Business Intelligence, Activitate Legala In Sporirea Profitului In Afaceri

Termenul de ”business intelligence” reprezintă uneltele și sistemele care joacă un rol cheie în procesul de planificare strategică al unei companii.. Aceste sisteme permit unei companii să adune, stocheze, acceseze și să analizeze date care țin de activitatea companiei și al concurenței pentru a ajuta în procesul de luare al deciziilor. În general aceste sisteme vor ilustra conceptul de ”business intelligence” în domeniile profilului clientului, al asistenței oferite acestuia, pentru cercetarea de piață, segmentele acesteia, profitabilitatea produselor comercializate, analiza statistică și analiza inventarului și a procesului de distribuție și deasemenea pentru investigarea mediului commercial și economico-financiar concurențial în care acționează.

I. Nevoia de intelligence a managerilor

I.1. Definirea conceptului de intelligence

În ultimii ani tot mai mulți termeni au invadat limbajul din lumea afacerilor: Business Intelligence, Competitive Intelligence, Marketing Intelligence, Market Intelligence, Strategic Intelligence, Knowledge Management etc.

Terminologia cu privire la „intelligence” a fost dintotdeauna confuză, noi termeni ivindu-se odată cu maturizarea disciplinei care studiază inteligența.

Până în prezent, în legislația românească nu este definit sau utilizat termenul de intelligence. În literatura de specialitate există numeroase referiri la activitățile de obținere a informațiilor din mediul concurențial, utilizându-se termenii de competitive intelligence în limba engleză sau surveillance stratégique în limba franceză. Francezii mai folosesc termenul de intelligence economique pentru echivalentul american business intelligence, ca fiind inteligența în afaceri, iar americanii vorbesc de competitive intelligence ca fiind inteligența concurențială. Traducerea unor astfel de termeni se poate face doar aproximativ în limba română. Ar putea fi utilizați termenii de inteligența de afaceri – pentru a desemna tipurile de activități desfășurate și informații concurențiale – pentru a indica tipurile de informații culese din piață.

Prima definiție a inteligenței economice este oferită pentru prima dată în anul 1967 de către Harold Wilenski, definiție care face distincția între inteligența economică și spionajul economic: „inteligența economică ca activitate de producere de cunoștințe, servește scopurilor economice și strategice ale unei organizații, fiind alcătuită și produsă într-un context legal și plecând din surse deschise.” Considerați adesea ca sinonimi, unii autori evidențiază în literatura de specialitate diferențele dintre termeni și fac numeroase precizări conceptuale. Totuși, Jay Liebowitz (2006) susține faptul că există sinergii enorme între aceste domenii, scopul final fiind modul în care companiile utilizează informațiile interne și externe pentru a lua decizii mai bune. Liebowitz este de părere că barierele dintre aceste domenii ar trebui îndepărtate, pentru a maximiza valoarea ce o poate conferi intelligence-ul organizației. O strategie de afaceri de succes necesită o cunoaștere a mediului extern al companiei, incluzând aici clienții, concurența, structura industriei, forțele competiției ș.a.m.d. Informațiile despre aceste probleme sunt un punct cheie al inteligenței competitive (Competitive Intelligence). La o simplă căutare în baza de date ProQuest după competitive intelligence obținem un număr redus de studii și lucrări, fapt ce atestă o preocupare destul de scăzută a mediului academic pentru acest concept.

I.2. Conceptul de intelligence în lumea afacerilor

Conceptul de intelligence este la fel de vechi ca și omenirea, pentru că întotdeauna informațiile, cât mai complete și verificate, au fost utilizate în luarea deciziilor. Bineînțeles, activitatea de intelligence a fost inițial utilizată în scopuri militare, dar, în timp, a început să fie aplicată și în mediul de afaceri. Activitatea organizată de intelligence desfășurată de către firme a apărut acum mai bine de patru decenii, la nivelul unor companii americane ce dispuneau de resurse financiare importante, care au cooptat în structurile lor foști ofițeri din serviciile de informații, în scopul creării unor sisteme de avertizare cu privire la acțiunile firmelor concurente. În urmă cu aproximativ 20 de ani, conceptul a ajuns și în Europa. În timp, tot mai multe dintre marile firme au apelat la foștii ofițeri activi ai serviciilor secrete, pentru că aceștia aveau cunoștințele și deprinderile necesare colectării și procesării informațiilor.

Putem spune că, intelligence-ul de afaceri are, indirect, la origine modalitățile de organizare și desfășurare a activităților de informații specifice serviciilor specializate ale unor state occidentale. În timp însă, în special datorită constrângerilor legale, dar și faptului că cerințele transmise către specialiștii în intelligence de către managementul unei companii difereau semnificativ de cele referitoare la probleme de securitate a statului, intelligence-ul de afaceri s-a îndepărtat de origini, astfel încât în prezent nu mai poate fi echivalat cu spionajul (chiar și cel economic). Concomitent cu această direcție de dezvoltare, intelligence-ul specific firmelor a ajuns să fie reglementat prin coduri clare de conduită profesională, care fac ca întregul proces de culegere și analiză a informațiilor să fie plasat în zona etică și legală. În context economic, Intelligence reprezintă informația cu privire la producția, distribuția și consumul de bunuri și servicii, la muncă, finanțe, impozitare, precum și la alte aspecte ale economiei unei națiuni sau ale sistemului economic internațional. Informațiile economice permit unei națiuni estimarea amplorii posibilelor amenințări militare sau a intențiilor unui potențial inamic. În timp de război, informațiile economice reprezintă un prim indicator despre capacitatea unui inamic de a susține un război. Este caracteristic pentru companiile inteligente din ziua de astăzi să caute, să proceseze și să utilizeze informații pentru mediul extern pentru a-și administra viitorul (McGonagle și Vella, 1996). Ceea ce transformă informația în inteligență, conform definiției de mai sus, este procesarea acesteia și transformarea în previziune și utilizarea ei în luarea deciziilor. Prin urmare, administrarea viitorului nu înseamnă numai să poți să anticipezi ce se va întâmpla în afara companiei, dar și să poți să îți creezi propriul viitor într-un mod proactiv. Și Kahaner (1996) susține că, în timp ce informația este faptică, formată din numere, statistici, inteligența, în mod contrar, este o colecție de informații care au fost filtrate, distilate și analizate. De asemenea, Taylor și Farrell (1994) susțin că transformarea informației în inteligență necesită o activitate intelectuală precum analiza, interpretarea și sinteza. De asemenea, implică previziuni și opinii despre viitor în locul simplelor informații despre situațiile prezente sau trecute.

I.3. Intelligence concurențial în firmele românești

Deși în prezent transformarea economiei românești este puternic influențată de parcurgerea perioadei de criză economică, este evidentă totuși tendința acesteia de adaptare la modelele de economie de piață consacrate și funcționale. Cu toate că există acest context pozitiv de dezvoltare, unele elemente îndeamnă la prudență în realizarea activităților de colectare a informațiilor concurențiale. Cele mai importante dintre acestea rezidă din faptul că bazele de date care pot fi consultate oficial nu au consistența celor din economiile dezvoltate și că se mențin anumite semne de întrebare legate de veridicitatea unor informații sau statistici oficiale. Astfel, dacă se recunoaște chiar și oficial, la cele mai înalte niveluri de decizie în stat, că există încă o importantă „economie subterană“, atunci, în mod evident, putem concluziona că statisticile oficiale prezintă doar o realitate parțială. Cauza principală este falsificarea conștientă a rezultatelor economice de către unele firme, din considerente de ordin fiscal. Un alt motiv important de generare a informațiilor false este asigurarea protecției afacerilor proprii, întrucât încă mai există situații, după cum se poate observa și în unele articole din mass-media, în care informații obținute de la firme de către instituții publice de reglementare și control, ajung să fie folosite în mod ilegal de către concurența care le-a „cumpărat“ de la funcționari publici corupți. În același timp, în România, reglementările referitoare la modul de utilizare și de protejare a informațiilor economice cu caracter privat nu sunt încă satisfăcătoare, iar practica acestui domeniu este doar la început. De asemenea, dezvoltarea bazelor publice de date specializate se află încă într-un stadiu incipient. Pentru a diminua efectele negative ale acestui fenomen, specialiștii în intelligence de afaceri trebuie să verifice informațiile prin utilizarea unor surse diferite, eventual a unor surse primare private.

Conform unui studiu din 2008 realizat de către C. Obreja și C. Rusu [3], în România, procesul de colectare a informațiilor și, în general, desfășurarea unor activități organizate de intelligence de către firmele românești sunt limitate, de cele mai multe ori, de precaritatea resurselor – competențe, timp sau bani.

Pentru o firmă, valoarea datelor și a informațiilor pe care le deține constituie o resursă care poate fi evaluată cu mare dificultate. De cele  mai multe ori, managerii români nu dispun de mecanismele de verificare și analiză necesare pentru a stabili cantitatea și calitatea informațiilor existente în propria companie la un moment dat (în bazele de date, în diversele documente cunoscute de unii angajați etc.). Astfel, la nivelul firmelor nu sunt valorificate situațiile în care se poate obține un avantaj competitiv, deoarece informații relevante sunt ignorate sau nici măcar nu sunt aduse la cunoștința celor care au dreptul/ trebuie să ia decizii. În timp ce multe din marile companii au implementat sisteme de organizare a bazelor de date, foarte puține le-au utilizat pentru a obține informații. În cele mai multe companii eforturile de organizare a bazelor de date s-au limitat în a produce mai multe rapoarte, dar există doar o înțelegere vagă a modului în care aceste rapoarte pot aduce beneficii organizațiilor. Astfel, din punct de vedere al utilizării informațiilor, managementul multor companii din România este copleșit de informații nerelevante, întrucât rapoartele care sunt înaintate managerilor de către diversele structuri componente ale firmei sunt incomplete, necorelate și nu conțin informațiile necesare. Într-un astfel de context, deciziile managementului sunt luate pe baze emoționale și nu raționale și se mărește probabilitatea ca acestea să fie incorecte, deci crește riscul ca afacerea să intre pe un trend descendent. La nivelul firmelor românești mai există încă o problemă: există angajați care cunosc doar ei anumite informații sau sunt singurii care știu unde acestea se regăsesc/ sunt depozitate. Bunul mers al companiei depinde încă într-o măsură mult prea mare de aceștia, în condițiile în care firma este proprietara respectivelor informații din punct de vedere juridic.

Astfel, în esență, multe dintre companiile românești au o problemă legată de informații, întrucât au posibilități reduse de a obține informațiile necesare despre/ din mediul concurențial și nu pot încă să-și utilizeze eficient nici informațiile pe care le dețin (care deja există în diversele baze de date sau sunt cunoscute de către angajați).

Într-o astfel de situație, soluția ar trebui să fie disciplinarea și eficientizarea fluxurilor informaționale ale companiei.

I.4. Necesitatea pregătirii universitare în domeniul Inteligenței de Afaceri a managerilor în România

Mare parte dintre managerii români au ajuns să conștientizeze importanța intelligence-ului concurențial sub presiunea unor potențiale eșecuri, datorate și faptului că, la nivelul companiilor pe care le conduceau, nu existau capabilitățile necesare în problematica obținerii, verificării, analizării și valorificării informațiilor de afaceri. Dacă pregătirea lor (eventual universitară) ar fi inclus noțiuni specializate despre domeniul informațiilor de afaceri, ar fi avut mai multe șanse să facă față acțiunilor de intelligence concurențial ale firmelor adverse și ar fi deținut noțiunile și deprinderile de bază referitoare la astfel de activități care le-ar fi permis să coordoneze propriul sistem informațional al firmei. Pe acest fond, trebuie precizat faptul că firmele multinaționale au deja formată o cultură a inteligenței de afaceri și astfel, sucursalele deschise în România vin deja cu acest bagaj de cunoștințe și implementează, la un nivel profesionist, soluții de Intelligence de afaceri. În acest moment, firmelor românești, care nu dispun, decât în mică măsură, de această capabilitate, le poate fi afectată eficiența concurențială în raport cu acești competitori străini. În prezent, în SUA și Europa există diverse forme de pregătire și acreditare în domeniul intelligence-ului aplicabil în zona economică de către firme specializate sau departamente ale unor companii. Unele dintre acestea sunt realizate de către organizații profesionale private, iar altele sunt incluse în programe academice. Printre cele mai relevante sunt cursurile de pregătire teoretică și practică în intelligence organizate de Strategic and Competitive Intelligence Professionals (SCIP). În Franța, pregătirea academică în domeniul inteligenței economice (IE) este foarte dezvoltată. În anul 2005, existau deja cel puțin 25 de programe de instruire în acest domeniu, care se desfășurau conform unei metodologii aprobate de autoritățile competente ale statului. Programele de studii în inteligență economică s-au dezvoltat în special începând cu anul 2000 și sunt împărțite în următoarele categorii: programe universitare de masterat în IE, masterat în IE oferite de școli de afaceri, școli tehnice, programe ale instituțiilor private și programe de masterat cu specializarea principală în IE. În Rusia există preocupare în ultimii ani pentru dezvoltarea unor programe de pregătire academică în domeniulintelligence-ului de afaceri, care să poată face posibilă apariția unor specialiști în domeniul informațiilor de afaceri care să nu fi lucrat în cadrul unor organizații guvernamentale de securitate, întrucât s-a constatat că aceștia aduc cu ei spiritul agențiilor din care provin. În România, prima organizație care s-a preocupat de promovarea conceptului de inteligență economică esteAsociația de Inteligență Economică din România (2005), care a fost inițiată de un grup de experți, autori ai unor lucrări de referință în domeniu și organizatori ai primului masterat de inteligență economică din România, în cadrul Facultății de Științe Economice de la Universitatea de Vest din Timișoara. În anul 2005 Președinte fondator al Asociației Române de Inteligență Economică a fost profesor univ.doctor. Grigore Silași de la Universitatea de Vest din Timișoara. Necesitatea introducerii în programele de studiu universitare din România a unor discipline din aria intelligence-ului de afaceri reiese și din faptul că absolvenții facultăților ar putea lucra în domeniul informațiilor, având în vedere că în Clasificarea ocupațiilor din România au fost deja introduse/ aprobate următoarele noi ocupații: analist de informații (cod COR 242224), analist informații de firmă (cod COR 242222), expert informații pentru afaceri (cod COR 242217), asistent analist de informații (cod COR 413207). De asemenea, mediul universitar ar trebui să-și coreleze dezvoltarea în viitorul apropiat cu evoluțiile din mediul de afaceri. Relevantă, în acest context este înființarea în anul 2012, a Asociației Specialiștilor în Informații pentru Afaceri, al cărei scop declarat este de a dezvolta domeniul „informații pentru afaceri“ (Business & Competitive Intelligence), și de a contribui astfel la creșterea competitivității mediului de afaceri românesc.

Din punct de vedere al pregătirii este limpede că, cel puțin pentru viitorii manageri, este important ca pregătirea universitară să includă noțiunile de bază referitoare la intelligence-ul de afaceri. Considerăm că ar fi util ca actualii studenți, posibili viitori manageri, să beneficieze încă din timpul facultății de cunoștințe privind domeniul informațiilor de afaceri, care să le permită ulterior, în activitatea practică, să creeze sau să contribuie la consolidarea culturii de intelligence de afaceri la nivelul companiilor pentru a-și spori șansele de a face față acțiunilor de intelligence concurențial ale firmelor adverse.

I.5. Percepția managerilor români în problematica culegerii și utilizării informațiilor concurențiale

În ultimii ani, managerii români s-au confruntat cu un mediu concurențial tot mai accentuat, fiind nevoiți să învețe „din mers“ cum să-și protejeze interesele firmelor. În actualul context deosebit de complex al modernizării și transformării sistemelor competiționale integrate, este evidentă relevanța unor studii și lucrări care să ofere managerilor români, cu argumente de necesitate și utilitate, perspective noi de atingere a obiectivelor de protejare și promovare a intereselor firmei prin intermediul unor acțiuni dinamice și capabilități ce țin de Intelligence-ul concurențial modern.

Întrucât în România desfășurarea unor activități de Intelligence de afaceri este într-un stadiu incipient de dezvoltare, studiile pe acest domeniu sunt de natură să ofere o cale nouă companiilor cu capital românesc pentru sporirea competitivității și eficienței, în special în raport cu firmele concurente cu capital străin.

II. Mai multe aspecte legate de rolul și importanța intelligence-ului competitiv/concurențial

II.1. Situația de pe piață nu se schimbă spontan de la sine

În cazul în care piața este liniștită , prețurile nu se schimbă , concurenții sunt satisfăcuți de nișa pe care o ocupă de piață  și  nu încearcă să  divizeze piața rolul intelligence-ului competitiv este să  verifice dacă întradevar este așa și nu vor surveni în perioada imediat următoare modificari ale prețurilor și a gamei de produse.

Situația de pe piață poate fi schimbată ca urmare a influenței concurenților, iar pentru a acționa strategic în afaceri este necesar de a cunoaște punctele forte și punctele slabe ale concurenților și să elaborați o schemă a acțiunilor pe care le poate întreprinde.

Unii experți în domeniu susțin că în cazul în care societatea comercială nu are o strategie pe termen lung, intelligence-ul competitiv este inutil.

II.2. Avantajele oferite de intelligence-ul competitiv

Intelligence-ul competitiv oferă informația necesară conducerii pentru a lua decizii corecte, care se bazează pe observarea la timpul potrivit a posibilităților favorabile apărute pe piață sau evitarea riscurilor  comerciale.

Intelligence-ul competitiv identifică, care informație este importantă, unde această informație poate fi acumulată, o obține, prelucrează, iar rezultatele sunt prezentate conducerii companiei. Conducerea firmei pentru a lua decizii are nevoie de următoarele informații:

–      Informația despre stabilitatea financiară a partenerilor de afaceri și concurenților, solvabilitatea acestora;

–      Date despre prețurile de piață, curs, tarife;

–      Cererea de pe piață a mărfurilor și serviciilor, capitalului;

–      Date despre anturajul companiei, evenimente, schimbările de pe piață care pot avea influență asupra afacerii;

–      Tendințe, tehnologii, inventii;

–      Planurile și intențiile concurenței s.a.m.d.

II.3. Căutările avansate pe internet

Culegerea informațiilor de pe Internet are perspective evidente în intelligence-ul competitiv  datorită rezultatelor care pot fi obținute prin astfel de mijloace.

Aceste metode sunt frecvent utilizate de companiile internaționale care au creat subdiviziuni speciale ce acumulează din rețea informații corporative în cantități masive pe care le stochează și prelucrează folosind programe special elaborate cu acest scop.

Totodată  culegerea informațiilor de pe Internet nu presupune spargerea sistemelor informaționale, dat fiind faptul că o bună parte din informația necesară este publica, doar sa cunoașteți cum și unde poate fi gasita.

II.4. Rolul hotărâtor pe care îl poate avea intelligence-ul competitiv

Intelligence-ul competitiv are rol hotărâtor pentru depășirea concurenților la licitații și campanii de marketing, identificarea posibilităților investitionale, obținerea avantajelor din fuziuni.  Informația importantă despre concurență permite o planificare mai efectivă a acțiunilor necesare pentru dezvoltarea în continuare a afacerii. Intelligence-ul competitiv nu trebuie să se limiteze la studierea doar a concurenței, dar și situația politică, modificările legislative, migrația cadrelor care poate avea influență asupra activității. În lupta dintre concurenți supraviețuiește cel ce foloseste eficient informațiile acumulate.

II.5. Intelligence-ul competitiv are funcția de a identifica și evita riscurile

Intelligence-ul competitiv este în stare să identifice la mometul potrivit încercările concurenței de a obține accesul la informațiile corporative confidențiale,  precum și avertizarea anticipată în privința altor amenințări. În afaceri nu este loc pentru ezitări, iar lupta concurențială presupune dorința de a distruge concurenții cu orice preț, indiferent de mijloace.

II.6. Metode de a urmări concurența

Expozițiile comerciale nu sunt doar locuri în care să ne etalam produsele, ci și oportunități de a ne urmări competiția. Vom căuta cataloage, liste de prețuri, materiale de marketing, putem afla astfel foarte multe despre strategia rivalilor. Să nu ne fie teamă să stăm la discuții cu reprezentanții companiilor concurente. Chiar reprezentanții concurenței ar putea fi mai liberi în a ne oferi informații la o cafea decât ne-am putea imagina. Dacă suntem foarte cunoscuți, vom trimite un emisar bine instruit care să ne rezolve problema. Mulți retaileri țin ședințe dimineața, exact în magazin. Ne putem preface că vrem să cumpărăm și s-ar putea să aflăm lucruri interesante. Dacă activam în retail și aflăm care sunt articolele care se vand bine, am putea să ne aprovizionăm magazinul cu aceste produse înaintea rivalilor noștri. Dacă suntem furnizor, putem afla care din distribuitori a întârziat cu livrarile și putem ajunge cu produsele la retailer înaintea concurenților. Clienții sunt o extraordinară sursă de informație în privința punctelor slabe ale competitorilor noștri. Îi putem intreba direct! Ce le place la un anumit produs sau serviciu? Ce nu le place? Ce anume i-ar face să se gândeasca la o schimbare? 

Agenții de relații cu clienții sunt vorbăreți și stiu multe deci ar trebui să vorbim cu cel putin 10 agenti de relații cu clienții de la firma competitoare. Vom repartiza această sarcină la mai mulți oameni din firma noastră, pentru ca informația să nu fie interpretată greșit și unilateral. Vom întreba care sunt cele mai apreciate produse și care sunt cele mai frecvente plângeri ale clienților. Dacă agentul nu cooperează, putem suna din nou, putem avea noroc altă dată sau în altă parte. Vrem să aflăm dacă firmele rivale sunt pe punctul de a face schimbări sau dacă vor să fure din “talentele” companiei noastre sau ale altor competitori? Vom monitoriza ofertele de joburi atât de pe site-urile proprii cât și de pe site-uri de recrutare. Astfel, putem afla dacă firma rivală dorește să se extindă și în ce direcție.

II.7. Trăsături importante ale intelligence-ului competitiv

Este mai mult decât o simplă reacție la dinamica pieței, capabilitățile anticipative fiind deosebit de importante în obținerea avantajului strategic față de competitori, caracterul sistematic de obținere și analizare a informațiilor publice referitoare la competitori, precum și de facilitare a învățării la nivelul organizației, responsabilitatea de a oferi analize, care au aplicabilitate în plan acțional și stă la baza alcătuirii planurilor de afaceri, stă la baza luării deciziilor tactice și constituie un sprijin pentru alcătuirea modulelor de training dedicate personalului, anticipează dezvoltarea piețelor prin instrumente precum: monitorizarea mass-media sau dezbaterile cu clienții, partenerii și experții în domeniul de referință, este un proces etic de colectare sistematică de informații, analiză și difuzare potrivită, precisă, oportună, previzibilă și activă cu privire la mediul de afaceri, de concurenți și de propria organizație și facilitează învățarea organizațională și este în măsură să producă diferența între concurenți aducând un plus de valoare entității ce implementează principiile sale.

II.8. Necesitatea familiarizării și aplicării instrumentelor și tehnicilor de Intelligence Competitiv

Identificarea oportunităților, anticiparea schimbărilor, nevoia de diferențiere față de competitori, minimizarea amenințărilor determinate de comerțul liber dintre R.Moldova și Uniunea Europeană, sunt doar câteva din motivele care fac iminentă necesitatea familiarizării și aplicării instrumentelor și tehnicilor de Intelligence Competitiv.

Din analizele făcute de PriceWaterhouseCoopers, firmele care și-au implementat activitatea de Intelligence Competitiv în strategia lor de dezvoltare, au înregistrat rate de creștere superioare cu 20 % comparativ cu restul.

III. Concluzii

Epoca în care trăim și ne desfășurăm activitățile este una fără precedent în istoria umanității, fiind supranumită „ era informațională ”, unde fluxul informației spre noi este rapid, cuprinzător și diversificat. Impactul tehnologiei informației asupra societății contemporane este unul extrem de consistent iar imensitatea spațiului virtual este deja de necuprins. Asfel că în acest context se duce o „ luptă” între diversele companii pentru mai bine, pentru superioritate față de competitori, și atragerea mai eficientă a clienților tot mai exigenți și saturați de multitudinea de produse specifice erei informaționale. În țările dezvoltate din vest, nevoia de a dobândi un avantaj față de competitori a fost recunoscută încă din secolul trecut, și probabil că superioritatea acestora într-un sens mai restrâns se datorează acestui lucru. Apariția și dezvoltarea conceptului de business intelligence pe termen lung a dus la eficientizarea procesului de luare al deciziilor de către conducerea companiilor care l-au implementat, și luare deciziilor corecte a dus la rândul său la consolidarea poziției pe piață a companiei. În România, deși există o oarecare tendință pozitivă, business intelligence-ul este deocamdată dezvoltat la un nivel mai scăzut, comparativ cu companiile nord-americane sau europene, și cadrul legal care reglementează aeastă activitate, sau set de activități este și el la rândul său dezvoltat nesatisfăcător. Managerul român nu este prea familiarizat cu conceptul în discuție, iar dintre managerii care îl folosesc mulți nu fac acest lucru la adevăratul potențial, pentru că în esență, ne lipsește cultura proprie acestui domeniu. În România, managerii nu au reușit deocamdată să folosească business intelligence-ul într-un mod eficient, pentru creșterea profitului companiei și cnsolidarea acesteia pe piață. O cale de urmat în acest sens ar putea fi pregătirea managerilor, încă de pe băncile facultăților privind activitățile ce țin de business intelligence, și creerea pas cu pas a unei culturi de specialitate în domeniu, pentru că după cum am mai spus, consider că aceasta este principala piedică în eficientizarea activității în discuție în România. Odată cu creerea unei astfel de culturi în managerul român, și reglementarea unor anumite aspecte de ordin legal, consider că atât managerii cât și companiile românești vor excela, ca și concurenții lor europeni și nord-americani, în activitatea de business intelligence.

Bibliografie

1. Nevoia de Intelligence a managerilor români, Cristian Obreja și Gabriel Cucuteanu, 8 ianuarie 2014, disponibil la http://inteligentainafaceri.ro/romanian-managers-need-for-intelligence/, material accesat în 16 iunie 2015.

2. Percepția managerilor români în problematica culegerii și utilizării informațiilor concurențiale, Cristian Obreja și Gabriel Cucuteanu, 10 martie 2014, disponibil la http://inteligentainafaceri.ro/perceptia-managerilor-romani-in-problematica-culegerii-si-utilizarii-informatiilor-concurentiale/, material accesat în 17 iunie 2015.

3. Material disponibil la http://mtc.md/consulting/Intelligence%20competitiv.htm, accesat în 17.06.2015.