Căciulata – perla turismului de pe valea Oltului. [611387]
CUPRINS
Argument …………………………………………….
Capitolul 1 –Turismul – fenomen economic și social
1.1.Conceptul de turism………………………………………………………..
1.2.Forme de turism………………………………………
1.3.Turismul balneo -medica l…………………………………..
1.3.1. Resurse balneare în oferta turistic ă a Rom âniei……………..
1.4. Serviciile turistice ……………………………………
1.4.1. Tipologia serviciilor turistice ………………………………..
1.5. Dezvoltarea durabil ă în turism …………………………………..
1.5.1. Strategii de dezvoltare durabil ă………………………………..
Capitolul 2 – Activitatea turistică în stațiunea Călimănești – Căciulata
2.1. Sta țiunea C ălimănești – Căciulata, destina ție turistic ă pentru cele 4
anotimpuri ………………………………………………..
2.1.1. Caracteristici generale ale zonei ……………….
2.1.2. Potenț ialul natural al stațiunii Călimănești – Căciulata ………
2.1.3. Potenți alul antropic al stațiunii …………………….
2.1.4. Condiții economice și sociale ……………………………………..
2.1.5. Infrastructura ……………………………. …….
2.1.6. Echipamentele turistice ………………………………………
2.2. Analiza circulației turistice …………………………………………………..
2.2.1 Sezonalitatea și implica țiile ei ………………………………… ………
Capitolul 3 – Diversificarea și valorificarea ofertei turistice în stațiunea Călimănești –
Căciulata
3.1. An aliza S.W.O.T. a turismului în sta țiunea C ălimănești – Căciulata …….
3.2. Strategii de marketing aplicabile în sta țiune……………………….
3.2.1. Strategii ale politicii de produs ………………………………….
3.2.2. Strategii ale politicii de pre ț………………………………………….
3.2.3. Strategii privind promovarea ………………….. ………….
3.2.4. Strategii privind distribu ția……………………………………
3.3. Valorificarea poten țialului balnear al zonei …………………………..
3.3.1. Pachet turistic “ C ăciulata – perla turismului de pe valea Oltului” ….
3.3.2. Analiza de pre ț………………………………….
Capitolul 4 – Proiectarea și desf ășurarea activita ții didactice
4.1. Strategii metodico -didactice aplicabile în predarea învățarea disciplinelor de
specialitate …………………………….. ……………………………………..
4.1.1. Metode didactice de predare – comunicare …………………….
4.1.2. Metode didactice de fixare și consolidare ………………………….
4.2. Mijloace de învătământ folosite în procesul de predare învățare………..
4.3. Proiect area activit ății didactice ……………………
4.3.1. Programa școlar ă……………………………………
4.3.2. Planificarea calendaristic ă…………………………………..
4.3.3. Pr oiectul de lec ție……………………………………
Capitolul 5 – Evaluarea competen țelor ob ținute de elevi în parcur gerea temei “
Valorificarea poten țialului balnear al sta țiunii C ălimănești – Căciulata”
5.1. Evaluarea – component ă fundamentală a procesului de învățământ…………..
5.2. Metode de evaluare a rezultatelor ……………………………………
5.2.1. Metode tr adiționale. ……………………………………………..
5.2.2. Metode complementare ………………………………………
5.3. Tipologia itemilor ……………………………………………
5.3.1. Itemi obiectivi ……………………………………………..
5.3.2. Itemi semiobiectivi …………………………… ………………..
5.3.3. Itemi subiectivi ………………………………………….
5.4. Efecte perturbatoare în apreciere și notare …………………………………………
5.5. Strategii de evaluare – Testul de evaluare didactic ……… ……………………… ă
Concluzii …………………………………….
Bibliografie ……………………………………………
Anexe………………………………………………….
ARGUMENT
Dorințǎ sau necesitate? Fǎrǎ îndoialǎ, ambele au constituit de -a lungul vremii și
reprezintǎ și astǎzi resorturile cǎlǎtoriei. Experiența acumulatǎ în domeniul cǎlǎtoriilor
demonstreazǎ pe deplin rolul esențial pe care acestea l -au avut în drumul strǎbǎtut de
omenir e pe calea progresu lui.
Este foarte adevǎrat însǎ, cǎ nu toate aceste cǎlǎtorii pot fi identificate cu cele în
scopuri turistice, dar ele au trezit dorința și curiozitatea omului de a cunoaște ceea ce se
aflǎ dincolo de spațiul vieț ii sale cotidiene.
Pe mǎsura trecerii timp ului motivațiile de cǎlǎtorie s -au diversificat, omul având
nevoi și dorințe noi, multiple și mult mai complexe, determinate de transformǎrile
înregistrate la nivelul societǎții.
Cei mai mulți dintre experții în domeniu, considerǎ așadar turismul ca fiind un
fenomen economico -social specific civilizației moderne, puternic ancorat în viața
societǎții, dezvoltarea să spect aculoasǎ constituind o trǎsǎtură caracteristicǎ a secolului
nostru.
Punctele de vedere asupra fenome nului turistic s -au format odată cu evo luția sa,
iar aspectele considerate definitorii au variat în funcție de optica profesionalǎ a celor care
și-au exprimat opiniile: economiști (fenomenul este în esențǎ economic, deoarece depinde
de un anumit nivel al veniturilor și de un anumit potențial ec onomic), geografi c (turismul
are loc numai acolo unde relieful și clima îl favorizeazǎ), sociologi (senzația de libertate
din timpul vacanțelor) etc.
In turism au loc schimbări rapide, atât la nivelul cererii, cât și la nivelul ofertei.
Alǎturi de creșter ea economicǎ, mutațiile demografice și timpul liber, oferta
turistica reprezintǎ conform celor mai recente abordǎri unul dintre factorii cu o contribuție
majorǎ la dinamizarea activitații turistice.
Constituitǎ din atracții (naturale și antropice), echipam ente și forțǎ de muncǎ,
oferta acț ioneazǎ asupra consumului turistic și fenomenului în ansamblul sǎu.
Bogăția de valori naturale (relief, climǎ, hidrografie, florǎ, faunǎ), istorice, de
civilizație și culturǎ de care dispune o țarǎ sau zonǎ, precum și gra dul de amenajare a
acestora exercitǎ o mare forțǎ de atracție asupra fluxurilor turistice, determinând amploarea
și orientarea lor. Pentru dezvoltarea turisticǎ a unei zone, existența resurselor este esențialǎ,
ele definind în b unǎ parte specificul acestei a.
“Materia primǎ” pentru industria turismului, valorile (resursele) naturale și
antropice, se vor transforma în diferite produse turistice numai printr -un consum efectiv de
muncǎ vie, înglobatǎ în prestațiile de servicii turistice (transport, cazare, alim entație,
agrement).
În practicǎ, t uroperat orul (sau agenția de turism după caz) are inițiativa ofertei, dar
în ultimǎ instanțǎ, clientul este cel care decide dacǎ un produs turistic corespunde
dorințelor, preferințelor și gusturilor sale. Calitatea produsu lui și adaptarea la cerinț ele
clientului a u rolul de a -l transforma pe turist din unul potenț ial în unul real și dacă se poate
fidel.
Turismul balnear cunoaș te o dezvoltare sustenabilă odată cu creș terea surmenă rii
și a bolilor profesionale , fiind adresat în acelaș i timp și celor care vor sa se relaxeze, sa -si
regăsească vitalitatea și o bun ă condiț ie fizic ă, mental ă și spiritual ă.
Din păcate, revenirea Româ niei în rândul democra țiilor europene, încep ând cu
1989, a însemnat pentru turismul balnear, în ciuda factorilor naturali de cur ă, intrarea într-o
criză profund ă, baza tehnico -material ă suferind o degradare continua.
În vederea creșterii atractivit ății turismului balnear și dezvolt ării unei strategii
durabile am ales s ă abordez, în lucrarea de fat ă, valo rificarea poten țialului balnear în
stațiunea Călimănești – Căciulata.
Lucrarea cuprinde atât aspecte teoretice și practice din domeniul turismului, cât și
aspecte metodice referitoare la predare a disciplinelor de specialitate.
Partea de debut a lucrǎrii aduce in prim plan aspecte generale privind turismul,
formele de turism, resursele si tipurile de servicii turistice. In acelaș i timp se va avea in
vedere si dezvoltare a durabila a turismului pentru ca si generațiile următoare sa beneficieze
de aceleaș i resurse bogate.
Activitatea turistica a stațiunii Călimănești – Căciulata este analizat ă din punct de
vedere al poten țialului natural și antropic, condi țiilor economice și sociale, infrastructurii,
echipament elor turistice dar și a circulaț iei turistice la nivelul stațiunii .
Sunt scoase in eviden ță punctele tari, slabe, oportunitățile și amenință rile dar și
modalităț ile de valorificare a resurselor balneare din zon ă prin politici adecva te de
marketing ( produs, preț , plasare și promovare) .
Partea de specialitate a lucrǎrii se încheie cu realizarea unui pachet turistic de
promovare a turirmului balnear în stațiunea Călimănești – Căciulata .
Astfel se concretize ază modul de org anizare și de comercializare a unui produs
turistic tematic.
Partea secund ă a lucră rii vizează proiectarea, organizarea și desfășurarea
activitǎții didactice de predare – învățare – evaluare în cadrul teme i „Resursele turistice” .
Aceasta temă se studiază în cadrul modului: „Oferta de produse și servicii în
cadrul agenției de turism” de elevii claselor a XII – a, profil Servicii, specializare Tehnician
in turism.
Orice turist , indiferent de vâ rsta sa, ar trebui s ă tină cont de sfatul dat de filozoful
chinez Confucius în unul din citatele sale „ Oriunde te duci, du -te cu toat ă inima” . Cu
siguranță acest citat a ghidat probabil milioane de pa și spre zări îndepărtate și spre cele mai
frumoase pove ști de aventură din via ța unor turi ști.
CAPITOLUL 1
TURISMUL – FENOMEN ECONOMIC ȘI SOCIAL
Activitatea turistică reprezintă astăzi, prin conținut ul și rolul pe care -l are, o
trăsătură caracteristică a sectorului terțiar, devenind o componentă de primă importantă a
vieții economice și sociale.
1.1. Conceptul de turism
Etimologic1, cuvântul „turism ” provine din termenul englez „tour” (călătorie),
sau „ to tour”, „to make a tour” (a călători, a face o călătorie, a colinda), care a fost creat
în Anglia în jurul anilor 1700, pentru a desemna acțiunea de a voiaja în Europa, în
general, și în Franța, în special. La rândul său, acest termen englez derivă din cuvântul
francez „ tour” (călătorie, plimbare, mișcare în aer liber, drumeție în circuit), fiind ulterior
preluat de majoritatea limbilor europene, cu sensul de călătorie de agrement, destindere,
recreere, plăcere.
De fapt, term enul france z “tour” își trage ră dăcinile din cuvântul grec
“tournos” și respecti v din cel latin ”turnus” însemnâ nd călătorie în circuit, spre deosebire
de “periplu”, care se referă la călătoria în circuit, dar numai pe mare, în jurul unei insule,
țări, continent s au în jurul Pământului. A fost acceptată și ipoteza originii ebraice a
cuvântului”tour” corespunzând noțiunii de descoperire, recunoaștere, explorare.
De-a lungul anilor noț iunea de turism a suferit modifică ri multiple .
O prima î ncercare datează din 1905 , când E. Guyer Freuler publică studiul
“Contribuții la o statistică a turismului”, în care turismul este definit ca “„ turismul, în
sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea
necesității de refacere a sănătății ș i schimbarea mediului de viață, pe nașterea și
dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumusețile naturii ”2.
Ulterior, belgianul Ed. Picard, în lucrarea “Industria călătorului”, definea noțiunea
de turism , astfel: “ ansamblul organelor și funcți ilor lor, nu numai din punctul de vedere al
celui ce se deplasează, al călătorului propriu -zis, dar în principal din punctul de vedere al
valorilor pe care călătorul le ia cu el și al celor care, în țările unde sosește cu portofelul
1 Istrate Ion, Bran Florina, Roșu Anca Gabriela –Ecomonia turismului și mediul înconjurător, Ed.
Economică, 1996, p.6
2 Minciu Rodica – Economia turismului, Ediția a III -a revăzută și adăugită , Ed. Uranus, București, 2005, p.12
doldora, profită direct (în primul rând hotelierii) și indirect de cheltuielile pe care le face
spre a -și satisface nevoile de cunoștințe sau de plăcere…”3.
O definiț ie complex ă a turismului a fost dat ă de profesorul elvețian W. Hunziker
in 1940, el definind turismul astfel: „Turismul este ansamblul de relații și fenomene care
rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atât timp cât sejurul
și deplasarea persoanelor nu sunt motivate printr -o stabilire permanentă și o activitate
lucrativă oarecare. ”4
În 1950, The Shorter Oxford English Dictionary(Oxford) definește turismul ca
fiind:”… teoria și practica din sfera călătoriilor; călătoria fiind din plăcere”5.
Gradul de complexitate al turismului se poate remarca din :
„Termenul de turism desemnează călătoriile de agrement, ansamblul de măsuri
puse în aplicare pentru organizarea și desfășurarea acestui tip de călătorii, precum și
industria care concură la satisfacerea nevoilor turiștilor”, sau turismul reprezintă ”o
latur ă a sectorului terțiar al economiei, unde activitatea prestată are ca scop organizarea
și desfășurarea călătoriilor de agrement, recreere sau a deplasărilor de persoane la
diferite congrese și reuniuni include toate activitățile necesare satisfacerii nevoi lor de
consum și servicii ale turiștilor.”6
În cadrul Conferinței Internaționale asupra turismului și statisticii care a avut loc
în anul 1991, la Ottawa, turismul a fost definit astfel: ” Turismul se referă la activitățile
unei persoane care călătorește în afara mediului său obișnuit, pentru mai puțin de o
perioadă specificată de timp și al cărei scop principal de călătorie este altul decât
exercitarea unei activități remunerate la locul de vizitare”7.
Astfel , Organizația Mondial ă a Turismului prezintă turismul astfel : activitățile
desfășurate de persoane, pe durata călătoriilor și sejururilor, în locuri situate în afara
reședinței permanente, pentru o perioada consecutivă ce nu depășește un an (12 luni), cu
scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive.
Conceptul de turism presupune, de asemenea și definirea subiectului călătoriei,
respectiv a turistului.
Conform normelor elaborate de Organizația Mondială a Turismului, este
considerat turist: „ orice persoană care se deplasează spre un loc situat în afara r eședinței
3 Istrate Ion, Bran Florina, Roșu Anca Gabriela – op. cit, p.7
4 Nistoreanu Puiu – Economia turismului – teorie și practică, Ed. ASE, București, 2005, p.2
5 Ibidem.
6 Minciu Rodica – op. cit., p.14
7 Nistoreanu Puiu – op. cit., p.3
sale obișnuite, pentru o perioadă mai mică de 12 luni și ale cărei motive principale de
călătorie sunt altele decât exercitarea unei activități remunerate la locul vizitat.”8
Turismul se prezintă ,așadar, ca o activitate complexă poziționată la i ntersecția
mai multor sectoare ale economiei și, care urmărește satisfacerea nevoilor turiștilor, dar și
influențarea în mod pozitiv a economiei fiecărei țări.
1.2. Forme de turism
Dezvoltarea circulației turistice, implic ă ideea alegerii deliberate a perioadei și
duratei sejurului dar și a destinaț iei de vacant ă în scopul satisfacerii nevoilor de consum
turistic de ordin material, cultural, medical, etc .
Drept urmare, s -a accentuat necesitatea clasificării formelor de turis m după criterii
care să asigure grupări relativ omogene. Delimitarea formelor de turism, importantă din
punct de vedere teoretic și practic, oferă elemente de fundamentare științ ifică a deciziilor
privind dezvoltarea și diversificarea ofertei turistice, al inierea ei la modificările intervenite
în structura cererii.
Pe plan intern și internațional, din punct de vedere turistic se folosește o gamă
variată de forme și aranjamente turistice, determinate de particularitățile de satisfacere a
nevoii de turism, de cond iționare , de realizare a echilibrului ofertă -cerere, de
particular itățile organizării călătoriei.
În general, “forma de turism poate fi definită prin aspectul concret pe care îl
îmbracă asocierea -combinarea serviciilor (transport, cazare, alimentație, agrement) ce
alcătuiesc produsul turistic, precum și modalitatea de comercializare a acestuia”9.
În literatura de specialitate s -a ajuns la clasificarea formelor de turism după mai
multe criterii:
După locul de proveniență al turiștilor sau originea turiș tilor, distingem:
turism național sau intern practicat de populația unei țări în interiorul granițelor ei și
turismul internațional rezultat al deplasării persoanelor în afara granițelor țării lor de
reședință. Turismul internațional este format din: turi smul emițător ( outgoing) care include
turiștii plecările turiștilor autohtoni peste graniță și turismul receptor (incoming), de
primire sau activ, ce cuprinde sosirile de turiști din alte țări pentru petrecerea vacanței în
țara primitoare.
8 Ibidem.
9 Rodica Minciu , op. cit., pag. 73
În funcție de mo dalitatea de comercializare a vacanțelor, distingem:
turismul organizat, turismul pe cont propriu (individual sau neorganizat) și turismul mixt
sau semiorganizat.
Turismul organizat (contractual) – în grup sau individual – se caracterizează
prin angajarea anticipată a prestațiilor și serviciilor turistice , respectiv a tuturor sau a
principalelor servicii legate de călătorie și sejur. Această angajare se realizează prin
intermediul contractelor sau a altor tipuri de înțelegeri stabilite între turist și ag enția de
voiaj sau alți organizatori de voiaje.
Turismul pe cont propriu sau neorganizat nu presupune angajarea prealabilă a
unor prestații turistice. Turistul stabilește singur destinația, duata deplasării, mijlocul de
transport, perioada, etc., de asemen ea, el apelează direct, pe parcursul călătoriei la
serviciile unităților prestatoare din zona sau țara pe care o vizitează.
Turismul semiorganizat (mixt) îmbină elemente ale celor două forme de turism
prezentate anterior, în această situație, o parte a se rviciilor (în special cazare și
demipensiune) este angajată în prealabil, iar cealaltă parte în momentul călătoriei.
În funcție de gradul de mobilitate a turistului , distingem: turism itinerant
și turism de sejur. Turismul itinerant sau de circulație cupri nde turiștii care se deplasează în
mod succesiv în diferite localități sau stațiuni, cu înnoptări scurte într -o localitate.
Turismul de sejur poate avea următoarele forme: turism de sejur lung, care poate
avea o durată de peste o lună de zile și se adrese ază turiștilor care au depășit limita de
vârstă pentru muncă activă sau tinerilor aflați în vacanța de vară; turism de sejur mediu
care nu depășește 30 de zile, fiind practicat de toate categoriile de vârstă, indiferent de
volumul veniturilor turism de se jur scurt este practicat de turiștii care se deplasează pe o
durată scurtă de timp 5 -6 zile. Aici se includ , cu preponderență, formele turismului
ocazional și diversele variante ale turismului de sfârșit de săptămână.
În funcție de periodicitatea sau f recvența de manifestare a cererii,
distingem: turism continuu (permanent), organizat pe întreaga durată a anului
calendaristic și turism sezonier , legat de anumite perioade ale anului (monosezonier
pentru stațiunile de litoral, bisezonier în stațiunile mon tane din România).
Sezonalitatea sau momentul manifestării cererii turistice determină
practicarea turismului de iarnă pentru sporturi albe, cure helioterapeutice, turismului de
vară, având o paletă mare de posibilități de satisfacere a motivațiilor turist ice și turismului
de circumstanță, localizat în timp și spațiu, cu durate limitate și ocazionat de diferite
acțiuni.
Mijlocul de transport folosit determină practicarea : drumeției cu scopuri
recreative sau sportive; turismului rutier cu autobuze, automobil e, microbuze; turismului
feroviar , având curse obișnuite sau speciale; turismului naval întâlnit mai ales sub
formă de croaziere și, mai recent, sub forma turismului nautic sportiv; turismului aerian,
aflat în plină ascensiune, practicat cu succes pe dis tanțe lungi și foarte lungi ca urmare a
vitezei de deplasare și confortului călătoriei, turismului combinat .
Motivația călătoriei este considerat unul dintre cele mai importante criterii
de departajare a formelor de turism. În funcție de acest criteriu, distingem următoarele
forme de turism :
o turismul de odihnă și recreere se realizează prin sejururi lungi sau
scurte ;
o turismul de tratament balnear de cură sau de sănătate se desfășoară pe
tot parcursul anului ;
o turismul cultural are scop de a păstra identit atea culturală a țării
respective ;
o turismul de afaceri determinat direct de activități economice și
comerciale ;
o turismul de congrese și reuniuni legat de manifestările științifice,
tehnice, culturale naționale și internaționale ;
o turismul științific și t ehnic sau profesional ocazional se adresează
specialiștilor din diverse domenii de activitate ;
o turismul rural și agroturismul legate de valorificarea resurselor turistice
din spațiul rural ;
o turismul urban este concentrat în marile orașe și nu numai, în funcț ie de
valorile și atracțiile turistice sau alte motivații economice, culturale, sportive ;
o ecoturismul practicat încă din anii 70 în spațiile naturale sălbatice sau
puțin modificate de om și care trebuie să asigure protecția naturii și dezvoltarea cul turală și
economică a comunităților locale ;
o turismul politic se referă la călătoriile turistice legate de evenimente
politice ;
o turismul de agrement se ocupă cu practicarea activităților preferate ale
turiștilor;
o turismul sportiv cuprinde turiștii care practică sporturi de iarnă dar, și de
vară;
o turismul uval legat de podgorii prin participarea la degustări de vinuri și
festivaluri ale vinului, turismul de studii pentru instrucție formare liceală, universitară,
masterat, doctora t, turismul stimulativ organizat de firme pentru angajații merituoși ;
o turismul de shop ping motivat de depl asarea la anumite destinații în
vederea cumpărării unor produse, fie de oferire spre vânzare a unor produse specifice de
către prestatorii de servi cii.
Paleta de forme de turism poate fi lărgită prin valorificarea adecvată a
potențialului turistic, național, regional și local.
1.3. Turismul balneo – medical
Turismul de cură balneomedical ă cunoașt e o dezvoltare sustenabilă odată cu
creșterea surmenării și a numă rului de boli provocate de stresul cotidian.
Acest tip de turism î mbin ă destinderea cu tratamentul practicat în staț iunile
balneomedicale și climaterice cu bogate resurse naturale de cur ă cu efecte tera peutice.
Putem enumera: ape minerale, termale , nămoluri, etc .
Resursele natur ale nu pot fi puse în valoare fără o baz ă material ă pe mă sură
compus ă din unită ți cu funcțiuni de cazare turistic ă însoț ite de inf rastructura turistica
specific ă: sanatorii , policlinici medicale, etc .
Turismul balnear reprez intă una din formele de circulație turistică constantă , cu o
clientelă relativ stabilă , care contribuie la ridicarea coeficienților de utilizare a capacităților
de cazare și la realizarea unor încasări medii sporite pe zi/turist.
Printre destinațiile preferate de turiștii străini, turismul de sănătate ocupă un loc
foarte important. În anii următori, această formă de turism va lua o amploare și mai mare,
constituind una din sursele cele mai mari de venituri pentru țara noastră, care este unul din
statel e cu resurse balneo ‐climaterice foarte bogate din Europa. Deținem stațiuni balneare
cu un mare potențial turistic, în cazul care ar funcționa la standardele cerute de un turism
modern, dar multe din structurile de cazare necesită reparații majore sau chiar capitale.
Europa , ca și țara noastră , se află într ‐un proces accelerat de îmbătrânire
demografică, vârstnicii fiind cel mai important grup țintă pentru turismul de sănătate. În
plus, puterea de cumpărare a unei persoane de peste 50 de ani este de acum îna inte
superioară cu 30% celei a altor categorii de vârstă. Seniorii dețin 50% din venitul net al
gospodăriilor din Europa de Vest.
Tabel nr. 1 .1 Ponderea seniorilor cu vârste de peste 60 de ani (în %)
Ponderea seniorilor cu
vârste de peste 60 de ani
(în %) Anul 2000 Anul 2050
Franța 21% 33%
Regatul Unit 22% 30%
Germania 24% 37%
Italia 25% 39%
Statele Unite 16% 26%
Sursa: Master Plan pentru Dezvoltarea Turismului Balnear – Faza 2
Fig. nr. 1.1. Repre zentarea grafică a evolutiei demografice a seniorilor cu vârste de peste
60 de ani (în %)
1.3.1. Resurse balneare în oferta turistic ă a Rom âniei
Rom ânia are un bogat potenț ial balneo climatologic avâ nd pe teritoriul s ău:
o toate formele de climat cuprinse între cel de step ă și climatul montan, de
mare altitudine ;
o cele 11 tipuri de ape minera le de la apele oligominer ale până la izvoarele
cu mari concentrații în săruri minerale;
o toate tipurile de nă moluri terapeutice existente în lume: minerale,
sapropelice, de turb ă. Franta Regatul Unit Germania Italia Statele Unite
Anul 2000 21% 22% 24% 25% 16%
Anul 2050 33% 30% 37% 39% 26%0%5%10%15%20%25%30%35%40%45%
Structura ge ologic ă face ca tar a noastră s ă dispună de o inepuizabil ă rezerv ă de
ape minerale. Acestea apar atât în zona montan ă Oaș – Gutâi Că limani – Harghita (ape
carbogazoase) dar și în zona de câ mpie (ape termom inerale, bicarbonate sau de zăcămâ nt).
Rom ânia are propria clasificare a apelor minerale ce cuprinde 11 categorii10:
o ape oligominerale cu un conținut mai mic de 1g/l substanțe dizolvate si
mai puț in de 1g/l dioxid de carbon ; aceste a pot fi termale ca la Băile Felix, Băile 1 Mai,
Călan, Geoagiu B ăi, Moneasa, etc . și folosite în cura extern ă sau reci , cum sunt la
Călimănești , Slănic Moldova, Băile Olăneș ti folosite în cura intern ă;
o ape carbogazoase, cu cel puț in 1g/l dioxid de carbon, de regul ă mixte și
folosite atâ t ca ape de masa sau ape medicinale, c ât și în cura extern ă, la Buziaș, Biborț eni,
Lipov a, Borsec, Vatra Dornei, Băile Tuș nad, etc;
o ape alcaline cu un conținut de cel puț in 1g/l bicarbonat de sodiu utilizate în
cura intern ă: Zizin, Poiana Negri, Borsec, etc;
o ape alcalino -feroase cu peste 1g/l subst anțe dizolvate în care pred omin ă
anionul bicarbonic dar și cationii de calciu și magneziu, folosite în cura intern ă la Borsec,
Lipova, Zizin, Bodoc;
o ape feruginoas e, cu cel puț in 10mg/l fier, utilizate în cura i ntern ă, sau ca
ape de mas ă la Băile Tuș nad, Buziaș , Lipova, Vatra D ornei;
o ape arsenicale, cu un conținut de cel puți n 0,7 mg/ l arsen, aflate la
Covasna și Saru Dornei ;
o ape clorurate sodice cu peste 1g/l clorura de sodiu, utilizate în cura intern ă
la Băile Herculane, Someș eni, Ocna Sibiului sa u întrebuinț ate în cura extern ă la Sovata,
Ocna Mureș , Ocnele Mari;
o ape iodurate, cu cel puțin 1mg/l, sunt utilizate atâ t în cura intern ă, ca cele
hipotone, cu concentrații de 3 -5mg/l iod de la Băile Olăneș ti, Călimănești și Cozia, cat și în
cura extern ă, dar cu 50 -70 mg/l iod c a la Bazna și Băile Govora;
o ape sulfuro ase, cu circa 1mg/l sulf titrabil, întrebuințate în cura externă,
întâlnite la Bă ile Herculane, Călimănești , Băile Olăneș ti, Pucioas a;
o ape sulfura te, ce conțin sulf și forma lui oxidată , in gener al hipotone
(sodice, calcice, magnezice) și indicate pentru cura intern ă la Amara, Breazu, Vata de Jos ;
o ape radioactive cu o radio activita te de cel puți n 29m Curie sau 10-7 mg/l
sare de uraniu, utilizate terapeutic la Bă ile Herculane, Sângeorz B ăi sau Borsec.
10 O. Snack, V. Neagu, D.M.Stănescu, I. Done, Mic tr atat de economia turismului , ed. Performantica, 2011, p
487- 489
O alt ă resurs ă balnear ă o constituie lacurile terapeutice. Atât băile în apa lacului
cat și alți factori naturali precum microclimatul, helioterapia ( băile de aer si soare) au efect
terapeutic asupra org anismului.
Apele lacurilor sunt clorurate sodice, uneori io durate sau sulfurate cu o
mine ralizare medie de ( 30 -50 g/l).
Lacurile cele m ai utilizate în tratarea afecțiunilor reumatic e, ale sistemului nervos
periferic dar și ginecologice sunt cele din Câmpia Română precum Amara, Lacul Sărat,
Balta Albă , de pe lito ral Techirg hiol, dar si cele din masivele d e sare de la Sovata, Ocna
Mureș, Ocna Sibiului, Ocna Ș ugatag, etc.
Nămolurile terapeutice din tara noastră sunt împărț ite in 3 categorii: sap ropelice,
negre si su lfuroase întâ lnite l a Techirghiol, Amara, Sovata, nămolul din Mar ii Negre.
Turbele descompuse chimic sunt utiliz ate la Vatra Dornei, Borsec, Tușnad, Geoagiu Bai
iar nă molurile minerale de izvor sunt î ntâlnite la Săcelu, Govora, Sâ ngeorz Bai.
Afecț iunile tratate cu ajutorul nă molurilor sunt ale aparatului locom otor,
reumatisme dar și sechelele post traumatice.
Emanaț iile naturale de gaze terapeutice sunt prezente sub forma emanaț iilor de
dioxid de carbon și sufuroase. Cele de dioxid de carbon sunt prez ente în munții vulcanici
Oaș, Călimănești Harghita și sun t utilizate ca mofete na turale sau artificiale ( cu gaz extras
din apele minerale carbogazo ase).
Gazul carbonic din apa mineral ă, utilizat pentru afecț iunile cardiovasculare se
utilizează la Bă ile Tușnad, Borsec, Balvanioș , Buziaș , etc.
Salina este un facto r de cur ă pentru afecț iunile respiratorii iar cele mai importante
se găsesc la Târgu Ocna, Praid și Slănic Prahova.
Factorii climatici de cur ă sunt utilizaț i în terapia anemiilor, afecțiunil or
respiratorii dar și în cazul surmenajului fizic și intelectual.
1.4. Serviciile turistice
Ca parte integrantă a sectorului terțiar, turismul are o serie de trăsături comune cu
cele ale celorlalte ramuri ale acestuia, dar se și particularizează prin complexitatea
conținutului său, fiind privit ca o succesiune de servicii sau prestații turistice, cum sunt cele
de organizare a voiajului, de transport, de odihnă și recreere, etc.
Astfel printre trăsă turile generale ale serviciilor turistice putem enumera:
caracterul imaterial al prestației turistic e, nestocabilitatea , simultaneita tea producției și
consumului lor, intangibilitatea, inseparabilitatea de persoana prestatorului, ponderea mare
a cheltuielilor cu munca vie.
Caracterul imaterial al prestației turistice, în sensul că serviciul turistic se
manifestă în formă p otențială, concretizându -se numai în contact cu cererea.
Nestocabilitatea serviciilor turistice manifestă ideea că, „ele nu pot fi stocate și
păstrate în vederea unui consum ulterior ”11, adică sunt perisabile. De aceea, prezintă
avantajul eliminării cheltui elilor și dificultăților legate de distribuția fizică, dar și
dezavantajul privind gradul de ocupare a ofertei turistice.
Simultaneitatea producției și a consumului serviciilor turistice impune
prezența în același loc a prestatorului și beneficiarului, concomitența execuției și
consumării lor. Orice neconcordanță în timp și spațiu ale celor două procese determină
pierderi de ofertă și /sau cereri neacoperite.
Inseparabilitatea de persoana prestatorului a serviciilor turistice este o altă
caracteristică ce completează paleta de trăsături a acestora, ele încetând să existe în
momentul încheierii acțiunii celui care le prestează .
Intangibilitatea serviciilor turistice exprimă faptul că ele nu pot fi percepute din
punct de vede organoleptic cu ajutorul simțu rilor, nu pot fi probate, gustate, atinse și deci,
generează o serie de probleme privind organizarea producției și comercializarea lor, dar
prezintă și avantaje în sensul eliminării unor etape în procesul distribuției diminuând
costurile de realizare.
Pond erea mare a cheltuielilor cu munca vie este o consecință a dependenței mai
mare a serviciilor turistice de persoana prestatorului, decât în celelalte ramuri ale sectorului
terțiar. Pentru prestarea unor servicii turistice de calitate se impune ridicarea pe rmanentă a
nivelului de calificare și a conștiinței angajaților din turism, de unde și cheltuieli mai mari.
Din categoria trăsăturilor specifice distingem următoarele caracteristici:
personalizarea serviciilor în sensul particularizării lor la nivelul grup ului sau chiar a
individului, ținând cont de motivațiile variate ale cererii, dar și de comportamentul diferit
al turiștilor față de fiecare componentă a prestației turistice; dinamică înaltă generată de
caracterul variabil al acestora în raport cu celelal te componente ale ofertei, dar și de
schimbările comportamentale ale consumatorului; variație sezonieră, rezultat al
oscilațiilor cererii turistice al concentrării acesteia în anumite momente ale anului
calendaristic; complexitatea prestației turistice determinată de combinația în variante
11 V. Olteanu, op cit., pag.77
multiple a elementelor ce o compun; substituibilitatea serviciilor turistice apare ca o
diversificare a cestora și nu ca o acoperire a unor deficiențe organizatorice; eterogenitatea
este rezultatul dependenței de persoana prestatorului dar, și de dotările materiale;
participarea unui număr relativ mare de prestatori la realizarea produsului final:
prestatori de servicii de cazare, alimentație, transport, agrement și divertisment, tra tament.
În ansamblul lor, servic iile turistice urmă resc asigurarea unor prestații de calitate
in scopul atragerii și fidelizării turiș tilor.
1.4.1. Tipologia serviciilor turistice
„Eterogenitatea activităților ce dau conținut produsului turistic, complexi tatea și
diversitatea acestora generează numeroase probleme în abordarea unitară a ofertei, în
evaluarea importanței fiecărei componente, în elaborarea unor standarde de structură și
calitate. Apare astfel necesitatea unor grupări ale serviciilor în catego rii omogene, ușor de
identificat, localizat și comparat”.12
Astfel, se disting două categorii de servicii, „ în funcție de etapele principale de
desfășurare a unei călătorii ,”13 și anume:
Servicii legate de organizarea voiajului sau sejurului – sunt cele
organizate de agențiile de voiaj și t uroperatoare și de companiile de transport.
Servicii determinate de sejur. Aceste servicii „sunt mai complexe și au ca
obiectiv satisfacerea necesităților de odihnă, alimentație și agrement ale turistului.”14.Tot
aici sunt incluse și cele având un caracter special, determinate de forme particulare ale
turismului(tratament, congrese, vânătoare, etc.).
După importanța în consum și motivația cererii, serviciile turistice pot fi: de
bază (cazare, alimentație, transport, agrement , tratament sau orice altă activitate ce
reprezintă scopul final al vacanței ) și suplimentare (activități cultural -sportive, închirieri
de obiecte, informații).
După forma de manifestare a cererii , distingem: servicii ferme (cazare,
alimentație, transport ) care sunt angajate anterior desfășurării consumului turistic prin
intermediul agențiilor de turism, în care decizia de cumpărare este formulată în localitatea
de reședință a turistului și servicii spontane, care apar în momentul în care turistul intră în
contact direct cu cerer ea.
12 Rodica Minciu, op. cit., pag. 224
13 Idem, pag. 224
14 Idem, pag. 224
După natura relațiilor financiare angajate între prestator și client, serviciile
turistice pot fi: cu plată (majoritatea serviciilor ) și fără plată (costul lor este cuprins în
prețul prestațiilor de bază sau suportat din cheltuie lile generale ale organizatorilor ).
După categoria de turiști cărora li se adresează, s erviciile turistice se pot
clasifica ,astfel: pentru turiștii interni și pentru turiștii internaționali (schimb valutar,
ghid interpret, comercializarea unor produse spe cifice).
După natura lor , serviciile pot fi: specifice (cazare, alimentație, agrement,
tratament, transport, etc.) determinate de desfășurarea propriu -zisă a activității turistice și
servicii nespecifice (transport în comun, telecomunicații, reparații prestații cultural –
artistice ), generate de existența unei infrastructuri generale, care poate fi folosită atât de
turiști, cât și de rezidenți.
„Indiferent de destinatarul lor, serviciile cunosc un proces de diversificare,
rezultat al preocupărilor organi zatorilor de turism de stimulare a cererii, de realizare a unui
nivel superior al satisfacerii nevoilor consumatorilor. Calitatea serviciilor, dar mai ales
varietatea lor, reprezintă mijloace importante în asigurarea competitivității produselor
turistice, atât pe piața internă, cât și pe cea internațională”.15
1.5. Dezvoltarea durabilă in turism
Conceptul de dezvoltare durabilă este relativ nou în literatura economică modernă,
el desemnând ideea de „satisfacere a cerințelor generaților actuale fără a prejud icia
interesele generațiilor viitoare”16. România, deși se confruntă cu probleme de ordin socio –
economice ce trebuie rezolvate urgent, trebuie să țină cont și de nevoile generațiilor
viitoare, pentru că nu putem exploata la nesfârșit resursele naturale, eco nomice, umane,
fără a le regenera, a le gestiona durabil.
Conceptul de dezvoltare, din punct de vedere economic, este „ procesul de
îmbunătățire a nivelului de viață și de bunăstare a populației prin creșterea venitului pe
locuitor.”17
Dezvoltarea economică este un concept larg și reprezintă acel proces de unire și
combinare a eforturilor reprezentanților tuturor sectoarelor – guvernamental, al mediului de
afaceri și al societății civile – cu scopul creării unor condiții favorabile pentru creșterea
15 Rodica Minciu, op. cit., pag. 227
16 Adina Liana Camarda, Ioan Ovidiu Bîrsan, Dezvoltarea durabilă a turismului regional , Edit. Uranus,
București, 2010, pag. 39
17 Nistoreanu Puiu – Managementul în turism servicii – Ed. A.S.E., Bucureș ti, 2005, p. 280
economică și crearea noilor locuri de muncă. Aceste eforturi se necesită a fi orientate în
final spre un scop unic – creșterea bunăstării populației.
Dezvoltarea economică a unei țări evidențiază ansamblul transformărilor
cantitative și calitative ce survin în str ucturile economico -sociale și științifico -tehnice, în
mecanismele economice, precum și în modul de gândire și în comportamentul economic al
oamenilor.
Dezvoltarea economică echilibrată este „un concept conform căruia toate
sectoarele unei economii trebuie să fie dezvoltate simultan, pentru a se realiza un echilibru
economic”.
În ceea ce privește dezvoltarea durabilă, observăm că acest concept a cunoscut o
mare dezvoltare în ultima perioadă și în domeniul turismului, alături de celelalte d omenii
ale economie i naționale.
Conceptul de dezvoltare durabilă reprezintă ansamblul formelor îl constituie
asigurarea unui echilibru între aceste sisteme socio -economice și elementele ca pitalului
natural.
Definiția cea mai cunoscută privind dezvoltarea durabilă este cea dată de Comisia
Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) în raportul „Viitorul nostru comun”,
cunoscut și sub numele de Raportul Brundtland: ”dezvoltarea durabilă este dezvoltarea
care urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibi litatea
generațiilor viitoare de a -și satisface nevoile lor.”
Ideea de dezvoltare durabilă apare undeva, pe la începutul anilor 70.
Apoi, în anul 1972, a avut loc Conferința privind Mediul la Stockolm, unde s -a
pus pentru prima dată în mod serios problema deteriorării mediului înconjurător în urma
activităților umane, ceea ce pune în pericol însuși viitorul omenirii.
Mai târziu, în 1983, își începe activitatea Comisia Mondială pentru Mediu și
Dezvoltare (WCED), după o rezoluție adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite.
La Convenția de la Viena s -a dezbătut problema reducerii consumului de
substanțe, care afectează stratul protector de ozon care înconjoară Planeta, după ce în 1985
s-a descoperit gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii.
La un an de la catastrofa de la Cernobîl, în anul 1987, în cadrul raportului WECD
de la Brundtland a fost formulată cea mai citată definiție a dezvoltării durabile.
Termenul de dezvoltare durabilă a început să devină, însă, foarte cunoscut abia după
Conferința privind mediul si dezvoltarea, organizată de Națiunile Unite la Rio de Janeiro în
vara lui 1992 , cunoscută sub numele de “Summit -ul Pământului”. În urma acestei
Conferințe s -au stabilit mai multe convenții referitoare la sc himbările de climă (reducerea
emisiilor de metan și dioxid de carbon), diversitatea biologică(conservarea speciilor) și
stoparea defrișărilor masive. Tot atunci a fost elaborată și Agenda 21 – planul de susținere
a dezvoltării durabile.
De asemenea, dezvoltarea durabilă a devenit un obie ctiv important și pentru
Uniunea Europeană, începâ nd cu anul 1997, când a fost inclus în Tratatul de la Maastricht,
iar în 2001, la Summit -ul de la Goetheborg a fost adoptată Strategia de Dezvoltare
Durabilă a Uniunii Europene, căreia i -a fost adăugată o dimensiune exte rnă la Barcelona,
în anul 2002.
Direcția Dezvoltare Durabilă , parte componentă a Agenției Naționale pentru
Protecția Mediului, a fost înființată prin Hotărârea de Guvern nr. 459 din 19 mai 2005
privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului.
Sub directa coordonare a președintelui Agenției Naționale pentru Protecția
Mediului se află Direcția Dezvoltare Durabilă și are în componența sa Serviciul Planificare
de Mediu.
Conceptul dezvoltării durabile definit ca un proces de transformare în care
exploatarea resurselor, direcția investițiilor, orientarea tehnicilor și schimbările
instituționale se desfășoară în mod armonios” reprezintă criteriul de selecție a politicilor
economice și de ajustare structurală în gene ral și a politicii mediului în special.18
Rolul fundamental în dezvoltarea durabilă al industriei în general, și al industriei
ospitalității în particular, este de a observa și promova obiectivele generale ale societății.
Industria prezintă astfel oportunit ăți de a proteja mediul și de a asigura un standard de viață
mai bun pentru generațiile viitoare.
Dezvoltarea durabilă presupune, deci, asigurarea unui echilibru între creșterea
economică și protecția mediului, și pe această bază, satisfacerea cerințelor n u numai
prezente, dar și de persp ectivă ale dezvoltării sociale.
Putem afirma că, “dezvoltarea durabilă este un proces care se desfășoară fără a
distruge sau a epuiza resursele, asigurând dezvoltarea. Resursele trebuie valorificate într -un
ritm identic cu cel de reînnoire a lor, renunțându -se la exploatare atunci când resursa
regenerează foarte lent, pentru a o înlocui cu alta cu mai mare putere de regenerare. Toate
resurs ele trebuie exploatate în așa fel încât, de ele să beneficieze și generațiile viitoare ”19.
18 Idem, p.280
19 Nistoreanu Puiu – op.cit., p. 282
1.5.1 . Strategii de dezvoltare durabilă
Protecția și dezvoltarea potențialului turistic și a mediului se conturează ca o
activitate distinctă, având probleme specifice, care solicită colaborarea specialiștilor din
domenii variate. Această acțiune poate avea o eficiență satisfăcătoare, numai în condițiile
asigurării unui cadru de desfășurare juridico – administrativă, existența unor resurse
economice, un suport legislativ eficient și o susținută activitate de educație.20
În concordanță cu aceste cond iții, la nivel internațional a apărut necesitatea
planificării turistice, activitate ce trebuie integrată mai întâi la nivelul economiei fiecărei
țări, având la bază protejarea resurselor turistice proprii. Astfel, pentru dezvoltarea unui
turism durabil se urmăresc trei strategii importante, și anume:
Economică – ce urmărește identificarea, valorificarea și creșterea gradului
de exploatare a resurselor turistice ;
Socială – prin fidelizarea populației de a lucra în domeniul turismului ;
Ecologică – asigură ex ploatarea echilibrată și pe termen lung a resurselor
turistice prin evitarea degradării și a poluării mediului.
Deci, putem vorbi de dezvoltare durabilă în turism, atunci când aceste strategii pot
fi armonizate. Atingerea obiectivelor propuse în cadrul ace stor strategii se poate realiza,
doar cu schimbarea radicală a mentalității oamenilor și implicarea comunității pentru a
gestiona eficient și rațional resursele, asigurându -se prosperitatea, protecția mediului și
coeziunea socială.
La nivelul Uniunii Europ ene, în ceea ce privește strategia pentru dezvoltare
durabilă, în 2006 s -au revizuit cele 7 axe prioritare:
o Schimbări climatice și energie ;
o Transport durabil ;
o Conservare și managementul resurselor naturale ;
o Consum și producție durabile ;
o Sănătate publică ;
o Incluziune socială, demografie și migrațiune;
o Sărăcie globală și pr ovocările dezvoltării durabile.
În 2010, la nivelul Statelor Membre ale UE s -au fundamentat trei obiective, în
ceea ce privește dezvoltarea durabilă: creștere inteligentă (dezvoltarea unei economii
bazate pe cunoaștere și inovare), creștere durabilă (promovarea unei economii mai
20 Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacșu, op. cit., pag. 377
eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice și mai competitive) și
creștere favorabilă incluziunii (promovarea unei economii cu o rată ri dicată a ocupării
forței de muncă, care să asigure coeziunea socială și teritorială).
Analizând toate aspectele privind mediul ambiant, ca potențial turistic, putem
afirma că, protecția și protejarea lui se realizează la același nivel de importanță ca și
problemele de dezvoltare generală a economiei.
CAPITOLUL 2
ACTIVITATEA TURISTICĂ ÎN STAȚ IUNEA
CĂLIMĂNEȘTI – CĂCIULATA
2.1. Staț iunea Călimăneș ti – Căciulata, destinaț ie turistica pentru cele 4
anotimpuri .
Localitatea Călimăne ști este atestată documentar prima dată la 20 mai 1388 de
către Mircea cel Bătrân „…a binevoit domnia mea să r idic din temelie o mănăstire…la
locul numit Călimăne ști pe Olt, care a fost mai înainte satul boierului domniei mele Nan
Udobă pe care cu dragoste și multă osârdie, după voia domniei mele, l -a închinat mai
înainte zisei mănăstiri” .
Cum s -a aflat despre efe ctele tămăduitoare ale izvoarelor de la Călimănești –
Căciulata ?
Legenda spune că un cioban se spovede ște călugărilor mănăstirii Cozia spunându –
le că el s -a vindecat de „metehnele trupului” scăldându -se într -un lac din „câmpul lui
Căliman” . Crede că acest lac are „puteri cere ști din moment ce el nu mai are dureri de
spate, iar oile rănite s -au vindecat” . Călugării au verificat mărturia ciobanului și au găsit
chiar în jurul mănăstirii izvoare de unde „cură piatră pucioasă” . Meșteri în a vindeca
diferite „met ehne ale trupului” construiesc pe lângă mănăstire o „bolniță” unde oamenii
bolnavi vin să se trateze.
Și astf el renumele stațiunii a crescut , ceea ce a determinat ext inder ea stațiunii
către Căciulata unde există izvoare termale și minerale din bel șug, iar apoi către Cozia,
prin construirea de hoteluri și baze de tratament.
Foarte mulți au fost cei care și -au găsit tămăduirea aici.
Însuși ctitorul mănăstirii Cozia, domnitorul Mircea cel Bătrân a venit și s-a tratat
la bătrâne țe. Mai târziu va veni spre vindecare și urmașul său Matei Basarab.
Pe la jumă tatea secolului al XIX -lea doctorul Carol Davila a recomandat
împăratului Napoleon al III -lea, care suferea de o boală a ficatului, apa actualului izvor nr.
1 de la Căciulata . Apa era îmbuteliată și dusă cu po ștalionul la Paris.
De asemeni Franz Joseph, împăratul Austro – Ungariei, a beneficiat de tratamentul
apelor minerale de la Căciulata .
Datorită faimei apelor miraculoase sta țiunea Călimăne ști nu a mai parcurs toate
etapele dez voltării de la cătun la sat, comună, ora ș, ci a trecut direct la stadiul de stațiune.
Sursa: https://www.google.ro/search?rlz=1C1AOHY_roRO786RO786&biw=1280&bih=929&tbm=isch&sa=
1&ei=BNZQW9CXMbHgkgX0vLnwAQ&q=harta+calimanesti&oq=harta+calimanesti&gs_l=img.3..0l2j0i2
4k1l2.116502.118180.0.118708.9 .8.0.0.0.0.511.511.5 –
1.1.0….0…1c.1.64.img..8.1.509….0.lj2dmKTg21o#imgrc=KlSmvp61 -1noBM:
Călimăne știul a fost vizitat de oameni deosebi ți ai culturii române. Mihai
Eminescu, poetul na țional al românilor, a trecut prin această a șezare venind dinspre Ar deal
și vizitând mănăstirea Cozia, în anul 1882. Într -o iarnă geroasă a anului 1899, „poetul
pătimirii noastre „, Octavin Goga venit la Călimăne ști pentru a pregăti apari ția volumului
„Ne cheamă pământul”. A stat într -o căsuță din Căciulata , aproape de malul Oltului
înghețat, al acelui Olt căruia la Budapesta fiind, îi dedicase poezia cu acela și nume, fără
să-l vadă vreodată.
Dincolo de efectele tămăduitoare ale apelor minerale asupra bolilor trupului exista
si multe locuri în zonă care ne liniștesc sufletește.
Mănăstirea Cozia este ctitorie a marelui voievod Mircea cel Bătrân și adăpostește
locul de ve șnică odihnă al domnitorului și al maicii Teofana, mama celui care la începutul
veacului al XVII -lea realizat prima unire a principatelor române , Mihai Viteazul.
2.1.1. Caracteristici generale ale zonei
Oraș ul Călimănești este situat in partea central -sudica a Româ niei, pe malul drept
al Oltului, in Depresiunea subcarpatica Jiblea -Călimănești , la altitudinea de 260 -280 m, 18
km distanta de municipiul Râmnicu Vâ lcea (sediul administrativ al Județului Vâlcea), cu o
populație de 8.633 locuitori.
Împreună cu stațiunea Căciulata, acesta alcătuiește staț iunea Călimănești –
Căciulata, staț iune deschisa in tot cursul anului.
Cadrulu i natural al stațiunii Călimănești – Căciulata este da t de formele de relief
submontan și montan, de hidrografie, de elementele climatice și tipurile de vegeta ție, între
care se remarcă în mod deosebit:
Geomorfologia zonei , reprezentată prin d ealurile subcarpatice
domoale, î mpădurite, u șor accesibile pentru drume ție, plimbări și prin rel ieful montan
spectaculos al Munț ilor Căpăț ânii și Cozia, delimitat de abrupturi, relief cu aspect
ruiniform cu cre ște ascuțite, văi adânci și înguste;
Cursul r âului Olt , deosebit de pitoresc, care formează pe teritoriul
administrativ al ora șului cel mai spectaculos sector din defileul Turnu Ro șu – Câineni ;
Cursurile pitore ști ale pâraielor Pău șa, Căciulata , Lotriș or, însoțite de drumuri forestiere și
de poteci turistice marcate sa u nemarcate, deschid posibilităț i de acces spre zonele înalte
montane;
Călimănești Căciulata beneficiază de o climă specific ă depresiunilor
subcarpatice adăpostite, fără variaț ii mari de temperatura, cu veri ră coroase (in jur de 20°C
in lun a iulie) si cu ierni relativ blâ nde (intre -1° si -5°C in luna ianuarie). Temperatura
medie anuala din Călimănești Caciulata este de 9° C. Precipitaț ii moderate (750 -800 mm
anual).
Elementele de floră și faună , parte a biodiver sității Parcului
Național Cozia, a căror valoare științ ifică și turistică deosebită constituie elemente de
atracție nu numai pentru speciali știi în domeniu. Aici sunt ocrotite ca monumente ale
naturii o serie de specii rare din floră și faună României, ca: iedera albă, fl oarea de col ț,
laleaua pestriț ă, râsul, capra neagră, cerbul, coco șul de munte.
Vegetația forestieră abunden ță, reprezentată mai ales prin foioase în amestec
(aproximativ 74% din teritoriul administrativ este acoperit de pădure), se co nstituie într -o
resursă t uristică de mare valoare peisagistică .
2.1.2. Potenț ialul natural al stațiunii Călimănești – Căciulata
Stațiunea Călimănești – Căciulata dispune de o multitudine de forme de relief,
care împreună cu clima , hidrografia, fauna și flora alcătuiesc un tot unitar și dau stațiunii
un aer specific.
Frumusețea și ineditul peisajelor a dus la constituirea unor rezervații în care
acestea să fie oc rotite și menținute nealterate atât pentru generațiile noastre cât și pentru
cele viitoare.
Valea Oltului
Valea Oltului este unul dintre cele mai frumoase obiective turistice din jude țul
Vâlcea. Denumirea văii prov ine de la râul care o străbate. În ultimii ani aceasta a devenit
una dintre destina țiile preferate a turi știlor români și străini.
Valea Oltului este un obiectiv turistic ideal pentru pasionații de natură și drumeții.
Sursa :https://www.google.ro/search?q=poze+valea+oltului&rlz=1C1AOHY_roRO786RO786&tbm=isch&tb
o=u&source=univ&sa=X&ved=0ahUKEwic yJSK –
bTcAhWJ_KQKHV3CBgAQsAQIJQ&biw=1280&bih=929#imgrc=KqSKQSHt -SN5KM:
Piramidele de pământ din Valea Stăncioiului
Piramidele de pământ din Valea Stăncioiului reprezintă una dintre principalele
obiective turistice din Râmnicu Vâlcea. Rezerva ția geologică a fost declarată arie protejată
în anul 2.000 și se întinde pe o suprafa ță de 12 hectare, în partea estică a cartierului
Goranu, într -o zonă împădurită cunoscută sub numele de Valea Stăncioiului.
Ceea ce impresionează la aceste forma țiuni natu rale, unice în țară, sunt formele
lor diverse (creste, turnule țe, pirami de, turnuri, jgheaburi), create în urma eroziunilor
solului făcute de ape și de aer, și înălțimea l or, de aproximativ 80 de metri.
Accesul la acestea nu este amenajat, însă pentru vizitare se po ate cere îndrumare
de la localnici.
Sursa: https://www.google.ro/search?q=Piramidele+de+p%C4%83m%C3%A2nt+din+Valea+St%C4%83ncio
iului&rlz=1C1AOHY_roRO786RO786&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwi2rP3y –
bTcAhXE0qQKHY4oDmgQ_AUICigB&biw=1280&bih=929#imgrc= 6lsHqjPGMkftcM:
Parcul Na țional Cozia se află în zona central -sudică a Carpa ților Meridionali, în
județul Vâlcea, întreaga suprafa ță fiind de 17.100 ha. Parcul a fost înfiin țat în anul 1966,
iar abia în 2000 a fost declarat arie protejată prin lege. Plasat într-o zonă montană, parcul
prezintă un relief variat, cu vârfuri ascu țite, turnuri, ace, creste calcaroase, pe șteri, cheiuri,
văii; păduri, paji ști și fânețe.
De o însemnătate aparte atât din punct de vedere geomorfologic, floristic cât și
peisagistic este rezervația naturală Pădurea Căline ști – Berzoi , o zonă împădurită, care
se întinde pe 200 de ha. Prezintă un relief divers cu stânci, abrupturi stâncoase, grohoti șuri,
hornuri, văii, paji ști, păduri.
În Parcul na țional întâlnim numeroase specii în ceea ce prive ște fauna și flora,
care conferă locului o peisagistică deosebită, dar și unică:
o mamifere : urs brun, lup, râs, l iliacul comun, liliacul mare cu potcoavă și
liliacul cu urechi late;
o amfibieni : ivorașul-cu-burta -galbenă și tritonul c u creastă;
o pești: mreană vânătă, zglăvoacă și dunări ță;
o nevertebrate : rădașca, cosașul transilvan, croitorul mare al stejarului,
croitorul cenu șiu al stejarului, cosa șul-de-munte -cu-picioare -roșii, un greier din specia
Isophya harzi și un cărăbu ș din specia Carabus variolosus.
o vegetație ierboasă : floarea -reginei, clopo țelul de munte, iarba -gâtului,
ligularia, stânjenelul sălbatic,angelică, pelin nemirositor, coada șoricelului, romani ță de
munte, arnică, pelinari ță, albăstreaua de munte, carlina, turtă, clopo ței, ciucure, garofi țe,
salbă moale, mili țea roșie, brie, vulturică, iarba vulturului, drobi ță, crin de pădure, ochiul
găinii, frăgurel, cinci -degete, criste ț, salvie de câmp, degetăru ț, scorzonera, tătăneasă,
opaiță roșie, buruiana vântului et c.
Parcul Național Buila – Vântur ărița
Aria protejată reprezintă o zonă montană (relief carstic cu vârfuri ascuțite, turnuri,
ace, creste calcaroase, peșteri, cheiuri, văii, păduri, pajiști și fânețe) ce adăpostește o gamă
floristică și faunistică variată, specifică Carpaț ilor Meridionali .
Rezervația Ocnele Mari
Aria naturală este situată în Subcarpații Vâlce i o subdiviziune a Subcarpaților
Getici , în bazi nul pârâului Sărata , în partea central -estică a județului Vâlcea .
Rezervația Ocnele Mari cu o suprafață de 15 hectare a fost declarată arie protejată
și reprezintă o formațiune geologică (râ pă) constituită din rocă de tuf dacitic , aflată în
versantul dealului cunoscut de localnici sub denumirea de Evantaiul .21
O atracție pentru turi ști este cascada aflată pe cursul pârâului Gardului sau
Urzicii, afluent al Pău șii. Cascada Urzicii sau Gardului se afla în mijlocul pădurii, la 20
de minute de mers de mănăs tirea Stăni șoara. Are o cădere ce măsoară 17 m, iar apele și le
adună din Marele Amfiteatru. De aici, poteca mai continuă punctată cu marcaje din când în
când, spre Col ții Foarfecii și Cabana Cozia.
Situată pe Pârăul Gardului, la o altitudine de 830 de metri, accesul se face pe un
traseu marcat, cu o diferen ță de nivel de 200 de metri.
Cascada Lotr ișor, o altă atrac ție aflată în Parcul Na țional Cozia, în partea central
sudică a Carpa ților Meridionali, la o altitudine aproximativă de 515 metri.
Căderea de apă a fost realizată artificial în anii 50,când s -a construit drumul
forestier care străbate aria naturală protejată din Vâlcea. Pe marginea drumului străjuit de
stânci curge pârâul Lotri șor. Singura cale de acces este un drum forestie r care se deschide
pe partea stâ ngă a DN 7 înspre Sibiu, cam la 7 kilometri de Călimăne ști-Căciulata .
Masa lui Traian : un pro montoriu stâncos ce prelungește Muchia lui Teofil până
în albia Oltului; în prezent apare doar ca o mică insulă ieșită din apele la cului de acumulare
Turnu.
21 Apmvl.anpm.ro Agenția pentru Protecția Mediului Vâlcea
Legenda spune că aici ar fi luat masa împăratul Traian în timpul campaniei de
cucerire a Daciei. Tradiția populară locală mai păstrează și numele de “Masa lui Mihai”,
care și el s -ar fi oprit aici în drumul s ău spre Transilvania.
Dimitrie Bolintinean u a fost inspirat de ace astă stâncă când a scris în 1846 poezia
„Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare”, alături de poez ia „Umbra lui Mircea la
Cozia”.
2.1.3. Potenț ialul antropic al stațiunii
Încă din vechime, locurile au îndemnat la medita ții și recu legere și astfel au fost
ridicate pe aceste meleaguri numeroase lăca șuri de cult, deosebit de valoroase din punct de
vedere cultural -istoric, incluse pe Lista monumentelor istorice, completând oferta turistică
a stațiunii:
Mănăstirea Cozia – la poalele Muntelui Cozia, pe malul drept al Oltului, se află
cel mai vechi și important monument de arhitectură și de artă medievală din Țara
Românească, ctitorit de domnitorul Mircea cel Bătrân (1387 -1388), al cărui mormân t se
află în incinta mănăstirii.
Biserica mănăstirii a fost restaurată în anul 1517, în vremea lui Neagoe Basarab,
când s -a realizat și fântâna care îi poartă numele . Biserica mare, cu hramul Sfânta Treime,
armonios propor ționată, cu ornamenta ție bogată, a fost construită de me șteri din Moravia,
după modelul bisericii sârbe ști din Crusev ăț.
Între comorile de preț pe care le adăpostește Mănăstirea Cozia, pictura murală în
stil bizantin păstrată aici este o inestimabilă valoare a patrimoniului cultural și artistic
românesc și european, pict uri originale din anul 1391, unde sunt picta ți Mircea cel Bătrân
și fiul său.
Muzeul Mânăstirii Cozia adăposte ște o valoroasă colec ție de icoane; mănăstirea
se află situată la 22 km de Rm. Vâlcea și 75 km de Sibiu, pe malul drept al Oltului, la 5 km
de cen trul stațiunii.
Sursa: https:/ /www.google.ro/search?q=manastirea+cozia&rlz=1C1AOHY_roRO786RO786&source=lnms&t
bm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjNtMON_LTcAhUCy6QKHZ4yBfQQ_AUICigB&biw=1280&bih=929#im
gdii=XtWMzp4vpsDr9M:&imgrc=dzXgCgA5Pw6pCM:
Muzeul M ânăstirii Cozia adăposte ște o valoroasă colec ție de icoane; mănăstirea
se află situată la 22 km de Rm. Vâlcea și 75 km de Sibiu, pe malul drept al Oltului, la 5 km
de centrul sta țiunii.
Mănăstirea Ostrov – situat pe insula cu acela și nume din mijlocul râului Olt, a
fost zidită din ini țiativa domnitoru lui Neagoe Basarab (1520 -1522), pe locul unei vechi
biserici; biserica, cu hramul Na șterea Maicii Domnului, păstrează picturi murale i nterioare
din anul 1760 .
Credincio și din toate col țurile țării vin aici pentru a se ruga la icoana făcătoare de
minuni a m ănăstirii. Se spune ca tot icoana ar fi cea care a salvat mănăstirea de la
scufundare în timp ce Oltul ștergea totul în calea sa.
Podoaba arhitecturală interioară care a trecut testul vremii, este “tâmpla aurită”
din lemn de tei care datează de la zidirea bisericii. Icoanele de aici sunt foarte vechi, Icoana
Maicii Domnului fiind restaurată în 1791 de Ioan Zugravul. Trebuie men ționat f aptul că
numai trei icoane au ră mas din vremea lui Neagoe Basarab: Sfântul Nicolae, Coborârea de
pe Cruce și Sfântul Sava, t oate de o valoare artistică însemnată, aflându -se în prezent la
Muzeul Na țional de Artă al României.
Datorită construirii hidrocentralei Călimăne ști, insula și biserica au fost ridicate
aproximativ 6 m, e vitâdu -se astfel inundarea lor.
Mănăstirea Ostrov sau „Mănăstirea dintre ape” reprezintă un important obiectiv
turistic pentru cei care vizitează sta țiunea Călimăne ști-Căciulata .
Mănăstirea Turnu – la poalele muntelui Cozia, nu departe de apele Oltului, se
înalță silueta zveltă a mănăstirii de călugări Tu rnu, situată la 600 m de sta ția de cale ferată
cu același nume și 2 km de ctitoria voievodului Mirce a cel Bătrân.
În jurul culmii Turneanu din masivul Cozia, de -a lungul timpului, au fost multe
sihăstrii, chilii săpate în stâncă, dintre care unele se mai p ăstrează și astăzi. Biserica veche,
ce se află imediat la intrare, a fost ridicată în anul 1676 pe locul alteia, din lemn, ctitoria
fostului episcop de Râmnic, Varlaam, mitropolitul Țării Române ști.
Castrul Roman Arutela – cu vestigii romane construite pe o veche așezare
dacică, situat pe malul stâng al Oltului în Poiana Bivol ari (odinioară o mare bivolărie
domnească).
În prezent se mențin urme ale castrului și termelor romane construite de arcașii
sirieni din armata romană, precum și o porțiune a vechiului drum roman, pavat cu piatră
cioplită.
În urma săpăturilor arheologice au fost găsite inscripții de pe vremea împăra ților
romani Hadrian (117 -118 d.Hr .) și Antoninu Pius (138 -161 d. Hr.); întreaga fortificație era
mai amplă a fost distrusă de o mare inundaț ie a Oltului fiind conservată și reconstituită în
prezent.
Sursa: https://www.google.ro/search?q=Castrul+Roman+Arutela&rlz=1C1AOHY_roRO786RO786&source=
lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwi9_JCLgbXcAhXBLlAKHUh8BFkQ_AUICigB&biw=1280&bih=9
29#imgrc=PfLNscOKnKCuaM:
Lângă ruinele romane se află izvoarele și puțul c u ape termale de la Bivolari,
situat în Poiana Bivolari, la ie șirea Oltului din defileu, pe malul stâng al Oltului.
2.1.4. Condiț ii econ omice și sociale
Conform recensământului efectuat în 2011 , populația orașului Călimănești se
ridică la 7.622 de locuitori, î n scădere față de recensământul anterior din 2002 , când se
înregistraseră 8.605 locuitori.22
Major itatea locuitorilor sunt români (89,61%), cu o minoritate de romi(5,64%).
Pentru 4,54% din pop ulație, apartenența etnică nu este cunoscută.23
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,44%).
Pentru 4,5 3% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.24
Din punct de vedere al societăților comerciale dintre cele cu cifra de afaceri cea
mai ridicata care își au locația în apropiere de stațiunea Călimănești putem aminti:
1. SC. Călimănești – Căciulata SA – hoteluri si alte facilitaț i de cazare; 649
de angajați;
2. SC. Vilcart SRL – fabricarea hâ rtiei si cartonului ondulat si a ambalajelor
din hâ rtie si carton ; 70 de angajați;
3. Popasul Casa Româ neasca SRL – hoteluri si alte facilitaț i de cazare; 67 de
angajați;
4. SC. Ardava SRL – hoteluri si alte facilitaț i de cazare; 55 de angajați;
5. SC. Boicea SRL. – comer ț cu ridicata nespeci alizat de produse alimentare,
băuturi si tutun; 19 angajaț i.
În stațiunea Călimănești – Căciu lata sunt prezente următoarele instituții p ublice:
școli, grădinițe, unităț i sanitare, farmac ii, biserici, poștă dar si unităț i bancare.
2.1.5. Infrastructura
Stațiunea Călimănești – Căciulata dispune de :
o Alimentare cu apă – modernizare rețea de apă și acoperire în anul 2008 –
100% ;
o Canalizare;
22 „Recensământul Populați ei și al Locuințelor 2002 – populația unităților administrative pe etnii” .
Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu – Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în 6 august 2013.
23 Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii,
orașe, comune” . Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august 2013.
24 Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Popu lația stabilă după religie – județe,
municipii, orașe, comune” . Institutul Național de Statistică din România.iulie 2013. Acces at în 5 august
2013.
o Drumuri asfaltate ;
o Conducta de gaze;
o Electricitate – modernizată ; există linie de îna ltă tensiune ; iluminat stradal
modernizat .
La o altitudine de 260 metri, în depresiunea Subcarpatică Jiblea -Călimănești, la
poalele muntelui Cozia, pe malul drept al râului Olt, Călimănești -Căciulata este situată
într-o zonă colinară, ceea ce poate constitui un avantaj în ceea ce privește rețeaua căilor de
comunicații.
Este locali zată de -a lungul drumului european E81 (DN7), la 18 km de Râmnicu
Vâlcea, 81 km de Sibiu și la 187 km de București.
Accesul în zonă se poate face atât pe cale rutieră (DN7, DN 65C, DN 67), c ât și
pe cale feroviară (Bucureș ti – Piatra Olt – Râmnicu Vâlcea – Călimănești – Căciulata și
altele). Din acest punct de vedere, infrastructura este destul de bine pusă la punct, fapt ce
ajută la creșterea numărului de turiști.
Lipsa aeroportului însă, poate fi considerată un punct slab, mai ales în ceea ce
privește cir culația turistică internațională. Cel mai apropia t aeroport este cel de la Sibi u,
aflat la 81 km, pe E81.
2.1.6. Echipamentele turistice
În cadrul stațiunii Călimănești – Căciulata , serviciile de cazare sunt complexe,
turiștii având posibilitatea de a -și alege spațiul în care doresc să -și petreacă sejurul, dintr -o
gamă variată de unități de cazare: de la hoteluri și moteluri, până la pensiuni și popasuri.
Această diversitate oferă o imagine a gradului de dezvoltare a stațiunii și totodată scoate în
evidenț ă faptul că aceasta se adresează mai multor categorii de clienți.
Calitatea serviciilor de cazare depinde de mai mulți factori, dintre care cei mai
importanți sunt baza materială, nivelul de dotare și gradul de modernizare al unităților, dar
și nivelul pro fesional al personalului.
Toate unitățile de cazare din cadrul acestei stațiuni, oferă turiștilor camere pentru
una sau mai multe persoane, dotate cu grupuri sanitare cu accesorii moderne și mobilier
corespunzător. Pe lângă dotările din camere, majoritatea spațiilor de cazare pun la
dispoziția clienților și alte facilități precum: parcare privată, piscină, terenuri de tenis,
fotbal, seif, punct farmaceutic, spălătorie, etc.
Circa 50% din timpul de ședere al turiștilor într -o stațiune este petrecut în spații le
de cazare, motiv pentru care hotelierii le oferă acestora tipuri diverse de structuri de
primire. Gradul de dotare al acestor structur i este dat de numărul de stele.
Astfel, în Călimănești – Căciulata există:
9 hoteluri din care: 2 de 3*** – “Casa Românească”, “Orizont
Cozia” și 7 de 2** – “Traian”, “Oltul”, “Oltur”, “Central”, “Cozia”, “ Căciulata ”, “Teilor” ;
3 moteluri de 2** – “Cozia”, “Lotrișor Petrom”, “Sânziana” ;
4 pensiuni din care: 3 de 3*** – “Internaț ional”, “Pescăruș”, “Alis”
si 2 de 2** – “Dada”, “Alex Tour” ;
14 vile din care: 6 de 3*** – “Flora”, “Crinilor”, “Florilor”, “Laura”,
“Liliacul”, “Trandafirul”iar restul de 2** – “Rândunica”, “Brândușa”, “Ghiocelul”,
“Teilor”, “Sidoni”, “Ioana”, “Anghel” ,“Păușa”, “Păpușa”,“Brazilor”, “Steluța”, “Casa
Verde” ;
3 popasuri de 1* – Popasul “Ștrand Termal”, “Fântânița”, “Seaca” .
Serviciul de alimentaț ie în staț iunea Călimănești – Căciulata este prestat de
următorii agenț i economici :
Tabel nr. 2.1. Agen ți economici care presteaz ă servicii de alimenta ție în Călimănești – Căciulata
Tip local Nume Stele / Rating Nr. .locuri
RESTAURANT CLASIC ANDREEA 3 STELE 300
RESTAURANT CLASIC CENTRAL 2 STELE 318
RESTAURANT CLASIC COZIA 2 STELE 160
GRADINA DE VARA DADA 2 STELE 250
RESTAURANT CLASIC DOMNITEI 4 STELE 36
RESTAURANT CLASIC INTIM 2 STELE 0
BAR DE ZI IOANA 2 STELE 40
RESTAURANT CLASIC KARTIER 3 STELE 58
BUFET BAR LA CARUL CU BERE 3 STELE 130
RESTAURANT CLASIC PARC 2 STELE 150
RESTAURANT CLASIC PERLA OLTULUI 3 STELE 200
BUFET BAR PESCARUS 3 STELE 60
Sursa: http://viziteazacalimanesti.ro/cazare -agrement/alimentatie -publica/ RESTAURANT CLASIC SEACA 3 STELE 120
RESTAURANT CU SPECIFIC LOCAL SEBASTIAN 2 STELE 80
RESTAURANT CLASIC TEILOR 2 STELE 124
RESTAURANT CLASIC TRANDAFIRUL 3 STELE 48
RESTAURANT CLASIC BLUE RIVER 3 STELE 180
BAR DE ZI CACIULATA 3 STELE 30
RESTAURANT CLASIC CACIULATA 3 STELE 424
Terasa CAMELOT 2 STELE 400
Restaurant Crama CASA
ROMANEASCA 3 STELE 186
RESTAURANT AUTOSERVIRE CASA
ROMANEASCA 3 STELE 180
BAR DE ZI CENTRAL 2 STELE 50
BAR DE ZI COZIA 3 STELE 20
RESTAURANT CLASIC COZIA 3 STELE 500
RESTAURANT CLASIC DADA 2 STELE 95
RESTAURANT CLASIC KAFRELY 4 STELE 50
RESTAURANT CLASIC LA MAMI 2 STELE 40
RESTAURANT CLASIC LOTRISOR PETROM 2 STELE 112
RESTAURANT CLASIC OLTUL 2 STELE 590
BAR DE ZI OLTUL 3 STELE 24
BAR DE ZI ORIZONT COZIA 3 STELE 40
RESTAURANT CLASIC ORIZONT COZIA 3 STELE 100
RESTAURANT PENSIUNE PAUSA 2 STELE 140
BAR DE ZI TRAIAN 2 STELE 30
RESTAURANT CLASIC TRAIAN 2 STELE 330
Din punct de vedere al agrementului, în stațiunea Călimănești – Căciulata, pe
lângă bai in bazinele cu apa termal ă, turiștii pot face drumeț ii pe traseele montane ; printre
care cele mai atractive sunt:
o Gara Călimănești (300 m) – Plaiul Sitarului – Dealul Făgețel – Muchia
Vlădesei – Cabana Cozia (1573 m) ; Timp de mers: 8 -9 ore ; Marcaj: triunghi albastru. ;
Diferența de nivel: 1273 m ;
o Căciulata (300 m) –Valea Păușa – Mânăstirea Stânișoara (720 m); Timp de
mers: 3 -3½ ore, Marcaj: cruce alba stră; Diferența de nivel 420 m;
o Cabana Cozia (1573) – Curmătura Mocirlele (1427) – Vf. Omul (1558) –
Muchia Șirul de Pietre – Poiana Cozia (1231) – Satul Pripoare (520 m); Timp de mers: 5
ore; Marcaj: bandă roșie; Diferență de nivel: 1053 m.
2.2. Analiza circulaț iei turistice
Circul ația turistică urmărește evoluția numărului de turiști atâ t la nivel de
locali tate, regiune, tara, cat si la nivel de unitate de cazare p entru fiecare categorie de turiș ti
in parte.
Indicatorii turismului surprind și redau într -o exprimare sintetică, matem atică,
informații cu privire la diferite aspecte ale activității turistice, informații utile pentru
măsurarea fenomenului și a efectelor sale, pentru anticiparea tendințelor de evoluție și
pentru fundamentarea politicii de dezvoltare în domeniu.25.
Indicato rii de cuantificare a circulației turistice ocupă un loc important în structura
sistemului de indicatori ai turismului, aceștia exprimând cererea reală sub diferite aspecte,
dar uneori și pe cea potențială sau chiar relația cerere – ofertă.
Capacitatea de cazare reprezintă numă rul de locuri de cazare de folosință
turistică înscrise în ultimul act de recepț ie, omologare, clasificare al unităț ii de cazare
turistica, exclusiv paturile suplimentare care se pot instala în caz de necesitate.
Locurile aferente structuril or de primire turistica cu funcț iuni de cazare turistic ă
din stațiunea Călimănești – Căciulata în perioada 2013 -2017 sunt exprimate în
tabelul urmă tor, astfel:
Tabel nr. 2.2. Capacitatea de cazare a stațiunii Călimănești – Căciulata în perioada 2013-
2017.
25Rodica Minciu, op. cit., pag 96
Anii Capacitatea de cazare a
stațiunii
2013 3590
2014 3619
2015 3615
2016 3621
2017 3790
Sursa: http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=TUR102C
Fig. nr. 2.1. Repre zentarea grafică a capacit ății de cazare.
Principalii indicatori ai circulației turistice sunt reprezentați de26:
Numărul turiștilor (N T) este unul din cei mai reprezentativi și importanți
indicatori ai circulației turistice, determinat sub forma:
sosiri/plecări de turiști , pentru turismul internațional și se obține din
statisticile înregistrate la frontieră;
persoane cazate, utilizat atât pentru turismul intern, cât și pentru cel
internațional, dedus din statisticile mijloacelor de cazare (găzduire);
participanți la acțiunii turistice – turiști și excursioniști, specific
turismului intern, rezultat din centralizarea activității agențiilor de turism.
În numărul t uriștilor cazați în unităț ile de cazare turistic ă se cuprind toate
persoanele (români si străini) care călătoresc în afara localităților în care î și au domiciliul
26 Idem, p. 96 2013 2014 2015 2016 2017
Capacitatea de cazare 3590 3619 3615 3621 3790345035003550360036503700375038003850Capacitatea de cazare
stabil, pentru o perioad ă mai mică de 12 luni și stau cel puț in o noapte într-o unitate de
cazare turistic ă în zone vizitate d in tar ă; motivul principal al călătoriei este altul decât acela
de a desfăș ura o activitate remunerat ă în locurile vizitate.
La nivelul stațiunii Călimănești – Căciulata, numărul turiștilor cazați în perioada
2013-2017 îmbr acă următoarele valori:
Tabel nr. 2.3. Numărul de turiști cazați în Stațiunea Călimănești – Căciulata în perioada
2013-2017.
2013 2014 2015 2016 2017
NUMĂR DE
TURIȘTI CAZAȚI
– total (mii
persoane) 84733 97127 136400 152527 162111
Sursa: http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=TUR104E
Fig. nr. 2.2. Repre zentarea grafică a numărului de turiști cazați – total (mii persoane)
Din datele furnizate de Dire cția Județeană de Statistică Vâlcea, observăm o
creștere a numărului turiștilor cazați ; in perioa da 2013 -2017 numă rul turi știlor sosiți in
stațiune s -a dublat.
Un alt indicator foarte important este și numărul înnoptărilor sau zile –
turist (NZT).
Înnoptarea turistic ă este intervalul de 24 de ore, începâ nd cu ora hotelier ă, pentru
care o persoan ă este înregistrata în evidenta spați ului de cazare turistic ă și beneficiază de 2013 2014 2015 2016 2017
NUMĂR DE TURIȘTI CAZAȚI –
total (mii persoane)84733 97127 136400 152527 162111020000400006000080000100000120000140000160000180000NUMĂR DE TURIȘTI CAZAȚI –total (mii persoane)
găzduire în contul tarifului aferent spaț iului ocupat, chiar dac ă durata de ș edere efectiv ă
este inferioar ă intervalului menț ionat. Sunt avute în vedere și înnoptă rile aferente patu rilor
instalate suplimentar (plătite de clienț i).
Acest indicator se calculează ca sumă a produselor între numărul turiștilor și
durata activității turistice exprimată în zile.
Pentru perioada analizată, indicatorul respectiv a cunoscut următoarele valori:
Tabel nr. 2.4 Numărul înnoptărilor în structurile de primire din stațiunea Călimănești –
Căciulata, în perioada 2013 -2017 .
2013 2014 2015 2016 2017
ÎNNOPTĂRI ÎN
STRUCTURILE DE
CAZARE
TURISTICĂ – număr 490227 474493 557943 578089 582047
Sursa: http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=TUR105E
Din acest tabel s e observă o tendință de scădere a înnoptări lor în anul 2014, apoi
o creștere constant ă până în anul 2017.
Fig. nr. 2.3. Repre zentarea grafică a numărului de înnoptări în structurile de cazare turistică
În funcție de tipul structurii de cazare în care turiști i au beneficiat de serviciile
turistice în anul 201 7, la nivelul stațiunii Călimănești – Căciulata a fost înregistrată
următoarea situație : 2013 2014 2015 2016 2017
ÎNNOPTĂRI ÎN STRUCTURILE DE
CAZARE TURISTICĂ – număr490227 474493 557943 578089 5820470100000200000300000400000500000600000700000ÎNNOPTĂRI ÎN STRUCTURILE DE CAZARE TURISTICĂ –
număr
Tabel nr . 2.5. Numărul înnoptărilor în Stațiunea Călimănești – Căciulata în anul 201 7
Total Hoteluri
(inclusiv
hoteluri pt.
tratament ) Cabane Pensiuni Tabere
de
elevi Vile
turistice Alte
unități
TOTAL
ÎNNOPTĂRI 582047 504658 438 23093 5773 23384 24701
Sursa: http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=TUR105E
Fig. nr. 2.4. Reprez entarea grafică a numărului de înnoptări pe tipuri de unități de cazare turistică
în anul 2017 în stațiune
Observăm din acest tabel, că cei mai mulți turiști s -au ca zat în hoteluri, apoi
pensiuni si vile turistice , tabere școlare dar si cabane.
Sejurul mediu (Sm) sau durata medie a sejurului (S j ) reprezintă numărul
mediu de zile de ședere (rămânere) a turiștilor într -o zonă, determinat ca raport între
numărul înnoptărilor și cel al turiștilor.
Sm = NZT/NT
Ex. Sm 2017= 582047 / 162111 = 3,59
Tabel nr. 2.6. Sejurul mediu înregistrat în Stațiunea Călim ănești – Căciulata , în perioada
2013-2017.
Anii Sejurul mediu (zile)
2013 5,78
2014 4,88
2015 4,09
2016 3,79
2017 3,59
504658 , 87%438, 0%23093 , 4%
5773 , 1%23384 , 4%24701 , 4%Nr. înnoptărilor pe unități de cazare în 2017
Hoteluri (inclusiv hoteluri pt.
tratament)
Cabane
Pensiuni
Tabere de elevi
Vile turistice
Alte unități
Fig. nr. 2.5. Reprezentarea grafică a duratei în nr. de zile a sejurului mediu
În cazul acestu i ind icator se observ ă o tendința de scădere a num ărului de zile
petrecute în staț iune de fiecare turist în parte.
Durata sejurului este totuș i destul de mică, deși zona este atractivă din punct de
vedere turistic, ex plicația bazându -se pe ideea că turiștii, mai ales în ultimul an anali zat,
vin ma i mult la sfârșit de săptămână.
Gradul de ocupare a capacității de cazare turistic ă în funcțiune se calculează
prin raportarea numărului de înnoptări realizate, la capacitatea de cazare turistică în
funcțiune, din perioada respectivă.
Pentru calcul se poate utiliza una din următoare le formul e:
a) Go (%) = NH x 100/ LH x Z sau
b) Go (%) = (NT x S/ LH x Z) x 100 unde:
NH – număr de înnopt ări;
LH – număr de locuri de cazare ;
Ζ – numărul de zile ale ofertei hoteliere;
NT – numărul de turi ști;
S – durata medie de sejur.
Ex. a) Go 2017 = (582047 x 100) : (3790 x 365) = 42,07%
b) Go 2017 = (162111 x 3,59) : (3790 x 365) x 100 = 42,07%
Tabel nr. 2.7. Gradul de ocupare al unităților de cazare din Călimănești – Căciulata în perioada
2013 -2017 . 2013 2014 2015 2016 2017
Sejur mediu (zile/turist) 5.78 4.88 4.09 3.79 3.5901234567Sejur mediu (zile/turist)
Anii Gradul de ocupare (%)
2013 37,41
2014 35,92
2015 42,28
2016 43,73
2017 42,07
Observăm o tendință de oscilare a acestui indicator pe parcursul celor cinci ani, cu
vârful în 2016, dar pe ansamblu acesta este în creștere, unitățile de cazare fiind din ce în ce
mai solicitate.
Fig. nr. 2.6. Reprezentarea grafică a gradului de ocupare al unităților de cazare din
Călimănești
Densitatea circulației turistice (D T) se calculează atât în relație cu populația
rezidentă a zonelor vizitate, cât și cu suprafața acestora astfel:
a) DT = N T/P , unde P = populația rezidentă;
b) DT = N T/S , unde S = suprafața în km² a zonei
Pentru a determina densitatea circulației turistice la nivelul stațiunii Călimănești –
Căciulata în perioada 20 13-2017, vom utiliza date referitoare la populați a localităț ii în
respectiva perioadă furnizate de INS, conform următorului tabel:
Suprafaț a stațiunii este de 104,5 km2.
Ex. D T 2017 = 162111 / 8821 = 18,37
DT 2017 = 1621111/ 104,5= 1551,3 2013 2014 2015 2016 2017
Gradul de ocupare (%) 37.41 35.92 42.28 43.73 42.0705101520253035404550Gradul de ocupare (%)
Tabel nr. 2.8. Populația rezidentă a localități i Călimănești în perioada 20 13-2017.
Anii Populația rezidentă
2013 8990
2014 8971
2015 8916
2016 8857
2017 8821
Sursa: http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=POP107D
Tabel nr. 2.9. Evoluția densității turistice în stațiunea Călimănești în perioada 2013 -2017 .
Anii Densitatea turistică în
raport cu populația
(turist/locuitor) Densitatea turistică în raport
cu suprafața
(turist/km²)
2013 9,42 810,8
2014 10,82 929,4
2015 15,29 1305,2
2016 17,22 1459,5
2017 18,37 1551,3
Creșterea, relativ mare, a densității turistice în raport cu populația în ultima
perioada, se poate datora atât creșterii numărului de turiști sosiți în județ, cât și scăderii
numărului de locuitori .
Fig. nr. 2.7. Reprezentarea grafică a densitații turistice. 2013 2014 2015 2016 2017
densitatea turistica in raport cu
populatia( turist/locuitor)9.42 10.82 15.29 17.22 19.37
densitatea turistica in raport cu
suprafata (turist/km2)810.8 929.4 1305.2 1459.5 1551.3020040060080010001200140016001800Densitatea turistica în stațiunea Călimănești
Pe baza valorilor indicatorilor de cuantificare a circulației turistice înregistrați în
perioada analizată, cererea turistică manifestată la nivelul stațiunii Călimănești – Căciulata
a cunoscut următoarea evoluție:
înregistrarea unui număr din ce în ce mai mare de turiști în structurile de
primire în raport cu capacitatea de cazare existentă ( 33 unităț i);
sejurul mediu este în scă dere de la 5,78 la 3,59 de zile în anul 2017.
Astfel, atragerea turiștilor în stațiune devine o prioritate pentru instituțiile locale
dar și naționale competente.
2.2.1. Sezonalitatea și implicaț iile ei.
În con dițiile specifice ale activitǎți i de turism, pe lângǎ aspectele caracteristice ale
dispersǎ rii în timp a fluxurilor turistice, se remarcǎ frecvent o repartizare inegalǎ a cererii
de servicii care, în diferite zone de interes turistic echivaleazǎ cu o concentrare pronunțatǎ
a sosirilor de vizitatori în anum ite perioade dintr -un an calenda ristic ș i, respectiv,
diminuarea sau uneori sistarea sosirilor de turiști în alte perioade .
Variațiile sezoniere constituie una din caracteristicile principale ale turismului
modern; activitatea turisticǎ se distinge esențial de alte activitǎți prin corelația viab ilǎ între
volumul ofertei și cel al cererii turistice în decursul unui an calendaristic.
Sezonalitatea accentuatǎ influenț eazǎ creșterea prețului de cost al serviciilor și
diminuarea rentabilitǎții, inducând în mai multe cazuri o dezvoltare inegalǎ a difer itelor
zone de interes turistic.
Fluctuațiile sezoniere, care se înregistreazǎ în turism, trebuie considerate ca
schimbǎri în consumul populației, cauzate de intensitatea variabilǎ a cererii turistice. Este
adevărat că producția de servicii turistice este , de asemenea, supusă fluctuațiilor sezoniere;
aceste fluctuații sunt dictate însă de modificările oscilante ale volumului cererii, fiind
consecința naturală și automată a acestor schimbări.
Variațiile sezoniere ale cererii în turism sunt de doua feluri:
o artificiale care privesc mecanismul concediilor plătite, al vacanțelor ș colare;
o naturale care rezultǎ, de exemplu, din schimbarea condițiilor climatice
caracteristice diferitelor anotimpuri.
Fenomenul de concentrar e a activită ții turistice și necesitatea atenuǎrii curbei
sezonalitǎții în turism nu s -a manifestat îns ǎ niciodatǎ atât de acut ca în zilele noastre.
La aceasta contribuie, pe de o parte, creșterea considerabilǎ a numă rului de turiști
care cǎlǎtoresc în perioadele sezonului plin, i ar pe de altǎ parte eforturile prestatorilor, care
sunt menite sǎ ducǎ la prelungirea sezonului.
Întrucât durata sezonului turistic într-o zonǎ sau stațiune este determinatǎ , în
primul râ nd, de condițiile clim aterice și mete orologice trebuie compensatǎ di minuarea
atractivitǎții factorilor naturali cu un set de elemente suplimentare de cointeresare a
turistului potențial, în vederea valorificǎrii mai depline a patrimoniului turistic, prin
menținerea cererii de servicii turistice la un volum și nivel rezonab il pentru prestatori, pe o
perioadǎ de timp dintr -un an cât mai lungǎ posibil.
Etape ale unui sezon turistic sunt:
o perioada de sezon plin, marcat ǎ prin intensitatea maxim ǎ a activitǎții
turistice în vârful de sezon ;
o perioadele de început și sfârș it de sez on, marcate prin solicitǎri mai puț in
intense, când volumul activi tǎții crește, respective descrește gradual, în funcț ie de s porirea
sau reducerea intensitǎț ii circulației turistice;
o perioadele de extrasezon, caracterizate printr -o activitate redus ǎ, sau în
anumite cazuri, prin î ncetarea activitǎții de prestǎri de servicii turistice.
Succesiunea logicǎ a acestor et ape ale sezonului (extrasezon, început ul de sezon,
sezon plin, sfârșit de sezon, extrasezon) ma rcheazǎ ciclurile de activitate turisticǎ ce au loc
în decursul unui an calendaristic, necesitând dozarea proporționalǎ a eforturilo r de
pregǎtire, desfǎșurare și î ncheiere a sezonului, transpuse corespunzǎtor în programele
coordonate de activitate ale organizatorilor de turism și ale prestatorilor de s ervicii
turistice.
Concentrarea turiș tilor într-un anumit sezon a provocat o serie de fenomene
turistice specifice, printre care menționǎm:
– invazia, mai mult sau mai puțin intensǎ, a vacanțierilor în vec hile și noile
regiuni turistice;
– suprasolicitarea , aproape de nesuportat, a rețelelor feroviare, rutiere,
maritime și aeriene, în perioadele de maximǎ concentrare sezonierǎ a circulației turistice ;
– insuficiența numǎrului locurilor de cazare , câteodatǎ alarmantǎ, în unitǎțile
hoteliere și necesitatea de a se crea noi posibilitǎți de cazare, într-un ritm ex trem de rapid ;
– tensiunea crescândǎ în relațiile dintre solicitanții de servicii și unitǎțile
prestatoare de servicii turistice ;
– insuficiența crescândǎ a serviciilor publice, care nu sunt proporționate
pentru nivelul și intensitatea solicitǎrilor în perioadele de vârf .
Aceastǎ situație are tendința sǎ se agraveze și în perspectivǎ intr -un ritm accelerat.
De aici decurge și necesitatea analizǎrii inconvenientelor ce derivǎ din concentrarea
sezonierǎ tot mai accentuatǎ, consecințǎ naturalǎ și inevitabilǎ a circulației turistice.
Sezonalitatea este prezenta si la nivelul stațiunii Călimănești – Căciulata iar pentru
a atenua efectele acesteia se pot lua anumite masuri :
1. Extinderea sezonului de vârf , prin oferire a unor facilit ǎți de tarife și
prețuri atractive pentru serviciile turistice in perioadele de pre și postsezon, pentru care se
preconizeazǎ sporirea intensitǎții circulației turistice. Acest lucru se va putea realiza prin
diferențierea corespunzǎtoare a t arifelor, influențând, prin tarife preferențiale, alegerea
pentru o anumitǎ categorie de turiști a unor anumite perioade pentru petrecerea vacanțelor.
În cazul perioadelor de exploatare redusǎ, tarifele preferențiale reprezintǎ un
stimulent major, care per mite impulsionarea condiționat dirijatǎ a cererii.
Practica turisticǎ consemneazǎ douǎ alternative de decizie în cazul unei activitǎți
turistice cu sezonalitate pronunțatǎ:
întreruperea temporarǎ a activitǎții in extr asezon și în unele perioade
de început și sfârșit de sezon, dacǎ cererea scade ca volum sub o limitǎ raționalǎ de
eficiențǎ economicǎ; în acest caz personalul este concediat la sf ârșitul sezonului și
reangajat înainte de în ceperea sezonului turistic urmǎtor;
în anumite cazuri se urmǎre ște menț inerea unui numǎr restrâ ns de
personal permanent, completat în fiecare an cu personal sezonier ( necalificat sau având o
calificare precarǎ). Acest sistem creeazǎ mari dificultǎți activitǎții turistice, asigurarea
nivelului calitativ al se rviciilor rǎmânâ nd o problemǎ deschisǎ, soluționatǎ adhoc.
De aici decurge și riscul pierderi treptate a unei pǎrți considerabile a clientelei
tradiționale și necesitatea unor mǎsuri de impulsionare în vederea recrutǎrii anuale a unor
noi categorii de clientelǎ;
continua rea (totalǎ sau parțialǎ) activitǎții turistice în tot cursul unui
an calendaristic, cu cointeresarea clientelei prin tarife preferențiale , impulsionând aceastǎ
clientelǎ sǎ accepte seviciile oferite și in afara sezonului de vârf.
2. Intensificarea preocup ǎrilor pentru sporirea gradului de atractivitate al
obiectivelor turistice din zonele tradițional -sezoniere în perioadele de extrasezon, î ntr-o
ofertǎ atractivǎ în ceea ce privește elementele comp onente ale produselor turistice.
(servicii prompte și calitative, posibilit ǎți sporite de distracții și agreement, etc .).
O condiție esențialǎ care contribuie la reușita eforturilor de a menține un nivel
acceptabil al cererii turistice în cursul unui an calendaristic, și care influențeazǎ deci și
prelungirea sezonului turistic , este ca turistul sǎ gǎseascǎ î ntotdeauna posibilitǎți adecvate
de petrece re agreabilǎ a timpului liber (î ndeosebi in zilele ploioase, fǎrǎ soare, fǎrǎ zǎpadǎ,
etc).
În consecințǎ, î n anumite î mprejurǎri, oferta diversificatǎ de servicii pentru
distracții și agrement este mai importantǎ în perioadele de extrasezon și de sezon
intermediar decât î n sezonul de vârf.
3. Diversificarea ofertei turistice în perioadele de sezon intermediar și
extrasezon prin oferirea unor sejururi combinate, folos ind ca elemente de atracție
potențialul turistic și a altor zone de interes turistic.
4. Intensificarea colaborǎrii organismelor de turism în vederea gǎsirii unor
soluții acceptabile pentru atenuarea curbelor de sezonalitate în activitatea turisticǎ.
5. Lansare a, respectiv continuarea acțiunilor de publicitate turisticǎ pentru
promovarea turismului în extrasezon, fǎc ând cunoscute publicului consum ator de servicii
turistice avantajele turismului în timpul sezonului intermediar și extrasezonului.
Variațiile sezon iere a mintite se vor manifesta, fǎrǎ î ndoialǎ, și in perspecti va
perioadelor viitoare. Totuși , se poate aprecia cǎ intensitatea acestor variații sezoniere se va
atenua treptat, desigur diferențiat de la o stațiune turisticǎ la alta, în funcție de condițiil e
concrete în care se circumscrie activitatea turisticǎ în arealul respectiv .
CAPITOLUL 3
DIVERSIFICAREA ȘI VALORIFICAREA OFERTEI
TURISTICE ÎN STA ȚIUNEA C ĂLIM ĂNEȘTI- CĂCIULATA
3.1. Analiza S.W.O.T. a turismului în staț iunea Călimănești – Căciulata
Analiza SWOT este o metodă analitică importantă, folosită pentru a evalua
punctele tari (Streanghts), punctele slabe (Weaknesses), oportunitățile (Opportunities) și
amenințările (Threats)27 la nivel microeco nomic, respectiv macroeconomic.
Ea reprezintă un i nstrument de bază în procesul de identificare a celor mai
importante direcții strategice și priorități care conduc la dezvoltarea economică și socială a
stațiunii Călimănești – Căciulata.
În cazul de față este vorba de a descoperi punctele tari, punctele s labe,
oportunitățile și amenințările activității turistice din stațiunea Călimănești – Căciulata.
Punctele tari – Streanghts
Punctele importante ale potențialului turistic din stațiune sunt reprezentate în
special, de resursele turistice naturale la care se adaugă într -o măsură mai modestă și
potențialul antropic . Astfel putem enumera:
Amplasare directă pe drumul expres E81, pe traseul de legătură între
Oltenia și Transilvania ;
Se află în a propierea municipiil or Râmnicu Vâlcea și Sibiu ;
Poziționare geogr afică și climaterică favorabilă ;
Amplasament și mediu natural atractiv ;
Bioclimat și cadru natural valoros, nepoluat ;
Prezența v alorilor culturale și istorice ;
Atracții turistice în împrejurimi ;
Administra ție publică activă și implicată ;
Infrastructură exi stentă pentru spa, turism balnear, sporturi în natură, timp
liber;
Prezența apelor minerale cu proprietăți curative ;
Existența resurselor regenerabile (lemnoase, eoliene, solare) posibil a fi
27 Evans, N., Cambell, D., Stonehouse, G., Strategic Management for Travel , Elsevier Ltd, 2003, p. 196
utilizat e de către unitățile care activează în turism .
Punctele slabe – Weaknes s identificate în cadrul stațiunii, determină existența
unor dezavantaje în alegerea stațiunii. Acestea sunt:
Lipsa activită ților de loisir suport turismului ;
Lipsa unor programe / proiecte de punere în valoare a cadrului natural
(ex. trasee montane );
Absența unui program sus ținut de formare în turism ;
Lipsa cadrelor medicale specializate în domeniul turismului balneo –
climateric ;
Lipsa unor măsuri active de protejare și valorificare a cadrului natural ;
Lipsa de finan țări în sectorul de marketing turistic pentru identificarea
produselor de turism adaptabile stațiunii și crearea acestora ;
Lipsa unei entități de implementare a proiectelor finanțate din
fonduri extern e.
Cea de a doua parte a analizei SWOT corespunde medi ului extern și cuprinde
oportunitățile și amenințările, ultimele numindu -se și limite. Acestea sunt analizate în
funcție de mai mulți factori: politici, demografici, sociali, economici ai pieței turistice.28
Oportunități – Opportunities
Printre acestea putem enumera:
o Valorificarea cadrului natural înconjurător ;
o Dezvoltarea de noi produse și servicii turistice ;
o Creșterea numărului de turi ști, atât locali, cât și internaționali ;
o Introducerea de către Ministerul Turismului a programelor de stimulare a
turismului balnear și nu numai : „Hai la Băi”, „Decada balneară” și cel mai nou „Vouchere
de vacan ță”
o Posibilitatea creării unor colaborări cu celelalte sta țiuni
turistice din zonă pentru a crea un pol turistic balnear de importan ță națională și regională ;
o Ridicarea standardelor de calitate pentru servicii și utilități atât la nivel
urban, cât și în turism ;
o Existența programelor europene de finan țare;
o Creșterea numărului de clădiri renovate și reabilitate ;
o Dezvoltarea unei unită ți de formare profesională î n turism ;
28 Țigu Gabriela, Turismul montan, Ed. Uranus, București, 2001, p. 225
o Furnizarea de produse sportive pe timp de iarna ;
o Realizarea unui sistem de licen țe în turism implementat la nivel local .
Riscuri – Threats
Amenințările sunt reprezentate de riscurile care apar și care pot deveni puncte
slabe ale turismului într -o anumită zonă. Acestea sunt următoarele:
Dependen ța față de sistemul de vouchere subven ționate ;
Apariția de noi destinaț ii competitive pe piața turistică (Olănești,
Govora, Ocnele Mari) ;
Scăderea atractivității turistice datorită echipării precare cu servicii și
utilități publice ;
Creșterea costurilor cu utilitățile care influențează tariful de cazare ;
Diminuarea resurselor financiare disponibile pentru implementarea
proiectelor ;
Diminua rea cotei din bugetul local, destinata modernizării.
Scoaterea in prim plan a celor patru elemente: punctele tari, punctele slabe,
oportunitățile și amenințările zonei turistice, conduce la stabilirea unei imagini de
ansamblu asupra turismului de aici și, se pot concepe strategii potrivite pentru dezvoltarea
și punerea în valoare a potenți alului natural și antropic din aceast ă zonă.
3.2. Strategii de marketing aplicabile în staț iune
Stațiunea Călimănești – Căciulata necesita un plan strategic coerent care să
conducă la dezvoltarea infrastructurii turistice și creșterea calității serviciilor prestate, prin
investiție durabilă în conservare, protejare și management.
Conform mix ului de marketing voi propune câ teva strategii de dezvoltate a zonei.
3.2.1. Stra tegii ale politicii de produs
Politica de produs se referă la dimensiunile și structura gamei de produse și
servicii, gradul de noutate al acestora precum și nivelul lor calitativ.29
Produsul turistic reprezintă un ans amblu de bunuri materiale si servicii c apabile sa
satisf acă nevoile de consum ale unei persoane intre momentul plec ării si cel al so sirii in
localitatea de reședinț ă.
29 Virgil B, Iacob C., Cătălin V., op. cit., pag.293
Pentru a putea formula o strategie de produs în vederea atragerii turiștilor în
stațiune, trebuie să ave m în vedere următorii factori: patrimoniul turistic, element ele de
infrastructur ă, facilitați de acces, cadrul instituț ional, personalul din turism dar și serviciile
turistice.
În zona staț iunii Călimănești – Căciulata potenț ialul turistic natural dar și antropic
este bogat iar accesul la obiective este facil , exist ând infrastructura rutier ă. Elementele de
infra structur ă sau echipamentele, deși nu generează motivația călătoriei, contribuie în mod
hotărâ tor la satisfacerea ace steia (hoteluri, restaurante, să li de sport, etc .).
Fiind o staț iune amplasata la poalele Carpaț ilor Meridionali, sezonalitatea este
mult atenuată față de turismul de litoral, datorită caracteristicilor elementelor de
atractivitate din structura ofertei.
Personalul care activează în turism la nivelul stațiuni i este calificat în proporție
destul de mare, bineînț eles c ă exista loc de mai bine necesitâ nd pa rticiparea la cursuri de
perfecț ionare.
Strategiil e privind produsul turistic se î mpart în doua categorii:
1. strategii pentru produsele turistice existente
În stațiune se impune folosirea strategiei de dezvoltare a produsului turistic de
tip balnear. Aceasta presupune :
Îmbunătățirea calității ( spre exemplu î nlocuirea unui mijloc de transport
uzat fiz ic sau moral cu unul modern) ;
Adăugarea unor noi caracteristici funcț ionale ( în cadrul unui hotel
construirea unui spaț iu de agrement sau introducerea room -service -ului în cadrul serviciilor
prestate) ;
Specializarea personalului medical.
2. strategii pentru produsele turistice noi
Strategia de diversificar e presupune înnoirea și inovarea continuă a produselor
turistice, pentru a dezvolta forme variate de activități, pentru segmente variate de turiști.
Un exemplu în acest sens îl constituie dezvoltarea activităților atât pentru turiștii
de week -end, cât și p entru cei care preferă un sejur mai lung.
Acest tip de strategie presupune:
o satisfac erea nevoilor diferite ale turiș tilor;
o efort tehnic si economic al întreprinză torului ;
o cheltuieli cu promovarea .
3.2.2. Strategii ale politicii de preț
Politica de preț reprezint ă stabilirea exact ă și cât mai aproape de realitate a
prețurilor pentru produse și servicii.
În acelaș i timp, prețul joacă un rol decisiv în opțiunea cumpărătorului și
finalizarea actelor de vânzare -cumpărare, reflectând gradul de adaptare a acti vității
turistice la cerințele exigenței turistice30.
Stabilirea prețului unui produs reprezintă o importantă decizie strategică de care
depinde atât poziționarea, imaginea și viitorul produsului, importanța segmentului de piață
pentru care se deschide, cât și reacțiile destinațiilor concurente.
În staț iunea Călimănești – Căciulata sunt util izate diferite strategii de preț . Astfel
în funcț ie de concurenta se pot utiliza:
strategia tarifelor diferențiate în funcție de perioadele de sezon turistic
este cea mai folosită în turism. Aceasta vizează practicarea unor prețuri ridicate în
perioadele de plin sezon, când cererea este mare, și prețuri scăzute în perioadele dintre
sezoane, ca modalitate de stimulare a cererii.
O diferenț iere a tarifelor se face și în funcție de amplasarea hotelurilor fata de
obiectivele turistice sau în funcție de ciclul de viață al produsului; î n faza de de clin tarifele
scad pentru a nu î ndepă rta și mai mult cererea.
strategia tarifelor pauș ale. Const ă în realizarea unor aranjamente de tip
„all inclusive” prin care se oferă turiștilor, la un preț global, un pachet de servicii care
poate include: cazare, alimentaț ie, tratament, etc.
Tariful forfetar corespunde unor cerințe rele ale turiș tilor, av ând avantajul ca ei
pot cunoaș te din tim p costu l exact al sejurului, putând să –și facă un buget al vacan ței fără
riscul unor cheltuieli neprevăzute la destinaț ie.
Această strategie este avantajoasă atât pentru turist dar și pentru cine prestează
serviciile, pentru că are garanția vânzării unui anumit număr de pachete de servicii
turistice.
În funcț ie de potenț ialul economic al consumatorului se impune utilizarea unei
strategii de piaț a a turistului de mijloc. Acesta are venituri medii , este relativ ușor de
satisfăcut dar știe ce servicii doreș te, la ce nivel calitativ și la ce preț .
În concepț ia turistului exista doua limite de preț :
una inferioa ră sub care acesta manifesta neî ncredere, consider ă că
30 Virgil B., op.cit., pag. 297
produsul este slab calitativ ;
una superioar ă dincolo de care îl consider ă prea scump și nu îl
achiziționează .
3.2.3. Strategii privind promovarea
Promovarea poate fi considerată ca o funcție a marketingului. Promovarea este
conceptul prin care organizația menține comunicarea permanentă cu publicul căreia i s e
adresează, cu publicul țintă.
De asemenea se poate spune că promovarea este o cale prin care vânzătorul
transmite publicului informații despre oferta s a pentru a o face cunoscută sau pentru a se
face el însuș i cunoscut și pentru a o individualiza în sistemul general al ofertelor și
ofertanților.
Prin orice mijloc folosit prin care se face cunoscută, stațiune a își promovează
imaginea înce rcând să câștige încredere în potențialii clienți. Promovarea cuprinde
ansamblul acțiunilor și mijloacelor utilizate pentru informarea cumpărătorilor, pentru
trezirea interesului față de produs și de marcă, pentru stimularea deciziei de cum părare.
Se folosesc diverse modalități de promovare a stațiunii turistice și anume:
publicitatea, promovarea vânzărilor, relații publice .
Cu ajutorul publicității consumatorii sunt informați despre componentele,
calitatea și locul unde poate fi “consumat” produsul turistic, în scopul stimulării vânzărilor.
În afara prezentării produselor, prin activitatea de publicitate, firma informează
turiștii și despre cadrul natural, obiectivele de interes turistic, adică toate elementele ofertei
turistice.
Publi citatea se poate realiza prin:
afișe, pliante, expuse în zone care pot atrage turiștii;
anunțuri (reportaje, comunicate de presă);
spoturi publicitare;
organizări de conferință de presă, cocktail -uri de presă, dezbateri în
regiunea care se vrea a fi prospectată, cu invitați profesioniști, reprezentanți ai turismului
social;
voiaje organizate /plătite pentru ziariști pentru a promova zona respectivă;
participări la târguri, saloane, burse de turism.
Promovarea vânzărilor implică orice activitate ce poate induce un rezultat
scontat din partea potențialilor clie nți sau intermediari la schimb. Camp aniile de
promovare a vânzărilor vor adăuga valoare produsului. Din ansamblul instrumentelor și
tehnicilor de promovare a vânzărilor, organizațiile recurg frecvent la folo sirea unor
instrumente cum sunt:
o reducerile de prețuri sau tarife pot fi utilizate pe ntru impulsionarea
vânzărilor diferitelor produse sau servicii turistice sau menținerea acestora la un nivel
rezonabil în contextul veniturilor generate se pot face reduceri de tarife pentru familiile cu
copii la jumătate din prețul de cazare;
o vânzările grupate se referă la vânzar ea concomitentă sau succesivă a
două sau mai multe produse și servicii turistice la un preț sau tarif global inferior sumei
prețurilor individuale ale fiecărui produs său serviciu în parte. În stațiune se promovează
cel mai des o unitate de cazare folosind un pachet turistic care să cuprindă mai multe
servicii, spre exemplu: cazare, mic dejun și parcarea gratuită;
o cadourile promoționale se referă la fac ilitățile pe care organizațiile
turistice le oferă cumpărătorilor; acestea nu i au întotdeauna forma unor avantaje de ordin
financiar de care să beneficieze consumatorul prin cumpărare, ci se regăsesc sub forma
unor produse sau a unor servicii suplimentare oferite gratuit consumatorilor ;
o publicitatea la locul vânzării are în vedere an samblul tehnicilor de
semnalare, în cadrul unităților comerciale, pentru a atrage, orienta și dirija interesul
consumatorilor către un anumit produs său serviciu sau o anumită ofertă, folosind mijloace
video sau audio. Publicitatea la locul vânzării poate fi utilizată eficient chiar la fața locului,
în unitățile de cazare respective, pentru a promova produsele și serviciile oferite în mod
curent.
Orice metodă folosită pentru promovare trebuie să urmărească atât rentabilitatea
campaniei, cât și încadrarea î n bugetul promoțional.
Relațiile publice cuprind o gamă largă de metode, multe cu substrat psihologic,
pentru a atrage clienții, vizând stabilirea unor relații bune cu organisme publice, crearea
unei imagini de firmă corespunzătoare; de asemenea înglobează și o serie de tehnici de
ordin calitativ pe termen mediu și lung, menite să amplifice pozitiv originea produsului său
a firmei.
Cele mai utilizate metode sunt:
difuzarea de știri este una dintre cele mai simple și accesibile tehnici de
relații publice p rin intermediul căreia organizația turistică informează periodic
consumatorii și publicul despre deschiderea/inaugurarea unor noi destinații sau rute
turistice, lansarea pe piață a unor noi produse sau servicii turistice, producerea unor
eveniment e de mark eting ale organizației;
organizarea evenimentelor speciale vizează, în principal, atragerea
atenției potențialilor turiști asupra produselor turistice oferite în zonă. Materialele de
identificare pot îmbrăca forma unor documente scrise , audio -vizuale sau electronice;
relațiile cu mass media reprezintă comp onenta cea mai puternică pentru
promovarea ofertei turistice din stațiune.
3.2.4. Strategii privind distribuț ia
În turism, politica de distribuție reprezintă un ansamblu de activități ce au în
vedere atât circuitul fizic ș i econo mic al pr oduselor turistice, cat și relaț iile care iau naș tere
între prestatorii de servicii, clienț i, comerci anți și alți intermediari.
Conceptul de distribuț ie trebuie analizat din doua unghiuri:
accesibilitatea produsului tu ristic, implicit absenta obstacolelor in calea
produsului turistic ;
drumul p arcurs de produsul turistic de la producă tor la consumatorul final.
Accesibilitatea produsului turistic presupune o serie de elemente cu rol de a
facilitata accesul turistului la p rodusul respectiv:
o informare ;
o sistem de rezervare si de vâ nzare ;
o transport ;
o cazare ;
o infrastructura ;
o condiț ii climatice .
Pentru realizarea efectivă a distribuției este necesară existența unor sisteme de
canale de distribuție care să asigure promovarea, rezervarea și furnizarea serviciilor of erite
de organizația de turism.
În staț iunea Călimănești Căciulata distribuți a produsel or turistice se face:
1. direct către clienț i, specifică turismului n eorganizat. Ca avantaje prezintă :
firma turistica menține o strâ nsă legătură cu turiștii potenți ali;
informațiile ajung la turiști în timp record ;
se îmbunătățeș te fluxul banilor .
Dezavantajul este dat de cheltuielile suplimentare cu propriul sistem de
distribuț ie.
2. prin inter mediul t uroperatorilor si agenț iilor de turism . În vânzarea
produse lor turistice sunt utilizate sisteme de rezervare telefonice, sistemele de rezervare
computerizat e, sisteme de rezervare online.
Principalul avantaj este dat de faptul c ă turistul nu mai poarta grija organiză rii pe
cont propriu a sejurului.
3.3. Valorificarea potenț ialului balnear al zonei
Punerea în valoare a potențialului turistic n atural și antropic presupune conceperea
unor programe turistice originale și atractive, pe itinerarii cât mai variate, specifice zonei
turistice de destinație.
Astfel, Organizația Patronală a Turismului Balnear din România alături de
Ministerul Turismului urmărește valorificarea capacităților de cazare și tratament din
stațiunile românesti oferind astfel posibilitatea celor interesa ți să aibă vacan țe de sănătate
la tarife atractive.
Sunt în func țiune trei programe care s ă ajute la cresterea atractivit ății sta țiunilor
balneare , mai ales în extrasezon.
Acestea sunt: “Decada balneară”, “Hai la băi!” și “Wellness balnear” .
Programele cuprind pachete de se rvicii de cazare, masă și tratament în hoteluri de
2 și 3 stele.
În unele sta țiuni s -au înscris în program chiar și hoteluri de 4 stele. Ofertele sunt
accesibile tuturor categoriilor sociale, în special pensionarilor, studen ților, dar și
persoanelor active, persoanelor cu venituri mai reduse, gra ție tarifelor extrem de
prietenoase.
3.3.1. Pachet turistic „ Că ciulata – perla turismului de pe valea Oltului”
Pentru dezvoltarea ofertei de programe și servicii turistice în stațiune propun un
program turis tic cu tema: „ Căciulata – perla turismului de pe valea Oltului”.
Programul turistic propus reprezintă un sejur intr -o zon ă mirific ă a țării, având
drept scop tratamentul unor afec țiuni, profilaxia și preven ția dar și odihna activ ă prin
vizitarea obiectivelor turistice din zon ă.
Oferta se bazeaz ă pe progr amul na țional „ Hai la bai ” iar sejurul turi știlor se va
petrece la Hotel Complex Balnear Corp Căciulata de 3* din sta țiunea Călimănești –
Căciulata , județul Vâlcea.
Sursa :https://www.google.ro/search?rlz=1C1AOHY_roRO786RO786&biw=1280&bih=929&tbm=isch&sa=
1&ei=8G1QW4u9FIjPwQK16p7YDA&q=hai+la+bai+&oq=hai+la+bai+&gs_l=img.3..0i24k1l10.2262.2262
.0.2558.1.1.0.0.0.0.257.257.2 –
1.1.0….0…1c.1.6 4.img..0.1.255….0.0Bg31NDZSEs#imgrc=JRxzpNmyNlS4XM :
Unitatea de cazare poate fi descris ă astfel :
Adresa : strada Calea lui Traian, nr 790 ;
Localizare: este amplasat in centrul sta țiunii;
Dotări generale : 196 camere duble și twin, 6 apartamente , 1 restaurant
clasic, 1 bar de zi , parcare proprie, acces persoane cu dizabilit ăți, păstrare obiecte de
valoare, ascensor , salon cosmetic ă, punct farmaceutic, schimb valutar, 3 săli de confer ință
(20-140 l ocuri), spălătorie / cur ățătorie;
Dotări camere : cele duble/ twin : baie, telefon interna țional, mini frigider, tv
și cablu iar apa rtame ntele : baie cu dus, telefon interna țional, mini frigider, tv și cablu,
living si dormito r;
Sursa: https://www.google.ro/search?q=hotel+caciulata&rlz=1C1AOHY_roRO786RO786&source=lnms&tb
m=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiEsovhgavcAhU PUlAKHXAGBOYQ_AUICygC&biw=1280&bih=929#img
rc=s5GAs49jGWekJM :
Servicii mas ă: se acord ă în unitatea restaurant clasic Căciulata, categoria I ,
424 locuri , bar cu capacitatea de 30 locuri ;
Restaurantul pune la dispozi ție atât meniuri tradi ționale cat și meniuri dietetice în
număr de 5;
Tratament: baza de tratament proprie, serviciu de masaj, cabinet medical ;
Sursa: https://www.google.ro/search?q=baza+tratament+caciulata+hotel&tbm=isch&tbs=rimg:CXR5jS7gssl
XIjitr1fDyvYtf9CRrjodx2t7B7PQF8OtbrPcIfn6tbQxJQJIX_1Ti4sfkZkgM1su0E1B2Q66M F-
AhrCoSCa2vV8PK9i1_1EVndyx8SeGYWKhIJ0JGuOh3Ha3sRU12SDB_1r5_1kqEgkHs9AXw61usxFdC67
ZR1caEyoSCdwh -fq1tDElESfDcBPiZZzIKhIJAkhf9OLix –
QR5pCZdE4O9g0qEglmSAzWy7QTUBEJqwhhlOa74ioSCXZDrowX4CGsEXgDS –
0D4qi5&tbo=u&sa=X&ved=2ahUKEwjg2oji6KvcAhVPuqQKHVL7BXUQ9C96BAgBEBg& biw=1280&bi
h=929&dpr=1#imgrc=NhBqFcWzYBD4pM :
Fitness/ wellness/ sport: piscina în aer liber, piscina acoperit ă, sala fitness,
masaj, teren de sport, tenis de mas ă;
Agrement: se poate organiza di scotec ă, bowling, biliard .
Politica hotelului prevede urm ătoarele :
o Check in – ora 1400;
o Check out – ora 1200;
o Facilit ăți copii: p ână la 7 ani beneficiaz ă de cazare gratuit ă, iar
pentru copii cu v ârsta cuprinsa intre 7 -14 ani caza ți în camer ă cu 2 adu lți, se perce pe 50%
dintr -un loc de cazare ; serviciile de masa pentru copii se achit ă separat;
o Procedurile de tratament sunt incluse doar de luni pana vineri ;
o Nu este permis accesul cu animale de companie în incinta hotelului ;
sau în camera de hotel.
Oferta propusă de mine se desfășoară pe parcursul a 5 nopți – 6 zile în perioada
30.09 – 5.10.2018 .
Pe parcursul sejurul ui o familie sau chiar un grup de prieteni pot alege una sau
mai multe modalități de petrecere a timpului.
Programul turistic presupune , pe lângă tratament și vizitarea obiectivelor turistice
din zon ă sau timp liber pentru distrac ție în ho tel/pentru odihn ă. Sejurul se va desfasura
astfel:
Ziua 1
o Ora 1400 – check in ;
o Timp liber pentru plimb ări/ distrac ție/ odihn ă;
o Ora 1830 – 2000 – cina la restaurantul hotelului .
Zilele 2, 3, 4 și 5
o Ora 730 – 900 – mic dejun ;
o Ora 930 – 1200 – două proceduri /tratamente în baza propie;
În func ție de afecți unile planificate în vederea trat ării, se folosesc diferite
proceduri printre care putem enumera:
Hidrokinetoterapie ;
Aerosoli – prin care se introduc pe cale inhalatorie substan țe
medicamentoase sau ape minerale sulfuroase, pulverizate cu ajutorul ap aratelor de aerosoli
ultrasunet ;
Injec ții intramusculare cu ape minerale – pt. alergii ;
Baie sulfuroas ă la cada – pt. sc ăderea tensiuni i arteriale, a glicemiei și a
colesterolului ;
Baie cu plante ;
Ionogalvanizare – se introduc în organism substan țe medicamentoase cu
ajutorul curentului electric, care le transport ă prin tegument și mucoase ;
Cataplasme cu n ămol – aplicarea locala a unor s aci cu n ămol încalzi ți la 38 –
44°C pe anumite regiuni ale corpului. Sunt utilizate pt. patologie reumatic ă pos traumatic ă,
dermatologic ă, ginecologic ă, endocrin ă;
Crenoterapia – afecțiuni ale tubului digestiv si nu numai ; apa minerală se
consumă direct de la izvor.
o Ora 1230 – 1400 – dejun;
o Timp liber pentru plimb ări/ distrac ție/ odihn ă/ vizitarea obiectivelor
turistice ;
Una din activitatile de agrement pe care le pot alege turistii pentru o dup ă amiaz ă
reusit ă este relaxarea la Cozia Aqua Park care dispune de: 11 bazine interioare si
exterioare; incinta încalzit ă; 8 tobogane exterioare si 2 interioare; 1400 de sezlonguri;
autoservire.
Într-o alt ă după amiază pot merge într-o drume ție și vizita poten țialul turis tic
natural al zonei: Parcul naț ional Cozia, valea Oltului, ca scada Lotriș or, etc.
Fără îndoial ă, ei trebuie sa își fac ă timp s ă vadă și obiectivele antropice din
stațiunea Călimănești – Căciulata printre care putem enumera: M ânăstirea Cozia, ruinele
Castrului roman Arutela , Mânăstirea Ostrov, etc.
o Ora 1830 – 2000 – cina la restaurantul hotelului .
Ziua 6
o Ora 730 – 900 – mic dejun ;
o Ora 930 – 1200 – două proceduri/tratamente în baza propie;
o Ora 1200 – Check out ; Bagajele se duc ori la autovehicul ori se las ă spre
păstrare pentru c âteva ore la recep ția hotelului.
o Ora 1230 – 1400 – dejun.
3.3.2. Analiza de preț
Tarifu l programului turistic propus potențialilor turiști este bine stabilit de
Ministerul Turismului.
În stabilirea tarifului pentru anul 2018 acesta a colaborat at ât cu patronatele
hotelurilor p articipante la program, care îl propun în prima faz ă, cat și cu agen țiile de
turism.
Astfel , prin programul balnear “Hai la B ăi 2018” , oferta de tratament balnear
pentru 5 nopți de cazare în camer ă dublă la hotel C ălimănești arat ă astfel:
Tip hotel Tariful pachetului Nopti Pachetul INCLUDE
Hotel 3* 750 lei 5 Loc in dubla, PC, Tratament
Sursa: https://www.ofertesejurromania.ro/locations/romania/statiuni -balneo -romania/hai -la-bai/
Pachetul balnear include următoarele:
5 nop ți cazare în camer ă dublă;
Pensiune Complet ă;
5 zile de tratament câte 2 proceduri/zi/persoan ă;
o consultatie medical ă la sosire cu medicul specialist din baza de tratament .
Notă :
Oferta valabil ă in limita locurilor disponibile;
Pentru o cameră s e achită tariful pt. 2 persoane;
Tarife programului balnear includ TVA și comisionul agen ției de turism;
Oferta se adreseaz ă tuturor categoriilor sociale interesate;
Accesul în restaurantul hotelului Căciulata, se face doar în ținută decentă ;
Turistii trebuie sa aib ă asupra lor :
talonul de pensie (daca sunt pensionari) sau adeverinta de plat ă la zi a
contributiilor pentru asigu rarile de sanatate (daca sunt salaria ți sau platesc separat la
asigurarile sociale), în cazul în care doresc sa suplimenteze, la fata locului, procedurile
primite prin acest ă ofert ă;
trimitere de la medicul de familie sau medicul specialist;
cardul de sana tate activat .
Cercetare privind interesul turiștilor actuali și poten țiali față de turismul balnear
Pentru a cunoaște opiniil e clienților în legătură cu practicarea turismului balnear ,
respectiv diversi ficarea ofertei și calitatea serviciilor la Hotel Complex Balnear Corp
Căciulata de 3* , am realizat în perioada iunie – iulie 2017 o cercetare directă. În acest scop
a fost elaborat un chestionar (Anexa 1) și au fost intervievați 40 subiecți.
Toate răspunsurile au rămas anonime.
Pentru a ușura centralizar ea răspunsurilor, pe chestionar, în dreptul fiecărei
variante de răspuns a fost scris și codul aferent acesteia.
Astfel, întrebările 1 1, 12, 14 și 16 (întrebări dihotomice), au primit codul 1 pentru
răspunsul „Da” și codul 0 pentru răspunsul „Nu”.
Întrebările 1, 2, 3, 4, 6, 7 și 9 cu mai multe opțiuni au primit câte două coduri
pentru fiecare variantă de răspuns (1 pentru cazul în care varianta respectivă era a leasă și 0
dacă nu era aleasă).
Restul întrebărilor 8, 10, 13 și 15 (cu excepția numerelor 5 si 17 ) au fost
codificate simplu, fiecare variantă de răspuns primind câte un număr de la 1 la 5 (sau de la
1 la 3, în cazul intrebării nr. 8 ).
Întreb ările 5 și 17 („Care este criteriul care deține ponderea ce mai mare în
alegerea unei destinații de vaca nță?”/ „De ce nu ați reveni la acesta structura de primire
turistica ?”), fiind întreb ări deschis e, au fost codificat e după citirea tuturor chestionarelor
completate. Fiecare grupă de motive a primit apoi un număr, acesta fiind și codul înscris în
tabelul de centralizare a rezultatelor.
Astfel, la întrebarea nr. 5:
„prețul sejurului” a primit codul 1;
„destinația turistică” a primit codul 2;
„perioadele de extrasezon” a primit codul 3;
„pachetul turistic” a primit codul 4.
La întrebarea nr. 17, răspunsurile au fost :
„lipsa banilor” a primit codul 1;
„nemulțumirea față de calitatea servic iilor” a primit codul 2;
„preferința față de altă unitate ” a p rimit codul 3.
Feed -back – ul primit / reacțiile pozitive ale clienților, în urma aplicării
chestionarului, nu pot fi decât îmbucurăt oare și totodată fac dovada că turismul balnear în
stațiunea Călimănești – Căciulata se ridică la așteptările și pretențiile “consumatorului de
vacanță”.
Bineînteles că întotdeauna este loc de mai bine.
CAPITOLUL 4
PROIECTAREA ȘI DESF ĂȘURAREA ACTIVIT ĂȚII
DIDACTICE
4.1. Strategii metodico -didact ice aplicabile în predarea și învăța rea
disciplinelor de specialitate
Pentru profesor, metoda didactică este un plan de acțiune conceput pentru
transmiterea cunoștințelor și formarea competențel or specifice .
Prin strategie didactică se înțelege un ansamblu de procedee prin care se
realizează colaborarea dintre profesor și elev în vederea predării și învățării unui volum de
informație, a formării de priceperi și deprinderi, a de zvoltării personalității umane.
Atingerea finalităților unei lecții este dată de, alegerea cu măiestrie a metodelor și
procedeelor didactice, ele reprezentând elementele esențiale ale strategiei didactice .
În procesul de învățământ, profesorul acționează prin interm ediul unor metode de
predare – învățare. Metoda are un caracter polifuncțional, în sensul că poate participa
simultan sau succesiv la realizarea mai multor obiective instructiv -educative.31 De ace ea,
profesorul este cel care își asumă responsabilitatea alegerii unei anumite metode de
învățământ, în funcție de finalitățile educației, de conținutul procesului instructiv -educativ,
de particularitățile de vârstă și cele individuale ale elevilor de tipurile de mijloace de
învățăm ânt și experiența profesorului .
Atenția acordată metodelor și procedeelor didactice facilitează cunoașterea,
integrarea teoriei cu practica, accesibilizarea cunoștințelor, participarea activă a elevului la
actul învățării. Ele constituie elementul esențial al strategiei didactice, deoa rece reprezintă
latura executorie a acestuia (atingerea finalităților).32
Termenul de metodă provine din grecescul "methodos " alcătuit din " odos " – cale
și "metha " – spre, care înseamnă mijloc, cale, mod de expunere, și în pedagogie
desemnează calea pe care o urmează profesorul pentru a -i ajuta pe elevi să -și găsească ei
înșiși o cale de parcurs în vederea redescoperirii unor adevăruri,33 pentru atingerea unui
scop, pentru obținerea unui rezultat, un mod s istematic de lucru, de gândire.
31 Constantin Cucoș, Pedagogie, Edit. Polirom, 2006, p . 287
32 Diaconu Mihai, Jinga Ioan (coordonatori) – Pedagogie, Ed. ASE, București, 2004, p.345
33 Maria Elena Druță, coordonator, Didactica Disciplinelor Economice , Edit. ASE, București, 2005, p . 59
Prin metodă de învățăm ânt se înțelege un anumit mod de organizare sau rațion –
alizare a unei acțiuni determinate de predare și învățare. Metoda de învățământ pre cizează
"în ce fel", "cum" anume trebuie să acționeze profesorul împreună cu elevii săi pentru a
realiza obiectivele propuse la un nivel de performanță cât mai înalt.
Ea are o triplă semnificație :
pentru profesor , metoda este o tehnică de predare , un mod de organizare a
învățării, de control și evaluare;
pentru elevi , este o tehnică de învățare , de asimilare a cunoștințelor și
deprinderilor, a unor capacități și competențe etc.;
pentru profesor și elevi , metoda constituie un mod de lucru comun , având
drept scop realizarea obiectivelor didactice stabilite.
Procedeul didactic este o secvență a met odei , un simplu detaliu, o tehnică mai
limitată de acțiune, o componentă sau chiar o particularizare a metodei34. Metoda include
în structura ei o suită echivalentă de procedee. Fiecărei operații îi corespunde un procedeu.
Astfel, procedeul reprezintă un d etaliu, o particularizare sau o componentă a metodei, în
acest sens, metoda didactică poate fi definită ca un ansamblu organizat de procedee .
Între metodă și procedeu relațiile sunt dinamice: metoda poate deveni ea însăși un
procedeu în cadrul altei metode; tot așa, un procedeu poate fi considerat metodă la un
moment dat. De exemplu, o experiență de laborator (demonstrativă) poate con stitui un
procedeu atunci când, pe baza lui, se formulează o serie de exerciții și prob leme, dar și
invers, exercițiul poate deveni un procedeu în,cazul experimentului de laborator, etc.
Ansamblul metodelor de predare și învățare utilizate constituie ceea ce se
numește metodologia procesului de învățământ .
Datorită complexității situațiilor de predare – învățare, metodele de învățământ nu
se pot folosi în mod izolat, ci ele se structurează în complexe de metode, mijloace și tehnici
în raport de situația pe care o se rvesc. Această combinare între metode, mijloace și tehnici
adecvate situațiilor de predare – învățare este cunoscută sub denumirea de strategie
didactică .
În sensul mai larg, strategia didactică reprezintă proiectarea, organizarea și
realizarea unei înlănț uiri de situații de predare – învățare prin parcurgerea cărora se
realizează obiectivele instructiv educative .
34 Constantin Cucoș, op.cit. , p. 287
În ziua de astăzi, există o gamă diversificată de metode didactice, iar ritmul lor
de succesiune se accelerează. Dincolo de actuala diversitate metodologica, în literatura
pedagogică se consideră că metoda rezultă din sinteza a cel puțin trei componente35:
o prima componentă se referă la idealul educativ și cultural promovat la
nivel social și pe care școala are datoria să -l înfăptuiască; metodele utilizate vin în
prelungirea unui asemenea deziderat;
o a doua componentă pleacă de la structura logica a diverselor discipline ;
noțiunile acestora presupune grade variabile de dificultate, ceea ce implică o anumită
progr esie didactica de care ține seama lecțiile, man ualele, planurile de învățământ;
o în final, a treia componentă se referă la atitudinea elevului față de
activitatea școlară ; avem în vedere receptivitatea elevului față de informația oferită în
clasă, specific ul vârstei, trăsăturile comune ale elevilor, precum și capacitățile și
individualitățile fiecăruia.
În ceea ce privește sistemul metodelor de învățământ, în literatura pedagogică
întâlnim mai multe taxonomii, determinate de criteriul de clasificare adoptat .
Unii le împart în vechi și noi, tradiționale și moderne, informative și formative .
Alții, în pasive (neparticipative) și creative (participative).
Marea majoritate a specialiștilor clasifică metodele didactice ținând cont de
criteriul: scopului didactic urmărit – in funcție de care se disting următoarele metode
didactice:
A. metode de predare – asimilare;
B. metode de evaluare.
Sunt autori36 care aduc în discuție și alte criterii de clasificare. Astfel, invocând
criteriul mijlocul de vehiculare al conținuturilor (numai în cazul predării), metodele pot fi
grupate în:
a) metode intuitive (mijlocul este imag inea obiectului/fenomenului sau
obiectul însuși);
b) metode verbale (mijlocul în cauză este cuvântul scris sau rostit).
De asem enea, după criteriul devenit de multă vreme tradițional, gradul de
participare elevului în acțiunea propriei instruiri, metodele se clasifică în:
a) metode expozitive;
b) metode active.
35 Druță Maria Elena , op. cit. , p.60
36 Cucoș Constantin (coordonator) – Psihopedagogie, Ed. Polirom, București, 1998, p. 144
După profesorul Ioan Cerghit, metodele se clasifică ținând cont de următoare le
aspecte:
1. experiența social -istorică sau moștenirea culturală (condensată în valorile
științei, tehnicii, literaturii, artei, etc.);
2. experiența individuală dedusă din contactul nemijlocit (sau mijlocit) cu
lumea obiectelor și fenomenelor realității;
3. experiența dobândită prin acțiune (practică) intervenție activă,
transformatoare a realității.
De fapt, în practică nu se pot utiliza metode ”pure”, așa cum sunt ele clasificate și
descrise de diverși autori.
Astfel, după profesorul Ioan Cerghit, tipurile de metode sunt37:
Tabel nr. 4.1. Metode didactice
Categorii Tipuri principale
Metode de
comunicare Prin
limbaj Metode
expozitive Descrierea
Explicația
Prelegerea
Instructajul verbal
Metode
conversative Conversația euristică
Discuția
Prin limbaj scris Instruirea prin lectură
Prin limbaj oral – vizual Instruirea prin mijloace vizuale
Instruirea prin mijloace auditive
Instruirea prin mijloace audio –
vizuale
Prin problematizare Instruirea prin rezolvare de
probleme
Metode de
explorare Metode de explorare directă Observarea dirijată
Observarea independentă
Efectuarea de experiențe
Inventarea de soluții noi
Metode de modelare Studierea pe modele
Metode bazate pe
acțiune Metode de
acțiune efectivă
(reale) Exercițiul
Algoritmizarea
Studiu de caz
Efectuarea de lucrări practice
Metode de
acțiune simulate Instruirea prin jocuri didactice
Instruirea pe simulator
Efectuarea de proiecte
37 Cerghit, I., Neacșu, I., Negreț – Dobridor, I., Pănișoară, I. O., Prelegeri pedagocice, Iași, Editura Polirom,
2001, p.98
Metode de instruire
programată Instruire cu programe cu răspuns
construit
Instruirea cu programe cu răspuns
la alegere
Sursa: Cerghit, I., Neacșu, I., Negreț – Dobridor, I., Pănișoară, I. O., Prelegeri pedagocice, Iași, Editura
Polirom, 2001
Indiferent din ce categorie fac parte, metodele (fie tradiționale sau moderne, active
sau pasive, informative sau formative ș.a.m.d.) trebuie să conducă la atingerea obiectivelor
stabilite, cu consum minim de timp și de resurse (materiale și psihice).
4.1.1. Metode didactice de predare – comun icare
În grupa metodelor de predare -comunicare pot fi incluse atât metodele socotite
tradiționale, din punct de vedere istoric, expunerea sau conversația, cât și metode mo derne,
ce au apărut mai târziu.
Metode de predare –comunicare utilizate în cadrul orel or de turism:
o Expunerea ;
o Conversația euristică;
o Demonstrația didactică;
o Dezbaterea;
o Studiul de caz.
Expunerea constă în prezentarea de către profesor a unor noi cunoștințe, pe cale
orală, cât mai structurat, pentru a putea transmite eficient un volum mai mare de informații,
într-un anumit interval de timp. În funcție de stilul folosit în expunere, aceasta poate
îmbrăca mai multe forme: pove stirea, explicația, prelegerea.
Și la disciplinele de turism, expunerea poate fi folosită cu mult succes în
preze ntarea noțiunilor introductive.
Profesorul nu trebuie numai să spună aceste povești, ci, mai ales el trebuie să le
găsească, să se documenteze în permanență și să le găse ască locul potrivit în prezentarea
cunoștințelor, astfel înc ât demersul didactic să nu pară numai o poveste, ci să ducă la
asimilarea de noi cunoștințe și mai ales la formarea de priceperi și deprinderi de a opera cu
acestea.
Dozarea corespunzătoare a poveștilor, stârnește curiozitatea elevului
determinându -l să găsească el însuși alte info rmații, să se documenteze și apoi să prezinte
aceste informații colegilor și profesorilor.
Conversația euristică este una din metodele ce activează elevul. Presupune
dialogul, învățarea prin întrebare și răspuns sau descoperirea sub îndrumare. Este însă
adevărat că profesorul de astăzi nu mai are timp să asculte întrebările elevilor, iar elevul nu
are suficient curaj, interes sau nu este stimulat să pună întrebări. Astfel, această metodă
este folosită, de regulă, în sensul ei clasic: profes orul întreabă, el evul răspunde.
Pentru a fi stimulativă și eficientă, această metodă trebuie îmbinată cu
problematizarea.
Demonstrația didactică constă în prezentarea unor obiecte, fenomene sau în
executarea unor acțiuni în scopul asigurării unui suport concret, senzorial, care să faciliteze
cunoașterea unor aspecte ale realității. Demonstrația poate folosi ca materiale intuitive
obiecte reale sau reprezentări grafice, desene, imagini, proiecții ori secvențe televizate.
Demonstrația nu trebuie să lipsească nici atunci când este vorba de prezentarea
obiectivelor turistice sau chiar a mijlo acelor de promovare a acestora.
Poate că pare banală prezentarea unui afiș, pliant ori broșură sau a unui clip
publicitar televizat, gândindu -ne că suntem zilnic bombardați cu astfel de mat eriale
publicitare, iar elevii le -au văzut și nu mai avem nevoie de astfel de material didactic.
Prezentarea acestor materiale în fața elevilor, însoțită de explicațiile necesare deschide
altfel atât mintea, cât și sufletul elevului, îi trezește interesul și îi stârnește curiozitatea.
Poate fi asem ănată cu o demonstrație pe viu.
Am experimentat acest lucru folosind cataloage, broșuri, pliante, afișe ori
anunțuri, pe care le -am prezentat elevilor punând în evidență acele elemente de bază care
le diferențiază , comentând calitatea materialelor folosite și a imaginilor, limbajul utilizat în
transmiterea mesa jelor, informațiile prezentate.
Deși elevii s -au întâlnit frecvent cu astfel de materiale, prezentarea
caracteristicilor acestora, folosind exemple concrete a avut un efect mult mai puternic
asupra lor, iar în momentul în care au realizat ei înșiși astfel de materiale promoționale de
promovare a obiectivelor turistice dintr -o anumita zona rezultatele au fost deosebite.
Dezbaterea este metoda ce permite realiza rea schimbului de idei, opinii,
concepții. Este una din metodele activ -participative, cu rezultate deosebite în activitatea
didactică. Alături de efectele pe care le are în asimilarea temeinică a cunoștințelor, creează
un anumit mod de gândire, duce la for marea deprinderilor și abilităților de argumentare a
ideilor și soluțiilor propuse, se dezvoltă limbajul de specialitate, modul de exprimare și
chiar capacitățile oratorice ale elevilor.
Dezbaterea se poate utiliza în cadrul modulului „Oferta de pro duse și servicii în
cadrul agenț iei de turism” pentru a selecta component ele produsului turistic în funcț ie de
categoria de consumatori căruia i se adresează .
Unul din elementele importante ale dezbaterii este generarea argumentelor.
Elevii își vor preciza poziția afirmatoare sau negatoare față de moțiunea
prezentată. Se stabilesc echipele care încep să -și construiască argumentele, începând cu o
primă afirmație, un motiv pentru care sunt pro sau contra moțiunii. Continuă cu explicația
motivului avansat, apoi îl dovedesc prin lansarea unor idei justificative sau probe care
susțin motivul și care pot fi notate pe o fișă specială, după care pledoaria se încheie cu
concluzia, care presupune reluarea afirmației inițiale.
Studiul de caz mijlocește o confruntare dir ectă cu o situație din viața reală,
autentică. Se folosește în scopuri diferite: îmbogățirea cunoștințelor cu noi achiziții;
aplicarea creatoare a unei experiențe însușite la noi condiții și în combinații noi, impuse de
noua situație problemă; de adâncire a sistematizării și consolidării cunoștințelor; de
verificare a cunoștințelor și abilităților.
Metoda studiului de caz are un pronunțat caracter activ – participativ, formativ și
euristic, contribuind la antrenarea și dezvoltarea capacităților intelectual e și profesionale,
oferind elevilor soluții de rezolvare eficiente a unor probleme sau situații – probleme
teoretice și practice, solicită o intensă activitate personală sau de echipă, multip lică relațiile
profesor – elev.
Din punct de vedere metodic cazul analizat trebuie să corespundă unei teme din
programă. Analiza și soluționarea cazului trebuie să devină un exerciți u al căutării, al
descoperirii.
Rolul profesorului este să prezinte cazul, să organizeze, să conducă și să dirijeze
dezbaterile ce au loc.
Prin intermediul acestei metode, elevii vor fi obișnuiți: să adune informații, să le
selecteze, să le valorifice, să anticipeze evoluția evenimentelor, să elaboreze decizii
eficiente, în mod argumentat, să examineze critic situația (cazul)
Etapele prezentă rii studiului de caz:
a) descoperirea cazului și înțelegerea profundă a acestuia;
b) examinarea cazului din mai multe perspective:
teoretică;
documentară;
practică.
c) selectarea metodelor de analiză;
d) prelucrarea cazului respectiv:
sistematizarea inform ațiilor;
analiza situațiilor prezentate;
stabilirea variantelor de rezolvare.
e) stabilirea concluziilor (alegerea variantei optime).
Pentru a evidenția punctele tari, punctele slabe, precum oportunitățile și riscurile
ofertei turistice a stațiunii Călimăn ești – Căciulata, profesorul le propune elevilor următorul
studiu de caz: „ Realizați analiza SWOT a ofertei turistice a stațiunii Călimănești –
Căciulata”. Se vor da elevilor elementele ce trebuie urmărite: potențial natural, potențial
antropic, unități d e cazare, unități de alimentație, unități de agrement, unit ăți de tratament,
infrastructur ă și condițiile economico -sociale.
Cu ajutorul acestei metode, elevii vor fi capabili: să adune informații, să le
selecteze, să le valorifice, să anticipeze evoluția evenimentelor, să elaboreze decizii
eficiente, în mod argumentat, să examineze critic situația (cazul) .
4.1.2. Metode de fixare și consolidare
Învățământul de astăzi pune accentul nu atât pe asimilarea de cunoștințe, pe
informare, cât pe formare de pricep eri, deprinderi, abilități de a opera cu informațiile sau
cunoștințele. În acest scop, metodele de fixare și consolidare atât a cunoștințelor, cât mai
ales a priceperilor și deprinderilor practice trebuie să -și găsească locul și în cadrul orelor de
la modu lul “Oferta de pro duse si servicii in cadrul agenț iei de turism”
Printre metodele utilizate pentru fixare și consolidare putem enumera :
exercițiul didactic
brainstormingul
Exercițiul didactic constituie o modalitate de efectuare a unor operații și acțiuni
mintale sau motrice, în mod repetat și conștient, în vederea consolidării unor cunoștințe,
priceperi sau deprinderi. Cu ajutorul exercițiului se formează anumite structuri
operaționale, algoritmi de lucru, care duc atât la înțelegerea noțiunilor și preveni rea uitării,
cât și la sporirea capacității de a opera cu noțiunile învățate.
Exercițiul este folosit și în cadrul orelor de la modulul “Oferta de pro duse si
servicii în cadrul agenț iei de turism”, mai ales pentru a combina elementele produsului
turistic intr-un pachet care sa satisfacă cerințele turiș tilor.
Această metodă es te foarte utilă și pentru a realiza analiza de preț a produsului
turistic.
Brainstormingul
Poate fi socotită atât o metodă de fixare și consolidare, cât și una de evaluare sau
chiar de însușire de noi cunoștințe. Nu este atât o metodă didactică, cât o metodă de
stimulare a imaginației și creativității.
Este vorba despre „furtuna cre ierelor” sau „asaltul de idei”.
Presupune folosirea concomitentă a problematizării, în momentul introductiv ,
atunci când se lansează tema, utilizarea dezbaterii pe parcursul desfășurării, atunci când se
emit soluții la problema propusă. Scopul acestei metode este de a se enunța cât mai multe
puncte de vedere și nu neapărat soluții bune. Evaluarea propriu -zisă a soluțiilor se
realizează după un anumit timp, prin compararea și selectarea ideilor socotite mai bune. Se
poate formula un răspuns la problema inițială prin combinarea soluțiilor ap ărute.
Spre exemplu, brainstormin gul poate fi utilizat pentru a gă si idei noi in vederea
diversifică rii serviciilor prestate intr -o anumita zona turistica pentru a elimina efectele mai
puțin plăcute ale sezonalită tii.
Răspunsurile lor sunt uimitoare, de multe ori apar contradicții, însă nu generatoare
de conflicte , ci contradicț ii constructive.
4.2. Mijloace de învățămâ nt folosite în procesul de predare învăț are
În procesul de învățământ se folosesc un număr mare și variat de resurse materiale
cu scopul de a facilita transmiterea unor cunoștințe, formarea unor deprinderi, evaluarea
unor achiziții sau realizarea unor aplicații practice în cadrul procesului instruct iv-educativ.
Prin potențialul lor informațional, experimental, operațional, mijloacele de
învățământ oferă profesorului posibilitatea de a -l determina pe elev să observe, să
gândească, să întreprindă o acțiune proprie de investigare, d e redescoperire a ade vărurilor.
Mijloacele de învățământ constituie o componen tă importantă a procesului de
învățământ. Ele cuprind ansamblul materialelor utilizate în procesul de învățământ care
sprijină realizarea „obiectivelor educației prin valorificarea potențialului lor pedagogic.
Mijloacele de învățământ pot fi definite și ca, instrumente sau complexe
instrumentale menite a facilita transmiterea unor cunoștințe, formarea unor deprinderi,
evaluarea unor achiziții, realizarea unor aplicații practice în cadrul procesului in structiv –
educativ.38 a și celelalte discipline de studiu, disciplinele de specialitate beneficiază de
aportul unei game largi de mijloace de învățământ, pentru a ușura procesul de predare –
învățare. Acestea ușurează nu numai achiziționarea cunoștințelor (f uncția informatică), ci
și formarea unor abilități și capacități intelectuale (funcție formativă).
Mijloacele de învățământ sunt considerate auxiliare pedagogice, aparținând
resurselor materiale utilizate în școală.
Literatura de specialitate arată că mijl oacele de învățământ au anumite funcții
psihopedagogice, care d ezvăluie câmpul lor de acțiune.
Astfel sunt cunoscute urmă toarele:
1. Funcția de comunicare – constă în proprietatea mijloacelor de învățământ
de a transmite direct informația despre obiectele, f aptele, fenomenele, evenimentele,
procesele studiate. Cu ajutorul lor, elevii asimilează mai ușor noile cunoștințe și își
consolidează sistemul de noțiuni, concepte, judecăți de valoare asupra celor învățate;
2. Funcția de activizare – constă în posibilitatea mijloacelor de învățământ de
a stimula spiritul de observare și inițiativă, de a declanșa eforturi proprii de gândire și de a
stimula și dezv olta creativitatea individuală;
3. Funcția ilustrativ – demonstrativă – prin care se realizează posibilitatea
de ameliorare a comunicării bazată pe limbajul vorbit și de a prezenta elevilor experiențe,
operații de lucru, modele de acțiuni și comportare;
4. Funcția formativ – educativă – se valorifică în actul didactic prin
creșterea gradului de organizare a informației transmise în exersarea capacităților
operaționale ale gândirii. Prin modul cum sunt concepute și realizate mijloacele de
învățământ pot contribui la formarea gândirii logice, a capacității de analiză și sintez ă, la
activizarea atenției, la formarea de priceperi și deprinderi profesionale.
5. Prin modul cum sunt folosite în procesul instructiv – educativ, mijloacele de
învățământ contribuie la dezvoltarea și stimularea curiozității, a intereselor de cunoaștere,
facilitează activitatea independentă ;
6. Funcția stimulativă sau de motivare a învățării – constă în provocarea și
dezvoltarea motivației pentru problemele studiate. Cercetările psihopedagogice și practica
didactică au demonstrat că unele mijloace de învățăm ânt sunt capabile să trezească
38 Cerghit, I., Neacșu, I., Negreț – Dobridor, I., Pănișoară, I. O., op. cit. , p.126
interesul și curiozitatea pentru ceea ce urmează să fie cunoscut de elevi, să declanșeze
impresii puternice, stări și trăiri emotive;
7. Funcția estetică – dezvoltă capacitatea de înțelegere și apreciere a
frumosului;
8. Funcția d e școlarizare substitutivă – este subliniată de posibilitatea unor
mijloace de învățământ de a avea o largă adresabilitate și o largă accesibilitate în rândul
elevilor de diferite vârste, realizându -se un învățământ la distanță (emisiuni radiofonice,
TV, Internet);
9. Funcția ergonomică sau de reducere a efortului în activitatea de
învățare – decurge din posibilitatea unor mijloace de învățământ de a contribui la
raționalizarea eforturilor elevilor pe timpul desfășurării procesului de învățământ;
10. Funcția de orientare a intereselor profesionale ale elevilor – constă
în posibilitatea de a prezenta aspecte și informații despre diferite profesiuni; posibilitatea
de informa elevii cu privire la conținutul muncii, exigențele și dificultățile fiecărei
profesiuni; p osibilitatea de a prezenta necesarul de forțe de muncă pe piața muncii dintr -un
județ sau la nivel național;
11. Funcția de evaluare a randamentului școlar – decurge din posibilitatea
mijloacelor de învățământ de a diagnostica și aprecia progresele înregistra te de elevi. Cu
ajutorul acestora se obțin o serie de informații referitoare la rezultatele procesului didactic
(cunoștințe stocate, capacități, calități și deprinderi practice formate).
În conceperea și realizarea mijloacelor de învățământ trebuie să se țină seama de
anumite cerințe psihopedagogice:
să fie realizate în concordanță cu programele școlare;
să țină seama de particularitățile de vârstă ale elevilor;
să stimuleze cât mai mulți analiza tori pentru o percepție bogată;
să stimuleze capacitatea de i nvestigare și inventivitatea;
să permită formarea de deprinderi în mânuirea aparaturii;
să dimin ueze efortul necesar învățării.
Cerințe teh nico – economice și ergonomice:
să posede caracteristici tehnico – funcționale ridicate;
să prezinte fiabilitate în funcționare;
să fie ușor de folosit de că tre elevi și profesori;
să permită integrarea în lecție în timp scurt și fără efort;
realizarea lor să n u ducă la prețuri mari de cost.
Există o diversitate de mijloace de învățământ într -o continuă perfecționare.
Această diversitate îngreuiază o clasificare care, după unii pedagogi ar trebui făcută după
analizatorii solicitați în actul perceptiv, iar după alții după suportul pe care sunt prezent ate
sau după criterii istorice.
După destinația lor, mijloacele de învăț ământ se împart în două categorii:
o materiale didactice
o mijloace tehnice (de regulă audiovizuale, iar mai recent calculatorul)
După funcțiile pedagogice dominante pe care le îndeplinesc în cadrul activității de
predare și învățare, materialele didactice se pot grupa după cum urmează
I. Materialele informative – demonstrative (având această funcție pedagogică:
informativă și demonstrativă) .
Materialele didactice din această categorie sunt, deci, fie surse de informații, fie
ajutătoare,în transmiterea informa țiilor de către profesor. În acest din urmă caz, ele îl ajută
pe profesor să exemplifice și să ilustreze unele noțiuni, să concretizeze unele idei sau să
demonstreze unele afirmații.
Ca exemplu, din categoria materialelor didactice informativ – demonstrati ve ce pot
fi utilizate in cadrul orelor de specialitate pot fi evidențiate materiale sau reprezentări
figurative: harți turistice, planșe reprezentând trasee turistice , desene realizate pe tablă, pe
folii sau coli de hârtie, diapozitive, casete video, dis chete etc. Ele îndeplinesc și o funcție
de motivare a învățării (alături de cea intuitivă, ilustrativă și demonstrativă).
II. Materialele de evaluare a rezultatelor învățării : fișe de observare, fișe de
lucru, teste, ș.a.
In ceea ce privește mijloacele tehnice folosite mai des în școală, acestea sunt:
retroproiectorul (pentru proiectarea desenelor realizate pe folii transparente), casetofonul și
magnetofonul (pentru benzile magnetice audio), aparatura video (pentru redarea
casetelor video), calculat orul electronic (pentru utilizarea dischetelor realizate in scop
didactic).
După opiniile unor cercetători, gradul de solicitare psihică (potențialul de
activizare ) al fiecărei categorii de materiale didactice crește pe măsură ce coborâm pe scara
următoar e (cunoscută sub denumirea de scara lui Dale) și scade pe măsura ce urcam pe ea.
XII. Simbol uri verbale (orale sau scrise).
XI. Simboluri figurale (imagini, scheme, figuri stilizate etc.).
X. Înregistrări sonore.
IX. Imagini fixe (diaf ilme, diapozitive, fo tografii).
VIII. Imagini mobile (filmul).
VII. Imagini TV.
VI. Imagini statice(expoziții,muzee).
V. Observații intenționate (excursii tematice).
IV. Observații bazate pe observații științifice.
III. Scene dramatizate.
II. Experimente inventate (simulări, m achete etc.).
I. Experiență semnificativă directă (activitatea reală, proprie a elevului).
În favoarea utilizării mijloacelor de învățământ pledează faptul (verificat în timp)
că acestea fac posibilă transmiterea și asimilarea unei cantități mai mari de informație pe
unitatea de timp, în comparație cu predarea și învățarea realizată fără utilizarea lor.
Faptul că aceste mijloace îi ajută pe elevi să rețină mai mult timp și în proporție
mai mare cunoștințele învățate este ilustrat de M. Couadenzio:
Tabel nr 4.2. Forme de prezentare a informațiilor
Forme de prezentare a informațiilor După 3 ore % După 3 zile %
numai oral 70 10
numai vizual 72 20
oral și vizual 85 65
4.3. Proiectarea activităț ii didactice
Proiectarea activității didactice reprezintă un domeniu important al cercetării și
practicii școlare, ocupă un loc esențial în formarea inițială a cadrelor didactice, dar și în
sistemul de perfecționare.
Pe de altă parte, succesul procesului de instrucție depinde în mare măsură de
gradul de precizie cu care sunt stabilite intențiile urmărite, de pregătirea resurselor
(informaționale, materiale, procedurale), de desfășurarea procesului didactic și de
interacțiunea componentelor. La toate acestea, se adaugă măsurile de prevenire a acțiunii
factorilor perturbatori și de eliminare a acțiunilor inutile.
Înfăptuirea tuturor operațiilor de mai sus structurează un proiect bine elaborat și
are ca scop prioritar asigurarea succesului activității didactice.
Ideea de „ proiectare” este legată de cuvântul de origine engleză „ design”, cu
următoarele accepții: plan (mintal), intenție, scop, schiță, proiect. În teoria instruirii a pătruns
sub sintagma „ design instrucțional ”39.
Definirea acțiunii de pregătire a lecției se face și astăzi prin mai multe denumiri:
proiect de tehnologie didactică, proiect de activitate didactică, plan de activitate, plan de
lecție, proiect de lecție .
Algoritmul proiectării didactice se bazează pe o succesiune relativ stabilă de
operații40:
o Precizarea scopurilor instructiv -educative (stabilirea obiectivelor de
referință sau competențele specifice corespunzătoare unității de conținut);
o Cunoașterea resurselor și a condițiilor de desfășurare a procesului didactic;
o Organizarea și pregătirea conținutului;
o Identificarea obiectivelor pedagogice concrete;
o Stabilirea activităților de predare -învățare;
o Modalități de evaluare a rezultatelor și a activității care le -a produs.
Robert Mills Gagné41, grupează multiplel e aspecte și detalii pe care le include
proiectarea în jurul a trei elemente -cheie, formulate interogativ, la care profesorul trebuie să
răspundă prin proiectul pe care îl elaborează:
1. Spre ce tind?
2. Cum să ajung acolo?
3. Cum voi ști când am ajuns?
Întrebarea a doua a cunoscut de -a lungul timpului diferite nuanțări, fiind foarte
cunoscute următoarele patru întrebări prin ale căror răspunsuri se pun în evidență etapele
proiectării didactice:
Ce voi face? (precizarea obiectivelor);
Cu ce voi face? (mijloacele de învățământ);
Cum voi face? (metodele didactice);
Cum voi ști că ceea ce am vrut să fac s -a realizat? (stabilirea tehnicilor de
evaluare).
39 Cucoș Constantin, Psihopedagogie pentru examene de definitivare și grade didactice , Editura Polirom, Iași
2004, p. 57
40 Crețu Daniela, Psihopedagogie, elemente de formare a profesorilor , Editura Imago, București, 2001, p.15
Conform noilor orientări ale procesului instructiv -educativ, profesorul trebuie să
devină organizator al unor experien țe de învățare relevante pentru elevi, el realizând
legătura directă între ce se învață și de ce se învață. În aceste condiții, subiectul autentic al
instruirii va fi elevul și, în consecință, strategia didactică se impune a fi proiectată în acest
sens.
În prezentarea condițiilor corespunzătoare etapelor proiectării didactice,
formularea verbelor se face la persoana I (singular), atât pentru a surprinde rostul fiecărei
etape, cât și pentru a fi mai aproape de acțiunea efectivă42.
Proiectarea demersului didac tic personalizat presupune din partea profesorului
parcurgerea, în ordine, a următoarelor etape :
1. studierea programei școlare;
2. planificarea calendaristică a unităților de învățare;
3. proiectarea secvențială a unităților de învățare și a secvențelor de învățare
(a lecțiilor ca principală formă de organizare și desfășurare a activității didactice).
4.3.1. Programa școlară
Programele pornesc de la premisa că aspectul cel mai important al studierii
disciplinei școlare îl reprezintă, nu memorarea într -o an umită ordine a unor informații
oferite de profesor și de manuale, ci atingerea unor obiective educative mult mai complexe,
legate de formarea unor competențe, de a realiza anumite activități intelectuale sau
motrice, specifice pentru un anumit domeniu, for mare a unor atitudini și convingeri.
Programa oricărei discipline școlare descrie oferta educațională a disciplinei
respective pentru un parcurs școlar și este parte a Curriculum -ului național. Ea indică
obiectivele, temele și subtemele la fiecare disciplin ă, timpul afectat pentru fiecare dintre
acestea.
Obiectivele care urmează să fie realizate de elevi prin studierea unei discipline
școlare sunt de mai multe categorii: obiective – cadru (realizabile pe termen lung, un ciclu
școlar); competențe specifice (partea de contribuție a unui anumit an de studiu la realizarea
obiectivelor –cadru); valori și atitudini.
Pentru fiecare obiectiv –cadru, programa precizează competențele specifice de
atins cu elevii la sfârșitul clasei și oferă sugestii de activități de în vățare prin care elevii vor
42 Tomșa Gheorghe, Orientarea și dezvoltarea carierei la elevi , Casa de editură și presă „Viața
Românească”, București 2002, p. 110
putea să -și dezvolte abilitățile specificate de aceste obiective de referință (competențe
specifice), prin studierea unor aspecte (conținuturi) caracteristice pentru o anumită
categorie de fenomene.
Chiar dacă în programă, pentr u fiecare temă, se precizează problemele care
urmează a fi studiate, este evident ca se lasă deplină libertate profesorului în stabilirea
informațiilor (conținuturilor) de care vor avea nevoie elevii săi pentru a realiza fiecar e
dintre obiectivele de refer ință. De altfel, în nota de prezentare a programei se specifică
faptul că ordinea de parcurgere a temelor într -un an școlar poate fi propusă de profesor. De
asemenea profesorul are libertatea de a alege metodele și tehnicile didactice și de a
propune noi a ctivități de învățare în măsură să asigure competentele specifice propuse.
În concluzie, lectura pre alabilă a programei școlare urmează să se fac ă nu doar
pentru a lua cunoștinț ă de informațiile pe care profesorul le va transmite și de ordinea lor,
ci, în primul rând, pentru a cunoaște ce capacități ale elevilor urmează să formeze și să
exerseze în anul școlar respectiv, prin studierea temelor recomanda te de programă. Această
înseamnă că principala problemă a proiectării didactice este aceea de a anticipa, în detaliu,
întreg ansamblu de activități de învățare despre care presupunem că, dacă vor fi desfă șurate
de elevi într -o anumită ordine, vor avea drept rezultat, în final, dezvoltarea fiecăreia dintre
abilitățile cerute prin obiectiv ele de referință ale pr ogramei.
Programa nu specifică modul de “articulare” a diverselor activități de învățare pe
care elevii vor trebui să le desfă șoare, pentru a -și forma abilități vizate de obiectivele de
referință. Programa școlară este instrumentul de la care se pornește î n realizarea proiectării
didactice. Caracterul ei operațional derivă și din faptul că lasă profesorului suficientă
autonomie în organizarea și dimensionarea acțiunilor educative.43
Autorii noului Curriculum Național recomandă, în consecință, o lectură a
programei pe “ orizontală”, în succesiunea urmă toare: obiectiv -cadru, obiective de referință,
conținuturi, activități de învățare.
În acest sens, voi prezenta pentru exemplificare programa școlară a modului: M4
“ Oferta de produse și servicii în cadrul agenți ei de turism ”, clasa a XII -a, rută directă,
filieră tehnologică, spec ializarea tehnician în turism, disciplină a cărei programă integrează
și tema lucrării de față în capitolul „ Componentele produsului turistic ”, subcapitolul
“Resursele turistice”.
43 Cerghit, I., Neacșu, I., Negreț – Dobridor, I., Pănișoară, I. O., op. cit., Iași, p. 134
Programa școlară
I. LOCUL MODULULUI ÎN CADRUL PLANULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT
– Categoria de curriculum: Curriculum diferențiat (CD).
– Număr de ore: 93 de ore din care 62 pentru laborator tehnologic.
– Toate orele sunt desfășurate de profesorul de specialitate.
II. LISTA UNITĂȚILOR DE COMPETENȚE RELEVANTE PENTRU MODUL:
U19. Oferta de produse și servicii în cadrul agenției de turism
III. TABEL DE CORELARE A COMPETENȚELOR ȘI CONȚINUTURILOR
IV. SUGESTII METODOLOGICE:
Pentru atingerea competentelor, lecțiile se desfășo ară atât în sala de clasă, cât si în
laborator cu profesorul de specialitate, Criteriile specifice de evaluare vor fi preluate din
Standardul de pregătire profesională de către profesor și prezentate elevului. Elevul poate
fi integrat în evaluarea activită ților sale, consolidând astfel, capacitatea de a se autoevalua
și mărind gradul de transparență a acordării notelor.
Proiectarea calendaristică a unității de învățare presupune parcurgerea
următoarelor etape:
1. realizarea asocierilor dintre obiectivele de re ferință și conținuturi;
2. împărțirea în unități de învățare;
3. stabilirea succesiunii de parcurgere a unităților de învățare;
4. alocarea timpului considerat necesar, pentru fiecare unitat e de învățământ,
în concordanță cu obiectivele de referință și conținuturile vizate.
4.3.2. Planificarea calend aristic ă
În contextul noului curriculum, planificarea calendaristică este un document
administrativ care asociază în mod personalizat obiectivele de referință și conținuturile
programei cu alocarea de timp c onsiderată optimă de cadru didactic pe parcursul unui an
școlar.
La orice disciplină de specialitate planificările pot fi întocmite pornind de la
următoarea structură:
Școala ……………… … Profesor: ……… ……………………
Disciplina ……………. . Clasa/Nr. ore pe săpt./Anul……………
Unitatea
de
compete
nță Obiective de referință
/competențe specific /
competențe
individuale Conținuturi Număr de
ore alocate Săptămâna
Observați
i
Unitățile de învățare se indică prin titluri (teme) stabilite de către profesor (pe
baza curriculum -ului școlar, a manualului sau a altor surse, din perspectiva legării temei
cu scopurile învățării).
Obiectivele de referință sunt marcate prin numerele corespunzătoare din
curriculum -ul școlar.
Conținuturile selectate sunt cele extrase din lista de conținuturi a curriculum -ului;
pot fi adăugate, corespunzător, teme/titluri sau subtitluri din manual, prin care acestea se
detaliază.
Numărul de ore alocate se stabilește de către pr ofesor, în funcție de experiența
acestuia și de nivelul de achiziții ale elevilor clasei.
Pentru exemplificare voi detalia planificarea calendaristică pentru
modulul:” Oferta de produse și servicii în cadrul agenției de turism.”
Liceul Tehnologic Administr ativ și de Serv icii” Victor Slăvescu” Ploiești
Modulul IV: Oferta de produse și servicii în cadrul agenției de turism
Clasa : a – XII – a
Nr. ore/săpt. 3 (1T+2LT)
Anul școlar: 2018 -2019
Programa : Anexa nr. 2 la OMECI nr. 3423/18.03.2009
Profesor : Ghiță Petre Daniel
Planificare calendaristică orientativă
U.
de
co
m
p Comp .
specifi
ce
vizate Conținut tematic Nr.
ore Săptămâna O
b
s
. T LT I
P T LT I
P
U
C:
19
Of
C1
Analiz
ează
compo1. Componentele produsului turistic
Elemente componente:
– resursele turistice,
– infrastructura,
– forța de muncă, resursele instituționale.
11
22
S1-
S
12
S1-
S
12
ert
a
de
pr
od
us
e
și
ser
vi
cii
în
ca
dr
ul
ag
en
ție
i
de
tur
is
m
nentele
produs
ului
turistic
C2
Conce
pe
produs
e
turistic
e
Rolul componentelor:
– de a crea servicii de transport, de cazare, de
alimentație,de agrement, de intermediere, alte
servicii cu caracter special (traducere,
supravegherea copiilor, secretariat).
Caracteristici ale produselor turistice:
– eterogene,
– complexe,
– nestocabile,
– se produc pe măsura consumului,
– au caracter sezonier.
Recapitulare
2. Conceperea produselor turistice
Categorii de produse turistice:
– circuite,
– sejururi,
– croaziere,
– produse tematice.
Informații culese de pe piață:
– cu privire la cerere, concurența, potențial
turistic, furnizori, etc.
Selectarea componentelor produsului turistic:
– în funcție de categoria de consumatori pentru
care va fi conceput produsul turistic.
Combinarea componentelor produ sului turistic:
– alegerea destinației,
– a mijlocului de transport,
– a unității de cazare,
– a unității de alimentație,
– alte servicii.
Asigurarea serviciilor necesare prin:
– încheierea de contracte,
– convenții,
9
18
S6
IP
S
13-
S
22
S
13-
S
22
C 3
Realiz
ează
comer
cializa
rea si
promo
varea
produs
elor
turistic
e – minute cu prestatorii,
– emiterea comenzilor de rezervare.
Calculul prețului:
– ținând cont de costul prestaților turistice,
– comisionul agenției,
– TVA,
– alte elemente de calcul
Recapitulare
3. Comercializarea si promovarea produselor
turistice
Canale de distribuție:
– scurte, medii, l ungi, foarte lungi
Elementele contractului dintre agenție si turist:
– destinație,
– mijloc de transport,
– unitatea de cazare,
– unitatea de alimentație,
– ruta,
– vizite,
– excursii incluse in preț, tarife,
– termene si modalități de plata,
– condiții le in care se poate face modificarea
contractului sau anularea acestuia,
– răspunderea agenției.
Materiale publicitare:
– cataloage, broșuri, pliante, casete video, etc.
Campanii publicitare:
– conferințe de presa,
– spoturi publicitare,
– participare la târguri, saloane,
– voiaje organizate pentru ziariști și reprezentanți
ai altor agenții,
– comunicate de presa,
12
24
S
23-
S
35
S
27,
28,
29
IP
S
23-
S
35-
– anunțuri,
– reportaje.
Recapitulare
Proiectul unității de învăț are
Proiectarea secvențială a unităților de învățare și a secvențelor de învățare
presupune realizarea de către profesor a unor operații de construcție și de organizare
anticipată a obiectivelor, conținutului, strategiilor de dirijare a învățării, a evaluării și, mai
ales, a relațiilor dintre acestea, în condițiile unui mod specific de desfășur are a procesului
de învățământ.
Proiectul unei unități de învățare poate fi întocmit p ornind de la următoarea
rubricaț ie:
Școala …………………….. …….. Clasa / Nr. ore pe săpt. / Anul ……….
Disciplina ………………………. Săptămâna / Anul …………………..
Proiectul unității de învățare
Unitatea de învățare ………………………
Nr. ore alocate ………………………………..
Conținuturi
(detalieri) Competențe specifice /
obiective de referință Activități de
învățare Resurse Evaluare
În rubrica referitoare la Conținuturi apar inclusiv detalieri de conținut necesare în
explicitarea anumitor parcursuri, respectiv în cuplarea lor la baza proprie de cunoaștere a
elevilor.
În rubrica Competențe specifice se trec numerele acestora din curriculum -ul
școlar.
Activitățile de învățare pot fi cele din curriculum -ul școlar, completate, modificate
sau chiar înlocuite cu altele, pe care profesorul le consideră adecvate pentru atingerea
obiectivelor propuse; se con struiesc pe baza corelării dintre obiectivele de referință și
conținuturi.
Rubrica Resurse cuprinde specificări de timp, de loc, forme de organizare a clasei
– tipuri de interacțiu ni, mijloace de învățământ etc.
În rubrica Evaluare se menționează instrumentele aplicate în clasă.
Observații:
o Finalul fiecărei unități de învățare presupune o evaluare sumativă;
o Proiectele unităților de învățare se completează ritmic, pe parcursul anului
școlar, astfel încât să ref lecte cât mai fidel realitatea.
o În completarea rubricilor din unitatea de învățare, activitățile de învățare –
evaluare și resursele corelate lor se stabilesc în funcție de conținutu ri și obiectivele de
referință.
Liceul Tehnologic Administrativ și de Servicii ” Victor Slăv escu” Ploiești
Modulul IV: Oferta de produse și servicii în cadrul agenției de turism
Clasa : a – XII – a
Nr. alocate: 33 (1 1T+22LT)
Anul școlar: 2018 -2019
Programa: Anexa nr. 2 la OMECI nr. 3423/18.03.2009
Profesor : Ghiță Petre Daniel
Proiectarea secven țială (pe unități de învățare )
Conținut tematic Compete
nțe spec . Activități de
învățare Resurse Evaluare
1.Componentele produsului turistic
Elemente componente:
– resursele turistice,
– infrastructura,
– forța de munca, resursele
instituționale.
Rolul componentelor:
– de a crea servicii de transport, de
cazare, de alimentație,de agrement,
de intermediere, alte servicii cu
caracter special (traducere,
supravegherea copiilor, secretariat).
Caracteristici ale produselor
turistice:
– eterogene, C1
Analizea
ză
compone
ntele
produsul
ui turistic
Explicația,
conversația,
demonstrați
a,
lucrul în
echipă,
exercițiul,
lecții vizită;
Observarea
dirijată,
observarea
independent
ă;
studiul de
caz,firma de Planșe
CD-uri
Broșuri
Pliante
turistice
Catalog
turistic
Hărți
turistice
Manualul
Internet
Fise de Probe
orale
Probe
scrise:
test,
susținere
a de
referat e
Rezolvar
ea unor
sarcini in
grup
4.3.3. Proiectul de lecț ie
Proiectarea unei lecții este operația de identificare a secvențelor instrucționale ce
se derulează în cadrul unui timp determinat, de obicei, o oră școlară. Documentul care
ordonează momentele lecției cu funcțiile adiacente are un caracter tehnic și normativ și se
numește, de la caz la caz, proiect de lecție, proiect pedagogic, fișă tehnologică a lecției,
scenariu didactic, etc.
Proiectul de lecție este schițat în rubricile proiectate ale unității de învățare, la
nivelul unei ore de curs prin unele date referitoare la: elementele de conținut și obiectivele
de referință vizate, principalele activități de învățare cu resursele și formele de evaluare
corespunzătoare. Proiectarea lecției completează proiectul unității de învățare prin
următoarele operații44:
Identificarea obiectivelor terminale (operaționale) în raport cu cele
intermediare (de referință) din proiectul unități de învățare;
Detalierea și o rdonarea conținutului, activități de documentare, selectare,
prelucrare;
Prefigurarea structurii lecției, a secvențelor acesteia;
Alcătuirea materialelor pentru activitatea elevilor (individuală sau de grup)
și pentru proba de evaluare.
Pentru exemplific are prezint modelul proiectului pentru lecția mixtă.
PROIECT DE LECȚIE
Școala …………
Profesor………….
Clasa:……………..
Data: ………………………
Modulu l:…………………….
Unitatea de învățare: …………………….
44 Cucoș Constantin, Pedagogie , op.cit., p. 56 -57
– complexe,
– nestocabile,
– se produc pe măsura consumului,
– au caracter sezonier.
Recapitulare exercițiu
lucru
Fise de
observare
Subiectul lecției:… ……………… .
Tipul lecției: Mixtă
Locul de desfășurare: ……………………..
Durata: ……………….
Competența individuală: ………………………….. ………..
Obiective operaționale:………… ……………
Metode didactice: …………………………………..
Material didactic: ………………………………………………
Forme de activitate: …………………………………
DESFĂȘURAREA LECȚIEI
Etapele lecției Timp
alocat Activitat
ea prof . Activitate
a elevilor Metode și mijloace
de învățământ Mod
evaluare
1. Moment organizatoric
2. Reactualizarea cunoștințelor
anterioare
3. Anunțarea titlului lecției noi și
enunțarea competențelor specifice
4. Comunicarea noilor conținuturi;
organizarea și dirijarea învățării
5. Obținerea feedback – ului și
consolidarea cunoștințelor
6. Fixarea cunoștințelor
7. Aprecieri
Tema pentru acasă
Liceul Tehnologic Administrativ și de Servicii ” Victor Slăvescu” Ploiești
Modulul IV: Oferta de produse și servic ii în cadrul agenției de turism
Clasa : a – XII – a
Nr. alocate: 33 (10T+20LT)
Anul școlar: 2018 -2019
Programa : Anexa nr. 2 la OMECI nr. 3423/18.03.2009
Profesor : Ghiță Petre Daniel
Proiect de lecț ie
A. DATE GENERALE
Nume și prenume Ghiță Petre Daniel
Disciplina: M4: Oferta de produse și servicii a agenției de turism – T
Clasa: a XII -a
Specializarea: Tehnician in turism
Data: 14.11.2018
Tema: Componentele produsului turistic
Titlul lecției: Resursele turistice
Tipul lecției Lecție mixtă
Timpul acordat 50 minute
Scopul lecției:
Conținutul activității de învățare :
C1: Prezentarea conceptului de resurse turistice.
C2: Evidențierea componentelor potențialului turistic.
C3: Identificarea rolului componentelor potențialului turistic
Obiective operaționale
Să definească noțiunea de resurse turistice.
Să identifice componentele resurselor turistice naturale – potențialul turistic
Să prezinte conținutul fiecărei componente existente în structura
potențialului turistic.
Să identifice resursele turistice locale.
Să evidențieze rolul fiecărei c omponente a potențialului turistic natural
pentru activitatea turistică.
Strategii didactice:
1. Metode de învățare: conversație, explicație, expunere, problematizare,
exercițiu;
2. Mijloace de învățare: Schemă, prezentare power point, film, formulare, fișe
de lucru cu elevii
3. Modul de activitate cu elevii: Frontal
B. DESFĂȘURAREA LECȚIEI
T Scopul predării Strategia de predare Strategia de învățare Resurse
2m
in.
Moment
organizatoric Profesorul adresează salutul către
clasă, face prezența și asigură
condițiile psihopedagogice de
Elevii se pregătesc
de începerea
începere a lecției activității.
15
mi
n.
Verificarea
cunoștințelor
anterioare și a
temei Profesorul formulează o serie de
întrebări ce vizează readucerea
aminte a cunoștințelor din lecția
anterioară:
Definirea produsului turistic și
enumerarea elementelor
componente.
Elevii răspund la
întrebări.
2
mi
n Anunțarea
titlului lecției
noi și a
obiectivelor
vizate Profesorul notează pe tablă titlul
lecției și obiectivele vizate prin
parcurgerea noului conținut Elevii notează în
caiete titlul lecției și
obiectivele enunțate.
15
mi
n. Comunicarea
noilor
cunoștințe;
organizarea și
dirijarea
învățării Profesorul le prezintă elevilor
noile noțiuni:
– definiț ia resurselo r turistice;
clasificarea potențialului turistic;
enumerarea și prezentarea
elementelor potențialului turistic
natural. – pe video -proiector
sunt prezentate noile
noțiuni teoretice;
– elevii urmăresc
schița lecției, ascultă
explicațiile
profesorului;
– elevii notează în
caiete noile noțiuni. – vide
o-
proi
ector
,
prez
entar
e
PPT
12
Mi
n.
Obținerea
feed-back -lui
și
consolidarea
cunoștințelor Profesorul le prezintă elevilor fișa
de lucru. – elevii rezolvă
cerințele din fișa de
lucru și prezintă
soluțiile problemelor;
-fișe de
lucru
2
mi
n
Fixarea noilor
cunoștințe Se fixează conținuturile noi,
profesorul formulând în acest
scop o serie de întrebări
referitoare la modul de rezolvare
a cerinței din fișa de lucru Elevii răspund la
întrebări.
2
mi
n Aprecieri.
Tema pentru
acasă. Profesorul face aprecieri asupra
activității elevilor, solicitându -le
chiar autoevaluarea.
Anunță tema de rezolvat pentru
ora viitoare.
– identificați elementele de
potențial natural din zona
turistică Călimănești Elevii notează tema
în caiete. Elevii își
notează
pe caiete
tema
pentru
acasă.
BIBLIOGRAFIE
Stănciulescu Gabriela și colaboratorii – Tehnologia turismului, manual
clasa a XI ȘI XII, Editura Niculescu, București, 2002
*** Iorga Din Florentina, Șovar Dan Ioan – Ghidul turistic al României,
Editura S.C. Publirom Advertising S.R.L., București, 2005
ANEXE:
fișa de lucru
prezentare PPT
Fișă de lucru
Competența 1
Aplică normele de dezvoltare durabilă referitoare la protecția mediului și a
resurselor turistice
Data: ……………………………
Timp alocat: 50 minute
Această activitate vă va ajuta să cunoașteți elementele potențialului turistic natural
și antropic.
1. Evidențiați princ ipalele elemente ale potențialului turistic natural folosind
schema de mai jos:
2. Definiți resursele turistice. ……………………………………………………
3. Explicați rolul relieful în ceea ce privește valorificarea potențialului turistic.
…………… ………………………………………
4. Prezentați importanța climei în ceea ce prive ște valorificarea potențialului
turistic.…………… …………………………………………
5. Precizați, din punct de vedere turistic, rolul hidrografiei țării noastre.
…………… ………………………………………
6. Descrieți elementele de potențial turistic rămase și, precizați importanța
acestora din punct de vedere turistic. …………… …………………………………………..
7. Realizați corelația dintre coloana A și B.
A. Componente ale potențialului
turistic B. Elemente de potențial turistic
a. potențial turistic natural
b. potențial turistic antropic a. Mânăstirea Ostrov
b. Salina Ocnele Mari
c. Piramidele de pământ din Valea
Stănicioiului
d. Raul Olt
e. Castrul roman Arutela
f. Muzeul Satului Vâlcean
g. Cascada Lotrișor
h. Ansamblul de stânci cu denumirea
„Masa lui Traian”
Potențialul
turistic natural1.
.……………………………
……………………
2.
………………………………
……………………..
3.
………………………………
………………………
4.
………………………………
………………………5.
………………………………
………………………6.
………………………………
………………………
CAPITOLUL 5
EVALUAREA COMPETEN ȚELOR OB ȚINUTE DE ELEVI
ÎN PARCURGEREA TEMEI „ VALORIFICAREA
POTEN ȚIALULUI BALNEAR AL STAȚIUNII
CĂLIMĂNEȘTI – CĂCIULATA”
5.1. Evalu area – componenta fundamental ă a procesului de învățămâ nt
„Viața școlii stă sub semnul valorii și valorizării. Semnificarea și evaluarea
reprezintă un moment esențial al ” lanțului „ didactic. Cum acțiunea didactică este
premeditată și vizează atingerea unor scopuri, este firesc ca cineva să se intereseze dacă
ceea ce trebuia făcut a fost făcut."45
Ca și în cazul altor noțiuni ce aparțin didacticii, și conceptul de evaluare
“beneficiază” de o multitudine de accepții, mai mult sau mai puțin apropiate de esența
procesului atât din partea teoreticienilor, cât și din cea a practicien ilor.
Majoritatea celor din urmă, mai ales, reduc evaluarea elevilor la notarea acestora,
la “utilizarea creionului roșu” pentru a semnala greșeli, erori etc1. Așadar, în vorbirea
curentă, evaluarea este confundată, adesea, cu verificarea cunoștințelor elevilor și cu
atribuirea de note pentru aceste cunoștințe.
În realitate însa, evaluarea este un proces mult mai complex ce presupune o
pregătire temeinică a personalului didactic, de conducere și de predare, ca și a celui din
sistemul de îndrumare.
Sensul termenul ui evaluare are mai multe conotații, de exemplu 46:
1. Terry Tenbrik consideră evaluarea în învățământ ca fiind un proces de
obținere a informațiilor – asupra elevului, profesorului însuși sau asupra programului
educativ – și de valorificare a acestor informa ții în vederea elaborării unor aprecieri care, la
rândul lor, vor fi utilizate pentru adoptarea unor decizii.
2. Ioan Jinga definește evaluarea ca un proces complex de comparare a
rezultatelor activității instructiv – educative cu obiectivele planificate ( evaluarea
45 Constantin Cucoș, Pedagogie , Edit. Polirom, București, 2006, p. 365
1 Maria Elena Druța, op. cit., p.174
46 Mari a Elena Druță, Didactica disciplinelor Economice , Edit. ASE, București, 2009, p. 175
calității), cu resursele utilizate (evaluarea eficienței) sau cu rezultatele anterioare (evaluarea
progresului).
3. Ion T. Radu înțelege prin evaluare acea activitate prin care sunt colectate,
prelucrate și interpretate informațiile privind starea și funcționarea unui sistem, a
rezultatelor pe care le obține, activitate ce conduce la aprecierea acestora pe baza unor
criterii și prin care este influențată evoluția sistemului.
Alți autori47 consideră evaluarea “o activitate de colectare, organizare și
interpretare a datelor obținute prin intermediul instrumentelor de evaluare în scopul
emiterii unor judecății de valoare asupra rezultatelor măsurării, adoptării unei decizii
educaționale fundamentate pe concluziile desprinse din interpretar ea și apreciere a
rezultatelor.”
Evaluarea poate fi definită ca fiind un proces complex de comparare a rezultatelor
activității instructiv -educative cu obiectivele planificate (evaluarea calității), cu resursele
utilizate (evaluarea eficienței) sau cu rezultatele anterioa re (evaluarea progr esului)48.
Urmărind aceste definiții date evaluării, se impun câteva precizări :
Evaluarea este un proces (nu un produs) deci o activitate etapizată,
desfășurată în timp;
Evaluarea nu se rezumă la notarea elevilor (care este expresia numerică a
aprecierii performanțelor școlare ale acestora), ci vizează domenii și probleme mult mai
complexe (inclusiv cu ricula sau sistemul de învățământ, în ansamblu);
Evaluarea implică un șir de măsurǎri, comparații, aprecieri (deci judecăți de
valoare) , pe baza cărora se pot adopta anumite decizii, menite să optimizeze activitatea din
domeniile supuse evaluării.
Măsurarea presupune determinarea cu mai mare precizie a rezultatelor școlare
prin teste, în timp ce aprecierea implică o judecată de valoare, u rmată de o anumită decizie
a profesorului.
Funcțiile evaluării în învățământ sunt stabilite în conformitate cu anumite criterii
psihopedagogice, sociologice și docimologice, vizând efectele evaluării în prim plan,
individual și social: Acestea sunt: funcț ia de control, de constatare și apreciere a activității
și rezultatelor obținute în procesul de învă țământ, funcția de reglare a sistemului, de
ameliorare a activității și de optimizare a rezultatelor, funcția de predicție, de prognosticare
47Maria Elena Druță, Gruberg Cornelia – Didactica disciplinelor economice , Ed. AS E, București, 2003, p.
287
48 Ioan Jinga, Elena Istrate, op. cit., p. 386
și orientare, f uncția de clasificare și selecție, funcția de certificare, funcția educativă și
funcția socială.
Funcția de control , de constatare și apreciere a activității și rezultatelor obținute
în procesul de învătământ (diagnosticare), este funcția prin care se stab ilește unde se
situează aceste rezultate în raport cu obiectivele proiectate, încercând să “depisteze”
factorii ce le influențeazǎ în sens pozitiv sau negativ. Prin exercitarea acestei funcții,
evaluarea are și un rol de feedback, atât pentru profesori, câ t și pentru elevi.
Funcția de reglare a sistemului , de ameliorare a activității și de optimizare a
rezultatelor, constă în demersurile comune ale evaluatorilor și evaluaților pentru a face
“corecțiile” necesare – pe baza controlului și aprecierilor – în stilul de conducere, respectiv
în activitatea de execuție. În cazul evaluării rezultatelor obținute de elevi, accentul cade pe
optimizarea stilului de predare, a capacității de învǎțare a elevului, pe stimularea factorilor
motivaționali, dar și pe ameliorare a strategiilor de învățare.
Funcția de predicție , de prognosticare și orientare, este funcția prin care se
încearcă prefigurarea desfășurării activității în sistemul de învățământ (sau într -un
subsistem al acestuia) și de anticipare a rezultatelor, ca urma re a măsurilor preconizate.
Funcția de clasificare și selecție , este funcția în baza căreia se ierarhizează
instituțiile de învățământ, elevii și studenții;
Funcția de certificare se concretizată în eliberarea unor diplome sau certificate
de absolvire;
Funcția educativă este menită să conștientizeze și să motiveze, să stimuleze
intere sul pentru studiu continuu, pentru perfecționare și pentru obținerea unor perfor manțe
cât mai înalte, de către elev iar, pentru profesor e important să știe ce a făcut și ce are de
realizat în continuare.
Funcția socialǎ , prin care se realizează informarea comunităților locale, a familiei
etc. asupra rezultatelor obținute de elevi și studenți, de cei care învață în general. În
practică, funcțiile se întrepătrund, astfel în rap ort de scopul evaluării, unele funcții vor avea
o pondere mai mare decât altele sau se vor urmări în exclusivitate .
5.2. Metode de evaluare a rezultatelor
A vorbi despre formele evaluǎrii echivalează cu a vorbi despre momentele în care
este necesar să evaluăm. În literatura de specialitate sunt identificate trei momente, în care
aceasta se realizează: la început, pe parcursul procesului de învățământ și la s fârșitul lui. În
funcție de acestea, se definesc și următoarele trei tipuri de evaluare: evaluarea inițială,
evaluarea pe parcurs și evaluarea finală.
A .Evaluarea inițială se realizează la începutul unui program de instruire ( an
școlar, semestru, capitol), ajutându -l pe profesor sa -și stabilească strategia didactică.
În acest sens, profesorul va urmări:
nivelul de pregătire al elevilor la începutul activității, condițiile în care
aceștia se pot integra în programul de predare -învățare pregătit;
cunoașterea gradului în care elevii stăpânesc cunoștințele și abilitățile în
vederea asimilării conținutului etapei ce urmează;
cunoașterea capacitaților de învățare ale fiecărui elev.
Așadar, evaluarea inițială are un scop precis, respectiv acela de a sta bili, cât mai
exact cu putință, câteva lucruri absolute necesare profesorului pentru a -și elabora strategia
didactică.
Primul element esențial în elaborarea strategiei de evaluare este răspunsul la
întrebarea “Au elevii cunoștințele anterioare necesare înv ățării care urmează?”. Dacă se
constată că sunt acumulate cunoștințe anterioare, profesorul trebuie să stabilească în ce
măsură stăpânesc elevii aceste cunoștințe (ca volum și ca posibilitate de a opera cu ele).
Al doilea element esențial în elaborarea str ategiei este răspunsul la întrebarea “Cât
poate să învețe fiecare elev la disciplina mea?”.
Al treilea element esențial în elaborarea strategiei este răspunsul la întrebarea “Cât
este dispus să învețe fiecare dintre elevii mei la materia pe care o predau?” .
Evaluarea inițială se realizează atunci când un profesor preia pentru prima dată un
colectiv de elevi; cea mai simplă modalitate de a o realiza este testul.
Profesorul consultă programa clasei anterioare și o compară cu programa clasei
curente, după care stabilește lista problemelor esențiale din materia parcursă, pentru a -și
putea desfășura activitatea de predare în bune condiții. Pe baza acestei liste se formulează
itemii testului (întrebările și modalitățile de răspuns). Acest test trebuie formulat, în așa fel
încât, profesorul să poată identifica lacunele, precum și cunoștințele pe care elevii le
stăpânesc. În acest sen s, elocvenț i sunt itemii de tip eseu și rezolvările de probleme;
celelalte de tip “da” sau “nu”, “corect” sau “greșit”, ca și cele cu alegere multiplă nu sunt
întotdeauna relevante, deoarece elevii pot ghici răspunsurile corecte sau se pot inspira ușor
de la colegi.
Datele obținute prin evaluarea inițială ajută la conturarea activității următoare în
trei planuri:
modul adecvat de predare – învățare a noului conținut;
aprecierea oportunității organizării unui program de recuperare pentru
întreaga clasă (dacă este cazul);
măsuri de sprijinire și recuperare pentru unii elevi.
B. Evaluarea pe parcurs (numită și evaluare continuă sau formativ ă) care se
realizează pe tot parcursul instruirii , permiț ând verificarea sistematică a tuturor elevilor din
tot con ținutul esențial al instruirii.
Evaluarea continuă (formativă) se caracterizează prin:
urmărește evaluarea tuturor elev ilor pe parcursul pr ogramului, prin
verificări sistematice a conținutului esențial al materiei p arcurse în secvența respectivă ;
permite cunoașterea, identificarea neajunsurilor, după fiecare secvență de
instruire;
ameliorează procesul de învățământ, scurtând considerabil intervalul dintre
evaluarea rezultatelor și perfecționarea activității, prevenind eșecul;
generează relații de cooperare între profesori și elevi, cultivând simultan
capacitatea de evaluare și aut oevaluare la nivelul elevilor;
în evaluarea continuă se pleacă de la obiectivele operaționale concrete și,
înregistrarea progreselor realizate pe timpul programului;
prezintă avantajul că se realizează un feed -back continuu, asigurând
cunoașterea de către profesor și elevi a rezultatelor obținute;
evaluarea pe parcurs este un fel de barometru pentru profesor și pentru
elevi, deoarece le indică, pe tot parcursul instruirii, unde se situează rezultatele parțiale f ață
de cele finale, proiectate.
Frecven ța evaluării pe parcurs face obiect ul multor discuții. Situația se prezintă
diferit, din acest punct de vedere, deoarece:
Unele discipline sunt prevăzute cu un numă r mai mare de ore în planul de
învățământ, altele cu un numă r mai mic de ore;
Unii profesori au, deci, un contact mai îndelungat cu clasa de elevi, iar alții
mai redus;
Unele discipline sunt mai dificile pentru elev, altele mai accesibile;
Unele părți din materie sunt mai simple, altele mai complexe;
Există clase mai bune și clase mai slab pregătite etc.
Astfel, există riscul ca ritmicitatea notării să nu fie la fel pentru toți elevii. De
aceea, profesorul este cel care decide la ce interval de timp să evalueze elevul, nici prea
rar, nici prea des pentru a nu -i stresa, în funcție de numărul de ore pe săptămână, de nivelul
clasei, situația particulară a fiecărei clase și a fiecărui elev, specificul obiectului de studiu
și cerințele regulamentelor școlare.
Conform acestora din urmă, un elev trebuie să aibǎ în oral cu o notă mai mult
decât numă rul de ore săptămânal alocat disciplinei prin planul de învățământ, pentru a i se
putea încheia media. În funcție de toți acești factori, profesorul va decide și asupra
metodelor de evaluare pe care le va folosi.
În concepția lui B.S. Bloom , evaluarea form ativă este acel tip de evaluare care se
realizează pe tot parcursul unui demers pedagogic, este frecventă sub aspect temporal și are
ca finalitate remedierea lacunelor sau erorilor săvârșite de elevi.” Evaluarea formativă nu -l
judecă și nu -l clasează pe elev. Ea compară performanța acestuia cu un prag de reușită
dinain te fixat.49”
Ținând cont de cele relatate mai sus, frecvența evaluării pe parcurs la modulul
“Oferta de produse și servicii a agenției de turism”, clasa a XII – a, se stabilește având în
vedere: numărul suficient de ore pe săptămână – 3 ore – prevăzut disciplinei prin planul de
învățământ.
În situația dată, se va încerca realizarea evaluării nu doar la sfârșitul unei unități
de învățare (situație cel mai des întâlnită), ci și pe parcursul ace steia, apelându -se la
metodele cele mai adecvate.
C. Evaluarea (sumativă) cumulativă este mai complexă pentru că ea trebuie
să furnizeze informațiile relevante despre nivelul pregătirii elevilor (raportat la
cerințele programelor analitice) la sfârșit ul unei etape de instruire (trimestru sau an școlar,
ciclu de școlaritate). Se caracterizează prin:
o evaluarea rezultatelor, având efecte reduse asupra îmbunătățirii procesului
de învățământ;
o se apreciază rezultatele, prin compararea lor cu scopurile gener ale ale
disciplinei(elevul trebuie să știe lucrurile esențiale din materia parcursă);
o are funcția de constatare a rezultatelor și de clasificare a elevilor; generează
atitudini de neliniște și stres la elevi;
o sub aspectul folosirii timpului, utilizează o parte considerabilă din timpul
instruirii.
49 Constantin Cucoș, Pedagogie , Edit. Polirom, Buc., 2006, p. 379
Cele mai răspândite forme de evaluare sumativă sunt (pentru învățământul
preuniversitar) lucrările scrise trimestriale (tezele) și examenele (de capacitate – pentru
absolvenții învățământului gimnazial – și bacalaureatul – pentru absolvenții de liceu).
Deoarece evaluarea sumativă are loc după consumarea procesului de instruire,
acesta nu mai poate fi ameliorat, chiar dacă este cazul. Neînsoțind procesul de instruire,
secvență cu secvență, evaluarea sumativă nu permite ameliorarea lui decât după perioade
relativ îndelungate, oferind informații pentru organizarea î n perspectivă a acestui proces
Deosebirea dintre cele trei forme de evaluare nu este de esență, ci doar de te hnică
de aplicare. Tocmai de aceea, îmbinarea lor rațională constituie esența modelului evaluării
complete și continue.
5.2.1. Metode tradiț ionale
Numeroase discuții s -au purtat de -a lungul timpului și continuă a se purta și astăzi
în legătură cu gradul d e obiectivitate și de precizie al metodelor de evaluare. Sunt
numeroase argumente “pro” și “contra” utilizării exclusive a uneia sau alteia dintre
metodele cunoscute. Pentru a fi sigur că aprecierile (judecățile de valoare) pe care le
formulează la sfârșit ul unei activități de evaluare sunt cât mai aproape de realitate,
profesorul trebuie să utilizeze o varietate de tehnici sau metode, deci să recurgă la o
îmbinare a lor, acestea completându -se reciproc.
Strategia evaluării performanțelor elevilor cuprinde mai multe forme de verificare,
metode și procedee de examinare. Acestea pot fi clasificate:
1. probe orale
2. probe scrise
3. probe practice
Pentru asigurarea unui consens din punct de vedere conceptual voi adopta în
continuare următoarea definiție de lucru: proba reprezintă orice instrument de evaluare
proiectat, administrat și corectat de către profesor.
1. Examinarea orală .
Probele orale reprezintă metoda de evaluare cea mai des u tilizată la clasă care
poate fi aplicată individual sau pe grupe.
Datorită fidelității și validității lor scăzute, aceste probe nu sunt recomandabile în
situații de examen, ele fiind caracteristice în principal disciplinelor care presupun
demonstrarea unor capacități și abilități dificil de surprins prin intermediul probelor scri se
(de exemplu, capacitatea de comunicare verbală).
Principalul avantaj al acestei metode îl constituie posibilitatea dialogului
profesor -elev, în cadrul căruia profesorul își poate da seama nu doar "ce știe" elevul ci și
cum gândește el, cum se poate expr ima, cum face față unor situații problematice diferite de
cele întâlnite pe parcursul instruirii. Cu prilejul examinării orale, profesorul îi poate cere
elevului să -și motiveze răspunsul la o anumită întrebare și să -l argumenteze, fiind ajutat cu
întrebări supli mentare atunci când este cazul.
Metoda are însă și unele dezavantaje :
o ea este mare consumatoare de timp;
o nu se pot selecționa pentru toți elevii examinați, întrebări cu același grad de
dificultate.
Pentru elev, apar și unele inconveniente care țin de sensibilitatea, de emotivitatea
lui mai ales atunci când este scos la tablă. Pentru atenuarea acestui inconvenient unii
profesori nu scot la tablă elevii pe care -i au în vedere pentru examinare. Unele cadre
didactice folosesc elevii și în timpul lecției noi, apreciind și participarea lor la activitatea
din clasă prin note.
Decizia profesorului de a utiliza probele orale în anumite situații ale practicii
școlare curente trebuie să se întemeieze pe rațiuni care țin de :
– obiectivele evaluării în situația co ncretă;
– tipul de evaluare promovat ;
– numărul elevilor ;
– tipul de informație pe care profesorul dorește să o obțină prin răspunsurile
elevilor
– natura și specificul disciplinei .
Ca să -i fie mai uș or, profesorul poate avea în față, pe durata examinării, o fișă de
evaluare orală, după modelul urmă tor:
Clasa: ……………….. Data: ………………
OBIECTUL DE STUDIU (DISCIPLINA): …………………..
Nr.
crt. Numele și
prenumele
elevului Conținutul
răspunsului Organizarea
răspunsului Prezentarea
răspunsului Concluzii,
observații,
nota.
FB B S NS FB B S NS FB B S NS
În funcție de impresia pe care și-o face, profesorul marchează cu “X” caseta din
dreptul calificativului corespunzător (eventual folosindu -se și de semnele (+) și ( -) pentru a
marca, mai precis, nivelul r eal al performanțelor elevului.
Deoarece în școala românească se utilizează scala de notare de la 10 la 1, iar pe
fișa de evaluare orală se utilizează o scală cu patru trepte, profesorul evaluator trebuie să
aibă în vedere că unui calificativ îi corespund două pu ncte din scala 10 -1 (exemplu: FB se
va exprima fie prin 10, fie prin 9, deci în fișă se va putea consemna + “X”, pentru 10 sau –
“X”, pentru 9. Se pot utiliza și alte simbol uri la alegerea profesorului).
2. Examinarea prin probe scrise permite verificarea obiectivă a întregului
colectiv de elevi în vederea depistării nivelului de reușită, greșelilor comune, etc. Sunt
formate din: extemporale, teze, teste, chestionare, referate, temă executată acasă, proiecte,
etc.
Există mai multe posibilități de examinare prin probe scrise și, anume:
– probe scrise de control curent (extemporale) cuprinzând câteva întrebări din
lecția curentă și care durează 10 -15 minute;
– lucrări de control la sfârșitul unui capitol , folosite mai ales în cazul în care se
urmărește evalua rea continuă (formativă);
– lucrări scrise trimestriale (teze), pregătite prin lecții de recapitulare și de sinteză;
Avantajele acestei metode sunt:
economia de timp pe care o realizează în cadrul bugetului alocat relației
predare – învățare – evaluare. Probele scrise permit evaluarea unui număr mare de e levi
într-un timp relativ scurt ;
uniformitatea subiectelor (ca întindere și ca dificultate îndeosebi ) pentru
toți elevii supuși evaluării. Probele scrise fac posibilă evaluarea tuturor elevilor asupra
aceleiași secvențe circulare, ceea ce face comparabile rezultatele elevilor, iar evaluarea în
sine mai obiectivă ;
Posibilitatea evaluatorului de a emite judecăți de valoare mult mai
obiective, întemeiate pe existenta unor criterii de evaluare cl ar specifica te și prestabilite;
Posibilitatea elevilor de a -și elabora răspunsul în mod independent,
reflectând cunoștințe și capacități de monstrate, într -un ritm propriu;
Diminuarea stărilor tensionale, de stres, care pot avea un impact negativ
asupra performanței elevilor timizi sau cu alte probleme emoționale .
Dezavantajele acestei metode sunt:
relativa întârziere în timp a momentului în care se realizează corectarea
unor greșeli sau completarea unor lacune identificate.
la teste de exemplu, elevii pot ghici răsp unsurile la itemii cu alegere
multiplă. La extemporale și la teze se poate copia.
Indiferent de forma utilizată, în cazul probelor scrise este dificil de apreciat
anumite răspunsuri, când acestea sunt incomplete sau formulate ambiguu, deoarece
profesorul care corectează lucrarea nu -i poate cere lămuriri autorului.
Ca și în cazul evaluării orale, pentru evaluarea scrisă, este necesar să se
stabilească unele criterii de apreciere. Pentru corectarea probelor scrise care au doar câteva
subiecte de tratat (deci nu pentru cele cu mai multe întrebări, cum sunt testele și
chestionarele și care au variate modalități de răspuns), în literatura de specialitate se
propun diferite scheme de evaluare și notare , un astfel de model fiind următorul:
o Satisfacerea cerințelor de con ținut…………….. 0 – 6 p
o Organizarea conținutului ……………………… 0 – 1 p
o Forma lucrării ………………………………….. 0 – 1 p
o Factor personal de creativitate …………………0 – 1 p
TOTAL ……………………………………………….0 – 9 p
La total de 9 p se adaugă 1 punct din oficiu, deoarece, potrivit Legii
învǎțǎmântului, notarea în România se face cu note de la 10 la 1.
3. Examinarea prin probe practice
Probele practice sunt utilizate în vederea evaluării capacității elevilor de a aplica
anumite cunoștințe teoretice, precum și a gradului de stăpânire a priceperilor și
deprinderilor de ordin practic.
Cu toate că activitățile practice oferă posibilitatea el evului de a -și dezvolta atât
competențele generale (comunicare, analiză, si nteză, evaluare), cât și pe cele specifice
aplicative (manipularea datelor, a instrumentelor de lucru, interpretarea rezultatelor),
evaluarea elevilor prin probe practice, atât în s ituații de examinare curentă, cât și în situații
de examen, este în general foarte puțin pusă în valoare.
Spre exemplu, o astfel de probă practică poate viza “organizarea și
comercializarea unui circuit tematic”. În acest sens, elevii vor trebui să -și alea gă un
itinerariu, să realizeze etapizarea acestuia pe zile, analiza de preț, să precizeze condițiile de
comercializare, mijloacele de promovare a produsului turistic respectiv. Proba se
finalizează prin parcurgerea efectivă a itinerariului propus, elevii p rezentând zonele,
localitățile și obiectivele turistice întâlnite pe parcursul acestuia.
Pentru realizarea cu succes a unei activitǎți practice, este normal ca, încă de la
începutul anului școlar, elevii trebuie sa fie puși în temă cu:
o tematica lucrărilor practice;
o modul în care ele vor fi evaluate (criterii, baremele de notare);
o condițiile care le sunt oferite pentru a realiza aceste activități.
În cazul unor probe practice sub forma ghidajului pe traseu, încă de la începutul
anului se stabilesc itinerarii le, se rezolvă o serie de probleme organizatorice (asigurarea
transportului, cazării, servirii mesei), se punctează criteriile avute în vedere în eval uare
(ex.: ținuta elevului, bogă ția informațiilor, veridicitatea acestora, încadrarea în timpul
alocat pre zentării, fluența și claritatea relatării, originalitatea prezentării etc ).
5.2.2. Metode complementare
Principalele metode complementare de evaluare al căror potențial formativ susține
individualizarea actului educațional prin sprijinul acordat elevului s unt :
1. observarea sistematică a activității și a comportamentului elevilor;
2. investigația;
3. portofoliul;
4. proiectul;
5. autoevaluarea.
1. Observarea sistematică a activității și a comportamentului elevilor
Observarea sistematică a comportamentului elevilor în timpul activității didactice
este o tehnică de evaluare care furnizează profesorului o serie de informații utile, diverse și
complete, greu de obținut altfel prin intermediul meto delor de evaluare tradiționale.
Profesorul care-și propune să utilizeze această metodă pentru a obține informații
relevante asupra activității elevilor săi, din perspectiva lor de acțiune, relaționare, a
competentelor și abilităților de care dispun, trebuie să utilizeze un instrumentar adecvat
obiectului observării 45.
Pentru a înregistra aceste informații, profesorul are la dispoziție în mod practic
trei modalități :50
a. fișa de evaluare (calitativă);
b. scala de clasificare;
c. lista de control/ verificare.
50 Dulamă Maria Eliza, Metodologii didactice activizante. Teorie și practică, Ed.Clusium, 2008, pag.86
Acest tip de observație participativă pr acticată de profesor, utilizând cele trei
modalități menționate este, în esență, subiectivă, dar poate să -și sporească gradul de
obiectivitate dacă se concentrează atenția asupra modului de elaborare și utilizare a
instrumentelor. Din punctul de vedere al costurilor implicate de această metodă, ea este
ieftină, dar mare consumatoare de timp.
A. Fișa de evaluare este completată de către profesor, în ea înregistrându -se date
despre evenimentele cele mai importante pe care profesorul le identifică în
comportamentul său, în modul de acțiune al elevilor săi (fapte remarcabile, probleme
comportamentale, evidențierea unor aptitudini deosebite intr -un domeniu sau altul etc.). La
acestea se adaugă interpretările profesorului asupra celor întâmplate, permițân du-i acestuia
să surprindă modelul comportamental al elevilor săi.
Un avantaj important al acestor fișe de evaluare este acela că nu depind de
capacitatea de comunicare a elevului cu profesorul, acesta fiind cel care înregistrează și
interpretează comporta mentul tipic sau alte produs e și performanțe ale elevului.
Un dezavantaj de care trebuie ținut seama este acela al consumului mare de timp
pe care îl implică (timpul necesar profesorului, spre exemplu pentru a nota descrierile
verbale ale comportamentului elevilor săi), la care se adaugă faptul că aceste observații nu
au o cotă ridicată de obiectivitate, ceea ce are repercusiuni asupra f idelității acestor
înregistrări.
B. Scala de clasificare însumează un set de caracteristici (comportamente) ce
trebuie sup use evaluării, însoțit de un anumit tip de scară, de obicei scala Likert. Potrivit
acestui tip de scală, elevului îi sunt prezentate un număr de enunțuri în raport de care
acesta trebuie să -și manifeste acordul sau dezacordul, discriminând între 5 trepte: acord
total, acord, indiferent (neu tru), dezacord, dezacord total.
Secretul construirii unei astfel de scale îl constituie redactarea unui enunț bun la
care elevul să poată răspunde.
Exemplu
1. Particip cu plăcere la activitățile organizate pe grupuri de lucru.
□ puternic dezacord □ dezacord □ neutru □ acord □ puternic acord
2. Îmi place ca părerile pe care le exprim să fie înto tdeauna respectate de ceilalți.
□ puternic dezacord □ dezacord □ neutru □ acord
C. Lista de control/verificare , deși pare asemănăt oare cu scala de clasificare ca
manieră de structurare (un set de enunțuri, caracteristici, comportamente, etc.) se
deosebește de aceasta prin faptul că prin intermediul ei doar se constată prezența sau
absența unei caracteristici, comportament, etc., fără a emite o judecată de valoare oricât de
simplă. Un avantaj al listei de control este acela ca se elaborează relativ ușor, fiind și
simplu de aplicat elevilor.
2. Investigația
Investigația oferă posibilitatea elevului de a aplica în mod creativ cunoștințel e
însușite, în situații noi și variate, pe parcursul unei ore sau a unei succesiuni de ore de curs.
Această metodă presupune definirea unei sarcini de lucru cu instrucțiuni precise,
înțelegerea acesteia de către elevi înainte de a trece la rezolvarea propriu -zisă prin care
elevul demonstrează și exersează totodată, o gamă largă de cunoștințe și capacități în
contexte variate51.
Investigația stimulează inițiativa elevilor pentru luarea deciziilor, oferind un nivel
de înțelegere mult mai profund asupra ev enimentelor și fenomenelor studiate, motivând în
același timp elevii în realizarea a ctivităților propuse.
Prin realizarea unei investigații pot fi urmărite ca elemente esențiale:
înțelegerea și clarificarea sarcinii de lucru;
identificarea procedeelor pentru obținerea informațiilor necesare;
colectarea și organizarea date lor sau informațiilor necesare;
formularea și testarea unor ipoteze de lucru;
schimbarea planului de lucru sau a metodologiei de colectar e a datelor, dacă
este necesar;
colectar ea altor date, dacă este necesar;
motivarea opțiunii pentru anumite m etode folosite în investigație;
scrierea / prezentarea unui scurt raport pri vind rezultatele investigației.
Demersul investigativ poate fi raportat la tr ei etape esențiale care trebui e parcurse:
o definirea problemei;
o alegerea metodei/metodologiei adecvate;
o identificarea soluțiilor.
Din acest punct de vedere, etapele enunțate anterior, specifice unui demers
inves tigativ pot fi descrise astfel:
Definirea problemei poate fi făcută:
51 Cerghit Ioan, Metode de învățământ, Editura Polirom, 2006, pag.105
fie într -un mod prescriptiv, care direcționează clar activitatea elevului,
variabilele implicate în investigație fiind specificate și operaționalizate adecvat. Demers ul
propus este bine structurat;
fie într -un mod care accentuează dimensiunea de explora re, variabilele nu sunt
specificate, ci doar domeniul de investigație.
Alegerea metodei/ metodologi ei adecvate poate fi realizată:
fie de către profesor, care arată elevilor ce să facă, fie furnizează toate
informațiile necesare legate de aparatura adecv ată, de instrumente, etc.;
fie de către elev, care are totala libertate de a alege metodele core spunzătoare
demersului inițiat.
Identificarea soluți ilor poate presupune formularea:
unei singure soluții acceptabile;
mai multor soluții acceptabile.
Cele două puncte extreme prezentate în raport cu etapele menționate anterior
descriu un conținut care evoluează pe niveluri diferite de deschidere de la activități
investigative cu un caracter bine structurat către cele cu un caracter de explorare mult
accentuat. Gradul de libertate pe care îl poate oferi o investigație depinde în același timp și
de nevoile, interesele manifestate de către elev, dar și de experiențele sale anterio are52.
Profesorul poate adapta acest demers pentru diferite categorii de elevi, oferindu -le
acestora fie mai multe informații, instrucțiuni clare de urmat, fie lăsându -le totala libertate
de iniția tivă în realizarea activității.
Această activitate de evaluare poate fi organizată în mod individual sau pe grupe
de lucru, aprecierea mod ului de realizare a investigației este de obicei de tip holistic.
Criteriile care se au în vedere la aprecierea nivelului de realizare al fiecărei etape trebuie
clar precizate și cunoscute de către elevi, încă de la începutul activității. Aceste criterii
descriu performanța așteptată corespunzător notelor sau punct ajelor care se acordă
acestora.
Participarea profesorului trebuie să se regăsească în rolul de consilier/ sfătuitor al
elevului în momentele când acesta solicită sprijin, dar întreaga libertate în elaborarea
planului de lucru și în realizarea observațiilo r specifice îi revine elevului.
52 Cristea Sorin, „Pedagogie pentru pregătirea examenelor de definitivat, grad didactic II, grad I, reciclare”,
Ed. Hardiscom, 2000, pag.96
Dacă se lucrează în grupuri de lucru, profesorul trebuie să găsească timpul necesar
pentru a discuta activitatea tuturor grupurilor. În situația în care întreaga lec ție este
concepută pe baza unei investigații se urmăre ște, de regulă, următorul plan:
1. concentrarea asupra problemei de investigat;
2. explorarea posibilităților d e realizare;
3. raportarea / prezentarea rezultatelor obținute
4. consolidarea cunoștințelor/ noțiunilor presupuse de realizarea investigației,
valorificarea ideilor elevilor p entru identificarea soluțiilor;
5. aplicarea rezultatelor obținute în sensul legăturii cu viața reală sau prin prisma
relațiilor interdisc iplinare care pot fi stabilite.
Astfel, investigația devine element de bază în sprijinirea demersului de învățare
prin descoperire. Totuși, cum predarea, învățarea și evaluarea sunt interdependente în
contextul strategiilor educaționale moderne, investigația reprezintă, prin v alențele sale
formative indiscutabile, o metodă care deservește toate cele trei activități menționate
anterior53.
În concluzie, investigația reprezintă o reală șansă pentru elev de a -și pune în
valoare potențialul creativ în aplicarea cunoștințelor asimilat e, în explorarea situațiilor noi
(învățare euristică) sau foarte puțin asemănătoare în raport cu situația anterioară. În același
timp, acest tip de activitate dezvoltă capacitatea de argumentare, de gândire logică, de
rezolvare a problemelor.
3. Portofoliu l
Utilizarea portofoliului ca metodă complementară de evaluare se impune din ce în
ce mai mult atenției și interesului profesorilor ca o metodă flexibilă, complexă,
integratoare, impunându -se ca o alternativă viabilă la modalit ățile tradiționale de evaluar e.
Portofoliul reprezintă nu numai „cartea de vizită” a elevului, evidențiind evoluția
sa de la un semestru la altul, de la un an la altul, ci este și o oglindă a modului în care
profesorul îndrumă învățarea, el propunând proiectarea portofoliului .
La clas ele unde am folosit această metodă, elevii au fost entuziaști în elaborarea
portofoliilor ca urmare a avantajelor oferite: posibilitatea de a -și elabora lucrările din
portofoliu în mod independent, în funcție de cunoștințele și capacitățile demonstrate, în tr-
un ritm propriu; diminuarea stărilor tensionale, de stres, care pot avea un impact negativ
asupra performanței elevilor timizi sau cu alte probleme emoționale; lucrările au caracter
53 Bocoș Mușata, „Instruire interactivă . Repere pentru reflecție și acțiune”, Ed. Pre sa Universitară Clujeană,
2002, pag.184
practic, aplicativ, sintetizând aspectele esențiale ale disciplinei/ mo dulului studiat;
posibilitatea utilizării portofoliului ca bază de informații pentru alte proiecte sau după
terminarea școlii în activitatea r eală; obținerea unei note, etc.
Portofoliul e ste un instrument euristic, putându -se evidenția următoarele
capacităț i:
– de a observa si de a manevra informaț ia;
– de a raț iona si de a utiliz a cunoștinț e;
– de a observa si de a alege metodele de lucru ;
de a mă sura si compara rezultatele ;
– de a investiga si de a analiza ;
– de a utiliza corespunză tor bibliografi a;
– de a sintetiza si de a organiza materialul ;
– de a realiza un produs .
Între elevi s -a născut o competitivitate pozitivă privind conținutul și modul de
prezentare al portofoliului. Prezentarea portofoliilor este în sine un tip de evaluare
sumativă, dar care poate îmbrăca și caracterul unei examinări.
4. Metoda elaborării de proiecte este o formă activă, participativă, care
presupune și încurajează transferul de cunoștințe, deprinderi, abilități, facilitează și solicită
abordările interdisciplinare și co nsolidarea abilităților sociale ale elevilor. Este deosebit de
utilă atunci când profesorul urmărește accentuarea caracterului practic -aplicativ al învățării
și aproprierea între discursul teoretic și experiența de viață a elevilor.
Utilizarea metodei elab orării de proiecte oferă posibilitatea elevilor de a lucra în
ritm propriu, de a -și folosi mai bine stilul propriu de învățare, de a realiza activități în mod
independent, iar atunci când este folosită și munca în echipă, permite învățarea de la
ceilalți, pune elevii în situația de a lua decizii, de a comunica și negocia, de a lucra și
învăța în cooperare, de a împărtăși celorlalți cele realizate și învățate, altfel spus îi ajută să
participe direct la propria formare.
Această metodă poate fi folosită atât ca o metodă de evaluare, cât și ca o metodă
de asimilare de noi cunoștințe, ori de formare sau de consolidare a priceperilor și
deprinderilor deopotrivă. Aproape că nu se poate face o demarcație între rolul de
instrument de evaluare al proiectulu i și cel d e metodă de învățare.
Metoda proiect impune deschiderea școlii și integrarea mediului înconjurător
acesteia și a realității exterioare ca reacție necesară la evoluția socială până în prezent și ca
o pregătire pentru viitoarele cerințe ale societății54
Ca instrument de evaluare, proiectul poate fi folosit atât pentru evaluarea
formativă, c ât și sumativă.
Realizarea proiectului (în mod individual) î l ajută pe elev în trei feluri:
îl obligă să -și organizeze modul de gândire și prezentare a unui punct de vedere
asupra subiectului expus;
îi permite să -și descopere părțile „slabe” și „tari” în expunerea scrisă asupra
unui subiect, părți asupra căr ora se va concentra mai târziu;
Cele mai importante obiective ale me todei proiect sunt următoarele:
dezvoltar ea capacității de a învăța și acționa independent și de a utiliza
cunoștințele asimilate;
formarea unui mo d de gândire interdisciplinară;
dezvoltarea spiritului de inițiativă și a creativității;
formarea capacităților de conștientizare a problemel or și de asumare a
răspunderii;
dezvoltarea competențe lor de comunicare și cooperare.
Indiferent de domeniul vizat, metoda proiect oferă elevilor posibilitatea de a
cunoaște în profunzime acel domeniu sau altele noi, posibilitatea de a acumula cunoștințe
în mod independent și de a dezvolta competențe precum creativitatea, spiritul de inițiativă,
capacitatea de organizare, capacitatea de a comunica și de a lucra în echipă.
Proiectul poate fi realizat individual sau în grup, fiind preferată ultima variantă
deoarece încurajează cooperarea și dezvoltă competențe de lucru în echipă. Grupul poate fi
alcătuit din două până la zece persoane în funcție de mărimea clasei, natura obiectivelor
propuse și experiența participanților, dar un număr de cinci participanți rep rezintă mărimea
ideală pentru grupurile care au de îndeplinit obiective precise. Cu cât crește numărul
membrilor, cu atât scade posibilitatea participării efective la toate activitățile a fiecăruia,
crescând însă complexitatea obiectivelor urmărite. Proiec tele realizate de grupuri mari pot
fi, de asemenea, greu de monitorizat.
Activitățile pe grupe mici îi ajută pe elevi să își aplice cunoștințele în ritm propriu
și să se inspire observând metodele de dobândire a cunoștințelor de curs ale colegilor. Cu
54 Carcea Maria Ileana, Consultanță și consiliere educațională, Ed.Didactică și Pedagogică, 2005, pag.39 -40
sprijinul profesorului, această metodă le oferă elevilor posibilitatea de a adresa întrebări și
de a-și pune la încercare propriile idei într -o situație mai puțin intimidantă decât în situația
în care se lucrează cu întreg colectivul.
În demersul de realizare a unui proiect se va urmări stabilirea domeniului de
interes, stabilirea premiselor inițiale – cadrul conceptual, metodologic, datele generale ale
investigației, identificarea și selectarea resurselor materiale, precizarea elementel or de
conținut ale proie ctului.
Evaluarea este momentul decisiv pentru realizatorii proiectului. Acum primesc
aprecierea muncii lor. Evaluarea se face prin testarea modului de atingere a obiectivelor.
Sunt însă și obiective a căror evaluare este mai dificilă cum ar fi gradul de f ormare a
spiritului de independență sau a celui de e chipă, competența de a coopera.
Cu ajutorul proiectului se pot evalua următoarele capacități ale elevului:
adecvarea metodelor de lucru, a materialelor și a mijloacelor didactice folosite
la scopurile propuse;
acuratețea produsului;
rezultatele obținute și posibilitatea gene ralizării lor;
raportul final și modul de prezentare a acestuia;
gradul de implicare a parti cipanților în sarcina de lucru;
dezvoltarea spiritului de colaborare și întrajut orare;
dezvoltarea creativității.
Elevii pot fi notați, așa cum am văzut, atât pentru modul de lucru și produsul
realizat, cât și pentru modul de prezentare.
Evaluatorul este interesat și de alte două aspecte: profilul individual al elevului,
ceea ce evi dențiază proiectul în domeniul capacităților cognitive și al stilului de învățare și
modul în care elevul s -a implicat în comunicarea și cooperarea nu numai cu alți elevi, dar
și cu profesorii, precum și folosirea judicioasă de către acesta a diferitelor s urse de
informații (bibliotecă, internet).
Deși proiectul presupune un înalt grad de angajare a elevului în propria sa
formare, aceasta nu are drept consecință neimplicarea profesorului. Dacă elevii urmează
să-și conceptualizeze, îndeplinească și prezinte eficient proiectele, ei au nevoie și de
orientare, consiliere și monitorizare discretă în toate fazele activității. Profesorul rămâne un
factor esențial al procesului atunci când proiectul este folosit și ca instrument de evaluare
al rezultatelor școlare.
Sarcinile profesorului vizează organizarea activității, coordonarea acesteia,
consilierea (acordă sugestii privind surse de informații sau proceduri) și încurajarea
participării elevilor. Este esențială neimplicarea sa în activitatea propriu -zisă a grupuri lor
de elevi (lăsând grupul să lucreze singur în cea mai mare parte a timpului),intervenția sa
fiind minimă și, doar atunci când este absolut necesară. Profesorul trebuie să fie „umărul
de sprijin” al echipei.
Asigurarea și evidențierea succesului fiecăruia dintre elevi, chiar dacă este vorba
de succese mici sau parțiale, este una dintre sarcinile importante ale profesorului.
Instrucțiunile profesorului trebuie să fie foarte clare, specificând și limita de timp
pentru îndeplinirea obiectivelor. Este foarte eficient să se scrie instrucțiunile pe tablă, foi
de hârtie și să se precizeze rolurile în grup.
Ȋn cadrul modulului „Oferta de pro duse și servicii în cadrul agenț iei de turism”
temele de proiect pot fi numer oase. Câteva dintre acestea ar putea fi:
1. Conceperea și comercializarea produsului turistic de tip circuit în………..
2. Oferta de cazare a stațiunii balneo -climaterice… …..
3. Organizarea și promovarea produsul ui turistic de tip sejur în staț iunea ………
4. Potențialul turist ic și valorificarea lui în județ ul………
5. Serviciul de agrement în staț iunea turistică ………
6. Ecoturismul în jud ețul……….
7. Turism de tip croazier ă pe………
8. Pr acticarea turismului în rezervaț ia……….
9. Publicitatea – forma principală de promovare și suport urile acesteia folosite de
agenț ia de turism… ………..
10. Viziunea strategică asupra activit ății d e marketing la S.C. ………..
11. Program de marketing privind lansarea pe piaț ă…… ….. a unui produs turistic
nou de către S.C…..……….
Metoda proiect ului este una dintre metodele ce asigură totodată învățarea centrată
pe elev. Acest tip de învățare presupune că accentul activității de învățare să fie pe
persoana care învață și nu pe profesor. În cazul metodei proiect, elevii sunt lăsați să aleagă
singuri modul în care se informează pe o anumită temă și prezintă rezultatele studiului lor,
își formează și dezvoltă aptitudini de a găsi singuri informațiile căutate, nu li se oferă
informații standardizate.
În cadrul metodei proiect, pe lângă învățarea specifică disciplinei respective, li se
oferă elevilor ocazia de a dobândi aptitudini fundamentale transferabile, cum ar fi aceea de
a lucra în echipă. De asemenea, se fac evaluări care permit elevilor să aplice teoria în
anumite situații din via ța reală. În acest fel, cunoștințele transmise sunt sistematizate de
fiecare elev în parte în funcție de caracteristicile proprii. Pentru că elevii au nevoie de
activități care le impun să interpreteze personal materia și astfel să își creeze propriile
semnificații.
Metoda proiect este o formă de predare care are ca scop învățarea unitară.
Dobândirea unor competențe de acțiune, învățarea cognitivă și socială sunt toate la fel de
importante. O anumită temă poate fi percepută cu toate simțurile55
5. Autoevaluarea
Permite aprecierea propriilor performante in raport cu obiectivele învăță rii; elevul
înțelege mai bine scopul si conț inutul sarcinii pe care o are de rezolvat, modul in care
efortul sau in rezolvarea sarcinii este valorificat.
Grilele de auto evaluare permit ele vilor sa -si determine, in condiț ii de autonomie,
eficienta activităț ilor realizate. Autoevalu area poate sa meargă de la autoaprecierea verbala
si până la autonotarea mai mult sau mai puț in supravegheata de profesor.
Exemplu de fisa de au toevalua re care cuprinde un set de enunț uri prin care se
solicita opinia elevulu i referitor la activitatea desfășurată :
– am învăț at…
– am fost surprins de faptul ca…
– am descoperit ca…
– am folosit metoda…..deoarece…
– în realizarea acestei sarcini am î ntâmpin at dificultăț i în …
Profesorii au modalităț i de formare si educare ale spiritului de evaluare obiectiva:
1. Autocor ectarea sau corectarea reciprocă – elevul este solicitat sa depisteze
erorile , minusurile in momentul realizării unor sarcini de învăț are
2. Autonotarea controlata – elevul este solicitat sa -si acorde o nota, care este ap oi
negociata cu profesorul sau împreună cu colegii. Cadrul didactic are dator ia sa
argumenteze și să evidenț ieze corectitudinea sau incorectitudinea aprecierilor.
3. Notarea reciprocă – elevii sunt puși in situația de a -si nota colegii, pr in
reciprocitate; Aceste exerciții nu trebuie neapă rat sa se concretizeze in notare efectiv ă.
55 Ionescu Miron, Radu Ioan, Didactica modernă, Ed.Dacia, 2005, pag.88
5.3. Tipologia itemilor
În demersul de proiectare a oricărei probe de evaluare, etap a imediat următoare
definitivării matricei de specificații o constituie scrierea efectivă a itemilor, elementele
componente de bază ale instrumentului de evaluare, pe baza obiectivelor de evaluare clar
formulate.
Calitățile dorite ale testului ce urmează a fi produs vor depinde direct și de
calitățile tehnice ale itemilor elaborați. De aceea, trebuie să aruncăm o privire mai
amănunțită asupra diferitelor tipuri de itemi, a caracteristicilor acestora și a regulilor
necesare de proiectare.
În cele ce urmea ză, vom opera cu următoarea definiție de lucru a itemului: item =
întrebare + formatul acesteia + răspunsul așteptat
Astfel, pentru proiectarea itemilor și utilizarea lor concretă, folosirea celor trei
elemente este obligatorie. De asemenea, aceste elemente se află într -o strânsă
interdependență. De aceea, trebuie să precizăm clar formatul în care intenționăm să
proiectă m itemul, pentru ca răspunsurile așteptate să poată fi formulate corespunzător,
precum și modalitățile de corectare și notare; de asemenea, analiza posibilelor răspunsuri
așteptate poate aduce informații semnificative asupra clarității întrebării inițial f ormulate și
asupra gradului de adecvare a formatului acesteia.
Termenul reprezentat de <răspunsul așteptat> în definiția adoptată mai sus
necesită o clarificare suplimentară. Prin acest răspuns așteptat înțelegem atât formularea
unui răspuns „model" prezu mat (în cazul itemilor în care acesta poate fi formulat în
termeni absoluți – în special cazul itemilor obiectivi și semiobiectivi), cât și schema de
corectare și notare a acestui răspuns, respectiv modul în care elemente ale răspunsului (sau
criterii, în cazul itemilor cu răspuns deschis) vor fi evaluate și notate.
În teoria și practica evaluării există mai multe criterii de clasificare a itemilor, de
unde rezultă și o gamă variată de tipuri de itemi, care diferă prin anumite caracteristici ale
acestora , itemi care sunt adecvați, fiecare, într -o mai mare sau mica măsură scopului
activității de evaluare și obiectivelor avute în vedere. Pentru a avea succes în evaluare,
trebuie să folosim acele categorii de itemi care prin calitățile pe care le au, asigur ă cel mai
bine contextul concret (determinat, desigur, de scopul testării, obiectivele de evaluare,
comportamentele avute în vedere etc .).
Cel mai utilizate criterii, privind tipurile de itemi sunt:
1) După tipul de comportament cognitiv solicitat pentru producerea
răspunsului , distingem:
o Itemi care solicită alegerea unui răspuns dintr -un număr de
variante oferite (selected -responde items); astfel, persoana evaluată va primi răspunsul
corect însoțit și de variante incorecte la problema propusă, sarcina fiind aceea de a selecte
răspunsul corect, după ce a primit instrucțiuni clare referitoare la modul în care se va
selecta și înregistra răspunsul corect;
o Itemi care solicită construirea, producerea unui răspuns corect
de căt re cel evaluat (constructed -response items); astfel, persoana evaluată nu va primi
variante de răspunsuri , ea urmând să creeze un răspuns, o soluție la întrebarea sau
problema formulată. Răspunsul poate avea dimensiuni variabile, pornind de la un cuvânt, o
expresie numerică, o formulă etc., până la un eseu de dimensiuni relativ ample, în funcție
de structura și formatul întrebării.
2) După criteriul obiectivității în corectare și notare , distingem următoarele
categorii de itemi:
Itemi obiectivi:
– itemi cu alegere duală ;
– itemi cu alegere multiplă ;
– itemi de tip pereche .
Itemi semiobiectivi:
– itemi cu răspuns scurt ;
– itemi de complementare ;
– întrebări structurate .
Itemi subiectivi (cu răspuns deschis)
– rezolvare de probleme;
– eseu structurat;
– eseu liber(nestructurat) .
Aceste tipuri de itemi determină gradul de adecvare și posibilitățile de utilizare în
diferite contexte evaluative, datorită caracteristicilor specifice. Pentru alegerea și utilizarea
unui anumit tip de itemi în proiectarea diferitelo r instrumente de evaluare, voi realiza o
comparație asupra caracteristicilor acestor tipuri de itemi.
Tabel nr.11 Caracteristici ale itemilor
Din tabelul prezentat mai sus56, observăm că, fiecare dintre aceste tipuri de itemi
are puncte tari și slabe în raport cu celelalte tipuri sau în raport cu anumiți factori (care pot
influența sau chiar determina decizia utilizării lor într -un anumit moment și context). De
aceea, se impune o bună cunoaștere a fiecărei caracteristici de către cei care proiectează
probe de evaluare și, atenta cântărire a calităților și limitelor fiecărui tip de item în
momentul producerii și utilizării acestuia.
Se va realiza o analiză a fiecărei categorii și tip de itemi, în care se va urmări:
– caracteristicile generale ale acestora;
56 G. Walberg, Haertel, 1998, p. 148 Proprietăți Itemi obiectivi Itemi
semiobiectivi
Itemi subiectivi
Pot reprezenta un eșantion larg de
obiective educaționale
+ + +
– –
Pot reprezenta un eșantion larg de
conținuturi + + + – –
Pot măsura abilitatea de a rezolva
probleme noi + + + + +
Pot măsura abilitatea de a organiza,
integra sau sintetiza – – + + +
Pot măsura gradul de originalitate sau
demersul inovativ de rezolvare – – + + +
Prezintă o fidelitate ridicată + + + – –
Asigură o discriminare puternică + + – – –
Asigură o potențială rază pentru
diagnoză + + + – –
Necesită un timp scurt pentru a fi
produși – + +
Necesită timp scurt pentru răspuns + + + – –
Se corectează și notează rapid + + – – –
Răspunsurile pot fi înregistrate
electronic (cu ajutorul cititorului optic) + + – – –
Permit evaluarea exprimării scrise – –
+ +
încurajează originalitatea demersului
și exprimării _ _ _
+ +
Nu permit ghicirea răspunsului corect – +
+
– domeniile lor de utilizare;
– reguli specifice de proiectare;
– greșeli tipice.
5.3.1. Itemi obiectivi
Itemii obiectivi le solicită elevilor evaluați selectarea răspunsului corect, sau a
celui mai bun răspuns, dintr -o serie de răspunsuri oferite.
Această categorie de itemi este larg utilizată în practica, datorită anumitor
proprietăți specifice acestora:
față de celela lte categorii de itemi, aceștia pot fi corectați și notați în mod
obiectiv;
pot acoperi o plajă largă de obiective de evaluare și de elemente de conținut
într-un interval de timp relativ scurt;
sunt relativ ușor de adm inistrat, corectat și notat;
realizarea unui feedback rapid și utilizarea informațiilor în scop diagnostic;
înregistrarea electronică a răspunsurilor (prin scanare, cu ajutorul cititorului
optic) și analizarea lor rapidă, pornind de la aceste date;
fidelitate ridicată, datorită riscului redus de apariție a eventualelor erori sau
diferențe ce pot apărea în corectarea realizată de persoane diferite sau la momente diferite.
Pentru a formula itemi și probe care să ofere rezultate valide și fidele , este
necesară respectarea unor reguli care pot conduce la crearea unor itemi av ând calitățile
tehnice dorite. I nconvenientul acestei categorii de itemi ar fi timpul realizării lor, care este
relativ mare, în comparație cu celela lte categorii. De aceea, trebuie să cântărim atât
aspectele pozitive, cât și pe cele negative pentru a lua decizia corectă în favoarea itemilor
obiectivi sau a altor forme.
Pentru fiecare dintre tipurile de itemi obiectivi posibil de proiectat, vom enunța un
număr de reguli specifice, nec esar a fi urmate în acest scop.
Din punctul de vedere al corectării și notării, timpul necesar profesorului
evaluator este mult mai mic decât în cazul altor tipuri de itemi, deoarece există un singur
răspuns corect și se va acorda pun ctajul corespunzător. Nu se acordă punctaje parțiale,
pentru răspuns parțial corect sau răspunsul așteptat nu a fost cel care trebuia. Rezultatele
elevilor pot fi imediat folosite în procesul educațional, în scop diagnostic sau în scopul în
care proba de evaluare a fost proiect ată.
Tipuri de itemi obiectivi:
A. Itemi cu alegere dual ă -sunt itemi 57pentru care elevul evaluat este solicitat să
selecteze un răspuns corect din două răspunsuri posibile oferite (adevărat/fals, da/nu,
corect/incorect, acord/dezacord).
Exemplu: „ Lacul Călimănești este lac de acumulare”
Răspuns: a) adevărat; b) fals.
RECOMANDĂRI PENTRU CONSTRUIREA ITEMILOR CU ALEGERE DUALĂ:
1. evitarea enunțurilor cu caracter foarte general, ambigue sau dificil de
înțeles;
2. evitarea enunțurilor nerelevante;
3. furnizarea unor indicații clare privind modalitatea de răspun s (încercuiește,
bifează etc.);
4. evitarea introducerii a două sau mai multor idei într -un enunț (cu excepția
situațiilor în care sunt implicate relații de tip cauză – efect);
5. evitarea enunțurilor lungi și complexe;
6. numărul enunțurilor adevărate sau false sau lungimea enunțurilor să nu
furnizeze în mod neintenționat indicii care să facilite ze alegerea răspunsului corect;
7. eliminarea repetării unei părți dintr -un enunț comun mai multor i temi.
Referitor la modalitățile de corectare și notare, precizăm faptul că, se acordă
punctajul doar în cazul obținerii răspunsului așteptat.
B. Itemi cu alegere multipl ă
În acest caz, se va alege răspunsul dintr -o listă de alternative sau itemi58 care
solici tă subiectului evaluat alegerea răspunsului corect sau acelui mai bun răspuns dintr -un
număr de variante construite deja.
Acest tip de item este format din:
premisă (enunțul) reprezintă partea introductivă a itemului, stimulul pentru
obținerea răspunsului, în care sarcina este formulată – și un număr de variante, răspunsurile
posibile, dintre care unul corect, iar restul numiți distractori.
Exemplu: “Castelul Corvinilor se afl a in județ ul:
a. Hunedoara b. Alba c. Sibiu d. Vâlcea”
opțiuni (o listă de alternative);
cheia (răspunsul corect);
distractori (variantele de răspuns incorecte, dar plauzibile) .
57 Roxana Enache,Daniela Stoicescu,Gabriela Noveanu -Profesionalizarea carierei didactice ,2011,p .61
58Idem, p .61
RECOMANDĂRI PENTRU CONSTRUIREA ITEMILOR CU ALEGERE MULTIPLĂ
1. premisa să fie clar ă, concisă și fără ambiguități;
2. opțiunile să fie plauzibile și paralele;
3. între alternative va figura un singur răspuns, fie el cel “corect” sau “cel mai
bun”;
4. premisa să nu conțină elemente car e să sugereze răspunsul corect;
5. lungimea alternativelor să nu furnizeze indicii privind răspu nsul (este
cunoscută tendința constructorilor de itemi de a formula altern ativele corecte mai lungi);
6. răspuns urile vor fi amplasate aleator;
7. numărul de opț iuni este variabil: 3, 4 sau 5;
8. nu forțați formularea mai multor opțiuni, dacă, în mod fire sc, premi sa
necesită doar trei.
9. evitarea utilizării printre opțiuni a expresiilor: toate cele de mai sus sau nici
unul de mai sus .
Procesul de corectare și notare este mai dificil de realizat, pentru că sunt mai
multe variante de răspuns corecte; astfel dacă avem două răspunsuri corecte este necesar să
fie luată o decizie asupra modului în care vor fi notate răspunsurile oferind un singur
răspuns dintre cele corecte sau unul corect și unul greșit. Este recomandabil deci utilizarea
unui alt format de itemi în acest e cazuri (eventual transformarea itemului într -o serie de
itemi de tip adevărat/fals) .
C. Itemi de asociere (de tip pereche)
Solicită stabilirea unor corespondențe între informațiile distribuite pe două
coloane. Informațiile din prima coloană se numesc premise , iar cele din a doua coloană
reprezintă răspunsurile . Criteriul pe baza căruia se stabilește răspunsul corect este enunțat
în instrucțiuni.
RECOMANDĂRI PENTRU CONSTRUIREA ITEMILOR DE TIP PERECHE:
1. Numărul premiselor și cel al răspunsurilor trebuie să fie inegal. De obicei,
numărul răspunsurilor este mai mare decât cel al premi selor (între 4 și 7);
2. În enunț se precizează dacă elementele din coloana răspunsurilor se vor
folosi o singură dată, de mai multe ori sau niciodată;
3. Coloana din dreapta con ține elementele cele mai multe;
4. Cel puțin într -una dintre coloane elementele sunt așezate după o anumită
regulă (or dine alfabetică, numerică etc.).
Exemplu: "Stabiliți corelațiile între tipurile de aranjamente turistice evidențiate în
coloana A și caracteristicile acestora prezentate în coloana B ”:
A B
1. Part -charter a) combină avionul cu autoturismul care este pus la dispoziția
turistului de la sosire până la întoarcerea la aeroport;
2. Charter IT b) pachet de servicii la un cost global în care transportul se
realizează în aeronave închiriate;
3. Rail inclusive c) pachet de servicii comercializat de către agenție la un preț
global în cadru l căreia călătoria se realizează cu trenul;
4. Package Tour d) închirierea parțială de către t uroperator a cursei de linie
și vânzarea locurilor în sistem charter.
Procesul de corectare și notare trebuie să țină cont de scopul instrumentului de
evaluare și de contextul în care evaluarea are loc, astfel poate fi o notare „ pozitivă ”
(punctajul alo cat răspunsurilor corecte și zero puncte celor incorecte) sau „ negativă ”
(mergând până la neacordarea nici unui punct în cazul existenței unor asocieri greșite).
5.3.2. Itemi semiobiectivi
Itemii semiobiectivi cuprind întrebări și cerințe care presupun elaborarea
răspunsurilor de către elevi și pot fi folosiți la orice disciplină(modul) și pentru toate
etapele de evaluare(inițială, continuă, sumativă) în funcție de: scopul testului, obiectivele
verificate, conținuturile măsurate59.
Astfel, elevii pot răsp unde sub forma unei propoziții, cuvânt, număr, simbol sau să
completeze o afirmație. Cerința este formulată sub formă de întrebare directă sau sub
formă de întrebare incompletă. Spre deosebire de itemii obiectivi, itemii semiobiectivi 60se
îndepărtează, înt r-o oarecare măsură, de la maxima obiectivitate în corectare și notare
asigurate de itemi obiectivi.
Tipuri de itemi semiobiectivi:
A. Cu răspuns scurt;
B. Cei de completare;
C. Întrebăr ile structurate.
59 Constantin Cucoș, op. cit ., p. 407.
60 Roxana Enache,Daniela Stoicescu,Gabriela Noveanu , op. cit ., p.61
A. Itemii cu răspuns scurt solicită producerea unui răspuns li mitat ca spațiu,
formă și conținut. Enunțul itemilor cu răspuns scurt poate fi formulat:
– printr -o întrebare:
Exemplu: Care sunt elementele componente ale potențialului turistic?
– printr -o propoziție incompletă:
Exemplu: Elementele potențialului turistic s unt:………….. ?
RECOMANDĂRI PENTRU CONSTRUIREA ITEMILOR CU RĂSPUNS
SCURT:
1. Spațiul liber pentru răspuns să nu sugereze dacă răspunsul constă într -un
cuvâ nt sau mai multe.
2. Itemul va fi astfel formulat încât să fie scurt și bine definit.
În redactarea unui item de completat, nu se vor omite decât cuvintele cheie și nu
mai mult de 1 -2 cuvinte.
Procesul de corectare și notare este mai dificil și necesită un interval mai lung de
timp decât în cazul itemilor obiectivi, obținându -se uneori mai mult de un răs puns corect.
B. Itemii de completare solicită persoanei evaluate producerea unui răspuns care
să completeze o afirmație în așa fel încât aceasta să dobâ ndească sens și valoare de adevăr.
Exemplu : Cheltuielile totale pentru un produs turistic = Cheltuieli d irecte
+……………. “.
RECOMANDĂRI PENTRU CONSTRUIREA ITEMILOR DE COMP LETARE :
1. Formularea enunțului itemului și a sarcinii trebuie realizată în așa fel
încât răspunsul neces ar să poată fi scurt și precis;
2. Fiecare item trebuie să aibă un singur răspuns corect;
3. Spațiul liber furnizat pentru redactarea răspunsului trebuie să fie suficient
de mare (astfel încât elevul care are un scris mai mare să nu se simtă dezavantajat față de
elevul cu un scris mai mărunt) și să sugereze dacă răspunsul așteptat conține un singu r
cuvânt sau mai multe;
4. Dacă răspunsul poate fi formulat în limbaje diferite, atunci trebuie
precizată explicit exprimarea așteptată (numeric, l iteral, grafic, simbolic etc.);
5. Este de dorit să se evite utilizarea unor texte din manuale pentru a nu
încuraja memorarea mecanică și învățarea de tip reproductiv.
Procesul de corectare și notare se realizează cu un grad suficient de obiectivitate,
dacă li se asociază o schemă de notare adecvată .
C. Itemi de tip întrebări structurate
Întrebările structurate sunt sarcini formate din mai multe subî ntrebări , de tip
obiectiv sau semiobiectiv, legate între ele printr -un element comun. Întrebările structurate
acoperă spațiul liber aflat între tehnicile de evaluare cu răspuns liber și cele cu răspuns
limitat impuse de itemi obiectivi.
Exemplu : “Care sunt componentele produsului turistic?”
RECOMANDĂRI PENTRU CONSTRUIREA ITEMILOR DE TIP
ÎNTREBARE STRUCTURATĂ:
1. Întrebarea să ceară răspunsuri simple la început și să crească dificultatea
acestora treptat;
2. Subîntreb ările nu depind de răspunsul co rect la celelalte subîntrebări;
3. Se va utiliza un număr mare de întrebări care cer răspunsuri relativ scurte;
4. Pentru a le permite cursanților să -și structureze mai bine răspunsurile se vor da
indicații privind natura, fo rma, organizarea și lungimea răspunsului așteptat;
5. Fiecare subîntrebare trebuie să testeze unul sau mai multe obiective;
6. Fiecare subîntrebare trebuie să fie urmată de un spațiu liber suficient
pentru consemnarea de către elev a răspunsului.
7. În el aborarea întrebărilor structurate, acestea pornesc în general de la un
material – stimul (care poate fi reprezentat de diferite taxe, date, diagrame, grafice, hărți
etc.), urmat de un set sub întrebări, alte eventuale date suplimentare și un alt set de
subîntrebări.
Procesul de corectare și notarea permite testarea unei varietăț i de cunoștințe,
competențe, abilități, precum și un grad diferit de complexitate și de dificultate;
parcurgerea progresivă a unei unități de conținut pentru ca evaluarea să dea șanse tuturor
elevilor, dar să și discrimineze la vârf .
5.3.3. Itemi subiectivi
Itemii subiectivi sau cu răspuns deschis testează capacitatea de tratare coerentă
și într -un mod personal a unui subiect, originalitatea, capacitatea creativă .61.
Ei sunt în mod special reco mandați pentru realizarea evaluă rii la științele socio –
umane, date fiind particularitățile acestora, precum și natura competențelor generale și
specifice pe care își propun să le formeze la elevi. Cu toate că acești itemi par relativ ușor
de construit, exigențele formulării corecte a cerinței și a baremului de corectare și notare
61 Constantin Cucoș, op. cit., p . 408
sunt foarte stricte; ele trebuie să prevină acea subiectivitate a profesorului care conduce la
evaluarea neprofesională, arbitrară, și la punerea elevului în situaț ia de a fi nedreptățit.
Sunt numiți itemi „subiectivi”, datorită situării la polul opus itemilor obiectivi din
punct de vedere al obiectivității în corectare și notare; în alte sensuri, această denumire ar
putea părea oarecum improprie, subiectivitatea nei ntervenind nici în formularea sarcinii,
nici în modul concret de corectare, schema de corectare și notare încercând să atenueze
acest posibil risc și să crească nivelul fidelității.
RECOMANDĂRI PENTRU CONSTRUIREA ITEMILOR SUBIECTIVI:
întrebare a formulată trebuie să fie adecvată obiectivului de evaluare vizat,
adecvată de asemenea populației căreia i se adresează ( interesantă, capabilă să stimuleze
un răspuns cât mai apropiat de adevărata măsură a abilităților vizate ale subiecților);
în măsura în care es te posibil și se adecvează obiectivului de evaluare, este
preferată utilizarea itemilor care oferă o orientare a răspunsului subiectului, în termeni de
dimensiuni ale răspunsului așteptat, criterii de evaluare; ale aceluiași răs puns.
Având în vedere princ ipalele scopuri ale etapei corectării și notării – reducerea
erorii în apreciere, dar și posibilitatea extinderii informației rezultate din evaluarea pentru
îmbunătățirea feedback – ului – modalitățile de corectare și no tare pot îmbrăca două forme:
analitic – constă în agregarea punctelor acordate pentru diferite elemente
discrete ale răspunsului așteptat;
holistic – constă în formularea unei judecăți globale asupra răspunsului
acordat, în conformitate cu anumite criterii de evaluare sau descriptor i de performanță, sau
prin simpla încadrare într -o anumită categorie prin compararea răspunsurilor între ele.
Din categoria itemilor subiectivi fac parte:
A. It em de tip rezolvare de probleme
Rezolvarea de probleme sau de situaț ii problematice – individuală sau în grup
constituie o modalitate prin c are profesorul poate crea situații de învăț are ce dezvoltă
creativitatea, gândirea divergentă, imaginația, capacitatea de transfer, de generalizare sau/și
de concretizare a informațiilor și procedurilor . Rezolvarea de probleme sau, mai corect
spus de situații problemă, reprezintă un tip de sarcină în cadrul căreia elevul este
confruntat, în cele mai multe cazuri, cu o situație nouă, nefamiliară pentru care nu este
evidentă o soluție predeterminată.
Exist ă o mare diversitate de situații – problemă, care se dezvoltă între două
extreme:
situații „închise”, în care sunt oferite majoritatea datelor necesare, scopul
este clar specificat, iar strategia de rezolvare este sugerată prin succesiunea cerințelor;
situații complet „deschise”, în care sunt sugerate doar anumite elemente
pentru a găsi soluția, în sarcina persoanei evaluate rămânând alegerea strategiei dintr -o
gamă largă de posibilități și planificarea completă a demersului.
Exemplu: “ Între componentele potențialului turistic și formele de turism
practicate există o strânsă legătură. Explicați această legătură făcând referire la elementele
potențialului natural ”
Acest tip de itemi prezintă următoarele avantaje62:
o stimularea gândirii creative;
oferă posibilitatea activității în echipă;
creează posibilitatea de discuție asupra diverselor metode și soluții;
îi învață pe elevi să aprecieze metoda cea mai bună de lucru;
contribuie la dezvoltarea unui raționament flexibil și operant.
Printre dezavantaje putem enumera63:
o necesită un timp îndelungat de proiectare;
o implică resurse materiale uneori costisitoare;
o nu poate fi utilizată în mod curent;
o necesită un timp mare de administrare și completare ale sarcinii, există
subiectivitate în evaluare.
B. Itemi de tip eseu
Acest tip de item îl pune pe elev în situația de a construi un răspuns liber în
conformitate cu un set de cerințe64.
Criterii de clasificare a tipurilor de eseuri:
După dimensiunea răspunsului așteptat , pot fi proiectate două categorii
de eseuri:
eseul cu răspuns scurt (minieseul), în care limita de spațiu este clar
precizată în cadrul cerinței;
eseul cu răspuns extins, în care dimensiunea răspunsului este la alegerea
respondentului, singura limită care acționează fiind cea a timpului avut la dis poziție.
După tipul răspunsului așteptat :
eseul structurat în care răspunsul așteptat este orientat prin cerințele
62 Cons tantin Cucoș, op.cit., p . 409
63 Idem, p . 409
64 Maria Elena Druță, op. cit., p . 192
formulate, libertatea de organizare a răspunsului nefiind totală;
eseul liber, în care originalitatea și creativitatea elevului se pot manifesta
maximal.
RECOMANDĂRI PENTRU CONSTRUIREA ITEMILOR DE TIP ESEU:
o eseurile pot acoperi o gama largă de obiective, de la cunoaștere, până la
analiză și evaluare;
enunțul itemului trebuie însoțit de configurarea răspunsului așteptat
schema de notare se poate construi fie acordând un numă r de puncte
fiecă rei cerințe, fie global, holistic, fie asociind un număr de puncte fiecărui nivel de
răspuns;
având în vedere lungimea răspunsulu i așteptat, mai ales în cazul eseurilor
extinse, timpul necesar pentru producerea răspunsului este relativ mare, deci pot acoperii o
arie relativ mică de conținuturi/teme abordate într -un interval de testare;
timpul necesar pentru proiectare acestui tip de item este relativ mic;
Procesul de corectare și notare generează o cantitat e mai mare de timp, de
asemenea intervine subiectivitatea în notare, fapt care conduce la scăderea fidelității; în
acest sens, schema de corectare și mai ales selectarea modalității de corectare joacă un rol
esențial.
Exemplu: “Realizați un eseu cu tema: Potențialul turistic natural și rolul
elementelor sale în desfășurarea activității întreprinderii turistice. Pentru realizarea
acestui eseu se va urmări:
identificarea com ponentelor potențialului turistic natural
evidențierea formelor de turism ce pot fi practicate în funcție de
componentele potențialului turistic natural al zonei
condiții necesare pentru valorificarea optimă a acestora (baza material
general și specifică )
identificarea activităților desfășurate de întreprinderea turistică pentru
valorificarea superioară a potențialului natural.
Caracteristici generale :
eseurile pot acoperi o gama largă de obiective, de la cunoaștere, până la
analiză și evaluare;
având în vedere lungimea răspunsului așteptat, mai ales în cazul eseurilor
extinse, timpul necesar pentru producerea răspunsului este relativ mare, deci pot acoperii o
arie relativ mică de conținuturi/teme abordate într -un interval de testare;
timpul nece sar pentru proiectarea acestui tip de item este relativ mic, însă
crește semnificativ timpul necesar corectării și notării;
având în vedere îndepărtarea de „capătul obiectiv” la continuumului
tipurilor de itemi, crește în mod semnificativ subiectivitatea în notare, fapt care conduce la
scăderea fidelității; în acest sens, schema de corectare și mai ales selectarea modalității de
corectare joacă un rol esențial.
5.4. Efecte perturbatoare în apreciere și notare
Practica la clas ă scoate în evident ă numeroase dificultăț i în evaluarea corect ă și
obiectiv ă a rezultatelor obținute de elevi.
Idealul obiectivităț ii în notare est e afectat de anumite circumstanț e care pot fi
cauzate de:
persoana evaluat ă;
succesiunea evaluă rilor;
eroarea individuala a profesorului ;
eroare cauzat ă de starea de moment a evaluatorulu i;
eroare determinat ă de particularități le psihice ale celor evaluat i.
Printre cele mai des întâ lnite efecte perturbatoare putem scoate în evident ă:
1) Efectul "halo" – aprecierea elevului, la o numita mater ie, se face potrivit
situați ei obținute la alte discipline.
Efectul are ca bază psihologică faptul că impresia parțială iradiază, se extinde
asupra întregii personalități a elevului. Cei mai expuși acestui efect pot fi elevii de frunte
sau cei slabi. Profe sorii, în virtutea unor judecăți anticipative, nu mai observă eventualele
lipsuri ale elevilor buni, după cum nu sunt "dispuși" să constate unele progrese ale elevilor
slabi.
Metode de contracarare:
– utilizarea unor examene externe ;
– folosirea lucrărilor cu caracter secret ;
– autoimpunerea unei valoriză ri cât mai obiective .
2) Efectul de ancorare – supraevaluarea unor rezultate datorit ă faptului c ă atrag
atenția asupra unor aspect e mai puțin aș teptate, ide ntificabile la nivelul formelor de
răspuns date de elevi.
3) Efectul " Pygmalion" sau efectul oedipian
Aprecierea rezultatelor obținute de un elev este influențată de părerea pe care
profesorul și -a format -o despre capacitățile acestuia, păre re care a devenit relativ fixă.
Orice profesor îș i formeaz ă despr e elevi anumite impresii în leg ătură cu
posibilităț ile acestora; aceste a vor influenta voit sau nu randamentul elevilor.
4) Ecuația personală a examinatorului – exigenta diferit ă pe care o manifest ă
examinatorii, diferențe care pot ieș i în eviden ță pe parcursul anului ș colar .
Unii profesori sunt mai generoși, uzitâ nd valorile d e “sus” ale sc ării valorice, alț ii
sunt ma i exigenți, utilizând cu precă dere valori intermediare sau de “jos”.
Unii profes ori folosesc nota ca mijloc de î ncurajare , de stimula re a elevului, pe
când alț ii recurg la note pen tru a măsura obiectiv sau chiar constrâ nge elevul în a depune
efort suplimentar.
Unii apreciază originalitatea soluțiilor, alții conformitatea cu informaț iile predate.
5) Efectul de contrast. Apare prin accent uarea a două însușiri contrastante care
survin imediat în timp și spațiu.
În mod curent, profesorii au tendința să opereze o comparare și o ierarhizare a
elevilor.
Se întâmplă de multe ori ca același rezultat să primească o notă mai bună, dacă
urmează după evaluarea unui rezultat mai slab (în sensul că, după o lucrare slabă una bună
pare a fi și mai bună), sau să primească o notă mediocră, dacă urmează imediat după
răspunsurile unui candidat c are a dat răspunsuri excelente.
Conștientizarea de către profesor ul examinator a efectelor datorate contiguității
probelor constituie un prim pas pentru eliminarea consecințelor nedorite, presupuse de
acest efect.
6) Efectul de ordine . Datorită unor fenomene de inerție, profesorul menține cam
același nivel de apreciere pentru o suită de răspunsuri care, în realitate, prezintă anumite
diferențe calitative. Examinatorul are tendința de a nota identic mai multe lucrări diferite,
dar consecutive, fără necesarele discriminări valorice.
7) Eroarea logică . Constă în substituirea obiectivelor și parametrilor importanți ai
evaluării prin obiective secundare, cum ar fi acuratețea și sistematicitatea expunerii, efortul
depus de elev pentru a parveni la anumite rezultate (fie ele chiar și mediocre), gradul de
conștiinciozitate etc. „Abaterea se justifică uneori, dar ea nu trebuie să devină o regulă”
apreciază C. Cucoș (1998, p. 185).
8) Efectul de similaritate – profesorul are tendinț a de a -si valoriz a elevii prin
raportare la sine (prin contr ast sau prin asemă nare).
În aceasta situație el foloseș te fie propri a experiență școlară (ca fost elev
sârguincios, di sciplinat), fie experienta de părinte ce își judeca proprii copii.
Profesorii care au experiența de “foști premianț i” se vor manifesta exigent în
compara ție cu cei care nu au st rălucit la diverse materii.
9) Efectul tendinț ei central – se manifest ă prin conduit a profesorului de a evita
extre mele scalei de notare din dorința de a nu greș i sau de a nu produce erori în notare prin
subapreciere sau supraapreciere.
Majoritatea notelor acordate se î nscriu în jurul v alorilor medii, nerealizâ ndu-se o
discriminare între elevii medii, pe de o parte, și cei foarte buni sau slabi, pe de alta parte.
Efectul se ma nifesta mai ales la profesorii începă tori si la disciplinele socio –
umane.
5.4. Strategii de evaluare – Testul de evaluare didactică
În cadrul strategiilor de evaluare, o importanță deosebită o au testele de evaluare
didactică.
Ele sunt probe standardizate sub aspectul conținutului, condițiilor de apli care,
formulării răspunsurilor și al criteriilor de apreciere a rezultatelor.65
Astfel, testul este un instrument de măsurare a cunoștințelor, deprinderilor,
aptitudinilor etc., cu ajutorul căruia obținem informații necesare fundamentării științifice a
unor decizii. Acest cuvânt provine din englezescul”test” și definește noțiunea de probă,
examen . Pe parcursul evoluției procesului de evaluare a rezultatelor școlare a apărut o
ramură a științelor educației numită ”Docimologia” , care are drept scop rezolvarea
problemelor generate de procesul examinării și evaluării rezultatelor școlare, elab orând
criteriile și modalitățile de verificare, măsurare și apreciere a acestora.
În literatura de specialitate, se folosesc mai multe clasificări ale testelor în funcție
de anumite criterii, cele mai utilizate denumiri sunt: test pedago gic de cunoștințe, test
docimologic sau simplu test. La unii termeni se observă o ușoară neconcordanță între
acestea și conținut sau o limitare a ariei de cuprindere. În opinia unor autori66 ”formularea
testelor de evaluare didactică este atotcuprinzătoare și exprimă toate fu ncțiile evaluării.
Testul de evaluare didactică (T.E.D.) cuprinde judecăți de valoare nu numai referitoare la
65 Druță Maria Elena, op. cit., pag. 179
66 Jinga Ion, Istrate Elena (coordonatori) –Manual de pedagogie, Ediția a III -a, revizuită și adăugită, Ed. All,
București, 2006, pag . 397
rezultatele școlare, ci și la modul de organizare a procesului de învățământ, la eficacitatea
metodelor didactice și modului de concepere a obiect ivelor didactice. Din această
perspectivă, testul de cunoștințe și testul docimologic reprezintă cazuri particulare ale
testului de evaluare didactică.”
Testele de cunoștințe trebuie elaborate pe teme și ani de studiu, urmărind atât
caracterul informativ, cât și pe cel formativ. Ele ajută la măsurarea nivelului de pregătire a
elevilor. În activitatea de examinare se folosesc testele docimologice. Emil Panchard le
numește teste pedagogice sau școlare , deoarece acestea se referă la cunoștințele și
capacitățil e dobândite în școală.
Testul docimologic este format dintr -un set de probe sau de întrebări (itemi) care
reprezintă acea modalitate de examinare care cuprinde) cu ajutorul cărora se verifică și se
evaluează nivelul cunoștințelor și al capacităților de a opera cu ele, prin raportarea
răspunsuril or la o scară – etalon de apreciere, elaborată anterior. Realizarea unui test de
evaluare de bună calitate presupune să se țină cont atât de informațiile cumulate de elevi,
dar și de capacitatea acestora de a folosi cunoștințele asimilate deja în situații variate.
Testele(instrumentele de evaluare) cu ajutorul cărora se efectuează măsurătorile,
trebuie să respecte anumite cerințe67:
1. Validitatea reprezintă calitatea unui test de a măsura ceea ce și -a propus să
măsoare, realizând o concordanță între itemi ș i conținuturi.
2. Fidelitatea reprezintă calitatea testului de evaluare de a menține invariabilitatea
(constanța) rezultatelor testului în cazul repetării lui în condiții neschimbate.
3. Obiectivitatea reprezintă gradul de concordanță între aprecierile făc ute de
evaluatori independenți în ceea ce privește un răspuns bun pentru fiecare dintre itemii
testului(testele cu o foaret bună obiectivitate sunt cele standardizate).
4. Aplicabilitatea reprezintă calitatea testului de a fi administrat și interpretat cu
ușurință .
Față de notarea prin examenele tradiționale, testelor li se recunosc unele calități
superioare, unele avantaje, deși nu sunt nici ele scutite de anumite limite.
Față de celelalte modalități de evaluare, testele de evaluare didactică prezintă
unele avantaje :
posibilitatea măsurării mai exacte a perform anțelor elevilor, în comparație
cu celelalte probe;
67 Maria Elena Druță, op.cit., pag.,180
posedă însușiri ale investigației experimentale (controlul condițiilor de
aplicare, posibilitatea repetării probei etc.);
permite standardizarea criteriilor de notare, asigurând un grad sporit de
obiectivitate în apreciere. Au un grad de obiectivitate sporit, fapt ce rezultă din corelația
intrinsecă ce se realizează în proiectarea lor între obiectivele didactice, conținuturi și itemi
(probe);
ajută la obținerea unor informații multiple și relevante asupra nivelului de
realizare a obiectivelor didactice la nivelul fiecărui elev în parte, a clasei sau a tuturor
elevilor dintr -un an școlar;
se pot construi relativ ușor în cazul existenței unei bănci de itemi constituite
pe discipline de învățământ.
Aceste teste au și dezavantaje:
o imposibilitatea de a analiza capacitatea de organizare a cunoștințelor,
originalitatea modului de tratare;
o încurajarea metodelor deficitare de î arăt ând valoarea informației acumulate.
o testele favorizează o învățare care apelează la detalii, la secvențe
informaționale izolate și nu stimulează formarea unor capacități de prelucrare a acestora,
de sinteză sau creație (testele care apelează în special la itemii de tip obiectivi);
o dificultatea construirii itemilor și posibilitatea apariției fraudei prin
comunicarea modului de rezolvare a itemilor pe timpul susținerii probei de verificare;
o imposibilitatea de a atinge capacitatea de organizare, consumul mar e de
muncă necesară elaborării, încurajarea metodelor deficitare de învățare.
Profesorul va parcurge un sistem de operații68, pentru a elabora un test, și anume:
stabilirea obiectivelor și a conținutului;
structura logică a conținutului;
formularea întrebă rilor (itemilor) în rapo rt cu obiectivele și conținutul
lecțiilor;
precizarea exercițiilor și a problemelor de rezolvat;
fixarea punctajului pentru acestea.
Pentru exemplificare, voi realiza un experiment didactic la clasa a XII a, rută
directă, specializarea tehnician în turism, modulul M4” „Oferta de produse și servicii în
cadrul agenției de turism”, în capitolul „Com ponentele produsului turistic”, și subcapitolul
68 Stoica Marin – Pedagogie și psihologie, Ed. Gheorghe Alexandru, Craiova, 2002, p. 163
„ Resursele turistice” în care voi urmări prin intermediul testului de evaluare di dactică,
informațiile deținute de elevi, dar și modul de operare cu aceste informații.
Prin aceste probe se vor constata dificultățile întâmpinate de unii elevi în însușirea
unor concepte și intervenția profesorului în vederea ameliorării procesului de pro iectare, și
dirijare a învățării, prin activități diferențiate.
TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ
Numele și prenumele elevului: ……….
Clasa: a XII -a
Data: …….
I. Alegeți varianta corectă din următorul text: ……………… …… 6 x 0,5 p= 3p
1. Din categoria elementelor potențialului natural -vegetație fac parte:
a. Parcuri naturale
b. Rezervații ale biosferei
c. Monumente ale naturii și rezervații naturale
d. Bioclimatul
2. Văile, circurile, abrupturile, grohotișurile, piscurile reprezintă forme ale
reliefului:
a) Glaciar
b) Vulcanic
c) Carstic
d) Alpin
3. Cele mai multe peșteri din țara noastră se află concentrate în:
a. M-ții Apuseni b. M -ții Bucegi c. M -ții Făgăraș d. M -ții Rodnei.
4. Climatoterapia este forma de turism generată de existența:
a. hidrografiei b. resurselor balneare c. relief d. climă.
5. Bioclimatul excitant este întâlnit:
a. la câmpie b. câmpie și litoral c. în zona de deal și podiș d. în zona montană.
6. Salina de la Ocnele Mari se remarcă în trat area diferitelor afecțiuni cronice sau
acute:
a. ginecologice; b. respiratorii și ORL;
c. cardiace d. reumatismale.
II. Stabiliți asocierile dintre cifrele din coloana A și literele corespunz ătoare din
coloana B …………… ………………………………………………………………… 2p
A. Componentele potențialului
natural B. Elemente de potențial natural
2. Relief
3. Floră
4. Faună
5. Hidrografie
6. Climă
7. Resurse balneare a. Lacul glaciar Bâlea
b. Salina Unirea
c. Pădurea Letea
d. Cascada Cailor
e. Cheile Galbenului
f. Temperatura aerului
g. Fondul cinegetic
h. Babele
III.Stabiliți valoarea de adevăr pentru următoarele afirm ații:………… 2x 0,5= 1p
1. Patrimoniul turistic este format din potențialul turistic natural și potențialul
turistic antropic.
2. Lacul Ursu din stațiunea Sovata este un element de cură balneară.
IV. Realizați un eseu cu tema: „Elementele potențialului natural al județului
Vâlcea” după următoarea structură de idei ……………………………………… ……… 3 p
a. enumerarea a cel puțin cinci elemente de potențial turistic n atural din
județul tău;
b. evidențierea a câte două exemple pentru fiecare c omponentă de potențial
turistic natural identificat;
c. prezentarea importanței turistice a faunei în județul tău.
Din oficiu se acordă 1 punct.
Barem de corectare și notare
Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele prezentate în
barem.
Se vor puncta orice alte formulări și modalități de rezolvare corectă a
cerințelor, în acord cu ideile și cu punctajele precizate în barem.
I. 1 – c; 2 – c; 3 – a; 4 – d; 5 – b; 6 – b.
Pentru fiecare răspuns corect se acordă 0,5 p ; pentru răspuns incorect sau lipsa
acestuia se acordă 0 p.
II. 1 – e,h; 2 –c; 3 – g; 4 – a, d ; 5 – f; 6 – b.
Pentru fiecare răspuns corect se acordă 0,25 p ; pentru răspuns incorect sau
lipsa acestuia se acordă 0 p.
III. 1 – F; 2 – A;
Pentru fiecare răspuns corect se acordă 0,5 p ; pentru răspuns incorect sau lipsa
acestuia se acordă 0 p.
a. pentru fiecare element corect menționat se acordă 0,20p, total 1punct .
b. pentru fiecare exemplu menționat core ct se acordă câte 0,1 p, total 1p.
c. prezentarea corectă a importanței turistice a faunei, 1 punct.
Din oficiu 1 punct
Interpretarea rezultatelor testului de evaluare inițială
Rezultatele evaluării inițiale pentru clasa a XII -a sunt redate în tabelul nr. 5.1 și
diagrama nr. 5.1
Tabelul nr. 5.1.
Nota 10 9 8 7 6 5 4
Nr. elevi 3 3 12 5 5 1 –
Procent 10,34% 10,34% 41,37% 17,24% 17,24% 3,44% 0%
Media clasei:7,68
Diagrama nr. 5.1
TEST DE PROGRES NR. 1
Numele și prenumele elevului: …………
Clasa: a XII -a,
Data:
I. Alegeți varianta corectă din următorul text: …………… ………… …6 x 0,5 p= 3p
1. Speoturismul este forma de turism generata de existența:
a. resurselor balneare b. faunei
c. reliefului d. climei.
2. Precizați care din următoarele lacuri din țara noastră sunt folosite terapeutic:
a. Lacul Vidraru b. Lacul Bâlea c. Lacul Sf. Ana d. Lacul Ursu.
3. Cheile sunt elemente componente ale potențialului turistic, specifice:
a. reliefului b. hidrografiei
c. potențialului tehnico -economic d. resurselor balneare .
4. Mănăstirea Turnu face parte din categoria:
a. vestigii arheologice b. instituțiilor cultural -artistice
c. monumentelor de istorie și de artă d. potențialului tehnico -economic.
5. Sarmizegetusa Regia este cetate de tip:
a. grecesc b. daco-roman
c. feudal d. dacică
6. Casele memoriale se includ în categoria obiectivelor turistice:
a. cu caracter istoric b. Cu caracter cultural
c. cu caracter religios d. Cu caracter socio – demografic
II. Stabiliți asocierile dintre cifrele din coloana A și literele corespunzătoare din
coloana B. …………………………………………………… …………………… …..1,5p
A. Componentele potențialului
natural B. Elemente de potențial natural
1. Potențialul turistic natural
2. Potențialul turistic antropic
i. Mână stirea Ostr ov
j. Salina Ocnele Mari
k. Piramidele de pământ din Valea
Stănicioiului
l. Raul Olt
m. Castrul roman Arutela
n. Muzeul Satului Vâ lcean
o. Cascada Lotriș or
p. Ansamblul de stâ nci cu
denumirea „Masa lui Traian”
III. Dacă enunțul este corect treceți în dreptul cifrei respective litera A, iar dacă
acesta este greșit litera F, pentru următoarele afirmații :…………………… …….2x 0,5= 1 p
a. Fauna are o importanță atât cinegetică, cât și piscicolă.
b. Emanațiile de hidrogen sulfurat sunt utilizate ca mofete.
IV. Realizați un eseu cu tema: „Potențialul turistic balnear premisă a dezvoltării
turismului în stațiunea Călimănești – Căciulata ” după următoarea structură de idei: ……. 3 p
1. enumerarea 5 elemente de potențial natural din zonă;
2. evidențier ea a câte două exemple din fiecare element natural menționat;
3. asocierea formelor de turism care pot fi practicate în relație cu fiecare dintre
componentele de potențial turistic evidențiate.
Din oficiu se acordă 1 punct.
Barem de corectare și notare
Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele prezentate în
barem.
Se vor puncta orice alte formulări și modalități de rezolvare corectă a
cerințelor, în acord cu ideile și cu punctajele precizate în barem.
I 1 –c; 2 – d; 3 – a; 4 – c; 5 – d; 6 – b. Pentru fiecare răspuns corect se acordă 0,5
p ; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă 0 p.
II.1 – c, d, g, h; 2 – a, b, e, f,. Pentru fiecare răspuns corect se acordă 0,25 p ;
pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acord ă 0 p.
III.1 – A; 2 – A; Pentru fiecare răspuns corect se acordă 0,5 p ; pentru răspuns
incorect sau lipsa acestuia se acordă 0 p.
IV. a. pentru fiecare element corect menționat se acordă 0,20p, total 1 punct.
b. pentru fiecare exemplu menționat corect se acordă 0,10p, total 1 punct .
c. pentru fiecare formă de turism menționată corect se acordă 0,20p, total 1
punct.
Din oficiu 1 punct
Interpretarea rezultatelor testului de progres 1
Rezultatele evaluării inițiale pentru clasa a XII -a B sunt redate în tabelul nr. 5.2 și
diagrama nr. 5.2
Tabel nr. 5.2 .
Nota 10 9 8 7 6 5 4
Nr. elevi 3 4 13 4 3 1 –
Procent 10,71% 14,28% 46,42% 14,28% 10,71% 3,44 % 0%
Media clasei: 7,89
Diagrama nr. 5.2.
TEST DE PROGRES NR. 2
Numele și prenumele elevului: …………..
Clasa: a XII -a
Data: …
I. Alegeți varianta corectă din următorul text: ……………………. 6 x 0,5 p= 3 p
1. Castelele și palatele se includ în categoria obiectivelor turistice:
a. cu caracter istoric, de artă și arhitectură;
b. cu caracter religios;
c. cu caracter socio -demografic;
d. cu caracter cultural.
2. Defileul Oltului de la Turnu Roș u si Cozia este un obiectiv turistic:
a. cu caracter socio -demografic b. cultural -istoric
c. natural d. tehnico -economic.
3. Satele agroturistice sunt incluse in:
a. potențialul turistic natural b. potenț ialul turistic socio -demografic
c. potențialul turistic tehnico -economic d. potențialul turistic natural .
4. Manifestările artistice sunt obiective turistice:
a. cu caracter istoric b. cu caracter cultural
c. cu caracter etnografic d. cu caracter folcl oric.
5. A nsamblul cultural al lui Brâncuș i face parte din categoria ob iectivelor
turistice, de tipul:
a. monumente istorice și de artă religioasă;
b. monumente de artă plastică;
c. monumente socio -demografice;
d. monumen te istorice și de arhitectură.
6. Cetățile feudale din țara noastră fac parte din categoria:
a. vestigii arheologice; b. monumente istorice și de artă;
c. monumente istorice și arhitectură; d. potențialul socio -demografic .
II. Stabiliți asocieril e dintre literele din coloana A și cifrele corespunzătoare din
coloana B ……………………………………………………………………………..…. 1,5p
A. Componentele potențialului
antropic
a. Vestigii arheologice;
b. Monumente istorice și
de artă;
c. Elemente de etnografie
și folclor;
d. Instituții și evenimente
cultural – artistice;
e. Potențialul tehnico –
economic. B. Exemple de elemente ale potențialului
antropic
1. Transfăgărășanul;
2. Cetatea Histria;
3. Târgul de fete de pe Muntele
Găina ;
4. Casa Sfatului Brașov;
5. Biblioteca Academiei Române
– București;
6. Palatul Mogoș oaia
III. Dacă enunțul este corect treceți în dreptul cifrei respective litera A, iar dacă
acesta este greșit litera F, pentru următoarele afirmații: …………………..….. 3x 0,5= 1,5 p
1. Cea mai mare parte a cetăților feudale se află în Moldova.
2. Potențialul turistic local poate influența dezvoltarea economică a zonei.
3. Cascada Urlătoarea este componentă a reliefului.
IV. Realizați un eseu cu tema: „Elementele potențialului turistic din stațiunea
Călimănești – Căciulata ” după următoarea struc tură de idei: ……………………………. 3 p
1. enumerarea a cinci elemente de potențial turistic din stațiune;
2. enumer area a câte două exemple pentru fiecare element descoperit;
3. precizarea formelor de turism pentru fiecare element descoperit.
Din oficiu se acordă 1 punct.
Barem de corectare și notare
Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele prezentate în
barem.
Se vor puncta orice alte formulări și modalități de rezolvare corectă a
cerințelor, în acord cu ideile și cu punctajele precizate în barem.
I. 1 – e; 2 – c; 3 – c; 4 –d ; 5 –d ; 6 – b.
Pentru fiecare răspuns corect se acordă 0,5 p ; pentru răspuns incorect sau lipsa
acestuia se acordă 0 p.
II. a – 2;b -5; c – 6; d -4,5; e – 1.
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 0,25 puncte. Pentru răspuns
incorect sau parțial corect se acordă 0 puncte.
III. 1 – F; 2 – A; 3 – F
Pentru fiecare răspuns corect se acordă 0,5 p ; pentru răspuns incorect sau lipsa
acestuia se acordă 0 p.
IV.
a. pentru fiecare element corect menționat se acordă 0,20p, total 1 punct.
b. pentru fiecare exemplu corect se acordă câte 0,1puncte, total 1p
c. pentru fiecare formă de turism identificată corect se a cordă câte 0,20
puncte, total 1punct.
Din oficiu 1 punct.
Interpretarea rezultatelor testului de progres 2
Tabel nr. 5.3.
Nota 10 9 8 7 6 5 4
Nr. elevi 5 6 12 3 2 – –
Procent 17,85% 21,42% 42,85% 10,71% 7,14% 0% 0%
Media clasei: 8,32
Diagrama nr. 5.3.
TEST DE EVALUARE SUMATIVĂ
Numele și prenumele elevului: …………
Clasa: a XII -a
I. Alegeți varianta corecta din următorul text: ……… ……………… 6 x 0,5= 3 p
1. Precizați care din următoarele elemente se înscriu printre particularitățile
potențialului turistic al Mării Negre:
a. prezența mofetelor; b. prezența aerosolilor;
c. aeroionizarea; …………………………….. d. nămoluri sapropelice.
2. Potențialul antropic este format și din:
a. baraje și lacuri de acumulare; b. defilee;
c. chei; d. structurile geologice.
3. Mofetele sunt emanații naturale de:
a. dioxid de azot; b. dioxid de sulf;
c. monoxid de carbon d. dioxid de carbon.
4. Casele memoriale se includ în categoria obiectivelor turistice:
a. cu caracter istoric; b. cu caracter cultural;
c. cu caracter socio – demografic; d. cu caracter religios.
5. Din categoria elementelor de relief care constituie atracții turistice pot fi
amintite:
a. stâncile cu for me bizare; b. cascadele;
c. ruinele cetăților; d. salinele.
6. Elementele de etnografie și folclor sunt incluse în potențialul antropic:
a. tehnico -economic b. cultural -istoric c. social d. demografic
II. Stabiliți asocierile dintre cifrele din coloana A și literele corespunzătoare din
coloana B …………………………… …………………………………………………. 1,5 p
A. Componentele de potențial B. Elemente de potențial turistic
1. Obiective turistice cu caracter istoric
2. Obiective turistice cu caracter religios
3. Obiective turistice cu caracter tehnico -economic
4. Obiective turistice cu caracter cultural
5.Obiective turistice cu caracter etnografic si
folcloric a. Muzeul Satului Vâ lcean
b. Schitul Ostrov
c. Lacul de acumulare Vidra pe râ ul Lotru
d. Costumele populare din Oltenia
e. Statuia I ndependen ței din Râmnicu Vâ lcea
III. Dacă enunțul es te corect treceți în dreptul cifrei respective litera A, iar dacă
acesta este greșit lite ra F, pe foaia cu răspunsurile…………………………… 3 x 0,5= 1,5 p
a. Produsul turistic este format din potențial natural și antropic.
b. Vânzarea produselor turistice se realizează doar prin intermediari.
c. Mănăstirile sunt elemente ale p otențialului turistic religios.
IV. Realizați, pe foia cu răspunsurile, un eseu cu tema: „Importanța potențialului
turistic în județul Vâlcea ” după următoarea structură de idei: ………………………….. 3 p
a. enumerarea a cinci elemente de potențial turistic din județul tău;
b. prezentarea importanței turistice a resurselor turistice (naturale și
antropice) existente în județul tău;
c. descrierea principalelor canale de distribuție a produsului turistic.
Din oficiu se acordă 1 punct.
Barem de corectare și notare
Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele prezentate în
barem.
Se vor puncta orice alte formulări și modalități de rezolvare corectă a
cerințelor, în acord cu ideile și cu punctajele precizate în barem.
I. 1 – b; 2 – a; 3 – d; 4 – b; 5 – a; 6 – b
Pentru fiecare răspuns corect se acordă 0,5 p ; pentru răspuns incorect sau
lipsa acestuia se acordă 0 p.
II. 1 – e; 2 – b; 3 – c; 4 – a; 5 – d.
Pentru fiecare răspuns corect se acordă 0,5 p ; pentru răspuns incorect sau lipsa
acestuia se acordă 0 p.
III. 1 – F; 2 – F; 3 – A;
Pentru fiecare răspuns corect se acordă 0,5 p ; pentru răspuns incorect sau lipsa
acestuia se acordă 0 p
IV. a. pentru fiecare element corect menționat se acordă 0,20p, total 1p
b. pentru prezent area corectă, concisă și clară a importanței
resurselor turistice se acordă 1punct.
c. descrierea corectă a canalelor de distribuție (4×0,25p) 1 puncte.
Din oficiu 1 punct
Rezultatele testului de evaluare sumativă
Tabel nr. 5.4.
Nota 10 9 8 7 6 5 4
Nr. elevi 3 4 12 7 3 – –
Procent 10,39% 13,8% 41,37% 24,13% 10,39% 0% 0%
Media clasei: 7,82
Diagrama nr. 5.4.
Conform rezultatelor obținute, progresul înregistrat de elevi este redat în tabelul următor:
Tabel nr. 5 .5
Test inițial Test progres – 1 Test progres – 2 Test sumativ
Medie 7,68 7,89 8,32 7,82
Astfel, cu ajutorul celor trei tipuri de teste de evaluare, în cadrul cărora au fost
utilizați itemi din cele trei categorii (obiectivi, semiobiectivi și subiectivi), putem identifica
nivelul pregătirii elevilor în urma parcurgerii unității de învățare, raportat la competențele
specifice acesteia.
Testele folosite în acest scop au adus o contribuție importantă la crearea unei
imagini asupra stadiului și dinamicii realizării obiectivelor în raport cu care s -a făcut
evaluarea. Ele au permis stabilirea dificultăților întâmpinate de elevi în realizarea anumitor
obiective și să se realizeze demersurile necesare în scopul ameliorării acestora.
Rezultatele obținute de către elevi la testele de progres 1 și 2 comparate cu cele
obținute la testul de evaluare inițială relevă o creștere valorică influențată de folosirea, în
procesul de predare -învățare, a metodelor moderne.
Aceste scurte constatări relevă cu prisosință utilitatea textelor docimolog ice ca
instrument de evaluare, ele standardizând condițiile de examinare, modalitățile de notare,
aducând un spor de obiectivitate evaluării.
Procesul de evaluare pe parcursul anului și evaluarea finală trebuie să urmărească
gradul de dobândire a competenț elor și nu nivelul de cunoștințe acumulate. Cunoștințele
științifice nu reprezintă decât cadrul în care se dezvoltă competențele. Pe parcursul anului
elevul trebuie să fie supus evaluării prin probe de evaluare diferite, în momente diferite, iar
rezultatul final al evaluării (atingerea competențelor) va avea în vedere progresul realizat
de acesta.
În situația în care elevul nu reușește să demonstreze însușirea unei competen țe,
acesta are posibilitatea de a participa la o nouă evaluare, după o perioadă de pregătire.
CONCLUZII
Turismul reprezintă prin conținutul și rolul său un fenomen caracteristic
civilizației actuale, una din componentele majore ale vieții economice și sociale ce
polarizează interesul unui număr tot mai mare de țări.
Rolul turismului în economia națională a diverselor țări este deosebit de
important, datorită complexității acestui fenomen, a anvergurii activităților necesitate de
apariția, menținerea și dezvoltarea lui.
Turismul are un rol important și pe plan uman, materializat într -o serie de efecte
pozitive, în ceea ce privește, pe de o parte, turistul, iar pe de altă parte populația din țările
gazdă.
În timp ce pentru un turist, turismul înseamnă crearea condițiilor și a
posibilităților de odihnă, destindere, cultură sau contact cu alți oameni, pentru populația
autohtonă, turismul reprezintă un mijloc de ridicare a nivelului de trai, de îmbunătățire a
condițiilor de existență.
Multiplele sale implicații pe plan economic, social, cultural, politic, rolul sau
activ, argumentează actua litatea preocupărilor pentru cunoașterea în detaliu a acestui
fenomen, a sensibilităților și influențelor sale. Activitatea din turism este desfășurată de
către oameni și pentru oameni. Unii în calitate de prestatori, iar alții de beneficiari. Pe de o
parte, unii își doresc să obțină maximum de calitate la un preț bun, iar pe de altă parte
ceilalți își doresc să ofere cele mai bune servicii și să obțină fidelizarea clientului,
satisfacția sa și cât mai mult din bugetul său de vacanță.
Așadar, prezenta lucra re încearcă să surprindă elementele potențialului turistic,
unitățile de cazare și alimentație existente, posibilitățile de tratament și agrement, precum
și strategiile necesare pentru revi gorarea turismului în stațiunea Călimănești – Căciu lata.
Am ales spre studiu stațiunea balneara Călimănești – Căciulata , pentru că este o
stațiune cu renume la nivel naționa l si nu numai. A ceasta este in plin avat pe piaț a
turismului balnear datorita investiț iilor in baza materiala dar si datorita prestă rii unor
servicii de calitate care sa răspundă exigentelor cre scânde ale turiștilor. Bine înțeles, sunt
lucruri care pot fi îmbunătăț ite precum infr astructura locala, specializarea personalului dar
si diversificarea serviciilor de ag rement si a posibilităț ilor de loisir.
Preocupările pentru atragerea unui număr mai mare de turiști români, cât și stră ini
sunt din ce în ce mai mari.
Predarea acestui modul “Oferta de produse și servicii în cadrul agen ției de
turism”, la clasa a XII a, precum și celelalte discipline de specialit ate pentru Calificarea
Tehnician în turism, reprezintă un privilegiu pentru profesor, deoarece acest domeniu îi dă
posibilitatea de a lucra cu situații care există în realitate și, în funcție de stilul pedagogic al
profesorului poate să -i stârnească pe el evi să identifice singuri potențialul turistic al unei
zone și să găsească soluții viabile pentru dezvo ltarea turistică a acelei zone.
BIBLIOGRAFIE DE SPECIALITATE
1. Snak O., Baron P., Neacșu N., Economia turismului, Editura Expert,
București, 2001
2. Ioncică M., Economia serviciilor , Editura Uranus, București, 2006
3. Minciu Rodica, Economia turismului , Ediț ia a II -a revă zutǎ și adǎugitǎ, Ed.
Uranus, București , 2004.
4. Vasile Neagu, Denisa Mihaela Stanescu, Ioan Done, Oscar Snack , Mic
tratat de economia t urismului, ed. Performantica, 2011.
5. Cândea M ., Erdeli G., Simion T. , România – potențial turistic și turism ,
Editura Universității din București, București, 2000.
6. Stănciulescu Gabriela , Managementul operațiunilor de turism, Ediția a II –
a, Editura All Be ck, București, 2003
7. P. Nistoreanu, V. Dinu , Productia si comercializarea serviciilor turistice , ed.
Didactica si Pedagogic, Buc 2004
8. Nicolae Lupu , Hotelul, economie și management, ed. a II -a, Editura All,
București,1999.
9. Alexandru D ., Neguț S ., Istrate I ., Geografia turismului , Ed. Academiei,
1997
10. Nicolae Teleki, L. Munteanu , Romania balneo -turistica, ed. Roya
Company, 2012
11. Constantin Munteanu , Balneoterapi a, ed. Balneara 2013
12. www.tempo.online.ro
13. www.insse.ro
14. www.anat.ro
BIBLIOGRAFIE METODICĂ
1. Cucoș Constantin , Pedagogie , Editura Polirom, Iași, 2002
2. Iucu R., Managementul si gestiunea clasei de elevi, ed Polirom, Iasi, 2000
3. Neacsu I ., Instruire si invatare, Ed Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1999
4. Radu I ., Evaluarea în procesul didactic , Editura Didacticǎ si Pedagogicǎ,
București, 2000.
5. Enache R., Margaritoiu A., Psihopedagogie , ed Universitatii Petrol -Gaze Pl,
2010
6. Druță Maria Elena , Didactica Disciplinelor Economice, Editia a II – a, revăzută și
adăugită, Editura ASE, Bucuresti, 2005
7. Cerghit I , Metode de invatamant, Editura Didacticǎ si Pedagogicǎ, București,
1998.
8. Druță Maria Elena, Grünberg Cornelia, Didactica disciplinelor econ omice.
Portofoliul seminariilor, Ediția a II – a, Editura A.S.E., București, 2006
9. Diaconu Mihai, Jinga Ioan (coordonatori), Pedagogie , Editura ASE, Bucuresti,
2004
10. Cristea Sorin, Pedagogia. Stiintele pedagogice, stiintele educatiei, ed. Didactica
Publish ing House
ANEXA 1
Întrebarea nr. 1 : În ce categorie de vârstă vă încadrați?
Răspuns Frecvențe
absolute Frecvențe
relative Pondere
(%)
sub 20 ani 0 0,00 0
între 20 – 25 ani 5 0,125 12,5
între 26 – 35 ani 9 0,225 22,5.
între 36 – 50 ani 15 0,375 37,5
peste 50 ani 11 0,275 27,5
TOTAL 40 1,00 100
Din diagrama de mai sus se poate observa că peste 37% dintre cei intervievați au
vârsta cuprinsă între 36 și 50 de ani, peste 27% au peste 50 ani, cei mai puțini respondenți
făcând parte din categoria „ intre 20 si 25 de ani ”.
Întrebarea nr. 2: Sunte ți consumator de servicii turistice ?
Răspuns Frecvențe
absolute Frecvențe
relative Pondere
(%)
doar în perioadele de
concediu sau s ărbători legale 31 0,775 77,5
si în alte perioade 9 0,225 22,5
TOTAL 40 1,00 100
Cei mai multi respondenti, peste 77%, au specificat c ă practic ă turismul în
perioadele de concediu sau d e sărbători.
0 12.50%
22.50%
37.50%27.50%Vârsta turistilor
sub 20
20-25
26-35
36-50
peste 50
Întrebarea nr. 3: Care este bugetul dumneavoastră pentru o vacan ță?
Răspuns Frecvențe
absolute Frecvențe
relative Pondere
(%)
sub 500 lei /pers. 8 0,20 20
între 500 -1500 lei /pers. 18 0,45 45
peste 1500 lei /pers. 14 0,35 35
TOTAL 40 1,00 100
La aceasta intrebare 45% din persoanele intervievate și -au planificat un buget de
vacanță cuprins între 5 00 și 1500 lei , procentul cel mai mic fiind reprezentat de cei cu
buget sub 500 lei (20%).
Întrebarea nr. 4: Care este modalitatea utiliza tă pt. achizi ția pachetelor de
servicii turistice de vacant ă?
Răspuns Frecvențe
absolute Frecvențe
relative Pondere
(%) 77.50%22.5Consumatori de turism
doar în perioadele
de concediu sau
sărbători legale
alte perioade
sub 500 lei/persîntre 500 -1500
lei/perspeste 1500
lei/pers.
Buget de vacantă- 40
turiști8 18 1405101520Buget de vacan ță
prin agen ția de turism 25 0,625 62,5
direct la recep ția hotelului 4 0,1 10
prin programele de rez ervări
online (ex. booking.com) 11 0,275 27,5
TOTAL 40 1,00 100
Majoritatea intervieva ților, aprox. 62%, au ales ca metod ă de achizi ție a
pachetelor turistice agen ția de turism.
Ceea ce este îmbucur ător este faptul c ă 27% din ei caut ă să reduca timpul pentru
pregătirea vacan ței cu achizi ția online prin programe de rezerv ări; rezervarea și plata se fac
pe loc. La fel, voucherul de cazare se primeste rapid.
Întrebarea nr. 5 : Care este criteriul care de ține ponderea ce mai mare în alegerea
unei destina ții de vacan ță?
Răspuns Frecvențe
absolute
„preț ul sejurului” 6
„destin ația turistic ă” 24
„perioadele de extrasezon” 1
„pachetul turistic” 9
TOTAL 40
Întrebarea nr. 6: Dacă ar fi să alegeți o destinație turistică din România pentru a
merge în vacanță/concediu în perio ada urm ătoare , care ar fi aceasta?
Răspuns Frecvențe Frecvențe Pondere 25411
0 5 10 15 20 25 30prin agentia de turismdirect la recepția hoteluluiprin programele de rezervări
online (ex. booking.com)Modalitatea de achiziție a vancanței
Modalitatea de achiziție a
vancanței – 40 turiști
absolute relative (%)
litoral 6 0,15 15
stațiuni balneare 20 0,5 50
stațiuni montane 10 0,25 25
Delta Dun ării 2 0,05 5
Bucure ști si alte ora șe din tar ă 2 0,05 5
TOTAL 40 1,00 100
Conform r ăspunsurilor date privind urm ătoare a destinație de vacant ă o pondere
covârșitoare de 50% din turi ști au ales stațiunile balneare.
Unul din motivele alegerii sta țiunilor balneare este și influen ța slab ă a
sezonalit ății.
Întrebarea nr. 7 : În medie, c âte nop ți petrece ți într-o stațiune?
Răspuns Frecvențe
absolute Frecvențe
relative Pondere (%)
1-3 nop ți 9 0,225 22,5
3-7 nop ți 27 0,675 67,5
mai mult de 7 no pți 4 0,1 10
TOTAL 40 1,00 100
Majoritatea răspunsurilor la această întrebare au fost pt. intervalul 3 -7 nopți,
durata sejurului fiind relativ mică, ceea ce ne arată că turiștii preferă mai ales pachetele de
vacanță de tip circuit
15%
50%25%5% 5%Destinație de vacanță
litoral
stațiuni balneare
stațiuni montane
Delta Dunării
București si alte
orașe din tară
Întrebarea nr. 8: Programul pentru stimularea turismului “Hai la bai” este
atractiv pentru dumnevoastra?
Răspuns Frecvențe
absolute Frecvențe
relative Pondere (%)
în mare m ăsură 29 0,725 72,5
în mica m ăsură 4 0,1 10
nu am auzit de el 7 0,17 17,5
TOTAL 40 1,00 100
Responden ții cunosc în mare m ăsură avantajele programului si vor sa îl acceseze
pentru a benefici a de avantajele sale.
Întrebarea nr. 9:
Cunoa șteți faptul c ă un cioban spovedin du-se călugărilor mănăstirii Cozia le-a
spus c ă s-a vindecat de „metehnele trupului” scăldându -se într -un lac din „câmpul lui
Căliman” .
Acesta c rede că lacul are „puteri cere ști din moment ce el nu mai are dureri de
spate, iar oile rănite s -au vindecat” . Călugării au verificat mărturia ciobanului și au găsit
chiar în jurul mănăstirii izvoare minerale.
Ce anume v -ar atrage mai mult în stațiunea balnear ă Călimănești – Căciulata?
Răspuns Frecvențe
absolute Frecvențe
relative Pondere
(%)
istoria locului 1 0,025 2.5
oferta de tratament balnear 29 0,725 72,5
relaxare intr -un peisaj mirific 2 0,05 5 22.50%
67.50%10%Durata sejurului
1-3 nopți
3-7 nopți
mai mult de 7 nopți
factorii de mediu 3 0,75 7,5
vizitarea poten țialului turistic 5 0,125 12,5
TOTAL 40 1,00 100
Din r ăspunsurile primite primele 2 motive de călătorie în stațiunea Călimănești –
Căciulata sunt tratamentul balnear și vizitarea obiectivelor turistice.
Întrebarea nr. 10: Ce părere aveți despre modul de prezentare a ofertei turistice a
stațiunii C ălimănești – Căciulata pe pia ța turistic ă?
Răspuns Nota
atribuită Frecvențe
absolute Frecvențe
relative Pondere
(%)
Foarte bună 5 7 0,175 17,5
Bună 4 17 0,425 42,5
Nici una 3 3 0,075 7,5
Slabă 2 8 0,2 20
Foarte slabă 1 5 0,125 12,5
TOTAL 40 1,00 100
Aprecierea medie este calculată astfel:
(7*5) + ( 17*4) + (3*3) + (8*2) + (5*1) / 40 = 3,32
Din această apreciere medie rezultă că modul de prezentare a ofertei turistice a
statiunii este considerat a fi unul destul de bun.
Întrebarea nr. 11: Considera ți că stațiunea C ălimănești – Căciulata are șanse să
devină lider pe piaț a turismului balnear prin prisma imaginii create de -a lungul timpului ?
Răspuns Frecvențe Frecvențe Pondere (%)
2.50%
72.50%5%7.50%12.50%Motivația călătoriei în stațiune
istoria locului
oferta de tratament
balnear
relaxare intr-un peisaj
mirific
factorii de mediu
vizitarea potențialului
turistic
absolute relative
„Da” 23 0,575 57,5
„Nu” 17 0,425 42,5
TOTAL 40 1,00 100
Se poate observa că dintre cei 40 de respondenți, mai mult de 50% consideră că
stațiunea are șanse să devină lider pe piață.
Afirma ția se bazeaz ă pe rena șterea acestei sta țiuni datorit ă investiț iilor realizate .
Întrebarea nr. 12: Ați petrecut p ână acum un sejur la Hotel Complex Balnear
Corp Căciulata de 3* din sta țiunea Călimănești – Căciulata , județul Vâlcea ?
Răspuns Frecvențe
absolute Frecvențe
relative Pondere (%)
„Da” 21 0,525 52,5
„Nu” 19 0,475 47,5
TOTAL 40 1,00 100
Această întrebare este una filtru care va determina câte pe rsoane vor răspunde la
întrebarile 13,14,15,16 si 17. Astfel, din cei 40 de respondenți, doar 2 1 au pretrecut un
sejur în hotel .
Întrebarea nr. 13: Indicați gradul de acord sau dezacord în legătură cu
următoarele afirmații (marcați cu un „X” nivelul corespunzător opiniei dumneavoastră):
a) Hotel Complex Balnear Corp Căciulata de 3* pune la dispoziția clienților săi o
gamă variată de servicii;
Răspuns Puncte
acordate Frecvențe
absolute Frecvențe
relative Pondere
(%)
Acord total +2 16 0,761 76,1
Acord +1 4 0,19 19
Indiferent 0 1 0,047 4,7
Dezacord -1 0 0,00 0
Dezacord total -2 0 0,00 0
TOTAL 21 1,00 100
Din analizarea frecvențelor absolute se poate observa că 4 respondenți din 21 sunt
de acord cu faptul că Hotel Complex Balnear Corp Căciulata de 3* pune la dispoziție o
gamă largă de servicii, 16 respondenți sunt de acord total, iar unuia îi este indiferen t.
Scorul mediu al acestui criteriu este:
C1 = [(+2)*1 6 + (+1)* 4 + 0*1 + (-1)*0 + ( -2)*0] / 21 = +1,71
b) Personalul hotelului este calificat și amabil .
Răspuns Puncte
acordate Frecvențe
absolute Frecvențe
relative Pondere
(%)
Acord total +2 6 0,286 28,6
Acord +1 14 0,667 66,7
Indiferent 0 1 0,047 4.7
Dezacord -1 0 0,00 0
Dezacord total -2 0 0,00 0
TOTAL 21 1,00 100
În ceea ce privește calificarea și amabilitatea personalului, 6 respondenți au
considerat că personalul este foarte amabil, 14 l-au considerat doar amabil, pe când unuia ii
este indiferen t.
Scorul mediu al acestui criteriu este:
C2 = [(+2)* 6 + (+1)*1 4 + 0*1 + (-1)*0 + ( -2)*0] / 21 = +1,23
Întrebarea nr. 14: Servici ile de cazare și de alimenta ție s-au ridicat la nivelul
asteptat de dumneavostr ă?
Răspuns Frecvențe
absolute Frecvențe
relative Pondere (%)
Da 19 0,9 90
Nu 2 0,1 10
TOTAL 21 1,00 100
Răspunsul c u frecvența cea mai mare este „da ”, ceea ce arată că din cele 21 de
persoane intervievate care au stat în hotel 19 consideră că serviciile sunt la cote înalte.
Afirma ția fiind f ăcută pe baza ponderii de 90% din per soane care au afirmat acest lucru.
Întrebarea nr. 15: Care este opinia dumn eavoastră despre servici ile de tratament
prestate în cadrul hotelului?
Răspuns Frecvențe
absolute Frecvențe
relative Pondere (%)
Foarte bună 5 0,24 24
Bună 14 0,67 67
Satisfăcătoare 2 0,09 9
Nesatisfăcătoare 0 0,0 0
Neformată 0 0,0 0
TOTAL 21 1,00 100
Din cele 21 de persoane intervievate care au beneficiat de serviciile hotelului , 14
au o imagine bună ; 5 chiar foarte bună.
Dacă adunăm frecvențele relative ale primelor două variante de răspuns, putem
spune că 91% din persoane au o imagine favorabilă fată de serviciul de tratament .
Întrebarea nr. 1 6: Ați (mai) apela la serviciile hotelului Complex Balnear Corp
Căciulata de 3* ?
Răspuns Frecvențe
absolute Frecvențe
relative Pondere (%)
„Da” 16 0,761 76,1
„Nu” 5 0,239 23,9
TOTAL 21 1,00 100
Analizând frecvențele absolute putem observa că 15 de respondenți din 21 vor
mai apela la serviciile hotelului devenind turi ști fideli .
Întrebarea nr. 1 7: De ce nu ați reveni la acesta structura de primire turistica ?
Răspuns Frecvențe
absolute
„lipsa banilor” 2
„nemulțumirea față de calitatea servici ilor” 2
„preferința față de altă unitate ” 1
TOTAL 5
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Căciulata – perla turismului de pe valea Oltului. [611387] (ID: 611387)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.