Business Procesele In Cadru Firmei

BUSINESS PROCESELE ÎN CADRU FIRMEI

CUPRINS:

Introducere

CAPITOLUL I: Analiza evoluției a proceselor de business în

Republica Moldova

1.1 Istoria dezvoltării businessului în Republica Moldova

1.2 Importanța finanțării businessului în economia de piață modernă 

1.3 Formele juridice ale companiilor în Republica Moldova

1.4 Analiza tipurilor de management prezente într-o companie

CAPITOLUL II: Analiza din punct de vedere managerial a întreprinderii MOLDOVAHIDROMAȘ

2.1 Analiza specificului întreprinderii și a produselor

2.2 Analiza financeara a companiei

CAPITOLUL III: Businessul Moldovenesc ca parte componentă a economiei europene

3.1 Evoluția relațiilor economice Moldo- Europene ca factor al prosperării .

3.2 Perspectivele și impedimentele integrării businissului national în sistemul economic European

CONCLUZIE

Anexe

Bibliografie

INTRODUCERE

Din primele momente ale recunoașterii Republicii Moldova ca stat suveran și independent și recunoașterii independeții sale economice și trecerea prin procese de reformare economică și trecerea de la o economie post-sovetică la o economie de piață a început să se impună actualitatea problematicii unor perspective a dezvoltării businessului în Republica Moldova. De fapt, momentul de tranziție în care se află acest stat tanar face ca о atenție sporită să fie îndreptată spre dezvoltarea în special a businessului, care reprezită, la momentul actual , o component de bază a dezvoltării și consolidării economice raționale și în același timp о pîrghie economică majoră pentru viitoarea aderare a Republicii Moldova la uniunea europeană. Putem afirma cu certitudene că actualitatea și chiar urgența acestei probleme în condițiile în care se pune ca scop deyvoltarea unei economie de piață, bunastarea populației și o integrare economică cu poziții forte în Uniunea Europeană.

Dezvoltarea businessului în țara noastră a demonstrat înca din start că aportul lui la soluționarea problemelor statului este considerabilă; aceste business procese generează locuri de muncă și reprezentă un element important în siguranța economică a statului. Concurența care se crează în cadru proceselor de business, consolidează și întăresc din ce în ce mai mult economia națională, care este mai dispusă să primească „ noul ” și „ inovația ”.

Actualitatea temei.

Actualitatea acestei teme de cercetare este condiționată de importanța majoră care este cota procentuală care îi revine businessului în economie și respectiv necesitatea găsirii unor soluții în scopul înlăturării barierilor de dezvoltare a businessului atît la nivel intern cît și extern pe care le întîmpină businessul și antreprenorul în Republica Moldova.

Businessul este un sector care contribuie la implicarea în procesul de producere a facturului uman, oameni care și–au pierdut locul de muncă. În consecință businessul contribuie considerabil la asigurarea stabilității economice și politice în societate, dîndui concurenței un caracter adecvat și civilizat.

În perioada economică de tranziție, cea mai de bază funcție a businessului este acea de asigurare a veniturilor minime pentru păturilor cu venit mic și mediu a populației în condițiile unei crize acute, prin ocuparea în cîmpul muncii, acordarea posibilității obținerii unor mijloace pentru existență.

Scopul lucrării constă în studiu aspectelor businessului parte componentă a economiei de piață moderne, la fel și a bazei legislative a activtații businessului în Republica Moldova,privind spre o posibilă dezvoltatrea a businessului în Republica Moldova.

Sarcinile

Teza respectivă prezintă aspectele teoretice și practice de :

– dezvoltare și examinare a barierelor cu care se ciocnesc antreprenorii din

Republica Moldova, încercând să obțină poziție pe piața națională.

– este efectuată analizata setului de instrumente financiare și a serviciilor pe care le folosesc și să propunem un set de măsuri economice și inovații bancare ce trebuie implementate și ar contrebui la ameliorarea situației și eliminarea barierilor ;

– capacitatea de generare a unei idei de afaceri și implimentarea acestea cu scopul opținerii unei poziții pe piață.

– analiza aspectelor ce duc la dezvoltarea și fortificarea businessului national.

– analiza unei posibile integrări economice europene și perspectivele adaptării a componentei de business Moldovenesc la Uniunea economică Europeană

Obiectul studiat

Analiza situației businessului la moment determină necesitatea îmbunătățirii condițiilor de activitate în cadru businessului din Moldova, ce scote la suprafață necesitatea adoptarii unor măsuri stringente în două direcții: în primul rând, crearea condițiilor de dezvoltare a businessului și lichidarea barierilor de activitate a monopolului și a intereselor de cartel, iar în al doilea rând, spre realizarea unor pași concreți pentru ridicarea nivelului competenței a companiilor autohtone la capitolul calitate, standartizare pentru a putea face concurență produselor europene și posibilitatea integrării ca un partener cu drepturi depline și posibilități pe măsură.

În caz contrar riscăm să prefacem Republica Moldova într-o piață de desfacere a țărilor europene factor care va duce la diminuarea economică a statului și dependeța de resursele financeare străine.

Un stat puternic are o economie puternică, o economie puternică își alimentează influiența din procesele de business puternice.

,,Businessul pilon al economiei” cred că fraza dată caractrizează cel mai bine simbioza dintre economie și business.

Structura tezei cuprinde: introducerea, trei capitole, concluziile și propuneri, anexe;

Capitolul unu- “Analiza evoluției a proceselor de business în Republica Moldova” analizează esența economică a dezvoltării businessului și importanța businessului în dezvoltarea economiei de piață modernă, procesele componente și baza legislativă a activtații businessului în Republica Moldova .

Capitolul doi-„ Analiza din punct de vedere managerial a întreprinderii MOLDOVAHIDROMAȘ” prezintă evoluția întreprinderea “SA MOLDOVAHIDROMAȘ”,la fel și determinarea indicatorilor financiari de bază a întreprinderii și calcule privind activitatea economico-finaciară a întrepriderii SA MOLDOVAHIDROMAȘ.

Capitolul trei- “ Businessul Moldovenesc ca parte componentă a economiei europene ” Reprezintă analiza importanții dezvoltatrii businessului în Republica Moldova la un nivel cu acel european , aceste reforme reprezintă premisele favorabile în etapele integraționiste a businessului din Republica Moldova în uniunea economică europeană pe poziții forte și cu un nivel concurențeal adecvat mediului de integrare.

CAPITOLUL I

Analiza evoluției a proceselor de business în Republica Moldova

1.1 Istoria dezvoltării businessului în Republica Moldova

După proclamarea independenții Republicii Moldova in anii 90, țara avea nevoie de a iniția procesul de reformare economică și trecerea de la o economie post- sovietică la o economie de piața , aceste două economii însă au la bază piloni de fondare diferiți ce complica procesul de tranziție foarte mult. Și în plus un factor important în procesul de reorganizare ecomică o avea și mentalitatea umană post-sovietică care după principiul de gîndire presupunea că statul trebuie să aibă grijă de tine și că tot patrimoniu al statului e comun cu drepturi de proprietate comune și lipsa de o gîndire srategică și lipsa competențelor în ceea ce vizează activitatea în cadru unei economii de piață .

Ceea ce a generat imlimentarea unor reforme și liberalizări pentru care societatea nu era pregătită atît psihologic cît și intelectual la acel moment . O astfel de reformă a fost acordarea dreptului de pravitizare a patrimoniului național, ceea ce pentru țara noastră a avut un efect advers celui așteptat ce a dus la distrugerea a unui număr mare de întreprinderi care cu un management adecvat atunci ar fi asigurat o prosperitate economică.

Însă care au reușit să reziste lea fost atrebuit statut de Coperative sau Socitați pe acțiuni ,astfel putem spune că aceste două forme de antiprenoriat au pus baza la dezvoltarea businessului în Republica Moldova.

În ceea ce vizează partea legislativă primul pachet de legi care reglementează activitatea de antreprenoriat a fost adoptat în 1992 și anume:

Legea Republicii Moldova Nr. 845-XII din 03.01.92.cu privire la antreprenoriat și întreprinderi.

Legea Republicii Moldova Nr 1134 din  02.04.1997 privind societățile pe acțiuni.

Legea Republicii Moldova Nr.93-XIV din 15.07.98 cu privire la patentă de întreprinzător.

 Legea privind gospodăriile țărănești (de fermier) Nr.1353-XIV din 03.11.2000 //Monitorul Oficial 14-15/52, 08.02.2001

Legea Republicii Moldova Nr. 451-XV от 30.07.2001 cu privire la licențierea unor genuri de atcivitate.

Legea insolvabilitatii Nr.632-XV din 14.11.2001 //Monitorul Oficial 139-140/1082, 15.11.2001

Legea Republicii Moldova Nr 135 din 14.06.2007 privind societățile cu răspundere limitată.

 Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali nr. 220-XVI  din  19.10.2007// Monitorul Oficial nr.184-187/711 din 30.11.2007

Legea Republicii Moldova Nr. 220 din 19.10.2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali.

Din datele expuse mai sus putem deduce că conceptul de antreprinoriat și întreprinderi a apărut în legislație în 1992 iar în 1997 formularea juridică de Societăți pe acțiuni .În 1998 noțiunea de patent de întreprinzator care în 2001 a fost limitată în abilități de legea cu privire la licențiere din 2001 această listă de legi a fost comletată de legea cu privire la societatea cu răspundere limitată și întreprinzătorii individuali.

Putem spune că drumul parcurs spre conceptul de business contemporan a durat cinci ani ,însă mai mulți experți afirmă că anul de start a businesului contemporan Moldovenesc este 1999 ceea ce cu certitudene ne face să coieștentizăm că anii 90 pentru țara noastră au fost ani de reformare economică.

Actualmente, politica statului este orientată spre susținere și dezvoltarea businessului, ea continuînd să fie îndreptată, în primul rînd, spre crearea unor condiții favorabile și stabile în ceea ce privește aspectul dezvoltării acestuia. Astfel, Ministerul Economiei al Republicii Moldova, în calitate de organ abilitat în domeniul dat, a administrației publice centrale, promovează politica economică a statului orientată spre susținerea și protejarea businessului, contribuind la eficientizarea și optimizarea reglementării proceselor de către stat a activității de antreprenoriat, pentru asigurarea unor condiții stabile, benefice consolidării întregului sector al businessului în economia națională.

Trebuie de mentionat faptul că Ministerul Economiei în calitate de minister de coordonare și cooperare cu celelalte instituții publice se află permanent într-un proces continuu de dezvoltare și implimentare a unui cadru legislativ

economico-financiar benefic asigurării stabilitații fucționării business proceselor. La initiațiva acestui minister au fost modificate un număr mare de acte legislative și fiind totodată elaborate și adoptate acte normative noi, scopul principal al cărora este atît reducerea presiunii fiscale cît și facilitarea dezvoltării infrastructurii businessului, stimularea investițiilor în ramura dată, cît și simplificarea procedurilor de inregistrare, impozitare a pruceselor de suspendare și lichidare a activității întreprinderilor. Totodată are loc implimentarea procesului de optimizare a tarifului vamal în direcția stimulării exporturilor și simplificarea sistemului de licențiere prin micșorarea numărului de activităti supuse licențierii și reducerea numărului de documente necesare pentru obținerea licenții. De asemenea, Minstituții publice se află permanent într-un proces continuu de dezvoltare și implimentare a unui cadru legislativ

economico-financiar benefic asigurării stabilitații fucționării business proceselor. La initiațiva acestui minister au fost modificate un număr mare de acte legislative și fiind totodată elaborate și adoptate acte normative noi, scopul principal al cărora este atît reducerea presiunii fiscale cît și facilitarea dezvoltării infrastructurii businessului, stimularea investițiilor în ramura dată, cît și simplificarea procedurilor de inregistrare, impozitare a pruceselor de suspendare și lichidare a activității întreprinderilor. Totodată are loc implimentarea procesului de optimizare a tarifului vamal în direcția stimulării exporturilor și simplificarea sistemului de licențiere prin micșorarea numărului de activităti supuse licențierii și reducerea numărului de documente necesare pentru obținerea licenții. De asemenea, Ministerul Economiei , este generatorul reformei reglementării de stat a activității de antreprenoriat în Republicii Moldova, realizarea căreia își va aduce aportul la micșorarea substanțială a gradului de dependență a întreprinderilor de reglementarea administrativă a activității antreprenoriale, cît și micșorarea cheltuielilor financiare și de timp suportate de către antreprenori.

Dezvoltarea businesului este un element important în procesul de creare a unei economii de piață eficiente și puternice. Sectorul businessului, în esența, constituie un promotor de inovație și de inițiative tehnologice, un factor determinant al economiei concurențiale și principalul generator în creare a noilor locuri de muncă. În Republica Moldova activitatea de business a început să se desfașoare ca un fenomen independent al dezvoltării social-economice a țării aproximativ cu 15 ani în urmă, dezvoltîndu-se în condiții economice dificile și nefavorabile , nedeterminate ale perioadei de tranziție de la economia planificată la economia de piață.

În ultimii cinsprezece ani s-a reușit depășirea declinului economic, mai mult decît atît, economia națională a înregistrat ritmuri înalte de creștere, fapt ce a eliminat parțial diferența provocată de recesiunea din anii de tranziție la economia de piață.

Totodată, au fost întreprinse unele măsuri concrete în vederea creării și îmbuntățirii condițiilor pentru facilitarea dezvoltării businessului din agricultură în domeniul înregistrării intreprinderilor, licențierii și impozitării.

La momentul actual, businessul reprezintă elementul pricipal și cel mai dinamic al economiei de piața fiind, totodată, un generator de inițiative tehnologice și economice, о sursă primară de inovației, precum și un factor determinatoriu al unei productivități înalte și al economiei competitive, aceasta fiind favorabil și pentru Republica Moldova.

Astfel, îmbunătățirea mediului de afaceri și dezvoltarea adecvată și continuă a acestuia asigură o dezvoltare continuă a economiei și contribuie, în mod esențial, la evoluția socială prin crearea numărului locurilor de muncă, asigurarea ritmului stabil de creștere a volumului producției și calității acestuea, desfășurarea cu succes a reformelor economice și soluționarea unui număr mare de probleme de ordin social și economic.[]

Rolul deosebit al dezvoltării businessului în Moldova este condiționat de existența unui șir de factori favorabili pentru dezvoltarea lui, de exemplu:

-ponderea considerabilă a ramurilor preferabile pentru implimentarea businessului agricultura, industria ușoară, alimentară și cea prelucrătoare , inclusiv resursele materiale secundare pentru prelucrare, numărul mare al orașelor și a orașelelor mici în structura localităților, fapt ce favorizează crearea numărului întreprinderilor , care preferă să activeze în diferite segmente ale pieței.

Numărul agenților economici are, de asemenea, tendința de creștere, deși nu este atît de evidentă. Majorarea esențială a ponderii întreprinderilor s-a observat în 2001 (110614 ) în comparație cu anul 2000 a înregistrat o creștere de ( 103,6% );

În 2006 numărul agenților economici atinge cifra de (130 622), apoi rata agenților economici s-a mărit în 2015, conform informației de la camera înregistrării de stat numărul agenților economici atinge cifra de (168 273 ) dacă să analizăm acești trei indicatori opservăm o tendință de creștere continuă ceea ce se explică prin modificarea legislației și creării de condiții favorabile pentru activitate. Dacă am analiza mărirea cotei agenților economici în businessul național din 2001 pînă în 2015 se observa о creștere bruscă la toate formele de activitate economică.

În anul 2001, avem următoarele date:

Tabelul 1.1

În anul 2006 avem următoarele date :

Tabelul 1. 2

Tabelul 1.3

Creșterea numărului agenților economici în Republica Moldova în decurs de cinsprezece ani ,constituie cifra de 57659 agenți economici.Sau avem o majorare de 0,65 ori a numărului agenților economici comparativ cu anul 2001 sau dacă să exprimăm în procente avem o creștere cu 65% comparativ cu 2001.

Această creștere a avut loc datorită facilităților acordate businessului de către stat .

Unui din indicatorii ce lam putea analiza este numărul creșterii înregistrării anuale a numărului de agenți economici.

Numărul agențilorlor economici înregistrați în anul 2000 au fost de 5794 de unități, anul 2001 a înregistrat cifra de 6041 de agenți economici. În anul 2002 acest indicator crește pînă la 6848 apoi în 2003 a fost o scădere pînă la cifra de 5749 de agenți economici înregistrați annual. În 2004 avem cifra de 7030 de unități, 2005 înregistrează cifra de 7251 unități,2006 avem înregistrate 8396 de agenți, maximal numărul agenților economici înregistrați a fost atins în 2007, anul 2008 a înregistrat numărul de 9902, anul 2009 avem 7220 de agenți economici , 2010 înregisrează cifra de 6488 unități, 2011 avem cifra de 6740, anul 2012 avem 6273 unități, 2013 avem înregistrată cifra de 6231, 2014 avem cifra de 6263 de agenți economici înregistrați anual în Republica Moldova conform datelor statistice ale Camerii Înregisrării de Stat.

Tabelul 1.4

Întreprinderile înregistrate în anii 2000-2015

Dacă să analizăm numărul de întreprinderi radiate în anii 2000-2015 ,anual avem următoarele date anul 2000 avem 2177 de întreprinderi radiate, anul 2001 avem cifra de 1914 de întreprinderi radiate , anul 2002 avem numărul de 1774 întreprinderi radiate, anul 2003 avem 1686 de întreprinderi radiate, cel mai mic număr de întreprinderi radiate a fost înregistrat în anul 2004,în anul 2005 avem cifra de 1524 de întreprinderi radiate ,2006 avem 1830 de întreprinderi radiate, anul 2007 înregistrează cifra 1915 de întreprinderi radiate,2008 avem 3001 întreprinderi radiate, în 2009 avem cifra de 3274 de întreprinderi radiate , anul 2010 avem cifra de 3177 unități de întreprinderi radiate, 2011 îregisrează cifra de 3430 de întreprinderi radiate, în anul 2012 avem cifra de 3218 unități de întreprinderi radiate, anul 2013 avem cifra de 2808 unități de întreprinderi radiate, 2014 avem cifra de 2770 unități de întreprinderi radiate .

Tabelul 1.5

Întreprinderile radiate în anii 2000-2015

Dacă să analizăm evoluția a acestor două grafice se observă o evidentă scădere a numărului de întreprinderi înregistrate începînd cu anii 2008-2009 și o majorare a numărului de întreprinderi radiate în aceași perioadă cee ace a fost condiționată de instabilitate politică și economică începînd cu 2009 în Republica Moldova .

Dacă am analiza datele întreprinderilor înregistrate și radiate în anii 2013-2014 din punct de vedere a înregistrărilor lunare vom avea următoarele date:

Anul 2013:

În 2013 numărul maxim de înregistrări a fost atins în februarie și a constituit cifra de 627 de întreprinderi înregistrate , luna octombrie a îregistrat cifra record anuală de întreprinderi radiate și a constituit cifra 293 unități radiate. În 2013 avem 6231 de întreprinderi înregistrate și 2808 radiate.

Anul 2014

În anul 2014 avem 6263 de întreprinderi înregistrate și comparativ cu 2013 avem o majorare a numărului de întreprinderi înregistrate.În anul 2014 coieficentul de întreprinderi radiate avem o scădere comparativ cu anul 2013.

Tabelul 1. 6

Evoluția numărului de întreprinderi înregistrate în anii 2013-2014

Tabelul 1.7

Evoluția numărului întreprinderilor radiate din Registrul de stat în anii 2013-2014

Cea mai mare pondere în cifrele date este atribuită întreprinderile mici și medii străine și mixte din cauza monitorizării mai ușoare a firmelor mici și cel mai des acestea se ocupă cu comerțul sau deservesc sfera de servicii, adesea apărînd ca intermediari în lanțul comercial. Acest fenomen este observat atunci cînd avem creștere economică și apare cererea pe piața , am putea spune că acești doi factori îsi stimulează creșterea reciproc. Și tot odată avem brusc o mărire a numărului de agenti economici disponibili să deservească cererea de pe piață.

Astfel pe parcursul anului 2011, economia Republicii Moldova a înregistrat o continuă creștere, determinată de sporirea consumului. Cele mai accentuate ritmuri de creștere au fost înregistrate în sectoarele: comerț exterior și interior, investiții și cel al transportului.

Produsul intern brut (PIB), conform datelor înregistrate, în anul 2011, a constituit o valoare nominală de 82,2 mlrd.lei, prețuri curente de piață, fiind într-o continuă creștere – în termeni reali – cu 6,4% față de anul 2010.În 2014 produsul intern brut a înregistrat cifra de 81722 mii lei ceea ce arată o scădere comparativ cu anul 2011, micșorarea PIB-ului a fost condiționată, în general, de stoparea exportului în special în Rusia din cauza imbargoului de produse.

Intrările valutare de peste hotarele țării au înregistrat o scadere, intensificarea sitiuației a avut loc din exterior din cauza înrăutățirei relațiilor Moldo-Ruse în domeniul exporturilor, precum și fluctuațiile cursurilor de schimb valutar internaționale, au o influență asupra cursului de schimb al monedei naționale, care în 2014-2015 a marcat o depreciere față de dolarul SUA și față de moneda euro . Ceea ce pînă la urmă se va reflecta asupra prețului la produse și asupra consumatorului final, ceea ce va modifica cererea de produse .

Cel mai tare din tipurile de agenți economici vor suferi întreprinzătorii individuali din cauza crizei și lipsei de finanțe suplimentare. Și dacă să ne uităm la ponderea întreprinzătorilor individuali în numărul total de agenți economici avem o pondere de 38%.

Dacă să analizăm ponderea fiecărui tip în parte, avem la momentul actual conform datelor statistice de la Camera Înregistrării de Stat următoarea situație:

Societăți cu Răspundere Limitată 53%

Întreprinderi Individuale 38%

Societăți pe acțiuni 3%

Coperative de Comerț 2%

Întreprinderi de Stat și Municipale 1%

Organizații Necomerciale 1%

Altele 2%

Structumărului de întreprinderi care sînt înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova, conform formelor juridice de organizare.

Tabelul 1.8

Din datele de mai sus se opservă clar tipurile de întreprinderi care vor avea de suferit mai tare din cauza crizei și odată cu acești agenți economici va avea de suferit și economia națională.

Dacă să analizăm ponderea procentuală din punct de vedere a repartizării pe domenii de activitate vom vedea că pe poziții de lider avem comerțul cu ridicata cu o pondere de 30% și comerțul cu amănuntul cu cota de 23% , comparativ cu 2010 la segmentul dat avem o creștere în mediu cu 6% pe domeniu iar dacă comulat cresterea comparativ cu 2010 avem o creștere de 12%.

Industria prelucrătoare a înregistrat cota de 12% ceea ce comparativ cu 2010 a crescut cu 1%.

Domeniul altor servicii a înregist o creștere cu 1,8% comparativ cu 2010 și constituie cota de 11% .

Agricultura are o pondere de 6% ceea ce ia asigurat o creștere de 0,9 % comparativ cu 2010. Transportul și comunicațiile au o pondere de 5% ceea ce este cu 1,8% mai puțin decît în 2010.

Tranzacțiile imobiliare au o cotă de 4% ceea ce este cu 12 % mai puțin decît în anul 2010. Hoteluri și Restaurante au 4 % și au crescut comparativ cu anul 2010 cu 0,9 %.

Construcțiile în anul 2010 aveau o pondere 5,6% iar pînă în 2015 a scăzut pînă la 2%. Activitățile financeare au crescut cu 0,3% din 2010 și au o pondere de 2%.

Sănătatea și asistență socială 1%

Tabelul 1.9

Genurile de activitate declarate la momentul înregistrării pînă la data de 01.01.2015

Tabelul 1.10 Genurile de activitate declarate la momentul anului 2010

Tabelul 1.11

Analiza activităților declarate în anii 2010-2015

După analiza tabelului 11 putem afirma cu certitudene ca din zece domenii de activitate analizate avem o creștere în decurs de cinci ani în șapte domenii și o evidentă scădere în trei , cel mai tare au pierdut piața , tranzacțiile imobiliare au scăzut cu 12 % și construcțiile cu 3,6 % cauzată de lipsa cererii în domeniul imobiliar. Domeniul comerțului a înregistrat cea mai mare crestere de 12% .

Ceea ce confirmă că în Republica Moldova majoritatea agenților economici nu produc marfa ,doar sunt intermidiari întere producător și consumatorul final .

1.2 Formele juridice ale companiilor în Republica Moldova

Dacă ar fi să analizăm întreprinderile din Republica Moldova după criteriul formelor juridice a acestora , caracteristecilor specifice fiecărui tip în parte, vom avea un număr de șapte forme juridice a întreprinderilor cu caracteristicile specifice fiecării forme.

Formele juridice:

  întreprindere individuală;

  societate în nume colectiv;   

 societate în comandită;   

societate pe acțiuni;

societate cu răspundere limitată;    

cooperativă de producție;   

cooperativă de întreprinzător;

Dacă să facem o caracteristică a fiecărei forme în particular vom avea următoarele caracteristici specific:

Întreprindere individuală

Întreprinderea individuală este o întreprindere  care aparține cetățeanului,  cu  dreptul de proprietate privată, sau membrilor  familiei acestuia,  cu  drept de proprietate comună.

Răspunderea o duc cinci  sau  mai  multe  persoane  fizice. Calitatea de membru o poate avea persoana fizică care a atins vârsta de 16 ani și persoana juridică. Patrimoniul  întreprinderii individuale  este  format pe baza bunurilor cetațeanului și familiei și altor surse care nu sunt interzise de cadrul legislativ. Patrimoniul întreprinderii  individuale are statut inseparabil de bunurile personale  ale antreprenorului.

Întreprinderea  individuală  nu  este socotită ca  persoana  juridică  și se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca fiind persoană fizică.

Documente de constituire:

Hotărârea  cu  privire la înființarea întreprinderii, semnată  de  către fondator (fondatori), incluzând:

numele, prenumele  ,patronimicul, data  nașterii, cetățenia,   domiciliul  cetățeanului-fondator  (fondatorilor-membri  ai familiei); 

numele, prenumele  ,patronimicul, data  nașterii, domociliul  șefului  (directorului) de întreprindere în cazul în  care acesta nu este unul dintre fondatori;

Denumirea întreprinderii inclusiv și denumirea abreviată a întreprinderii;

Sediul întreprinderii ;

Data înființării întreprinderii ;

Genul de activitate a întreprinderii ;

Condițiile de reorganizare și lichidare a întreprinderii;

Taxe de înregistrare:

Taxa pentru înregistrare – 54 lei (urgență 108 lei) 

Perfectarea documentelor de constituire – 54 lei (urgență 108 lei)

Perfectarea modificărilor și /sau completărilor – 36 lei 

Verificarea denumirii – 39 lei

Rezervarea denumirii – pentru o lună 50 lei, pentru 6 luni – 100 lei

Extras din Registru – 126 lei 

Publicarea în Buletinul Camerei Inregistrării de Stat – 54 lei 

Aprobarea denumirii la Centrul de terminologie – 15 lei 

Ștampila – 226 lei + 9 lei + 15 lei

Societate în nume colectiv

 Societate în nume colectiv  reprezintă o întreprindere fondată de către două  sau mai multe persoane juridice sau persoane fizice care și-au asociat  bunurile  în scopul desfășurării în comun a unei activități antreprenoriale,  sub aceeași firmă, în baza unui contract de  constituire (de societate) încheiat între aceste persoane.

Numărul asociaților nu poate fi mai mic de 2 și nu poate depăși numărul de 20 de persoane fizice sau juridice. O persoană fizică sau juridică poate fi asociat în cadrul numai unei singure societăți în nume colectiv.

Pentru obligațiile afiliate  societății  toți  asociații  poartă  răspundere  egală și  solidară nelimitată  cu  întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se doar bunurile care,  in conformitate cu legislația în vigoare, nu fac parte din obiectul urmăririi.

Documente de constituire:

Pe lângă prevederile stipulate în art. 108 alin 1 din Codul Civil, în mod special la fondarea societății în nume colectiv, în actul de constituire, trebuie să se indice,unele prevederi conform art. 122 CC:

Cuantumul și conținutul capitalului social al societății și modul depunerii aporturilor;

Mărimea și modalitatea de modificare a aportului fiecărui participant la capitalul social; 

Răspunderea membrilor pentru încălcarea obligațiilor de depunere a aportului;

Procedura de adoptare a hotărârîlor de către asociați;

Procedura de admitere a noilor asociați;

 Temeiurile și procedura de retragere și excludere a asociatului din societate;

Taxe pentru înregistrare:

Taxa pentru înregistrare – 250 lei (urgență 500 lei) 

Perfectarea documentelor de constituire – 108 lei (urgență 216 lei)

Perfectarea modificărilor și /sau completărilor – 72 lei 

Verificarea denumirii – 39 lei Rezervarea denumirii – pentru o lună 50 lei, pentru 6 luni – 100 lei

Extras din Registru – 126 lei 

Publicarea în Buletinul Camerei Inregistrării de Stat – 54 lei 

Aprobarea denumirii la Centrul de terminologie – 15 lei 

Ștampila – 226 lei + 9 lei + 15 lei

Societate în comandită

Societate în comandită  conform Art. 16 din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi prevede că societatea în comandită reprezintă o întreprindere fondată de către două sau mai multe persoane juridice sau persoane fizice care

și-au asociat bunurile avînd ca scop desfășurării în comun a unei activități de antreprenoriat,  sub acoperirea unei aceeași firme, în baza contractului de  constituire (de societate) încheiat între părțile coienteresate.Conform prevederelor articolului 136 aliniatul 1 din Codul Civil al Republicii Moldova CC RM precizează că societatea în comandită este o societatea comercială în care, alături de membrii care practică în numele societății activitate de întreprinzător( comanditați) există unul sau mai multe personae cu statut de membri finanțatori (comanditari) care nu participă la activitatea de întreprinzător propriozisă a societății. SC este o persoană juridică.

La societatea în comandită numărul total de membri în cumul aritmetic nu trebuie să depășească cifra de 20 de persoane, indiferent câți sunt comanditați sau comanditari, important fiind că cel puțin câte unul să reprezinte câte o parte.

Pentru obligațiile societății, comanditații poartă răspundere solidară nelimitată și egală cu întreg patrimoniul lor,  exceptându-se bunurile care, în  conformitate  cu legislația  în vigoare, nu fac parte din obiectul urmăririi, iar comanditarii   la rîndul lor cu partea din averea lor (capitalul investit), transmisă către societate în baza contractului de constituire (de societate).
Societatea în  comandită nu  poartă nici o răspundere pentru obligațiile asociațiilor, care nu sunt legate cu desfășurarea activității acesteia.

Documente de constituire:

Pe lângă prevederile stipulate în art. 108 alin 1 din Codul Civil, în mod special în cazul societății în comandită, în actul de constituire, trebuie să fie indicate anumite date, conform art. 137 CC:

 Cuantumul și conținutul capitalului social al societății și modul depunerii aporturilor;

 Mărimea și modalitatea de modificare a cotelor de participare ale fiecărui comanditat în capitalul social; 

 Răspunderea comanditaților pentru încălcarea obligațiilor de depunere a aportului; 

Volumul comun al aporturilor depuse de comanditați;

 Procedura de adoptare a hotărârîlor de către asociați;

 Procedura de admitere a noilor asociați;

 Temeiurile și procedura de retragere și excludere a asociatului din societate;

Taxe pentru înregistrare:

Taxa pentru înregistrare – 250 lei (urgență 500 lei) 

Perfectarea documentelor de constituire – 108 lei (urgență 216 lei)

Perfectarea modificărilor și /sau completărilor – 108 lei 

Verificarea denumirii – 39 lei

Rezervarea denumirii – pentru o lună 50 lei, pentru 6 luni – 100 lei

Extras din Registru – 126 lei 

Publicarea în Buletinul Camerei Inregistrării de Stat – 54 lei 

Aprobarea denumirii la Centrul de terminologie – 15 lei 

Ștampila – 226 lei + 9 lei + 15 lei

Societate pe acțiuni

Societatea pe acțiuni este societatea comercială al cărei capital social este în întregime divizat în acțiuni și ale căror obligații sunt garantate prin patrimoniul societății. Conform Legii Republicii Moldova Nr. 1134 privind societățile pe acțiuni din  02.04.1997, cu modificări intrate în vigoare de la data de 01.01.2008.

Patrimoniul societății se constituie ca rezultat al plasării pachetelor de acțiuni, al activității sale economico-financiare și în alte temeiuri prevăzute de legislație în vigoare.Societatea poate fi înființată de către o singură persoană. În acest caz, decizia de înființare a societății va fi luată de către această persoană de sine stătător și se va perfecta sub formă de declarație de fondare a societății. Societatea poate fi înființată de către un singur fondator (alcătuită dintr-un singur acționar) numai în cazul în care fondatorul (acționarul) nu reprezintă o altă societate comercială alcătuită dintr-o singură persoană. In societatile pe actiuni  de tip  închis ,cu excepția celor agricole, numărul asociaților nu poate fi mai mare de 50 de acționari.

Denumirea întreagă a societății va cuprinde:

a) cuvintele “societate pe acțiuni” sau inițialele “S.A”,  
b) numele concret al societății, care permite a o deosebi de celelalte organizații.

Denumirea întreagă a societății poate să cuprindă și alte date care nu sunt în contradicție cu legislația.

Documente de constituire:

Contractul de societate (declarația de constituire a societății);

Statutul societății;

Contractul de societate va cuprinde:

numele, prenumele;

numerele actelor de identitate (denumirile, numerele certificatelor cu privire la înregistrarea de stat) ale fondatorilor;

domiciliul (sediul) lor;

cetățenia (locul de înregistrare);

precum și alte date despre fondatori necesare pentru a fi înscrise în Registrul de stat al comerțului;

denumirea întreagă și cea prescurtată a societății care se înființează,  sediul ei;

scopul și obiectul de activitate al societății;

mărimea prezumtivă a capitalului social;

clasele și numărul de acțiuni plasate la înființarea societății;

caracteristicile fiecărei clase de acțiuni plasate la înființarea societății;

suma, modul și termenele de plată ale acțiunilor achiziționate de fondatori;

modul și termenele de înființare a societății, obligațiile fondatorilor și răspunderea acestora;

lista fondatorilor împuterniciți să depună cererea de înregistrare a societății;

modul și termenele de pregătire și de ținere a adunării constitutive;

modul și termenele de restituire a cheltuielilor de înființare și înregistrare a societății.

Contractul de societate poate cuprinde și alte date ce nu sînt în contradicție cu legislația. Contractul de societate se întocmește în limba de stat, se semnează de către toți fondatorii și se autentifică notarial.

Taxe pentru înregistrare:

Taxa pentru înregistrare – 250 lei (urgență 500 lei) 

Perfectarea documentelor de constituire – 306 lei (urgență 612 lei)

Perfectarea modificărilor și /sau completărilor – 108 lei 

Verificarea denumirii – 39 lei

Rezervarea denumirii – pentru o lună 50 lei, pentru 6 luni – 100 lei

Extras din Registru – 126 lei 

Publicarea în Buletinul Camerei Inregistrării de Stat – 54 lei 

Aprobarea denumirii la Centrul de terminologie – 15 lei 

Ștampila – 226 lei + 9 lei + 15 lei

Societate cu răspundere limitată

Societate cu răspundere limitată este o întreprindere fondată de  către persoane juridice   sau  de către persoane  fizice,  care  și-au  asociat  bunurile  în  scopul desfășurării  în comun a unei activități de antreprenoriat, sub  aceeași firmă,   în  baza  actului  de  constituire. SRL este considerată o persoană juridică.

Societatea cu răspundere limitată poate fi înființată și de o singură persoană juridică sau fizică. In societățile  cu răspundere limitată numărul asociaților nu poate fi mai mare decît numărul de 50 de asociați.

Societatea cu răspundere limitată are denumire deplină și poate avea denumire abreviată. Denumirea deplină și cea abreviată trebuie să includă sintagma în limba de stat “societate cu răspundere limitată” sau abrevierea “S.R.L.”

Documente de constituire:

Pe lângă prevederile art. 108 alin 1 din Codul Civil, într-un mod special la societatea cu răspundere limitată, în actul de constituire, trebuie să se indice, conform art. 146 CC:

Cuantumul capitalului social  

Valoarea nominală a participărilor

Taxe pentru înregistrare:

Taxa pentru înregistrare – 250 lei (urgență 500 lei) 

Perfectarea documentelor de constituire – 108 lei (urgență 216 lei)

Perfectarea modificărilor și /sau completărilor – 108 lei 

Verificarea denumirii – 39 lei

Rezervarea denumirii – pentru o lună 50 lei, pentru 6 luni – 100 lei

Extras din Registru – 126 lei 

Publicarea în Buletinul Camerei Inregistrării de Stat – 54 lei 

Aprobarea denumirii la Centrul de terminologie – 15 lei 

Ștampila – 226 lei + 9 lei + 15 lei

Cooperativă de producție

Cooperativă de producție este întreprinderea înființată cu scopul desfășurării în comun  a   unei activități    de    producție  și  a unei alte  activități economice,    bazate   preponderent  pe  munca  personală a membrilor ei și pe  procesul de cooperare a  cotelor    de  participare  la  capitalul  acesteia. Cooperativa   de producție este o  întreprindere de drept privat avînd scop lucrativ  (inclusiv comercial). CP este persoană juridică.

Membri poate fi cinci  sau  mai  multe  persoane  fizice. Calitatea de membru o poate avea persoana fizică de la vârsta de 16 ani și persoana juridică.

Denumirea cooperativei trebuie să conțină cuvântul „cooperativă” sau abrevierea “C.P.” și să indice în limba de stat scopul principal al activității sale.

Documente de constituire:

Actul de bază care prevede toate reglementările cu privire la organizare, obiectul și modul de activitate, reorganizarea și lichidarea, este statutul. 

Taxe pentru înregistrare:

Taxa pentru înregistrare – 250 lei (urgență 500 lei) 

Perfectarea documentelor de constituire – 108 lei (urgență 216 lei)

Perfectarea modificărilor și /sau completărilor – 108 lei 

Verificarea denumirii – 39 lei

Rezervarea denumirii – pentru o lună 50 lei, pentru 6 luni – 100 lei

Extras din Registru – 126 lei 

Publicarea în Buletinul Camerei Inregistrării de Stat – 54 lei 

Aprobarea denumirii la Centrul de terminologie – 15 lei 

Ștampila – 226 lei + 9 lei + 15 lei

Cooperativă de întreprinzător

Cooperativă de întreprinzător este întreprinderea care  urmărește  scopul  de  a  contribui  la obținerea  de  către    membrii  săi  a unui profit. Prin derogare de la aceasta  prevedere,  membri    ai  cooperativei    agricole de întreprinzător   de prestări de servicii pot fi  persoanele  care  produc

produse  agricole  în  gospodariile  personale  auxiliare. Cooperativa   de întreprinzător este socotită ca fiind persoană juridică.

Membri poate avea cinci  sau  mai  multe  persoane  fizice. Calitatea de membru o poate avea persoana fizică de la vârsta de 16 ani și persoana   juridică.

Denumirea cooperativei trebuie să conțină cuvântul „cooperativă” sau abrevierea “C.I.” și să indice în limba de stat scopul principal al activității sale.

Documente de constituire:

Actul de bază care prevede toate reglementările cu privire la organizare, obiect și mod de activitate, reorganizare și lichidare, este statutul.

Taxe pentru înregistrare:

Taxa pentru înregistrare – 250 lei (urgență 500 lei) 

Perfectarea documentelor de constituire – 108 lei (urgență 216 lei)

Perfectarea modificărilor și /sau completărilor – 108 lei 

Verificarea denumirii – 39 lei

Rezervarea denumirii – pentru o lună 50 lei, pentru 6 luni – 100 lei

Extras din Registru – 126 lei 

Publicarea în Buletinul Camerei Inregistrării de Stat – 54 lei 

Aprobarea denumirii la Centrul de terminologie – 15 lei 

Ștampila – 226 lei + 9 lei + 15 lei

Analiza tipurilor de management prezente într-o companie

În managementul contemporan avem mai multe tipuri de management care reglementează procesele în cadrul unei entități economice , vom încerca mai jos să caracterizăm aceste tipologii:

Managementul de producere și servicii

Managementul de producere ,presupune conducerea întregului ansamblu de procese și resurse in vederea obținerii produsului final, aceasta constituind obiectivul principal al managementului de producției. Aceasta inseamnă că în sfera responsabilității a managementului producției intră monitorizarea ansamblului tuturor activităților prin intermediul cărora este planificată, organizată, coordonată,procedura și etapele de producere avînd ca scop antrenarea și controlarea procesului de utilizare a resurselor necesare realizării produselor .

Tipurile de decizii luate la nivelul managementului producției pot fi grupate în tipuri după mai multe criterii.

Dacă se are în vedere demersul logic al operațiunelor managementului oricărei activități standarte se intalnesc următoarele decizii :

Planificarea de producție:

Ce trebuie produs, cît trebuie produs ,Pînă cînd trebuie produs ?

Organizare de producere:

Cine trebuie să producă , ce trebuie să producă, unde trebuie să producă, cînd trebuie produs, cum trebuie produs?

Coordonarea producerii:

Lansarea comenzilor ;

Maniera in care componentele sistemului productiv interacționează unele cu altele;

Antrenarea în procesul de producer:

Planul de recompensare în funcție de performanțe.

Controlul:

Controlul stocurilor;

Controlul calității;

În funcție de natura deciziilor luate avem:

Decizii cu scop strategic:

-Stabilirea în portofoliului de produse ;

-Construirea, dezvoltarea și închiderea a capacităților de producție;

-Selectarea tehnologiei de producere;

-Selectarea amplasamentului total de capacități de producție;

Decizii tactice:

Alegerea echipamentelor și utilajelor;

Subcontractarea producției;

Decizii cu caracter operațional:

Programarea operativă;

Controlul calității ;

Optimizarea mărimii stocurilor;

Obiectivele principale ale managementului de producției pot fi sintetizate după următoarele criterii:

Fabricarea de produse de calitate;

La cel mai redus cost posibil;

Livrarea în termenul convenit cu clienții și flexibilitatea respectivă;

Adaptarea rezultatelor de producției ;

Sortare din punct de vedere sortimental;

Sortarea din punct de vedere cantitativ și functional;

Cu acomodare la nevoile specifice ale beneficiarilor în cel mai scurt timp posibil.

Calitatea constituie un aspect important, la momentul actual, un parametru cu efect definitoriu pentru performanța sistemului de producție. În condițiile concurenției acute manifestate pe toate piețele de desfacere ea nu mai reprezintă un deziderat ci un imperativ. Sfera de cuprindere a noțiunii de calitate ș-ea lărgit orizonturile de influență ,pornind de la considerentul că bunul fizic este doar o parte componentă din ceea ce se oferă clienților. Nevoile acestora înglobînd elemente conexe și complexe cum ar fi serviciile legate de procesul de achiziționare a produsului sau a serviciilor oferite după vînzare. Tocmai la nivelul acordării acestor servicii se face remarcat costul noncalității. În consecință, controlul calității se focalizează nu asupra produsului ci asupra întregului ciclu de producție.

Costul de producție reprezentînd cel mai important determinant criteriu al competitivității mai ales în sectoarele unde intensitatea luptei concurențiale este foarte mare. În acest context, capacitatea și modul a întreprinderii de ași mări marja de profit depinde de abilitatea acestea de a controla nivelul costurilor de producție. Un aspect esențial este legătura directă dintre evoluția productivității și mărimea costurilor de producere. Eforturile depuse cu scopul de a crește nivelul productivității muncii se circumscriu mai ales sferei de producere.

Livrarea la timp a produselor finite constituie nu doar un caștig în planul imaginii ci, adeseori, constitue o cerință contractuală stipulată în contractele cu beneficiarii, a cărei nerespectare atrage de la sine plata unor penalități.

Flexibilitatea reprezintă răspunsul intreprinderii la variațiile tot mai deseori survenite și impredictibile ale cererii ,variații generate de dorința beneficiarilor de a dispune de un nivel al stocurilor cît mai redus și de deplasarea accentului, în măsura posibilităților, ca particulitate a produselor potrivit cerințelor specifice ale clienților . Rapiditatea cu care intreprinderea reușește să atingă aceste obiective constituie o altă dimensiune a flexibilității a agenților economici.

Managementul de aprovizionare și vînzări

Îndeplinirea cu succes a obiectivelor de activitate a oricărei firme cu profil de activitate industrial presupune realizarea unui circuit economic clasic:

Aprovizionare cu producție;

Desfacere de producție în condțiii de eficiență sporită;

Vînzare de producție în condțiii de eficiență sporită;

Abordate dintr-o perspectivă tradițională, aceste trei elemente componente ale circuitului clasic constituie concepte complexe, cărora le corespund anumite activități,părți componente specifice domeniului de activitate, care au în vedere problemele legate de organizare și conducere, procesul de planificare, control și evaluare. În general în majoritatea cazurilor, activitățile legate de procesul de aprovizionare și desfacere sunt plasate ca parte componentă în cadrul funcției comerciale a întreprinderilor, alături de activitățile strategiei de marketing. De-a lungul timpului însă a avut loc o amplificare a relațiilor economice, creșterea gradului de complexitate a activităților au impus introducerea altor formule de organizare a acestor tipuri de activități, ajungându-se la intercalarea compartimentelor de marketing și a activităților de funcțiune a comerțului sau la alte forme particulare de organizare, în funcție de anumite caracteristici tipice organizațiilor mărime, vârstă, trăsăturile managementului și sub influența unui complex de factori de natură endogenă sau exogenă, obiectivi sau subiectivi, de durată sau conjuncturali. Cele două componente ale circuitului economic, respectiv aprovizionarea și desfacerea produselor nu pot fi, însă, abordate în mod individual, ele aflându-se permanent într-o corelație de condiționare reciprocă: firmele produc bunuri sau comercializează acele cantități de bunuri în funcție de cererea de pe piață, de o anumită calitate, bunuri la producerea cărora a fost realizată cu consum a unui volum specific de resurse materiale, financiare sau umane. În cadrul literaturei de marketing, cele două extremități ale circuitului economic sunt analizate plecînd de la două categorii economice distincte și anume, corelația dintre cerere și oferta de mărfuri. Astfel, toate procesele legate de analiza cererei de mărfuri analiza pieței, planificarea strategică de marketing, marketingul operațional –aplicat la nivelul celor patru componente ale mix-ului de marketing este definit prin conceptul de „marketing în aval”, iar tot ceea atribuit ofertei de mărfuri ,procesul de achiziție, analiza furnizorilor, analiza cererilor de ofertă, procesul de negociere cu furnizorii face parte din conceptul de „marketing în amonte”[1] . Între in-put-urile și out-put-urile a oricărei firme este necesar să fie realizat proces de echilibru, resursele utilizate pentru procesul de producție trebuie să concorde cu necesitățile reale, exprimate prin intermediul termenilor de piață. Acest echilibru este posibil de a fi realizat, printre altele, printr-o coordonare efecientă a tuturor activităților realizate de către cei implicați în cadru circuitului, sarcini sporite revenindu-le celor care sunt cuprinși în cadrul activităților de aprovizionare și desfacere. Această coordonare poate fi realizată cu succes printr-o abordare de marketing, utilizând unele instrumentarul specifice pocesului de marketing. Dacă la nivelul întreprinderilor producătoare, procesul de aprovizionare marchează lansarea unui nou ciclu de producție, încheiat la momentul cumpărării produselor semifabricate sau finite de către un utilizator din cadrul consumului intermediar, de către un revânzător sau chear de către consumatorul final, la nivelul comerciantului aprovizionarea constituie o parte componentă a unui lanț de activități cuprinse în sfera distributivă. Adoptarea și aplicarea unui concept de marketing de către o firmă înseamnă, alăturarea și a altor demersuri și utilizarea unui cadru sistemic adecvat de conducere care să permită o coordonare avansată a activităților acesteia, într-o concordanță cu evoluția mediului în care activează și o mobilizare optimă a resurselor disponibile materiale, financiare, umane și informaționale, astfel încît obiectivele propuse să poată să fie atinse. Managementul activităților de marketing implică efectuarea activităților de analiză, planificare, implementare și control a acelor programe care sunt destinate pentru crearea, extinderea și menținerea schimburile avantajoase cu piețele-țintă vizate, în vederea atingerii obiectivelor propuse de către organizație, satisfacerii spectrului de nevoi a clienților și în interesul societății . Planificarea strategică a marketingului definește misiunea și obiectivele generale pe care își propune să le opție firma. Îndeplinirea obiectivelor strategice generale ale firmei se realizează prin intermediul îndeplinirii unor activități specifice, în cadrul unui proces complex de marketing, proces influențat de anumiți factori. Procesul de elaborare a politicii de marketing a firmei implică corelarea celor mai juste și mai importante decizii vizând anumite elementele a mixului de marketing: produsul, prețul, distribuția și promovarea. Proiectarea și aplicarea acelui mix de marketing își va aduce aportul la atingerea obiectivelor propuse pe piețele- țintă implică punerea în funcțiune a celor patru funcții principale ale managementului activității de marketing: analiză și planificare, implementare și control . Analiza minuțioase a pieței și a mediului de marketing în care activează unitatea economică vizează delimitarea problemelor cu caracter strategic de cele cu caracter operativ, abordîndu-se atît elemente ale companiei cît și elementele componente a sistemului de marketing. Acest demers este absolut necesar pentru a putea identifica cele mai atractive ocazii și poziții pentru a diminua sau evita amenințările care pot parveni, studiindu-se totodată, punctele slabe și punctele forte ale firmei. Planificarea tuturor activităților de marketing vizează stabilirea unor strategii specifice care vor permite firmei să-și îndeplinească toate obiectivele strategice generale, planurile de marketing detalizîndu-se, după caz, în planuri de implimentare pentru fiecare subdiviziune, produs sau marcă în parte. La această etapă se previzionează evoluția factorilor relevanți de marketing, astfel încît să se determine atitudinea și comportamentul firmei față de firmele concurente, comerț sau clienți, managementul de marketing strategic devenind un fundament de bază pentru marketingul operativ, respectiv pentru determinarea deciziilor cu caracter tactic în domeniul marketingului și pe termen scurt. Totodată, plecînd de la aceste obiective, este conceput mixul de marketing. Implementarea reprezintă o funcție de importanță majoră a managementului activității de marketing care permite transformarea planurilor strategice și de marketing în acțiuni concrete care își vor aduce contribuția la atingerea obiectivelor firmei. Controlul constă în procesul de determinare și evaluare a rezultatelor din activități și planurile de marketing, precum și adoptarea acelor măsuri cu menire de corecție necesare pentru îndeplinirea obiectivelor propuse.

Managementul resurselor umane

Procesul de management în domeniul resurselor umane reprezintă un ansamblu de activități generale și specifice, privitoare la asigurarea, menținerea și folosirea cît mai eficientă a personalului din cadrul intității economice.

Managementul în domeniul resurselor umane presupune imbunătățirea necontenită a activităților tuturor angajatilor, avînd ca scop realizarea misiunii și obiectivelor organizaționale.

Managerul trebuie să îndeplinească următoarele funcții:

SĂ preia responsabilitatea asupra procesului;

Să se implice în cadrul fiecării acțiuni;

Să discute cu angajații despre progresele obținute de aceștia;

Să practice recompensarea rezultatelor bune.

Acțiunea managerială ia în considerare fiecare salariat ca fiind o individualitate distinctă cu niște caracteristici specifice.

Principalele responsabilități în cadrul departamentului de resurse umane sunt:

Recrutarea și angajarea personalului în baza competențelor;

Elaborarea programului pentru calificare și perfecționare adecvată a obiectivelor organizației;

Elaborarea planurilor pentu stimulare a angajaților prin salarizare, destinația cărora este să încurajeze realizările eficiente, la costuri scăzute;

Elaborarea unor sisteme de stimulare nefinanciară destinate pentru stimularea interesului și a entuziasmului întregului personal pentru propria activitate;

Integrarea rapidă a noilor angajați în cadrul organizației;

Elaborarea programului de progres în carieră pentru toți managerii din cadrul organizației.

Managementul domeniului resurselor umane reprezintă un complex de măsuri concepute interdisciplinare, ce vizează aspectul de recrutarea a personalului, selecția, organizarea ergonomică a locului de muncă, stimularea materială și morală, pînă la momentul rezilierii contractului de muncă.

Conținutul pregătirii personalului repartizat pe diferite locuri de muncă, în domeniul producției sau a serviciilor funcționale, devine din ce în ce tot mai complex. Acest fapt aducînd la sporirea exigențelor fața de cadrele manageriale și în mod deosebit fată de cele din cadrul compartimentului managementului resurselor umane, obligîndu-le să gîndească sistematic și să coopereze în mod interdisciplinar.

Managementul relațiilor cu clienții

Odată cu amplificarea intensivă a fenomenului de globalizare, la care Internetul și dezvoltarea spectrului serviciilor Web au contribuit decisive la generarea unei abundențe de produse pe o piață destul de dinamică, în care oferta se modifică foarte rapid, perimatul slogan „Clientul nostru – stapanul nostru“ a fost prefăcut în mult mai actualul concept de „management axat pe client“.Un concept ce nicidecum nu poate fi ignorat la ora actuala, în condițiile unei creșteri continuie și exponențiale a concurenței. După cum demonstrează un recent studiu global efectuat de organizația NFI Research, la nivel de management a marilor companii, a cărui concluzie este foarte directă: relațiile unei companii cu clienții , reprezintă principalul avantaj pe care îl au acesteia fața de concurenți.

Managementul relatiilor cu clientii era definit pînă nu de mult într-un sens restrîns, ca o activitate de management legate cu bazele de date cu clienții. Conform contextului acestei definitii, MRC presupune gestionarea unor informații detaliate despre clienți și o gestionare mai atentă a “punctelor de atingere”cu sfera de interese a clientului, în așa fel încît să aibă loc un proces de maximizare a fidelității clientelei. Conform unui process de accepțiuni mai complexe, managementul domeniului relațiilor cu clienții este procesul înglobalizat de creare și întretinere a unor relații profitabile și îndelungate cu clienții, printr-o asigurare a unui grad superior de valoare si satisfacere acordată clientului. Astfel activitatea firmelor din ziua de azi nu se mai rezumă doar la conceptele strategice pentru atragerea unor clienți noi și realizarea unor tranzacții cu ei, ci folosesc managementul relațiilor cu clienții mult mai complex cu scopul de a-și păstra clienții curenți și a constribui la construcția unor relații profitabile și pe termen lung .

CRM este procesul care își aduce aportul la adaptarea continuă a firmei la cerințele pieței, îmbunatățirea deciziilor în domeniul marketingului, optimizarea procesului de vînzare, avînd ca scop primordial cunoașterea mai amănunțită a clientelei și , implicit, satisfacerea acestea prin livrarea de produse și servicii calitative superioare și la cel mai bun preț cît mai redus posibil.

CRM este procesul asistat de tehnologie prin intermediul cărea sunt colectate informații care permit companiilor să-i trateze pe clienți ca indivizi,  nu ca pe segmente de consumatori și să cultive anumite relații cu aceștia.

Managementul Financeară

Teoria financiară cunoaște foarte multe definiții care definesc activitatea de management financiar ca știință. Activitatea financiară este un proces cu elemente de tangență între sursele de mijloace de care dispune întreprinderia și utilizarea lor. Activitatea cu caracter financiar cuprinde procesul de elaborare și implementare a deciziilor financiare în cadrul întreprinderii. Managementul financiar poate fi caracterizat ca un ansamblu de măsuri și activități în cadrul unei firme care în conformitate cu obiectivele propuse duce spre îndeplinire și contribuie la dirijarea fluxurilor financiare.

Managementul financiară în cadrul întreprinderii duce responsabilitate de obținerea și utilizarea fondurilor bănești într- o manieră care să ducă la o maximizare a valorii firmei.

Iar principalul indicator care își aduce aportul la formarea succesului întreprinderii este maximizarea continuă a valorii întreprinderii și implicit a avuției proprietarilor firmei.

Altfel spus această practică include totalitatea activităților îndreptate spre gestiunea eficientă a finanțelor, determinată de scopurile și structura întreprinderii.

Iar rolul principal a gestiunii financiare este de a fi intermediar între firmă și piețele de capital, unde sunt localizate principalele surse de bani, care pot asigura continuitatea activităților firmei

Gestiunea financiară asigură procedura de procurare a banilor necesari de pe piețele de capital, dirijarea procesul de investire a acestor surse bănești în active pe termen lung și a celor curente, care apoi vor genera fluxuri pozitive de bani și vor avea trebuie să asigure rambursarea împrumuturilor, plata dividendelor și dobânzilor, și asigurarea sursele necesare pentru o dezvoltare continuă.

Domeniul de studiu al domeniului managementului financiar cuprinde principalele teorii ale finanțelor moderne, compartimentele de analiză a contabilității (analiza stării financiare în cadrul întreprinderii, analiza și gestiunea creanțelor etc.) și compartimente ale teoriei legate de gestiunea firmelor. Managementul financiar se prezintă ca fiind o sinteză a finanțelor firmei, managementului firmei și contabilității.

Managementul financiar în cadrul întreprinderii este bazat pe dirijarea activelor și pasivelor întreprinderii. Deosebim gestiunea financiară, pe termen scurt, a activelor și pasivelor curente și gestiunea financiară pe termen mediu și lung, a activelor și pasivelor permanente.

Gestiunea financiară pe termen scurt are ca obiectiv de bază asigurarea echilibrului financiar între nevoile de active curente și sursele pentru finanțare ,interne sau atrase, proprii sau împrumutate. Gestiunea financiară pe termen scurt urmărește scopul optimizării gestiunii stocurilor, creanțelor comerciale, a nivelului investițiilor financiare pe termen scurt, a numerarului în vederea creșterii gradului lor de rentabilitate și a lichidității, în condiții de minimizare a riscului. De asemenea, se urmărește prolongarea a sectorului scadențelor la datoriile curente și reducerea costului împrumuturilor printr-un arbitraj între mai multe surse de împrumut: bancar, comercial, etc.

Managementul financiar este responsabil de politica întreprinderii în 3 domenii:

Politica de investiții în cadrul unei firme este determinată de comportamentul firmei și de strategiile investiționale adoptate de aceasta. Această politică este responsabilă de tipul de formare a potențialului de active în cadrul întreprinderii.

Politica de finanțare nu poate fi privită separat față de politica de investire fincă sunt două părți legate printr-o activitate reciprocă. Dacă în primul caz avem de a face cu potențialul de active a unei întreprinderii, apoi în cazul unei politici de finanțare a întreprinderii trebuie să fie elaborată strategia pentru asigurare a surselor necesare creării a acestui potențial.

Politica de dividend privește decizia proprietarilor întreprinderii de a distribui profitul ca dividende sau de a le reinvesti în dezvoltarea și prosperarea întreprinderii.

Managementul Riscurilor

Managementul riscului este un concept tînăr și în același timp unul din puținii termeni de afaceri cu origini de proveniență directă din mediul comercial și financiar și nu este un derivat provenit din vocabularul militar, psihologic sau cel științific. În timp ce în anii ‘70 “riscul” era o noțiune asociată în special cu fenomenele științelor naturii și mai puțin cu aspectele teoriei financiare și cea a asigurărilor, în ultimii ani, conceptul de risc a cîștigat o importanță majoră în rândul oamenilor din lumea afacerilor. În acest context, unii economiști americani Harry M. Markovitz și James Tobin, laureați ai premiului Nobel, au jucat rolul pe posturi de pionieri în domeniul dat. Lucrările acestora s-au concentrat asupra conceptelor de portofolii eficiente, portofolii care asigură cel mai mare profit pentru un nivel anumit de risc sau, echivalent, sau cel mai mic nivel de risc pentru profitul așteptat. Pe măsură ce metodele de evaluare științifică a cotei riscului au devenit mult mai sofisticate, societatea a acordat atenția sporită conflictelor cu privire la acceptarea nivelului riscului și asupra tehnologiilor de evaluare. Conceptul de risc a câștigat conotații generale destul de impunătoare care i-au permis o extindere către domenii destul de diversificate în toate structurile societății moderne.

De ce a câștigat conceptul de risc o importanță atât de mare în societatea modernă?

De ce se definește societatea modernă ca o societate ” riscantă”?

Sociologul german Nicklas Luhman a adus o contribuție instrumentală destul de substanțială prin lansarea ideii că riscul:

reprezintă o formă generală prin care societatea încearcă săși descrie viitorul. Potrivit lui Luhmann, riscul reprezintă un concept care nu trebuie confundat de pericol. În timp ce riscul indică doar o pierdere posibilă viitoare datorită deciziei eronate a unui alt agent, pericolul se relaționează cu posibilitatea unei pierderi cauzate de indecizie. Teza lui Luhmann susține că viitorul este reflectare dependentă de deciziile prezente. Această abordare posedă implicații importante pentru analiza riscului. În acest context, riscul este o problemă provenită din procesul de luare a deciziilor. Analiza este, deci, conectată ca problema generală de luare a deciziilor în condițiile de incertitudine. Riscurile nu sunt obiective, ci sunt construite de către agenții economici care iau decizii, în timp ce părțile implicate în procesul de luare a deciziei, posibili neparticipanți la proces dar posibile ținte ale efectelor acestuia, ar putea percepe acest fenomen ca situație de pericol. Precum indică unele studii psihologice ale percepției riscului, această analiză are un impact foarte semnificativă asupra atitudinii de hazard potențial. Posibilitatea de a ajunge la un compromis în ceea ce privește situațiile de risc scade semnificativ. Volumul mult mai mare de informație, transparență și o comunicare mai activă cu audiența nu poate să aducă la rezolvare, ci doar să reducă marja de posibilitate de apariție a conflictelor privitoare la risc, întrucât problema rezidă din diferența de conținut al fenomenului abordat de către părțile implicate în procesul de luare a decizii și receptorii a deciziei. Din perspectiva firmei, este esențială notarea faptului că riscul nu este parte componentă din know-how-ul organizațional, deoarece acestea nu descoperă 4 riscurile ci și le construiesc. O companie ia în considerație riscul ca“obiectiv” sau “sistem”, precum ar fi căderea unei anumite piețe? Evident, nu. Că în calitate de exemplu, avem crizele declanșate de unele fonduri de hedging între anii 90 sau forțarea pieței argintului efectuată de către frații Hunt în anii 70, crescând prețul argintului cu 2500% de la 2$ inițial la 52$/uncie. În ambele cazuri, au avut loc calculele riscului subiectiv ale deciziilor. Cum își definesc companiile propriile lor riscuri și cum și le asumă în situații de incertitudine? Luarea deciziilor în mediul modern este caracterizată de faptul că neluarea vreunei decizii reprezintă de fapt o decizie: este imposibil să nu fie luată nici o decizie. Chiar și neluarea vreunei din decizii implică riscul pentru decidenți. Cum se poate aborda provocarea deținerii și administrării riscurilor? Este o chestiune simplă dependentă de preferință sau de pregătire în a aștepta, care depinde radical de tipajul istoric și social al firmei și de comunitatea socială și ceea investițională în care aceasta operează. Firmele care vor să-și crească acceptabilitatea expunerilor în domeniul riscului trebuie să-și construiască încrederea și coieficentul de credibilitatea. Cel mai bun remediu pentru evitarea a astfel de situații este transparența și dezvăluirea de informații relevante cu privire la identificarea și managementul riscului.

Managementul inovației

  Pentru înțelegerea mai aprofundată a noțiunii de management al inovării sunt foarte importante trei criterii:

Formarea și inițierea/impunerea voinței conducatorilor în raport cu procesele de schimbare, de înnoire;

Inițierea unor etape sistematice inovative țintite spre un obiectiv;

Corelarea inovațiilor într-un sistem strategic al organizației.

Managementul în domeniul inovării este o sarcină complexă în conducere, care, prin elementele sale strategice si operative determină generarea unui proces sistematic de schimbare.

 Principiile inovatiei:

Ce trebuie de făcut?

Inovația sistematică începe cu o analiză a ocaziilor, a surselor ocaziilor de procese inovatoare.

Inovația este conceptuală și perceptivă, de aceea e foarte important să vezi, să întrebi, să asculti.

 Inovația trebuie să fie cît mai simplă și concentrată

  Inovațiile eficace sunt simple la început.

      O inovație tintește spre o supremație.

Ce nu trebuie facut?

·        Ceva care este prea "deștept", fie ca design, fie ca execuție, are șanse foarte mici de reușită.

·        Nu diversifica, nu încerca sa faci mai multe lucruri deodată.

·        Nu încerca să faci o inovare în primul rând pentru viitor, ci pentru prezent.

Condiții

·        Inovația înseamnă muncă și necesită unele cunoștințe și foarte multă ingeniozitate.

·        Inovatorii de succes se bazează în special pe propria lor putere.

·        Inovația de succes trebuie să fie aproape de piața, concentrată asupra acesteia și să existe un proces de dirijare de ea.

Managementul proiectelor

Managementul proiectelor constă în aplicarea cunostințelor, capabilitaților, instrumentelor și tehnicilor specifice pentru activitațile unui proiect care au obiective și scopuri si cerințe definite, referitoare la criteriul timpului, costuri, calitate și parametri de performanță, activitățile considerate ca fiind importante și adecvate pentru finanțare. Timpul, costul, calitatea și performanțele sunt constrîngerile care apar într-un proiect.

Au fost formulate diferite definiții pentru a defini sintagma de management a proiectelor . În "Manualul de management al proiectelor", elaborat în anul 1998 de către Guvernul României se menționează că "managementul de proiect constă în planificarea, organizarea și gestionarea sarcinilor și a resurselor, ce urmărește scopul atingerii unui anumit obiectiv, în condițiile existenței unor anumitor constrîngeri, referitoare la intervalul de timp, resurse și costuri". "Managementul proiectului include planificarea și organizarea, monitorizarea și controlarea, raportarea și întreprinderea de acțiuni corecte și necesare tuturor proceselor din cadrul proiectului, de care este nevoie pentru realizarea obiectivelor din cadrul proiectului, în mod continuu." Managementul oricărui proiect include un set specific de principii, practici și tehnici folosite pentru a conduce cu o echipă de lucru a proiectului și a efectua controlul termenele, costurile și riscurile în scopul producerii rezultatului dorit.

Managementul de proiect

Este o disciplină dedicate care atinge aspectul planificării, organizării și managerizării resurselor pentru a ajunge la finalizarea cu success și în termenii prestabiliți a scopurilor și obiectivelor specifice ale proiectului. Managementul proiectelor (MP) este o abordare cu caracter metodic a planificării și ghidării proceselor proiectului de la start pînă la terminare. MP este utilizat pe larg pentru a efectua controlul proceselor complexe ale proiectelor de dezvoltare a software.

Managementul proiectelor poate fi perceput ca o știință, ca o artă sau ca o tehnică, prin care se planifică să se realizeze un anumit scop. Odată cu reformarea și trecerea Moldovei la economia de piață, s-a simțit tot mai mult o necessitate acută de a realiza niște proiecte veritabile, de a realiza cît mai structurat și de a justifica cererile pentru o anumită schimbare, pentru îmbunătățire sau o anumită finanțare a proiectelor deja existente sau propus a se înființa. De multe ori însă, proiectele reprezintă pentru unele persoane doar o cerere pentru finanțare, în special de la o sursă de provieniență externă, pe cît posibil nerambursabilă. Aceasta este și prima greșeală în înțelegerea unui management a proiectelor și de multe ori aceste proiecte sunt respinse de la bun început. De aceea, se impune ca persoanele care planifică implicarea într-un proiect să cunoască foarte bine care sunt obiectivele și scopurile unui proiect și cum ar putea acesta să contribuie la realizarea obiectivelor programului din care face parte proiectul respectiv.

Managementul proiectelor – cuprinde anumite structuri organizatorice necesare derulării proceselor în cadrul proiectelor la nivelul unei organizații, organizarea internă a proiectului și corelațiile dintre acestea. Este în același timp și un anumit concept integrat de către conducere. Managementul proiectelor presupune aplicarea conștientă a unui set coerent de principii, reguli, cunoștințe, metode, tehnici și instrumente utilizate în cadrul procesului de planificarea, organizarea, conducerea și controlul unui proiect.

Concepția integrată de management a proiectelor ia în considerare 4 elemente de bază ale unui proiect:

Timpul

Bugetul (resurse) – oameni, tehnologii, bani

Calitatea : o anumită tehnologie, performanță, anumite caracteristici ale unui produsanumit

Așteptările participanților :finanțatori, membrii echipei de proiect, managerul de proiect, beneficiari, stakeholderii – cei implicați în realizarea proiectelor – angajați, acționari, furnizori, organisme de interes public etc.

Proiectele au o durată de cîteva zile/luni/ani în funcție de complexitatea lor.

În cazul proiectelor foarte mari, de anvergură, aceste sunt divizate în componenete mai ușor de coordonat, numite și subproiecte.

Un obiectiv este definit printr-un complet din patru componente obligatorii:

atributul, conținutul obiectivului: preț, calitate, fiabilitate ;

scară de măsură: obiectivul trebuie să fie raportat unei valori cunoscut și utilizat de conducător: nivel calitativ, grad de absenteism ;

normă: valoarea exactă care trebuie obținută pe scara definită anterior;

un orizont de timp: obiectivul trebuie realizat într-o perioadă de timp care trebuie determinată și datată. Modificând orizontul de timp obținem un alt obiectiv care impune, la rândul său, o altă strategie.

Stabilirea obiectivelor este una din etapele de bază în elaborarea unui proiect și cuprinde un ansamblu de activități obligatorii prin realizarea cărora trebuie să găsim o soluție reală la întrebarea “unde dorim să ajungem la sfârșitul proiectului?”.

Aceasta presupune ocareva anticipare și o evaluare a unei situații viitoare posibile. Pentru a fi viabil, un obiectiv va trebui să întrunească următoarele caracteristici SMART:

Specific: claritatea obiectivului – ce, cine, cum, pentru cine, când, unde facem?

Măsurabil: în orice moment de timp este bine să știm nivelul la care am ajuns;

Abordabil/aprobat (attainable): se referă la posibilitatea de realizare a unui obiectiv;

Realist: proiectul poate fi realizat cu resursele de care dispunem la moment și cu cele care vor fi acceptate din partea finanțatorului și este necesar într-un anumit context, oferind o soluție la o problemă care necesită rezolvată;

Încadrare în intervalul de Timp – proiectul are o anumită limită de timp pentru a fi realizat.

Alături de aceste 5 caracteristici pe care trebuie să fie îndeplinite de un obiectiv, mai sunt necesare încă 3 condiții pentru ca el să le poată fi realizat:

să fie înțeles și acceptat de toți membrii echipei care lucrează la acest proiect

să fie bine definită responsabilitatea și autoritatea pentru realizarea lui .

să corespundă misiunii și a celorlalte obiective ale instituției care realizează proiectul

Managementul proiectelor reprezintă un domeniu destul de complex, care apelează la cunoștințele teoretice și practice din diverse din diferite domenii:

management general

statistică și teoria probabilităților

drept

economică, politică și etică

informatică.

Managementul Calității

Conceptul de management al calității:

Termenul de management în domeniul calității presupune îndeplinirea unui set întreg de procese menirea cărora este de a mări calitatea produsului final.

Rolul calității în economie a crescut după anii 80 cînd a devenit o preocupare generală și majoră pentru toate organizațiile fiind pusă pe prim plan ca o componentă importantă a domeniului de management. Inițial conceptul de calitate era înteles ca fiind imaginea a unui produs dat de suma caracteristicilor acestuia. Caracteristica reproduce o însusire a produsului, care îl diferențiază de altele și în același timp dispune de două surse de proveniență:

1.Utilitatea produsului : proprietățile produsului de a satisface o nevoie socială;

2.Dificitul produsului : anumitor caracteristici specifice înglobate în produs.

În cadrul concepției moderne, utilitatea trebuie privită în coraport cu nivelul de satisfacție pe care îl resimte consumatorul, din acest motiv în managementul calității se urmărește măsurarea acestor niveluri de satisfacție pentru a putea cunoaște nivelul la care se situează oferta producatorului.

Analiza calității produsului necesită mai întai o repartizare a lor în clase de calitate în interiorul cărora produsele au anumite caracteristici tipologice comune. Deoarece bunurile și serviciile sunt realizate pentru a satisface diversitatea cerintelor sociale, este foarte important cunoasterea acestora. Încadrarea socială este prima din condiții a existenței a unui nivel calitativ deoarece un bun care nu răspunde unei nevoi cu character social nu are nici calitate.

Referindu-ne la anumite cerinte, standardul ISO 9000/2000 le clasifică în urmatoarele :

cerințe cu caracter material;

cerințe cu caracter spiritual;

cerințe cu character social;

cerințe cu character ecologic.

Toate aceste cerințe au un caracter foarte dinamic datorat evoluției și progresului tehnologic. Pentru a putea stabili caracteristicile bunurilor și serviciilor trebuie de avut în vedere cunoașterea tuturor celor care sunt implicați în realizarea și utilizarea acestor caracteristici: clientul, furnizorul și societatea.

Producătorul nu poate să facă abstracție de competitivitate și de resursele implicate în procesul de producere, atunci cînd alege nivelul de calitate a produsului trebuind să urmarească evoluția nivelului de calitate în timpul consumului .

CAPITOLUL II

Stabilitate managerială a întreprinderei “SA Moldovahidromaș”

2.1.Analiza evoluției și a activității întrepriderii “SA Moldovahidromaș”

Societatea pe acțiuni cu denumirea de firmă: Societatea pe acțiuni “Moldovahidromaș” cu forma de proprietate privată, este creată în baza legală și în ordinea stabilită de :

Legea Republicii Moldova privind Societatea pe Acțiuni” nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997;

Legea cu privire la proprietate” și “ Legea cu privire la antreprenoriat și intreprinderi” nr. 847-XII din 03.01.1992;

Și de alte acte legislative ale Republcii Moldova.

Reședința, sediul poștal și juridic al societații:

MD – 2023 , or. Chișinău

Str. Meșterul Manole, 7

Cont de decontare 225182500359 în BC “Moldindconbank” filiala Centru MOLDM2X309.

Capital statutar al S.A. “Moldovahidromaș” este compus de depuneri bănești și patrimoniu al societății și acesta alcătuiește suma de 51367919 lei.

Structura “Uzinei de pompe ermetice” constă din următoarele elemente:

Secția de producție de pompe;

Secția de producție de turnătorie;

Secția mecanico – energetică;

Sectorul producător de scule;

Secția de transport;

Aparatul administrativ.

Aspectele și domeniile de bază ale activitații societății sunt:

Producerea de pompe centrifugate electrice și a pieselor de schimb;

Elaborarea și fabricarea a noi tipuri de pompe pentru condiții și indicii solicitați;

Revizii în domeniul tehnic și măsuri de întreținere a pompelor în stare de exploatare;

Reparații capitale ale pompelor produse în cadrul întreprinderei;

Deservirea lucrărilor și serviciilor pentru populație, etc.

SA „Moldovahidromaș", în structura sa dispune o bază complexă științifico-tehnică care conduce la o dezvoltare a unor modele foarte avansate de noi tehnologii și implementează proiecte în baza diverselor cerințe ale clientului.

Toate secțiile și sectoarele sunt utilate cu utilaj modern pentru producerea calitativă a utilajului utilizat în producția de pompe, utilajului tehnologic și a utilajului de standardizare.

În trecut , în SA „Moldovahidromaș" a avut loc certificarea sistemului de calitate 5S, bazat pe standardele internaționale ISO-9001.

Numărul de salariați este de aproximativ de 400. Suprafața totală constituie mai mult de 8 hectare. SA „Moldovahidromaș" este nevoită să micșoreze creșterea producției din cauza alinierii uzinei la programul de influiență a federației Ruse.

Lîngă sediul intreprinderii se află trei clădiri de producție, două clădiri administrative, trei depozite mari, cu acces la calea ferată.

Societatea pe acțiuni „Moldovahidromaș" are capacități tehnologice foarte largi.

În structura sa sunt:

Zone pentru prelucrare;

Zonă pentru montaj de echipamente de pompare;

Zonă pentru forjare;

Zonă pentru înfasurare electrică;

Secțiunea pentru tăierea metalului cu plazmă gaz;

Secția pentru pregătire a tăierii metaluluil;

Producția de oțel cu o capacitate de pînă la două mii tone de diferite tipuri de piese turnate anual;

Este produs oțel ,inclusiv și oțel de calitate înaltă , fonta și metale colorate (cupru, aluminiu etc.).

Metode pentru turnare:

forme din nisip ;

Formă pentru topire;

de turnare exactă;

de turnare sub presiune;

de turnare prin matriță;

și alte metode.

Secția energo mecanică

Secția de piese;

Secțiune pentru producerea de echipamente non-standard;

stație pentru testare;

secție pentru vopsire și ambalare a produselor finite.

Toată producerea atelierului și a secției sunt dotate cu echipamente tehnologice și performante pentru producerea de echipamente de înaltă complexitate a utilajului pentru pompare, toate tipurile de echipamente industriale și echipamente non-standard complex.

Moldovahidromaș are capacități tehnologice foarte mari, avînd în interiorul său o gamă largă de ateliere și secții care permite să fie produs utilaj de pompare de la zero.

Zona este dotată cu următoarele facilități:

Mașini pentru frezat și taiere;

Plasmă pentru tăiere de până la o grosime de 100 mm toate tipurile de oteluri și aliaje;

Foarfece pentru tăierea foilor de metal de până la 16 mm;

Foarfece sub presiune;

Îndoiere sub presiune;

Role pentru foaie flexibilă;

Mașină pentru sudarea prin frecare

Secția de presare a fierului:

Presul mecanic cu o capacitate de la 25 de tone pînă la 2500 de tone;

Ciocane de mînă și liberă forjare;

Presul automat de la 63 de tone pînă la 100 de tone.

Atelier de unelte are urmatoarele secțiuni:

Prelucrarea mecanică;

Departamentul pentru foraj;

Departmentul pentru șlefuire;

Departamentul de instalații.

Atelierul produce toate tipurile de timbre și forme pentru presare, echipamente și diverse instrumente.

Atelierele mecanice și de asamblare sunt echipate cu:

Mașini de frizer pentru modificări;

Mașini de alezat – orizontale;

Mașini de broșat.

Departamentul pentru sudare este echipat cu diverse aparate de sudură, ceea ce permite sudarea la o înaltă calitate a diferitelor oțeluri și aliaje .

II. Produsele si serviciile

Analiza produselor

Principalele tipuri de pompe care sunt produse la întreprindere sunt pompele electrice centrifuge ermetice de tip:

ЦГ;

НГ;

БЭН;

Totodată pompele de tip БЭН sunt de trei tipuri:

Electropompe centrifuge ermetice monoetajate (БЭН-OC);

Multietajate (БЭН –MC) ;

Mulietajate bilaterale (БЭН-ДМС).

SA „Moldovahidromaș" dispune de posibilități tehnologice majore pentru producerea pompelor ermetice electrice. În conformitate cu comenzile speciale, sunt produse articole de turnătorie din metale de tip înalt aliate, fontă, metale neferoase prin metodele pentru turnarea în formele de nisip, conform modelelor topite, sub presiune.

Pompele electrice ermetice, cu protecția antideflagrantă sunt destinate pentru folosire în condiții staționare a mai mult de 500 tipuri de lichide neuter, chimic active, agresive, toxice, inflamabile cu comținut de substanțe dăunătoare de toate clasele inclusiv gaze lichefiate, aburii cărora pot forma cu aerul amestecuri explozibile.

Electropompa reprezintă după parametri tehnici un monobloc ermetic compus din pompa propriu zisă, monotreaptă centrifugă și un motor asincron trifazat încorporate cu rotor în scurt circuit, iar de tip (БЭН-ДМС) conțin două elemente de pompare ce sunt instalate simetric față de motor. Ele sunt executate cu un nivel antideflagrant de protecția contra exploziilor conform tipurilor de protecția standartizată contra exploziilor :

manta etanșă la explozii- conform GOST R 51330,1 ;

special- conform GOST 22782,3;

Acestea pot fi instalate în corespundere cu marcajul de protecție antideflagrantă în zonele cu pericol deflagrant major de toate clasele conform “Regulilor de organizare a instalațiilor electrice” și altor documente normative în care este reglementată aplicarea utilajului electric în zone cu pericol de explozie.

Construcția unui monobloc cu caracteristici antiexplozive, fară o cutie de etanșare și materiale din care sunt executate pompele asigură:

Ermetizarea deplină a procesului tehnologic;

Lipsa scurgerilor;

Menținerea sterilitații și curățeniei lichidului vehiculat;

Securitatea personalului și a mediului ambient;

Durabilitatea, fiabilitatea și economia pentru exploatare;

Practic lipsește zgomotul și vibrația.

Societatea dispune de un anumit potențial de producție destul de puternic, ce permite de a însuși și a produce pompe de tip nou, care lucrează în toate domeniile industriei:

chimice și petroliere

petrochimică și de gaz

microbiologică

chimico-farmaceutică

alimentară

frigorifică și de prelucrare

metalurgică și energetică.

Ținînd cont de acest fapt producția fabricată de către întreprindere are pieți de desfacere nu numai în Republica Moldova dar și peste hotarele ei.

SA „Moldovahidromaș" este un producător important de echipamente de pompare în țările CSI, mai mult de 45 ani fabrică produse de pompare într-o gamă largă de aplicare. Producția de bază o prezintă pompele electrice centrifuge în executarea antiexplozivă, care prezintă un bloc unic compus din motorul electric ecranat și o pompă. În baza acestei scheme au fost create un șir de pompe electrice cu puterea de la 1 la 180 kwt pentru vehicularea lichidelor neutre, chimic active, toxice, corozive, lubrifianți cu conținut de substanțe dăunătoare de toate clasele inclusiv gaze lichifiate, aburii cărora pot să formeze împreună cu aerul amestecuri explozive.

Pe întreaga perioadă de activitate a întreprinderii, a avut loc producerea mai multe generații de pompe, printre care sunt pompele de tip ЦНГ, ХГ, ХГВ. De la începutul anilor 90 uzina a trecut la producerea unui nou tip de pompe ЦГ, cu caracteristice tehnice foarte perfecționate. Deasemenea a fost extins și diapazonul de parametri a pompelor în ce privește debitul, presiunea și a puterii. Construcția pompelor este modifică în permanență în scopul măririi randamentului, optimizării consumului de putere, ridicării fiabilității explotaționale. Pompele electrice de tip ЦГ, datorită construcției și materialelor din care sunt fabricate sunt universale, adică pot fi folosite, atît pentru lichide agresive, cît și pentru neutre. În baza pompelor ЦГ produse în serie, a fost elaborată și o asimilată în producerea pompelor НГ cu parametrii:

Debit 1 – 500 m3/oră si Puterea 1 – 150 kWt;

Pompele de tip NG au una, două și trei trepte, pentru lucru iar lichidul din motor se elimină prin arborele tubular al rotorului, ce simplifică montarea și asigură lucrul stabil al acestei pompei.

Pentru asigurarea a tuturor necesităților consumatorilor privind anumiți parametri și a materialelor folosite de uzină este posibilitatea de a efectua elaborarea și fabricarea de pompe de tip БЭН în corespundere cu condițiile de exploatare de care are nevoie consumatorul. În aceste cazuri se folosesc soluțiile tehnice folosite la producerea în serie.

Pompele produse de către uzină, se modernizează permanent, inclusiv și la cerințele utilizatorilor. Una din direcțiile modernizării a fost și echilibrarea forțelor axiale, ce a adus la mărirea termenul de exploatare a lagărelor axiale. Controlul forțelor axiale este introdus în lista indicilor obligatorii pentru efectuării controlului, la încercările de predare-primire a pompelor de pe standurile uzinei.

În rezultatul modernizării a pompelor, se aplică motoare electrice cu indici energetici, masă și gabarite performante, sunt folosite materiale pentru izolatoare noi de tip NOMEX a firmei „Diupon". Bobinarea se execută din conductoare ПСДКТЛ cu izolare amplificată.

Conform recomandărilor Institutului General cu privire la utilajul antiexploziv (ВНИИВЭ or. Donețk) aminoplastul, a fost înlocuit cu premix ДМС-20, ce a adus la mărirea fiabilității pompelor.

Metodele efectuării controlului calității producției

Controlul calității în domeniul producției întreprinderii este efectuat la toate etapele procesului de producție, începind cu controlul de intrare a calității materiei prime, materialelor, semifabricatelor și a articolelor de completare și pînă la predarea producției finite în conformitate cu cerințele și prescripțiilor tehnice și setului de documentații constructive.

Toate piesele și subansamblurile referitor la materiale, rugozitatea suprafețelor, tratamentul chimic, dimensiuni, încercările hidraulice, finisarea exterioară și alte cerințe tehnice, care formează asigurarea calității pompelor, sunt acceptate de secția controlului tehnic din cadrul întreprinderii în corespundere cu desenele și prescripțiile tehnice.

Recepția produselor finite include examinarea aspectulu și verificarea corespunderii pompelor conform condițiilor tehnice, masurări și încercări.

Pompele, precum și piesele component și subansamblurile, la care cavitățile interioare în timpul exploatării se află permanent sub presiune sunt supuse încercărilor de durabilitate și de etanșeitate în corespundere cu cerințele desenelor.

Pentru verificarea a corespunderii pompelor la prevederile prescripțiilor tehnice se stabilesc urmatoarele tipuri de încercări:

de lot – recepție

periodice

de tip

de fiabilitate

de certificare

de protecție antideflagrantă

Încercările se petrec conform standurile atestate ale stației de încercări, conform cerințelor:

GOST 6134,

Programului și metodicii de încercări, aprobate în modul stabilit.

Referitor la protecția contra exploziilor pompele trebuie să corespundă cerințelor:

GOST 22782.3,

GOST 30852.0,

GOST R 51330.1.

În corespundere cu cerințile GOST 12.2.021 pompele sunt expuse încercarilor antiexplozive, iar documentația tehnică trece o expertiză la Centrul de Încercări Certificaționale a utilajului electric antiexploziv și minier din Moscova cu eliberarea certificatelor despre antiexplozivitate. Inspecția tehnică Minieră de Stat a Federației Ruse a eliberat Autorizarea de aplicare a pompelor antiexplozive la obiectele subordonate acesteia.

Toată producția S.A “Moldovahidromaș” trece certificarea conform regulamentului tehnic a securitații mașinilor și utilajului. Certificatele de corespundere au fost eliberate de centrul de certificare NASTHOL, din orașul Moscova în baza rezultatelor încercărilor de certificare și a analizei de certificare și a analizei stării întreprinderii.

Situația utilajului tehnologic pe anul 2013 și planul de schimb S.A.”Moldovahidromaș”

Cantitatea utilajului tehnologic – 361 unități.

Tabelul 2.1

III. Piata si mediul de concurenta

Caracteristica pieței de livrare și mediul de concurență

În Republica Moldova funcționează patru întreprinderi producătoare de pompe:

Moldovahidromaș S.A

Hidropompa S.A

Uzina de pompe din Rîbnița Producator traditional de pompe pentru pomparea lichidelor reziduale si a apei potabile. Capacitatea de productie 10-1000 m cubi/ora, cu presiune 6-100 m, t 90 gr. Cels.

Uzina de pompe din Soroca

În spațiul ex. – URSS, acum CSI, S.A “Moldovahidromaș” a fast și continuă să fie unul din producători și proiectanți principali de pompe chimice, fecale, maritime, circulare, pentru particule în suspensie, speciale și altele.

Pe piața externă a Republicii Moldova activează numeroase întreprinderi cu specializare în producerea de pompe care sunt concurenți potențiali al

S.A “Moldovahidromaș”. Astfel, pot fi menționate întreprinderi producătoare de pompe din:

Rusia,

Germania (compania KSB “Hermetic Pumpem”),

Japonia (compania “Nikisso”)

Competitori ai S.A “Moldovahidromaș” producători de pompe electrice pentru pomparea apelor reziduale, de pompe de sodă pentru captarea apei sunt întreprinderi din:

Rusia,

Ukraina,

Kîrgîstan,

Cehia (compania “Vile”),

Polonia.

Dintre producătorii de pompe pentru uz individual cei mai importanți concurenți sunt cei din:

Ukraina ,

Italia,

De pompe circulare: producători din Olanda.

Producători autohtoni de pe piața locală actualmente nu prezintă o concurență serioasă și directă pentru S.A “Moldovahidromaș” din cauză că oferta lor este alcătuită de pompe de uz individual de capacități foarte reduse.

S.A “Moldovahidromaș” exportă 78,3% de produse la direct, iar restul prin intermediari. Piețele de export sunt :

Rusia,

Ukraina,

Belorusia,

Litvia,

Romania,

Bulgaria,

Kazahstan,

Cuba.

Strategia de vînzări

Sarcinile principale ale planului de marketing sunt: organizarea și orientarea spre satisfacerea cît mai largă a cerințelor consumatorului atît pe piața internă, cît și pe ceea externă:

Mărirea asortimentului de pompe și promovarea lor pe piață în corespundere cu modernizarea pieței produsului;

Atragerea cumpărătorilor noi;

De întărit controlul calității producției cît și a materialelor din care se fabrică producția;

Organizarea livrării producției la candițiile cumpărătorului (transport auto, cale ferată, avia, etc.);

Îndeplinirea cu certitudine a condițiilor și termenilor contractului;

Participarea regulată la expoziții naționale și internaționale;

Folosirea afișilor publicitare, placate cu desene și fotografii, embleme și insigne, cărți de vizită;

Lărgirea rețelelor de servicii post-vînzare, cu acordarea consultaților privind alegerea și exploatarea producției;

Invitarea la intreprindere a cumpărătorilor potențiali cît și mai puțin cunoscuți.

Împreună cu secțiile tehnice este pregătit un catalog al producției fabricate și cu distribuirea lui consumatorilor potențiali.

2.2 Analiza financeara a companiei

Pe parcursul a ultimilor șapte ani S.A."Moldovahidromas" si-a mărit considerabil indicii tehnico-economici, astfel a fost triplata cifra de afaceri, volumul producției marfă alcătuiește peste 60 mln. lei anual. Au fost achitate integral datoriile istorice fata de Bugetul de Stat si Casa Națională a asigurărilor sociale.

În tabelul de mai jos prezentăm structura livrărilor a producției marfă pe segmente geografice în perioada anilor 2010 – 2013.

Structura veniturilor din vinzări pe segmente ale pieții de desfacere

Tabelul nr.2.2

venituri din activitatea operațională în anul 2011 a constituit suma de 66596,0 mii lei

vînzări din activitatea operațională în anul 2012 – 63653983 lei

În baza datelor din tabel se poate constata, că producția fabricată de către întreprindere este exportată în țările CSI – ului, principalul consumator al producției date a fost și ramîne Rusia, ponderea acestor livrări s-a micșorat de la 74,5 % în anul 2011 pînă la 67,3 % în 2012.

În anul 2013, volumul vînzărilor a constituit 85892 mii lei ceea ce constituie 81% .

Din considerent anual cotele de export a produselor au fost următoarele:

Moldova:

2010 -12,1% suma de 4280 mii lei

2011 – 22,56% suma de 14759 mii lei

2012- 18,9% suma de 22680 mii lei

2013- 11,2% suma de 11911 mii lei

Rusia:

2010 -87,9% suma de 31139 mii lei

2011 – 77,44% suma de 50660 mii lei

2012- 67,3% suma de 80738 mii lei

2013- 81,1% suma de 85892 mii lei

Ucraina:

2010 -8,9% suma de 3145 mii lei

2011 – 1,1% suma de 660 mii lei

2012- 2,9% suma de 3536 mii lei

2013- 3,8% suma de 3988 mii lei

Belarus:

2011 – 0,70% suma de 458 mii lei

2012- 10,8% suma de 12900 mii lei

2013- 3,8% suma de 4075 mii lei

Cuba:

2011 – 0,70% suma de 458 mii lei

2012- 0,1% suma de 64 mii lei

Estonia :

2012- suma de 9 mii lei

2013- suma de 37 mii lei

Tadjichistan:

2011 – 0,50% suma de 327 mii lei

Gruzia:

2013 – suma de 36 mii lei

România:

2010 – 0,1% suma de 47 mii lei

Bulgaria:

2011 – suma de 2 mii lei

În anul 2010 întreprinderea a efectuat vînzări totale în sumă de 35419 mii lei, anul 2011 a înregistat cifra de vînzări de 65419 mii lei.

În anul 2012 a fost opținută cifra de vînzări 119929 mii lei și anul 2013 ,cifra de 105939 mii lei.

Dacă e să analizăm datele de mai sus ajungem la concluzia că piața de desfacere a produselor de bază este Federația Rusă. Iar cel mai mare venit din vinzări întreprinderea la avut în anul 2012.

Tabelul 2.3

Dacă să efectuăm o analiză a profitului întreprinderii vom avea următorii indicatori,

profitul brut :

în anul 2011 a constituit suma de 15092 mii lei iar cea planificată pentru anul 2012 a fost 15500 mii lei cu o pondere de creștere de 102,7%.

Pentru anul 2012 a fost înregistrat un profit brut de 37108 mii lei cee ace este cu 21608 mii lei mai mult decît cifra planificată.

2013 a adus întreprinderii un profit brut de 34499 mii lei cee ace este cu 2609 mii lei mai puțin decît în anul precedent.

Profitul pînă la impozitare:

în 2011 a fost 2733 mii lei iar planificat pentru anul următor o fost cifra de 2500 mii lei.

În anul 2012 profitul pînă la impozitare a fost 7922 mii lei ceea ce este cu 5422 mii lei mai mult decît cifra planificată.

În anul 2013 cifra profitului pînă la impozitare a atins suma de 6598 mii lei ceea ce este cu 1324 mii lei mai puțin decît anul precedent.

Profitul net ,pierdere netă:

în anul 2011 a fost suma de 2733 mii lei iar pentru anul 2012 a fost planificată cifra de 2100 mii lei.

În anul 2012 profitul net, pierderea netă a fost 6679 mii lei ceea ce este cu 4579 mii lei mai mult decît cifra planificată.

În 2013 cifra a constituit 5440 mii lei cea ce este cu 1239 mii lei mai puțin decît în anul 2012.

Tabelul 2.4

Rentabilitatea activelor:

2011 -2,7%

2012- 4,56%

2013- 3,29%

Tabelul 2.5

Venitul din vînzări:

2011- 62956 mii lei;

2012- 119930 mii lei;

2013- 105939 mii lei;

Tabelul 2.6

Producția vîndută:

Anul 2012:

Pompe ermetice 1602 unit.;

Pompe submersibile 20 unit.;

Anul 2013:

Pompe ermetice 1245 unit.;

Pompe submersibile 20 unit.;

Vînzările unitare au scăzut în 2013 cu 354 unități față de anul 2012

Dacă să analizăm fluxul de personal avem în 2012 un număr de 585 de personae angajate.

În anul 2013 a fost micșorat numărul de angajați cu 10 persoane și au rămas 575 angajați .

Tabelul 2.7

Vînzările totale ale anului 2011 au fost 62956 mii lei ce constituie cu 60302 mii lei mai puțin decît în anul 2012.

În anul 2012 întreprinderea a avut vînzări totale în sumă de123258 mii lei , 2013 a înregistrat cifra de 108348 mii lei ceea ce este cu 14910 mii lei mai puțin decit în anul precedent.

Tabelul 2.8

Suma impozitului pe venit achitat de întreprindere.

Anul 2012 a fost achitată suma de 1242 mii lei în calitate de impozite pe venit,anul

2013 suma de impozitare a constituit 1158 mii lei ceea ce este mai puțin decît în anul 2012 cu 84 mii lei, încă un criteriul care confirmă profitul mai mic în 2013 față de anul precedent .

Tabelul 2.9

Situația activelor pe termen lung la nivel total :

Anul 2012 suma totală a activelor 29279 mii lei .

Anul 2013 suma totală a activelor 31635 mii lei ceea ce este cu 2356 mii lei mai mult decît în anul 2012.

Situația activelor curente:

Anul 2012 activele curente au constituit suma de 146251 mii lei.

Anul 2013 activele curente au constituit suma de 193450 mii lei ceea ce este cu 47199 mii lei mai mult decît în anul precedent.

Total- General active :

2012- 175530 mii lei;

2013 – 225085 mii lei;

Abaterea a constituit suma de 49555 mii lei;

Tabelul 2.10

Tabelul 2.11

Analiza situației la capitolul datorii:

Datorii pe termen scurt.

Anul 2012 datorii pe termen scurt în sumă de 68481 mii lei.

Anul 2013 datorii pe termen scurt în sumă de 112482 mii lei, ceea este cu 44001 mii lei mai mult decît în anul precedent.

Datorii pe termen lung:

Anul 2012 datorii pe termen lung în sumă de 7914 mii lei.

Anul 2013 datorii pe termen lung în sumă de 8028 mii lei ,ceea ce este cu 114 mii lei mai mult decît în anul precedent.

Datorii totale:

Anul 2012 datorii totale în sumă de 76395 mii lei.

Anul 2013 datorii totale în sumă de 120510 mii lei ,ceea ce este cu 44115 mii lei mai mult decît în anul precedent.

Din datele de mai sus putem susține că majorarea datoriilor cu 44115 mii lei în anul 2013 a adus la diminuarea profitului din anul 2013 față de anul 2012.

Tabelul 2.12

Capitalul propriu total:

Anul 2012- 99135 mii lei.

Anul 2013- 104575 mii lei.

Capital statutar:

Anul 2012 -51368 mii lei.

Anul 2013-51368 mii lei.

Rezerve:

Anul 2012 -26067 mii lei.

Anul 2013- 26067 mii lei.

Pierderea neacoperită a anilor precedenți:

Anul 2012- 15021 mii lei.

Anul 2013- 21700 mii lei

Capital împrumutat:

Anul 2012- 76395 mii lei.

Anul 2013- 120510 mii lei.

Datorii față de personal privind retribuirea muncii:

Anul 2012- 2709 mii lei.

Anul 2013- 2018 mii lei.

Total pasiv:

Anul 2012- 175530 mii lei.

Anul 2013- 225085 mii lei.

În concluzie putem afirma că din cei patru ani analizați ,perioada 2010-2013 , cel mai înalt coieficent de profit și indicatori a fost opținut în anul 2012 ceea ce este confirmat de mai mulți indicatori analizați.

CAPITOLUL III

Businessul Moldovenesc ca parte componentă a economiei europene

3.1 Evoluția relațiilor economice Moldo- Europene ca factor al prosperării .

Relațiile dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană au început odată cu semnarea la 28 noiembrie 1994 Acordul de Cooperare și Parteneriat (APC), care a intrat în vigoare la 1 iulie 1998 pentru o perioadă inițială de 10 ani cu o posibilitate de prelungire a acestuia. Documentul stabilește un anumit cadru juridic al relațiilor actuale între Moldova și Uniunea Europene în domenii cum sunt cel politic, comercial, economic și juridic, cultural-științific și presupune ca obiective susținerea Moldovei în următoarele domenii:

Consolidarea democrației;

Consolidarea statului de drept ;

Respectarea drepturilor omului ;

Dezvoltarea economică .

În conformitate cu prevederile Acordului de Cooperare și Parteneriat ,dialogul instituționalizat între Republica Moldova și Uniunea Europeană este realizat prin intermediul următoarelor structuri de cooperare:

Nivelul politic:

Consiliul pentru Cooperare Republica Moldova – Uniunea Europeană, care este organizat anual la nivelul înalților oficiali :Prim-ministru,Comisarul pentru Afaceri Externe și PEV, Înaltul Reprezentant al Consiliului Uniunii Eropene a reprezentantului Președinției Uniunii Europene avînd ca scop trasarea direcțiilor strategice a dezvoltării relațiilor Moldo-Europene;

Comitetul de Cooperare Republica Moldova-Uniunea Europeană se reunește anual la nivelul funcționarilor publici de cel mai înalt nivel în vederea examinării tendințelor și directoriilor cooperării a Republicii Moldova-Uniunea Europeană;

Comitetul de Cooperare Parlamentară Republica Moldova-Uniunea Europenă, care se reunesc anual la nivelul Șefilor delegațiilor Parlamentului Republicii Moldova și Parlamentului European.

Nivelul de lucru:

Subcomitetele Republicii Moldova și Uniunii Eropene sunt niște reuniuni sectoriale la nivel de experți ce se organizează o dată pe an:

Subcomitetul în domeniul Comerțului și Investițiilor;

Subcomitetul în domeniul Finanțelor, Economiei și Statisticii

Subcomitetul în domeniul Vămal, Cooperării Transfrontaliere, Justiției și Afacerilor Interne

Subcomitetul în domeniul Energiei, Mediului, Transport,Telecomunicații, Științei, Tehnologiilor, instruirii și educației

Totodată existența dialogului politic dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană este asigurat prin intermediul reuniunilor în formatul Dialogului Politic Uniunea Eropeană-Moldova (COEST, COPS, Directori Politici) în cadrul cărora este discutată posibilitatea parcursului reformelor în Republica Moldova și a relațiilor Republica Moldova –Uniunea Europeană și unele subiecte de interes comun în domeniul politicii externe și ceea de securitate. Pe parcursul anului sunt organizarea vizite reciproce, întîlniri și consultări la toate nivelele.

În luna mai a anului 2004 Republica Moldova a fost inclusă în Politica Europeană de Vecinătate (PEV) a Uniunii Europene. Planul de Acțiuni Republica Moldova-Uniunea Europeană a fost semnat la data de 22 februarie 2005.

Începând cu data de 7 mai 2009 Republica Moldova participă la inițiativa Parteneriatului Estic ,aducînduși contribuția activă la dezvoltarea dimensiunelor bilaterale și celei multilaterale.

Integrarea Europeană rămîne să fie obiectivul ireversibil al agendei interne și externe a Republicii Moldova. În prezent, Republica Moldova și Uniunea Europeană au semnat Acordul de Asociere, care a succes Acordul de Cooperare și parteneriat. Acordului de Asociere are scopul de a aprofunda semnificativ relațiile Republica Moldova-Uniunea Europeană și își aduce contribuția la asocierea politică și integrarea economică, cu obiectivul apropierii treptate a Republicii Moldova de Uniunea Europeană.

De asemenea, în anul 2011 au fost lansate negocierilor privind stabilirea Zonei de Comerț Liber Aprofundat și Cuprinzător, odată cu întrunirea condițiilor necesare.

Ceea ce la rîndul său impune racordarea la anumite schimbări a activității agenților economici coienteresați în exportul produselor sale pe piața europeană.

Acordurile Republicii Moldova și a Uniunii Europene privind Facilitarea eliberării vizelor și Readmisiei au întrat în vigoare la 1 ianuarie 2008, îar în iunie 2008 a fost lansat Parteneriatul privind Mobilizarea Republica Moldova –Uniunea Europeană. La 15 iunie 2010 a avut loc lansarea Dialogului Republica Moldova-Uniunea Europeană în domeniul de liberalizare a vizelor. În ianuarie 2011, Republica Moldova a primit Planul de acțiuni privind liberalizarea vizelor, care conține două seturi de anumite condiții, care odată implementate vor contribui la instituirea unui regim fără vize între Republica Moldova și Uniunea Eropeană.

Începînd cu anul 2010, Republica Moldova devine membru cu drepturi depline a Tratatului Comunității Energetice. În anul 2011 au fost finisate negocierile și începerea procesului de aderare a Republicii Moldova la Spațiul Aerian European Comun.

La data de 30 septembrie 2010 a fost semnat Protocolul privind principiile generale pentru participare a Republicii Moldova la programele Uniunii Europene, care a intrat în vigoare la data de 1 Mai 2011. Primul program a Uniunii Europene la care Republica Moldova a participat este FP7.

Evoluții în relațiile Republicii Moldova –Uniunea Europeană:

Perspectiva Europeană a Republicii Moldova:

Comunicarea în cadrul Comisiei Europene și Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și a Politicii de Securitate

„Un nou răspuns pentru vecinătatea în schimbare”

Din data de 25 mai 2011 face o referință indirectă la o perspectivă europeană pentru unele state cu statut de membru din Parteneriatul Estic. Republica Moldova va susține în continuare că este disponibilă pentru o aderare la Uniunea Europeană, conform Articolului 49 al Tratatului Uniunii Europene de la Lisabona, care stipulează premisele necesare aderării la Uniunea Europeană.

La data de 15 septembrie 2011, Parlamentul European a adoptat Rezoluția privind negocierile Acordului de Asociere între Republica Moldova și Uniunea Europeană. Textul Rezoluției Parlamentului European conține o serie de referințe foarte importante pentru viitorul relațiilor dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană. În mod special, remarcăm faptul că deputații europeni fac o referință la Articolul 49 al Tratatului Uniunii Europene în contextul angajamentului Uniunii Europene față de Republica Moldova. De asemenea, Rezoluția face referiță într-o manieră pozitivă la liberalizarea în domeniul regimului de vize, negocierea zonei de liber schimb, cooperarea sectorială, etc.

In textul Recomandărilor Comitetului de Cooperare Parlamentara Republicii Moldova-Uniunea Europeană din data de 30 octombrie 2011 se menționează ”Recunoașterea Republicii Moldova drept un stat european și reafirmarea susținerii pentru dorința Republicii Moldova de a deveni în viitorul apropiat membru al Uniunii Europene, în conformitate cu prevederile Art. 49 al Tratatului Uniunii Europene”.

Cooperarea în cadrul parteneriatului Estic (PAE)

Cel mai important element din cadrul juridic al dialogului Republicii Moldova cu Uniunea Europeană instituit prin cadrul Parteneriatul Estic îl constituie Acordul de Asociere.

Pe parcursul rundelor de negocieri desfășurate au fost închise provizoriu negocierile pe toate subiectele legate de Dialogul Politic și Reforme, Cooperare în domeniul Politicii Externe și de Securitate, Cooperarea economică și ceea sectorială, Prevederile institutionale. Capitolul Justiție, Libertate și Securitate este, la fel, aproape de închiderea lui la nivel provizoriu.

Republica Moldova are pus drept obiectiv valorificarea oportunităților care sunt oferite în cadrul Parteneriatului Estic atît pe dimensiunea bilaterală, cît și cea multilaterală, fiind bazată pe principiile diferențierilor . După cum prevede abordarea :

“mai multă asistență pentru mai multe reforme”

Uniunea Europeană a oferit Republicii Moldova pentru anul bugetar 2012, 28 mln Euro suplimentare tranșelor de asistență programate inițial pentru continuarea proceselor de reformare în domeniile justiției, sănătății și dezvoltării rurale.

Pe dimensiunea unei colaborări multilaterale în cadrul Parteneriatului Estic, instituțiile de resort participă cu regularitate la reuniunile din cadrul platformelor tematice organizate de Parteneriat.

Republica Moldova a găzduit la data de 5 iunie 2012 prima reuniune a Miniștrilor de externe ai PaE în cadrul formatului de dialog informal. Republica Moldova va fi prima țară din PaE care a găzduit următoarea reuniune a Forului Societății Civile a Parteneriatului Estic în luna octombrie 2013, la Chișinău.

Republica Moldova manifestă un interes foarte sporit pentru cooperarea în cadrul Platformei tematice 1 Democrație, buna guvernare și stabilitate și a Platformei tematice 3 „Securitate energetică”.

Dialogul Uniunea Europeană-Republica Moldova privind liberalizarea regimului de vize:

Îndeplinirea a tuturor condițiilor din cadrul Planului de Acțiuni privind liberalizarea regimului vizelor reprezintă mai mult decît o anumită prioritate a Guvernului – aceasta a devenit după importanță să fie o „sarcină națională”. Suntem foarte motivați să înregistrăm progrese în acest domeniu.

Dialogul dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană privind procesul de liberalizare a regimului de vize a fost lansat la data de 15 iunie 2010, Planul de Acțiuni Republica Moldova-Uniunea Europeană privind liberalizarea regimului de vize fiind prezentat Republicii Moldova la data 24 ianuarie 2011.

În acest context, a fost creat un grup de lucru privind coordonarea procesului de liberalizare a regimului de vize cu Uniunea Europeană și aprobat Programul Național de implementare a Planului de Acțiuni privind liberalizarea regimului de vize în martie 2011 și Măsurile Adiționale ale Programului Național de implementare a Planului de Acțiuni privind liberalizarea regimului de vize februarie 2012.

Dialogul Republica Moldova-Uniunea Europeană privind liberalizarea regimului de vize este structurat conform a patru blocuri:

1 în două etape:

prima – vizează consolidarea cadrului juridic;

iar a doua – implementarea activităților formulate în Plan.

La data de 23 mai 2011 Republica Moldova afacut o prezentare Comisiei Europene a primului Raport privind Progresul, privind implementarea Planului de Acțiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană în domeniul liberalizării regimului de vize, care cuprindea măsurile realizate din momentul înmînării oficiale a Planului de Acțiuni la 24 ianuarie 2011, urmînd cu oanumită strictețe structura și logica acestuia. Raportul este axat preponderent pe implementarea acțiunilor ce țin de realizarea primei etape de consolidare a cadrului legislativ în conformitate cu cele 4 Blocuri tematice ale Dialogului Republicii Moldova – Uniunea Europeană privind liberalizarea a regimului de vize, dar și descrierea unui anumit șir de măsuri deja întreprinse ce se referă la ceea de a doua etapă de implementare a Planului de Acțiuni.

În cadrul Raportului de progres al Uniunii Europene privind implementarea a Planului de Acțiuni în domeniul vizelor din data de 21 septembrie 2011 a fost apreciat progresul pozitiv înregistrat de către Republica Moldova în domeniul implementării primei faze a Planului de Acțiuni Republica Moldova –Uniunea Europeană în domeniul modificării și ajustării cadrului legal.

La data de 14 noiembrie 2011, Republica Moldova a prezentat cel de-al doilea Raport privind Progresul privind implementarea Planului de Acțiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană în domeniul liberalizării regimului de vize.

Republica Moldova a salutat noua viziune a Uniunii Europene privind liberalizarea regimului de vize reflectată în cadrul Declarației finale a Summitului Parteneriatului Estic prin excluderea a sintagmei de

„perspectivă pe termen lung”

în favoarea unei abordării diferențiate a fiecărui partener estic în dependență de performanțele obținute individual în interval de timp potrivit.

În rezultatul acțiunilor care au fost întreprinse în cadrul fazei I, Republica Moldova a elaborat, modificat, ajustat și aprobat 42 acte legislative și normative în conformitate cu standardele și legislația Uniunii Eeuropene.

Luînd în considerație Decizia luată de Consiliului Uniunii Europene din data de 19 noiembrie 2012 de a iniția procesul de evaluare a implementării condițiilor din cadrul celei de-a II-a faze, Republica Moldova a prezentat Comisiei Europene primul raport cu privire la realizarea condițiilor celei de-a II-a faze încadrul PALV la data de13 decembrie 2012 Republica Moldova. În acest context, în luna februarie 2013 Republica Moldova a găzduit Misiunile Uniunii Europene pentru evaluarea implementării a celei de II-a faze .

Acordul Republica Moldova-Uniunea Europeană de facilitare a regimului de vize:

Pe parcursul anului 2012 au fost finalizate un șir de negocieri cu caracter de amendare a Acordului Republica Moldova –Uniunii Europene privind facilitari în domeniul regimului de vize. Astfel, Acordul de Amendare a fost semnat la data de 26 iunie 2012, la Bruxelles și ratificat de către Republica Moldova la data de

12 octombrie 2012 publicat 11 decembrie 2012. Modificările introduse în Acord prevăd abolirea regimului de vize pentru posesorii unor pașapoarte de serviciu și extinderea categoriilor de cetățeni și facilităților în a călători în Uniunea Europeană. Acordul a intrat în vigoare după ratificarea sa de către Parlamentul European.

La data de 25 iunie 2013 a fost publicat cel de-al patrulea raport privind progresele realizate în punerea în aplicare de către Republica Moldova a planului de acțiune pe liberalizarea vizelor.   În acest Raport Comisia consideră că Republica Moldova a atins progrese foarte bune în implementarea eficientă și durabilă a valorilor de referință prevazute pentru a doua  faza a Liberalizarii Regimului de Vize. Îndeplinirea acțiunilor necesare prevăzute  în prezentul raport ar aduce Republica Moldova la finalizarea punerii în aplicare a tuturor valorilor de referință  prevazute pentru a doua  faza a Liberalizarii Regimului de Vize.

La data de 15 noiembrie 2013, Comisia Europeană a publicat cel de-al 5-lea Raport de Progres al Comisiei Europene privind implementarea Planului de Acțiuni Republica Moldova-Uniunea Europeană privind liberalizarea regimului de vize, prin care a constatat că au fost îndeplinite toate condițiile cu privire la abolirea regimului de vize pentru călătoriile de scurtă durată în spațiul Schengen.
 
Drept rezultat, la data de 27 noiembrie 2013 ,Comisia Europeanăa a propus liberalizarea regimului de vize pentru cetățenii Republicii Moldova prin modificarea Regulamentului 539/2001 privind abolirea obligației de viză pentru călătoriile de scurtă durată pentru cetățenii Republica Moldova posesori ai pașaportului biometric în spațiul Schengen

La data de 20 decembrie 2013, la Bruxelles, urmare a propunerii Președinției Lituaniene a Uniunii Europene, ambasadorii statelor membre ale Uniunii Europene au susținut propunerea Comisiei Europene de modificare a Regulamentului Uniunii Europene 539/2001 privind liberalizarea regimului de vize pentru cetățenii Republicii Moldova, pentru călătoriile de scurtă ședere în spațiul Schengen.

În conformitate cu procedurile Uniunii Europene, propunerea data a fost  examinată în Parlamentul European și a fost votată în cadrul Comisiei specializate pentru Libertate, Securitate și Justiție la data de 12 februarie 2014 și ulterior, la data de 27 februarie 2014  –  în Plenul Parlamentului.
 

În cadrul ședinței din data de 14 martie 2014, a Consiliului Uniunii Europene, reunite în formatul miniștrilor pentru Transport, statele membre ale Uniunii Europene au susținut propunerea Comisiei Europene de anulare a regimului de vize pentru călătoriile de scurtă durată ,pentru o perioadă de ședere de până la 90 de zile pe parcursul a 6 luni în spațiul Schengen, pentru cetățenii Republicii Moldova, posesori ai pașaportului biometric.Adoptarea propunerii respective de către statele membre ale Uniunii Europene încheie faza deliberativă a procedurii decizonale a Uniunii Europene privind liberalizarea regimului de vize.

La  data de 3 aprilie 2014 președintele Parlamentului European, Martin Schulz, și reprezentantul Președinției Consiliului Uniunii Europene, ministrul adjunct de externe al Greciei, Dimitris Kourkoulas au semnat modificarea Regulamentului  539/2001, care permite transferul Republicii Moldova în lista țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de obligativitatea vizei. Semnarea de astăzi este pasul oficial și final din cadrul procedurii.

Liberalizarea regimului de vize nu are un efect direct asupra busenissului , însă indirect aceasta își aduce aportul la dezvoltarea acestuea, prin prizma eliminării barierilor de deplasare. Ceea ce ca efect final ajută la formarea relaților antreprenoriale cu unii parteneri străini.

Parteneriatul de Mobilitate a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană

Proiectele realizate în cadrul Parteneriatului de Mobilitate a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, în special în domeniul securității documentelor și a politicilor migraționale, combaterii migrației ilegale, contribuie nemijlocit la implementarea cerințelor înaintate de către Uniunea Europeană în contextul liberalizării regimului de vize pentru Republica Moldova.

Avînd în vedere interesul de creștere și caracterul flexibil al acestui instrument, recent au fost lansate noi inițiative pentru cooperare în următoarele domenii:

Managementul eficient al mobilității cadrelor medicale;

Gestionarea eficace a pieței muncii;

Crearea Profilului Migrațional Extins;

Diminuarea impactului negativ al migrației asupra categoriilor vulnerabile;

Protecției sociale a migranților, consolidarea relațiilor cu diaspora.

Cu suportul Uniunii Europene, Moldova promovează activ o experiență de elaborare și creare a Profilului Migrațional Extins al Republicii Moldova, ca instrument de colectare a datelor statistice privind gestionarea fluxurilor migraționale, și de creare a unor mechanisme necesare pentru utilizare a acestor informații în procesul de elaborare și implementare a politicilor în domeniul migrațional.

În cadrul Parteneriatului de Mobilitate a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană din anul 2008 au fost realizate 85 proiecte în domeniul asigurării securității documentelor, al politicilor migraționale, combaterii migrației ilegale.

Zona de liber schimb aprofundat și cuprinzător:

Dialogul cu Uniunea Europeană privind instituirea unei Zone de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (ZLSAC) între Republica Moldova și Uniunea Europeană aceasta a fost negociată ca parte componentă a Acordului de Asociere a demarat în anul 2010. Nivelul de pregătire al Republicii Moldova pentru negocierea ZLSAC a fost inițial evaluat în baza unui chestionar al Comisiei Europene (COM), la care autoritățile Republicii Moldova au răspuns în luna mai a anului 2010.

În urma examinării răspunsurilor Republicii Moldova, în perioada 31 mai – 2 iunie 2010, o delegație a COM a efectuat o vizită pentru evaluarea informației prezentate în chestionarele respective. Urmare a raportului pregătit de această misiune, COM a elaborat anumite Recomandări cheie în care sunt trecute în revistă acțiunile ce urmează a fi întreprinse de către Republica Moldova în vederea

inițierii unor negocieri . Recomandările de bază și a instituirii ulterioare a unei ZLSAC. Recomandările adiționale, textul cărora a fost transmis autorităților moldovenești în luna noiembrie 2010. În baza acestui document, Guvernul Republicii Moldova a elaborat și aprobat un Plan de Acțiuni pentru realizarea acestor Recomandări conform Hotărîrii de Guvern nr. 1125 din 14.12.2010, proiectul căruia a avut coordonare din prealabil cu experții Comisiei Europene.

În luna februarie 2012 a avut loc inițierea negocierile privind posibilitatea creării unei Zone de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător care va constitui o parte integrantă din Acordului de Asociere, fiind desfășurate cinci runde de negocieri.

În altă ordine de idei, este important, ca urmare a demersurilor autorităților moldovenești, Uniunea Europeană a adoptat o anumită decizie în privița modificării și extinderii Preferințelor Comerciale Autonome ale Uniunii Europene pentru Republica Moldova (PCA) până în luna decembrie 2015, mărirea cotelor la vin și o serie de produse agricole sensibile. În consecință, Republica Moldova va avea posibilitatea dea beneficia în continuare de Preferințele Comerciale Autonome ale Uniunii Europene pînă la finalizarea negocierilor privind o instituire a ZLSAC, fiind unica țară din PEV care are un asemenea regim de lucru în domeniul comercial preferențial cu Uniunea Europeană.

Instituirea unui regim comercial preferential va avea un efect pozitiv asupra dezvoltării businessului national, însă este de menționat că de aceste facilități vor putea beneficia doar acei care se vor putea acomoda la noile condiții comerciale.

Acordul privind spațiul aerian comun a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană

Dialogul a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană în privița dezvoltării unui spațiu aerian comun cu Uniunea Europeană a fost inițiat în luna iunie 2010, prin mesajul premierului Vlad Filat adresat către Președintele Comisiei Europene în care a fost exprimată doleanța autorităților moldovenești de a fi lansate negocierile cu Uniunii Europeană în vederea aderării a Republicii Moldova la Spațiul Aerian Comun European (SACE).

Pentru a pregăti un studiu de fezabilitate privind nivelul de pregătire a țării noastre, în luna septembrie 2010, la Chișinău a avut loc o vizită pentru documentare a experților companiei de consultanță „Steer Davies Gleave” angajată pentru acest scop de către Comisia Europeană. În luna februarie 2011, Comisia a finalizat acest studiu în care sunt analizate efectele liberalizării pieței în domeniul serviciilor aeriene din Republica Moldova. La 2 mai 2011 a fost publicată Comunicarea Comisiei Europene privind dezvoltarea în domeniul unui Spațiului Aerian Comun European dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova.

Pe data de 16 iunie 2011, Consiliul în domeniul Transportului al Uniunii Europene a aprobat mandatul Comisiei Europene pentru inițierea unor negocieri cu Republica Moldova a acordului privind crearea unui Spațiu aierian comun European.

Prima rundă de negocieri a avut loc la data de 25-27 iulie, a doua – la data de 3-5 octombrie, după care negocierile au fost practic finalizate. Acordul a fost parafat în cadrul celei de-a treia runde de negocieri, care a avut loc la Chișinău, pe data de 26 octombrie 2012. Acordul a fost semnat pe data de 26 iunie 2012 la Bruxelles, cu ocazia reuniunii Consiliului de Cooperare a Republicii Moldova cu Uniunea Europene și ratificat de Parlamentul Republicii Moldova. Pînă la finalizarea de către Uniunea Europeană a tuturor procedurilor pentru ratificare, Acordul a intrat

provizoriu în vigoare în baza schimbului de anumite note verbale cu caracter diplomatic, în conformitate cu prevederele art. 29 al Acordului Astfel, toate prevederile din cadrul Acordului vor fi valabile odată cu intrarea provizorie a acestuia în vigoare.

Semnarea acestui Acord dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană va oferi posibilitate companiilor care prestează servicii în domeniul aeriean din Uniunea Europeană să activeze în spațiul aierian al Republicii Moldova, și celor moldovenești în spațiul Uniunii Europene, fiind anulate toate restricțiile care privesc frecvența zborurilor și accesul pe piață. Astfel, liberalizarea serviciilor aeriene cu Uniunea Europeană crează condiții adecvate pentru atragerea activității unor noi companii în Republica Moldova ceea ce va aduce la extinderea posibilităților companiilor autohtone și extinderea în sfera serviciilor, inclusiv a celor de tip low cost, micșorarea prețului la bilete, mărirea numărului de rute și a destinațiilor, oferirea unor servicii adecvate etc. Autoritățile moldovenești au inițiat o serie de acțiuni care au menirea să modernizeze aeroporturilor din Mărculești, Bălți și Cahul.

Participarea Republicii Moldova la programele și Agențiile Uniunii Europene

Republica Moldova este cointeresată în participarea activă în cadrul Programelor și Agențiilor Uniunii Europene. Acest lucru va aduce la facilitarea și implementarea Acordului de Asociere (AA), preluarea bunelor practici din Uniunea Europeană și stabilirea anumitor contacte de lucru între experții din Republica Moldova și cei din Uniunea Europeană și alte state participante. În cadrul celei de-a 7-ea runde de negocieri s-a convenit asupra includerii unui capitol aparte în Acordului de Asociere dedicat Programelor și Agențiilor Uniunii Europene.

După semnarea, la data de 30 septembrie 2010, a Protocolului adițional la Acordul de Parteneriat și Cooperare cu Republica Moldova, au fost deschise noi oportunități pentru extinderea participării Republicii Moldova în cadrul Programelor Uniunii Europene. Dat fiind că participarea în cadrul Programelor și Agențiilor Uniunii Europene presupune și o contribuție financiară anumită din partea Republicii Moldova, decizia respectivă este luată pentru fiecare caz în parte, urmare a unor consultări cu reprezentanții din cadrul Comisiei Europene și a ministerelor sectoriale vizate.

La data de 11 octombrie 2012, Republica Moldova a semnat Memorandumul de Înțelegere dintre Comunitățile Europene și Republica Moldova privind asocierea Republicii Moldova la cel de-al Șaptelea Program din cadrul Comunității Europene pentru Cercetare și Dezvoltare Tehnologică (PC7). Republica Moldova este prima țară din cadrul Parteneriatului Estic și a doua din cadrul Politicii Europene de Vecinătate după Israel, care devine asociat la FP7. Acesta este primul Memorandum de Înțelegere semnat de Republica Moldova după semnarea Protocolului adițional la APC din data de 30 septembrie 2010.

După o anumită serie de consultări cu reprezentanții COM și cei ai Serviciului Vamal din Republica Moldova, a fost convenit asupra unei participări ad-hoc a Republicii Moldova în cadrul Programului Customs 2013. Experții din Republica Moldova au participat la o serie de reuniuni. Domeniul respectiv de cooperare a fost inclus și în Cadrul strategic pentru cooperare în domeniul vamal între Republica Moldova și Uniunea Europeană pentru anii 2011-2015, document asupra căruia s-a convenit în octombrie 2012.

La data de 17 iulie 2012 a fost semnat Memorandumul de Înțelegere cu Centrul European pentru Monitorizarea Drogurilor și Dependenței de Droguri (EMCDDA).

Republica Moldova implementează din anul 2007 Acordul Strategic de Cooperare cu Europol. Prioritatea Republicii Moldova în contextul liberalizării regimului de vize este inițierea a negocierilor pe marginea Acordului Operațional de Cooperare cu Europol. În conformitate cu toate procedurile interne, înaintea

formulării unei decizii privind o inițiere a negocierilor respective, Europol urmează să organizeze o vizită pentru documentare în vederea verificării a nivelului de implementare de către Republica Moldova a legislației care privește protecția datelor cu caracter personal .

Totodată, Republica Moldova a finisat procedurile interne în vederea negocierii Acordului-tip privind detașarea ofițerilor pentru legătură. În acest context, pe parcursul lunii ianuarie 2013, Acordul care privește Ofițerii de Legătură și Foaia de Parcurs pentru implementare a Acordului Strategic de cooperare între Republica Moldova și Oficiul European de Poliție au fost semnate printr-un schimb de scrisori transmise prin intermediul canalelor diplomatice

Cooperarea în domeniul Energetic:

Pe tot parcursul ultimilor trei ani a avut loc o înregistrare de progrese importante în domeniul energetic, fiind în special consolidate relațiile pentru colaborare între instituțiile naționale de resort, precum și cu partenerii pe linia Uniunii Europene și Comunității Energetice, care au acordat un suport major Republicii Moldova în contextul diminuării dificultăților apărute pe marginea angajamentelor luate de către Republica Moldova în vederea implementării a Pachetului III energetic. Totodată, a avut loc o avansare în domeniul promovării proiectelor privind interconexiunile dintre rețelele electrice ENTSO-E și gazoductulului Iași-Ungheni, fiind un foarte important pas pentru Republica Moldova în domeniul diversificării energetice și consolidarea securității și independeții în acest domeniu.

Se preconizează o definitivare a lucrărilor privind interconectarea Republicii Moldova la Rețeaua Europeană pentru Transport a Energiei Electrice (ENTSO-E) pînă la data de 31 decembrie 2015.

În vara anului 2012 Republica Moldova a semnat o Declarație comună pentru derulare a proiectului petru construcția Gazoductului Iași-Ungheni, prin care va avea loc interconectarea sistemelor de gaze ale României și Republicii Moldova.

De asemenea, autoritățile Republicii Moldova și României au convenit în domeniul elaborării unui Plan magistral comun privind prioritățile pentru interconectare electrică care va sta la baza unei prioritizări a interconexiunilor electrice ale Republicii Moldova cu Uniunea Europeană prin intermediul României.

Cooperarea în domeniul Vamal:

În perioada 13-14 octombrie 2012 a avut loc prima vizită la Chișinău a Comisarului European în domeniul Impozitării, Uniune Vamală, Audit și Anti-fraudă. În cadrul acestei vizite s-a convenit asupra unui document nou:

Cadrul Strategic pentru Cooperare vamală a

Uniunii Europene și Republica Moldova, care formulează toate obiectivele comune prioritare ce urmează a să fie întreprinse pe parcursul anilor 2011-2015. În vederea implementării a obiectivelor acestui document, a avut loc crearea unui Grup de lucru comun, care va elabora un Plan de acțiuni care va includere unele măsuri concrete ce urmează a fi întreprinse.

Perspectivele și impedimentele integrării businissului national în sistemul economic European

Perspectile unei integrări Europene deschide pentru Republica Moldova anumite perspective în domeniul dezvoltării economice , în același timp toate proiectele care sunt imlimentate în cadrul Acordului de Asociere au anumite tangențe cu dezvoltarea businessului în Republica Moldova.

Dacă am încerca să analizăm efectele procesului de intergrare Europeană asupra businessului ,vom opseva că acest proces generează atît efecte positive cît și negative. Efectele cu caracter negative sunt cauzate nu din cauza programelor implimentate , impedimentul constă în dificiențele întîmpinate în cadrul procesului de implimentare.Efectele asupra businessului sunt destul de majore mai ales în perioada de tranziție.În condițile unei integrări Europene businessul național va fi nevoit să treacă și el printr-o serie de reforme , cu siguranță se poate afirma că nu toți reprezentanții businesului national vor putea rezista să rămîe pe poziții după această reformă.

Nu este un secret că businessul Moldovenesc are alte reguli de joc comparativ cu businessul European. Aceste difernțe de mentalitate și reguli de joc pot avea un efect negativ asupra procesului de integrare și chear mai mult ar putea stopa procesul dat.

Dacă să enumerăm cauzele care pot să impedice procesul de integrare a businessului național ca parte componentă a economiei Europene:

Domeniul justiției;

Corupția;

Politica Concurențială;

Politica Fiscală;

Plitica relațiilor comerciale;

Domeniul Vamal;

Standartizare;

Reforma în domeniul Justiției:

Evoluții majore:

Reforma în domeniul justiției este ghidată de către Strategia de reformare a sectorului justiției pentru anii 2011-2016 (SRSJ), aprobată prin Legea nr. 231 din data de 25.11.2011, dar și prin Planul de acțiuni pentru implementarea acesteia, aprobat printr-o Hotărîre a Parlamentului nr. 6 din data de 16.02.2012. Către data de 1 iulie 2014, din cele 288 de acțiuni planificate pentru a fi realizate pină la data de 30 iunie 2014, 173 din acestea au fost realizate, iar 115 au fost nerealizate, ceea ce constituie, respectiv, un raport procentual de circa 60% față de 40%. Pentru business este foarte important ca interesele acestuea să fie protejate , în cadrul unui proces de integrare economică Europeană este foarte importantă prezența unei justiții incorupte.

În acest sens au întreprinse o serie de implimentări, printre cele mai importante realizări sunt de remarcat:

Adoptarea, inclusiv și demararea procesului de implementare, a mai multor acte cu caracter normativ relevante domeniului :

Legea nr. 325 din 23.12.2013 privind testarea integrității profesionale;

Legea nr. 328 din 23.12.2013 privind salarizarea judecătorilor;

Legea nr. 161 din 18.07.2014 cu privire la administratorii autorizați;

Legea nr. 178 din 25.07.2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor;

Hotărîrea Guvernului nr. 707 din 09.09.2013 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind avertizorii de integritate;

Aprobarea, prin Legea nr. 122 din 03.07.2014, a Concepției de reformă în domeniul Procuraturii;

Modernizarea reglementărilor și metodologiilor în instrumentarea aplicată de instituțiile de expertiză judiciară;

Avansarea în domeniul procesului de elaborare a cadrului normativ relevant în domeniul sistemului de executare a deciziilor judecătorești: interpreții și traducătorii din cadrul proceselor judiciare, notariat, avocatură, mediere, agentul guvernamental.

Lansarea mai multor studii derivate din SRSJ2;

Promovarea unor platforme informaționale și instrumente IT (e-registre) menite să sporească transparența domeniului justiției, lansarea unui portal web unic al instanțelor judecătorești;

Lansarea Modulului IV pentru distribuirea aleatorie a dosarelor, precum și consolidarea eforturilor în domeniul asigurării înregistrării audio a ședințelor de judecată.

Avansarea în domeniul procesului de optimizare a hărții dislocării instanțelor de judecată prin desființarea Curții de Apel Bender.

Avansarea în cadrul procesului de modernizare și securizare a șediilor din instanțele judecătorești.

Inaugurarea a Centrului pentru reabilitare socială a persoanelor eliberate de pedeapsă penală din Florești.

Dezvoltarea unui mecanizm de protecție a participanților procesele judiciare camerele de audiere.

Inițierea a unei construcții a unui penitenciar modern cu condiții pentru detenție ,urmînd a fi în conformitate cu standardele in domeniu.

Dezvoltarea a unor cursuri de instruire în domeniul anticorupției, destinate pentru actorii din sectorul justiției, precum și lansarea de către Institutul Național al Justiției a procesului de instruire continuă de la distanță.

Principalele probleme depistate

Sectorul justiției, în percepția oamenilor, rămîne să fie puțin credibil. Potrivit Barometrului Opiniei Publice din luna noiembrie 2014, 70 % din respondenți au declarat că deloc nu au încredere sau nu prea au încredere în domeniul justiției.

Mai multe mecanisme pentru anticorupție, aplicabile pentru sectorul justiției, ar trebui fortificate și supuse unei îmbunătățiri. Referindune la necesitatea implementării plenare a condițiilor:

Legii nr. 269 din 12.12.2008 privind aplicarea testării la detectorul de comportament simulat (poligraf),

Necesitatea unor anumite amendamente esențiale la Legea privind testarea integrității profesionale, pornind de la avizul Comisiei de la Veneția4. Necesitatea revizuirii Constituției Republicii Moldova în special a art. 46 alin. (3) pentru a da mai multă siguranță în domeniul imlimentării nomelor penale cu referință la îmbogățirea ilicită și confiscarea extinsă.

Deși dinamica procesului de implementare a SRSJ este destul de constantă și pozitivă, s-au acumulat mai multe restanțe alarmante, cum ar fi:

Reformarea procuraturii;

Uniformizarea codurilor de etică;

Consolidarea capacităților organelor care sunt responsabile de sancționarea abaterilor disciplinare;

Implementarea a mecanismelor interne de avertizare.

Este de menționat faptul că dezvoltarea unui business European este posibilă doar în condițiile existenții unei justiții corecte și transparente . Justiție care va oferi drepturi egale atît reprezentantului businessului mic comparativ cu o companie mare și influientă. Alt factor care influiențează coruperea justiției este implicarea unor personae de rang înalt cu scopul de a influiența pronunțarea sentinței.Diminuarea influienței ar avea un efect pozitiv asupra reformei. Doar în așa caz vom putea vorbi de evoluția unui business European la nivel național.

Combaterea Corupției

Evoluții majore

Luînd în calcul faptul că prezența fenomenului de corupție are anumite efecte negative asupra dezvoltării businessului în Republica Moldova , mai ales cînd vorbim de businessul mic și cel mijlociu.Fiincă acestea din urmă cel mai des întîlnesc impedimente din partea funcționarilor publici , spre dezvoltare ,în caz de reușită și fortificarea de poziții nu înseamnă că alt concurent nu va încerca să folosească funcționarii publici pentru a creea de impedimente . Fapt care se face posibil într-un sistem corupt. Potrivit ultemului Raport pentru activitate al Centrului Național Anticorupție (CNA) pentru anul 2014,dispunem de următoarele date, au fost depistate 570 infracțiuni, ceea ce reprezintă cu 20 puncte procentuale mai multe față de 2013. Din numărul total de infracțiuni, 448 au fost calificate drept acte de corupție și conexe corupției. Pentru comparație, în anul 2013, de către Centrul Național Aticorupție, au fost depistate circa 374 de acte de corupție și conexe corupției. Numărul celor mai multe infracțiuni de corupție și conexe corupției au fost depistate în:

Instituțiile de drept – 134;

Administrația publică locală – 76;

Intreprinderi de stat – 68;

Birouri de avocatură – 22;

Medicina publică – 16;

Instituții de învățămint – 16;

Organe de control fiscal și revizie – 14;

Instituții publice în domeniul transportului – 10;

Instituții de înmatriculare transport, calificare conducători auto – 9;

Oficii executori judecătorești – 8;

Organe ale apărării naționale – 7;

Instituții vamale – 5 .

Cel mai des au fost săvirșite : coruperea active și traficul de influență. Poliția rămîne una din instituțiile cu cele mai sporite riscuri pentru corupție. Pentru perioada de referință, circa 55 polițiști se regăsesc printre figuranții dosarelor gestionate de CNA și de către procurori. Pe parcursul anului 2014, pentru comiterea de infracțiuni de corupție și conexe acestora au fost deferiți către justiție 40 colaboratori de poliție, inclusiv și 7 ofițeri de urmărire penală. În perioada de referință, instanțele de judecată au examinat 31 de cauze penale de corupție sau conexe corupției cu o rezonanță socială sporită, inclusiv 6 cauze penale cu privință la 3 judecători, 1 președinte de judecătorie, 1 judecător inspector al Inspecției Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii.O bună parte din cause penale rămîn în procedură.

Ca și în perioada precedentă a anului 2013, pe parcursul a întregului an 2014, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) rămîne în egală măsură a fi antrenat în investigarea de corupție. Potrivit Informațiilor operative cu privire la starea infracționalității pe teritoriul Republicii Moldova pentru o perioadă a 12 luni ale anului 2014 ,fără cele clasate, MAI a înregistrat 861 cazuri de infracțiuni comise în sfera publică, inclusiv: 134de cazuri de Corupere pasivă, 60 de cazuri de Corupere activă; 167 de cazuri de Abuz de putere, 232 de Exces de putere; 65 cazuri de Neglijență în serviciu. Deși numărul de infracțiuni înregistrate de MAI a înregistrat o descreștere în comparație cu anul 2013, cu excepția infracțiunilor de corupere activă, MAI surclasează CNA în combaterea corupției.

Potrivit informațiilor furnizate de către Comisia Națională de Integritate (CNI),pe parcursul anului 2014, CNI a inițiat un număr de 354 controale ,cu 234 mai mult decit in anul 2013. Dosarele pentru control s-au referit la 280 figuranți ai declarării, inclusiv:

1 guvernator UTAG ,

5 deputați,

39 judecători,

12 procurori,

19 miniștri și vice-miniștri,

7 președinți și vicepreședinți de raioane,

42 primari și viceprimari, 28 conducători ai întreprinderilor de stat și a celor municipal,

55 funcționari publici cu statut special,

5 persoane din cabinetul demnitarilor publici,

13 conducători ai APC,

26 funcționari publici de conducere,

8 funcționari publici de execuție,

22 alții.

A avut loc finalizarea a 257 de dosare ,ce constituie cu 183 de dosare mai mult decît în anul 2013. Din numărul total de dosare care au fost încheiate, 122 din acestea au fost finalizate printr-o adoptare a unui act de constatare a încălcărilor admise de către subiecții declarării, iar 135 au fost clasate din motiv că faptele sesizate nu au fost confirmate. Urmare a controalelor care au fost efectuate, au fost constatate:

54 cazuri de încălcare a regimului juridic al declarării veniturilor și proprietății,

50 cazuri de încălcare a regimului juridic al conflictului de interese,

18 cazuri de încălcare a regimului juridic al incompatibilităților.

Principalele probleme depistate

În pofida unor eforturi legate de anticorupție, perceperea de corupție în Republica Moldova nu a suferit careva schimbări majore. Potrivit Transparency International, Republica Moldova a înregistrat în 2014 un scor al Indicelui legat de Perceperia Corupției (IPC) de 35 puncte, plasîndu-se pe locul 105 din 175 țări incluse în clasament.10 Pentru o comparație, în 2013 scorul IPC a fost același, Republica Moldova clasînduse pe locul 102 din 177 țări prezente în clasament.

Informațiile furnizate de către CNA demonstrează o avansare din punct de vedere cantitativ a autorității în domeniul dat de activitate. Cu regret, aceste informații, dar și cele prezentate de către MAI, nu ne permit să facem o evaluare a performanțelor și a calității autorităților dindomeniul combaterii corupției. Reiterăm, că una din problemele care au fost identificate ca find constante, a constituit numărul impunător al cauzelor penale care au fost clasate. La fel, se menține și problema lipsei unei delimitări clare între competențele a diferitor organe în efectuarea urmării penale.

La nivel general, activitatea pentru prevenirea și combatere a corupției a fost ghidată de către Planul de acțiuni pe anii 2014-2015 privind implementarea Strategiei naționale pentru anticorupție 2011-2015, aprobat întîrziat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 76 din data de 16.05.2014. Potrivit statisticilor, către data de 1 iulie 2014, 72 % din acțiunile care au fost planificate au fost realizate cu succes, 17 % se constată ca fiind restanțe, iar 11 % sunt in proces de derulare. Printre restanțele majore se numără mai multe acțiuni din responsabilitatea CNI, cum ar fi:

Elaborarea unor studii în domeniul de activitate;

Ajustarea cadrului legislativ;

Revizuirea modelelor de declarații.

Prezența fenomenului de corupție are efecte negative asupra mai multor domenii , acel economic nu este o exceție , prezența corupției în anumite ramuri aduce la stagnarea și intimidarea procesului de dezvoltare a sectorului antreprenorial în Republica Moldova.

Politica Concurențială

Evoluții majore

A avut loc elaborarea unei Concepții a Sistemului informațional automatizat „Registrul ajutorului de stat din Moldova”, care are menirea să asigure realizarea prevederilor Legii nr. 139 din 15 iunie 2012 cu privire la ajutorul de stat, printr-o instituire a unui mecanism informațional pentru evidență, raportare și prelucrare a informației care a fost relevantă de către autoritățile publice.

A avut loc lansarea Registrului Ajutoarelor de Stat de către Consiliul Concurenței. Astfel, cu ajutorul acestui sistem informațional va avea loc o centralizare a proceselor de stocare, prelucrare și analiza a informației care are privință la toate măsurile cu caracter de ajutor din partea statului,despre furnizorii și beneficiarii în cadru acestora, precum și statistica sectorială în privința alocării a ajutorului.

Principalele probleme depistate

Procesul pentru alocare a asistenței din partea statului, datorită corupției cu caracter endemic în sectorul public, rămine a fi unul netransparent, ducind la o alocare suboptimă a resurselor publice limitate și la o distorsionare a mediului de concurență în țară.