ilor art.
23, alin. (4) din Constituție.”
În cazul clasificării după criteriul procedural reamintim
deciziile de inadmisibilitate, care conțin soluția de respingere a
excepției de neconstituționalitate deoarece se regăsesc una sau
unele din cauzele de ina dmisibilitate prevăzute de lege. Tot în
interiorul acestei clasificări sunt incluse și deciziile asupra fondu –
lui, care pot fi de admitere sau de respingere a excepției de
neconstituționalitate. În cazul deciziilor de respingere, Curtea folo –
sește expresi a „ respinge ca neîntemeiată excepția de neconstitu –
ționalitate”, iar în cazul deciziilor de inadmisibilitate, Curtea „resp –
inge ex cepția ca inadmisibilă”.
Secțiunea 7.1. Trăsăturile generale ale deciziilor Curții
Constituționale
a) deciziile Curții Constituționale su nt general obligatorii74;
În doctrină75 se afirmă că nu toate deciziile Curții ar fi general
obligatorii, astfel în cazul în care ar fi vorba despre o decizie de
respingere a excepției, ea va fi obligatorie doar pentru instanța în
fața căre ia s-a ridicat excepția dar și pentru părțile procesului
principal. Per a contrario , în cazul unei decizii de admitere a
72 V.M. Ciobanu, Considerații referitoare la deciziile ce se pot pronunța ca urmare a exercitării
controlului de constituționalitate, pag. 21 în revista Dreptul nr.5 -6 din 1994;
73 Ioan Muraru, Constantinescu Mihai, Tănăsescu Elena Simina, Enache Marian, Ianc u
Gheorghe, Interpretarea Constituției. Doctrină și practică, Ed. Lumixa Lex, București, 2002,
pag.248;
74 Art. 147 din Constituția României;
75Tudor Drăganu, Efectele juridice ale deciziilor Curții Constituționale în lumina prevederilor
Constituției revizu ite, în R.D. Pb. nr. 1 din 2004, pag.76 -90;
43 excepții de neconstituționalitate aceasta va produce efecte general
obligatorii, opozabile erga omnes.
b) deciziile Curții Constituțional e produc efecte numai
pentru viitor;
Deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor ca
urmare a aplicări principiului neretroactivității – tempus regit
actum.
c) deciziile Curții Constituționale se bucură de autoritate
de lucru judecat;
Autoritatea de lucru judecat poate fi absolută sau parțială, după
cum excepția este admisă sau respinsă de către Curte, și are
aplicabilitate față de toate părțile din procesul inițial.
d) deciziile Curții Constituționale prin care se soluționează
excepția d e neconstituționalitate sunt definitive.
Aceste decizii nu sunt supuse niciunei căi de atac. Odată cu
modificarea Legii nr. 47/1992 a fost abrogată dispoziția legală
potrivit căreia decizia Curții Constituționale putea fi atacată cu
recurs, deoarece prin m odul în care se soluționa recursul „se
putea ajunge la situația în care, din totalul judecătorilor Curții, o
minoritate de 3 judecători să decidă împotriva unei majorități de 5
judecători.”76
Secțiunea 7.2. Efectele obligatorii ale deci ziilor Curții
Constituționale în soluționarea excepțiilor de
neconstituționalitate
După revizuirea Constituției din anul 2003 s -a consacrat
efectul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale , fără
însă a se face deosebire în fu ncție de fiecare decizie în pa rte. În
doctrina românească s -a insistat pe ideea că nu toate deciziile
produc efecte general obligatorii, ci unele decizii ar da naștere la
obligații juridice numai în sarcina unor organe determinate ale
statului, fără a se afecta astfel situația celorlal te subiecte de
drept.77
Trebuie făcută distincție între efectele deciziilor de admitere
a excepției de neconstituționalitate și efectele de respingere a
76 I. Muraru, M. Constantinescu, Studii Constituționale, vol. II Ed. Actami, București, pag,93;
77 Op. cit., pag. 76;
44 acesteia. Spre deosebire de excepțiile de admitere, care produc
efecte erga omnes, deciziile de respingere a excepției de
necostituționalitate au doar un efect obligatoriu inter partes , ceea
ce presupune că acestea sunt obligatorii doar pentru instanța de
judecată în fa ța căreia a fost invocată excepția și pentru părțile din
litigiul re spectiv. Putem spune că, față de părțile din litigiul
pendinte, deciziile Curții au putere de lucru judecat.
Caracterul general obligatoriu al deciziilor de respingere a
excepției de neco nstituționalitate „poate fi interpretat și în sensul
existenței unei obligații a autorităților de a aplica în continuare
dispoziția a cărei constituționalitate a fost confirmată prin decizia
respectivă.”78 A fortiori, și deciziile de admitere a excepției de
necostituționalitate produc același efect obligatori. Art. 31 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992 : „Decizia prin care se constată necostitu –
ționalitatea unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții dintr –
o lege sau ordonanță în vigoare este definită și obligatorie.”
În cazul nerespectării unei decizii prin care Curte a
Constituțională admite o excepție de neconstituționalitate, legis –
lația românească prevede sancțiuni. Astfel, potrivit art. 147 alin.
(1) din Constituție, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare,
constatate ca fiind neco nstituționale, își înce tează efectele juridice
la 45 de zile de la data publicării deciziei Curții Constituționale în
Monitorul Oficial al României, dacă în acest interval, Parlamentul
sau Guvernul nu pun deacord prevederile declarate necostitu –
ționale cu dis pozițiile Constituți ei. Pe durata acestui termen dispo –
zițiile declarate ca necostituționale se suspendă.
Deciziile Curții Constituționale prin care este constatată
neconstituționalitatea unei prevederi legale creează următoarele
obligații:
a) obligația Parlamentului sau Guvernului de a adapta
dispozițiile declarate neconstituționale cu prevederile
Constituției, într -un termen de 45 de zile de la data
publicării decizie i;
b) obligația autorităților publice, autorități administrative
sau judecătorești de a respecta deciziile C urții.
Pe perioada termenului de 45 de zile, dispozițiile declarate
ca necostituționale sunt suspendate de drept. La finalul acestui
termen, dispoziția devine inaplicabilă prin efectul deciziei Curții
Costituționale.
Instanța de judecată, în interiorul t ermenului de 45 de zile,
poate decide să nu mai aplice, în cadrul litigiilor ivite în fața sa,
78 Bianca Selejan -Guțan, Excepția de neconstituționalitate, Ediția 2, Ed. C.H. Beck, București,
2010, pag. 250.
45 dispozițiile care au fost declarate neconstituționale, care nu au fost
„puse de acord” cu Co nstituția. „Punerea de acord” cu prevederile
Constituție i poate fi de finită ca fiind doar modificarea normei
declarată neconstituțională într -o prevedere mai flexibilă, iar nu
adoptarea unei noi norme.
În practica instanțelor judecătorești au intervenit probleme la
soluționarea litigiilor inițiale din pricina efectelor deciziilor Curții
Constituționale. După cum am precizat anterior, decizia de
respingere a excepției de neconstituționalitate își încetează efec –
tele și nu mai poate fi aplicată, iar instanța de judecată poate fie să
înlăture dispoziția neconstituțională și să soluționeze cauza, fie
suspendă procesul până la finalul termenului de 45 de zile,
așteptând punerea deacord de către Parlament sau Guvern a
dispozițiilor declarate necostituționale. Practica instanțelor judecă –
torești nu este uniformă di n acest punct de vedere.
Secțiunea 7.3. Efectele în timp ale deciziilor Curții
Constituționale
Reglementările constituționale legale din România prevăd că
deciziile Curții Costituționale produc efecte ex nunc , adică produc
efecte pentru viitor.79 Dacă aceste deciz ii ar produce efecte ex
tunc, pentru trecut, ar bulversa situațiile juridice apărute sub
imperiul legii vechi care își încetează efectele în urmă declarării ei
ca fiind neconstituțională și astfel s -ar încălca principiul securității
raporturilor juridice80.
Legile atacate se bucură de o așa zisă prezumție de
constituționalitate, care își încetează efectele odată cu pronun –
țarea deciziei Curții Constituționale de constatare a neconstituțio –
nalității acesteia . „Cât timp prezumția de neconstituționalitate a
legii nu a fost înlăturată nu li se poate imputa cetățenilor nimic și ar
fi o perturbare gravă a ordinii de drept afectarea, în aceste condiții,
a securității statice a drepturilor.”81
Există situații de excepție în care admiterea unei excepții de
neconsti tuționalitate produce efecte asupra raporturilor juridice
născute anterior. Este cazul declarării neconstituționalității unei
legii penale, când intervine dezincriminarea faptei care face obiec –
ul procesului penal în cadrul căruia a fost ridicată excepția de
79 Art.147 alin.(4) din Legea nr. 47/1992, republicată. ;
80 Op. cit. , pag. 261;
81 Op. cit. pag, 295;
46 neconstituționalitate . Aceste efecte nu au însă semnificația unor
efecte retroactive în adevăratul sens al cuvântului, ci ele reprezintă
o aplicare firească a deciziei, având în vedere că de dispoziția
care a făcut obiectul excepției depindea soluționar ea cauzei
respective.
Odată cu modificarea Constituției a intervenit și modificarea
efectelor în timp a deciziilor Curții Constituționale. De la data
publicării deciziilor prin care s -a constatat neconstituționalitatea
unei dispoziții legale, vor avea un termen de 45 de zile în care
Parlamentul sau după caz, Guvernul trebuie să pună de acord
dispozițiile respective cu dispozițiile prevăzute de Constituție. În
cazul în care organele statului nu i -au în acest termen măsurile
necesare , dispozițiile constituți onale sunt considerate că și -au
încetat efectele juridice.
Procesul de soluționare a excepțiilor de neconstituționalitate
este unul amplu și complex care nu este scutit de apariția unor
dificultăți precum, necorelarea dintre momentul intrării în vigoare a
legii cu cea a publicării deciziilor Curții Constituționale82, sau din
decalajul dintre momentul pronunțării deciziei și cel al publicării.
82 T. Drăganu, Efectele juridice ale deciziilor Curții Constituționale în lumina prevederilor Constituției
revizuite, în R.D.C nr. 3 din 1999, p ag.89.
47 CONCLUZII
Excepția de neconstituționalitate este un procedeu eficient
de apărare a drepturilor și libertăților publice , dar în același timp
este și un procedeu defensiv, în cadrul căruia aștepți ca legea să ți
se aplice pentru ca ulterior să o poți ataca.
Excepția de neconstituționalitate poate apărea în litigii de
natură civilă, admini strativă, penală, iar nu în ultimul rând și în litigii
de natură comercială, în care se contestă conținutul anumitor
dispoziții legale pe care se întemeiază actul sau actele din proce –
sul respectiv, care trebuie înlăturate pentru a putea fi în concor –
danță cu dispozițiile prevăzute în Constituție.
Procedura invocării și soluționării excepției de neconstitu –
ționalitate este pusă în mod firesc la dispoziția justițiabililor, iar
legea oferă acestei proceduri o reglementare detaliată pentru a
putea ști în fiec are moment care este pasul care trebuie făcut.
Această excepție se invocă în fața instanței de judecată sau în fața
instanței de arbitraj comercial. Excepția poate fi însă invocată și de
către instanță, din oficiu, sau la solicitarea procurorului. În urma
revizuirii Constituției din anul 2003, Avocatul Poporului a primit
dreptul de a sesiza în mod direct Curtea Constituțională cu excep –
ția de neconstituționalitate, prin depunerea directă a unei adrese
motivate.
Procedura de soluționare a excepției de necon stituționalitate
presupune parcurgere a a două etape distinc te: o etapă
procedurală, premergătoare, constând în invocarea excepției de
neconstituționalitate în cadrul unui proces aflat pe rolul instanței,
pronunțarea judecătorului asupra acestui incident și , în măsura în
care excepția îndeplinește condițiile prevăzute, sesizarea Curții
Constituționale; etapa de contencios contituțional propriu -zis, care
constă în soluționarea excepției de către Curtea Constituțională.
În prezent , lumea este într -o continuă schimare, iar dezvol –
tarea și evoluția sistemului de drept depinde în mare măsură de
capacitatea de adaptare și de reacționare la aceste schimbări.
Astfel, excepția de neconstituționalitate poate fi considerată, pe
drept cuvânt, tendința actuală în dreptul constituțional . Considerăm
că analiza instituției excepției de neconstituționalitate nu ar putea fi
realizată dacă nu s -ar înțelege importanța respectării drepturilor
omului, dar și a mecanismelor de protecție a acestor drepturi de
către instanele de judecată.
Excepția de neconstituționalitate fiind un act de procedură
care provine de la una din părțile procesului pendinte, reflectă
48 existența unui raport triunghiular între partea aflată în
proces,instanța de judecată, în fața căreia se invocă excep ția, și
nu în ultimul rând Curtea Constituțională, chemată să soluționeze
excepția de neconstituționalitate.
Orice instanță judecătorească, chemată să soluționeze un
litigiu, în ipoteza unui incident cu privire la constituționalitatea unei
dispoziții, are obligația să se adreseze Curții Constituționale .
Pentru examinarea amplă a tuturor cir cumstanțelor, sesizarea pri –
vind excepția de neconstituționalitate se prezintă Curții împreună
cu dosarul cauzei, în cadrul c ăreia a fost ridicată excepția. Astfel,
lărgirea mecanismului excepției de neconstituționalitate va genera
progrese în protecția drepturilor și libertăților fără a afecta securi –
tatea juridică , va permite abrogarea unor acte contrare drepturilor
și libertăților garantate prin Constituție încă la faza examinării
litigiului de către instanțele de judecată, fără ca să se ajungă la
revizuirea deciziei definitive.
Pe măsură ce numărul excepțiilor de neconstituționalitate va
crește, considerăm că vom asista la apariția unei jurisprudențe în
egală măs ură utilă și utilizabilă pentru instanțele de drept comun,
fapt care va redimensiona pe o treaptă calitativ nouă mecanismele
naționale de protecție a drepturilor omului.
49
BIBLIOGRAFIE
I. Tratate, cursuri, monografi i
CIOBANU Viorel -Mihai, Tratat t eoretic de procedură civilă,
Ed. Național, București, 1997;
CRISTE Mircea, Controlul constituționalității legilor în
România – aspecte istorice și instituționale, Ed. Lumica Lex,
București, 2000;
DELEANU Ion, Justiția Constituțională, Ed. Lumina Lex,
București, 1995;
DELEANU Ion, Tratat de drept constituțional și instituții
politice, vol. I și vol. II, Ed. Europa Nova, București, 1996;
DELEANU Ion, Instituții și proceduri constituționale, Ed. C.H.
Beck, București, 200 7;
DRĂGANU TUDOR, Efecte juridice ale deciziilor Curții
Constituționale, în lumina prevederilor Constituției revizuite, Ed.
Lumina Lex, București, 2003
FLOREA PAUL, Neconstituționalitatea, Excepția de
neconstituționalitate în procesul civil, Ed. Scripta, București 1998;
MURARU Ioan, CONSTANTINESCU Mihai, Curtea
Constituțională a României, Ed. Albatros, București, 1997;
MURARU Ioan, CONSTANTINESCU Mihai, Studii
constituționale, vol. I, Ed. Actami, București, 1996 -1998;
MURARU Ioan, TĂNĂSESCU Elena Simin a, Constituția
României, comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2008;
MURARU Ioan, TĂNĂSESCU Elena Simina, Drept
constituțional și instituții politice, ediția a IX -a, Ed. Lumina Lex,
București, 2003;
MURARU Ioan, TĂNĂSESCU Elena Simina, Drept
constituțional și instituții politice, ediția a XV -a, Ed. C.H. Beck,
București, 2017;
MURARU Ioan, CONSTANTINESCU Mihai, TĂNĂSESCU
Elena Simina , IANCU Gheorghe, Interpretarea Constituției.
Doctrină și practică. Ed.Lumina Lex, București, 2002.
MURARU Ioan , CONSTANTINESCU Mihai, Drept
parlamentar român, Ed. C.H. Beck, București, 2005;
NEGULESCU Paul, ALEXIANU G., Tratat de drept public,
Ed. Casa Școalelor, București, 1992;
SELEJAN -GUȚAN Bianca, Excepția de neconstitu –
ționalitate, Ed. C.H. Beck, Ediția 2, București, 2010;
50 TOADER Tudorel, SAFTA Marieta, Curs de contencios
constituțional, Ed. Hamangiu, București, 2017;
VĂLEANU Alexandru, Controlul constituționalității legilor în
dreptul român și dreptul comparat, Ed. Tipograf „Ion C.
Văcărescu„, București, 1996;
II. Articole, studii
CIOBANU Viorel -Mihai, Considerații referitoare la deciziile ce
se pot pronunța ca urmare a exercitării controlului de
constituționalitate, în revista Dreptul nr. 5 -6 din 1994;
CONSTANTINESCU Mihai, Modificarea procedurii de
soluționare a excepției de neconstituționalitate, în Revista Dreptul
nr.3 din 1998;
CRISTE Mircea, Decizii interpretative ale Plenului Curții
Constituționale, în revista Dreptul nr.5 din 1995;
DELEANU Ion, Obligativitatea deciziilor Curții
Constituțional e, în Revista de drept public nr.1 din 2000;
DELEANU Ion, Revizuirea Constituției, în revista Dreptul nr.
3 din 2004;
TĂNĂSESCU Elena -Simina, Practica jurisdicțională a Curții
Constituționale a României pe anul 2003, în Revista de drept
public nr.1 din 2 004
TĂNĂSESCU Elena -Simina, Practica jurisdicțională a Curții
Constituționale a României pe anul 2004, în Revista de drept
public nr.2 din 2004;
TĂNĂSESCU Elena -Simina, Transfigurarea sistematică a
excepției de neconstituționalitate în România, Buletinul
jurisprudenței, 2010;
III. Legislație, jurisprudență
Constituția României din 1991, revizuită prin Legea
constituțională nr. 429/2003, aprobată prin Referendum la 18 -19
octombrie 2003. Constituția a fost republicată în Monitorul Oficial
nr. 767 din 31 octombrie 2003;
Legea n. 47/1992 priving organizarea și funcționarea Curții
Constituționale, republicată în M. Of nr. 187 din 7 august 1997;
Legea 304/2004 privind organizarea și funcționarea judiciară,
publicată în M.Of nr. nr. 576 din 29 iunie;
Legea nr.35/1997 privind organizarea și funcționarea
instituției Avocatului Poporului, republicată, în M.Of. nr. 844 din 15
septembrie 2004;
51 Curtea Constituțională a României. Culegere de decizii și
hotărâri, 1998, „Regia Autonomă Monitorul Oficial”, București,
1999;
Curtea Constituțională a României. Culegere de decizii și
hotărâri, 1999, „Regia Autonomă Monitorul Oficial”, București,
2000;
Curtea Constituțională a României. Culegere de decizii și
hotărâri, 2001, „Regia Autonomă Monitorul Oficial”, București,
2002;
IV. Adrese de Internet
Curtea Constituțională a României – www.ccr.ro
Senatul României – www.senat.ro
Camera Deputaților – www.cdep.ro
Avocatul Poporului – www.avp.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Cadrul didactic Lect. Univ. Dr. Oana Șaramet Autor: Voaideș Adina – Maria BRAȘOV 2019 2 PROGRAMUL DE STUDII DREPT DISCIPLINA: Drept constituțional și… [602759] (ID: 602759)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.