C575f0aae4gestiunea Riscului P. 1 34 [615948]

GESTIUNEA RISCULUI

2Cuprins

3GESTIUNEA RISCULUI
EDITURA UNIVERSITARÃ
București, 2013
SUSANA IOSOF TEODOR GAVRI
GESTIUNEA RISCULUI

4CuprinsColecția FILOLOGIE
Colecția ăTIINȚE ECONOMICE
Redactor: Gheorghe Iovan
Tehnoredactor: Ameluța Vișan
Coperta: Angelica Mãlãescu
Editurã recunoscutã de Consiliul Național al Cercetãrii ătiințifice (C.N.C.S.)
©
Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate, nicio parte din
aceastã lucrare nu poate fi copiatã fãrã acordul Editurii Universitare
Copyright © 2013
Editura UniversitarãDirector: Vasile MuscaluB-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, BucureștiTel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27www.editurauniversitara.roe-mail: [anonimizat]
Distribuție: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 CARTE
[anonimizat]
O.P. 15, C.P. 35, Bucureștiwww.editurauniversitara.roDescrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
IOSOF, SUSANA
Gestiunea riscului / Iosof Susana, Gavri Teodor. –
București : Editura Universitarã, 2013
Bibliogr.
ISBN 978-606-591-640-1I. Gavri, Teodor330.131.7
DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/ [anonimizat]

5GESTIUNEA RISCULUI
CUPRINS
CAPITOLUL 1. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND RISCURILE .. 11
1.1.Definirea riscului ………………………………………………………. 11
1.2. Teorii ale riscului ……………………………………………………… 14
CAPITOLUL 2. GESTIUNEA RISCULUI ÎN ACTIVITATEA
BANCARÃ …………………………………………………………………….. 192.1.Noțiunea de risc bancar ……………………………………………. 19
2.2.Factorii care genereazã apariția riscurilor bancare ………… 21
2.3.Managementul riscurilor bancare ……………………………….. 24
2.4.Clasificarea riscurilor bancare ……………………………………. 30
CAPITOLUL 3. RISCUL DE CREDIT ………………………………… 35
3.1.Definirea riscului de creditare …………………………………….. 35
3.2.Instrumente utilizate în analiza riscului de creditare la
persoanele fizice și juridice ……………………………………….. 36
3.3.Prevenirea riscului de creditare ………………………………….. 48
3.4.Gestiunea riscului de credit ……………………………………….. 50
3.5.Administrarea riscului de credit ………………………………….. 56
3.6.Indicatorii riscului de credit ………………………………………… 60
CAPITOLUL 4. RISCUL DE LICHIDITATE …………………………. 63
4.1.Definirea riscului de lichiditate ……………………………………. 63
4.2.Reglementãri referitoare la lichiditatea bãncilor …………….. 68
4.3.Gestiunea riscului de lichiditate ………………………………….. 68
4.4.Indicatorii riscului de lichiditate …………………………………… 71
CAPITOLUL 5. RISCUL DE CAPITAL……………………………….. 75
5.1.Definirea riscului de capital ……………………………………….. 75
5.2.Reglementãri privind solvabilitatea bãncilor …………………. 77
5.3.Indicatorii de solvabilitate ………………………………………….. 84
5.4.Gestiunea riscului de capital ……………………………………… 85

6Cuprins
CAPITOLUL 6. RISCUL DE RATÃ A DOBÂNZII …………………. 87
6.1. Conceptul de risc de ratã a dobânzii ……………………………. 87
6.2. Gestiunea riscului de ratã a dobânzii …………………………… 90
6.3. Indicatorii riscului ratei dobânzii ………………………………….. 98
CAPITOLUL 7. RISCUL DE SCHIMB VALUTAR ………………… 101
7.1. Noțiunea de risc de schimb valutar ……………………………… 101
7.2. Indicatorii riscului de schimb valutar ……………………………. 102
7.3. Gestiunea riscului valutar ………………………………………….. 104
CAPITOLUL 8. RISCURILE COMERCIALE ……………………….. 107
8.1. Riscul de produs ………………………………………………………. 107
8.2. Riscul de piațã …………………………………………………………. 111
8.3. Riscul de imagine comercialã …………………………………….. 111
CAPITOLUL 9. RISCURILE DE MEDIU …………………………….. 115
9.1. Definirea și clasificarea riscurilor de mediu ………………….. 1159.2. Riscul de țarã ………………………………………………………….. 115
9.3. Riscul competițional ………………………………………………….. 118
CAPITOLUL 10. RISCURILE ÎN SISTEMELE DE PLÃȚI ăI
DECONTÃRI …………………………………………………………………. 121
10.1. Sursele riscurilor în sistemele de plãți și decontãri ………. 12110.2. Riscurile în sistemele de plãți și decontãri ………………….. 12210.3. Riscul sistemic ……………………………………………………….. 125
10.4. Gestiunea riscurilor în sistemele de plãți și decontãri …… 126
CAPITOLUL 11. INDICATORII DE APRECIERE GLOBALÃ
UTILIZAȚI ÎN CALCULUL POZIȚIEI DE RISC A UNEISOCIETÃȚI BANCARE …………………………………………………… 129
11.1. Monitorizarea activitãților și rezultatelor bãncilor …………. 129
11.2. Sistemul de calificative Camel ………………………………….. 130
11.3. Sistemul de rating Ca ampl……………………………………….. 132
CAPITOLUL 12. GESTIUNEA RISCURILOR ÎN ÎNTREPRINDERI 143
12.1. Obiectivele gestiunii riscurilor în întreprinderi ……………… 143

7GESTIUNEA RISCULUI
12.2. Analiza riscurilor întreprinderilor ……………………………….. 146
12.3. Gestiunea riscurilor în întreprinderi ……………………………. 148
CAPITOLUL 13. GESTIUNEA RISCURILOR ECONOMICE …. 153
13.1. Analiza riscurilor economice …………………………………….. 153
13.2. Analiza riscului de exploatare …………………………………… 157
13.3. Analiza riscurilor comerciale …………………………………….. 159
CAPITOLUL 14. GESTIUNEA RISCULUI DE INVESTIȚII ……. 163
14.1. Riscul unui proiect de investiții …………………………………. 163
14.2. Alegerea proiectelor de investiții ………………………………. 166
14.3. Importanța studiului de fezabilitate în trierea proiectelor
de investiții riscante ………………………………………………… 167
CAPITOLUL 15. GESTIUNEA RISCULUI FINANCIAR AL
FIRMEI …………………………………………………………………………. 17115.1. Analiza riscului financiar ………………………………………….. 171
15.2. Analiza riscului de faliment ………………………………………. 176
15.3. Metode de analizã a riscului de faliment …………………….. 179
CAPITOLUL 16. RISCUL ÎN ACTIVITATEA DE MARKETING
ăI DE MANAGEMENT ……………………………………………………. 193
16.1. Riscul în planificarea strategicã de marketing …………….. 193
16.2. Riscul în activitatea de management …………………………. 197
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………… 201

8Cuprins

GESTIUNEA RISCULUI
9

Motto:

"Cel mai important lucru în afaceri este s ă
cunoști riscul, pentru c ă doar cunoscându-l po ți să-ți
iei măsurile de protec ție necesare".
Bogdan Baltazar

Gestiunea riscului în activitatea bancar ă
10

GESTIUNEA RISCULUI
11 CAPITOLUL 1
NOȚIUNI GENERALE PRIVIND RISCURILE
1.1. DEFINIREA RISCULUI
Riscul este un cuvânt care se reg ăsește din ce în
ce mai des în vocabularul nostru. Orice activitate economic ă este înso țită într-o m ăsură mai mic ă sau mai
mare și de risc. De altfel, dup ă majoritatea speciali știlor
din domeniu, progresul societ ății actuale a fost posibil, în
special, datorit ă asumării unor riscuri. Îns ă, cum putem
totuși definii riscul.
În conformitate cu Dic ționarul explicativ al limbii
române
1, cuvântul risc provine din cuvântul francez
"risque" și reprezint ă pericol posibil, inconvenient posibil
sau probabilitatea de a suporta o pagub ă. Și Dictionary of
Finance and Banking2 definește riscul ca posibilitatea de
a suferi ceva pierdere sau pagub ă în tranzac ții.
Riscul reprezint ă „prejudiciul poten țial, la care sunt
expuse patrimoniul, interesele și activitatea agentului
economic.”3 Într-o accep ție sintetic ă, riscul este definit și
ca „probabilitatea de pr oducere a unui eveniment cu

1 Academia Român ă, Institutul de Lingvistic ă „Iorgu Iordan-Al.
Rosetti”, Dicționar explicativ al limbii Române , Ed. Universul
Enciclopedic Gold, 2009, pag. 957
2 Oxford , A Dictionary of Finance and Banking , Ed. Oxford
University Press, 1997, pag. 309
3 I. Mihai, Tehnica și managementul opera țiunilor bancare , Ed.
Expert, Bucure ști, 2003, pag.151

Noțiuni generale privind riscurile
12 consecin țe adverse pentru subiect”.4 Alți autori5 prezintă
riscul ca „poten țiala devia ție advers ă de la rezultatele
așteptate.”
În opinia noastr ă, riscul, poate fi definit astfel, ca
un eveniment posibil, previzibil sau imprevizibil care
genereaz ă profituri sau pierderi materiale. Din aceast ă
definiție, desprindem ideea c ă, riscul nu trebuie s ă ne
apară doar ca un eveniment negativ, pentru c ă el poate
aduce și oportunit ăți extraordinare pentru cei care știu
să-l evalueze și gestioneze. De altfel , în Ghidul propus de
The Economist Books6, se spune c ă: „pentru riscurile
asumate investitorii ob țin un câ știg” iar, în general „ cu
cât riscul este mai mare, cu atât mai substan țiale vor fi
câștigurile”. În concluzi e, riscul nu trebuie neap ărat evitat
ci în primul rând identificat și evaluat cu scopul
transform ării posibilelor rezultat e negative în oportunit ăți.
În strâns ă legătură cu termenul de risc ne apare și
noțiunea de incertitudine. Aceasta, creeaz ă o stare de
nesiguran ță, datorat ă faptului c ă cel care ia decizii nu
poate anticipa evolu ția activit ăților viitoare. O delimitare
clară între cei doi termeni este men ționată în literatura de
specialitate 7 astfel: „incertitudinea reprezint ă faptul de a

4 I. Trenca, Simona Mutu, Managementul riscurilor bancare – Soluții
econometrice -, Ed. Casa C ărții de Știință, 2012, pag.10
5 A. Kuritzkes, T. Schuermann, What we know, dont know and cant
know about bank risk: a view from the trenches , Ed. Princeton
University Press, 2007, pag.3
6 T. Hindle (coordonator), Finante. Ghid propus de The Economist
Books , Ed. Nemira, Bucure ști, 1998, pag.163
7 F. Radu, Metode și tehnici de analiz ă economico-financiar ă, Ed.
Scrisul Românesc, Craiova, 1999, pag.349

GESTIUNEA RISCULUI
13 nu ști ceea ce urmeaz ă a se întâmpla în viitor, iar riscul,
ca modul în care caracteriz ăm cât de mult ă incertitudine
există”. În opinia noastr ă, incertitudinea și riscul se împle-
tesc, deoarece incertitudinea prin neanticiparea evolu ției
proceselor și acțiunilor viitoare reprezint ă o sursă de risc.
Unii autori8 spun despre riscuri c ă sunt „incertitudini
rezultate din varia țiile adverse ale profitabilit ății…”
Complexitatea mediului de afaceri, liberalizarea și
internaționalizarea fluxurilor financiare, aduce inova ții
rapide, pie țe financiare dive rsificate, oportunit ăți noi dar și
riscuri multiplicate. Variabi lele necunoscute, precum,
mărimea vânz ărilor încep s ă le domine pe cele cunoscute
costuri, pre țuri, datorii, iar ri scurile care afecteaz ă
societățile interne dar și multina ționale sunt din ce în ce
mai greu de estimat. Astfel, în trecut, profitul func ționa ca
un barometru de performan ță și era în strict ă con-
cordanță cu riscul asumat, dorin ța unui câ știg mai mare
presupunea și asumarea unor riscuri mai mari. În
prezent, riscurile cresc exponen țial cu ritmul schimb ărilor
iar managerii de risc pot fi surprin și, deoarece nu î și
adapteaz ă destul de rapid percep ția asupra riscurilor.
Spre exemplu, b ăncile o lung ă perioad ă de timp au
crezut că managementul riscului de credit este sarcina lor
cea mai important ă însă, au constatat în timp c ă băncile
se expun și la alte categorii de riscuri: riscuri de pia ță,
operaționale, reputa ționale, de lichiditate, a c ăror gestio-

8 J. Bessis, Risk management in banking , second edition, Ed. John
Willey&Sons, ltd, 2002, pag.11

Noțiuni generale privind riscurile
14 nare este foarte necesar ă. În contextul actual, exist ă și o
mulțime de riscuri necontrolabile pe care managerii de
risc decid dac ă le pot accepta sau dac ă se pot lipsi de
activitățile afectate de aceste riscuri.
De altfel, unii autori9 spun că „ riscul real este ca
aceste costuri s ă crească brusc într-un mod cu totul
neașteptat sau s ă apară alte costuri care vor cheltui din
provizioane.”
În concluzie, facem men țiunea că, riscul, nu este
un eveniment izolat, el este practic fundamentul tuturor
afacerilor deoarece, lumea în care tr ăim, lipsită de grani țe
și puternic globalizat ă, determin ă transferul rapid al
riscurilor dintr-o țară în alta. Imunitate la riscuri nu exist ă
și astfel gestiunea lor es te extrem de important ă.
Managerii de risc, iau decizii riscante10 deoarece, „viitorul
nu este unic și perfect predictibil". Chiar utilizând disci-
pline ca Statistic ă Economic ă sau Previziuni Economice,
riscul nu poate fi eliminat ci doar redus prin utilizarea unor modele explorative.

1.2. TEORII ALE RISCULUI
Istoricul riscului începe în timpul Rena șterii odat ă
cu apari ția teoriei probabilit ății. Aceast ă teorie, a avut
rolul de a demonstra logica lu ării deciziilor, îmbun ătățind
modul de percepere a incertitudinii. Este prima teorie

9 M. Crouhy, D. Galai, R. Mark, The essentials of risk management ,
USA, The Mc. Graw – Hill Companies, pag.5
10 P. Prunea, Riscul în activitatea economic ă, Ed. Economic ă,
București, 2003, pag.20

GESTIUNEA RISCULUI
15 care ne demonstreaz ă că putem m ăsura riscul,
ajutându-ne astfel s ă decidem cât de mult risc suntem
dispuși să ne asum ăm.
Daniel Bernoulli (1700-1782) încearc ă să explice
comportamentul cons umatorilor în condi țiile nesiguran ței.
Ipoteza lui Bernoulli porne ște de la premisa urm ătoare;
consumatorii doresc s ă înlăture nesiguran ța în detri-
mentul siguran ței, cump ărând asigur ări dar nu- și explică
de ce ei se lanseaz ă și în jocuri de noroc optând pentru
nesiguran ță mai mult decât pentru siguran ță. În 1738,
observarea acestor reac ții ale consumatorilor, îl deter-
mină să lase posterit ății, memoriul lui Bernoulli asupra
Paradoxului din St. Petersbur g. În demonstrarea para-
doxului s ău începe prin aruncarea unei monede pân ă ce
apare capul. Dac ă la prima aruncare apare capul M
plătește lui N 1£ (o lir ă) însă dacă capul nu a ie șit, la a
doua aruncare reu șită M plătește lui N 2£, dac ă capul
iese la a treia aruncare M va pl ăti lui N 4£ și jocul
continuă până apare capul M pl ătind lui N 2n-1 £ pentru
fiecare n aruncare câ știgătoare. Îns ă pentru a fi un joc
corect și N trebuie s ă plătească pentru a avea privilegiul
de a participa la joc. Astfel, lui N nu i se va cere s ă
plătească mai mult decât "a șteptarea matematic ă" a
succesului adic ă valoarea scorului jocului în fiecare
stadiu al acestuia:

– la prima aruncare:
lire 0,50 lira 121lira 1p = ⋅= ⋅

Noțiuni generale privind riscurile
16 – la a doua aruncare:
lire 0,50 lire 2212
= ⋅⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛

– la a treia aruncare:
lire 0,50 lire 4213
= ⋅⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛

– la n aruncare:
lire 0,50 lire 2211nn
= ⋅⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛ −

Astfel, a șteptarea total ă este dat ă de cumularea
așteptărilor la fiecare stadiu:

… lire 0,50 lire 0,50 lire 50,0 At + + + =

Suma acestei serii poate fi extrem de mare iar N
va trebui s ă-i plătească lui M o sum ă imensă, ceea ce nu-
i convine lui N, deoarece, el dore ște să-și maximizeze
așteptarea matematic ă a venitului lui, producându-se
astfel o contradic ție.
Soluția descoperit ă de Bernoulli este plasarea unei
limite superioare de plat ă a jocului. Cercetarea lui
Bernoulli s-a solu ționat cu ideea c ă, oamenii se conduc
nu numai dup ă așteptări matematice, ci și după dorința

GESTIUNEA RISCULUI
17 de succes "a șteptare moral ă"11 și implicit de utilitate a
venitului, demonstrat ă și grafic în aceast ă lucrare. De
numele lui Bernoulli se leag ă și teoria utilit ății marginale
descrescânde, care stipuleaz ă că se diminueaz ă utili-
tatea marginal ă a venitului în bani odat ă cu fiecare
creștere a venitului. Cunoscând, diminuarea utilit ății mar-
ginale a venitului, oamenii vor insista asupra unui câ știg
mai mare pentru compensarea riscului de a pierde și nici
unul nu va pl ăti mai mult de 1£ pentru șansa de 50% de a
câștiga 2£.

Frank Hyneman Knight (1885-1973) numit
profesor asociat la Univ ersitatea din Iowa în 1919 și
profesor în 1922, î și continu ă studiile devenind din 1928
profesor la Universitatea din Chicago, public ă numeroase
cărți: Risc, incertitudine și profit în 1921, Organiza ția
Economic ă în 1933, Sistemul economic și religia în 1945,
Libertate și reformă în 1947 și Realism și importan ță în
teoria cererii în 1944.
În lucrarea sa cea mai important ă, Risc, incer-
titudine și profit12 autorul ajunge la concluzia c ă, singurul
risc care conduce la profit es te unica incertitudine care
rezultă din exercitarea responsabilit ății finale, care prin
natura sa nu poate fi asigurat ă, nici capitalizat ă, nici
salarizată. El face în aceast ă carte și diferen ța dintre
riscul asigurat (garantat) și cel neasigurat.

11M. Blaug, Teoria economic ă în retrospectiv ă, Ed. Didactic ă și
Pedagogic ă, București, pag. 368
12 F. Knigt – Risk, Uncertainty and Profit , Ed. Signalman Publishing,
2010

Noțiuni generale privind riscurile
18 Knight a elaborat și teoria profiturilor în condi ții de
incertitudine, argumentând c ă prezența ei real ă asupra
viitorului permite antreprenorilor s ă câștige profituri
pozitive. Produc ția, înlocuie ște anticiparea consumului iar
cererea de factori de produc ție e determinat ă de cererea
așteptată a consumatorilor de produc ție, antreprenorul
fiind nevoit s ă speculeze pre țul produsului fabricat de el.
Deși factorii de produc ție sunt angaja ți pe baz ă
contractual ă, plătind o valoare anticipat ă a produsului lor
marginal, antreprenorul prin venitul rezidual necontractual
s-ar putea s ă determine o mul țime de câ știguri dac ă
veniturile prezente fac dovada c ă sunt mai mari decât
câștigurile estimate.

GESTIUNEA RISCULUI
19 CAPITOLUL 2
GESTIUNEA RISCULUI ÎN ACTIVITATEA
BANCAR Ă
2.1. NOȚIUNEA DE RISC BANCAR
Riscul bancar nu are o defini ție unanim acceptat ă.
Astfel, în lucrarea ampl ă dedicat ă riscului bancar13, și
intitulată „Gestiunea riscului bancar”, autoarea sugereaz ă
că cei mai mul ți speciali ști se axeaz ă în definirea riscului
și gestiunea riscului „asupra func ției clasice a b ăncilor, de
intermediere în sfera riscurilo r financiare prin diviziunea
acestora”…fiind tratat ă în special „problema unor pierderi
neprevăzute la active bancare, pierderi cauzate de riscuri
de piață, de credit sau de lichiditate”.
Însă în opinia altor autori,14 noțiunea de risc
bancar, este definit ă strict prin inter mediul costurilor și se
referă la „valoarea actual ă a tuturor pierderilor sau
cheltuielilor suplimentare pe care le suport ă sau pe care
le-ar suporta o institu ție bancar ă”.
Și Iuliana Predescu15 spune despre riscul bancar
că este „un fenomen prezent în ansamblu sferei de

13 Luminița Roxin, Gestiunea riscurilor bancare , Ed. Didactic ă și
Pedagogic ă, București, 1997, pag.11
14 I. Trenca, Simona Mutu, Managementul riscurilor bancare – Solu ții
econometrice – , Ed. Casa C ărții de Știință, Cluj – Napoca, 2012,
pag.10
15 Iuliana Predescu, Activitatea bancar ă între performan ță și risc, Ed.
Expert, Bucure ști, 2005, pag. 64

Gestiunea riscului în activitatea bancar ă
20 activitate a societ ăților bancare și reprezint ă incertitu-
dinea realiz ării unui anumit nivel al profitului sau chiar
probabilitatea apari ției unor pierderi.”
În literatura de specialitate16 riscurile bancare sunt
caracterizate a avea efecte adverse asupra profitabilit ății
datorită mai multor cauze.

16 J. Bessis, Risk Management in banking , second edition, Ed. John
Willey&Sons, ltd, 2002, pag.11 În opinia noastr ă, riscurile bancare reprezint ă
variabile de incertitudine ca re pot afecta ac tivitatea unei
instituții de credit. Ele sunt asociate cu pierderi care se
datoreaz ă unor evolu ții contrare a rezultatelor. Pierderile
din riscuri se înregistreaz ă în contabilitatea bancar ă sub
forma provizioanelor care practic diminueaz ă rezultatele.
După 1990, s-a constatat o tendin ță de amplificare
a riscurilor în activitatea bancar ă datorită, mediului
economic complex în care ac ționează instituțiile de credit,
intensității concuren ței, diversific ării produselor și servi-
ciilor. În România, datorit ă economiei în dezvoltare și a
proceselor structurale și de reform ă existente riscurile
potențiale, sunt mai pregnante, îns ă de cele mai multe ori
asumarea lor poate conduce la profit. De aceea, riscurile
în general, trebuie analizate prin prisma corela ției risc –
profit în sensul existen ței a două alternative:
− asumarea unor riscuri mari atunci când și pro-
fitul este la un nivel ridicat;
− concentrarea pe riscuri minime având ca efecte
un profit minim dar sigur.
Predilecția băncilor către anumite plasamente
(riscante) amplific ă riscul, îns ă prudența bancar ă, trebuie

GESTIUNEA RISCULUI
21 să fie principiul fundamental care guverneaz ă activitatea
bancară. O conducere eficient ă trebuie s ă includă în
strategia b ăncii și programe de gestiune a riscurilor
bancare, în scopul minimiz ării acestora. Astfel, institu țiile
de credit trebuie s ă își asume toate riscurile ap ărute ca
rezultat al ob ținerii de profit știind că:
− trebuie s ă respecte m ăsurile pruden țiale impuse
de autoritatea na țională de reglementare;
− profitul a șteptat să fie pe m ăsura expunerii la
risc;
− eventualele pierderi s ă nu aduc ă instituția de
credit într-o situa ție financiar ă precară, știind că, ele
trebuie acoperite din provizioane sau profit;
− riscul trebuie dimensionat astfel încât pierderea
produsă să poată fi considerat ă normală iar imaginea
băncii (pe pia ța națională și internațională) să nu aibă de
suferit.
2.2. FACTORII CARE GENEREAZ Ă APARIȚIA
RISCURILOR BANCARE
Factorii sau variabile le care genereaz ă apariția de
riscuri bancare pot fi clasifica ți în:
− factori de natur ă endogen ă (internă) – prezen-
tați în figura 2.1;
− factori de natur ă exogenă (externă).- prezenta ți
în figura 2.2;
Din categoria factorilor de natur ă internă care
genereaz ă riscuri interne men ționăm:
1. structura organizatoric ă a băncii;

Gestiunea riscului în activitatea bancar ă
22 2. resursele umane;
3. produsele bancare etc.

Figura 2.1.
Factorii de natur ă endogen ă generatori de riscuri bancare
1. Structura organizatoric ă a băncii, poate
contribui la realizarea unor opera țiuni ineficiente sau
neaplicarea corect ă a unor proceduri proprii dar și la
realizarea unei slabe coordon ări ducând la apari ția
riscurilor și implicit a pierderilor.
2. Resursele umane pot crea riscuri prin preg ătire
necorespunz ătoare, prin migrarea pers onalului calificat la
instituțiile bancare concurente, și prin nemotivarea
personalului.
3. Produsele bancare și natura activit ății desfă-
șurate genereaz ă riscuri, prin modificarea cererii pentru
ele datorit ă apariției unor produse și servicii mai INSTITU ȚIILE DE CREDIT Structura organizatoric ă a băncii
Resursele umane Produsele bancare

GESTIUNEA RISCULUI
23 performante sau a unora substituibile (instrumentele
pieței de capital). Riscurile pot ap ărea și din extinderea
activităților desf ășurate de banc ă pe toate segmentele
(ex. persoane fizice, persoane juridice, asigur ări, piețe de
capital, evalu ări etc.).
Factorii de natur ă exogen ă care pot genera
apariția unor riscuri bancare sunt:
1. mediul legislativ;
2. mediul social;
3. mediul economic; 4. piața bancar ă;
5. mediul tehnologic;
6. mediul politic.

Figura 2.2.
Factorii de natur ă exogenă generatori de riscuri bancare INSTITU ȚIILE DE CREDIT Mediul economic
Piața bancar ă Mediul politic Mediul social
Mediul tehnologic Mediul legislativ

Gestiunea riscului în activitatea bancar ă
24 Din categoria factorilor exogeni care genereaz ă
riscuri externe fac parte:
1. Piața bancar ă prezintă riscuri importante prin
competitorii care pot ap ărea (înfiin țarea unor b ănci cu
reputație interna țională), dispărea sau fuziona.
2. Mediul economic prin starea general ă a
economiei, evolu ția ratei infla ției, a cursului de schimb,
prin folosirea instru mentelor de politic ă bancară poate
genera riscuri minore sau majore.
3. Mediul legislativ prin actele normative adop-
tate și modificate în legisla ția financiar bancar ă, în special
și cea economic ă în general, determin ă riscuri cauzate
de eficien ța și siguran ța sistemului bancar.
4. Mediul social determinat de schimbarea gustu-
rilor consumatorilor care doresc produse și servicii
prompte și de calitate pe m ăsura adaptabilit ății lor.
5. Mediul tehnologic manifestat prin disponi-
bilitatea la noile tehnologii implic ă un nivel mai mare sau
mai mic de risc.
6. Mediul politic prin situa ția politică actuală și de
perspectiv ă datorită schimb ării organismelor puterii,
apelării la împrumuturi, m ărimea serviciului datoriei
externe determin ă apariția riscurilor.
2.3. MANAGEMENTUL RISCURILOR BANCARE
Managementul riscurilor bancare este o compo-
nentă important ă a managementului bancar, care,

GESTIUNEA RISCULUI
25 vizează evaluarea surselor existente dar și a celor
potențiale de riscuri endogene și exogene.
În contextul actual managerii b ăncilor au
următoarele atribu ții:
– să implementeze strategiile generale și politicile
referitoare la activitatea b ăncilor;
– să coordoneze elaborarea procedurilor de
identificare, evaluare, monitorizare și control al riscurilor;
– să-și asigure personal calificat și să asigure
cursuri de instruire pentru acesta;
– să mențină structuri organi zatorice adecvate;
– să delege responsabilit ăți managerilor operatori
cu privire la politici, pr oceduri de control etc.
Strategiile b ăncilor trebuie s ă aibă la bază politici
de prevenire și diminuare a riscurilor bancare și implicit a
pierderilor. Realizarea obiectivelor și a strategiilor b ăncii
depinde în mare m ăsură de structurile organizatorice
existente la nivelul b ăncii.
Instituția de credit trebuie s ă dispună de:
− organigram ă viabilă cu compartimente special
create în vederea monitoriz ării riscului bancar;
− sistem propriu de norme și proceduri prin care
să asigure evitarea sau minimizarea riscurilor.
Structura organizatoric ă a unei institu ții de credit17
trebuie s ă permită:

17 BNR, Regulamentul nr.18/2009 privind cadrul de administrare a
activității instituțiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecv ării
capitalului la riscuri și condițiile de externalizare activit ăților acestora ,
art.7

Gestiunea riscului în activitatea bancar ă
26 ƒ informarea structurii de conducere asupra riscu-
rilor aferente activit ății și funcționării institu țiilor
de credit;
ƒ informarea conduc ătorilor structurilor asupra
strategiilor institu ției de credit și a politicilor și
procedurilor stabilite;
ƒ difuzarea informa țiilor între structurile institu ției
de credit pentru care respectivele informa ții
prezintă relevanță.
În același regulament BNR, se prevede la art.78,
al.2 că, instituțiile de credit „trebuie s ă organizeze o
funcție de administrare a riscurilor cuprinz ătoare și inde-
pendentă, aflată sub directa responsabilitate a organelor
cu funcție de conducere.” De asemenea, în acela și
articol dar al. 4 se men ționează că: „personalul func ției
de administrare a riscurilor trebuie s ă dispun ă de
experien ță corespunz ătoare profilului de risc al institu ției
de credit astfel încât s ă poată avea un rol semnificativ în
procesul de identificare, m ăsurare și evaluare a
riscurilor”.
De regul ă, instituțiile de credit recurg la înfiin țarea
unor structuri (vezi figura 2.3 ) în scopul gestion ării
riscului și mai precis în scopul minimiz ării riscului. Aceste
structuri sunt Comitetul de Administrare a Riscului,
Comitetul de Administrare a Activelor și Pasivelor și
Comitetul de Credit.

GESTIUNEA RISCULUI
27 La Secțiunea a 5-a art. 8818 se stipuleaz ă că
"instituțiile de credit trebuie s ă dispună de un comitet de
administrare a riscurilo r"… permanent care î și poate
desfășura activitatea în subcomitete în func ție de
mărimea și complexitatea institu țiilor de credit, constituit
prin decizia consiliului de administra ție.
Figura 2.3. Monitorizarea riscurilor ce decurg din opera țiunile
bancare
Comitetul de Administrare a Riscurilor are
următoarele atribu ții:
– înștiințarea Consiliului de Administra ție al Băncii
cu privire la problemele și evoluțiile semnificative care
influențează profilul de risc al institu ției;

18 BNR, Norma nr.17/2003 privind organizarea și controlul intern al
activității instituțiilor de credit și administrarea riscurilor semnificative,
precum și organizarea și desfășurarea activit ății de audit intern a
instituțiilor de credit

Consiliul de Administra ție
Operațiunile bancare
Comitetul de Credit Comitetul de Administrare a
Activelor și Pasivelor Comitetul de Administrare a
Riscurilor Conducerea executiv ă

Gestiunea riscului în activitatea bancar ă
28 – promovarea de politici și proceduri cu scopul
identificării, monitoriz ării și a controlului riscurilor;
– aprobarea de metodologii și modele de evaluare
a riscurilor și limitării expunerilor dar și stabilirea unor
limite privind expunerea la riscuri în condi ții de criz ă și
aprobarea excep țiilor de la aceste limite;
– să analizeze planurile alternative ale b ăncii și
coresponden ța acestora cu situa țiile neprev ăzute ce pot
apărea;
– să informeze Consiliul de Administra ție regulat cu
privire la expunerile institu ției la riscuri și imediat în cazul
unor schimb ări semnificative ale expunerii;
– să caute și să utilizeze modalit ăți de raportare a
aspectelor legate de riscuri și să furnizeze Consiliului de
Administra ție inform ări detaliate prin care acesta s ă
cunoască performan ța conducerii în administrarea și
monitorizarea riscurilor;
– să delege atribu ții și responsabilit ăți pentru
administrarea și controlul expunerilor la riscuri.
Acest comitet urm ărește în primul rând riscurile
majore (denumite de c ătre BNR semnificative) care pot
intervenii (riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul de piață, riscul opera țional și riscul reputa țional) pornind de
la pozițiile din bilan ț.
Din Comitetul de Administrare a Riscurilor fac
parte conduc ătorii institu ției bancare dar și ai com-
partimentelor a c ăror activitate e afectat ă de riscurile
semnificative.
Comitetul de Administrare a Activelor și Pasi-
velor analizeaz ă și gestioneaz ă componentele bilan țului
băncii și a altor activit ăți legate de activele și pasivele

GESTIUNEA RISCULUI
29 bancare. Acest comitet ne ofer ă în urma analizei con-
cluzii despre trecut permi țând pe viitor eficientizarea
activității.
Comitetul de Credite vizează latura de creditare
a băncii care const ă în aprobarea documenta țiilor de
creditare, suplimentarea cred itelor, garantarea, rambur-
sarea precum și căile de solu ționare a creditelor neper-
formante.
În activitatea de conducere și supraveghere a
riscului se urm ărește realizarea urm ătoarelor etape:
1. identificarea și analiza riscului;
2. gestionarea sau administrarea riscului; 3. asumarea riscului; 4. transferul riscului. În acest context, gestiunea riscurilor bancare se
identifică cu managementul riscurilor bancare și repre-
zintă ansamblul instrumentelor și compartimentelor orga-
nizatorice necesare b ăncii în scopul ob ținerii unui profit
superior.
Obiectivele urm ărite în vederea gestion ării riscu-
rilor sunt:
− asigurarea continuit ății activit ății institu ției
bancare știut fiind faptul c ă mai devreme sau mai târziu
unele riscuri se materializeaz ă în costuri;
− extinderea controlului intern în scopul urm ării
performan țelor și supravegherea riscului;
− realizarea unui portofoliu de activit ăți astfel încât
activitățile cu pierderi s ă
se justifice în m ăsura în care se
reduce riscul de ansamblu.

Gestiunea riscului în activitatea bancar ă
30 O strategie bancar ă performant ă are ca fundament
programe de gestiune a risc urilor bancare care vizeaz ă
minimizarea expunerii poten țiale a băncii la risc.
Gestiunea riscurilo r nu poate fi tratat ă la modul
general ci doar în strâns ă corelație cu fiecare categorie
de risc, deoarece pentru fiecare clas ă de risc exist ă alte
metode de gestionare.

2.4. CLASIFICAREA RISCURILOR BANCARE
O clasificare a riscurilor, utilizat ă mai des în
preajma anilor 2000, când nu existau multe lucr ări care
tratau problematica riscurilor19 este cea potrivit c ăreia
riscurile se disociaz ă în func ție de activit ățile bancare
specifice în:
− riscuri financiare;
− riscuri comerciale;
− riscuri de mediu.
Riscurile financiare sunt cele mai importante și
de aceea ele fac obiectul unor reglement ări bancare.
Din categoria acestora desprindem:
− riscul de credit;
− riscul de lichiditate;
− riscul de capital;
− riscul de rat ă a dobânzii;
− riscul de schimb valutar.

19 Maricica Stoica, Management bancar , Bucure ști, Ed. Economic ă,
1999, pag.136

GESTIUNEA RISCULUI
31 Riscurile comerciale reprezint ă riscuri care apar
datorită inadaptabilit ății băncilor la noile produse, pie țe,
strategii, situa ții etc.
Din aceast ă categorie distingem:
− riscul de produs;
− riscul de pia ță;
− riscul de imagine comercial ă.
Riscurile de mediu sunt riscuri care nu pot fi
controlate de c ătre bancă dar care pot influen ța negativ
rezultatele b ăncii.
Se prezint ă sub urm ătoarele forme:
− riscul de țară;
− riscul competi țional;
− riscul de deficit,
− riscul de reglementare, etc.
În mod similar, al ți autori20 clasifică riscurile din
instituțiile de credit în func ție de caracteristicile bancare
în:
ƒ riscuri financiare as umate în gestiunea bilan-
țului;
ƒ riscuri de prestare;
ƒ riscuri ambientale.
În categoria riscurilor financ iare sunt incluse: riscul
de lichiditate, riscul de faliment dar și riscul sistemic. În
cea de a doua categorie a riscur ilor de prestare se inclu-
de riscul opera țional, riscul generat de introducerea de

20 I. Bătrâncea, coord. A.Mosviciov, M. B ătrâncea, L.B ătrâncea, A.
Popa, A. Nichita, Analiza financiar ă în bănci, Cluj Napoca, Ed.
Risoprint, 2010, pag.343

Gestiunea riscului în activitatea bancar ă
32 noi produse, riscul strategic și riscul tehnologic asociat
structurii ofertei de produse financiare.
În grupul riscurilor ambi entale includem riscul de
fraudă, riscul concuren țial și riscul legal.
Riscurile bancare sunt deci multiple ele trebuie
identificate, monitorizate și controlate în permanen ță.
Banca Na țională a României clasific ă riscurile21 în
următoarele categorii:

Riscul de credit se refer ă la incapacitatea sau
refuzul debitorului de a îndeplini obliga țiile contractuale.
Riscul de țară este asociat riscului de credit și
determinat de condi țiile economice, sociale și politice ale
țării de origine a împrumutatului.
Riscul de transfer reprezint ă o component ă a
riscului de țară, și apare în contextul în care obliga ția
împrumutatului nu este exprimat ă în moneda local ă a
acestuia.
Riscul de pia ță reprezint ă înregistrarea unor pier-
deri sau nerealizarea pr ofiturilor estimate, datorită fluc-
tuațiilor de pia ță ale prețurilor, ratei dobânzii și cursului
valutar.
Riscul de pre ț este componenta riscului de pia ță
și apare datorit ă fluctuațiilor pe pia ță ale prețurilor ratei
dobânzii și cursului valutar.

21 BNR, Norma nr.17 din 2003 privind organizarea și controlul intern
al activit ății instituțiilor de credit și administrarea riscurilor semni-
ficative, precum și organizarea și desfășurarea activit ății de audit
intern a institu țiilor de credit , publ. În M.O. 47/20 ianuarie 2004

GESTIUNEA RISCULUI
33 Riscul valutar, reprezint ă o component ă a riscului
de piață și conduce la incertitudinea veniturilor viitoare
datorită fluctuațiilor pe pia ță a cursului valutar.
Riscul ratei dobânzii intră în componen ța riscului
de piață și constă în incertitudinea veniturilor viitoare
datorită evoluțiilor impredictibile ale ratei dobânzii.
Riscul de lichiditate reprezint ă probabilitatea
înregistrării de pierderi, datorit ă imposibilit ății instituțiilor
de credit de a onora în orice moment obliga țiile de plat ă
pe termen scurt, f ără a implica costuri sau pierderi ce nu
pot fi suportate de institu țiile de credit.
Riscul opera țional reprezint ă riscul de a suferi
pierderi, fiind determinat de factori interni (derularea inadecvat ă a unor activit ăți interne de personal și sisteme
necorespunz ătoare) sau factori externi (condi ții econo-
mice, schimb ări în mediu bancar, etc.).
Riscul juridic este o component ă a celui ope-
rațional, și reprezint ă riscul de afectare a profitabilit ății
băncii ca urmare a neaplic ări sau a aplic
ării incorecte a
dispozițiilor legale și contractuale.
Riscul reputa țional constă în, înregistrarea de
pierderi sau nerea lizarea profiturilor estimate ca urmarea
a lipsei de încredere a publicului în institu țiile de credit.
Și în literatura,str ăină22 riscurile sunt departajate
ca:
• principale: riscul de credit, riscul ratei do-
bânzii, riscul de pia ță, riscul de lichiditate,
riscul opera țional, riscul valutar

22 J. Bessis, Risk management in banking , second edition, Ed. John
Willey&Sons, ltd, 2002, pag.12

Gestiunea riscului în activitatea bancar ă
34 • alte riscuri: riscul de țară, riscul suveran,
riscul de transfer, etc.
În continuare, vom trata cele mai importante
categorii de riscuri sub aspectul definirii, caracteristicilor
și modului de gestionare al acestora.