CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATI VE Ș I EMOȚIONALE A COPIIILOR ADULȚ III AU UITAT S Ă MAI FIE COPII… | Fig.1 Children’s Library – Clamart, France… [612441]

UNIVERSITATEA DE ARHITECTU RĂ ȘI URBANISM “ION MINCU ”, BUCUREȘ TI
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ | DISERȚIE |AN UNIVERSITAR 2017 -2018|SESIUNE APRILIE 2018

ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL
CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATI VE Ș I EMOȚIONALE A COPIIILOR

ADULȚ III AU UITAT S Ă MAI FIE COPII…

| Fig.1 Children's Library – Clamart, France foto : Martine Franck

| ÎNDRUMĂ TORI : Lector ȘTEFAN – TUDOR VIANU | Conf. dr. arh. VLAD EFTENIE
| STUDENT: [anonimizat]. VIERU ELENA – DANIELA

2
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR
| CUPRINS
| Argument……………………………………………………………………………… …….. ……3
| Introducer e…………………………………………………………………………………… ……4
| PLAN DE IDEI……………………………… …………………………………… ………… …….5

1. EDUCAȚ IA ÎN FORMAREA COPI IILOR
1.1. Ce este COPILĂ RIA? ………….………….………….……………………………… ……8
1.2. Ce înseamnă A INVĂȚ A ? Evoluția educaț iei de masă ………….………… ……… …10
1.3. ARTA ca mod de explorare a creativităț ii cop iiilor …… …….………….………….. …..12

2. CONTEXTUL SOCIAL ȘI PSIHOLOGIC ÎN FORMAREA UNUI NOU ADULT
2.1. Copilul ACASĂ | LA ȘCOALĂ | ÎN ORAȘ ………………………….………… ……..15
2.2. FAMILIA primul contact social al copilului……………………………………… …….17
2.3. ‘one size fit s all’ |
Cum influențează sistemul edu cațional definirea unui individ unic? ……………………………. 19

3. SPAȚ IUL ȘI ROLUL ARHITECTURII ÎN DEZVOLTAREA COPIILOR
3.1. Cum construim PENTRU COPII? cum ț inem cont de nevoile lor?……… ………… ….23
3.2. Spații ale copilă riei |
Cum influntează spațiul arhitectural DEZVOLTAREA copii ilor? ………………… …….27
3.3. Metode de stim ulare si dezvoltare a creativităț ii ………………………… …………….30
4. STUDII DE CAZ ………….………….………….………….………….………… …… ……31
| Concluzii…………………………………………………………………………………… …..37
| BIBLIOGRAF IE…………………………………………………………………………………39
| ANEXE ……………………………………………………………………………… ………… .41

3
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

| FUNCȚIUNE PROPUSĂ
“Palatul copiilor” | Casă a artelor pentru copii.

| CUVINTE CHEIE
Copilărie, joc, pasiuni, artă , dezvoltar e, cercetare, curiozitate,educație, scoală, ‘a învaț a’

| ARGUMENT
Copilul nu este un adult incomplet. Copilul este altceva. Este un individ ce are nevoie de
afecțiune, protecție, îndrumare dar și de ceva mai mult. Acest ceva mai mult este greu de
descifrat pentru că adulții, proiectanții, odată ce se maturizează, au încetat a mai fi copii, uită ce
înseamnă copilăria.
Pentru a clădi spațiile lor, suntem puși în poziția de a traduce pentru ei acest ceva mai mul t.
Există spații pe care singuri, copiii, și le -au construit, spații ce merită a fi investigate.
Identificarea problemelor cu care elevul se confruntă ca rezultat al unor paradigme care nu
se armonizează cu practicile în sine.
Arhitectura școlii , primește forme diferite, în consistență și se conturează ca un spațiu cu
particularități specifice, un model de sine stătător – se va pune, deci, problema creării unei forme
speciale, determinate de funcționalitatea cerută.
Există spații ce educă fără a fi sală de clasă. Spații precum mediul înconjurător, locul de
joacă, spațiul informatizat și cel al expozițiilor, expoziții de „carte” ori expoziții de „informație
științifică”.
Arta ca metodă de exprimare.
Copiii construiesc spații în fiecare zi, construiesc spații spontane ce trăiesc însă puțin. Aceste
spații sunt de cele mai multe ori conturate de activități. Sunt „construite” de de un desen naiv, de
leapșa din spatele blocului, de jocul ce necesită cortul din mijlocul sufrageriei.
Lucrarea urmează a analiza si introspecta in int erioru l proiectului toate atracțiile ș i jocurile
copilă riei.

4
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

| INTRODUCERE

Lucrarea de față cuprinde baza de documentare a proiectului de arhitect ură ce urmarește să
înțelegă ș i să reflecte ze asupra temelor prin cipale abordate – copilă ria, cum gâ ndesc copii i?
Cum reacționează și cum percep spațiul? Ce le atrage atenț ia? Ce îi stimulează vizual și
emoț ional într -un spațiu de arhitectură, la școală ? Pe parcursul lucrării am dorit să pun accent pe
ideea corelării educației cu un program care să apropie copiii de domeniul artistic, acesta fiind
considerat un mod de a încuraja forme ale personalității individuale.
Sistemul de învățământ nu acoperă și ideea dezvoltării individuale a copiilor și a tinerilor,
programul școlar fiind de cele mai multe ori rigid și inflexibil la modificări personalizate în
funcție de pasiunile fiecăruia. Educația oferă șanse egale tuturor, însă în realitate suntem diferiți
și cu probleme individuale, unice.
PERFORM -ART CHILD | O casă a copilărie i
Arta creează spontaneitate, susț ine individualitatea copiilor și poate vindeca printr -un mod de
exprimare non -verbal. Arta susține și dezvoltă, arta schimbă și înfrumusețează caractere.
Proiectul de arhitectură propus subliniază acest fapt. Ce fac copii după școală? Ce activități
extra -școlare sunt oferite ca variante pentru a ajuta dezvoltarea armonioasă și completă a
copiiilor? Dansuri, balet, muzică, înot? Sport, volei, înot? Artă, pictură, desen? Cum putem
ajuta copii să se exprime în afara școlii?

Aici învățământul cedează. Du pa ore, copilul este liber . Cum este descris acel timp? Libertate ?
Câți copii merg captivați și cu drag la școală? Școala înseamnă numai informații și asimilarea
lor? Ce le atrage atenția copiilor mai mult?

Arta se poate plia împreună cu educația pentru a forma copii creativi, spontani, diferiți ca
personalitate, curioși, întreprinzători, fără limite de cunoștere și neînscriși în tipare preluate de la
oamenii mai mari , ci din propriile experiențe acumulate .

5
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

| PLAN DE IDEI

1. EDUCAȚ IA ÎN FORMAREA COPI IILOR

 Ce este copilă ria?

Cum este privită copilă ria în prezent?
Perioada cea mai im portantă de formare a personaliț atii individuale , a experienț elor si a
descoperirii unor noi limite , î nsă în acela și timp observă m tendinț a copiiilor să devină
din ce în ce mai dependenți de noile tehnologii. C aptaț i în această lume „virtuală” se
neglijează partea tactilă, a experiențelor reale, a dezvoltării ș i descoperi rii lumii
exterioare, a interacț iunilor umane, a jocurilor reale . La nivel social trebuie analizată
această influență asupra dezvoltă rii psiho logice a copilului – a se evidenț ia rolul important
al „jocului” in lumea copiilor.

 Ce inseamnă a invaț a? Evoluția educației de masă :

După varsta de 5 ani, dezvoltarea copilului este lăsată în mare parte pe seama e ducației
preșcolare și școlar e astfel se poate considera că o etapă importantă din dezvolt area
copiilor poate fi observată atent într -un mediu educațional organizat și direcț ionat de
către profesori .
Deși educația, în cadrul unei comunitaț i sociale , are misiunea de a asigura
OPORTUNITĂȚ I EGALE pentru copiii veniți din diverse împrejurări INSĂ, în același
timp, se cere distibuirea atenției, grijei și înțelegerii copiilor la nivel individual , ca individ
unic.

 ARTA ca mod de exprimare a creativită tii copii lor
Lumea copilăriei poate fi una fascinantă, puterea imaginaț iei poate crea lumi
nemaintalnite iar copii trebuie să primească stimuli favorabili care să le susțină procesul
de exterorizare a ideilor .

6
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

2. CONTEXTUL SOCIAL ȘI PSIHOLOGIC ÎN FORMAREA UNUI N OU ADULT

 Copilul ACAS Ă | LA ȘCOALĂ | ÎN ORAȘ – Școala în interiorul COMUNITĂȚ II

Cum este influențat copilul de mediul social în care se dezvoltă ?
Copilul nu mai este văzut ca recipient pasiv al societății adulților. Copilul este recunoscut
ca actor social, un participant activ în toată puterea cuvântului.
Copiii cântăresc problemele după propriile lor interese și valori. Acțione ză în relație cu
propria voi nță sub un filtru spontan al rațiunii. Acest lucru le oferă o sincerita te si o
vulnerabili tate specială î n cadrul social.

 Familia – primul impact social al copilului
A fi copil poate fi o situație problematică î n zilele noastre. Subiectul educației în
contextul sărăciei, a problemelor economice din cadrul familiilor destramate, î n conte xtul
unui mare procent al divorțurilor între părinț i, copii i sunt prinși de cele mai multe ori î ntr-
un cadru psihologic derutant și apăsător, nesigur și vulnerabil fiind supuși unor schimbă ri
majore , marcante . Astfel , viziunea asupra copilăriei poate lua în si tuații din ce în ce mai
comune o formă mult mai matură , copi ii sunt ‘forțaț i de împrejurări’ să ințeleagă lumea
adulț ilor.

 ‘one size fits all’ – cum influențează sistemul educaț ional definirea unui individ unic?
Cum se crează personalitatea indivi duală în cadrul sistemului de învățământ actual?
Cum putem stimula căutarea unor afinitați diferite în funcție de pasiunile și dorințele
fiecă rui copil, viitor adult?

7
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

3. SPAȚ IUL ȘI ROLUL ARHITECTURII ÎN DEZVOLTAREA COPI IILOR

 Cum construim pentru copii ținând cont de nevoile lor?

Copiii înțeleg mesaje, spațiile adresate lor le „vorbesc”. Ceea ce copiii „văd”, poate fi
ascultat, interpretat și folosit . Cum sunt copiii stimulați de mediul în care iși petrec
activităț ile?
Este important să luăm în considerare detaliil e prin care putem conecta mintea
copiilor cu percepe rea spațiilor concepute de arhitecț i. Spațiul construit trebuie să se
bazeze pe un echilibru între nevoia de siguranță ș i o provocare constantă a copilului de a
explora limitele p roprii ale d exterităț ii fizice.
Astfel copii i vor fi stimulați să își descopere noi abilități, afinitați, experiențe, amintiri
care vor rămâne implementate î n contextul viitorului adult.

 Spații ale copilă riei – Cum influnțează spaț iul arhitectural dez voltarea copiilor?

În contextul mediului urban, nevoile copii ilor trebuie să aibă prioritate.
Importanț a amintirilor în subconstientul copilăriei.
Copiii percep spațiul diferit față de adulț i și de accea este foarte important să ințelegem
libert atea ș i dorinț a lor de exprimare. Ei pot fi stimulați prin creație și de exemplu prin
implicarea copiiilor în partea de design ei vor deveni atașaț i și familiari cu spaț iul pe care
il vor ut iliza.

 Metode de stim ulare ș i dezvoltare a creativității
Limit e ale imaginației – cum disting copii i realitatea de imaginar?
Mai puțină libertate creează o generație de copii „over -anxios” de mediul lor extern,
delimitați ca personalitate de limita propriei arie de comfort .

8
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

1. EDUCAȚIA ÎN FORMAREA COPII ILOR
După varsta de 5 ani, dezvoltarea copilului este lăsată în mare parte pe seama educației
preșcolare și școlare astfel se poate considera că o etapă importantă din dezvolt area copiilor
poate fi observată atent într -un mediu educațional organizat și direcț ionat de către profesori .
Deși educația, în cadrul unei comunitați sociale, are misiunea de a asigura OPORTUNITĂȚI
EGALE pentru copiii veniți din diverse împrejurări se încurajează în Același timp atenția și
tratarea situațiilor specifice și la nivel individual .

1.1. Ce este copilăria ?

Cum este privită copilăria î n prezent?
Perioada cea mai im portantă de formare a personalităț ii individuale , a experiențelor ș i a
descoperirii unor noi limite, însă în același timp observăm tendinț a copiiilor să devină din ce în
ce mai dependenți de noile tehnologii. C aptați în această lume „virtuală” se neglijează partea
tactilă, a experiențelor reale, a dezvoltării ș i descoperi rii lumii exterioare, a interacț iunilor
umane, a jocurilor reale. L a nivel social trebuie analizată a ceastă influență asupra dezvoltă rii
psiho logice a copilului – a se evidenț ia rolul important al „ jocului ” in lumea copiilor.
Studiul copilăriei a intrat în „era” unei noi paradigme, una ce caută să exploreze copilăria și
relațiile dintre copii și cultură ca arii de studiu de sine stătătoare. Copilul nu mai este văzut ca
recipient pasiv al societății adulților. Copilul este recunoscut ca actor social, un participant activ
în toată puterea cuvântului.
Copilul este un alt fel de beneficiar. Pentru a proiecta pentru el, trebuie să -l cunoaștem. Copilul
se schimbă rapid de la un an la altul, de la o lună la alta. Trebuie aflat în ce măsură contextul sau
determinismul genetic îl influențează.

9
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

Copil ăria este c el mai activ moment al vieții unui copil ( merg, a leargă, se cațără, urcă și coboară
scările de nenumarate ori , sapă , vor sa descopere). Sar cu ambele picioare. Stau pe vârfuri.
Aruncă mingea, pasează. Sunt egoiști dar le place să se joace lângă ceilalți . Dezansamblează și
montează la loc lucruri. Sunt c urioși și captivați de lucrurile noi.

Câteodată fac opusul a ceea ce li s -a cerut. Imită comportamentul altora, vor să facă ce fac ei. Se
indignează ușor. Refuză aju torul. Au nevoie de siguranță. Totodată, î și exprimă dorințele și
sentimentele. Prezintă dificultăți în luarea deciziilor, dar vor să fie independent, sa decida
singuri. 1

| Fig. 2 Happiness |Fig.3 | Fig. 4
Architecture, Lier -Belgia Bucuresti – Calea Victoriei Escaliers de Burenne – Belgia
foto : arhivă personală foto : Vlad Eftenie foto : arhivă personală

La nive l intelectual pentru că sunt curioși ca atitudine, copiii dispun de atenție de scurtă durată,
fiind f oarte activi. Datorită imaginației în dezvoltare, nu disting foar te clar realitatea de imaginar.
Copi ii vor să facă lucrurile singuri. Sunt posesivi și uneori nu împart jucăriile sau obiectele pe
care le consideră doar ale lui . Exprimă emoții noi precum gelozie, afecțiune, mândrie, rușine. Nu

1 Perkins & Kliment, 2001 – Building Type Basics for Elementary and Secondary School.

10
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR
rețin reguli. Sunt egocentriști. Stările lor sunt în genera l foarte intense, dar de scurtă durată.
Rutina este im portantă de aceea c er constant prezența și atenția părinților , a familiei.
Mai puțină libertate creează o generație de copii „over -anxios” de mediul lor extern, delimitați ca
personalitate de limita propriei arie de comfort.

1.2. Ce inseamnă a invața ? Evolu ția educației de masă

| O istorie a educației . Nu se poate vorbi despre educație fără a aduce în discuție țelul său final.
Cunoașterea, spunea Kant 2 în Critica Rațiunii Pure , este dobâdită printr -un proces în care
scheletul este impus de mintea umană în relație cu datele pe care le primesc simțurile.
Cunoașterea este așadar formată doar prin acumulare, așa cum sugerau empiriștii.

Fără conceptele preexistente (spațiul, timpul, cauzalitatea și numărul) ce formeză scheletul,
ar fi i mposibil să pricepem experiența senzorială: sa lua m parte la evenimente ce au loc în spatiu ,
evenimente ce se desfășoară în timp sau evenimente ce rezultă din exercitarea influenței fiecăruia
asupra fiecăruia . 3
Computerul joacă un rol tot mai important în viața copiilor. Cei mai mulți dintre ei își petrec
timpul în jocurile realiste, explorând peisaje digitale, „gata” fantastice. Elementele sunt
simplificate și totuși îmbogățite cu caracteristici altfel „imposibile”. Din păcate, peisajul digital
aduce cu sine cerința unor spații „mai” extreme, „mai” solicitante 4 ce lasă puțin loc propriei
imaginații, inhibă potențialul de a -și dezvolta gândirea sau creativitatea.

2 Reprezentant al raționaliștilor
3 Case, Griffin & Kelly, Socioeconomic Differences in Children's Early Cognitive Development
and Their Readiness for Schooling, 2001, p.39
4 Acest lucru este comun tuturor domeniilor. Se consideră că pentru a capta atenția, re alul –
„ireal” trebuie să fie cât mai explicit. De exemplu, campaniile publicitare simplifică aparent
conținutul pentru a putea dirija atenția spre o idee comerciala prefabricată, preluată automat,
uneori hipnotic. ( o naivitate speculată )

11
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR
Însă, în ciuda „acuzelor” aduse lumii deschise de calculator, copii invață. Învață din or ice și de
la orice.
Educația trebuie să speculeze toate capacită țile copiiilor și să ii implice în activități de
dezvoltare , activitați practice ș i interactive care să il stimuleze creativ . Copi ii trebuie să fie
analizaț i cu atenție, ajutați și îndrumaț i să iși dezvolte propriile afinități și competențe .

Inteligența analitică este cea mai populară în testele de inteligență (problemele sunt clar definite
și au în general un singur răspuns corect). Inteligența creativă sau sintetică este capacitatea de a
rezolva situații speciale construind pe existent (copilul trece de la probleme relativ noi la
probleme relativ familiare , transferând informația de la o problemă la alta –soluțiile pot fi
considerate greșite însă aceeasta se datorează perspectivei „din al t unghi”). Inteligența practică
este iscusința de a se adapta la împrejurări în baza cunoștințelor și abilităților.

Sistemul clasic de invatamant va ră spunde unor nevoi uniforme de cunoștinte însă nu va
dezvolta copii i suficient pentru a le dezvolta pas iuni sau a -i stimula artistic . Școala te pune în
bancă alaturi de alț i colegi , în cadrul unui colectiv, te va integra, te va invăța, asculta ș i nota. Un
profesor bun probabil va face mai mult de atat, îți va analiza co mportame ntul, atitudinea și
reacții le în diverse situații. Va încerca să găsească soluții împreună cu părinții copilului și se va
implica în găsirea unor metode alternative de a ajuta.

Aici învățământul cedează. Dupa ore, copilul este liber . Cum este descris acel timp? Libertate ?
Câți copi i merg captivați și cu drag la școală? Școala înseamnă numai informații și asimilarea
lor? Ce le atrage atenția copiilor mai mult?

Proiectul de arhitectură propus subliniază acest fapt. Ce fac copii după școală? Ce activităț i
extra -școlare sunt oferite c a variante pentru a ajuta dezvoltarea a rmonioasă și completă a
copii ilor? Dansuri, balet, muzică, î not? Sport, volei, înot? Artă , pictur ă, desen ? Cum putem
ajuta copi i să se exprime în afara școlii?

12
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

1.3. ARTA ca mod de exprim are a creativităț ii copi iilor

Lumea copilăriei poate fi una fascinantă, puterea imaginației poate crea lumi nemaintâ lnite iar
copiii trebuie să primească stimuli favorabili care să le susțină procesul de exterorizare a ideilor.
Copiii trebuie sa descopere noi abilități, afinitați , experiențe, amintiri care vor rămâne
implementate î n contextul viitorului adult.

Arta, ca mod de exprimare are puterea de a vindeca, de aceea activitățile artistice în râ ndul
copiiilor trebuie incurajate, ei asimilează foarte ușor, sunt captivați de no u, de dorința de a se
exteroriza și de a interacționa cu ceilalț i, de a crea noi prietenii. Ei învață, descoperă și
experimentează prin intermediul artei.
Copiii stimulați la vârste mici să desfășoare activități creative ace știa vor deveni mai organizați ,
mai disciplinați, își însușesc o metodă autodidactică de a invăța, de a asimila informații mult mai
ușor.5

| Fig. 5 Serebe artist – Muzeul Țăranului Român | foto : arhivă personală

5 Roco, M – Creativitate și inteligență emoțională, Polirom, Iași, 2001 , p. 83

13
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

Arta creează bunătate, dezvoltă, îmbunătățește, ajută, vindecă! Copiii trebuie să fie încurajați din
punct de vedere artistic. Arta este un profesor blând și exigent în același t imp. Prin artă, copiii
pot învăț a să fie disciplinați, să își dezvolte puterea de concentrare fiind motivați permanent de
propriul progres ș i de satisfacții din ce în ce mai mari. Copiii sunt încăpățânați, ambiția este o
trăsătură ce trebuie susținută și folosită pentru a obține performanță.
Cu cât te identifici mai tare cu ceea ce înveți, cu atât mai tare ești motivat – Creative and Mental
Growth , lucrare a teoreticianului Viktor Lowenfeld 6. Există multe moduri în care poți stimula
creativitatea copilului, iar profesorul este acela care trebuie să identifice și adapteze acele tehnici.
În lucrările copiilor există dovezi ale dezvoltării social e, fizice, intelectuale, emoționale și
bineînțeles estetice, de aici, Lowenfeld desprinde șase etape de dezvoltare . ( Taylor, 2009 |
Anexa 1).
Arta se poate plia împr eună cu educația pentru a forma copii creativi, spontani, diferiți ca
personalitate, curio și, întreprinz ători, fără limite de cunoștere și neînscriși în tipare preluate .
Talentul este angrenat în primul rând de foarte multă muncă, exercițiu, răbdare. Arta cere muncă
constantă și sacrificii. Tranzitorie și în continuă reactualizare, societatea cere de la educație o
adaptare la ritmul vie ții și noilor provocări impuse de o lume cu multe oportunități și alegeri.
Arta ii va ajuta pe copii să fie spontani, perseverenți și deschiși spre schimbări.

2. CONTEXTUL SOCIAL ȘI PSIHOLOGIC
| ÎN FORMAREA UNUI NOU ADULT

Copilul nu mai este văzut ca recipient pasiv al societății adulților. Copilul este recunoscut ca
actor social, un participant ac tiv în toată puterea cuvântului, copiii cântărind problemele după
propriile lor interese și valori. Aceștia acționeză în relație cu propria voi nță sub un filtru spontan
al rațiunii și acest lucru le oferă o sincerita te si o vulnerabilitate specială î n cadrul social.
Cum ne alegem o viitoare carier ă, pe ce se bazează alegerile noastre? Pe pasiuni, experiențe
și convingeri proprii sau pe baza unor tipare preluate? Cum au ajuns copiii din zilele noastre să

6 Viktor Lowenfeld (1903 -1960) – profesor de educație artistică la Pennsilvanya State University

14
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR
fie atat de dezorientați în alegeri și apoi ca viitori adulți fară satisfacții profesionale? Pentru că în
contextul presiunilor sociale și economi ce oamenii aleg comfortul și siguranța. Renunțăm la
vise, nu îndrăznim să ne afirmăm, să ne asumăm riscuri, să ne exterorizăm dorințele și să ieșim
din rutina tiparelor cunoscute.
În cartea Rethinking Childhoo d 7, este subliniată problematica si tuație a copiiilor dintr -o
societate în care problemele sociale, guvernamentale, familiare, psihologice, de educație,
religioase se revarsă în mod direct asupra drepturilor și procesului de dezvoltare al copiilor,
modelându -le viitorul. O echipă de sp ecialiști din aceste domenii au lucrat la redactarea unei
analize detaliate și multidisciplinar a copilăriei prin ascultarea și înțelegerea modului în care
copii își modelează viitorul. Prin folosirea unor politici inovatoare se pot gasi modalități de a
asculta vocile copiilor , treacand peste barierele de vârstă dintre copii și adulți , de diferentele de
experiență și stereotipuri care fac dificilă comunicarea.
Subiectele problematice includ educația, sărăcia, viața de familie, divorțul, viața ve cinătății,
sportul, internetul și statutul juridic. Copii si tinerii își construiesc rețele sociale și propria
realitate, se confruntă cu lumea perplexă din jurul lor , evaluează și sortează propriile lor valori

| Fig. 6 | Fig. 7 | Fig. 8
Bucureș ti- str. M.Eminescu Bucureș ti- str. Popa Tatu București – Piața Victoriei
foto : arhivă pers onală foto : Octav Dr agan foto : Octav Dragan

7 Rethinking Childhood. Pu fall, P., & Unsworth, R. (2004)

15
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

2.1. Copilul ACASĂ | LA ȘCOALĂ | ÎN ORAȘ
Școala în interiorul COMUNITĂȚII

Copilul,ca participant activ, e un individ care isi desfasoara activitatile atat in mediul exterior cat
si in interiorul familiei. Pana la varsta de 6 -7 ani copii se joaca, invata, descopera lumea si
provocarile ei insa odata cu inscrierea in invatamantul educational acesta incepe sa joace rolul
elevului cu uniforma si teme, cu un program si ac tivitati fixe, personalitatea lui incepe sa fie
tratata cu maturitate si responsabilitate. Invata sa socializeze intr -un colectiv, sa fie mai ordonat
si mai responsabil de comportamentul lui. Odata cu aparitia adolescentei si a schimbarilor
impuse de noua varsta, copilul devine la varsta de 12 -14 ani adolescent
Copilul se schimbă rapid de la un an la altul, de la o lună la alta. Trebuie aflat în ce măsură
contextul sau determinismul genetic îl influențează.
Există repere și nevoi specifice pe parcursul dez voltării copii ilor? În ce măsură poate influența
contextul? Își formează în vreun fel copiii propriul mediu? Dezvoltare a este, oare, un proces
continuu de schimbare sau există disc ontinuități abrupte și stadii de dezvoltare în conturarea
personalității co piiilor ?
Cum se crează personalitatea indivi duală în cadrul sistemului de învățământ actual? Cum
putem stimula căutarea unor afinitați diferite în funcție de pasiunile și dorințele fiecă rui copil,
viitor adult? Se pune tot mai des în discuție ace astă problemă deoarece e duca ția are tendinț a de
a ne î nscrie prestabilit în tiparele unei societați rigide.

Copiii își ca ută validitatea în lumea reală.8
Cum este influențat copilul de mediul social în care se dezvoltă ?

Prietenia în copilărie și adole scență contribuie semnificativ la dezvoltare. Prietenul devine „o
temă de curs” cognitivă și socială de bază. Fie că este vorba de o relație de acceptare într -un grup

8Dudek, Children's Spaces – Digital l andscapes – the new media playground , 2005 , p.156

16
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR
ori una „pereche”9 un copil „plăcut” de alți copii se dezvoltă (cognitiv, social și motor ) mai ușor
decât un copil care nu este simpatizat de colegii săi, acest fapt reprezentând un factor de risc
pentru dezvoltare .10

| Fig. 9 Un petit baiser d'amour – Paris, Musée du Louvre | foto : arhivă personală
A avea un prieten înseamnă a avea calități sociale , înseamnă a renunța la egoism și a accepta
egalitatea și a calma conflicte pentru a păstra prietenia11. Din păcate nu se pot da rețete pentru a
„câștiga” prieteni, vorba „opusele se atrag” nu este nimic mai mult decât o zicală. Cercetările
sunt mai degrabă „de partea” lui Aristotel: „fiara cunoaște fiară; păsările cu o pană zboară
împreună”12

9 dyade, fr.
10 Parker & Asher, 1987
11 În cartea sa, The Interpersonal Theory of Psychiatry (1953), Harry Stack Sullivan caută
modelele după care interacționează oamenii – Hartup, 1996

12 “Beast knows beast ; birds of a feather flock together” – Rhetoric , Cartea I .

17
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

2.2. Familia – primul impact social al copilului
Înconjurat de afecțiune, grijă și protecție, copilul se va forma într -un cadru echilibrat, într -un
univers propriu, un microcosmic în care el se va simți în siguranță și la care el mereu se va
raporta ca apartenență. Copilăria este perioada cea mai deplină în memoria subconștientului
pastrând experienț e de referință pentru tot restul vietii . Primele zâmbete și amintiri, primele
senzații , primele experiențe și bucurii. În primii ani de viața copilul interacționează, cunoaște,
învață. Învață să meagă, să vorbeasc ă, să ceară, să spună ce ii place și ce își dorește. Interacț iunea
umană la acest nivel revine parinților ș i bun icilor î n cele mai mul te cazuri, ambele generații
având o contribuție esențială in amintirile și dezvoltarea ulterioară a copilului.13
A fi copil poate fi o situație problematică în zilele noastre. Subiectul educației în contextul
sărăci ei, a problemelor economice din cadrul familiilor destramate, în contextul unui mare
procent al divorțurilor între părinți, copii sunt prinși de cele mai multe ori într -un cadru
psihologic derutant și apăsător, nesigur și vulnerabil supuși unor schimbări m ajore. Astfel,
viziunea asupra copilăriei poate lua în situații din ce în ce mai comune o formă mult mai matură,
copiii sunt ‘forțați de împrejurări’ să ințeleagă lumea adulților’.14
Ei vor „să fie ca mama și ca tata”: vor să ajute la gătit ori călcat, se simt bine îmbrăcați în
cămașă și pantaloni (ca tata), își doresc să intre în jocul copiilor mai mari.
Întrebarea – ‘ce vrei să te faci când vei fi mare?’ și -a pus amprenta asupra subconștientului
copiiilor – “vreau să fiu militar ca tata, voi fi învățăt oare ca mama, inginer ca tata, asistentă ca
mama!” Modelele de viață în primul rând vor fi părinții, bunicii întradevăr, apoi societatea își
pune inevitabil și ea amprenta.

13 Gáspár György ,Copilul invizibil , 2016
14 Rethinking Childhood. Pu fall, P., & Unsworth, R. (2004), p.39

18
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

| Cât de m arcante pot fi amintirile copilă riei?

| Fig. 10 | Fig. 11 | Fig. 12
La cules de vie, la bunici.. Casa bunicilor – Țuțcani,Vaslui Blandeț e – Bunica, portret
foto : arhivă personală foto : arhivă personală foto : arhivă personală

Cine nu își amintește vacanț a mare, de vara , petrecută la bunici ? Înconjurați de atenție ș i de atat
de multe variante de a petrec e timpul în aer liber, fără restrângeri. Curtea bunicilor, cireșul din
mijlocul curț ii, păsările și animalele de lângă casă, de câ mp și de coclauri , de sentimentul acela
de libertate dupa care vom tâ nji mereu , mai tâ rziu, ca adulți. Bunicilor le datoram co pilăriile
frum oase. Am facut parte din generația copiilor cu părinți la bloc ș i bunici la țară. Am simțit
diferența între un copil care își așteapta părinții să vină de servici să se joace î n parc împreună o
oră ș i contrastul cu bucuria nelimi tată a vacanț elor de la bunici.
Copilăria și amintirile mele din vacanț ele de vară au însumat activitățile unei vieți departe de
aglomerația orașului, î n cadrul natural a unei case rurale, intr -un sat mic din Moldova. Acum î mi
pot da seama cât de importantă a fost ac ea perioadă pentru dezvoltarea mea ulterioară.

19
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR
Însă, î n mediul urban, care sunt alternativele unei copilării la fel de fericite ? Cum putem oferi
același grad de siguranță și diversitat e pentru copii? Cum putem să compensăm experiențele
senzoriale ș i jocur ile simple ale unui copil c rescut la tară, cu mâinile în nisip, cu picioarele
desculțe și hainele murdare la sfârș it de zi , după atâta joacă cu gașca din drum ?
Cum ajută m copii i din zilele noastre să înțeleagă natura, să îș i cultive simțurile și să preț uiască
mediul din care face parte? Din hiper -protecț ie de multe ori copi ii sunt privați de aceste
interacțiuni, ii tratăm mult prea matur și responsabil ș i au tendința astfel să devin ă personalități
izolate, limitaț i de reala lipsă de experiență . Cum putem crește generații sănătoase î n care copii
se joacă, se tin d e mână , râd, glumesc, sunt fericiț i între alț i copii și nu doar experți î n jocuri n
nivele de dificultate în lumea digitală ? Cum putem dezvolta simțul practic și reacț iile spontane a
unui viito r adult, copilul de astazi?

2.3. ‘one size fits all’
| Cum influențează sistemul educațional definirea unui individ unic?
Educația nu ar trebui să asigure doar mediul de acumulare a unor calități prestabilite, considerate
corecte, ci, mai degrabă, contextul în care să se atingă potențialul maxim al fiecăruia. Învățarea
este un proces continuu de reorganizare, reconstruire, transformare, experimentare și reflexie iar
pentru a realiza învățarea , conținutul trebuie să fie în așa fel prezentat încât să permită c opilului
relaționarea cu experiența anterioară, valorificând astfel noul, în relația sa cu precedentul. În
aceste condiții, profesorul devine partener activ al procesu lui de învățare, un intermediar 15.
Școala ne va ghida spre un profil real sau uman, spre o carieră fixă, este oare însă de ajuns? Este
o direcție potrivită pentru un adult complet?
Teoria educației caută de asemenea obiecte ce stimulează învățarea, caută să înțeleagă diferitele
caracteristici și abilități ale individului, caută să propună met ode de abordare a învățatului

15 Dewey, The School and Society & The Child and the Curriculum , 2009, p. 21

20
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR
adaptate studentului . Se dorește ca educația să nu conțin ă exclusiv implementarea normelor ce
formează individul potrivit pentru incadrarea sa în „matrița” societății.

Educația are drept scop atingerea unor niveluri de gândir e mai înalte . Pentru a ușura misiunea
educației, Benjamin Bloom16 a ierarhizat domeniul cognitiv ( Bloom’s Wheel ): cunoaștere,
înțelegere, aplicare, analiză, sinteză, evaluare. Taxonomia lui Bloom (în Taxonomy of
Educational Objectives , 1956) se bazează pe f aptul că nu fiecare obiectiv are valoare egală
(pentru profesori este mai ușor să ceară memorarea „pe dinafară”, care este mai ușor de testat
decât a aplica alte metode de învățare) (Taylor, 2009, p. 108). De aceea, taxonomia propune pași
clari către țelur ile educaționale ( Anexa 2 ).

Este o diferență substanțială între traducător (adulții) și scriitor (copiii). Traducătorul încercă să
creeze mai mult decât un mediu standar în care copiii să se dezvolte corect și mai mult decât un
mediu educațional pentru a „scoate pe bandă” copii „deștepți”. Poziția tra ducătorului este „prea
sus” pentru a -și asuma rol decizional în cunoștință de cauză. Lipsește prea mult material pentru a
media diferențele. Paula Lillard: „copiii folosesc mediul ca să se îmbunătățească; adulții se
folosesc pe ei înșiși ca să îmbunătățească mediul. Copiii muncesc de dragul procesului; adulții
muncesc pentru rezultatul final”17

16 Benjamin Bl oom (1913 -1999) – reprezentant al psihologiei educaționale; a contribuit la
clasificarea obiectivelor educaționale și a teoriilor mastery learning (metodă de educație ce
pornește de la premisa că fiecare copil poate învăța dacă i se oferă condițiile de a o face; copiii
nu pot promova către obiectivul următor atâta timp cât nu au ajuns la nivelul de „expert” cu
obiectivul curent).
17 “Children use the environment to improve themselves; adults use themselves to improve the
environment. Children work for the s ake of process; adults work to achieve an end result”
(Day, 2007, p. 3)

21
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

3. SPAȚIUL ȘI ROLUL AR HITECTURII
ÎN DEZVOLTAREA COP IIILOR

| Fig.13 (În)trecere prin iarbă! – Street Delivery Bucuresti 2017 | foto : Vlad Eftenie

Cum construiești pentru copii? Deși la prima vedere ar putea fi ușor de răspuns, lucrurile nu stau
chiar așa. Construiești un Disneyland , această Țara a Minunilor realizată. Construiești un Cité
des Sciences et de l’Industrie , o Fabrică de Ciocalată a lui Charley în care felul în care
funcționează și sunt create lucru rile devin tentațiile supreme. Ori pur și simplu construiești un
„spațiu gol”, un ground zero așa cum îl numește Iain Borden, o pânza „albă” ce -și așteaptă
creatorul să o poarte către o altă dimensiune, asemeni creațiilor lui Lucio Fontana.

22
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

În realitate , copilul nu a fost întrebat ce își dorește. Dorințele sale au fost traduse și interpretate
de cei mari .18

Copiii înțeleg mesaje, spațiile adresate lor le „vorbesc”. Ceea ce copiii „văd”, poate fi ascultat,
interpretat și folosit19. Cum sunt copiii stimulaț i de mediul în care iși petrec activităț ile?
Educația caută să ofere copilului instrumentele pentru a -și atinge potențialul maxim. Teoriile
sunt clare. Interpretează și aplică „date sigure”, științifice. Datele despre copii sunt trecute doar
prin filtrul „adult”. Până aici, beneficiarul -copil este un normativ. Dar o casă de normativ nu
întotdeauna poate fi locuită20.

| Fig. 14 Childhood | Paris, Monet -Musée de l'Orangerie | foto : arhivă personală

18 Dudek, M. Kindergarten Architecture: Space fot the Imagination , 2000, p.37
19 Dudek, Children's Spaces , 2005, p.89
20 Locuirea este aici văzută ca acel ceva care face diferența dint re „acasă” și „o casă”

23
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

3.1. Cum construim pentru copii ținând cont de ne voile lor?

În spatele obiectivelor pur educaționale, arhitectura poate comunica, mesaje fiind decripate și
înțelese de copii. În contextul mediului urban, nevoile copii ilor trebuie să aibă prioritate.
Termenul de copil este folosit cu referire la întreaga categorie de oameni ce nu au ajuns încă la
maturitate este definit prin referința la adult; este un „viitor adult” mai degrabă decât o stare a
individului de sine stătătoare. În acest caz, adultul are trăsături iar copilul are potențialul de a
dezvolta ac ele trăsături. Astfel se realizează o dizolvare a individualității copilulului el fiind
încorsetat în conceptul de adult .
În schimb, dacă durata de viață ar fi văzută ca sumă a copilăriei și a maturității , cu elementele
comune dar și cu acelea individual e, înțelegerea copiilor ar putea fi înlesnită.
Este important să luăm în considerare detaliil e prin care putem conecta mintea copiilor cu
perceperea spațiilor concepute de arhitecț i.21 Spațiul construit trebuie să se bazeze pe un
echilibru între nevoia de siguranță ș i o provocare constantă a copilului de a explora limitele
proprii ale d exterităț ii fizice.
Obiectele de mobilier, de cele mai multe ori, nu sunt folosite așa cum și -a imaginat proiectantul
ori fabricantul”22 . Copiii stau jos, stau în picioare, se tolănesc, se apleacă, se întind, șușotesc,
tresar, învață, notează, cască, ascultă muzică, se plimbă printre rafturi. Pe lângă „greutățile” de
proiectare, muzeele și bibliotecile caută să se „alinieze” industriei jocului.

21 Dudek, Children's Spaces , p.30
22 Feinberg & Keller, 2010, p. 31

24
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

| Fig. 15 | children's fun | Fig. 16 | Fig. 17
București – Ateneul Roman Kraków – Sukiennice Paris – Palais Royal
foto : Vlad Eftenie foto : arhivă personală foto : Vlad Eftenie

Copiii caută să se manifeste cumva în arhitectură, caută să o facă a lor. O dovadă sunt
incrustațiile suprapuse, intercalate, completate și șterse de pe băncile din clasă. Locu itorii sălilor
de clasă pot să prindă glas. În ciuda prejudecăților referitoare la mințile încă „necoapte” și
„fantastice”, pot reieși idei posibile din implicarea copiilor în proiectarea spațiilor. Metoda
Mosaic este un cadru pentru a -i „asculta” pe copii . Mosaic dezvăluie complexitatea vieților celor
mici. Abordarea „de jos în sus”, de la impresiile 23 fiecărui copil către scopul (cercetării)
adultului deschide noi căi de comunicare. Cele ce se dezvăluie sunt micile detalii din viața
copiilor: legăturile d intre spații și oameni, reperele, cunoștințele lor despre anumite locuri,
relațiile dintre ele. Copiii nu văd doar un alt acasă , văd un loc al explorării, al descoperirii și
cunoașterii mediului. Prin detalii, copii ajung sa locuiască spațiul și este impor tant pentru
traducător să recunoască cel mai important punct social – banca de lângă groapa de nisip ori
„piața publică” – holul central (Clark, 2005). Accentul, într -un spațiu astfel proiectat nu cade pe

23 Impresiile au fost „descoperite” prin interviuri cu cei mici, camere foto de unică folosință (cu
care trebuiau să fotografieze ce cred că e „important”), tururi reg izate de copii, hărți desenate,
interviuri cu personalul și observații pe parcursul cercetării – varietate de modalități de
exprimare pentru diversele tipuri de abilități ale copiilor

25
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR
proiect în sine, ci pe proces. Astfel rezultă un de sign al comunității, o școală individuală, unică, o
școală cu propria identitate.

Dizolvarea identității copilului poate duce la dezvoltarea unei arhitecturi adecvate din
perspectiva adulților însă ne -naturale din perspectiva copiilor. În contextul princi piilor societății
contemporane în care individul este prețuit pentru valoarea sa de unicat, el este întrebat în
privința a orice se construiește pentru el, este angajat direct în ceea ce se construiește pentru el
și, în acest fel, își poate însuși și locui spațiul24 cu tot cu responsabilitatea ce îi revine. Este
nedrept că pentru oamenii maturi o astfel de dizolvarea a identității este folosită cu reținere.

Fiecare dintre adulți este încurajat să locuiască liber25. Diferențele de locuire dintre adulți și
copii sunt substanțiale. Părinții au o anumită conduită în spațiu, ei știu ce și cum trebuie făcut.
Pentru copii, potențialul spațiului este infinit.
Opinia ș i percepțiile copiilor despre spațiu sunt diferite de cele ale adu lților și este important să
ințelegem libertatea ș i dorinț a de exprimare a copi iilor prin implicarea lor de exemplu în partea
de design a spațiilor pentru a fi stimulați cu expirimarea prin creație și familiari cu spaț iul lor.
Copiii experimentează „experimentând”. Pentru ei lumea este n ouă, un mare acvariu senzorial.
Maria Montessori 26 observă capacitatea c opiiilor de concentrare susținută și de muncă .
Spațiul architectural trebuie să conțină „tentații” împrăștiate în spațiu, trebuie să ofere o paletă
de activități, de senzații și de f orme. În practică, Montesorri aduce în educația timpurie materiale
ce auto -direcționează învățarea 27.

24 Am ales termenul de locuire, construire, spațiu și arhitectura pentru a desemna și acel stațiu
public al ideilor care conține și „construcțiile” sociale și pe care îl locuim în aceeași măsură ca și
pe cel fizic.
25 Prin liber mă refer la libertatea de a alege un spațiu, de a -l completa fizic și simbolic cu ceea
ce îi este p e plac, libertatea de a apropria spațiul prin orice metode. Parte din această libertate
lipsește copiilor căci sunt duși la grădiniță ori școlă, sunt duși la muzeu sau la film, sunt duși la
Disneyland. Ceea ce susțin nu este că nu le place să fie duși, ci că decizia finală nu le aparține și
acest lucru înstrăinează.
26 Maria Montesorri (1870 – 1952) – fizician și educator; cunoscută pentru Metoda Montesorri
folosită și azi.

26
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR
După modelul lui Piaget, Montesorri se adresează cu anumite „arme” unor etape particulare ale
copilăriei și adolescenței28 – apparatus organizate după su biect, grade de dificultate și
complexitate. Rolul profesorului este acela de a decide când un copil trece în planul următor.
Copii învață unii de la alții într -o manieră spontană, de aceea clasele montesorri cuprind grupe
mixte de vârstă (2 -6 ani, respect iv 6-12 ani).

Junk Playground , urmărind jocul copiilor în șantierele părăsite și spațiile de depozitarea a
fiarelor vechi, C.T. Sørensen29 a propus împrejmuirea acestor spații pentru a lăsa copiii să se
joacă în feluri care, în alt context, le -ar fi fost interzise – jocul se petrecea, desigur, supravegheat
de adulți. Când i s -a cerut să „deseneze” acest spațiu de joacă, Sørensen, inspirat de „darurile lui
Fröbel”, s -a întors către estetica abstractului 30. Rezultatul nu a fost unul „plăcut” arhitecților:
„dintre toate lucrurile în a căror realizare am participat, junk playground -ul este cel mai urât; cu
toate acestea, pentru mine este cea mai bună și cea mai frumoasă lucrare a mea” 31, spune
Sørensen. John Bertelsen a inventat termenul de junkologie pentru a descrie acest tip de joc
„liber” 32.

27 Deși pare a fi o metodă „la voia” copilului, libertatea „auto -direcționării” este în drumată:
materialele „lăsate la îndemână” sunt selectate anterior de educator, astfel copiii aleg ce vor din
ceea ce vrea educatorul
28 Planuri de dezvoltare, fiecare determinate de condiționări specifice și de perioade „nevralgice”
în care pot fi cultivate anumite abilități: primul plan (0 -6ani) – copiii se „modelează” și învață
prin stimuli fizici; planul al 2 -lea (6 -12 ani) – copiii pot învăța prin abstractizarea susținută de o
imaginație sensibilă și de interacțiunea cu ceilalți; al 3 -lea plan (12 – 18ani )
29 Carl Theodor Sørensen, arhitectul peisagist ce a ridicat prima dată ideea de adventure
playground în Park Policy (1931)
30 …uitându -se la artistul Isamu Noguchi și arhitectul Aldo van Eyck.
31 “of all things I have helped to realize, the junk playgroun d is the ugliest; yet for me is the best
and most beautiful of my works” – Kozlovsky, 2008, p. 174
32 John Bertelsen, 1946: „locul de joacă este o încercare de a da copilului de oraș un înlocuitor
pentru joc și pentru potențialul de dezvoltare pe care l -a pierdut când orașul a devenil locul în
care imaginația și jocul copilului nu mai încăpeau. Accesul în șantiere este interzis persoanelor
neautorizate, nu mai sunt copaci în care copii să se poată urca și juca de -a Tarzan. Terenul gării
în care se duceau lup te impresionante și aventuri ciudate nu mai există. Nu! Acum, când simți
nevoia să fii om al peșterii ori om al tufișurilor, nu mai este ușor să fii copil în oraș” (Dighton,
2005

27
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

3.2. Spații ale copilăriei
| Cum influnțează spațiul arhitectural dezvoltarea copiilor?

Importanta amintirilor în subconștientul copilăriei.33
Limite ale imaginației – cum disting copii realitatea de imaginar?
Potențialul spațiilor „rămase” este infinit datorită a cestor „recombinări” de stimuli.

| Fig. 18 Childhood – Madrid , Jardines del Buen Retiro | foto : arhivă personală

Spațiul proiectat de adult pentru copil nu mai este doar o sală de clasă. Este un sistem de spații
de trecere de la cel mai public către cel mai intim34. Intimitatea însă nu se oprește la dimensiunea
sălii de clasă ci la dimensiunea individului -copil. Spațiul arhitectural al co pilăriei nu mai este o
fortăreață.

33 Clark, A. Talking and Listening to Children , 2005

34 Dudek, M. Kindergarte n Architecture: Space fot the Imagination , 2000, p.50

28
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

Proiectul lui Susan Herrington, urmărind felul în care micile schimbări ale spațiului exterior
influențează copiii, a demonstrat faptul că ei locuiesc „lipiți” de mediu35 , ceea ce înlesnește
„misiunea eco” 36. Fröbel 37 a înțeles importanța mediului exterior educației, de aceea susținea
activități propuse de copii, explorarea spontană, interacțiunea cu mediul exterior și interpretarea
și înțelegerea acestuia 38. Dinamica mediului natural și oportunitățile educative pe care le oferă,
încurajează grija copiilor față de acesta.

Deși avem drept model strada și maidanul, ingredientele unui spațiu de joacă produs („ne –
spontan”) sunt mai dificil de găsit decât pare. Este drept că jocul este greu de îngrădit și se poate
desfășura oriunde, însă designerii sunt nevoiți să oscileze între siguranța și provocarea la joc,
între durata de viață a produsului și metode de producție convenabile. Siguranța îngrădește, face
să dispară izul autonomiei; provocarea exprimată vădit plictisește. T răsăturile „de compromis”,
scoase la iveală de cei ce studiază spațiilor de joacă amenajate, sunt elemente naturale reproduse
la scara copilului, precum dealuri, văi, copaci ce pot fi cățărați, completate de elemente naturale,
precum zone verzi, zone culti vate, zone de joacă în nisip și în apa și de elemente funcționale ca
parasolarele. Dar abordarea statistică pierde ceva. John Bishop, în In Experiencing Reggio
Emilia , propune drept soluție „spații de joacă flexibile, infinit adaptabile, pe care copii și l e pot
însuși singuri”, lăsând astfel loc interacținii sociale libere și independente a străzii și pieței –
maidanul proiectat39.

35 Dudek, Children's Spaces, 2005 , p.79
36 Experimentul lui S. Herrington: timp de câteva luni, o parte din gazonul unei grădinițe
americane a fost lăsată să crească. Copii au reacțîonat imediat ce fenom enul a devenit vizibil.
Oare cât de înaltă crește iarba? Oare cât de mare va fi când eu voi crește mare? Cine sunt
oamenii (până atunci invizibili) care tund iarba? etc. (Dudek, Children's Spaces, 2005).
37 F.W.A. Fröbel (1782 -1852) – fondatorul educației moderne la baza căreia stătea recunoașterea
existenței nevoilor și abilităților unice ale copilului. Fröbel a realizat prima grădiniță la începutul
secolului al 19 -lea; lui îi aparține termenul de „kindergarten”.

38 Copii „citeau” urmărind cursul apelor c ăutau motivele pentru care are o anumită formă,
urmărind ciclul de dezvoltare al plantelor sau ciclul apariției anumitor păsări în primăvară
(Dudek, Kindergarten Architecture: Space fot the Imagination, 2000).
39 Dudek, Children's Spaces, 2005, p. 199

29
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

Este timpul să mergem afară și să ne jucăm!
Care sunt beneficiile jocurilor in aer liber?40
Se poate observa ca la nivel comport amental, copilul care desfășoară activități reale, afară, în
aer liber devine mai sociabil, vrea să se joace în grup, se apropie și interacționează mai ușor cu
ceilalți copii. Acest lucru îi pregătește pentru a lucra în echipă, întărindu -le foarte mult structura
personalității și caracterul social.
În interacțiunea copilului cu mediul, acesta învață tipare (de vorbire, ale limbii scrise, simboluri)
prin care „cerne” înțele Într-o generație din ce în ce mai influențată de era digitală, oamenii au
începu t să devină din ce în ce mai inactivi, alegând să petreacă cât mai mult timp în casă în
detrimentul activităților sportive desfașurate în aer liber. Cea mai gravă parte este că primii care
sunt afectați de această situație devin copii. În zilele noastre șc oala încearca să adopte și să
implementeze tehnologia digitală modernă pentru a putea ințelege și invăța mai ușor prin
intermediul tabletelor de exemplu. Dar acest lucru aduce și efecte negative: copii devin sedentari,
dependenți de gadget -urile lor, capt ivi într -o lume virtuală. De aceea, trebuie să ii facem pe
copii să aleagă jocurile în aer liber, să socializeze cu ceilalți copii, să se joace, să descopere, să
fie curioși, să pună întrebări despre plante și insecte, să simtă, să experimenteze, să în țeleagă
lumea din jurul lui.

40 Châtelet, A., Lerch, D., & Luc, J.. L'École en Plein Air 2003

30
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

3.3. Metode de stimulare și dezvoltare a creativității

Studiu al lui Andrew Newcomb și Judith Brady41 despre felul în care colaborează copii și
adolescenții pentru a rezolva probleme și care sunt condițiile ce influen țează performanța.
Concret, grupați în echipe mici, strudenții cu diferite niveluri și tipuri de priceperi, caută să își
îmbunătățească înțelegerea asupra unui subiect prin diverse activități. Membrii echipei trebuie să
se ajute între ei, nu doar să învețe ce le este predat, rezultând astfel o atmosferă de izbândă.
Câștig: beneficiază fiecare de efortul celuilalt; înțeleg că soarta echipei este aceeași pentru toți;
recunosc “valoarea” și dependența față de fiecare coechipier; sărbătoresc împreună când le este
recunoscută victoria.
Spațiul architectural este un mediator între protecția și asistența copiilor și fante zia și imaginația
lor. 42Prezența luminii, a sunetului și a spațiului sunt în așa fel „proiectate” încât să încuraje copii
să se dezvolte. A stfel construcția este o extensie a jocurilor și în același timp o lecție ce dezvoltă
copiii și îi face conștienți de mediul înconjurător.
Fiind un mediu protejat, spațiul astfel conturat poate fi folosit fără restricții de -a lungul anului.
Proiectul reali zează o punte de legătură între natură și construcție. Aici, arhitectura are un impact
clar asupra comportamentului copiilor încurajându -i să exploreze, pendulând între sentimentul de
protecție din partea îndrumătorilor și autonomia propriilor spații liber e de joacă.
Am văzut cum adulții caută să descifreze copilul, caută să îl înțeleagă ca agent activ al societății,
caută să îi ofere cât mai multe variante, personalizate, pentru o dezvoltare cât mai corectă.
Adulții trebuie însă să și construiască pentru c opii. Adulții au uitat să interacționeze precum
copiii ceea ce le îngreunează sarcina; adultul nu este decât un traducător, chiar un ghicitor, al
dorințelor și nevoilor copiilor. Adulții pendulează între două concepții extreme: cea a copilului
văzut ca „vi itor adult”, un adult incomplet, și cea a copilului cu calități false ale maturității. În
umbra acestor prejudecăți extreme, stă copilul -individ cu nevoi -unicat.

41 Newcomb, A., & Brady, J. (1982). Mutuality in Boys' Friendship Relations. Child
Development, 53 , pg. 392 -395
42 Dudek, M. (2000). Kindergarten Architecture: Space fot the Imagination

31
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR
| STUDII DE CAZ

1. The Nant -y-Cwn Steiner Nurser y, Llanycefn, Marea Britanie
| arh. Christ opher Day Associates

O data ce treci de pragul construcției, te trezești în față unui teren de joacă și a unei clădiri
luminoase cu pereți fluizi.
Înăuntru, jucăriile sunt utilizate cu discreție, atenția fiind direcționată așa încât creativitatea
copilului să fie cea care modelează și interpretează mediul. Pentru aceasta, sălile de clasa sunt
aproximativ circulare (cu nișe și concavitați pentru a rupe spațiul de perfecțiunea geometrică) și
sunt structurate pentru a favorizeza interacțiunea socială ș i jocul.

32
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

2. The Bungawitta Children ’s Center, Lauceston, Tasmania
| arh. Robert Morris -Nunn

Strada, maidanul. Interacțiunea copii -părinți -profesori. Grădinița Bungawitta ia forma lumii
Liliput. Elementele exterioare sunt parcă plagiate din casele d esenate de copii. Iluzia teatrală se
păstrată și la interior, unde clădirea este parcă ridicată în jurul unui culoar ce leagă locurile de
joacă.
Culoarul simulează înfățișarea unei străzi: culori și mobilier stradal precum felinare. Acesta
servește ca spa țiu de așteptare pentru părinți, loc de joacă și face trecerea de la lumea protectoare
a părințilo r la lumea autonomă a copiilor.

33
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

Formele curbe dirijează spre ideea de parcurgere, spațiul se arată, se dezvăluie, te dirijează să
cauți noi puncte de observ ație asupra spațiului. Arta folosește o arhitectură curată, ca un fond
neutru de expoziție și de susținere a formelor artistice.

34
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

35
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

Visual c opiii pot să modeleze cu ușurință orice obiect, fac corelații între forme simple întâ lnite
zilnic și memorează ca un joc de sinonime realitatea pusă în balans cu imaginaț ia. De exemplu,
dacă întrebăm un copil cu ce seamană această cladire, cel mai porbabil raspuns va fi “ un
cascaval taiat sau…poate, un mar muscat? “. De aceea, noi ca arhitecți, putem specuala aceste
jocuri de imaginație și le putem folosi ca inspirație pentru concepte reale.

36
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

37
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

| CONCLUZII

Copiii își caută validitatea în lumea reală .
Copilaria, p erioada cea mai im portantă de formare a personalităț ii individuale , a experiențelor ș i
a des coperirii unor noi limite, însă în același timp observăm tendinț a copiiilor să devină din ce în
ce mai dependenți de noile tehnologii. C aptați în această lume „virtuală” se neglijează partea
tactilă, a experiențelor reale, a dezvoltării ș i descoperi rii lumii exter ioare, a interacț iunilor
umane, a jocurilor reale. L a nivel social trebuie analizată această influență asupra dezvoltă rii
psiho logice a copilului – a se evidenț ia rolul important al „ jocului ” in lumea copiilor.
Ei vor „să fie ca mama și ca tata”: vor să ajute la gătit ori călcat, se simt bine îmbrăcați în
cămașă și pantaloni (ca tata), își doresc să intre în jocul copiilor mai mari. Copilul se schimbă
rapid de la un an la altul, de la o lună la alta. Trebuie aflat în ce măsură contextul sau
determi nismul genetic îl influențează.
Deși educația, în cadrul unei comunitați sociale, are misiunea de a asigura OPORTUNITĂȚI
EGALE pentru copiii veniți din diverse împrejurări se încurajează în Același timp atenția și
tratarea situațiilor specifice și la nivel i ndividual.
Copil ăria este c el mai activ moment al vieții unui copil ( merg, aleargă, se cațără, urcă și coboară
scările de nenumarate ori , sapă , vor sa descopere). Sar cu ambele picioare. Stau pe vârfuri.
Aruncă mingea, pasează. Sunt egoiști dar le place să se joace lângă ceilalți . Dezansamblează și
montează la loc lucruri. Sunt curioși și captivați de lucrurile noi.
Școala ne va ghida spre un profil real sau uman, spre o carieră fixă, este oare însă de ajuns? Este
o direcție potrivită pentru un adult co mplet?
Arta creează bunătate, dezvoltă, îmbunătățește, ajută, vindecă! Copiii trebuie să fie încurajați din
punct de vedere artistic. Arta este un profesor blând și exigent în același timp. Prin artă, copiii
pot învăța să fie disciplinați, să își dezvolte puterea de concentrare fiind motivați permanent de
propriul progres și de satisfacții din ce în ce mai mari

38
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR
Arta se poate plia împreună cu educația pentru a forma copii creativi, spontani, diferiți ca
personalitate, curioși, întreprinzători, fără limite de cunoștere și neînscriși în tipare preluate.

Sistemul clasic de invatamant va răspunde unor nevoi uniforme de cunoștinte însă nu va dezvolta
copiii suficient pentru a le dezvolta pasiuni sau a -i stimula artistic. Școala te pune în bancă
alaturi de alți colegi, în cadrul unui colectiv, te va integra, te va invăța, asculta și nota. Un
profesor bun probabil va face mai mult de atat, îți va analiza co mportame ntul, atitudinea și
reacțiile în diverse situații. Va încerca să găsească soluții împreună cu pări nții copilului și se va
implica în găsirea unor metode alternative de a ajuta.

Aici învățământul cedează. Dupa ore, copilul este liber . Cum este descris acel timp? Libertate ?
Câți copii merg captivați și cu drag la școală? Școala înseamnă numai informații și asimilarea
lor? Ce le atrage atenția copiilor mai mult?
Cum se crează personalitatea indivi duală în cadrul sistemului de învățământ actual? Cum
putem stimula căutarea unor afinitați diferite în funcție de pasiunile și dorințele fiecă rui copil,
viitor adult? Se pune tot mai des în discuție această problemă deoarece educa ția are tendința de
a ne înscrie prestabilit în tiparele unei societați rigide.

Proiectul de arhitectură propus subliniază acest fapt. Ce fac copii după școală? Ce activități
extra -școlare sunt oferite ca variante pentru a ajuta dezvoltarea armonioasă și completă a
copiiilor? Dansuri, balet, muzică, înot? Sport, volei, înot? Artă, pictură, desen? Cum putem
ajuta copii să se exprime în afara școlii?
Înconjurat de afecțiune, grijă și protecție, copilul se va forma într -un cadru echilibrat, într -un
univers propriu, un microcosmic în care el se va simți în siguranță și la care el mereu se va
raporta ca apartenență. Copilăria este perioada cea mai deplină în memoria subconștien tului
pastrând experiențe de referință pentru tot restul vietii. Primele zâmbete și amintiri, primele
senzații, primele experiențe și bucurii. În primii ani de viața copilul interacționează, cunoaște,
învață. Învață să meagă, să vorbească, să ceară, să sp ună ce ii place și ce își dorește. Interacțiunea
umană la acest nivel revine parinților și bunicilor în cele mai multe cazuri, ambele generații
având o contribuție esențială in amintirile și dezvoltarea ulterioară a copilului .

39
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

| BIBLIOGRAFIE
Ansell, N. (2005 ). Children, Youth and Development. Abingdon (M.B.): Routledge.
Campbell, A., & Muncer, S. (. (1998). The Social Child . Hove (M.B.): Psychology Press.
Clark, A. (2005). Talking and Listening to Children . În M. Dudek, Children's Spaces (pg. 1 –
13). Ox ford: Architectural Press.
Châtelet, A., Lerch, D., & Luc, J. (2003). L'École en Plein Air: Une Expérience Pédagogique et
Architecturale dans L’Europe du XXe Siècle. Paris: Recherches.
Dewey, J. (2009). The School and Society & The Child and the Curriculum . S.U.A.: Feather
Trail Press (prima dată publicat în 1900 resp. 1902).
Dudek, M. (2005). Children's Spaces . Oxford (M.B.): Architectural Press.
Pufall, P., & Unsworth, R. (2004). Rethinking Childhood . New Jersey (S.U.A.): Rutgers
University Press.
Harris, M., & Butterworth, G. (2002). Developmental Psychology: A Student's Handbook .
Hove (M.B.): Psychology Press
Kellner, D. (2007, martie). plato.stanford.edu/entries/baudrillard/. Preluat pe martie 2018, de pe
Stanford Encyclopedia of Philosophy: http://plat o.stanford.edu/entries/baudrillard/
Nicholson, E. (2005). The School Building as a Third Teacher. În M. Dudeck, Children's Spaces
(pg. 44 -65). Oxford (M.B.): Architectural Press.
Montessori, Maria – Descoperirea copilului, EDP, București, 1977
Gáspár Györg y (2016) Copilul invizibil,Curtea Veche Publi shing, București
Peretti, Andre de; Bouchez, Eric – Ecoles et cultures en Europe, Savoir -Livre, Paris, 1990
Roco, M – Creativitate și inteligență emoțională, Polirom, Iași, 2001
Qvortrup, J., Bardy, M., & Win terberger, H. (1994). Childhood Matters: Social Theory, Practice,
Politics. Adershot (M.B.): Avebury.
Viktor Lowenfeld Creative and Mental Growth

40
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR
| ANEXA 1
SURSA : http://www.learningdesign.com/Portfolio/DrawDev/kiddrawing.html

41
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

42
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR

43
ARTA ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL CA MEDIATORI AI DEZVOLTĂRII CREATIVE ȘI EMOȚIONALE A COPIILOR
| ANEXA 2
Taxonomia lui Benjamin Bloom | SURSA : www.nwlink.com