CABINET DE AVOCAT „BABIAS ROMEO DANIEL” Bucure ti, Splaiul Unirii nr. 10, Bl. B5, Sc. 2, Ap. 27ș Tel: 0727804334; 0744362992 Fix/Fax : 0312009300… [611631]

CABINET DE AVOCAT „BABIAS ROMEO DANIEL”
Bucure ti, Splaiul Unirii nr. 10, Bl. B5, Sc. 2, Ap. 27ș
Tel: [anonimizat]; [anonimizat]
Fix/Fax : 0312009300
www.avocati.info.ro
Catre,
Colegiului Medicilor din Bucuresti
DOMNULE PRESEDINTE
Subsemnata, Berendei Oana-Maria, cu domiciliul in Calea Vacaresti NR. 322, BL. 3E,
et.8, ap. 33, sector 4, Bucuresti, si domiciliu procedural ales la Cab. Av. Babiaș Romeo
Daniel, in București sector 4, Splaiul Unirii nr. 10, Bl. B5, sc.2, et.2 ap.27 formulam prezenta:
PLANGERE
Impotriva, Spitalului Bagdasar Arseni cu sediul in Sos. Berceni, nr. 12, sector 4, a
conducerii acestuia si impotriva echipei de medici care, in perioada 20.09.2010 – 29.09.2010,
a efectuat analize si ulterior interventia chirurgicala pentru craniostenoza metopica asupra
fetitei mele, Berendei Bianca-Alexandra, decedata la data de 29.09.2010, sub aspectul
savarsirii infractiunilor de malpraxis si ucidere din culpa.
Motive:
In data de 20.09.2010 m-am prezentat la spitalul Bagdasar, unde urma a se efectua
analize medicale in vederea operarii fetitei mele, Berendei Bianca-Alexandra, in varsta de 6
luni, pentru craniostenoza metopica – mi s-a indicat ca perioada de operare a fetitei trebuie sa
fie pana la varsta de 7 luni maxim.
Initial am fost anuntata ca urma sa ma internez in data de 20.09.2010 cu fetita, insa
ulterior mi s-a comunicat ca nu o sa mai fiu internata in acea zi, pentru ca trebuia sa facem o
serie de analize in urma carora urmand a se decide data internarii. Am primit astfel trimiteri
catre ORL, oflamologie si radiologie in spital, precum si indicatii pentru efectuarea
computerului tomograf in afara spitalului pe care le-am achitat din bani personali. O doamna
asistenta a venit si i-a luat Biancai sange in cabinetul domnului doctor curant Iliescu pentru
analize si am plecat ulterior catre celelalte cabinete cu indicatia ca dupa ce primim rezultatele
sa ne ducem pe sectie sa vorbim cu domnul doctor curant si sa stabileasca data de internare.
Am facut toate consultatiile, inclusiv computerul tomograf. La tomograf nu am primit
rezultatul imediat, trebuia sa asteptam in jur de o ora, timp in care am fost pe sectie cu fata
pentru a-i da domnului doctor rezultate obtinute pana atunci. Domnul doctor Iliescu nu a vrut
sa se uite pe ele, a zis ca astepta sa iau si tomograful pentru a avea tot setul de analize cerut.
Am asteptat rezultatul de la tomograf dupa care am revenit si i-am dat analizele. Fara a se
uita pe ele, mi-a spus sa venim miercuri dimineata pentru internare pentru ca in acel moment
nu erau paturi libere.
Miercuri, 22.09.2010, am fost internate pe sectia de neurochirurgie 1, salonul 108 cu
specificarea ca in ziua urmatoare- joi, se va efectua operatia. In cursul zilei de miercuri l-am
intrebat personal pe domnul doctor curant Iliescu daca este nevoie de medicamente pentru
operatie si mi s-a spus ca nu este nevoie decat de surgifix, restul avand in farmacia spitalului.
Dupa vizita de joi dimineata (23.09.2010), mi-a spus ca nu o va opera in cursul zilei
respective, urmand ca interventia sa aiba loc in ziua urmatoare (vineri – 24.09.2010)
specificandu-mi sa nu ii dau sa manance. Vineri, dupa vizita de dimineata, mi-a spus ca nu o
poate opera nici in acea zi, si ca cel mai bine ar fi sa ne ducem acasa peste weekend, sa

revenim luni, mai ales ca in salon erau copii bolnavi si ca in sala de operatie au ceva
probleme – infectii si ca trebuie sterilizata sala.
Am solicitat bilet de invoire sau un alt act doveditor ca plecam din spital, lucru pe care
nu l-am primit mentionandu-se ca nu este nevoie.
Luni, 27.09.2010 ne-am intors in spital, unde nici macar nu am avut pat pana in jurul
orei 14.00. Totodata, am fost anuntata sa nu ii dau mancare fetei marti dimineata, pentru ca
urma sa o operam. Marti, 28.09.2010, la ora 9 am plecat cu Bianca catre sala de operatie si
in jur de ora 9.30 am parasit sala, pentru ca doctorul anestezist Gheorghita sa o pregateasca
pentru operatie.
In sala de operatie am observat lucruri carora nu le-am dat atunci importanta: era
ingrozitor de frig, chiar asistentele mi-au spus sa nu dezbrac copilul de hainute. Doctorul
anestezist Gheorghita a venit in sala, a adus dosarul fetei si a inceput sa se uite pe analize si
m-a pus sa scriu pe o foaie ca sunt de acord cu anestezia si ca am luat la cunostinta de
riscurile ei, cu toate ca nu mi s-au spus aceste riscuri. L-am vazut un pic abatut si l-am
intrebat daca totul este ok…nu a zis nimic si am insistat, domnule doctor, totul va fi ok, nu?!
Mi-a zis da, asa trebuie sa gandim. (Dupa deces ne-a chemat in birou si ne-a zis ca avea un
presentiment vis-a-vis de operatie, de ce nu l-am intrebat nimic…dar il intrebasem…)
Tot in sala de operatie am observat ca o asistenta a adus o oala mare rosie cu capac pe
care scria "sterilizate" pe care a pus-o pe un resou cu un singur picior, iar sub el a bagat o
caramida.
Am plecat din sala cand au inceput sa o intubeze, spunandu-mi ca o pregatesc pentru
operatie.
In timpul operatiei domnul doctor Gheorghita, anestezistul, a iesit din operatie de 2
ori, prima data spunandu-ne ca este nevoie de sange pentru a salva pacientul si a doua oara
pentru a ne cere Perfalgan si Novocalmin. Pentru ca nu le-am avut, a trebuit sa ma duc sa le
iau.. cu toate ca imi spusesera ca nu este nevoie sa am medicamente de nicio natura pentru
interventie. La ora 14.50 Bianca insotita de domnul doctor Gheorghita si o asistenta a iesit
din blocul operator pentru a merge la terapie intesiva pentru urmatoarele 2 ore, pentru ca li s-
a parut ca s-a trezit un pic mai greu din anestezie. Am insistat sa raman cu Bianca la terapie
intensiva macar peste noapte si astfel am reusit sa ramanem acolo sub observatie. Domnul
doctor Gheorghita a venit de mai multe ori sa o vada, dand indicatii sa i se recolteze sange
pentru analize, analize care a spus ca erau bune. La vizita de seara a venit si domnul doctor
Rizea, secund la operatie, care s-a uitat la Bianca. I-am spus ca mi se pare ca in dren este
mult sange (mi s-a explicat dupa operatie ca tot sangele ei era in jur de 640ml, drenul era
improvizat dintr-o sticla goala de zer fiziologic de 500ml care era aproape jumate plina), dar
a zis ca este ok. L-am rugat de asemenea sa ii schimbe surgifixul, pentru ca nu ii statea pe
cap si ramanea cu operatia descoperita. In plus pansamnetul era plin de sange..a zis ca o lasa
asa peste noate si in ziua urmatoare il va schimba.
Dimineata, dupa vizita medicala, am fost trimise in salon pentru ca Bianca se simtea
aparent bine, mancase peste noapte, incercase sa se ridice, si-a scos singura drenul gastric si
se juca. Inainte sa vina brancardierul, Bianca a vomitat, am atras atentia asistentei si mi s-a
spus ca nu este nicio problema. Am intrebat daca este nevoie sa iau eu fisa Biancai pentru a
sti ce tratamnet sa-i faca in salon in continuare si mi s-a spus ca o vor trimite ele pe sectie.
Astfel, am plecat la salon. In salon i s-a scos drenul si i s-a schimbat pansamentul. Apoi a
mancat si s-a culcat. Cand s-a trezit, a inceput sa planga si am chemat asistenta salonului
pentru a-i face un calmant, crezand ca o doare, ei nedandu-se niciun calmant sau antibiotic de
la 00.00. Cand a venit m-a intrebat daca am novocalmin si i-am administract unul. A avut
scaun imediat si a dat afara novocalminul. Am chemat-o din nou pe asistenta, spunandu-i ca
2

l-a scos si ca incepe sa aiba stari de moleseala. Mi-a cerut nurofen, i l-am administrat, a pus-
o la oxigen si mi-a zis s-o las linistita ca isi va reveni, cu toate ca ea dadea semne de lesin,
avea o transpiratie rece si era foarte palida, ca este vorba de o lipotimie – daca era vorba de
lipotimie, de ce nu i s-a aplicat tratamentul corespunzator si nu s-a cautat cauza care a
declansat aceasta asa zisa lipotimie?! Dupa ce aceasta a plecat, Bianca a vomitat si am
anuntat din nou asitenta care mi-a spus sa-i administrez alt novocalmin, fara sa vina sa se mai
uite la ea. La aproximativ 10 minute au venit doctorii la vizita si domnul doctor Iliescu a
remarcat starea ei, spunand ca ceva nu este in regula. De atunci ne-am plimbat efectiv intre
sectia de neurochirurgie, tomograf, sectia de neurochirurgie si terapie intensiva. Initial s-a
cerut un tomograf, in urma caruia a spus ca Bianca este in regula, cu toate ca ea oscila intre
stari de lesin si stari de constienta. Inainte de a pleca nu au gasit pompa de oxigen pentru a-i
administra oxigen pe drum, dupa un timp au gasit-o dar am plecat fara ea. Pe drumul inapoi
spre salon l-am intrebat pe domnul doctor Rizea, care a fost secund la operatie si care ne-a
insotit catre salon, despre ce stari de convulsie este vorba (medicii mentionau aceste stari
inainte de a pleca catre tomograf) si mi-a spus ca este vorba de convulsii epilepsice, dar ca
totul este sub control. Ma trimiteau sa cumpar Desitin de la farmacie, pentru ca ei nu aveau,
pentru a o calma. Am avut unul in salon si i l-au adminidtrat. Cand am ajuns in salon au
observant ca serul fiziologic care era pus la perfuzie nu curge corect, ca are bule de aer si ca
de aceea nu ajunge la ea calmantul administrat anterior. I se administrase deja 250ml ser
fiziologic, iar asistenta spunea ca era deja doza pentru o zi intreaga. I-au administrat
intravenos o cantitate de calmant care a fost considerata ca fiind ramasa neadminitrata prin
perfuzie. Atunci domnul doctor Iliescu a venit vorbind la telefon cu cineva caruia ii dadea
explicatii despre greutatea si starea fetitei mele. Bianca a inceput sa se inclestete, buzele sa se
invineteasca si atunci au luat-o in brate si au fugit cu ea catre terapie intensiva, care se afla
la o distanta foarte mare de salonul in care eram internate. Intrase deja in stop respirator si in
loc sa se incerce o resuscitare prin respiratie gura la gura, am strabatut un drum de 4-6
minute, timp in care oricum creierul sufera leziuni iremediabile. Cand am ajuns la terapie
intensiva cu Bianca mi-au comunicat ca este in stop respirator. Au incercat sa o
resusciteze, dar nu au reusit. Nu gaseau padelele, nu stiau unde sunt. Resuscitatrea manuala
s-a facut cu toata mana, presiunea exercitata fiind foarte mare. Au pus un regitru sub
ea dupa mai bine de 15 minute de resuscitare manuala, iar padelele au inceput sa le
caute dupa mai bine de 30 minute…oricum nu stiau unde sunt.. In jur orei 14, pe
29.09.2010 au declarat decesul.
Ulterior am aflat, in urma autopsiei, impusa prin lege, ca Bianca a decedat din
cauza unei pneumonii interstitiale cu pleurezie parapneumonica, care nu a fost
descoperita de catre echipa de medici inainte si/sau dupa operatie.
Consider ca spitalul si echipa de medici se face vinovata de decesul Biancai, intrucat
nu imi pot explica cum acestia au efectuat o operatie atat de complexa pe baza unor
investigatii si analize incomplete, efectuate cu mai mult de o saptamana inainte de data
interventiei chirurgicale. Mi se pare inadmisibil faptul ca spitalul nu detinea medicamentele
necesare pentru o astfel de operatie, programata anterior. Totodata, neresuscitarea la timp,
distantele mari intre salonul in care am fost internata, tomograf si salonul de terapie intersiva
au facut sa se piarda minute pretioase in care poate s-ar fi putut salva viata Biancai.
Mentionez ca dupa deces am dorit o discutie cu domnul doctor Ciurea, seful de sectie,
care mi-a spus „Uitati-va in ochii mei, eu la 3 minute de cand am vazut ca copilului
dumneavoastra i s-a facut rau, am parasit spitalul”. Din aceasi dorinta de a afla ce s-a
intamplat, am discutat si cu managerul spitalului, domnul doctor Gorgan, care mi-a spus ca
cel mai bine era daca copilul meu se nastea sanatos…
3

Solicit investigarea si tragerea la raspundere a celor care se fac vinovati de
producerea decesului copilului meu.
Solicit reevaluarea spitalului din urmatoarele motive:
−paturile nu sunt corespunzatoare varstei copiilor, la sugari sunt oferite paturi
fara suport pe parti, iar la vizitele medicale mamele, in calitate de ingrijitor li se cere sa
paraseasca saloanele fara copii si sa-i lase in paturi nesupravegheati, multe paturi fiind libere
pe ambele parti, astfel existand pericolul ca unii copii sa cada din pat
−la revenirea din permisia acordata de doctorii – fara bilet de invoire – pacientul
internat este obligat sa stea in salon fara pat si sa astepte cu copilul in brate si cu bagaje
eliberarea unui pat
−nu exista camere pentru pansamente si tratamente curente, acestea se
efectueaza in saloanele unde sunt internati pacientii, in paturile care sunt libere, pe lenjerii
care nici nu au fost schimbate anterior sau in cabinetul asistentelor pe o canapea unde
doamnele asistente stau cu fundul in restul timpului
−curetenia in saloane este facuta doar inainte de vizita doctorilor si atunci mai
intai se analizeaza vizual de catre personal daca pare curat si daca chiar este nevoie. Sunt zile
in care nu se matura, zile in care doar se matura, fara a se spala pe jos
−necesarul pentru interventii in situatii de urgenta si sustinerea functiilor vitale
nu este la indemana personalului, nici macar nu se stie unde este pus, se pierde timp vital cu
cautarea lui si dupa gasirea lui nu se utilizeaza
−nu exista medicamente pentru situatii de urgenta, parintii sau insotitorii copiilor
sunt trimisi sa cumpere de la farmacii
−resuscitarea nu se incepe imediat dupa intrarea in stop respirator, se prefera
ducerea pacientilor in brate pana la terapie intensiva, astfel pierdandu-se minute pretioase
−paturile-carucior pe care sunt transportati pacientii sunt foarte vechi,
prezentand urme de rugina
−evaluarea pacientilor se face evaziv, se analizeaza doar partea care a fost
supusa operatiei, nu se analizeaza pacientul per total
−personal medical fumeaz ă în incinta spitalului, chiar la capatul unui salon de
copii sugari
−nu exista sistem de sterilizare propriu pentru biberoane si lenjerie, bucatarie de
lapte specializata pentru nou nascuti
−pacientii, indiferent de varsta, dupa operatii sunt dusi direct in saloanele din
sectie, prin holuri pline cu baterii
−asistentele nu trec sa ia nici macar temperatura pacientilor dupa interventii
−asistentele trebuiesc rugate chiar si de cateva ori sa vina sa se uite la pacientii
−distanta dintre saloane si sectia de terapie intensiva este foarte mare, drumul
fiind anevois, compus numai din holuri pe care se desfasoara lucrari de modernizare
−grupurile sanitare nu sunt dotate cu apa calda, igienizarea lor se face defectos,
sacii de gunoi nu sunt dusi chiar daca sunt plini
−cum este posibil ca intr-o sala de operatii sterilizarea sa se faca in oale pentru
mancare, puse pe resou?
−cazurile de infectii pe sectia de neurochirurgie I nu sunt rare in acest spital,
existand precedente. Un caz similar este Orlando Stanculescu Cristian, care a decedat la
varsta de 9 ani, in urma unei interventii de hidrocefalee
Anexez cf. Medical constatator al decesului.
Semnatura
4

5